Poveste

i aduci aminte ziua cnd i-am spus c eti frumoas,

Cnd cu buzele de snge i cu ochii sclipitori
Printre arborii de toamn te opreai ncet, sfioas,
Lsnd gndul spre amorul neles de-attea ori?...
Ateptai s fiu poetul ndrzne ca niciodat
Ca s-auzi ecoul rece-al unor calde srutri
Te duceai mereu nainte nspre-o umbr-ntunecat
Ca o pal rtcire cobornd din alte zri.
Ah, mi-ai spus att de simplu c i-i sete de iubire
Neascultnd dect optirea singuratecei pduri,
i opreai cu mna snul i zmbea a ta privire,
Chinul deprtrii noastre neputnd s-l mai nduri.
- Ha, ha, ha, rdea ecoul, de rdeam de-a ta plcere,
ntre om i-ntre femeie mi-ai spus ura din trecut,
Te-am lsat s-niri povestea cu dureri i cu mistere
Pentru mine, ca oricrui trector necunoscut.
i aduci aminte ziua cnd i-am spus c eti frumoas,
Cnd, n oaptele pdurii, poate c te-am srutat
Ascultnd ecoul rece, nspre toamna friguroas
Ce-aducea-ntlnirii noastre un adio-ndeprtat?