Sunteți pe pagina 1din 1

Rolul semnelor de punctuatie

1. | . | - punctul: are rolul de a incheia o propozitie, o ide; este folosit la terminarea frazei sau a propozitiei; adduce o pauza in citirea / pronuntarea textului. 2. | ? | - semnul intrebarii: marcheaza, in orice text, introducerea unei intrebari, a unei interogatii retorice, a frazelor / expresiilor dubitative (care sugereaza indoiala, nelamurira etc) sau interrogative. 3. | ! | - semnul exclamarii: este folosit in orice text pentru a reda un indemn, o dorinta, o porunca; introduce fraze exclamative sau imperative (Vino!); de asemenea, incheie propozitii / fraze care contin exprimarea sentimentelor (admiratie, respect, dragoste, dezgust, etc); apare dupa enunturi care sunt exclamatii retorice. 4. | ; | - punctul si virgula: marcheaza o pauza mai mare decat virgule si mai mica decat punctul; separa doua idei in aceeasi fraza, care fac parte din propozitii diferite; are rol de pauza in vorbire / pronuntie / lectura; 5. | , | - virgula: este folosita pentru a delimita propozitii in cadrul frazei; arata o pauza in vorbire; este folosita pentru a introduce vorbirea indirecta in vorbirea directa: Am fost, ii zise, aici de fata. este folosita in cadrul unei enumeratii sau a unei repetitii; sugereaza diversitatea, bogatia; introduce o precizare suplimentara, o apozitie, o expresie / faza incidenta; atrage atentia asupra unor cuvinte / expresii; leaga propozitii de acelasi fel sau propozitii diferite; 6. | - | - linia de pauza: marcheaza o pauza in vorbire si in fraza; uneori, tine locul parantezelor verticale, deci introduce o explicatie, o apozitie etc; de asemenea, poate introduce o explicatie; este folosita pentru a marca o atitudine afectiva a autorului; 7. | ... | - punctele de suspensie: pauza in cursul vorbirii; arata o intrerupere a vorbirii; punctele de suspensie maresc efectul urmarit de vorbitor; el insista, in acest fel, pe efectul pe care il urmareste (impresioneaza, emotioneaza, socheaza etc); marcheaza, uneori, pauzele lungi sau ritmul lent al povestirii / vorbirii; rareori arata si o vorbire incoerenta; se insista pe prelungirea efectelor / sentimentelor descrise in text (mai ales in poezie); sugereaza atitudini (mirarea, surprinderea etc); 8. | - | - cratima: este folosita in repetitii, uneori, in locul virgulei; in interiorul cuvintelor compuse; arata eliziunea (caderea lipsa) a unui sunet; este folosita pentru rostirea impreuna a mai multor sunete, intr-o silaba; este folosita pentru a pastra ritmul si masura versurilor, in poezie; 9. | | - apostroful: marcheaza absenta unei silabe sau a unei litere, a unui sunet, in scopul de a pastra ritmul si masura versurilor; arata vorbirea rapida, neingrijita, populara; sugereaza rapiditatea exprimarii.