Varianta 44

Subiectul I (40 de puncte)

(Alexandru Philippide, "Exerciţiu")

1. Sinonime: privelişte = peisaj; ciudată = neobişnuită, bizară, stranie;

naivă = copilăroasă, inocentă; plesnite = fisurat, crăpat, ciobit
2. În structura “se sparge-n ceafa zării” cratima este utilizată pentru a ţine
locul vocalei “î” şi pentru a se pronunţa într-o singură silabă, păstrând
astfel măsura şi ritmul versurilor.
3. Expresii/ locuţiuni cu verbul "a trece": a trece clasa; a trece cu
vederea; a trece la fapte; a trece hopul
4. În poezie se manifestă prezentul gnomic (etern) pentru a sugera
permanentizarea sentimentului de admiraţie a eului liric pentru veşnicia şi
încremenirea naturii.
5. Imagini artistice: “Spinii pe deal sunt mari ca nişte plopi”- imagine
vizuală; "au trecut leproşi cu zurgălăi"- imagine auditivă
6. Teme: natura şi timpul
7. Comparaţia “Priveliştea-i ciudată şi naivă/ Ca hărţile cu case şi copaci”
sugerează imaginea copilăroasă pe care o are peisajul admirat de eul liric.
Tot ceea ce se poate zări împrejur seamănă cu nişte case înconjurate de
copaci, desenate parcă de un pictor naiv.
8. Ultimele şase versuri ale poeziei constituie o descriere stranie a
naturii, îmbinând planul terestru cu cel cosmic: nourii au "chip de păsări" şi
plutesc deasupra înalţilor plopi, iar vântul tăios "se târâie prin văi".
Priveliştea bizară este "strâmbă", cerul stă "vertical", iar soarele are "chip
de bubă rea". Imaginea asfinţitului din finalul poeziei este realizată printr-o
metaforă personificatoare cu totul originală, soarele "se sparge-n ceafa
zării, peste deal".
9. Titlul sugerează un "exerciţiu" poetic, o activitate constantă desfăşurată
în scopul de a-şi forma deprinderea scrisului, de aceea imaginile par
stângace, priveliştea e strâmbă, norii au chip de păsări, iar soarele este ca
o bubă rea, întregul peisaj fiind realizat ca o pictură naivă, sau un desen
făcut de copil.
10. Registrul stilistic este bogat şi variat, alcătuit din îmbinarea
arhaismelor ("burg", "mucava") cu neologismele ("perspectivă", "vertical")
şi cu cel popular ("bubă rea", "zurgălăi", "se târâie").

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre educaţie: "Copilul nu datoreşte părintelui
viaţa, ci creşterea" (Nicolae Iorga)
 Sunt de acord cu afirmaţia lui Nicola Iorga şi consider că a da
naştere unui copil este un miracol, dar a creşte un copil este un proces
complex şi de durată, care presupune efort şi dragoste.
Mai întâi, copilul nu este cel care decide venirea sa pe lume, ci
părinţii lui, în consecinţă acesta nu trebuie, neapărat, să le fie recunoscător
pentru viaţa pe care a primit-o. Creşterea unui copil nu înseamnă numai
hrană şi îmbrăcăminte, ci presupune o relaţie spirituală profundă, o
comunicare sinceră şi mai ales o atentă şi constantă preocupare pentru
educaţia lui. Preceptele, sfaturile pe care părinţii le dau copiilor sădesc
principii solide care formează, în cele din urmă, o personalitate puternică,
un caracter viguros.
Un alt argument în favoarea afirmaţiei este acela că un copil
abandonat de părinţii naturali şi crescut într-o familie care l-a adoptat
trebuie să fie recunoscător acesteia din urmă, care s-a preocupat de
formarea personalităţii sale şi de asigurarea unui viitor în societate.
În concluzie, tot ceea ce un copil poate şi trebuie să facă este
reprezentat de mulţumirea acestuia faţă de părinţii care s-au străduit
pentru creşterea şi educaţia lui.

Subiectul al III-lea (30 de puncte)

Raportul realitate-ficţiune, ilustrat într-o nuvelă istorică studiată:
* "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi
(Andra Ioniţă)