Valorile stilistice ale timpului imperfect

VALORI EXPRESIVE EXEMPLE

TIMPUL IMPERFECT: Valoarea stilistică a imperfectului, virtutea lui de a vrăți mișcarea îl indică drept
timpul propriu literaturii de amintiri , adică al aceleia care înfățișează o succesiune de evenimente ale
trecutului. (T. Vianu)
Imperfectul  Timpul narațiunii este prelungit spre Boierii (…), fără arme, cădeau făr-a
narativ/evocativ timpul istorisirii și spre cel al lecturării, iar se mai împotrivi. Cei mai bătrâni
prezentul scriitorului și al cititorului se mureau făcându-și cruce. Cei mai
deschide spre contemporaneitatea mulți dintre cei juni se apărau cu
turbare...(...) Dacă vreunul apuca
evenimentelor și a eroilor
vreo sabie, își vindea scump viața.
(C. Negruzzi)
 Are o funcție dinamic-evocativă, Copilul mergea zgribulit și, din când
proiectează un eveniment, un proces în când, se oprea și-și strângea
sau o stare într-o durată nedetermintă și brațele clănțănănd; se închircea și
instituie o perspectivă subiectivă dârdâia parcă ar fi suflat crivățul
peste el.”
(Marin Preda)
 Utilizat în poezie, imperfectul devine El asculta tremurător
„timpul narativității subiective, Se aprindea mai tare
evocatoare, lirice, impresioniste” (D. Și s-arunca fulgerător,
Irimia) Se cufunda în mare.
(Luceafărul, Mihai Eminescu )
 Impune planul referențial al unei
experiențe ontologice sau gnoseologice
progresive
 În poezia populară, imperfectul situează Iar Manoli sta,
evenimentele într-o durată Nici că mai lucra,
nedeterminată Ci mi se culca
Și un vis visa...
Imperfectul descriptiv  Actualizează în imagini plastice o În această obscuritate, strada avea
realitate trecută, situând-o într-o durată un aspect bizar. Nicio casă nu era
nedeterminată prea înaltă și aproape niciuna nu
avea cat superior.
(G. Călinescu)
 În operele lirice, imperfectul conferă Ea era frumoasă ca umbra unei idei,
descrierii un caracter dinamic, în opoziție a piele de copil mirosea spinarea ei.
cu „decupajul” static determinat de (N. Stănescu)
utilizarea prezentului.
Imperfectul iterativ  Sugerează o dublă înscriere a ființei, Pe cale-n lumea neagră am plecat.
într-un continuum temporal și într-un Umblam, vedeam, dar nu mă
tipar repetabil al existenței. închegam.
Vedeam, umblam, dar încă nu
eram.
(Lucian Blaga)
Imperfectul oniric  Situează lumea narată într-un timp
imaginar, în vis. Este „timpul la care se
povestesc visele sau coșmarurile” (Umberto
Eco).

 Semnalează caracterul ireal al succesiunii
de evenimente sau de stări lirice.
Imperfectul  Ambiguizează relația dintre real și ireal.
anticipativ  Este timpul literaturii fantastice.
Se făcea că era neapărat necesar s-
ajungem pe muntele Ararat.
(Leonid Dimov)
Se făcea că la o curte veche, în
paraclisul patimilor rele, cei trei crai
(...)slujeau pentru cea din urmă
oară vecernia”
(Mateiu Caragiale)
Tu erai piatra, tu erai norul,/ tu erai
vulturul, tu erai ora.
(N. Stănescu)