MITOLOGIA IN OPERA LUI TUDOR ARGHEZI

Din faptul educatiei monastice (manastiresc) a poetului, din faptul ca a scris numerosi psalmi sau poezii cu cadru si
psihologie bisericeasca, s-ar putea banui existent in T. A. a unui miticism in sensul lui Newman adica al unei
adeziuni(atracie ntre dou suprafee aflate n contact foarte strns,) sufletesti totale si nu rationale si al unei credinte
sensibile si nu logice. Prezenta unui astfel de miticism ar fi fost, de altfel, neasteptata, intrucat ar fi iesit din limitele
literaturii si sufletului romanesc. Nici poezia lui T.A. nu constituie o poezie mistica in sensul adeziunii sensibile, dar nici
nu voieste sa fie privita drept ce nu e. In ea gasim setea de divin, nelinistea in privinta existentei lui si nevoia certitudinii
materiale.( n rostul meu tu m-ai lsat uitrii/i m muncesc din rdcini i snger./Trimite, Doamne, semnul
deprtrii,/Din cnd n cnd, cte un pui de nger,/S bat alb din arip la lun,/S-mi dea din nou povaa ta mai bun.)

Lipsa unei marturii clare a existentei divinului, intr-o epoca in care ingerii nu mai circula printre oameni, duce la o
patetica lupta dupa certitudine.

O astfel de atitudine nu se poate numi miticism, ci este mai mult efectul unei educatii religioase in conflict cu realitatile
vietii si cu datele stiintei.

In opera lui T.A. , spiritul nu se mai inalta, se pogoara in materie ;

In ciuda caracterului ei revolutionar, poezia argheziana nu a tins sa devina internationala, ci s-a aplecat catre
traditionalism, conturand intr-un mod unic dorul de meleagurile natale.( In sufletul bolnav de oseminte,/De zei straini,
frumosi in templul lor,/Se isca aspru un indemn fierbinte/Si simt sculate aripi de cocor.) (Intoarcere in tarina)

IN MISTICA ORTODOXA ARGHEZIANA, IN TOATE VALORILE EI INTERNE, TRANSCENDENTUL COBOARA.

Asceza argheziana(efortul unui calugar de a atinge adevarta desavarsire morala prin intermediul pocaintei) are la baza
fuga de sine si teama de a-si descoperi sinele interior. Acesta conduce catre singuratate si izolare,stari ce il ajuta pe
Arghezi sa-L descopere pe Dumnezeu. Astfel, experienta religioasa ii va divulga natura complexa si dorinta de absolut.

Prin identificarea lui Dumnezeu ca prezenta cosmica, se schimba si raportul dintre eu si univers; idea de divinitate
incorporandu-se intr-o mistica naturista, se modifica si atitudinea psalmistului fata de ea. De aici inainte nu-l mai cauta
in meditatii singulare pe Dumnezeu; El este, se manifesta universal, in tot ce este creatie, ca o succesiune de miracole vii
ale puterii lui.

Vitalismul poeziei arghehziene este ca ritmul cosmic, iar forta lui lirica merge direct la izvoare. De aici si mistica
organicista(Concepie din sec. XIX, potrivit creia societatea este un organism analog celor biologice, supus acelorai
legi) din poeziile Belsug

El, singuratec, duce catre cer E o tacere de-nceput de leat.

Brazda pornita-n tara, de la vatra. Tu nu-ti intorci privirile-nnapoi.
Cand ii privesti impiedicati in fier, Caci Dumnezeu, pasind apropiat,
Par, el de bronz si vitele de piatra. ,
Ii vezi lasata umbra printre boi.
Har

Auzi ? Cel-de-Sus i din veac binevoiete

Cartofi snt lehuzi. S-i scoboare sfintele scule
Ascult, harul a trecut prin ei Pn la tubercule,
Virginal, candid i holtei, i pentru negul cartofilor cald
Dumnezeiete. Face descntece, ca pentru zmarald.
de materializare si acceptie panteista a Divinitatii (un inteles ce il identifica pe Dumnezeu cu intreaga natura) .
Dumnezeu e alaturi de noi, e in vegetal si animal, ca si in spiritual uman. Este atat de etnica(din popor) aceasta viziune a
raiului si iadului, a lui Dumnezeu si a Diavolului, ca si idea mortii, ca plecare pe alt taram, de parasire a tutuor celor
lumesti, precum in poezia De-a v-ati ascuns!

Toti vor invia, toti se vor intoarce O sa lipseasca tata vreo luna.
Intr-o zi acasa, la copii, Apoi, o sa fie o intarziere,
La nevasta, care plange si toarce, Si alta, si pe urma alta.
La vacute, la mioare, Tata nu o sa mai aiba putere
Ca oamenii gospodari si vii. Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
() Din lumea ceealalta.
Conform teologiei dialectice(Proces prin care adevrul se obine prin intermediul ntrebrilor ce urmresc s dezvolte
ceea ce este deja cunoscut n mod implicit sau s expun contradiciile i confuzia poziiei adoptate de opponent),
tocmai esecul nostru repetat de a ni-L putea imagina pe Dumnezeu ne permite recunoasterea adevaratei sale naturi,
ireductibile la insusirile omenesti. (Ov. S. Crohmalniceanu in Miracolul arghezian)

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

De ipostazele antagonice(care se afla in contradictie) fundamentale tine situarea constanta intre macrocosm (Lumea n
totalitatea ei; Univers, cosmos) si microcosm(Reprezentare redus a Universului. Omul, considerat ca o reprezentare
redus a Universului; lumea interioar a omului). Perspectiva macrosmica este a psalmistului, aceea microcosmica a
bucolicului( Care este specific vieii pastorale idilice; De pstor, pstoresc; de la ar, cmpenesc, rustic) paternal si
infantil.

Cosmogonia argheziana (teorie (religioas, filosofic sau mitic) despre originea Universului.; Ramur a astronomiei care
se ocup cu studiul originii i al evoluiei corpurilor cereti i al sistemelor de corpuri cereti.) nu impresioneaza deci prin
grandoarea marilor cosmogonii romantice, ci prin adanca umanizare a tainei vietii, prin reprezentarea acestea ca un act
pur uman.