Propoziția subordonată ATRIBUTIVĂ (AT)

Propoziția subordonată atributivă are funcția unui atribut pe langă un substantiv sau un substitut al acestuia
în regentă.
Prop, AT răspunde la aceleași întrebări ca atributul: care? Ce fel de? Al/a/ai/ale cui?
Elementul regent al AT poate fi:
Un substantiv – Privea tablourile 1/ pe care le pictase sora lui2/.
Un pronume – Vorbeam despre cel 1/ care a ocupat locul 5 2/.
Numeral cu valoare substantivală – Primul 1/ care a raspuns corect 2/ a primit nota 10.1/
Propoziția AT poate fi introdusă prin:
- Conjuncții și locuțiuni conjuncționale: să, ca, de, dacă, cum ca, dupa ce, până să
Primisem dispoziția1/ să plec.2/
Întrebarea1 /dacă vine2 /mi-am pus-o de multe ori1./
Aveam impresia 1/că l-am mai văzut.2/
Am avut șansa1/ să plec printre primii.2/

- Pronume sau adjective pronominale relative: care, cine, ce, cat ,ceea ce
Scrisoarea1 /care ţi-am citit-o2 /este de la cea mai bună prietenă a mea.1/
Mă uitam la tabloul1 /ce atârnă pe perete2./
La cei șapte ani1/ câți are el2 /eu știam să citesc.1/

- Pronume sau adjective pronominale nehotărâte: oricine, orice, oricui

- Adverbe relative cu sau fără prepoziție: unde, când, cum, cât.

Treceam prin pădurea1/ unde am mai fost,2/
Mă gândeam la vremea1/ când am fost copii2./
A fost un ger1/ cum nu s-a mai pomenit.2/
Am un stilou1 /cât se poate de bun2/
OBSERVAȚIE Pronumele relativ care introduce o propoziție atributivă are rol dublu:
Leagă propoziția atributivă de cuvântul determinat de ea.
Are funcții sintactice diferite (Sb, At, C) în propoziția din care face parte.
El are același număr și gen ca substantivul pe care-l determină din regentă, iar cazul este cel cerut de
funcția sintactică pe care o îndeplinește în completiva directă.
Sb

Orașul 1/care are multe parcuri2/este foarte frumos1./

Orașele 1/în care sunt școli multe2/au numeroși elevi1./

At
Orașele /a căror așezare este pitorească2/ au mulți turiști1./
1