Definiie: Ansamblu de principii i norme juridice scrise sau nescrise,
create n principal de ctre state pe baza acordului lor de voin exprimat expres sau tacit n scopul reglementrii internaionale dintre ele, n domeniile de interes reciproc. La crearea normelor de drept internaional particip, n anumite situaii, i ceilali subieci de drept internaional public. Trsturi specifice: metoda de reglementare specific -poziia de egalitate juridic a statelor n cadrul relaiilor internaionale, n baza principiului suveranitii, statele sunt considerate a fi egale indiferent de deosebirile existente cu privire la ntinderea teritoriului, nr. populaiei, nivelul de dezvoltare, for militar i resursele disponibile. Crearea normelor de drept internaional public se realizeaz prin acordul de voin al statelor (normele se adreseaz, n primul rnd statelor) normele juridice sunt puse n aplicare de ctre creatorii acestora (n primul rand, de ctre state) absena sanciunii din structura normei de drept internaional - deriv din caracterul consensual al dr.internaional - accentul nu este pus pe elementul coercitiv caracterul facultativ al jurisdiciei instanelor internaionale - Curtea Internaional de Justiie principalul organism jurisdicional al ONU - singura instan universal cu competen general - instituit n 1945, prin Carta ONU - are statut propriu.