Clasificarea figurilor de stil: definitii si exemple

1. Figuri de stil fonetice

1. Aliteratia este figura de stil care constà in repetitia unei consoane sau a unui grup de consoane, cu
scopul obtineri unui efect imitativ, armonic.

Ex: ‚Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie"

2. Asonanta este figura de stil care constà ^n repetitia aceleiasi/acelorasi vocale accentuate in
interiorul unui vers sau în mai multe versuri, pentru a se obtine un efect muzical, eufonic.

Ex: „latà craiul, socru mare"

II. Figuri de stil semantice

1. Epitetul este figura de stil care constà ^n evidentierea însusirilor deosebite ale obiectelor, ale

Intelor sau ale fenomenelor in stare de a emotiona pe cititor.

a) epitet cromatic (evidentiaza culori)

Ex: „flori albastre tremur ude"

b) epitete ornante (au grad mic de expresivitate)

Ex: soarele rotund"

c) epitet cu rol personificator (atribuie o trasaturà specificà fintelor vii obiectelor sau fenomenelor)

Ex: „codrii se zvârcoleau neputinciosi"

d) epitet cu rol hiperbolizator (sugereaza o exagerare)

Ex: „giganticà poart-o cupola pe frunte"

e) epitet cu rol metaforic

Ex: „feti frumosi cu pàr de aur"

Obs: Epitetele pot fi exprimate prin adjective, substantive însotite de prepozitii, adverbe de mod si,
rareori, verbe la moduri nepersonale.

2. Comparatia este figura de stil care constà în evidentierea trasaturilor a do termeni, în scop
expresiv.

Ex: „ca un glob de aur luna strálucea"

Obs: Comparatia are întotdeauna doi termeni (comparat si comparant), uniti cu ajutorul prepozitilor
„ca", „precum", „cât", „asemenea", sau cu ajutorul verbelor „a párea", „a semána" sau „a se
asemána".
3. Personificarea este figura de stil care constà in atribuirea de trasaturi specifice fintelor vii
obiectelor, fenomenelor, sau n atribuirea de träsaturi specific mane animalelor, pasarilor, insectelor
etc.

Ex: „Doar izvoarele suspinã

Pe când codrul near tace"

3. Personificarea este figura de stil care consta in atribuirea de trasaturi specifice fintelor vi
obiectelor, fenomenelor, sau in atribuirea de träsaturi specific umane animalelor, pasárilor,
insectelor etc.

Ex: „Doar izvoarele suspinã

Pe când codrul negru tace"

Obs: Personificarea, spre deosebire de epitetul personificator, are obligatoriu ^n component un verb,
de regulã, la mod personal.

4. Metafora este figura de stil care constà in înlocuirea unui termen cu sens propriu cu unul cu sens
figurat, mai expresiv, cei do termeni având insusiri comune Obs: Metafora mai este numita o
comparatie subînteleasã, o comparatie prescurtatà sau o comparatie din care lipseste primul termen.

a) metafora explicita (sunt prezenti ambii termeni, atât cel cu sens propriu, cât si cel cu sens figurat)

Ez: „Luna, tu, stapâna márii, pe a lumii boltà luneci.

b) metafora implicità (este prezent doar termenul cu sens figurat)

Ex: „Pàrea cã printre nouri s-a fost deschis o poartà

Prin care trece alba regina noptii moartä"

5. Hiperbola este figura de stil care constà în exagerarea dimensiunilor unui obiect, ale unei finte sau
ale unui fenomen, cu scopul obtinerii unui efect expresiv.

Ex: ‚In turbarea ei canicularã, arsita miezului inflacarat al zilelor de luliu muscà cu dinti de foc de
pretutindeni"

III. Figuri de stil sintactice

1. Enumeratia este figura de stil care constã in insiruirea mai multor termeni, cel putin dol.

Ex: „Aici stejarii, brazii si fagii trufasi înaltà capul lor spre cer."

2. Repetitia este figura de stil care constã în repetarea unor cuvinte sau constructii pentru a se obtine
un efect expresiv.

Ex: „Ziua ninge, noaptea ninge; dimineata ninge iar"

3. Inversiunea este figura de stil care constà în topica inversatã a cuvintelor; de obicei, inversiunea
are ^n component un adjectiv asezat în fata substantivului pentru a se accentua trasatura evidentiatã
de adjectiv.

Ex. „Vesela verde câmpie acu-i trista, vestejita"

4. Antiteza este figura de stil care constà in folosirea alaturatà a doi termeni cu înteles opus, pentru a
se sublinia o anumità idee.

Ex: „Viata ori moarte, striga toti

5. Interogatia retoricà este figura de stil care constã în adresarea unei întrebri unei persoane de la
care nu se asteaptà râspuns.

Ex. „Cine-o sa vie, trupul tau de-afara

Sã-I caute si în jur sá sufle cald?"

6. Exclamatia retorica este figura de stil care constà în exprimarea unor sentimente de admiratie,
pretuire etc. în cadrul unor structuri exclamative.

Ex: „Cât te iubesc, frumoasa mea albinã, Ca sarcina chemárii te-a ucis!"

7. Invocatia retorica este figura de stil care constã ^n adresarea unei chemári unor persoane de la
care nu se asteaptà raspuns.

Ex. „Priviti, märete umbre, Mihai, Stefan, Corvine"

Apartenentã la textul epic/narativ

Scrierea literara X, care apartine lui Y prezinta toate caracteristicile textului epic/narativ, având in
vedere faptul cã: 1. tiparul textual pe care se bazeazà este narativ, devenind modalitatea principala
de expunere, gutorul exprimându-si, in mod indirect, ideile si sentimentele, prin intermediul
naratorului, a personajelor, care sunt implicate intr-o actiune, plasata in timp si in spatiu.

2. Mesajul autorului face referire la…. (la ce anume?) si e transmis, în mod indirect, prin întâmplärile
imaginate, ordonate în timp si in spatiu la care iau parte personaje.

(vei selecta 1 sau 2 pentru introducere)

Tema textului este…. (care este tema si ce idee transmite?). Valoarea moralã pe care o promoveazà
autorul prin acest text este….. (bunatatea, iubirea, toleranta, dragostea, întelegerea etc.)

Find un text narativ/epic se observa o suita de fate imaginare, acestea find construite într-un singur
fir narativ, care urmareste... (rezuma) si are ca punct de pornire un conflict (exterior/interior-
prezentare).

(Daca este text studiat la clasã, vei formula astfel: Se observà urmárirea momentelor subiectului-le
vei prezenta în ordinea cronologicã.)
Seventele epice sunt legate prin tehnica inläntuirii/insertiei/alternantei, ^n acest fragment find
surprins(a) expozitiunea/intriga etc. (incercam sà identificam momentul subiectului).

Mobilitatea actinii în timp si în spatiu este marcatà prin intermediul indicilor temporali si spatiali,
povestirea desfäsurându-se…. (unde si când, cu exemple din text).

La actiune participa numeroase personaje/un numar restrâns de personaje. Despre personaje: dacà
sunt principale/secundare, daca se stabilesc relatii între ele, dacà li se realizeazà portret fizic/moral (o
caracterizare succintã a acestora).

Naratorul este (obiectiv sau subiectiv, narator-martor, narator-personaj, narator neimplicat etc.),
care relateazà faptele la persoana l/a Ill-a (exemple).

Tiparul textual predominant este narativ, care se imbinã cu cel descriptiv si cu cel dialogat. in sinteza
celor ilustrate anterior se poate sustine cà textul este unul epic/narativ.

Caracterizarea personajului dintr-un tipar dramatic

Personajul este elementul esential al constructiei dramatice prin interventile, prin dialogurile si prin
monologurile interpretate de actor, pe baza carora se contureazà conflictul care declanseazã
subiectul dramatic. Caracterizarea acestuia se realissazà gradat de-a lungul actelor si al scenelor, atât
in mod direct prin indicatile scenice sau din perspectiva altor personaje, cât si in mod indirect, prin
limbaj, prin gesturi, prin mimicã, prin miscarea scenicà sau relatia cu ceilalti actanti

X este unul dintre personajele, care participa la actinea textului fragmentar ,, Y", el find... $i este
surprins n momentul n care (care este momentul/la ce actine participà?)

Trasatura dominant a lui X o constituie... si reiese din….. (secventa de unde reiese).

Conflictul dramatic in care este implicat este exterior/interior, superficial si se declanseazà în

momentul n care... (ce conflict exist si între cine si cine), find si cauza opozitiei, a confruntárii de
gânduri si de idel.

Dialogul este tiparul principal, devenind o modalitate de caracterizare indirect a personajului. X este,
in egalà masurà, ironic/indiferent/superficial/putin dispus la conflict...

Indicatiile scenice reprezintà o modalitate aparte de relevare a trãsaturilor elocvente pentru modul în
care dramaturgul a intentionat sã creeze personajul care prinde viatà prin interpretarea actorului in
fata publicului. Acestuia ¡i este surprinsà vestimentatia... (ex.) gestica... (ex.) sau miscarea acestuia...
(ex.) SAU elemente paraverbale (râs/plâns).

Felul n care relationeazà cu (alt personaj) este definitoriu pentru portretul moral al personajului
dramatic, deoarece intrà într-un conflict (de care) (exemplu de unde reiese).

X este un personaj ale carui träsaturi fizice si morale sunt bine evidentiate n fragment, portretul sau
find emblematic pentru categoria mana reprezentatã de tipul omului ...
Lacul

de M. Eminescu

-opinia cu privire la mesajul textului-

Opera "Lacul" de Mihai Eminescu este o creatie de o mare sensibilitate si profunzime artistica, ce
face referre la o poveste de dragoste neîmplinita.

Mesajul textului, acela cà iubirea poate produce încântare si suferinà in egala masurà, este pus in
valoare prin intermediul eului liric, surprins in ipostaza indrgostitului, prezent in text prin marci
lexico-gramaticale specifice: pronume de persona I ("eu", "-mi") si verbe de persona I singular si
plural ("trec", "ascult", "sá sarim"). Discursul liric este organizat pe douà planuri: unul exterior, al
naturii, reprezentat de motive poetice precum: "lacul", "codrilor", "nuferi", "maluri" si unul interior,
al stari sufletesti, ce domina intregul text, regretul iubiri neîmplinite ("Dar nu vine... Singuratic/ in
zadar suspin si sufär"). Acest sentiment de profunda dezamâgire este atenuat de puterea
binefacatoare a naturii care parcà mai alina dorul indrâgostitului: "Lânga lacul cel albastru/ Incarcat
cu flori de nufär".

De asemenea, titlul devine o cheie de lecturà in descifrarea semnificatilor poetice. Acesta este unul
sintetic si constituie elementul central al cadrului natural in care se desfásoarà povestea de iubire:

"Lacul codrilor albastru". Structuratà pe cinci catrene, poezia surprinde in secventa I (str. I-II)
momentul asteptârii pline de emotie a iubitei: "Parc-ascult si parc-astept/ Ea din trestii sà rasara".
Secventa a doua (str. III- IV) infätiseazà visul de iubire al îndragostitului: "Sà plutim cuprinsi de
farmec/ Sub lumina blândei lune". Strofa finalà aduce cu sine dezamágirea eului liric care constata:
"Dar nu vine.. in plan stilistic, mesajul este pus in evident printr-o abundenta de imagini artistice:
vizuale ("lacul codrilor albastru", "cercuri albe"), auditive ("vântu-n trestii lin fosneasca"), dinamice
("sà sàrim in [untrea mica", "s plutim cuprinsi de farmec"), create cu ajutorul figurilor de stil: epitete
cromatice ("huferi galbeni", "lacul albastru"), epitete ale substantivului ("luntrea mica"), epitete ale
verbului ("lin fosneascã"), inversiuni ("unduioasa apa", "blândei lune"), personificari ("glas de ape").
Asonanta (rima imperfect) este prezentà prin constructii de tipul: "Incarca-barca" ce creeaza efecte
eufonice (sonore) de o mare expresivitate.

in plan morfologic, remarcam prezenta verbelor la indicativ prezent, ce contureazà o atmosfera de

vraja ("incarca", "cutremura"), dar asigurà si revenirea la planul real ("suspin", "sufär"). Descriere
artistica de tip tablou este evidentiatà prin intermediul grupurilor nominale substantiv-adjectiv cu rol
stilistic de epitet: "luntrea mica".

in plan semantic, predomina câmpul lexical al culorilor ("galbeni", "albastru", "albe") si al acvaticului
("lacul", "maluri", "nuferi"), punând in valoare relatia strânsà a poetului cu natura in mijlocul cáreia
chiar si durerea devine mai usor de suportat.

Opera literara n discutie creeazà un tablou mirific si original al universului iubirii, transmitând
cititorului idea cá acest sentiment Înaltator poate produce si multã suferintã.
Mesaiul unui text fragmentar epic/narativ

Mesajul unei opere literare reprezintà impletirea ideilor, a sentimentelor si a semnificatiilor

exprimate cu ajutorul mijloacelor artistice, prin care scritorul ¡si invita cititorul sá pâtrunda dincolo de
tesatura textual/ima operei sale, in câutarea sensurilor ascunse.

Fragmentul literar X de Y este un text epic/narativ, care are la bazà un mesaj inedit, care se
construieste in jurul emotiei generate de... (ce anume?) si se aflà in strânsà legatura/concordanta cu
tema (care este tema?)

Mesajul este sugerat de continutul de idei al textului. (Rezumatul textului, comentând anumite
pasaje relevant pentru tema sau care demonstreazà opinia noastrà referitoare la tema textului).

Naratorul subiectiv/obiectiv/martor/personaj evocà emotiile intense (în ce moment?), iar sugestive

sunt seventele (descriptive/narative), precum (exemple).

Mesajul textual este caracterizat de subiectivitate, având n vedere faptul cã naratorul se aflà ^n
ipostaza (care? subiectiv/obiectivà) si prezintà träirile sale/ ale personajului (exemplu de secvente (2)
de unde reiese intensitatea emotiei).

Modul in care este construit personajul pune in valoare mesajul artistic al autorului. In acest
fragment de text, personajul X este conturat prin intermediul emotiilor care (când il incearca?).
Trairile pe care acesta le are semnificã ... (ce trasaturi reies-sensibilitatea, frumusetea interioarã,
bucuria, complexitatea etc.).

Naratorul, instanta comunicárii specifica tiparului narativ, pune n lumina (ce

anume?-dragostea/iubirea fat de naturà, fatà de o persoanà draga/fatà de un loc din copilárie etc.)

De asemenea, limbajul artistic are un rol important în relevarea mesajului textului. (folosirea
diminutivelor cu rol afectiv, a figurilor de stil care subliniazà anumite sentimente
=ideile/sentimentele sunt accentuate prin folosirea semnelor de punctuatie cu rol stilistic (cu
exemple), etc.).

Asadar, fragmentul operei literare X de Y pune in lumina ..., (scrieti idea pe care ati desprins-o voi din
textul literar) întrucât are menirea de a reliefa o valoare morala aparte, impresionand prin ideile
exprimate de catre personaje si prin mesajul profund, astfel încât fiecare cititor este invitat sà
reflecteze asupra nor aspecte importante pentru el.

Apartenentã la textul liric, (plan cerut de niste eleve de clasa a VIl-a)

Textul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul îsi confeseazà, în mod direct, prin
excelentà, cele mai adânci stari sufletesti si emotii, prin intermediul vocii fictionale, dar si cu ajutorul

resurselor expresive, astfel, creând un Univers de mare fortà sugestiva, ce se adreseazà sensibilitatii
cititorului.

Tema poeziei este... (dragostea, natura, trecerea reversibilà a timpului, copilâria, creatia, etc. +ce
anume este prezentat? Exemplu: tema poeziei este natura, fiind surprinsa frumusetea acesteia intr-o
zi câlduroasã de varà/ la caderea seri/în primele zile de toamnà etc.) Vocea fictionalã este surprinsã
în ipostaza confesivà/ de contemplator/de îndrãgostit/de creator etc. si isi exprima sentimente de
(dragoste, de tristete, de admiratie, de nostalgie, de revoltà etc.), prin intermediul marcilor
subiectivitatii, redate ^n acest text prin verbe si/sau forme pronominale de persona I si/sau a ll-a
(ex.).

Acestora li se aláturà marci ale afectivitàtii, precum ... (ex. Utilizarea diminutivelor, punctelor de
suspensie, substantivelor în cazul V, a verbelor la imperativ, a interjectilor etc.)

Tiparul textual predominant in aceastà operà literarà este monologul liric (ex.), care redà cele mai
profunde trairi ale voci fictionale, textul fiind o confesiune liricà. SAU tiparul textual predominant in

aceastà operà literarà este monologul liric adresat (ex.), prin care poetul si marturiseste
sentimentele... SAU tiparul textual predominant in aceasta operà literarà este descriptivul de tip
tablou/portret ex.), prin care poetul recreeazà realitatea, filtrând-o prin propria sensibilitate. SAU
tiparul textual utilizat este monologul, prin care.../ Acesta se impleteste cu descriptivul, care... Mai
departe, mentionati

alte idei: titlul (daca este relevant), simetria textului, cromatica, daca tabloul conturat este static sau
dinamic, dacã se remarcà planurile (cosmic/ceresc, terestru/teluric), dacà existà motive literare (luna,

pâdurea, apa...)

Imaginarul poetic este redat prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor artistice. La nivel stilistic,
se remarca folosirea epitetelor (ex. ) comparatiilor (ex.), personificarilor (ex. ) etc. Aici explicati mácar

douà figuri de stil (preferabil metafore).

La nivel prozodic, poezia X este structuratà ^n n strofe de câte n versuri (eventual tipul de strofà),
versurile sunt scrute/lungi, cu másura de n silabe si rima imperecheatã/ incrucisata/ imbrâtisata/

monorimã/ variatã/ versuri albe.

Prin intermediul creatiei X, scrisà de Y se remarcà prezenta marcilor subiectivitatii, iar autorul isi
exprima, in mod direct, sentimentele, consider ca opera se incadreazà in tipar.