Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Complementul direct indică obiectul asupra căruia se exercită acțiunea exprimată de cuvântul
determinat. Complementul direct nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat. Răspunde la întrebările: pe
cine?ce?și se află în cazul acuzativ. Verbele care pot primi complement direct se numesc verbe tranzitive.
1) Subliniază complementele directe din enunțurile următoare și precizează partea de vorbire prin care
se exprimă:
a. Ei l-au cunoscut pe Mircea. h. L-au acuzat de minciună pe al doilea.
b. Mirela a văzut un film. i. I-a cunoscut pe amândoi, dar degeaba.
c. I-a întâlnit pe aceia. j. Pot cânta la pian.
d. L-au văzut jucând în acel film. k. L-a auzit spunând că vrea să se mute.
e. N-au ascultat pe nimeni. l. Are de învățat.
f. I-au văzut trecând pe ai săi. m. A auzit pleosc!
g. L-au trimis pe altul la cumpărături.
2) Indică elementele regente ale complementelor directe din enunțurile de mai jos:
a. Ascult o doină.
b. Am în vedere studiul folclorului.
c. Iată-l!
4) Transformă construcțiile pasive de mai jos în construcții active și arată ce părți de propoziție devin
subiectul și complementul de agent.
a. Macheta a fost făcută de către Liviu.
b. Poeziile sunt scrise de el.
c. Cartea a fost cumpărată de tata.
1
6) Subliniază complementele directe din textele de mai jos, apoi încadrează-le în tabel acolo unde se
potrivesc:
a. ”Gândurile pe care le avusese în seara trecută se strecuraseră toate, încât parcă le visase numai, și de
când știa că Lică are o slăbiciune, el îi părea un om mai bun în felul lui decât cum îl crezuse și îi era greu de
bănuielile pe care și le făcuse în nedumerirea sa asupra lui.” (Ioan Slavici- ”Moara cu noroc”)
b. ”Atunci feciorul cel mijlociu, pregătindu-și cele trebuitoare și primind și el carte din mâna tată-său
către împăratul, își ia ziua bună de la frați, și a doua zi pornește și el. Și merge, și merge, până se înnoptează
bine. Și când prin dreptul podului, numai iaca și ursul: mor!mor!mor! Calul fiului de crai începe atunci a forăi,
a sări în două picioare și a da înapoi.„(Ion Creangă- ”Povestea lui Harap-Alb”)
c. ”Povestea cu barca imaterială îi necăjise și încă îi necăjea pe cireșari, dar pe cerul întunecat al
preocupărilor lor apăru o oază de lumină o dată cu sosirea ultimilor doi: Lucia și Ionel. Amândoi erau veseli,
adevărați mesageri ai bunei dispoziții. Lucia își uitase undeva masca de seriozitate...” (Constantin Chiriță-
”Cireșarii”)
d. ”El nu zări nimic, dar simți că se apropie vreun om cunoscut, deoarece câinii se întorceau scheunând
înapoi. Peste vreun sfert de ceas el văzu, în sfârșit, trecând pe sub fereastră și înaintând spre ușa cârciumii un
om și o femeie înaltă și lată în umeri.” (Ioan Slavici- ”Moara cu noroc”)