Drept international public

12.11.2015
(C7)

Clasificarea formala a tratatelor

Dupa calitatea partilor:
-tratate incheiate intre state;
-tratate incheiate intre state si organizatii internationale;
-tratate incheiate intre organizatii intrenationale.
Dupa numarul partilor:
-tratate bilaterale;
-tratate multilaterale.
Dupa procedura incheierii lor:
-tratate solemne;
-tratate incheiate in forma simplificata.
Dupa durata valabilitatii lor:
-tratate cu termen (prevad aplicabilitate pentru o anumita perioada);
-tratate fara termen.
Dupa posibilitatea de aderare:
-tratate deschise (permit accesul si altor subiecti de drept international, diferiti de cei
care au participat la adoptarea textului, de a deveni parte la ele);
-tratate inchise (nu permit aderarea altor state).
Dupa intinderea efectelor:
-tratate universale (produc efecte asupra intregii comunitati internationale-Carta ONU);
-tratate regionale (produc efecte intr-o anumita zona geografica determinata-Conventia
Drepturilor Omului).
1

Drept international public

12.11.2015
(C7)

Dupa obiectul si scopul lor:

-tratate politice;
-tratate economice;
-tratate militare;
-tratate in materie de protectie a drepturilor fundamentale.

Conditiile de validitate ale tratatelor internationale

Exista doua categorii de conditii:
Conditii de fond:
1. calitatea de subiecti de drept international a partilor;
2. existenta unui acord de vointa intre parti ;
3. crearea de efecte juridice;
4. supunerea dreptului international.

1.

Calitatea de subiecti de drept international a partilor:

Pot fi parti la tratat statele si organizatiile internationale.

In privinta statelor, Conventia de la Viena din 1969 prevede ca orice stat are capacitatea de a
incheia tratate internationale. In privinta organizatiilor internationale, Conventia de la Viena din
1986 prevede ca acestea au capaciatate de a incheia tratate internationale in conformitate cu
regulile prevazute in actele lor constitutive.
Celelalte entitati juridice nu au aptitudinea de a incheia tratate internationale
(ex.: persoanele fizice).

Drept international public

12.11.2015
(C7)

Exceptie: statutul special recunoscut de Marea Britanie pe care l-a avut Hong Kong (poate
incheia anumite tratate, este membru al Organizatiei de Meteorologie, a Organizatiei mondiale a
Comertului si Turismului ).

2. Existenta unui acord de vointa:

Regula aplicabila este cea a consensualismului care presupune ca statele se angajeaza in mod
liber de pe pozitii de egalitate sa puna in aplicare clauzele tratatelor pe care le incheie.
3. Eventualele modificari ale continutului obligatiilor partilor contractante se stabilesc tot
prin acordul de vointa al statelor parti. Toate detaliile cu privire la adoptarea textului tratatelor,
modalitatea de exprimare a consimtamantului, modalitatea de intrare in vigoare sau detalii cu
privire la efectele juridice sunt determinate de vointa statelor.
Esential pentru aceasta conditie este ca exprimarea consimtamantului trebuie sa fie libera,
adica sa nu fie afectata de vicii de consimtamant.
Cu privire la sanctiunea aplicabila in cazul viciilor de consimtamant, exista prevederi exprese
in Conventia de la Viena din 1969 care prevede ca sanctiunea consta in nulitatea tratatului
international si care prevede si o procedura de constatare a nulitatii.
Viciile de consimtamant
Ar putea fi grupate in 2 categorii:
1.
Vicii prin care consimtamantul este fals sau nu exista, intrucat autorul a crezut ca fiind
adevarate imprejurari nereale sau care erau false: eroarea si dolul;
2.
Viciiprin care consimtamantul a fost exprimat, dar a fost obtinut prin constrangere
exercitata asupra statului sau asupra reprezentantului statului.
Eroarea
Pentru a fi invocata eroarea ca viciu de consimtamant, Conventia de la Viena din 1969
stabileste o serie de conditii restrictive:
Sa fie asupra unui fapt sau asupra unei situatii cu privire la care statul credea ca exista la
momentul incheierii tratatului (eroare de fapt);
Sa afecteze baza esentiala a consimtamantului statului;
3

Drept international public

12.11.2015
(C7)

Statul care o invoca sa nu fi contribuit la producerea ei.

Dolul
Potrivit Conventiei de la Viena din 1969, dolul consta in conduita frauduloasa a unui alt stat
care a participat la negocierea unui tratat international.
Exercitarea constrangerii in privinta constrangerii se prevede in Conventie ca ea poate fi
exercitata direct asupra statului sau asupra reprezentantului statului.
Constrangera exercitata asupra statului Conventia din 1969 prevede in articolul 52
sanctiunea nulitatii pentru obtinerea incheierii unui tratat international prin amenintare sau
folosirea fortei, cu violarea principiilor de drept international prevazute in Carta ONU. Doctrina
de drept international considera ca violenta poate fi exercitata prin modalitati diverse si ca nu se
reduce la folosirea fortei militare si considera ca tratatele de pace incheiate la finalul unui
razboi sunt tratate incheiate prin exercitareaconstrangerii.
Constrangerea exercitata asupra reprezentantului statului poate consta in acte
indeplinite impotriva reprezentantului unui stat, constand in amenintari privind libertatea sau
integritatea fizica a acestuia. In articolul 51, Conventia de la Viena prevede ca intr-un astfel de
caz, exprimarea consimtamantului este lipsita de efecte juridice.
Coruperea reprezentantului unui stat de catre alt stat dispozitiile Conventiei de la Viena
prevad ca statul victima poate invoca acest viciu de consimtamant, adica are facultatea,
posibilitatea de a face dovada viciului si de a invoca o cauza de ineficienta a tratatului, sau are
posibilitatea de a mentine si aplica prevederile tratatului.
Neconformitatea consimtamantului unui stat cu dreptul sau intern pentru a atrage consecinta
nulitatii tratatului, aceasta neconformitate a consimtamantului trebuie sa priveasca incalcarea
vadita a normelor fundamentale de drept intern referitoare la ratificarea sau aprobarea tratatelor.
3. Crearea de efecte juridice
Tratatele internationale trebuie sa fie incheiate in scopul crearii de efecte juridice intre parti,
efecte juridice care pot consta in stabilirea unei norme de conduita obligatorie pentru parti,sau pot
consta in modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligatii reciproce intre parti.
4. Supunerea dreptului international
4

Drept international public

12.11.2015
(C7)

Articolul 2 din Conventia de la Viena din 1969 face diferenta intre documentele
internationale care sunt ca natura tratate internationale si actele juridice care sunt guvernate de
dreptul international privat si care pot fi incheiate intre entitati juridice care au calitate de subiecte
de drept international, sau pot fi incheiate intre aceste entitati juridice si persoane fizice sau
juridice.
Conditii de forma
Atat Conventia din 1969, cat si Conventia din 1986 fac referire la forma scrisa a tratatelor
internationale. Mentiunile referitoare la forma scrisa nu exclud posibilitatea incheierii de
intelegeri intre state in forma simplificata.
Incheierea tratatelor internationale
Conventia din 1969 prevede ca pentru existenta unui tratat international este necesara
parcurgerea unor proceduri care sunt grupate sub denumirea de incheierea tratatului
international. Regulile conventiei din 1969 cu privire la procedurile de incheiere a tratatelor
internationale au valoare supletiva, adica statele pot alege din mai multe posibilitati alternative
pe care le prevede conventia.
Incheierea presupune trei faze:
1.

Adoptarea textului tratatului international;

2.

Autentificarea tratatului international;

3.

Exprimarea consimtamantului de a fi parte la tratat.

Adoptarea textului tratatului are loc in general in urma negocierilor purtate intre state prin
reprezentantiilor. Durata negocierilor nu este prestabilita, se poate intinde pe perioade
considerabile de timp.
1.

Negocierile pot avea loc acolo unde aleg statele: sediul unei organizatii internationale,
sediul unei institutii a unui stat,sau in cadrul unei conferinte internationale. La negocieri statele
sunt reprezentate prin persoane care fac dovada deplinelor puteri.

Drept international public

12.11.2015
(C7)

Potrivit Conventiei de la Viena din 1969, prin expresia depline puteri se intelege un
document care emana de la autoritatea competenta a unui stat si care desemneaza una sau mai
multe persoane imputernicite sa reprezinte statul pentru negocierea, adoptarea sau autentificarea
textului unui tratat, ori pentru a exprima consimtamantul statului de a fi legat printr-un tratat sau
pentru a indeplini oricare alt act cu privire la tratat.
Conventia prevede o prezumtie potrivit careia anumite categorii de persoane sunt
considerate ca fiind reprezentanti ai statelorlor datorita functiei pe care o indeplinesc si prin
urmare nu trebuie sa faca dovada deplinelor puteri.
Aceste persoane sunt:
sefii de stat, sefii guvernelor, ministrii afacerilor externe, pentru toate actele
referitoare la incheierea unui tratat;

sefii de misiune diplomatica, pentru adoptarea textului unui tratat care se incheie intre
statul acreditant si statul acreditat.

Reprezentantii acreditati ai statelor la o conferinta internationala sau pe langa o

organizatie internationala pentru adoptarea textului unui tratat in cadrula celeiasi conferinte sau
organizatii.

In cazul in care la negocieri participa o persoana care nu a fost autorizata de stat si

aceasta indeplineste anumite acte, se aplica conventia din 1969 care prevede ca actul astfel
indeplinit este fara efecte juridice cu exceptia cazului in care a fost ulterior confirmat de catre
stat.
In privinta numarului de voturi cu care se adopta textul unui tratat international,
conventia prevede regula unanimitatii sau regula majoritatii de 2/3 dintre statele participante si
votante pentru tratatele incheiate in cadrul conferintei internationale. Aceste reguli au caracter
supletiv.

2. Autentificarea tratatului international

Are loc intr-un cadru solemn si prezinta urmatoarea semnificatie: textul tratatului este definitiv,
el nu mai poate fi modificat si negocierile au fost finalizate. Scopul autentificarii este ca anterior
6

Drept international public

12.11.2015
(C7)

exprimarii consimtamantului de a fi legate de un tratat international statele sa stie cu precizie

care este continutul tratatului.