Comunicarea nonverbala in secventa din filmul Modigliani

Cuprins:

I. . Comunicarea nonverbala (secventa din filmul Modigliani)

II. Comunicarea nonverbala teorie

III.Concluzii

IV. Bibliografie
http://www.youtube.com/watch?v=mqZ2gMqeST0

I.Comunicarea Nonverbala (secventa din filmul Modigliani)

Modigliani si Picasso sunt doi pictori care au trait in secolul 20. Mai celebru in viata a fost cel de-al
doilea, care a avut si norocul de a fi extrem de apreciat pentru arta sa, si de critici, dar si financiar
vorbind.. Modigliani, insa, a vandut foarte putin in timpul vietii sale, a trait in niste conditii nu tocmai
favorabile, si totusi, asatazi tablourile sale valoreaza o avere.

Filmul Modigliani aduce in prim plan iubirea dintre Modigliani si Jeanne Hebuterne, dar si rivalitatea
dintre acesta si Picasso. Totusi, in realitate, acestia nu erau rivali, si cu atat mai mult, isi apreciau
reciproc arta.

In film, dupa mai multe episoade in care Modigliani si Picasso se tachineaza reciproc, si Picasso o
picteaza pe Jeanne, idealul de frumusete a lui Modigliani(pe care acesta o pictase la randul sau ) si isi
arata opera in fata oamenilor din cafeneaua La rotonde, dar si dupa ce Picasso a reusit sa-i inchida o
expozitie cu nuduri a lui Modigliani, acesta din urma se hotaraste sa participe la un concurs de pictura, la
care initial, nu vroise sa participe deoarece considera ca este sub demnitatea sa, parere pe care si
Picasso, la randul sau o avea . Modigliani de fapt vroia sa castige banii pentru a-si intretine copiii, dar si
pentru a demonstra ca arta sa este mai valoroasa si apreciata decat cea a lui Picasso.
Astfel, in secventa prezentata, acesta intra in cafeneaua La rotonde, avand o postura impunatoare,
privind oamenii pentru cateva secunde cu ochii sai hipnotici(se droga si consuma alcool destul de
frecvent), ia o sticla, iar Picasso, la randul sau, scoate un pistol. Modigliani goleste sticla de continut, iar
Picasso tine mana pe pistol. Modigliani il priveste impunator pe Picasso, in acelasi timp provocandu-l cu
privirea sa actioneze cumva, si scoate un creion cu care se semneaza pentru concursul de pictura. Apoi,
reia contactul vizual cu rivalul sau, si cu satisfactie il invita pe Picasso, prin postura mainilor si directia
lor(in limbaj verbal, am putea traduce:Hai , ce faci? Inscrie-te!) sa semneze si el actul pentru a
participa la concurs. Singurele cuvinte prezente in aceasta scena sunt I forgive you(te iert), spuse de
Modigliani, pe un ton care nu tradeaza mania, ura , ba chiar zambeste, iar Picasso sta si fumeza, avand o
expresie a fetei care denota o oarecare repulsie dar si impertinenta, isi inclina capul( in limbaj verbal as
traduce: Asta vrei? Bine, asta o sa primesti.) se ridica de la masa, ajunge in fata lui Modigliani si
imprastie fumul de tigara insolent pe fata acestuia, acesta din urma, facand un gest de prindere a
fumului; Picasso, pastrand o distanta incadrata in zona personala, scoate creionul din buzunarul lui
Modigliani si ,pentru cateva secunde avand o expresie oarecum suparata a fetei, mai degraba
imbufnata, se semneaza. In acest timp Modigliani, zambeste usor cinic si triumfator, dar cand privirile li
se intalnesc acesta adopta o expresie serioasa, si Picasso,avand tigara in gura, adopta o expresie a fetei
la fel de impertinenta ca la inceput, care denota suprematie, dominare, pune creionul la locul sau in
buzunarul lui Modigliani.Urmeaza o alta serie de priviri, Modigliani zambeste, sugerandu-ne ca este
bucuros pentru ca si-a atins obiectivul(acela de a participa si el si Picasso la concurs), iar Picasso, cu
tigara in gura, are o expresie a fetei care s-ar traduce, in limbaj verbal, Ti-ai cautat-o, ai primit-o. Apoi,
Modigliani arunca sticla din care a baut,si Picasso o prinde, iar oamenii din cafenea incep sa ovationeze.

Ideea e ca, desi pe lista pe care s-au semnat artisti ca Soutine, Diego Rivera, Utrillo, Kissling, totusi,
oamenii vroiau sa fie o concurenta acerba si sa se lamureasca in legatura cu competitia dintre Modigliani
si Picasso. Care era de fapt mai stralucit, mai genial, mai inovator?

II.Comunicarea nonverbala (teorie)

Comunicarea nonverbala reprezinta comunicarea dintre oameni prin folosirea altor mijloace decat cele
verbale.1

Oamenii comunica prin cuvinte ceea ce simt si ceea ce gandesc. Totusi, oamenii nu comunica numai prin
cuvinte, ci combina limbajul verbal cu paralimbajul si cu limbajul trupului. In anii 60, ultimele tipuri de
comunicare au devenit obiect de cercetare, chiar daca ele au fost observate cu mult inainte.

Cea mai importanta lucrare de specialitate, in opinia evolutionistilor, referitoare la limbajul trupului,
este cea a lui Darwin, publicata in 1872 The expression of the emotions in Man and Animals.

Desi limbajul este principala cale prin care oamenii comunica, foarte multi autori sustin ca ponderea
acestuia in comunicarea umana este de maximum 10%. Albert Mehrabian considera ca din totalul
mesajelor pe care o persoana, doar aproximativ 7% sunt verbale(numai cuvinte), 38% sunt vocale,
incluzand tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete, iar cea mai mare parte, de 55% sunt mesaje de tip
non-verbal. Mehrabian si Ray Birdwhistell sustin ca in conversatiile dintre doua persoane, comunicarile
nonverbale reprezinta 65%. Birdwhistell considera ca legatura dintre cuvinte si miscari este foarte
previzibila pentru un om antrenat care poate preciza ce miscari face o anumita persoana prin simpla
ascultare a vocii acesteia.

Limbajul non-verbal indeplineste functii variate, ca:

Sustinerea limbajului verbal

Accentuarea mesajelor verbale
Inlocuirea mesajelor verbale
Contrazicerea mesajelor verbale.

Caracteristici generale:

Limbajul non-verbal este utilizat in mod inconstient in interactiunile cu alte persoane. Totusi,
poate sa fie educat prin constientizare si antrenament. Pentru aceasta, nu este suficient sa

1
Tim O. Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske(2001) Concepte fundamentale
din stiintele comunicarii si studiile culturale, Editura Polirom, Iasi;
 invatam unele gesturi, expresii, posturi sau modalitati de a ne imbraca, ci trebuie sa ne cultivam
sinele in directia schimbarii pentru a se realiza o concordanta intre interior si exterior, limbajul
nonverbal devenind natural.
Limbajul non-verbal difera de la o cultura la alta, la fel cum difera si cel verbal. Daca intr-o
anumita cultura, un anumit stimul sau semnal pot fi clare pentru receptori, in alta cultura acelasi
stimul poate fi lipsit de sens sau poate avea un sens total diferit.
Gesturile, expresiile sau tonalitatea vocii au loc intr-un anume context, ele trebuie sa fie
evaluate in functie de acesta.
S-a constatat ca exista o corelatie directa intre gesturi si gradul de educatie al unei persoane,
astfel, o persoana cu un vocabular bogat se va baza mai mult pe transmiterea mesajelor verbale
decat nonverbale, iar un om cu un vocabular restrans va face tocmai invers.

Forme ale comunicarii nonverbale:

1. Paralimbajul
2. Comunicarea vizuala
3. Kinezica
4. Comunicarea tactila
5. Proxemica
6. Imbracamintea
7. Expresia fetei
8. Limbajul culorilor
9. Miscarile corpului
10. Prezenta personala

1.Paralimbajul reprezinta , asa cum spune si Petre Anghel, informatia suplimentara pe care
participantii in procesul comunicarii o primesc prin vorbire2. Paralimbajul are aceeasi importanta pe

2
Petre, Anghel.(2004), Strategii eficiente de comunicare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti;
care o au si cuvintele in sine. Exista peste 100 de modalitati prin care putem sa spunem Da, desi este
acelasi cuvant. Un Da poate sa insemne Nu daca este spus pe un anumit ton, pe o anumita
intonatie si accent .

In 1965, au fost realizate mai multe studii care vizau legatura dintre emotie si tonul si timbrul vocii de
catre Kasl si Mahl, si s-a demonstrat ca in momentele de emotivitate persoanele vorbesc in general cu
multe greseli de exprimare, balbaieli si repetitii. S-a mai constatat ca timbrul vocal este mai cald si
rezonant in momente de afectiune pozitiva si mai strident si zgomotos in momente de furie. Si ritmul
vorbirii ne poate dezvalui informatii importante despre emitator. Astfel, o persoana care vorbeste lent,
poate fi considerata nesigura, la fel cum o persoana care are un ritm alert al vorbirii ne pare nelinistita.
Pauzele in timpul vorbirii pot si ele sa ne transmita diferite mesaje, in functie de lungimea in timp a
acestora, astfel o pauza scurta delimiteaza trecerea de la o idee la alta, iar o pauza lunga arata
terminarea ideii si invitarea celeilalte persoane sa vorbeasca. Accentul pus pe un anumit cuvant din fraza
poate schimba sensul acesteia., Pease si Garner exemplificand astfel:

Eu trebuie sa accept aceasta slujba. (In sensul ca trebuie sa o accept eu mai degraba decat
dumneavoastra)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Nu am alta alegere)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Nu trebuie sa o critic, nici sa o resping , ci sa o accept)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(Si nu alta)

Eu trebuie sa accept aceasta slujba(O dispretuiesc)

In secventa prezentata, la nivel de paralimbaj regasim propozitia spusa de Modigliani(I forgive you),
care este spusa pe un ton neutru, dar analizand si postura mainilor, si modul de a da din cap de fapt e un
mod de a-l provoca pe rivalul sau. De fapt, dupa acest te iert, ar mai continua, din analiza mainilor si a
fetei prin : Ce zici ? Te asteptai la asta?

2. Comunicarea vizuala. E. Hess, in The Tell-Tale Eyes(Ochii care tradeaza) arata ca acest tip de
comunicare este foarte important in descifrarea limbajului nonverbal, deoarece pe aceasta cale, primim
87% din informatiile mediului. Putem observa si intelege dupa modificarea pupilelor, in ce stare
psihologica este persoana respectiva, astfel, mania sau necazul provoaca o contractare a pupilei, acei
ochi de sarpe. Iar bucuria, cu precadere cea erotica, provoaca o dilatare. Este cunoscut faptul ca
persoanele timide, nervoase sau cele care mint, isi privesc foarte putin interlocutorul .

Durata schimbului de priviri dintre doua persoane ar trebui sa depaseasca 2/3 din timpul pe care acestea
si-l petrec impreuna, dar aceasta constatare nu este una absoluta, deoarece la unele popoare, o privire
prea directa este o dovada de insolenta. Este importanta si zona corpului celeilalte persoane asupra
careia ne focalizam privirea.Astfel, pentru a intari o atitudine oficiala, austere, privirea trebuie sa
ramana agatata de fruntea interlocutorului. Daca privirea coboara sub ochii interlocutorului si se
concentreaza in zona dintre ochi si buze, atmosfera devine amicala, iar daca este dirijata in spatiul dintre
ochi si pieptul celuilalt, avem de-a face cu o privire intima, predominant erotica.

Comunicarea vizuala indeplineste mai multe roluri, acela de a solicita informatii, de a indica natura unei
relatii, astfel privirea ne poate arata pe ce se bazeaza relatia(dominare, iubire, ura, supunere).

Comunicarea vizuala este pastrata pe tot parcursul acestei secvente si asa cum stim, daca stim sa privim
ochii oamenilor, acestia ne vorbesc, si indiferent daca zambim, dar suntem tristi, ochii ne tradeaza.

Modigliani , prin modul obraznic in care il priveste pe Picasso, il provoaca, ii intarata, iar privirea lui
Picasso, e indiferenta si sugereaza superioritate, dar devine si impertinenta , obraznica.

Comunicarea vizuala, in acest caz, ne arata natura relatiei lor, care este una de rivalitate, bazata pe
dominare.

3.Kinezica reprezinta studiul miscarilor si gesturilor3. Ray Birdwhistell, reprezentant al Scolii de la Palo
Alto si cunoascut printr-un filmulet(Tigara lui Doris), pune bazele acestei discipline .

Gesturile , dupa Paul Ekman si Wallace Friesen, pot fi:

a. Embleme-reprezinta miscari ale mainii usor traductibile in cuvinte

3
Tim O. Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske(2001) Concepte fundamentale
din stiintele comunicarii si studiile culturale, Editura Polirom, Iasi;
b. Gesturi ilustrative-au rolul de a completa sau de a lamuri vorbirea. Autorii sustin ca exista 8 tipuri de
ilustratori: Bastoanele, pictografele, kinetografele, ideografele, miscari deictice, miscari spatiale, miscari
ritmice si ilustratori emblematici.

c. Miscari afective care arata starea de spirit a individului.

d:Gesturile de reglaj au rolul de a indruma, controla si mentine comunicarea.

e. Gesturi carea au putine legaturi cu comunicarea.(ex: maturatul)

O alta modalitate de a caracteriza gesturile este cea a lui Morris:

a.Gesturi expresive, prezente atat la animale cat si la oameni

b.Gesturi mimice-prezente numai la oameni

c.Gesturi schematice

d.Gesture simbolice, care arata idei sau dispozitii

e.Gesturi tehnice-prezente in grupuri professionale, simboluri cunoscute numai de acestea.

f. Gesturi codate-ex:limbajul surzilor.

Luand binomul Gest-limbaj, cercetatorii considera ca exista 3 situatii:

a.Gesturi care insotesc limbajul

b.Gesturi complementare limbajului

c.Gesturi substitutive 4

Gesturile sunt conditionate cultural, astfel un gest poate aiba o semnificatie intr-o anumita cultura si alta
semnificatie in alta cultura. Astfel, desenarea unui cerc cu degetul mare si aratator unite la varf

4
Popa Adela Elena,(2006), Sociologia comunicarii, Editura Psihomedia, Sibiu.
inseamna OK in America, O in Franta, bani in Japonia, aluzii la homosexualitate in Malta si o
amenintare cu moartea in Tunisia. Totusi exista si gesture universale, cu ar fi ridicarea umerilor in semn
de nedumerire sau rasul si bataia din palme ca semnalare a bucuriei.

Gesturile, in aceasta secventa, sunt de tip emblema, astfel, prin miscarea mainilor, se pot traduce usor in
cuvinte. Gesturile lui Modigliani provoaca, incita , totul pentru a-l enerva pe Picasso si a-l determina sa
participe la concurs. Gesturile lui Picasso, facute cu o anumita lentoare, indiferenta sugereaza ca acesta
nu este impresionat de tacticile rivalului sau.

4. Comunicarea tactila. Atingerea este un semn foarte puternic , producand reactii emotionale
inconstiente. Functiile comunicarii tactile, dupa Stanlez Johes si Elaine Yarbrough sunt:

a.Atingeri care transmit emotii pozitive, cum ar fi mangaiatul, strangerea mainii

b. Atingeri in joaca-palmuirea in gluma

c. Atingeri de control-semnal tactil pentru atragerea atentiei, bataia pe umar

d.Atingerea rituala-sarutul pe obraz, sarutul intre indragostiti

e.Atingerea in alt scop decat cel de a comunica-luarea pulsului, luarea temperaturii

Atingerea, in acest caz, este minimala; o singura data se produce, atunci cand Picasso ia creionul din
buzunarul lui Modigliani, pentru a se semna. N-as putea spune cu exactitate in ce functie a comunicarii
tactile (dupa clasificarea de mai sus) se incadreaza, totusi in cea de control, sugerand relatia de
superioritate- inferioritate a acestora.
5.Proxemica reprezinta Studiul semnificatiei distantei, orientarii si relatiilor spatiale, in comunicarea
interpersonala5. Aceasta forma non-verbala este determinata cultural, fiecare societate avand propria
sa idee de spatiu, astfel suedezii si scotienii stau la o distanta mai mare atunci cand converseaza, fata de
latino-americani sau arabi.

Conform teoriei distantelor, a lui E.T. Hall(cel care a initiat proxemica), spatiul personal este delimitat in :

1. Zona intima(intre15-45cm) aceasta zona este una aparata de persoana si accesibila membrilor
familiei si prietenilor apropiati.
2. Zona personala(intre 45-125cm)-cuprinde conversatii cu persoane cunoscute
3. Zona sociala(intre 125-360cm)-discutii formale
4. Zona publica-(peste 360cm)comunicari publice.
In secventa analizata, actiunea se petrece in cafeneaua La Rotonde, deci e prezenta zona publica,
deoarece distanta dintre Picasso si Modiglaini este mare, dar apoi se restrange atunci cand Picasso se
ridica de la masa si ajunge in fata lui Modigliani, astfel, regasim aici zona personala, care de obicei
cuprinde conversatii cu persoane cunoscute, dar care pastreaza o relatie oficiala.

6. Imbracamintea reprezinta la randul sau o cale de comunicare nonverbala.

Imbracamintea oglindeste personalitatea individului, este un fel de extensie a eului, in acest context,
comunica informatii despre aceasta. Aceasta poate influenta chiar comportamentul nostru general sau
al celor din jur. Imbracamintea si accesoriile pot marca statutul social real sau pretins al unei persoane.
Imbracamintea non-conformista comunica faptul ca cel care o poarta este un razvratit, original, artist
sau chiar posibil creator de probleme.

5
Tim O. Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske(2001) Concepte fundamentale
din stiintele comunicarii si studiile culturale, Editura Polirom, Iasi;
Daca privim cu atentie, toti oamenii sunt imbracati formal, elegant, inclusiv Picasso; Modigliani, totusi,
are o vestimentatie ponosita, veche, saracacioasa; acest fapt ne sugereaza ca acesta este un razvratit, ca
nu il intereseaza de normele sociale si posibilitatea de a fi privit intr-un fel depreciativ de ceilalti si , daca
in mod normal un om s-ar simti stingherit de faptul ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor , mai ales din
puctul asta de vedere, pentru ca e cel mai usor observabil, Modigliani este in elementul sau si nu pare
deloc deranjat de acest aspect.

7.Expresia fetei. Comunicarea prin expresia fetei cuprinde:

a..Mimica(de ex: ridicarea sprancenelor, incruntarea, incretirea nasului etc). Mimica reprezinta arta de a
ne exprima gandurile si sentimentele prin gesturi sau prin modificarea expresiei fetei. Astfel, o frunte
incretita semnifica preocupare, manie, frustrare; Sprancenele ridicate, avand ochii deschisi semnifica
mirare, nasul incretit reprezinta neplacere, buzele stranse semnifica nesiguranta sau ascunderea unor
informatii.

b. Zambetul este un gest care are o gama larga de semnificatii; poate sa semnifice placere, bucurie,
satisfactie, promisiune, dar si cinism, jena etc.

c..Privirea

Expresia fetei , in acest caz, chiar a amandurora este bazata pe relatia dominare-supunere, de fapt pe
interogareacine este dominat si cine supune, si amandoi, prin mimica fetei, denota siguranta de sine,
incapatanare, insolenta, dar si imbufnare, la Picasso.

8.Limbajul culorilor. Culoarea reprezinta la randul sau o oglindire a personalitatii umane.S-a constatat ca
pentru a ne stimula gandirea creatoare ar trebui sa avem o incapere in care sa predomine rosul, iar
pentru a ne reflecta ideile, ar trebui sa avem o incapere predominant albastra. Persoanele extrovertite,
communicative, aleg de obicei culori stralucitoare, iar cele introvertite aleg de regula culori pale.

Culorile au o semnificatie diferita de la o cultura la alta. Rosul, in China este asociat cu bucuria, in
Japonia cu lupta, mania, iar in cultura indienilor americani semnifica masculinitate, in Europa, dragoste,
iar in SUA, comunism. Verdele la europeni este asociat cu invidia, pe cand la asiatici cu bucuria. Galbenul
semnifica la europeni lasitate, gelozie, pe cand la americani este considerate culoarea intelectualitatii,
iar la asiatici semnifica puritate. Negrul, pentru europeni este considerat simbol al tristetii, al
melancoliei, doliului, pe cand la japonezi albul are aceste semnificatii. Culoarea poate afecta
comunicarea, astfel, culorile calde au rolul de a stimula comunicarea pe cand cele reci o inhiba.

Monotonia, dar si extrema ei, adica o varietate excesiva de culori nu fac decat sa inhibe si sa distraga .

Culoarea predominanta a vestimentatiilor este inchisa, predomina negrul, atat la persoanele din cafenea
, cat si la cei doi. Negrul in general sugereaza sobrietate, dar prea mult negru e deprimant, fiind asociat
cu ostilitatea, raul, cu nevoia de distrugere si cu moartea.

9.Postura corpului poate sa ne informeze asupra atitudinilor, emotiilor, caldurii sufletesti a persoanelor.
O persoana dominanta tinde sa tina capul inclinat in sus , pe cand o persoana supusa, in jos. In general,
atunci cand ne aplecam corpul in fata semnifica interesul fata de interlocutor, dar ar mai putea
semnifica si preocupare si neliniste.

Portura corpului in acest caz, la cei doi, Modigliani si Picasso, este in general dominanta, deoarece tin
capul inclinat in sus si modul in care merg sugereaza siguranta de sine excesiva si superioritate.

10.Prezenta personala. Exista anumite atitudini pe care le avem in legatura cu forma corpului, aspectul
exterior si personalitate. Astfel W. H. Sheldon distinge 3 tipuri in infatisare fizica:

1. ectomorfa(persoane fragile, subtiri, inalte)

2.endomorfa(persoane rotunjoare, solide, mici de inaltime)

3.mezomorfa(persoane musculoase, atletice, inalte)

Ectomorfii sunt perceputi ca fiind introvertiti, ambitiosi, nervosi si mai putin masculini, pe endomorfi ii
percepem ca fiind vorbareti, nu foarte rezistenti fizic,agreabili, de incredere, prietenosi, dependenti), iar
pe mezomorfi ii percepem ca fiind incapatanati, puternici, aventurosi, mature in comportare, plini de
incredere in sine, invingatori.

In acest caz, Modigliani este tipul mezomorf, este inalt, atletic; acest fapt, corelat cu personalitatea sa ne
arata o persona incapatinata, cu un spirit aventurier, increzator in fortele proprii, puternic.
Picasso este tipul endomorf, fiind mic de inaltime, solid, acest fapt, in corelatie cu personalitatea
acestuia, ar denota un spirit agreabil si prietenos, dar in acest caz, nu se aplica , ba dimpotriva, acesta ,
la randul sau, ca modigliani, este un om plin de sine, imcapatanat, competitiv.

III.Concluzii

Comunicarea nonverbala este esentiala in orice domeniu si in orice activitate, astfel, daca prin cuvinte
reusim sa pacalim oamenii sau sa ne ascundem intentiile, ceilalti pot sa ne citeasca foarte usor
datorita comunicarii nonverbale.

Comunicarea nonverbala este complexa, astfel, putem sa aflam o serie de informatii despre o persoana
numai observandu-i si analizandu-i expresia fetei, privirea sa, modul sau de a se imbraca, culorile
predominante ale vestimentatiei, dar si din modul in care vorbeste, ritmul, tonul vocii etc.

Acest tip de comunicare poate fi imbunatatit pentru a nu exista discordanta intre ceea ce
spunem(comunicarea verbala) si ceea ce se intelege de fapt( comunicarea non-verbala).
IV. Bibliografie

1. Petre, Anghel.(2004), Strategii eficiente de comunicare, Editura Cartea Universitara, Bucuresti;

2. Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea(2005),Comunicarea nonverbala: gesturile si
postura, Editura Comunicare.Ro, Bucuresti;

3. Tim O. Sullivan, John Hartley, Danny Saunders, Martin Montgomery, John Fiske(2001) Concepte
fundamentale din stiintele comunicarii si studiile culturale, Editura Polirom, Iasi;

4. Popa Adela Elena,(2006), Sociologia comunicarii, Editura Psihomedia, Sibiu.

Nume: Gruitoiu

Prenume:Andreea

Specializarea: Sociologie