Rezolvare Varianta 75 Limba română

Subiectul I (40 de puncte)

(Marin Preda, “Moromeţii” II)

1. Polisemia cuvântului “a curge”: *Pe măsură ce imaginile curgeau pe ecranul televizorului,

copilul părea din ce în ce mai uimit de multitudinea culorilor mişcătoare. *Ploaia curgea pe
streşini cu un zgomot ciudat. *Părul bălai îi curgea pe spate, până la brâu.
2. Semne de punctuaţie în fragmentul: “Ce ziseşi tu, Gheorghe? A, da, aşa e!” Prima virgulă
marchează vocativul substantivului Gheorghe în propoziţia interogativă; a doua virgulă
delimitează adverbul afirmativ “da”, separându-l de restul propoziţiei exclamative. Semnul
întrebării indică propoziţia interogativă şi semnul exclamării finalizează propoziţia
exclamativă.
3. Expresii/ locuţiuni cu verbul “a sta”: „ a sta de veghe”, „a sta să cadă”, „a sta degeaba”, „a
sta de vorbă”.
4. Câmp semantic al “ploii”: apa, picături, nori, lichid.
5. Tema monologului interior al lui Moromete se referă la nesiguranţa vieţii asupra căreia
cugetă, gândindu-se că vârsta n-ar fi o problemă, că ar putea trăi şi o sută de ani, dar este
posibil să piardă pământul şi atunci n-ar mai avea cu ce să-şi hrănească familia.
6. Perspectiva narativă se defineşte prin naratorul obiectiv şi omniscient (heterodiegetic) şi
naraţiunea la persoana a III-a
7. Registrul oral/colocvial: „Ce ziseşi tu, Gheorghe?”; “Ce, nu e bine de trăit?”
8. Moduri de expunere: naraţiunea, monolog interior.
9. Ilie Moromete, un bărbat de „peste şaizeci de ani” (autocaracterizare-monolog interior) este
descris în mod direct din punct de vedere fizic: ”[…] chipul osos, cu fruntea lui bombată şi cu
ochii feriţi sub arcade puternice şi drepte..[…] se trăseseră mult în orbite”. Privirea sa
îndreptată „mereu în zarea câmpiei” evidenţiază detaşarea faţă de cei din jur, faptul că
întotdeauna se lăsa purtat de gândurile sale, trebuindu-i „cel puţin o secundă în plus ca să vie
aproape şi să înţeleagă ce-i spuneai”.
10. Oralitatea stilului este dată în acest text prin folosirea numeroaselor regionalisme, cuvinte
populare sau îmbinări de cuvinte specifice adresării directe, orale: „amesticătură”, „ici”,
„grumaz”, „aşa de bun”, „Uită-te la mine”, „Ce, nu e bine de trăit?”, „sâcâită”, „ A, da, aşa
e!”.

Subiectul al II-lea (20 de puncte)

Text argumentativ despre politeţe: „Politeţea este o pudoare şi o necesitate de distanţă.”
(Tudor Arghezi – Scrieri)

Afirmaţia lui Tudor Arghezi este, în opinia mea corectă, deoarece politeţea denotă atât o
decenţă comportamentală izvorâtă din respectul pentru persoana cu care relaţionăm, dar şi
dorinţa de a menţine o anumită distanţă sufletească faţă de respectiva persoană.
Mai întâi, politeţea înseamnă pudoare, pentru că presupune o anumită cuviinţă, o purtare
manierată, care să exprime consideraţia şi preţuirea pe care o avem faţă de o persoană pe care
nu o cunoaştem foarte bine, sau cu care nu avem o relaţie apropiată.
Politeţea este, de asemenea, o necesitate de distanţă, fiindcă poate fi percepută ca un
comportament sobru, rece faţă de cei cu care intrăm în contact. Astfel, atitudinea politicoasă
poate deveni un scut în relaţiile cu persoanele pe care nu le vrem foarte aproape de noi.
În concluzie, politeţea poate fi privită atât ca un comportament ales, respectuos, apanaj al
oamenilor educaţi, dar şi ca un mijloc de a menţine distanţa faţă de cei care nu ne sunt
agreabili.

Subiectul al III- lea (30 de puncte)

Structura, limbajul şi expresivitatea textului poetic, pe baza unei poezii studiate aparţinând
direcţiei tradiţionaliste:
* “În grădina Ghetsemani” de Vasile Voiculescu
* “Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat

(Alina Marin)