Clasa a 8-a

Eseul
Eseul specie literară,,de frontieră,, (la granița literaturii cu alte
domenii- religie, filozofie, științe...)

Îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcționale. Eseul constă

în constimarea a unor ideei, a conexiunilor dintre ele, a părerilor
personale, într-o manieră elegantă (stil elegant, trimitri culturale
numeroase, informație bogată, etc...)

Autori de eseuri
Literatură Filosofie
George Călinescu Emil Cioran
Matei Călinescu Nicolae Steinhard
Mircea Eliade Gabriel Liceanu
Constantin Noică Octavian Palin

Diferența dintre un text literar și eseu

Text literar Eseu
- Apar personajele - Sunt consemnate ideei,
- Înșiruiri de acțiuni păreri, personaje cu o anexă
- Ușor de înțeles între ele
- Stil elegant, abordare
filosofcă
 Altitudini comunicative
Dialogul poate fi:
 Dialog formal;
 Dialog informal;

Contextul de comunicare:
 Datele privind la circumstanțele comunicării și la
persoanele cu care poțo purta o comunicare;
 Informații deținute de interlocutori opiniile și intențiile
de comunicare;
 Locul în care apare enunțul în cadrul unei secvențe de
comunicare;

Genul liric
Genul liric cuprinde totalitatea operelor lirice , adică operele
în care își exprimă sentimentele și trăirile în mod direct creînd
imagini artistice cu ajutorul figurilor de stil.

Trăsăturile gennului liric:

 Exprimare unor sentimente și trăiri;
 Prezența imaginilor artistice, vizuale, auditive, ollfactive,
dinamice, statistice;
 Motivul literar
Motivul literar este un element sau o parte ce continuă tema
textului, un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate cu
insistența și care contribuie la definirea mesajului unuei opere.

Obiecte: (exemple)
 Arborele sacru;
 Motive acvatice;
 Motive terestre;
 Motive astrale;
 Motivul obiectului fermecat;
 Obiecte simbolice;

Exclamația retorică; intorigația reetorică, invocația

retorică
1.Excamația retorică este manifestarea personajului poetic (eul
liric) printr-o stare de exclamație pline de pasiune;

2.Interogația retorică – eul liric adresează o interogație care nu

are răspuns acesta conținându-se indirect, în formula întrebării;

3.Invocația retorică – eul lieic se adresează unei persoane

absente (imaginare);
 Sinonime; Serii sinonimice
Sinonimile – cuvinte cu formă diferiten, dar cu accealași înțeles;

Sinonimele se pot clasifica în:

 Sinonime totale (când se pot înlocui între ele în exact
aceleași contexte) (exemple: adesea/ frecvent; agreabil/
plăcut)
 Sinonime parțiale:
Se împart în:
- Regionale;
- Istorice;
- Profesionale;

Monosemia
Monosemia este proprietatea unui cuvânt de a avea un
singur sens.
Cuvântul monosematic este acela care pot avea doar un singur
înțeles. (are un sens unic)
Inițial, orice cuvânt monosematic, dar ulterior el poate să își
dezvolte alte sensuri.

Cuvinte monosematice: termeni de specialitate (antibiotic),

zilele săptămânii (luni), lunilele anului (martie), numerale (doi)
 Polisemia
Cuvântul polisematic este acela care are un sistem de sensuri
legate între ele.
Aproximativ 80% din lexical active sunt cuvinte polisematice.

Sens fundamental; Sens secundar; Sens propriu; Sens

figurativ (sens conotativ)
Sensul fundamental este definit în dicționarul explicativ în
primul rând, iar sensurile secundare urmează. Pentru fiecare sens
dicționarele explicative oferă un context, sensul figurat este
întodeauna secundar.

Unitățile fraziologice
Fraziologismea:
În frazeologie, o unitate frazeologică, un frazem sau
un frazeologism este o îmbinare mai mult sau mai puțin fixă
de cuvinte, care se opune prin această caracteristică îmbinării
libere de cuvinte.
Expresiile fraziologice se clasifică în:
 Mitologice;
 De origine biblică;
 Istorice;
 Literare;
 De origine științifică;
 Modificările în ortografia limbii române DOOM3;
Abrevierile;
Abrevierile- ,,a prescurta,, (în scris sau în vorbire) un cuvânt,
un titlu etc. ; a nota ceva printr-un simbul, printr-un semn.

Abrevierile sunt folosite preponderant în scris (uneori și în

vorbire) pentru economie de spațiu și de timp.

Simbolurile denumesc termini din domeniul științific exacte

(matematică, fizică, chimie etc.) Ele sunt abrevieri invariabile.
Exemple: Cl- clor; g- gram;

Simbolurile pot fi reprezentate prin:

a) O literă (O)
b) Grup de litere (Cl)
c) Litere combinate cu cifre (H2O)

Unele simboluri sunt scrise cu majuscule altele cu literă mica.

Unitățile de măsură, semne conviționale, simbolurile de texte
știind că nu se abreviază cu punct (.)

Doina; Doina cultă;

 Doina este o specie a genului liric care exprimă sentimente:
 Iubire;
 Dor;
 Înstrăinare;
 Jale;
 Revoltă;
Este specia cea mai răspândită și cea mai bogată oglindă a
calităților poporului roman.

Doina cultă este o opera care are autor cunoscut și este

elaborat după regulile poezii culte păstrând însă un mesaj și o
totalitate asemănătoare cu doina popular.

Trăsăturile doinei:
 Tematică variată;
 Se înspiră din viața poporului român, reflectă contiunitatea
dintre om și natură;

Poemul eroic
Poemul este o specie literară în versuri, mai amplă decât
balada, cuprinzând mai multe personaje. În poemul liricul se
îmbină cu epicul.

Poemul eroic, ca specie literară se situează ca proporții între

epopie și baladă. Acțiunea în poemul eroic este mai complexă
decât balada. În el se povestește fepte și întâmplări mărețe
săvârșite de personaje însuflețite de sentimente nobile.
Descendenții din epopeia antică, poemul eroic moștenește unele
trăsături ale acestei specii:
 Are ca temă trecutul istoric în momentele glorioase,
exemplare;
 Este scris printr-un stil înalt;
 Prezintă personaje de excepție care stârnesc admirație;

Mijloacele de îmbogățire a vocabularului:

conversiunea și abrevierea;
În procesul conversiunii, cuvântul își schimbă caracteristicile
gramaticale, adică trece de la o clasă morfologică la alta (prin
adjectivarea, substantivizarea și adverbalizarea)

Abreviera este un procedeu asemănător compunerii care

constă în alăturarea sau alipirea unor prescurtări ale termenilor
inițiali. (ex: CEC; TAROM; ASIROM; BCR, etc.)

Modificările interne comform DOOM3

De grafie:ortografia abrevierilor formate din majuscule doar fără
punct (NATO; USM; ASEM; UNESCO) doar prin tradiție au
fost păstrate punctele la abrevierile din latină (P.S; R.S)

Mijloace externe de îmbogățire a vocabularului;

Împrumuturi lexicale;
Din greaca:
a agonisi, tacticos, folos, prisos,
cost, arvuna, matase, flamura, stol
Din maghiara:
neam, viclean, oras, belsug, gând, bai, fierastrau
Din turca:
baclava, cafea, belea, saftea, sarma, iahnie, chiftea, patlagea,
musama, chirie, dusman
Din latina (fondul de baza):
apa, lumina, foc, cântec, farmec, copil, ochi, mâna, frate, sora, c
asa pâine, pamânt, tara, aur, dulce;a procura, iarba; cires,
camp, zi, oaie, bou, gaina

Îmbinări libere de cuvinte, locțiunii, expresii

fraziologice
Fraziologia este o ramură a lingvisticii care se ocupă cu
studiul îmbinărilor de cuvinte parțial sau total fixe,
numite unități frazeologice, frazeme sau frazeologisme.

Abatere de la normă: tautologia;

 Prin normă se înțelege un model cu care se comfruntă loctorul
și interlocutorul (emițătorul și receptorul) în procesul
comunicării.
Abaterea de la normă nu este decât o greșeală, greșeala este o
abatere de la normă.
Abaterele de la normă: greșeli sematice, polisematice,
barbarize…

Ce este tautologia?
Este o greșeală de limbaj care constă în repetarea inutilă a
acceași idee, formula sau alte cuvinte.
Exemple:
Am vorbit o vorbă.
Am lucrat la acceași lucrare.
Am cimentuit casa cu ciment.

Mesajul textului; Legenda

Legenda este o povestire popular sau cultă, în proză sau în
versuri, amestec de adevăr și născocire în care sunt
explicate întâmplări miraculoase sau fapte reale.
Legendele pot fi:
 Populare; (au character anonim, colectiv și oral)
  Culte; (au autor cunoscut, se cunoaște locul și unde
sunt tipărite)

Legendele pot fi clasificate ca:

 Legendele etiologice; (se ocupă cu crearea și
organizarea lumii)
 Legendele mitologice; (privesc apariții, existența unor
creințe indepărtate)
 Legendele religioase (se referă la: personaje,
sărbători ,și obiceiuei creștine)
 Legende istorice (referitoare la personaje istorice sau
eroi naționali)

Prepoziția;
Prepoziția este partea de vorbire neflexibilă care leagă un
atribut sau complement de partea de vorbire determinată. Este
un instrument gramatical și nu are un înțeles de sine stătător,
motiv pentru care nu are nici funcție sintactică. (de, la, spre, cu,
sub, prin, pentru etc)