PROPOZIŢIA COMPLETIVĂ DIRECTĂ

Definiţie:
Propoziţia completivă directă constituie în frază o realizare propoziţională a
complementului direct(după manualul şcolar de clasa a VIII-a, editura Humanitas).
Propoziţia completivă directă îndeplineşte în frază rolul de complement direct pe lângă un
verb tranzitiv sau o interjecţie cu funcţiunea de predicat din propoziţia regentă.

Întrebări: pe cine? ce?

Termeni regenţi:
1. un verb predicativ, personal, tranzitiv la diateza activă sau activă pronominală, la moduri
personale şi nepersonale, cu excepţia participiului;
 Eu ştiu ¹/ce am de făut în această săptămână.²/ 2CD
 Mama şi-a cumpărat ¹/ ce a dorit întotdeauna.²/ 2 CD
 Profesorul are de verificat ¹/cum am efectuat tema pentru acasă.²/ 2 CD

2. o locuţiune verbală predicativă, personală, tranzitivă la moduri personale sau nepersonale

(cu excepţia participiului);
 Cunoscuţii au băgat de seamă¹/că te superi foarte repede.²/ 2 CD
 Neţinând minte ¹/ce temă au²/,câţiva elevi n-au scris.¹/ 2 CD
 Prietenul meu a intrat în casă fără a băga de seamă¹/că acolo mă aflam şi eu.²/ 2 CD

3. o interjecţie predicativă;
 Uite¹ /cine a venit.²/ 2 CD
 Iată ¹/ce a făcut ea astăzi²./2 CD

Elemente introductive:
Propoziţia completivă directă se introduce prin:
1. conjuncţii subordonatoare simple sau compuse: să că ,dacă, de ca...să;
 Nu ştim¹/ dacă vremea se va îmbunătăţi.²/ 2 CD
 Medicul a recomandat bolnavului¹/ ca zilnic să ia tratamentul indicat.²/ 2CD

Când introduce completiva directă, conjuncţia compusă ca...să nu se poate folosi decât
disociată.

 Sora mea a hotărât¹/ ca anul acesta să se înscrie la o a doua facultate.²/ 2 CD

2. locuţiunea conjuncţională cum că( precum că);

 Am aflat¹/ cum că studenţii români sunt foarte apreciaţi în străinătate.²/ 2 CD

3. pronume şi adjective pronominale relative: cine, care, ce, căt, ceea ce folosite singure sau
precedate de prepoziţie;
 Spune-mi¹/ cu câţi colegi te-ai sfătuit.²/ 2 CD
 Am aflat¹/ ceea ce s-a discutat la şedinţa cu părinţii.²/ 2 CD

4. pronume şi adjective pronominale nehotărâte: oricine, oricare, orice, oricât;

  Eu ajut¹/ pe oricine are nevoie.²/ 2 CD
 Săracul primeşte¹/ orice îi dăruieşti.²/ 2 CD
5. adverbe relative de loc, de timp, de mod: când, unde, cum.
 Florin ne spune¹/ cum învaţă el.²/
 Elevii au povestit¹/ unde şi-au petrcut vacanţa de vară.²/ 2 CD

Contragerea şi expansiunea

O propoziţie completivă directă poate fi contrasă într-un complement direct, iar un

complement direct poate fi extins(dezvoltat) într-o completivă directă.
 Eu nu pot¹/ să văd bine la tablă.²/ 2 CD
 Eu nu pot vedea bine la tablă.

 Nică ştia a învârti şi hora , dar şi suveica.(c.d.)

 Nică ştia¹/ să învârtească şi hora, dar şi suveica.²/ 2 CD

Elemente corelative
Nu are elemente corelative şi nici elemente subordonatoare specifice. Poate fi reluată în
regentă prin formele neaccentuate de acuzativ ale pronumelui personal.

Topica

Completiva directă stă de regulă după regentă, dar poate sta şi înaintea acesteia. Poate fi şi
intercalată când determină un verb la un mod nepersonal(nepredicativ).

 Auzind¹/că în ziua următoare vor vedea la teatru comedia „O scrisoare pierdută”²/,

elevii s-au bucurat foarte mult.¹/ 2 CD

Punctuaţia

Completiva directă aşezată după regentă nu se desparte de aceasta prin virgulă. Aşezată
înaintea regentei, completiva directă se desparte, de obicei, prin virgulă.
 Pe oricine întâlneşti pe stradă,¹/ să saluţi.²/ 1 CD
Intercalată, completiva directă se separă prin virgulă.
 Am să vă spun¹/, dacă mă veţi asculta²/, că metodologia de admitere s-a modificat
puţin faţă de anii precedenţi.³/

Completiva directă se mai separă de regentă prin virgulă când este reluată:
1. prin pronume personal în Ac., feminin, singular, cu valoare neutră şi cu funcţie de
complement direct:
 Dacă i-am certat¹/, dacă i-am anunţat pe părinţi²/, am făcut-o³/, pentru că mă preocupă
viitorul lor.4/ 1CD, 2 CD.
2. prin pronume demonstrativ în Ac.:
 Pe cine apreciezi tu¹/, pe acela îl apreciez şi eu.²/ 1 CD