Capitolul

INFRACTIUNEA
Sectiunea 1
Notiuni generale

1.1. Despre importanta definirii conceptului de ,infrac iune"

Despre infraciune în general se poate afirma c este un comportament uman, o fapt

(constând într-o aciune sau într-o inactiune), o manifestare real, cu o existen obiectiv,
capabil a fi perceput i caracterizat .

in acela_i timp, infractiunea reprezint un fenomen complex care presupune mai multe
aspecte: material, social, uman, moral, politic _i juridic.
act de conduit
Aspectul nmaterial este dat de împrejurarea c infraciunea constituie un
exterioar, o manifestare de energie fizic de natur s produc modificri în lumea obiectiv.
o Aspectul social se reflect în faptul c infraciunea este svâr_it de o persoan i este
vätmtoare sau cel puin periculoas pentruo anumit valoare social important din
societatea noastr.
oAspectul uman demonstreaz c infraciunea reprezint un act de conduit al omului',
al unei persoane fizice, un act con_tient, expresie a personalitjii fptuitorului.
Aspectul moral-politic deriv din împrejurarea c infractiunea d expresie atitudinii
etice i celei politice în raport de valorile social-juridice.
o Aspectul juridic al infraciunii, cel care comport interes pentru dreptul penal, are în
vedere faptul c aceasta constituie înclcarea unei obligaii juridice de conformare
prevzute de norma incriminatoare.
este definit în cadrul art. 15 alin. (1) C. pen. ca fiind ,fapta prevzut de
Infractiunea
legea penal, svâr_it vinoväie, nejustificat i imputabil persoanei care a svâr_it-o".
cu

Prin textul art. 15 C. pen., legiuitorul român a ales s menin în Codul penal o
este criticat. Astfel,
definiie legal a infraciunii, chiar dac în doctrin o astfel de soluie
S-a artat c soluia prevederii unei definiii legale a infractiunii are efectul ,ingherii"
demersurilor doctrinare îndreptate în acest sens, care va rezista cu greu tentaiei de a se
aleas este diferit _i de cea întâlnit în
cantonaîn formularea aleas de legiuitor*. Soluia

vol. I, p. 111.
V. Dongoroz, Explicaii teoretice..., op. cit., Ed. C.H. Beck, Bucure_ti, 2012,
.A. Hotca, Drept penal. Partea general. Legea penal i infraciunea,
cit.,
p. 67.
P:
130,în M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op.
unei persoane juridice, tot voina uman este cea care
este imputat
. niar i iîn situaia în care infraciunea
a
dirijat comportamentul entitii respective. Partea general, în G. Antoniu _.a.,
al unor dispoziii penal.
din Codul
Antoniu, Examen critic în M. Gorunescu, LA. Barbu,
Rof Ed. Academiei Române, Bucure_ti, 2003, p. 95,
AM. a legislaiei penale,
Rotaru, op. cit., p. 67.
 Drept penal
Partea general - Curs universitar
72 doctrinei s defineasc
consider c este în principal rolul
alte legislaii în care se

infractiunea'. întâlnite definiii formalee care puncteaz

pot fi
In procesul de definire infraciunii a
substaniale care au drept obiectiv
normei penale, definiii
consecintele înc lc rii _i definiii eclectice care pun
caracteristice tuturor infrac iunilor
identificarea tr s turilor
formale cât i substan iale.
accentul atât pe elementele

tr s turile eseniale ale infraciunii

1.2. Despre
tr s turile caracteristice infractiunii.
Din definiia dat de art. 15 C. pen. se evideniaz
caracterizeaz aceast instituie, respectiy
Astfel, se contureaz patru elemente ce
penal, vinovia, caracterul nejustificat i caracterul imputabil.
prevederea in legea
In doctrin au fost emise puncte de vedere diferite în legtur
cu trsturile eseniale
ale infraciunii. Astfel, într-o opinie, trsturile infraciunii sunt: prevederea în legea penal,
într-o alt
vinovia, caracterul nejustificat i imputabilitatea faptei. In mod asemntor,
opinie se afim c trsturile infracjunii sunt: fapt prevzut de legea penal (tipicitatea),
caracterul nejustificat (antijuridicitatea), caracterul imputabil, vinovtia.
In mod diferit, se afirm c infraciunea, a_a cum este ea definit de art. 15 alin. (1) C.
are dou trsturi eseniale ce se regsesc în oricare dintre incrimin rile prevzute în
pen.
prevederea în legea penal i vinovia. Totodat, se apreciaz c cele dou
legea penal:
trsturi pozitive presupun _i dou condii negative ,reprezentate de cauzele justificative _i
de neimputabilitate".
Aläturi de ali autori, ne însu_im opinia în conformitate cu care trsäturile eseniale ale
infraciunii sunt: tipicitatea, antijuridicitatea _i imputabilitatea".

Sectiuneaa2-a
Trás turile eseniale ale infractiunii
2.1. Tipicitatea

Existenta unei infraciuni implic realizarea cumulativ a condiillor prevzute in

cadrul art. 15 C. pen., pe cale de consecin în primul rând infraciunea trebuie s înde
plineasc cerina tipiciti.

F. Streteanu, Drept penal. Partea general, Ed. Rosetti, Bucure_ti, 2003, 288.
G. p.
Antoniu, în G. Antoniu, C. Bulai, C. Duvac, 1. Griga, Gh. Ivan, C.
V. Pa_ca, O. Predescu, Mitrache, I. Molnar, I. Pascu.
Explicaii preliminare ale noului Cod penal, vol. I, Ed. Universul Juridic,
2010, p. 140-149. I. Pascu, A.S. Uzlu, Ghe. Bucure_t
V. Pa_ca, Curs de Muscalu,op.cit., p. 122-141.
drept penal. Partea general, Ed. Universul Juridic,
4T. Dima,
Drept penal. Partea general, Ed. Hamangiu, Bucure_ti, 2014,Bucure_ti,
p. 105-107.
2012, p. 126-132.
M. Udroiu, V.
Constantinescu, Noul Cod penal. Codul penal anterior,
Ed.
Hamangiu, Bucure_ti, 2014, p. 19-21; M. Gorunescu, 1.A. Barbu, M. Rotaru, prezentare comparainvs
I n acelai sens, op. cit., 68-72.
a se vedea M.A. Hotca, M. Gorunescu, N. Neagu, R.F. p.
M.C. Sinescu, R. Slvoiu, L.D.
Al-Kawadri, C. Nedelcu, A. Hättu,
Geamnu, M. Dobrinolt
Noul
Ed. C.H. Beck,
Bucure_ti, 2014, p. 53-55, în M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Cod penal note, corelaii, explical
-

Rotaru, op. cit., p. 68.

Infractiunea 73
Tipicitatea poate fi definit ca fiind caracteristica unei fapte concret s vâr_ite de a
corespunde unui model (unui tipar sau tip de comportament) creat delegiuitor.
Cerina tipicitii se regsete în primele dou
elemente prevåzute de art. 15 C. pe.
respectiv prevederea în legea penal _i vinovia, pe considerentul c, a_a cum s-a mai
trebuie constatat atât în plan obiectiv, cât _i în
artat în doctrina de specialitate, tipicitatea
plan subiectiv'.
Tipicitatea obiectiv are în vedere cerina ca fapta concret s corespund cu reperele

obiective ale modelului creat de legiuitor, în definiie prevederii

fiind reflectat în condiia
principiului
în mod cert, respectarea
faptei în legea penal. Prin aceasta se asigur,
dar _i a principiului minimei intervenii.
legalitii (a_a cum este firesc într-un stat de drept),
fie plasate numai acele fapte care sunt
Principiul presupune ca sub incidena legii penale s
acesteia, implicit a sanctiunilor
suficient de periculoase pentru a justifica intervenia
din perspectiva gradului de afectare a
specifice, cele mai severe din întreg sistemul juridic
creia i se aplic. Tocmai din acest motiv,
exercitiului anumitor drepturi ale persoanei
ultima ratio, semnificând faptul c
trebuie respectat _i caracterul dreptului penal de
când toate celelalte instrumente juridice au
incidenta sa trebuie s aib loc numai atunci
absolut insuficiente raportat la gravitatea faptei. In acest fel,
nu se
e_uat sau sunt considerate
a renunat la trstura esenial a pericolului social, aceasta fiind
poate afirma c legiuitorul
inclus în träsätura tipicitii obiective2.
Verificarea îndeplinirii cerintei tipicitjii obiective se va realiza prin procedeul
constatate cu elementele abstract indicate de
comparrii elementelor concrete ale faptei
catre legiuitor în modelul pe care l-a creat.
elementele de tipicitate subiectiv,
In procesul de analiz trebuie avute în vedere _i
mai multor tipare legale. Este cazul spre
deoarece sunt situaii în care unele fapte corespund
de suprimare a viei unei persoane care corespunde nu numai unui tipar
exemplu a faptei
ucidere din culp (art. 192 C. pen.), loviri sau
legal, ci mai multora: omor (art. 188 pen.),
C.
vätmri cauzatoare de moarte (art. 195 C. pen.).
Având în vedere aceste aspecte, cel de-al
doilea element al definiiei infraciunii
va fi interpretat în sensul c fapta
comis în concret _i comparat
(svâr_it cu vinovtie")

cu modelul legal abstract trebuie

s fie caracterizat _i prin tipicitate obiectiv, dar _i prin
forma de vinovie cerut de norma penal
tipicitate subiectiv, în sensul comiterii faptei cu
pentru respectiva infraciune.
alin. (6) C. pen.: ,Fapta constând
Analiza trebuie s aib în vedere _i prevederile art. 16
când este svâr_it cu intenie. Fapta
intr-oactiune sau inaciune constituie infraciune în mod expres".
comis din culp constituie infraciune numai când legea prevede
o
diferit de cea a Codului penal
Prin art. 16 alin. (6) teza I, legiuitorul a ales o soluie
c au fost comise
ain 1969', consacrând regula general c faptele antisociale (indiferent

F. Streteanu, op. cit.,p. 295. cit, p. 69.

M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op.
3 Jbidem.
constând într-o aciune svâr_it
art. 19 prevedeau c:,,Fapta
In Codul penal din 1969, alin. (2) _i (3) ale aceasta", respectiv ,,fapta
numai atunci când în lege se prevede în mod expres
Cuipa constituie infraciune din culp, afar de cazul când
fie c este sävâr_it cu intenie, fie
constituie infraciune
n d intr-o inaciune
gea sancfioneaz numai svâr_irea ei cu intenie."
 Partea general -Curs universitar
Drept penal
sunt comise cu
atunci când
74 constituie infractiuni doar
inaciuni)
prin actiuni sau prin valoare socialã este
se consider
c o
intentie. atunci când
(6) teza II prevede c, care o
afecteaz _i care sunt
nt
Art. 16 alin. incriminarea faptelor
se poate proceda
i la föloseasc o marc de te
mai important, va trebui s
legiuitorul
In aceste ipoteze,
comise din culp.
textul de incriminare."
specific -,din culp "-în chiar intenia dep_it
(denumit de
cele care prevd
se completeaz _i cu
înt lnite in anumite
Aceste prevederi Atunci când vor fi
ca form de vinoväie.
doctrin i praeterintenie) la concluzia c respectivul
tipar presupune
va trebui s se ajung
modele de reglementare, reteritor la
art. 195 C. pen.,
cu praeterinteie
de -

exemplu,
comiterea infraciunii vreuna dintre
c a u z a t o a r e de moarte,
dispune: ,dac
sau vtmri
infractiunea de loviri u r m a r e moartea
victimei, pedeapsa este
194 a avut ca
faptele prevzute în
art. 193 _i art.
u r m a r e moartea
Prin utilizarea expresiei ,,a avut ca
închisoarea de la 6 la 12 ani"
. comise iîn concret
celui care cerceteaz tipicitatea unei fapte
victimei", legiuitorul impus
a
vedere subiectiv respectiva fapt a
numai dac din punct de
s se raporteze la acest model
fost comis cu intenie dep_it. necesar a ti îndeplinite _i
de infraciune este
Pentru a putea pune în discuie noiunea
nejustificat) i
celelalte trsäturi eseniale, respectiv antijuridicitatea (caracterul
de legea penal este infraciune doar
dac îndepline_te _i
imputabilitatea. Fapta prevzut de legea penal
trås turile de mai sus. In lipsa acestui cumul de trsäturi, fapta prevázut
rmâne în afara cadrului penal.

2.2. Antijuridicitatea

Faptele care nu se circumscriu ordinii juridice intr în sfera actelor caracterizate ca

find antijuridice, în art. 15 C. pen. legiuitorul transpune antijuridicitatea faptei prin utili-
zarea trsturii de ,,nejustificat".
Trstura transpune faptul c, uneori, o fapt care este tipic (aceasta corespunde unui
tipar _i din punct de vedere obiectiv _i din punct de vedere subiectiv) nu este în contradicie
cu ordinea juridic, ea comportând un caracter permisiv.

în pe fondul din punct de

Exist cazuri care,
vedere juridic fapta, tipicitatea s rmân
apariiei
unor împrejurri care justific
fr efect în planul transformrii faptei prevzute
de legea penal într-o
infraciune. Spre exemplu, fapta de suprimare intenionat
a
viet
unei pers0ane poate
corespunde tiparului alctuit de legiuitor pentru infraciunea de omor
prevzut în art. 188 C. pen., dar s nu fie
antijuridic pentru c în privina ei a interveni
una dintre cauzele
justificative prevzute de art. 18-22 C. pen., a_a cum este legitima
aprare.

'Art. 192 alin. (1) C. pen.:

5 ani". ,Uciderea din culp a unei persoane se
pedepse_te cu închisoare de la unu
Art. 16 alin. (5) C. pen.
inactiune intenionat prevede c: ,Exist intenie dep_it când
produce un rezultat mai
grav, care se datoreaz
fapta constând într-o aciune saau
M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. culpei
Rotaru, op. cit, p. 70. fäptuitorulur"
 Infractiunea
75
2.3. Imputabilitatea

Imputabilitatea nu are definiie legal', doctrinar îns este definit ca fiind situaia
juridic în care se gse_te o persoan creia i s-a atribuit un fapt penal, ca fiind sävâr_it de
ctre el în mod vinovat". In aceea_i opinie se vorbe_te despre imputabilitate materiala (de
fapt) _i despre imputabilitate moral (psihic). Imputabilitatea material presupune
constatarea faptului c fapta tipic i antijuridic a fost comisä de o anumit persoan, în
timp ce inmputabilitatea moral are în vedere dovedirea faptului c persoana respectiv a
comis fapta având capacitatea de a înelege _i pe cea de a voi nealterate.
Tot în doctrin, imputabilitatea a fost privit ca implicând existenta unor condiii
intelectuale i spirituale în care agentul este con_tient de ceea ce face'.
Legiuitorul a avut în vedere în expunerea de motive a Codului penal s puncteze c,
pentru ca svâr_irea faptei s îi poat fi repro_at (imputat), trebuie îndeplinite în mod
cumulativ _i obligatoriu anumite condiii:
a. fptuitorul sfi avut reprezentarea aciunilor sau inaciunilor sale _i s poatfi
stpân pe ele (s nu fi acionat în condiile iresponsabilitii, intoxicaiei sau
minoriti);
b. fäptuitorul s fi avut posibilitatea s acioneze în conformitate cu cerinele
legale (s nu fi fost constrâns la comiterea faptei prevzute de legea penalä);
C. fptuitorul s fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei (s nu se fi aflat
în eroare).
In cadrul art. 23-31 C. pen sunt expuse a_a-numitele ,cauze de neimputabilitate" care
trebuie avute în vedere la verificarea îndeplinirii condiiei de imputabilitate a faptei.
In prezenta oricreia dintre aceste cauze de neimputabilitate, fapta nu îi poate fi
repro_at persoanei respective, chiar dac este tipic i antijuridic. Spre exemplu, fapta de
suprimare intenionat a vieii persoanei (care corespunde tiparului creat abstract de
legiuitor pentru infractiunea de omor art. 188 C. pen.), antijuridic (în sensul c nu se
constat nicio cauz justificativä), dar comis de o persoan iresponsabilä (art. 28 C. pen.)',
nu va constitui infraciunea de omor, pentru c una dintre träsäturile eseniale ale
infraciunii nu este îndeplinit - imputabilitatea (fäptuitorul nu a avut capacitatea de a-i
reprezenta semnifica ia faptei - factorul intelectiv).

In Codul penal italian, art. 85 prevede c,imputabilitatea

este capacitatea de a întelege i de a voi".
V. Dongoroz, Tratat.., op. cit., 1939, p. 335. I.G.
T. Pop, în C. Rtescu, I. lonescu-Dolj, Perieteanu, V. Dongoroz, H. Asnavorian, T. Pop,
Ed. Libräria Socec & Co, Bucure_ti,
Codul Penal Carol al II-Hea adnotat, vol. I,
M.I. Papadopolu, N. Pavelescu,
P. 502,în M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p. 71.
de legea penal svâr_it de persoana care,
Art. 28 C. pen. prevede: ,Nu este imputabil fapta prevzut sale ori nu putea s le
nu putea s-_i dea seama de aciunile sau inaciunile
momentul comiterii acesteia,
Controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte cauze".
 Partea generalä
-

Curs universitar
Drept penal

76 Sectiunea a 3-a
Continutul infrac iunii

infractiunii
structura
con inutului
clasificarea _i
3.1. Notiunea, subiective
totalitatea condi ilor iobiective i
infrac unii este definit ca fapt s
constituie infrac iune!
Continutul
i n c r i m i n a r e pentru
ca un
anumit tip de con inuturilor parti.
n o r m a de c o m u n e tuturor
cerute de tr s turile (conditiile)
care cuprinde
de altul.
Acesta este cel delimitarea unui
anumit tip de infrac iune
la
culare de infrac iune" _i
care contribuie
tr s turile eseniale ale oric rei infraciuni
Dac noiunea de ,,infraciune" exprim al infraciunif" cuprinde
de ,,coninut
deosebesc de faptele nepenale), noiunea in stera ilicitului penal
(care o
în parte, care o deosebesc
trsturile specifice ale fiecrei infraciuni
de celelalte infraciuni. necesare pentru observarea tipi-
de infraciune are inclus condiiile unul
Fiecare coninut particularizeaz sau
condiii prin care, de fapt,
se
citii fiec rei fapte concret svâr_ite,
ndicate anterior.
unele dintre elementele de structur impune a
de omor [art. 188 alin. (1) C. pen.] se
Exemplu: pentru existena infraciunii suprimarea vieii unei
fi îndeplinit condiia constatrii unui
act de conduit ce implic
persoane.
diferite clasificri
Conditile coninuturilor de infractiune cunosc se pot distinge condiile
a) Dup criteriul elementului de structur lacare se refer,
acesteia,
privitoare la latura obiectiv, la latura subiectiv, la obiectul infraciunii, subiecii
la locul, timpul sau mijloacele ei de svâr_ire.
b) Dup relevana pe care o au pentru existena infractiunii, se regsesc: condiii
eseniale sau constitutive (care contureaz configuraia tipic, de baz a infraciunii) i
condiii accidentale sau circumstaniale (care contribuie la definirea coninutului in-
fractiunii în variantele agravate sau atenuate).
c)Utilizând criteriulmomentului în care intervin, condiile coninutului de infraciune
pot fi: preexistente (care se reter la obiect sau subiecti), concomitente (care se refer la
locul, timpul i mijloacele folosite la svr_irea faptei) _i subsecvente (care se refer la
producerea unui anumit rezultat).
d) Dup cum privesc fapta sau infractorul, identificm: condiii reale (se refer la
fapta) _i condiii personale (serefer lapersoan).

3.2. Clasificarea
continuturilor de infraciune
Continuturile de infraciune, privite ca sum a
condiiilor din de
pot propune mai multe clasificri':
norma incriminare, se

C. Bulai, B.N. Bulai, Manual de drept penal. Partea general,

p. 166. Ed. Universul Juridic, Bucure_ti, 200
21. Pascu, A.S. Uzlu, Ghe.
Al. Boroi, Muscalu, op. cit., p. 142.
Drept penal.
4I. Pascu, A.S. Uzlu, Ghe.
Partea general, Ed. C.H.
Beck,
Muscalu, Bucure_ti, 2014, p. 160.
SM. Gorunescu, I.A. Barbu, M. op. cit., p. 143.
Rotaru, op. cit., p. 73.
 Infractiunea
77
cerute de legea penal pentru
a) dup structura lor: coninut juridic (toate condiiile are în
constitutiv (parte a coninutului juridic care
existena unei mfraciun1) _i coninut
retferitoare la actul interzis i la atitudinea subiectiv)'. Dup acelai
vedere condiile
criteriu, coninutul de infraciune poate simplu (conine
fi condiile specifice unei singure
(cänd infraciunea este reglementat în dou sau mai multe variante sau
actiuni) i complex
aceea_i infraciune apare conturat sub mai multe modaliti);
incriminare întâlnesc: coninuturi de baz sau
b) în funcie de criteriul variantelor de se

la forma de baz infraciunii) sau coninuturi calificate (care pot fi

tipice (se refer a

atenuate sau agravate)

între coninuturi integrale (includ
c) utilizând criteriul formelor infraciunii, distingem* trunchiate sau atipice (fapta
toate elementele
indicate în definiia infraciunii) _i coninuturi
de legea penalä).
svâr_it nu a realizat toate condiiile prevzute

3.3. Structura con inutului de infrac iune

sau condiii specifice de existen, ceea ce

Fiecare infraciune comport trsturi
implic existena unei structuri interne proprii.
aceast structur sunt:
Elementele principale în jurul c rora se alctuie_te
vedere al tipicitii
actul de conduit interzis caracterizat atât din punctul de
a)
obiective, cât _i al tipicitii subiective, indiferent c este vorba despre un comportament
comisiv sau despre unul omisiv;
care sunt afectate prin
b) valoarea social _i relaiile ocazionate de aceast valoare
comiterea actului de conduit interzis _i care constituie obiectul juridic al infraciunii;
produc ca urmare a comiterii faptei, respectiv efectele
C)consecinele care se

infraciunii asupra valorii sociale (obiect juridic);

d) subiecii actului de conduit. Orice actiune ce intr în sfera penalului trebuie sä fie
întreprins de o persoan care actioneaz i care prime_te titulatura de subiect activ.
Efectele acestei actiuni sunt resimite de ali subieci de drept care primesc titulatura de
subiecti pasivi.
e) locul, timpul, modul, mijloacele de sváryire a infraciunii.
Una dintre opiniile cele mai întálnite în lucrrile de specialitate referitoare la structura
continutului de infraciune, în general, este cea care includes: (
a) condiiile preexistente (care includ obiectul _i subiecii infraciunii). La unele
infractiuni exist _i a_a-numitele situaii-premis, adic stri, situaii, împrejurri care
trebuie neaprat s preexiste celorlalte elemente de structur a infraciunii _i fr de care
niraciunea nu poate exista. Este o astfel de situaie premis preexistena unei proceduri
Judiciare în care se ascult martori, pentru a se putea comite o infraciune de mrturie
mincinoas.
b) continutul constitutiv (care include latura obiectiv _i latura subiectiv a infrac-
iunii). Aceast component de structur are în vedere faptul c infraciunea nu este în
esent decât un
comportament al unui individ, în cadrul cruia, peste o
component
'C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 170-171.
2I. Pascu, Drept penal. Partea general, Ed.
Hamangiu, Bucure_ti, 2009, p. 126.
M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p. 74.
 Drept penal Partea general -Curs universitar
78 sau cu diferente
într-o manier mai exact
anterior,
format se suprapune,
subiectiv interzis de lege).
obiectiv (fapta
notabile, componenta de tip

3.4. Condiii preexistente infrac iunii

3.4.1. Obiectul infraciunii

realizeze distincia între obiectul juridic si
trebuie sre
In analiza obiectului infraciunii
obiectul material al acesteia.

3.4.1.1. Obiectul juridical infraciunii

social _i relaiile sociale generate de aceasta,
Obiectul infraciunii reprezint valoarea are un obiect juridic,
v tämate sau periclitate prin svâr_irea infraciuni'. Orice infraciune
valoare social . De
orice norm de incriminare a fost creat pentru proteja
a o
deoarece
doctrin invoc principiul ofensivitii, în temeiul cruia rspunderea penal nu
altfel, în se
sau vatm o
poate fi angajat decât în cazul în care conduita unei persoane pericliteaz
valoare social .
Forme ale obiectului juridic al infiraciunii
din valori sociale de acea_i natur
a) Obiectuljuridicgeneric sau de grup este format
criteriul de care S-a folosit
aprate printr-un grup de norme penale. Acesta reprezint
a Codului penal: de
legiuitorul la clasificarea pe titluri a infraciunilor din Partea special
contra patrimoniului,
exemplu, Titlul I Infraciuni contra persoanei, Titlul II Infraciuni
-

Titlul II-Infrac iuni privind autoritatea i frontiera destat etc.

reprezentat de valoare social care este afectat ca
b)Obiectul juridic special este
urmare a comiterii faptei. Obiectul juridic specific este o component a obiectului juridic
generic, relaia fa de obiectul juridic generic fiind una de la parte la întreg. Spre exemplu,
cazul infraciunii de omor obiectul Juridic generic al inrac iunii este reprezentat de
persoan, cu toate atributele sale personale nepatrimoniale (drept la via, la integritate
corporal, la sntate, la libertate etc.), în timp ce obiectul juridic specific const în dreptul
la viat al persoanei.
In cazul unora dintre infraciuni discutäm despre existena unui obiectjuridic complex.
In aceast categorie se încadreaz infractiunile complexe,cum este cazul tâlhriei care este
în esenta sa, un furt comis cu violen îndreptat asupra unei persoane.
In astfel de cazuri, complexitatea obiectului juridic specific al infraciunii rezid in
aceea c exist un obiect juridic principal (format din relatiile sociale referitoare la
patrimoniu) _i un obiect juridic secundar (reprezentat de relaile sociale referitoare la
integritatea corporal sau chiar la viaa persoanei).
3.4.1.2. Obiectul material
Obiectul material este reprezentat de
bunul, lucrul sau valoareapericlitat sau pus in
pericol prin comiterea faptei prevzute de legea penal. De exemplu: la infraciunea de

M.A. Hotca, op. cit., p. 163.

2
F. Mantovani, Diritto
penale. Parte generale, Quinta edizione, Casa Editrice
Padova, 2007, p. 179-272, în M. Gorunescu, 1.A. Dott, Antonio Milanl.
Barbu, M.. Rotaru, op, cit., p. 74.
 79
Infractiunea
în timp la infraciunea de
ucidere din culp, obiectul material este corpul persoanei ucise, ce

furt calificat, obiectul material este reprezentat de lucrul însu_it fr

drept.
Obiectul material nu se regse_te în cazul tuturor infractiunilor, fiind situaii în care
c
infractiunile nu au un astfel de element. Aceast stare are la baz consecina faptului
obiectul material este materializarea obiectului juridic (valorii sociale protejate prin
norma

materializa. Spre exemplu, în cazul

de incriminare), _i nu toate valorile sociale se pot
infractiunii de mrturie mincinoas (art. 273 C. pen.) valoarea social protejat este
înfptuirea fireasc
a justiiei.
cele ce nu
Infractiunile care au obiect material sunt denumite infraciuni materiale, iar
beneficiaz de acest element constitutiv sunt denumite infraciuni formale.
unul
Exist infraciuni care sunt caracterizate de existena a dou obiecte materiale,
unul clasificate astfel în funcie de importana valorilor ocrotite. In
secundar,
principal _i
aceasta situaie seinfraciunile complexe la care cele dou categorii corespund valorilor
afl
sociale afectate prin comiterea respectivei infraciuni. De exemplu, având în vedere

poziionarea infraciunii în Titlul II infraciuni contra patrimoniului, la infraciunea de

-

tâlhrie, obiectul material principal este bunul luat fr drept din posesia sau detenia
victimei, iar obiectul material secundar este reprezentat de corpul victimei asupra cruia au
fost exercitate violenele.
Exist situaii în care obiectului material determin încadrarea juridic a faptei comise.
De exemplu, dac bunul însu_it pe nedrept este supus unui regim juridic special (spre pild,
silvic), încadrarea juridic nu se mai face prin referire la norma de incriminare de la furt
(art. 228 C. pen.), ci în textul art. 110 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic).
Obiectul material al infraciunii nu trebuie confundat cu produsul infraciunii _i nici cu
mijloacele de sävâr_ire a acesteia. Astfel, exemplificm în cazul produsului infraciunii
situaia falsificrii unui înscris prin modalitatea contrafacerii, înscrisul falsificat obtinut
fiind produsul infraciunii, _i nu obiectul material al acestuia. La infraciunea de furt,
unealta cu care s-a tiat sistemul de închidere a unei încperi nu trebuie confundat cu
biectul material, care const în bunul însu_it dup ptrunderea în respectiva incint.

3.4.2. Subiecii infractiunii

In general, subiecii infraciunii sunt persoanele implicate în
savâr_sirea unei
infraciuni, fie prin comiterea actului de executare, fie prin suportarea consecinelor
acestuia'
Infractiunea presupune existena a doi subieci, respectiv subiectul activ _i subiectul
pasiv al infractiunii.

3.4.2.1. Subiectul activ

Subiectul activ al infraciunii este
persoana fizic sau juridic care a svr_it
nemijlocit sau a participat la svâr_irea unei infraciuní". persoana
Pentru a ti subiect activ al
iniraciunii, o persoan trebuie s îndeplineasc o serie de condiii generale (vârst,
capacitate etc.) sau unele conditii speciale
(cazul subiectului activ calificat etc.).
C. Bulai,
op. cit., p. 81.
M. Udroiu, Drept penal. Partea general, Ed. C.H. Beck, Bucure_ti, 2014, p. 41.
 Partea general
-

Curs universitar
Drept penal

80
persoan fizic
3.4.2.1.1.
Subiectul activ fizic
activ persoan trebuie s fie
ale
subiectului
subiect activ,
Conditiile generale calitate de
A. f ptuitorul, în fi imputabil acestuja
Pentru a r spunde penal, necesar ca fapta s poat de vedere al
comis . Astfel, este corespunde
din punct
responsabil pentru
fapta o fapt ce
penal _i s
penal pentru capacitate juridic
fi tras la r spundere trebuie s aib
Pentru a
nejustificat , f ptuitorul
prev zute de legiuitor în cadrul
care este
tipicitii i de neimputabilitate
dintre situaiile
nu se afle în niciuna
art. 23-31 C. pen.
la r spundere penal
a) Capacitatea juridic penal _i s poat fi
tras
da seama
considerat autor al infraciunii capacitatea de a-_i
Pentru a fi s aib
rând,
care comite fapta
trebuie, în primul socialmente periculoase ale acestora, cu alte
persoana urm rilor
semnificaia faptelor sale _i a
despre de responsabilitate.
s fi împlinit condiia de vârst _i ce nu au implinit
varsta majoratului,
cuvinte,
categoria subiec ilor nu le permite s îsi
O situaie aparte comport dezvoltarea lor biopsihic
minorilor s-a apreciat c
Astfel, în cazul lor.
corect semnificaia faptelor a instituit trej
reprezinte în mod în cazul minorilor legiuitorul
Pentru a nu lsa loc interpret rilor,
relativ':
prezumtii, dou cu caracter
absolut _i una cu caracter
care beneficiaz
minorul care nu
neresponsabilitate penal, de
prezumia absolut de Conform textului invocat, ,,minorul
care nu a

a împlinit 14 ani [art.

113 alin. (1) C. pen.].
ceea ce înseamn
c _i1 în ipoteza în care el
rspunde penal",
împlinit vârsta de 14 ani
nu
fí tras la rspundere
tipic din punct de vedere penal, el nu poate
comite totu_i o fapt fi considerat infraciune, pentru
sub nicio form. De altfel, nici fapta sa nu va putea
penal
tipic i nejustificat, ea nu este imputabil. Fa de minorul aflat într-o astfel
c, de_i este
de ocrotire dintre cele reglementate de Legea
de situaie nu se pot lua decât msuri
nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului
beneficiaz minorul care are
relativ de neresponsabilitate penal, de
care
-prezumia
aceast categorie de
vârsta cuprins între 14 i 16 ani. Art. 113 alin. (2) C. pen. prevede c
minori ,,rspunde penal numai dac se dovede_te c a svâr_it fapta cu discern mânt",
Din
perspectiv discernmántul este capacitatea persoanei de a-_i da seama de
juridic,
caracterul socialmente periculos al faptei i de a-_i manifesta con_tient voina, capacitatca,
raportat la fapta concret svâr_it'. Existena discernmântului este selectiv, el poate så
fie constatat în legtur cu o fapt concret, dar _i negat prin raportare la o alta comis la
Scurt timp fa de prima. Situaia este determinat chiar de specificul situaiei minorului a
crui dezvotare biopsihic poate s îi permit s î_i reprezinte semnificaia unor fapte, dar
nu i pe a altora. De exemplu, minorul
î_i poate reprezenta semnificaia antisocial a une
fapte de lovire, dar nu percepe caracterul penal al unei fapte de furt, pentru c în mediul diu

M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru,

2 op. cit., p. 77.
Republicat în M. Of. nr. 159 din 5 martie 2014. in cadrul acestui
denumirea ,Protecia copilului care a svâr_it o act normativ, Capitolul V poarna
fapt penal _i nu rspunde penal", iar art. 84 alin. (1) din
capitol dispune: ,pentru copilul care a svâr_it o fapt ac
propunerea direciei generale asisten social _i
de
prevzut de legea penal _i care nu
rspunde penal,
se afl protecia copilului în a crei unitate administrativ-teritorla
copilul, se va lua una dintre msurile prevzute la art. 59 lit. a) _i
a) plasamentul _i c) supravegherea specializat. cy', msurile indicate n
3V. Dongoroz, op. cit., p. 407.
 Infractiumea 81

eare provine aceste laple sunt încurajate. Dovada discernämântului trebuie fäcut in fiecare
eaz in parte de ctre organele judiciare. Acesta se stabile_te cu ajutorul expertizei medicale
_i al evaluarii tåcute de serviciul de probaiune. Conform art. 116 alin. (1) C. pen.,in
vederea efectuärii evalurii minorului, instana va solicita serviciului de probaiune
intocmirea unui referat care va cuprinde i propuneri motivate referitoare la natura _i durata
programelor de reintegrare social pe care minorul ar trebui s le urmeze, precum _i la alte
obligaii ce pot fi impuse acestuia de ctre instan. Con inutul acestui referat de evaluare _i
condiiile in care el se efectueaz sunt stabilite prin art. 33-37 din Legea nr. 252/2013
privind organizarea i functionarea sistemului de probaiune';
-prezumia absolut de responsabilitate penal , care are în vedere minorii care au
implinit 16 ani i este reflectat de art. 113 alin. (3) C. pen.: ,minorul care a împlinit vársta
de 16 ani rspunde penal potrivit legii". Dat fiind formularea imperativ a textului invocat,
minorul care a împlinit vârsta de 16 ani va rspunde penal pentru o infractiune pe care a
comis-o, suportând consecinele penale ale faptei sale. în temeiul art. 114 C. pen., minorilor
care au comis infraciuni li se pot aplica msuri educative.
b) Responsabilitatea
Pentru a putea fi tras la rspundere penal, fptuitorul trebuie s fi fost responsabil la
momentul comiterii faptei. Aceast condiie vine _i completeaz capacitatea penal, fiind de
neconceput ca o persoana care, din cauza unei alienaii, nu are reprezentarea corecta
faptelor sale i nici nu le poate controla s fac obiectul urmririi _i sancionrii pentru
infractjune. Totodat, art. 28 C. pen. prevede iresponsabilitatea drept cauz de neimputa-
bilitate, statuând c ,nu este imputabil fapta prevzut de legea penal svâr_itä de
persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu putea s-_i dea seama de aciunile sau
inactiunile sale ori nu putea s le controleze, fie din cauza unei boli psihice, fie din alte
cauze".
Persoanele crora le lipsesc aceste insu_iri nu pot fi considerate ca subieci ai infraciu-
nilor, deoarece faptele lor nu oglindesc o poziie con_tient, astfel c pedeapsa ce li s-ar
aplica nu ar fi în msur s le corijeze.
Avand în vedere caracterul general al responsabilitii, se presupune în mod relativ cã
orice persoan prezint aceast caracteristic. Dac responsabilitatea este regula, iresponsa-
bilitatea este excepia _i ea trebuie dovedit printr-o expertiz psihiatric sau din alte
mprejurri. Art. 184 alin. (1) C. pr. pen. prevede: ,..) atunci când organul de urmrire
penala sau instana are o îndoial asupra discermmântului suspectului ori inculpatului în
momentul svâr_irii infraciunii ce face obiectul acuzaiei, se dispune efectuarea unei
CXPertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodat termenul de prezentare în vederea
examinri
lresponsabilitatea se difereniaz de lipsa discernmântului la minor prin faptul cä
casta are la baz factori patologici, pe când lipsa discernmântului este legat de nivelul
Zvoltare a persoanei care, de_i se aflä în parametri normali, nu-i permit minorului s
aloa
reprezentarea elementelor ce se întâlnesc în viaa social.
responsabilitatea vizeaz toate faptele comise de o persoan în perioada în care
aeste afectat de starea respectiv, pe când la minor lipsa discernmântului este
selectiv.

Publicat în M. Of. nr. 512 din 14 august 2013.

Al. Boroi, op.
cit., 2010, p. 151.
 general -Curs universita.
Drept penal Partea
82
niciunei alte cauze de neimputabilitate poate constiti
nu
c) Inexistena criteriile de tipicitate _i
antijuridicitate
îndepline_te In ipsa îndeplinirii acestor
O fapt ce
_i criteriul imputabilit ii.
infraciune dac nu îndepline_te care sunt definite de Codul
sau iresponsabilitatea,
incidente minoritatea ca
caracteristici, pot fi art. 28 C. pen.). Pentru
de neimputabilitate (art. 27, respectiv in niciuna dintre
penal drept trebuie så nu se afle
cauze

subiect activ al unei infraciuni,

persoan s fie s fi comis infraciunea:
ceca ce presupune
celelalte ipoteze de neimputabilitate, ca fapta comis sfie
libertate de voint _i aciune. Condiia presupune
în condiii de care a adoptat comportamentul
liber determinate a persoanei fizice
consecinta voinei s se constate existenta
Cu alte cuvinte, persoana trebuie s fí acionat liber, fr
interzis.
a consträngerii morale (art. 24,
cauzelor de neimputabilitate a constrângerii fizice, respectiv
Textele invocate prevd c nu este imputabil fapta
prevzut de
respectiv art. 25 C. pen.). i-a putut
din unei constrângeri fizice creia fptuitorul nu
legea penal svâr_it cauza

rezista sau din cauza unei constrângeri morale, exercitat prin ameninare cu un pericol grav
în alt mod;
pentru persoana fptuitorului ori a altuia _i care nu putea fi înlturat
i n afara unei stri de temere sau tulburare pricinuit de poziionarea sa în ipostaza de
subiect al unui atac sau a unei stri de pericol care a determinat-0 s dep_easc neimputabil
limitele legitimei aprri sau pe cele ale strii de necesitate (art. 26 C. pen.);
fr s se constate c s-a aflat într-o stare de intoxicaie involuntar cu alcool sau alte
substante psihoactive (art. 29 C. pen.);
in condijile cunoa_terii corecte a oricrei stri, situati, împrejurri de care depinde
caracterul penal al faptei, adic fr s fie în eroare de fapt sau de drept, în condiile
descrise de art. 30 C. pen.

B. Conditi speciale ale subiectului activ

Exist fapte care, pentru a intra în sfera infraciunilor, cer îndeplinirea, pe lâng
condiile generale, i a unor condiii speciale cu privire la subiectul activ. în lipsa acestor
conditi speciale, fapta fie se încadreaz în afara penalului, fie va îndeplini coninutul
constitutiv al altei infraciuni. In aceast categorie, a infraciunilor care cer un subiect activ
calificat, se încadreaz infraciunea de delapidare (legea cere pentru subiectul activ calitatea
de functionar gestionar sau funcionar administrator), infraciunea de abuz în serviciu
(calitatea de functionar a fptuitorului), infraciunea de mrturie mincinoas (fptuitorul
trebuie s aib calitatea de martor), infraciunea de tortur în varianta
s aib calitatea de funcionar
tip (fptuitorul trebuie
public la momentul comiterii faptei) etc.
In toate cazurile în care legea prevede o
condiie special din partea persoanei care
comite fapta, subiectul activ este numit subiect activ calificat.

3.4.2.1.2.Subiectul activ persoan juridic

Pân în anul 2006, doar
persoanele fizice puteau fi trase la
rspundere penal, însa,
având în vedere modificrile produse în
viaa social _i
juridice au dezvoltat-o în toate mediile, legiuitorul a implicarea
urmrit
pe care persoanele
introducerea rspunderii penale a acestora. Astfel, responsabilizarea
începând din anul în 2006, legislaia
M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru,
2 op. cit, p. 78.
Prin Legea nr. 278/2006 de modificare a Codului
penal din 1969.
 83
Infractiunea
ca _i o persoan juridic s rspund penal. In acest fel,
noastr penal s-a creat posibilitatea
la principiul tradiional societas delinquere non potest, în
conformitate cu care
S-a renuntat
doctrinar iscat de aceast instituie fiind
societile nu pot comite infraciuni', disputa
Justificarea a fost aceea c, în condiiile
de reglementare expres.
stins prin soluia unui num r foarte mare de persoane
dezvoltare _i ale apariiei
economiei de pia aflate în de fapte grave de ctre
sunt create toate premizele necesare pentru svâr_irea
juridice, mare _i mai rapid, cu orice
juridice, în preocuparea de a obtine un profit cât mai
Dersoanele de c tre
persoanei juridice, în numele _i cu fondurile puse la dispoziie
pret. Reprezentanii stabilit în domeniul
au comis i comit înclcri grave ale regimului legal
aceasta,
pagube serioase.
comertului, fiscal, vamal i al mediului, provocând reprezentanilor
atunci când se ia m sura sancionrii
De asemenea, S-a apreciat c _i o alt denumire
conduc torilor persoanei juridice exist pericolul repetärii faptelor, sub
sau
administratori sau cu un nou consiliu de administraie.
ori cu ali directori, rspunderii
alternative
de semnalata ineficien a m surilor
Aceste realitäi, susinute _i
puteau s nu atrag atenia speciali_tilor
dreptului penal _i
penale a persoanei juridice, nu

determine unele mutaii în modul de abordare a rspunderi penale a persoanei

s nu

juridice. în sensul
Actuala reglementare în materie penal a pstrat optiunea de politic penal,
comise în anumite
angajärii rspunderi penale a persoanei juridice pentru faptele tipice
condiii.
Condiile rspunderi penale a persoaneijuridice
a) Personalitatea juridic
Ocondiie primordial ce trebuie îndeplinit în cazul tragerii la rspundere penal a

unei persoane juridice este ca aceasta s aib personalitate juridic. Persoana juridic,
entitate abstract ce este obligat s întruneasc condiii clar stabilite de lege,
privit ca o

este titular de drepturi _i purttoare de obligaii

civile.
Persoanele juridice de drept privat dobândesc personalitate juridic în funcie de
specificul fiecreia, acestea fiind clasificate, de regul, în dou mari categorii: persoane
juridice cu scop lucrativ _i persoane juridice fär scop lucrativ (nonprofit)".
Urmatoarele categorii dobândesc personalitate juridic de la data înmatriculrii la
Registrul comerului: societjilor, societilor cooperative, societilor agricole, organi-
zaiilor cooperatiste, grupurilor de interes economic, grupurilor europene de interes econo-

mic, companiilornaionale i regiilor autonome.

Societäile nelegal constituite, dar înmatriculate în Registrul comertului, pot fi subiecti
activi ai unor infraciuni', dar persoana juridic de fapt nu poate räspunde penal, deoarece
nu are
personalitate juridic".

T. Pop, Dreptulpenal comparat. Partea general, vol.I1, Cluj. 1928. p.272

.Antoniu, Rspunderea penal a persoanei juridice, în RDP nr. 1/1996, p. 9-15. 2002, p. 72-87.
.Streteanu, R. Chiri, Rspunderea penal apersoanei juridice, Ed. Rosetti, Bucure_ti,
M.A. Hotca, op. cit., p. 176.
administratorilor societilor comerciale, Ed. All Beck,
un. Piperea, Obligaiile i rspunderea
Bucure_ti, 1998, p. 51.
Ed. Universul Juridic, Bucure_ti,
2010M. Costin, Räspunderea persoanei juridice în dreptul penal román,
2010, p. 284.
 universitar
general -Curs
Partea
Drept penal e
persoane
juridice înfiin ate
lucrativ sunt de interes
84 fr scop activiti
de drept privat
anumite
juridice desf _ura aceastä categorie
Persoanele
constituite pentru a fiZICe. In
fiind u n o r persoane organiza iile
nonprofit, ori al
finalitate colectivit i partidele politice,
general, al
unor
patronatele, asocia iile si
nepatrimonial sindicatele, 26/2000,
funda iile, din O.G. nr.
încadreaz : asociaiile, 8 alin. (1) art. asocia iilor si
se conformitate c u înscrierii în registrul
etnice. In momentul
înscrierii în registrul
religioase sau
personalitate juridic din din momentul
dobândesc
fundaiile iar federaiile acestor persoane
la grefa judec toriei,
personalit ii
juridice a
funda ilor tinut tribunalului.
Pierderea
aflat la grefa
federatiilor dizolv rii. s i n d i c a t e l e _i patronatele,
momentul
are loc în de partidele politice,
juridice _i _i persoanele
este îndeplinit na ionale precum
Aceast cerin minorit ilor
organiza iile religioase
i cele apar inând
în domeniul presei. în cazul persoanelor
juridice care desf _oar
activiti
juridic subzist i
Trebuie menionat faptul c personalitatea lichidare, pentru c ele î_i p streaz acest
de
sau care se
afl în procedur
juridice dizolvate divizare. In cazul
dizolvare.
atribut pân la
sau
fuziune, absorbjie
pierde prin
Personalitatea juridic se poate a persoanei Juridice _i
räspunderea penal
intervenirii uneia dintre aceste situaii,
se vor angaja:
consecintele acesteia create prin fuziune;
în caz de fuziune,
în sarcina persoanei juridice
a)
sarcina persoanei juridice absorbante;
b) în sau care au dobândit
fost create prin divizare
care au
sarcina persoanelor juridice
c)în divizate (art. 151 C. pen.).
fractiuni din patrimoniul persoanei
s nu fi fost exceptat în mod expres de la responsabilitatea
b) Persoana juridic
penal
care o desfsoar, exist persoane juridice a cror
Datorit specificului activitii pe
a prevzut în cadrul
rspundere penal nu poate fi pus în discuie. Astfel, legiuitorul
statului _i a autoritilor
cu excepia
art. (1) i (2) C. pen.: ,(1) Persoana juridic,
135 alin.
în realizarea obiectului de activitate
publice, rspunde penal pentru infraciunile svâr_ite
sau în interesul ori în numele persoanei juridice. (2) Instituiile publice nu rspund penal
unei activitti ce nu poate face obiectul
pentru infractiunile svâr_ite în exercitarea
domeniului privat".
La o sumar privire a textului, se observ c legiuitorul a ales s exclud în mod expres
din categoria persoanelor juridice care räspund penal statul, autoritile publice i
instituiile publice, îns numai pentru infraciuni care vizeaz activitäi (ce intr în
domeniul de activitate al persoanei juridice) ce nu pot face obiectul domeniului privat.
Statul nu poate rspunde penal pentru c, în cazul amenzii, singura pedeapsá
principal aplicabil persoanelor juridice, acesta _i-ar face singur o plat , _i nici pedepsele
complementare nu-i pot gsi aplicare când este vorba de stat, deoarece activitatea statului
nu poate fi suspendat, acesta nu poate fi dizolvat, el nu
particip la licitaii publice etc.
Autorittile publice sunt instituiile expres prevzute în Constituie: Parlamentul
(Capitolul IL, art. 61-19), Pre_edintele României
(Capitolul II, art. 80-101),
Guvernu
M. Basarab, V. Pa_ca, G. Mateut, C. Butiuc, Codul penal comentat. Partea
Ed. Hamangiu, p. 104.
2
general, vol.
M.A. Hotca, op. cit., p. 178.
 Infractiunea 85

Capitolul l11, art. 102-110), Administraia public (Capitolul V, art. 1 16-123), Autoritatea
judectoreasc (Capitolul VI, art. 124-134).
În functie de nivelul la care sunt organizate, autoritile publice pot fi centrale (în
Subordinea Guvernului, organele de specialitate organizate în subordinea ministerelor,
organele de specialitate organizate ca autoritäi administrative autonome, forele armate,
Consiliul Suprem de Aprare a Trii, Curtea de Conturi) sau locale, în aceast din urm
categorie intrând consiliile locale, primriile, consiliile judeene alese, prefectul.
Instituiile publice, potrivit art. 135 alin. (2) C. pen.: ,(..) nu rspund penal pentru
ce nu poate face obiectul domeniului
infraciunile svår_ite în exercitarea unei activiti
vor fi exceptate de la responsabilitate penal aceste instituii publice
privat". In consecin, de
care desf_oar activitäi excluse iniiativei private, adic nu pot fi desfä_urate persoane
Doctrina apreciaz c de fiecare dat
fizice _i nici de persoane juridice de drept privat.
la
indeplinirea acestei condiii trebuie verificat de ctre organele judiciare prin raportare
fiecrui caz concret".
specificul
Printr-o nterpretare per a contrario, se poate ajunge la concluzia c persoanele

juridice de drept privat pot rspunde penal, indiferent de tipul de activitate pe care-l
desf_oar. Legea impune totu_i unele situaii de excepie: de exemplu, art. 141 C. pen.
dispune c dizolvarea _i suspendarea activitii sau a uneia dintre activitile persoanei
juridice nu pot fi aplicate partidelor politice, sindicatelor, patronatelor _i organizaiilor
religioase ori aparinnd minoritilor, constituite potrivit legii, _i nici persoanelor juridice
care î_i desf_oar activitatea în domeniul presei.

c) Persoana juridic s fi s vâr_it o infrac iune

Raspunderea penal a persoanei juridice nu se poate pune în discuie în lipsa existenei
unei infraciuni. Astfel, pentru a se angaja rspunderea penal a persoanei juridice, trebuie
s se constate c aceasta a comis o infraciune. Se consider c o persoan juridic a comis
o infraciune doar dac respectiva fapt a fost comis în realizarea obiectului de activitate
sau în interesul ori în numele persoanei juridice.
Legiuitorula optat pentru sistemul r spunderii generale a persoanei juridice. Acesta
presupune c persoana juridic poate r spunde pentru orice intrac iune pentru care sunt
îndeplinite condiiile responsabilitii penale. Doctrina afirm îns c unele dintre
infractiuni nu pot fi niciodat comise de o persoan juridic: este vorba despre infraciuni
precum violul, mrturia mincinoas, care, conceptual, nu pot fi comise, cel puin în calitate
de autor, de
persoana juridic'.
O infractiune este comis în realizarea obiectului de activitate a persoanei juridice
anunci când un organ, prepus sau reprezentant al säu a comis o infraciune cu prilejul
transpuneri în practic a activitilor pe care, potrivit legii sau actelor constitutive, persoana
Jurdic le poate derula (regula specialitjii capacitäii de folosin).
de va spune c o infraciune este comis în interesul persoanei juridice în toate
LUTIe in care folosul material sau moral-obtinut prin infrac iune revine, în totul sau în

M.
2
Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p. 81.
. Streteanu, R. Chiri, Räspunderea penal a persoaneijuridice, ed. a Il-a, Ed. C.H. Beck, p. 395.
M.A. Hotca, op. cit., p. 179.
M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cil., p. 81.
Ibidem, p. 181.
 Drept penal
Partea general - Curs universitar
în realizarea obiectului d
nu este comis
juridice, de_i infractiunea în interesul persoanei juridice si
arte. pe0MIINCi o infraciune
svár_it
este
consider c
activitate. Se
folosul const în evitarea unei pierderi'. vom fi în aceast
afunci cand în numele persoanei juridice,
prive_te comiterea faptei sau reprezentant al
In eeca ce
în calitate de prepus
fizic acioneaz
situain atunci când persoanamod oficial, iar fapta nu este svâr_it în realizarea obiectului
învestit în
persoanei juridice, cauz .
folosul persoanei juridice în
de activitate sau în
cu forma de vinoväie cerut de
s fi svâr_it infrac iunea
d) Persoana juridic
lege în cazul persoanei fizice,
fiind una cu caracter
Aceasta este o condiie regse_te
ce se_i
trebuie avut în vedere la analiza existentei
infraciunii în sine. Condiia impune
general ce
s fie cea impus de conditia
ca forma de vinovjie imput persoanei juridice
care se
stabilit dup regulile la
subiective a respectivei infraciuni.
Forma de vinovtie
tipicitii de lege, in acord cu
care facem referire în Capitolul XII
al prezentei lucrri s fie cea cerut
prevederile art. 16 alin. (6) C. pen.
In conformitate cu art. 135 alin. (3)C. pen., ,,rspunderea penal a persoanei juridice
nu exclude rspunderea penal a persoanei fizice care a contribuit la svâr_1rea aceleia_i
poate cumula cu ceaa
fapte, In acest fel, rspunderea penal a persoanei juridice se
în care persoana juridic s
persoanei fizice, dar presupune, astfel c pot exista cazuri
nu o
rspund penal, de_i organele judiciare nu au reu_it s rein în sarcina vreunei persoane
fizice condiiile rspunderii penale. In asemenea situaii, în doctrin se discut referitor la
modul cum se poate stabili existena condiiilor rspunderii penale a persoanei juridice, in
lipsaraportärii la o persoanfizic.

3.4.2.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv al infraciunii este titularul valorii sociale ocrotite prin norme de
incriminare, impotriva cruia s-a îndreptat infractiunea _i asupra cruia se räsfrâng efectele
acesteia.
Calitatea de subiect pasiv o poate avea atät o persoan fizic, cât _i
o persoan iresponsabil sau un minor sub 14 ani.
o persoan juridicå
De cele mai multe ori, subiectul pasiv al
intraciunii este _i persoana care a suferit o
pagub ca urmare a producerii efectelor aciunii de comitere a infraciunii. Identitate de
subiect pasiv _i persoan vtmat întâlnim în cazul infraciunilor de distrugere,
în_elciune, furt etc. Exist infraciuni în cazul crora subiectul pasiv este diferit de
persoana pgubit, în aceast
categorie regsindu-se
infractiunile omor, ucidere de din
culp, lovirile sau vtmrile ce au avut ca urmare
moartea victimei. In aceste cazur,
persoanele vtmate sunt mo_tenitorii, sotul, copiii sau cei care au un
cauz etc. interes legitim "
Exist infraciuni în cazul crora subiectul pasiv trebuie s
calitate. De exemplu, pentru îndeplineasc anumla
o
infraciunea de ultraj (art. 257 C. pen.), subiectul pasiv trebule
'D.M. Costin, op. cit., p. 356.
A. Jurma, op. cit., p. 148.
M. Udroiu, op. cit., p. 47.
 87
Infractiunea
s fic un func ionar public ce îndepline_te o funcie ce implic exerci iul autoritii de stat;
azul infractiunii de ultraj judiciar (art. 279 C. pen.) subiectul pasiv trebuie s fie un
procuror aflat in exercitarea de serviciu.
atribuiilor
judector sau

3.5. Situaia premis

La unele infraciuni, norma de incriminare define_te o a_a-numit situaie premis.
vorba despre preexistena unei realiti (situaie, stare, calitate, raport) pe
Este, în esen,
care s se grefeze svâr_irea faptei prevzute de legea penal'. Spre exemplu, în cazul
este nevoie de preexistena unui raport
infractiunii de abuz de încredere (art. 238 C. pen.) altuia. In lipsa acestei situaii premise,
mobil al
juridic în baza c ruia autorul deinea un bun ci furt.
respectivului bun nu va abuz de
mai constitui încredere,
fapta de însu_ire a

3.6. Continutul constitutiv al infrac iunii

Structura coninutului constitutiv al infraciunii se bazeaz pe dou elemente, fiind

format din latura obiectiv _i latura subiectiv.

3.6.1. Latura obiectiv

Latura obiectiv a infraciunii corespunde de fapt componentei obiective a tipicitii" _i
include la orice infrac iune: elementul material sub form de ac iune-inac iune, urmarea
periculoas, legtura de cauzalitate _i, la unele infraciuni, condiii de loc, timp, mod _i
împrejurri.

3.6.1.1. Elementul material

Comportamentul interzis prin norma de incriminare reprezint elementul material al
infractiuni, ce se poate manifesta sub forma unei ac iuni sau unei inac iuni. Aceast
manifestare a faptuitorului este redat în cadrul normei penale prin utilizarea unui cuvânt
sau expresie denumit verbum regens (de exemplu: uciderea - art. 189 C. pen.; luarea -

art. 228 C. pen.; face afirmaii mincinoase- art. 273 C. pen.).

Actiunea (comisiunea) const într-un comportament activ, într-o manifestare activ
care poate avea cele mai variate forme: adresarea de cuvinte, gesturi, deplas ri ale corpului
persoanei etc. Cele mai multe infraciuni sunt nfrac iuni comise prin aciune.
Inacunea (omisiunea sau absteniunea) const în rmânerea în pasivitate a
niractorului în situaii în care norma de incriminare oblig la aciune. Spre exemplu, este o
astiel de infraciune lsarea fr ajutor a unei persoane aflate în dificultate (art. 203 C. pen.),
nedenuntarea (art. 266 C. pen.).
Unele infrac iuni se caracterizeaz prin existen e unui singur act care sa reprezinte
1mentul material, în timp ce la alte infraciuni, elementul material poate fi format din mai
multe actiuni alternative sau
cumulative.

IPascu, A.S. Uzlu, op. cit., p. 136.

M. Udroiu, op. cit., 47.
p.
88 Drept penal Partea general -Curs universitas
sitar
In func ie de tipul de element material pe care îl au, infrac iunile pot fi clasificate

astfel:
a) njrac iuni comisive - la care elementul material este reprezentat de o ac iune, de un

comportament activ; într-o inaciune;

b) nfraciuni omisive proprii - la care elementul material const
la care elementul material
improprii (comisive prin omisiune)
-

C) omisive
nijraciunile anumite consecin e pe care avea
Consta in omisiunea de a împiedica producerea unei
de legiuitorSavâr_irea
obligaia s o înlture. Potrivit art. 17 C. pen., denumit
comisiv care presupune producerea
infraciunii comisive prin omisiune", infraciunea
unui rezultat se consider svâr_it _i prin omisiune, în dou ipoteze
doctrin se arat c
contractual de a actiona. In
când exist obligaie legal sau
o

de obligaie poate rezulta din: o legtur

natural cazul obligaiei
(Cum estedac mamei
asttel este vorba despre
stráns de comunitate (indiferent a s u m a r e a voluntarã a
de a-_i îngriji copilul), o legtur
sau despre o
comunitate de risc) sau din
comunitate de via
asumarea obligaiei de a îngriji pacientul);
obligaiei (cum este, în cazul medicului, sau inaciune anterioará, a pentru creat
cand autorul omisiunii, printr-o aciune
rezultatului. Exist o
care a înlesnit producerea
valoarea socialä protejat o stare de pericol
a
atunci când o groap
o pe un drum public
persoan spat
astfel de situaie, spre exemplu,
semnalizat-0 corespunztor, astfel încât o persoan a c zut în ea, suferind vtmri
_i nu a

corporale (leziuni traumatice).

sunt observate anumite cerinte eseniale necesare pentru existenta
La unele infraciuni,
elementului material, cerinte care pot privi modul de comitere a acestuia (de exemplu - prin

incendiere orice alt asemenea mijloc) sau anumite elemente de timp (de
explozie, sau

exemplu- imediat dup na_tere).

3.6.1.2. Umarea imediat

In doctrin se arat c urmarea periculoas este acea modificare negativ a realitäi
înconjurtoare pe care fapta svâr_it a produs-o sau este susceptibil s o produc _i care-_i
gse_te expresia în periclitarea, vtmarea sau ameninarea valorilor sociale aprate de
legea penal'. Comiterea unei tapte penale are drept urmare producerea fie a unei stri de
pericol fie a unui rezultat material vtmtor.
In concret, urmarea imediat a infraciunií const fie într-un rezultat concret (de
exemplu moartea victimei la infractiunea de ucidere din culp , vtmarea integrita
fizice la infraciunea de loviri sau alte violene, distrugerea unui bun la infraciunea de
distrugere), fie într-o stare de pericol în care este pus una dintre valorile sociale protejate
de lege (spre exemplu crearea unei stri de pericol pentru sigurana pe drumurile publice
cazul infraciunii de nerespectare a atribuilor privind verificarea tehnic ori efectuarea
reparailor).
In functie de tipul de rezultat pe care infrac iunile îl produc, acestea se clasifica "

infractiuni de rezultat, respectiv în infraciuni de pericol.

F. Streteanu, Tratat de Dreptpenal. Partea generalä, Ed. C.H. Beck, Bucure_ti, 2008, p. 399.
2M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p. 84.
T. Vasiliu _i colaboratorii, op. eit., p. 115.
 Infractiunea 89

in cazul infractiunilor de rezultat, find vorba despre o consecin concretä, care poate
fi observat în mod firesc, ea poate fi _i evaluat prin raportare la dimensiunile sale. Acesta
este _i motivul pentru care, în cazul infraciunilor de acest tip, rezultatul este descris in
norma de incriminare, cu toate elementele pe care trebuie sä le aib. Pentru a se constata c
S-a comis respectiva infraciune, trebuie s se producá rezultatul descris de noTma de
incriminare în dimensiunea sa complet . De exemplu - pentru existen a infrac iunii de

omor, nu este suficient comiterea faptei de ucidere, ci trebuie sã se produc in concret

suprimarea vieii victimei (decesul su)'.

Infractiunile ce intr în categoria celor de pericol au drept efect crearea unei ameninri
la adresa existenei _i funcionrii valorii sociale împotriva creia au fost îndreptate. Spre
exemplu, în cazul infraciuni de mrturie mincinoas este periclitat corecta înf ptuirea
justiiei.
X Infraciunile de clasificate la rândul lor în infraciuni de pericol abstract i
pericol pot fi
abstract acele
infractiuni de pericol concret. Intr în categoria infraciunilor de pericol
c aceasta nu
infractiuni a cror norm de incriminare prezum starea de pericol, astfel
trebuie demonstrat (de exemplu, conducerea unui vehicul sub influena alcoolului sau
a

altorsubstane art. 336 C. pen.). In opoziie, infraciunile ce intr în categoria celor de

-

sunt caracterizate prin faptul c norma de incriminare impune cerina ca

pericol concret,
în pericol concret valoarea social protejat,
care fapt trebuie dovedit în
fapta s pun
concret.

3.6.1.3. Legtura de cauzalitate

Legtura de cauzalitate ce caracterizeaz o fapt de natur penal, fie c aceasta se
manifest sub forma unei aciuni, fie a unei inaciuni, reprezinto relaie de la cauz la
efect care exist ntre aciaunea sau inactiunea care formeaz elementul materialsi
rezultatul socialmente periculos produs de ctre acesta.
Pentru a putea vorbi de rspunderea penal pentru comiterea unei fapte, legtura de
cauzalitate trebuie s existe la orice tip de infraciune, cu toate c norma de incriminare nu
face trimiteri la aceasta.
In functie de tipologia infraciunii, legtura de cauzalitate trebuie probat sau nu.
Astfel, în cazul infraciunilor de rezultat, legtura de cauzalitate trebuie dovedit prin probe,
in sensul c trebuie s se dovedeasc faptul c urmarea imediat a infraciunii este
consecina comportamentului adoptat de ctre infractor. Spre exemplu, pentru a se constata
c s-a comis infraciunea de ucidere din culp, trebuie s se dovedeasc faptul c decesul
victimei a fost determinat de actiunea fptuitorului. In cazul acestor infraciuni, legtura de
cauzalitate rezult din materialitatea faptei, adic din modul concret în care ea este comis.
Per a contrario, în cazul infraciunilor de pericol abstract, legtura de cauzalitate nu va
trebui dovedit, aceasta rezultând din simpla comitere a comportamentului interzis. In
schimb, la infraciunile de rezultat concret, aceasta va trebui din nou dovedit.

Teorii privitoare la raportul de cauzalitate

In procesul de stabilire a raportului de cauzalitate pot aprea dificultji, mai ales dac
un anumit rezultat are o anteceden cauzal complex.

M. Gorunescu, I.A. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p. 85.

 Drept penal Partea general
-

Curs universitar
90 -

fost formulate mai multe teorii, grupate pe dou

Pe acest considerent, în doctrin au

curente: curentul monist _i curentul pluralist.

Teoriile moniste sunt cele care susin c, dintre aciunile precedat rezultatul
care au

celelalte având semnificaia unor

una singur trebuie considerat drept cauz a acestuia,
conditii. In schimb, teoriile pluraliste accept
o pluralitate de cauze ce concur la
producerea rezultatului.
Unele dintre aceste teorii vor fi prezentate în continuare:
- Teoria cauzei preponderente, în acord cu care cauz a rezultatului este acea energie
care a contribuit cel mai mult la producerea lui (a avut rolul preponderent).
- Teoria cauzei eficiente (a cauzei celei mai active), care consider drept cauz numai
rezultatul.
acea condiie care a creat pentru celelalte capacitatea de a produce
-Teoria cauzei proxime, potrivit creia cauza o constituie ultima condiie carea
precedat rezultatul.
- Teoria cauzei adecvate (tipice), care consider
drept cauz acea condiie care, potrivit
experienei dobândite, este proprie, adecvat s produc un anumit rezultat.
- Teoria însumárii condiilor, care presupune c toate componentele din antecedenta
cauzal trebuie cumulate într-o cauz unic ce a generat rezultatul, dând astfel valoare
cauzal tuturor condiiilor.
- Teoria echivalenei condiiilor sau teoria condiiei sine qua non, una dintre cele mai
cunoscute teorii, sustine ideea c trebuie considerate drept cauze ale unui rezultat toate
condiiile care l-au precedat, dacfr intervenia lorrezultatul nu s-ar fi produs. Pentru a se
verifica dac o cauz se înscrie în antecedenta cauzal a unei infractiuni, se elmin ipotetic,
pe rand, fiecare dintre actele care se înscriu în acesta, _i dac se observ c fär cl rezultatul
nu s-ar fi produs, i se atribuie valoare de cauz a procesului cauzal. Cel care a adoptat
respectivul comportament va fi considerat responsabil de comiterea infraciunii in
dimensiunea sa complet.
I n cazul tuturor teoriilor ce au precedat au fost identificate puncte slabe. Din acest
motiv, doctrina propune urmtorul mecanism de stabilire a legurii de cauzalitate:
a) s se considere c întotdeauna in dreptul penal cauza este o fapt con_tient i
voluntar a omului, iar efectul este rezultatul socialmente periculos prevzut de noma de
incriminare,
b) fapta con_tient i voluntar poate fí deopotriv comisiv sau omisiv;
c) cauza trebuie s precead în timp _i s determine rezultatul;
d) ori de câte ori exist anteceden complex (concomitent sau succesivä) trebuie s
se fac deosebire între contribuile eseniale _i cele care au avut doar rolul de a înlesni
producerea rezultatului.

3.6.1.4. Condiii de loc, timp, mod _i împrejurri

In cazul unora dintre infraciuni, datorit specificului acestora, exist condiii de loc,
timp, mod sau împrejurri de comitere. Aceste cerine reprezint cerine eseniale care ajud
sau favorizeaz svâr_irea infiraciunii.

V. Dongoroz, op. cit., p. 224

21. Pascu, A.S. Uzlu, op. cit., p. 145.
 Infractiunea 91
3.6.2. Latura subiectiv a
infraciuni
Latura subiectiv a infraciunii reprezint atitudinea voinei _i
con_tiinei fptuitorului
fa de componentele laturii obiective'. In coninutul su intr: vinovia, mobilul _i scopul.
3.6.2.1. Vinovia
Vinoväia exprim o anumit atitudine psihic periculoas a infractorului fa de faptä
si urmrile ei. Pentru ca o fapt s constituie infraciune, s atrag aplicarea unei pedepse,
nu este suficient ca ea s aparin material fptuitorului, ci trebuie ca elementele laturii
obiective s fie reflectate în latura subiectiv a acesteia?.
Potrivit art. 16 alin. (1) C. pen., care prevede c ,fapta constituie infraciune numai
dac a fost svr_it cu forma de vinovie cerut de legea penalä".
In cadrul alin. (3) al art. mai sus invocat, legiuitorul vine _i completeaz, prezentând
formele de vinovie cu care o fapt penal poate fi comis, find menionat c exist
vinovtie atunci când fapta a fost svr_it cu intenie, din culp sau cu intenie dep_it.
In doctrina noastr este general acceptat' faptul c vinovia este un proces de
con_tiin care presupune existena a doi factori inereni vieii psihice: con_tiina sau
factorul intelectiv i voina sau factorul volitiv.
KFactorul intelectiv (de con_tiin) presupune reprezentarea faptei, a condiiilor de
comitere, a urmrilor _i a raportului de cauzalitate între aciune sau inaciune _i rezultat"
Factorul volitiv (de voin) este elementul psihic care impulsioneaz _i comand ener-
gia fizic a omului; el poate fi analizat atât în raport cu aciunea, cât _i cu inactiunea (dup
cum agentul voie_te s se manifeste printr-un act exterior sau voie_te sã se abin de la o
actiune impus de lege), precum _i cu rezultatul (adic în raport cu finalitatea la care
agentul voie_te s ajung)'. O fapt este considerat a fi comis cu voin în situaiile în
acre fptuitorul a acionat liber, conform propriei sale convingeri, fr s fie constrâns de o
for exterioar.
Y Vinovia ca proces subiectiv va exista numai atunci când ambii säi factori sunt
prezenti, fiind definit de doctrin ca ,,atitudinea psihic a persoanei care, sávár_ind cu
voin neconstráns o fapt ce prezint pericol social, a avut, în momentul executrii,
reprezentarea faptei i a urmrilor socialmente periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut
reprezentarea faptei i a urmrilor, a avut posibilitatea real , subiectiv a acestei
reprezentrtó,

Formele vinoviei
Legiuitorul a punctat în cadrul art. 16 alin. (3)-(5) C. pen., legiuitorul a punctat formele
de vinovie cu careo fapt poate fi comis. Astfel, exist vinovie când fapta este comisä
Cu
intenie, din
culp sau cu intenie dep_it. Aceast din urm form de vinovie este
denumit _i praeterintenie.

C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 189.

2
Al. Boroi, op. cit., 2010, 171.
p.
G. Antoniu _.a., op. cit., p. 149.
I Pascu, A.S. Uzlu, op. cit., p. 108.
G.Antoniu, Vinovia penal, Ed. Academiei Române,
C. Bulai, B.N. Bulai, op. cit., p. 1D8.
Bucuresti, p. 117.
 Drept penal Partea general
-

Curs universitar
92

A. Intenia i modalittile sale în cazul

acea form de vinovjie creia
Intenia [art. 16 alin. (3) C. pen.] reprezint
infractorul: producerea lui prin sävär_1rea acelei
-

fie prevede rezultatul faptei sale _i urmre_te

fapte sale _i, de_i nu îl urmre_te, accept posibilitatea
fie prevede rezultatul faptei
producerii lui. direct i intenia
în forma a dou modaliti: intenia
se poate manifesta
Intenia
indirect. c infractorul prevede
direct (dol direct) se caracterizeaz prin
aceea
a. Intenia acelei fapte [art. 16 alin. (3)
rezultatul faptei sale i urmre_te producerea lui prin svâr_irea
lit. a) C. pen.].
este caracterizat de existena unui element intelectiv (fptuitorul
Intenia direct
elementele tin de tipicitatea obiectiv a fapteisale) _i a unui element volitiy
prevede ce
(faptuitorul urmårete producerea rezultatului prin comiterea faptei)
Doctrina afirm c exist intenie direct ori de câte ori fptuitorul a acionat în scopul

producerii rezultatului prevzut de norma de incriminare. în sensul c

b. Intenia indirect (dol eventual) este caracterizat de un factor intelectiv,
de un factor volitiv
fäptuitorul prevede elementele de tipicitate obiectiv ale faptei sale, i
reprezentat de acceptarea producerii rezultatului. In cazul acestei forme de vinovie,
fptuitorul nu urmre_te producerea rezultatului, dar pur _i simplu accept producerea sa,
fr s fac nimic care s împiedice producerea sa (producerea rezultatului este lsat în
voia sori).
Dacã însã autorul prevede inevitabilitatea survenirii urmrilor aciunilor sau inaciu-
nilor sale, nu se poate spune c aceast persoan nu le-a _i dorit, nu le-a urmärit _i deci
forma de vinovie va fi intenia direct".
In practica judiciar s-a decis c exist intenie indirect de a suprima viaa unei
persoane dac acest rezultat s-a obinut prin asmuirea unor câini asupra victimei, decesul
fiind provocat de multiple plâgi mu_cate i sf_iate. Aceasta deoarece, din probele
administrate în respectiva cauz, s-a constatat cã inculpatul a fost instruit cu privire la
agresivitatea câinilor, c pentru a goni victima a asmuit câinii asupra acesteia _i c a
prevzut c agresiunea ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care l-a acceptat, ceea
ce însemn c a svâr_it fapta cu intenia de a ucide".
C. Alte modaliti ale inteniei. In doctrin _i în practica judiciar s-au identificat i alte
modaliti ale inteniei?:
intenia calificat, care exist atunci când fptuitorul acioneaz cu intenie în scopu
realizrii unui scop special prevzut de norma de incriminare;
intenia determinat, atunci când infractorul are
reprezentarea unei urmri pericu
loaseprecise, pe care o urmre_te sau doaro
accept _i acioneaz pentru producerea ei,
M. Udroiu, op. cit., p. 52.
2I. Pascu, A.S. Uzláu, op. cit., p. 110.
CSJ, s. pen., dec. nr. 94/1992, în Deciziile Curtii Supreme
p. 346. de Justiie, Ed. Orizonturi, Bucure_ti, 19
4ICCI, s. pen., dec. nr. 1671/2004, pe
M. Gorunescu, I.A. Barbu,
www.scj.ro
M. Rotaru, op. cit., p. 88-89.
Infractiunea 93
inten ia nedeterminat (alternativ), atunci când infractorul are reprezentarea mai
multor urm ri periculoase care s-ar putea produce _i îi este indiferent care dintre acestea vor
surveni svär_ind fapta periculoas;
inten ia iniial, care exist când infractorul a prevzut rezultatul faptei sale înc din
momentul începerii execut rii acesteia,
inten ia supravenit , care apare în situaia în care, în timpul executrii unei activitäi
infracionale, infractorul prevede un alt rezultat decât cel iniial (de exemplu, fptuitorul, s-
vâr_ind o infraciune de violare de domiciliu, aflându-se în interiorul locuintei se hotr_te
s sustrag anumite bunuri).
intenia spoman (repentin), care se caracterizeaz prin faptul c hotrârea de a
comite infractiunea este pus în aplicare într-un timp foarte scurt, de regul sub imperiul
unei stri de provocare;
inten ia premeditat , care presupune meditarea, plänuirea prealabil a aciunii,
precum _i desf_urarea unor acte de pregtire în vederea svâr_irii infractiunii.

B. Culpa _i modalitile sale

În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (4) C. pen., o fapt este svâr_it din culp
atunci când infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accept, socotind fr temei
ca el nu se va produce, sau nu prevede rezultatul faptei sale, de_i trebuia _i putea s-l
prevad.
Codul penal prevede în mod expres culpa cu modalitile sale de manifestare, respectiv
culpa cu prevedere (u_urina) i culpa simpl (neglijena).
a. Culpa cu prevedere sau u_urina const în prevederea de ctre faptuitor a urmrilor
periculoase ale aciunii sau inaciunii sale, pe care u le accept, socotind fr temei îns
c ele nu se vor produce [art. 16 alin. (4) lit. a) C. pen.].
Culpa cu prevedere este caracterizat de existena unui element intelectiv (fåptuitorul
prevede elementele ce in de tipicitatea obiectiv a faptei sale), îns lipse_te elementul
volitiv (fptuitorul nu acioneaz în scopul de a se produce umarea imediat _i nici nu
accept eventualitatea survenirii rezultatului).
Elementul care deosebeste u_urina de intenia indirect este lipsa la cea dintâi a
admiterii con_tiente a surveniri urmrilor periculoase prevzute, existând anumite elemente
care, în conceptia autorului faptei, ar fi de natur s împiedice producerea respectivului
rezultat. Din practica judiciar rezult c elementele pe care le-ar putea avea în vedere
autorul pot fi cuno_tintele sale, încrederea u_uratic în îndemânarea sau perspicacitatea lui
in momentul hot râtor ori în fora sa fizic , rezisten a unor materiale, interven ia altor
persoane care s împiedice producerea consecinelor duntoare prevzute ca posibile etc.
Dac sperana în neproducerea rezultatului vätmtor sau periculos s-ar întemeia pe
hazard, nu se mai constat c fäptuitorul a acionat cu u_urin, ci cu intenie indirect, fiind
vorba practic de acceptare de ctre fptuitor a riscului producerii rezultatului".
b Culpa simpl sau neglijena const în atitudinea f ptuitoruui care n-a prevázut
urmrile periculoase ale faptei sale, de_i din toate împrejurrile cauzei i pe baza
capacitii sale trebuia i putea s leprevad (art. 16 alin. (4) lit. b) C. pen.].

ICCJ, s. pen., dec. nr. 5931/2005, pe www.scj.ro

Al. Boroi, op. cit., p. 142.
V. Dongoroz _i colaboratorii, op. cit., p. 243.
 universitar
Partea general -Curs
Drept penal
regulile de conduita
94 în mod con_tient
infractorul nesocote_te fr a prevedea urmäril
In aceast ipotez, în diferite situai,
luate
ce trebuie fptuitorul.
de precautie se constat c
m surile de vedere intelectiv,
sale. Din punct intelectiv (fäptuitorul
nu prevede
periculoase ale faptelor de lipsa
elementului
este caracterizat de elementului
lipsa
Culpa simpl obiectiv a faptei sale), precum _i
de tipicitatea u r m a r e a imediat,
nu si-a
elementele ce tin de a se produce
nu acioneaz
în scopul el ar fi trebuit
volitiv (fptuitorul socialmente periculos, de_i
rezultatului
producerii
reprezentat posibilitatea
sau ar fi putut
s fac acest lucru). dou criterii: unul obiectiv si
se folosesc
Pentru stabilirea existenei culpei simple în care s-a
verificarea tuturor condiiilor
Criteriul obiectiv presupune
unul subiectiv'. sensul c orice om obi_nuit, având
rezultatul trebuia prevzut (in
comis fapta i dac Crileriul subiectiv presupune
acel rezultat).
cuno_tine medii, ar fi putut prevedea de a prevedea
rezultatul în momentul
efective a fptuitorului
verificarea posibilitäii reale, aceast evaluare
la abilitile sale personale. Dac dup
comiterii faptei sale, prin raportare rezultatul faptei sale, este
concluzia c fäptuitorul trebuia _i putea s prevad
ajunge la
se
ci caz fortuit.
dacrspunsul este negativ, nu exist vinovie,
culpa simpl, literatura de specialitate _i în practica
judiciar sunt
C. Alte modaliti ale culpei. In
cunoscute _i alte modaliti ale culpei': într-o
la constând ac-
refer fapte
agendo, când u_urinta sau neglijena
se
culpa in
tiune; constând într-o inaciune;
in omittendo, când se refer la fapte din culp
culpa
comun, când rezultatul este urmarea activitii culpabile a autorului _i a
culpa al turi de culpa fptuitorului, a
victimei. Dac la producerea rezultatului periculos,
adic rspunderea penal
contribuit _i culpa victimei, nu opereaz o compensare culpelor,
a

a fptuitorului nu este înlturat prin intervenia culpei victimei.

rezultatului periculos contribuie activitatea
culpa concurentá, cand la producerea
cazuri vor rspunde penal toti cei care au cauzat
culpabil a mai multor persoane. In aceste
rezultatul periculos.

C.Praeterintenia
Vinovia sub forma practerinteniei sau inteniei depite este preväzut de legiuitorîn
cadrul art. 16 alin. (5) C. pen. Astfel: ,exist intenie dep_itä când fapta constând într-o
aciune sau inaciune intenionat produce un rezultat mai grav, care se datoreaz culpe
fptuitorulu.
Elementul caracteristic acestei forme de vinovie este acela c subiectul infracium
prevede i dore_te ori accept producerea unor urmri periculoase, îns urmarea prousa
în realitate este mult mai grav , iar acestea le-a prev zut, dar a socotit f r temei c nu se
vor produce sau mu le-a preväzut, dar putea i trebuia s le prevadä'.

L. Pascu, în I. Pascu, V. Dobrinoiu, T. Dima, M.A. Hotca, C. Páun, I. Chi_, M. Gorunescu, M. Dobrinoiu
Noul Cod penal cometat. Partea generalä, ed. a ll-a, reväzut _i adäugitä, Ed. Universul Juridic, Bucuresti
2014, p. 130.
M. Udroiu, op. cit., p. 55.
3 M.
Michinici, Unele observaii privind praeterintenia, în RDP nr. 1/1996, p. 81.
nfractiunea 95
In privina acestor fapte se constat existena unui primum delictum comis cu intenie
(de exemplu, s-a intenionat, direct sau indirect, producerea unei vtmri a integritii
corporale a victimei). Dar _i a unui maius delictum fa de care atitudinea subiectiv este
cea specific unei culpe (din culpã s-au dep_it limitele vätämrii pe care o dorea fptuitorul
si s-a produs decesul victimei).
Cu titlu de exemplu, legiuitorul a incriminat în mod distinct astfel de situaii:
infractiunea de vätmare corporal prevzut de art. 194 C. pen., loviri sau vtmri
cauzatoare de moarte art. 195 C. pen. etc. - unele fapte cu urmäri praeterintentionate sau ca
variante agravate ale unor infraciuni în al cror coninut complex au fost prevzute astfel
situaii, ca, de exemplu: violul care a avut ca urmare moartea victimei- art. 218 alin. (4)
C. pen.; tälh ria sau pirateria care au avut ca urmare moartea victimei - art. 236 C. pen.,
lipsirea de libertate în mod ilegal care a avut ca urmare moartea victimei - art. 205 alin. (4),

tortura care a avut ca urmare moartea victimei - art. 282 alin. (3) etc.

3.6.2.2. Mobilul
Mobilul sau cauza intern a actului de conduit desemneaz acel sentiment care a creat

înmintea fptuitorului ideea dea comite infraciunea?.

Mobilul este, în acest fel, tocmai impulsul care a generat ajungerea la rezoluia
infracional i poate lua forma unor sentimente ori pasiuni sau a unor resentimente, vicii
etc. _i care, în general, se refer la: ur, team, invidie, egoism, furie, gelozie, rzbunare,
cupiditate, mil etc.
Mobilul se regäse_te în mod obligatoriu la toate infraciunile comise cu intenie ca
form a vinoväiei pe considerentul c o persoan cu o capacitate deplin de exerciiu i
care nu se regse_te în situaii caracterizate de stri de diminuare/alterare a sntii mentale
nu poate comite infraciuni decât având la baz un mobil.
De regul, mobilul se are în vedere la stabilirea gradului de pericol social al
infraciunii, fiind doar un element de care instana tine cont la individualizarea pedepsei. Pe
de alt parte, exist situaii în care mobilul comport caracterul unui element special
particularizat de ctre norma de incriminare, având efectul de a da faptei o alt încadrarea
decât cea tip. Spre exemplu, omorul devine calificat când este svâr_it din interes material
art. 189 alin. (1) lit. b) C. pen.] etc.

3.6.2.3. Scopul infractiuniü

Alturi de vinovie _i mobil, în latura subiectiv a infraciunii se regäse_te i scopul
Scopul infractiunii reprezint finalitatea urmrit prin svâr_irea infraciunii, respectiv
obiectivul care se dore_te a fi realizat de ctre tptuitor.
In funcie de timpul care se scurge dintre momentul comiterii faptei _i realizarea
Scopului propus, acesta poate fi mai îndeprtat (final) sau mai apropiat (nemijlocit). A_a,
spre exemplu, într-un caz de omor comis din interes material, se poate ca scopul apropiat s

90-91.
M. Gorunescu, I.A.. Barbu, M. Rotaru, op. cit., p.
T. Dima, Drept penal. Partea general , Ed. Hamangiu, Bucure_ti, 2014, p. 170.
 Drept penal Partea general -
Curs universitoar
96
poate fi intrarea în posesia mo_tenir
fie suprimarea vieii victimei, iar scopul îndeprtat
lsate de victima decedat .
judiciare, dacå norma de incriminaro
Scopul trebuie stabilit cert de c tre organele
în cazul infraciunii de furt, prevzut da
indic expres un anumit scop. De exemplu,
infractorul a sustras bunul în scopul de a _i-l însusi na
art. 228 C. pen., se prevede c
La unele infraciuni, scopul are drept consecin plasare respectivei fapte sub un
nedrept. faptei în forma tin
a
regim sancionator mai grav, fapta circumscriindu-se variantei agravate
sexual a minorilor art. 221 alin. (2) lit. c
-

[exemplu: infractiunea de corupere de _antaj art. 207

corporal - art. 194 alin. (2); infraciunea
infractiunea de vät mare

alin. (3) etc.]