Referat

«Răspunderea și sancțiunea contravențională»

 Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................2

1. Rrăspunderea contravenţională ca formă de răspundere juridică...................................4

1.1. Principiile răspunderii contravenţionale...........................................................................6

2. Sancțiunea contravențională.................................................................................................9

2.1. Aplicarea sancțiunilor contravenționale..........................................................................10

3. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice..................................................12

4. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice..............................................15

Concluzii.......................................................................................................................................16

Bibliografia...................................................................................................................................17

1
 Introducere
Răspunderea ca noțiune, are un conținut complex, tratat pe larg, din diferite perspective,
în cadrul mai multor științe, în încercarea de a clarifica si a aprofunda acest concept.
Răspunderea juridica reprezintă, alături de răspunderea morală, spre exemplu, unul dintre tipurile
de răspundere socială, poate cel mai important. Răspunderea, ca și responsabilitatea, sunt noțiuni
filozofice al căror conținut s-a circumscris, de cele mai multe ori, cu ajutorul noțiunilor de liber
arbitru, discernământ și liberate. Altfel spus, responsabilitatea unui individ sau tragerea lui la
răspundere pentru anume fapta nu se poate concepe decat in condițiile în care acesta a acționat
liber și în deplina cunoștința de cauza.
Răspunderea juridică – instituţie prezentă în toate ramurile dreptului – este o temă ce
interesează toate ştiinţele juridice, avînd o importanţă practică deosebită, deoarece ea asigură
eficienţa normei de drept, stimulează atitudinea de respectare a legii, stabilirea şi menţinerea
ordinii sociale. Prin urmare în funcţie de ramura de drept, de gradul de pericol social şi de
sancţiunea aplicată, răspunderea juridică are diferite forme: răspunderea penală,
contravențională, civilă etc. În aceatsă lucrare ne vom referi anume la răspunderea
contravențională.
Savanţii C.Draghici, S.Furdui definesc răspunderea contravenţională drept reacţie a
statului la comiterea cu vinovăţie a unei fapte contravenţionale, prin aplicarea de către organul
împuternicit faţă de făptuitor a constrângerii statale, prevăzute delegea contravenţională în modul
şi termenele stabilite de lege în limitele sancţiunii contravenţiei comise, precum şi obligaţia
contravenientului de a suporta sancţiunea. În opinia A.Trăilescu răspunderea contravențională
”constă în obligarea persoanelor fizice şi juridice vinovate de săvârşirea contravenţiilor la
suportarea sancţiunilor aplicate de autorităţile publice competente”, exprimând reacţia societăţii
faţă de contravenienţi. În concepţia lui N.Grădinaru şi Gh.Udrescu, răspunderea
contravenţională este o instituţie juridică a dreptului contravenţional, cuprinzând totalitatea
normelor juridice care reglementează raporturile ce apar în legătură cu încălcarea de către
persoanele fizice şi juridice a prescripţiilor legii contravenţionale, prin comiterea unei
contravenţii, care nu este altceva decât ,,o faptă săvârşită cu vinovăţie, prevăzută şi sancţionată
de lege”.
Astfel noi vedem că în literatura de specialitate, există numeroase definiţii ale răspunderii
contravenţionale, fiecare autor formându-şi opinia într-un mod original. Totuşi, esenţa acestei
instituţii juridice se păstrează de la un savant la altul şi toate definiţiile existente, analizate în
ansamblu, relevă aceleaşi particularităţi specifice răspunderii contravenţionale, acestea referindu
se la formele distincte de manifestare, comparativ cu alte tipuri de răspundere juridică. În cele
mai multe cazuri, trăsăturile răspunderii contravenţionale sunt elucidate în doctrină prin
2
delimitarea acesteia de răspunderea penală, deoarece regimul juridic al contravenţiilor se
încadrează într-un regim juridic special de drept public, desprins fiind din dreptul penal prin
dezincriminarea penală a unor fapte antisociale, cărora li s-a conferit un caracter contravenţional.
Principalul criteriu care delimitează aceste două forme de răspundere juridică este pericolul
social, care este mai grav în cazul săvârşirii infracţiunilor.
Nu putem să ne referim la răspunderea contravențională fără sanccțiunea
contravențională, deoarece ambii concepte sunt în strânsă legătura și răspunderea juridică şi
sancţiunea sunt, au fost şi rămân veritabile instrumente pentru realizarea dreptului. Orice normă
juridică cuprinde consecinţele ce survin în cazul nerespectării dispoziţiei normei, adică
sancţiunea la care este expus cel care a nesocotit această dispoziţie. Sancţiunea juridică este
abordată sub aspect teoretic şi sub alte aspecte, fiind definită ca „orice măsură pe care o normă
de drept o statorniceşte drept consecinţă, pentru cazul în care preceptul său va fi nesocotit”.
Printre diversele tipuri de sancţiune juridică, un loc important îl ocupă sancţiunea juridică
contravenţională, care reprezintă o măsură de constrângere sau de reeducare, aplicată
contravenientului în scopul corectării şi reeducării acestuia, precum şi prevenirii comiterii
contravenţiilor. În opinia cercetătorului S.Furdui, sancţiunile contravenţionale sunt consecinţele
pe care legea contravenţională le impune în cazul încălcării preceptelor sale, măsurile de
constrângere pe care le atrage comiterea contravenţiilor şi, concomitent, instrumentele de
realizare şi restabilire a ordinii de drept.
Lucrarea respectivă are drept scop examinare a regimului juridic al răspunderii
contravenţionale și esența sancțiunilor contravenționale pentru realizarea acestuia sunt stabilite
următoare obiective:
 de a da definiţia noţiunii de „răspundere contravenţională”, cercetând opiniile
savanților din literatura de specialitate ;
 de a găsi particularităţile specifice răspunderii contravenţionale;
 de a extinde principiile care trebuie sa fiu respectate într-o acțiunea
contravențională
 de a da definiţia noţiunii de „sancțiunea contravențională”
 de a vedea cum se aplică sancțiunile contravenționale comise
 de a da clasificare a sancțiunilor contravenționale;

3
 1. Rrăspunderea contravenţională ca formă de răspundere juridică.
Răspunderea contravențională, ca și oricare altă formă de răspundere, se aplica doar în
limitele legii, în ce privește subiecții posibili de răspundere, faptele ilicite considerate
contravenții, sancțiunea și mărimea acesteia; raspundere juridica în afara legii nu există.
Răspunderea contravenţională este reglementată de Codul Contravenţional al Republicii
Moldova. Cadrul legal al răspunderii este alcătuit din prevederile capitolului doi, partea generală
al Codului Contravenţional al RM, care are sarcina de a ocroti valorile sociale, personalitatea,
drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, orânduirea de stat
şi ordinea publică, precum şi de a depista,preveni şi lichida contravenţiile şi consecinţele lor, de
contribui la educarea cetăţenilor în spiritul îndeplinirii întocmai a legilor.
Noțiunea de „răspunderea contravențională” putem înțlege prin următoarele accepțiuni:
 instituţie fundamentală a dreptului contravenţional, adică ansamblul normelor
juridice care reglementează realizarea dreptului contravenţional prin constrângere;
 raport juridic de constrângere, adică forma răspunderii juridice iden¬tificată cu
raportul juridic contravenţional de constrângere, stabilit în¬tre stat şi
contravenient, al cărui conţinut îl constituie dreptul statului de a aplica măsuri de
asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia corelativă
a acestuia de a suporta măsurile respective;
 latura pasivă a raportului contravenţional de constrângere, adică acea formă de
răspundere juridică care constă în obligaţia vinovatului de comiterea contravenţiei
de a suporta măsurile de asigurare şi sancţiu¬nea contravenţională;
 conţinutul raportului individual, adică identificarea drepturilor şi obligaţilor
corelative subieclelor raportului contravenţional de constrângere cu caracterul
raportului juridic contravenţional de conflict. De aici rezultă că răspunderea
contravenţională este concepută numai în cadrul unui raport juridic, unde se
stabileşte fapta ilicită - contravenţia; vinovăţia făptuitorului şi sancţiunile
corespunzătoare.
Astfel noi am depestat că răspunderea contrvenţională provine de la fapta ilicită pentru
care trebuie sancţionat autorul, fapta este denumită contravenţie care este un fenomen complex
având aspecte materiale, sociale, umane, moral-politice şi juridice. Conform art.10 din Codul
contravenţional al RM, „ constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un

4
grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la
valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune
contravenţională”. Prun urmare putem menționa că răspunderea contravențională survine numai
pentru o contravenţie, comisă de o persoană fizică responsabilă, care a atins o anumită vârstă. În
acest caz art.16 din Codul Contravențional din RM ne spune următoare: „Este pasibilă de
răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvîrşirii
contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani. Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este
pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvîrşirea faptelor prevăzute la” anumite articole
menționate în alin.(2) al art.16. Tot aici este cazul de menționat „în cazul minorului care a
săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială a cărţii întîi, agentul
constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale
autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului
constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter
educativ conform art.104 din Codul penal”. Persoana juridică ca și persoana fizică poate fi trasă
la răspunderea contravențională, despre ce și ne atenționează art.17 din Codul Contravențional
din RM: „O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere
contravenţională pentru o faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
 aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce
stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat
o activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
 fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui
organ al persoanei juridice;
 fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcții de conducere;
 fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.
Astfel, contravenţia reprezintă singurul temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este
important de menționat faptul că există câteva grupe speciale de organe împuternicite să
examineze cazurile contravenţionale. Persoanele abilitate legal să constate faptele calificate drept
contravenţii poartă numele de ,,agenţi constatatori”. Numărul acestora este mult mai mare decât
cel al organelor şi persoanelor responsabile de pornirea şi exercitarea urmăririi penale. Astfel,
răspunderea contravenţională se aplică, de regulă, pe cale extrajudiciară direct de organele statale
împuternicite. La fel autorităţile competente să soluţioneze cauzele contravenţionale sunt instanţa
de judecată, procuror, comisia administrativă. Pentru săvârşirea contravenţiei sunt prevăzute
5
sancţiuni concrete, prevăzute de Codul Contravenţional. Spre deosebire de pedepsele penale,
cele contravenţionale sunt mai blânde, existând şi pedepsele contravenţionale, aplicate
persoanelor fizice, inexistente în dreptul penal: avertismentul, aplicarea punctelor de penalizare,
privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă) şi arestul
contravenţional.
Din cele spuse mai sus reiese că aplicarea răspunderii contravenţionale va fi considerată
legitimă numai atunci cînd vor fi respectate integral următoarele condiţii:
 Existenţa conţinutului juridic al contravenţiei.
 Examinarea cazului şi emiterea deciziei privind aplicarea sancţiunii contravenţionale de
către organul împuternicit.
 Aplicarea doar a pedepselor contravenţionale prevăzute de lege.
 Respectarea termenelor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale.
 Aplicarea pedepsei numai în limitele sancţiunii prevăzute de norma materială încălcată.
 Respectarea regulilor de aplicare a sancţiunilor contravenţionale stabilite de lege.
Trăsăturile esenţiale ale răspunderii contravenţionale sunt:
 fapta ilicită care constituie o contravenţie;
 subiectele răspunderii contravenţionale: statul ca subiect activ şi făptuitorul ca subiect
pasiv;
 conţinutul raportului juridic al răspunderii contravenţionale alcătuit din drepturi şi
obligaţii specifice;
 obiectul raportului juridic de răspundere contravenţională are un caracter specific,
constând în sancţiuni contravenţionale.
Contravenţia fiind cauza şi temeiul răspunderii contravenţionale, iar sancţiunea fiind
consecinţa răspunderii contravenţionale, toate reglementările referitoare la aceste două instituţii
fundamentale ale dreptului contravenţional constituie, indirect, reglementări ale răspunderii
contravenţionale.
1.1. Principiile răspunderii contravenţionale.
Apreciind că răspunderea contravenţională este o instituţie fundamentală a dreptului
contravenţional, alături de contravenţie şi sancţiunea contravenţională, care cuprinde ansamblul
normelor juridice ce reglementează raporturile de drept, care formează obiectul dreptului
contravenţional şi care apar în sfera activităţii de tragere la răspundere contravenţională a tuturor
celor ce încalcă sau ignoră ordinea de drept prin comiterea de contravenţii, activitate ce se
desfăşoară de organe competente, în temeiul legii, fiind guvernată de principii proprii, în scopul
apărării valorilor sociale ocrotite de legea contravenţională. Principiile răspunderii
6
contravenționale sunt importante pentru a asigura echilibrul sistemului de drept. Principiile
răspunderii contravenţionale sunt acele idei directoare şi reguli de drept care îşi găsesc aplicarea
în întreaga reglementare a răspunderii contravenţionale.
 Principiul legalităţii. Astfel, legalitatea este definită ca un principiu fundamental
de drept, în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte, şi când este
cazul, să aplice legile şi celelalte acte normative. Conform art.5 al Codului
Contravențional „nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei
contravenţii, nici supus sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea
contravenţională.”
 Principiul egalităţii în faţa legii, consacrat în art.6 al Codului Contravenţional
prevede că „persoanele care au săvârşit contravenţii sunt egale în faţa legii şi a
autorităţilor publice şi sînt supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de
rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, apartenenţă politică, avere, origine socială
sau de orice altă situaţie”. Acest principiu denotă faptul că toţi participanţii la
procesul contravenţional beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii procesuale.
 Principiul dreptăţii. Potrivit prevederilor art.7 al Codului Contravenţional
persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este
dovedită vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod. Aceasta
presupune că persoana poate fi sancţionată contravenţional pentru o faptă doar
dacă această faptă este prevăzută de Codul Contravenţional. În acelaşi sens, şi
procedura contravenţională poate fi pornită doar pe marginea unei fapte care este
prevăzută de Codul contravenţional drept contravenţie.
 Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale. Codul
Contravenţional stabileşte că persoana este supusă răspunderii contravenţionale
numai pentru fapte săvârşite cu vinovăţie.
 Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii
contravenţionale. Potrivit art.9 al Codului Contravenţional, la aplicarea legii
contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori
agravante.
 Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei
contravenţionale înseamnă că sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate
pentru comiterea unei contravenţii este obligatorie, cu excepţia cazurilor expres
prevăzute în lege. El îşi are justificarea în necesitatea restabilirii ordinii sociale

7
 care a fost perturbată de contravenţia săvîrşită, repararea pagubei pricinuite,
educarea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii unor noi
contravenţii.
 Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravenţională. Statul
poate să renunţe la aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virturea
faptului că statul este titularul dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională,
drept la care poate renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte în
afara ilicitului contravenţional. Principiul oportunităţii de a aplica răspunderea
contravenţională scoate în evidenţă corelaţia dintre timpul săvîrşirii faptei
contravenţionale şi timpul aplicării pedepsei, dintre gravitatea faptei şi asprimea
sancţiunii aplicate, paguba pricinuită şi măsura reparaţiei ei, pericolul social al
abaterii de la lege şi posibilitatea reeducării făptuitorului fără aplicarea
răspunderii contravenţionale etc.
 Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni
contravenţionale, reieşind din gravitatea faptei contravenţionale şi din
caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar renunţa la pedeapsă.
 Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea
publică a cazurilor contravenţionale de organele împuternicite şi accesul tuturor
participanţilor la procedura contravenţională de examinare a cazului (legea
contravenţională nouă admite şi judecarea cauzei contravenţionale în şedinţă
închisă).
 principiul umanismului, care presupune că răspunderea contraven¬ţională
utilizează metode şi instrumente care prin natura lor nu duc la umilirea şi
degradarea persoanei trase la răspundere, dar, dimpotrivă, preconizează căi,
metode, mijloace umane care să conducă la resocializarea contravenienţilor.
 Dreptul la apărare. În procesul contravenţional, autoritatea competentă să
soluţioneze cauza contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor
participanţi la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale. Pe parcursul
procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat). Este necesar de menționat faptul că dreptul părții în procesul
contravențional de a fi asistat de un apărător apare în momentul pornirii
procesului contravenţional. Aici trebuie să menționăm că autoritatea competentă
să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa
persoanei pasibile de răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un
apărător chiar înainte de a începe prima acțiune procedurală.
8
 2. Sancțiunea contravențională.
Noţiunea de „sancţiune contravenţională” este susceptibilă de următoarele accepţii:
 element al normei contravenţionale sau consecinţa încălcării dispozi ţiei normei
respective;
 edictarea unui act normativ contravenţional, adică edictarea sau adoptarea unei legi
contravenţionale;
 element al raportului juridic contravenţional de constrîngere, adică o specie de sancţiune
socială care constă în transpunerea în realitate a elementului normei juridice
contravenţionale, ce conţine consecinţa încălcării dispoziţiei normei respective;
 instituţie de drept contravenţional, adică instituţia alcătuită din an samblul normelor
juridice care reglementează genurile şi speciile de consecinţe ale încălcării dispoziţiilor
normelor contravenţionale.
Legiuitorul a prevăzut în norma juridică şi a delegat organelor sale competente atribuţia
de a aplica sancţiuni celor care încalcă preceptele normelor contravenţionale. De aici reiesă că
sancțiunea contravențională este o măsură de constrângere statală și se aplică numai de stat prin
intermediul organelor abilitate în acest scop. Sancțiunea contravențională se aplică în funcție de
caracterul și de gradul prejudiciabil al contravenției, de caracteristica persoanei și de
circumstanțele atenuante și agravante. O sancțiune echitabilă se aplică față de persoana a cărei
vinovăție este dovedită, în limitele și în conformitate cu dispozițiile codului contravențional.
Codul Contravențional difinește sancțiunea contravenționla ca „măsură de constrîngere statală şi
un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o
contravenţie.” Sancţiunea contravenţională dispune de anumite trăsături caracteristice:
 este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție, sau
obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției;
 este un mijloc de reeducare, deoarece pe lângă caracterul său represiv, are un puternic rol
și efect educativ, de împiedicare a repetării conduitei antisociale, de îndreptare a
contravenientului, de formare și permanentizare în conștiința acestuia a convingerii că
respectarea legii este o necesitate;
 este un mijloc de constrângere statală, deoarece nu poate fi aplicată decât de stat, prin
organele sale competente, în numele legii;

9
  se aplică numai în cazul comiterii unei contravenții, adică nu există sancțiune fără
contravenție;
 se aplică numai față de contravenient, adică nu poate fi aplicată decât celui vinovat de
comiterea contravenției, neexistând deci răspundere contravențională pentru fapta altei
persoane;
 se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenții, adică prin aplicarea și
executarea sancțiunii contravenționale nu se urmărește cauzarea unor suferințe fizice sau
morale contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor de noi
contravenții sau alte fapte cu pericol social. Concomitent, prin efectul exemplarității sale,
ea servește și acțiunii de prevenție generală.
Sancțiunile contravenționale sunt constituite în sistem, fiind aplicate în dependență de
caracterul subiectului contravenției, caracterul contravenției sau contravențiilor, inclusiv cu
posibilitatea îmbinării lor sau substituirii reciproce. De asemenea există sancțiuni
contravenționale principale și sancțiuni contravenționale care pot fi aplicate și ca sancțiuni
complimentare. Scopul celor din urmă ar fi completarea răspunderii în cazul unor contravenții cu
un grad prejudiciabil mai sporit sau în cazul unei pluralități de contravenții. Sancțiunile
contravenționale sunt reglementate în Capitolul IV Cartea întâi din Codul contravențional. Codul
contravențional în art.32 prevede următorul sistem de sancțiuni contravenționale: sancţiunile
contravenţionale aplicabile persoanei fizice sunt:
 avertismentul;
 amenda;
 privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
 privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
 aplicarea punctelor de penalizare;
 privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port şi
folosire a armei);
 munca neremunerată în folosul comunităţii;
 arestul contravenţional.
Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sunt:
 amenda;
 privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.
2.1.Aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Pentru ca legea să se respecte sunt stabilite reguli de conduită într-un cadru legal bine
determinat ce configureză conţinutul diferitelor ramuri de drept. Încălcarea unei asemenea reguli
10
de conduită determină aplicarea unor sancţiuni prevăzute de lege şi în condiţiile legii. În sfera
încălcărilor regulilor de conduită intră şi contravenţiile, comiterea contravenţiilor automat se
formeză raporturi juridice dintre contravenient şi organul de stat competent de ai stabili
sancțiunea. Astfel în acest raport juridic participă două subiecte, dintre care unul este
activ( statul), şi altul este pasiv(contravenientul). Procedura de stabilire a sancţiunilor este
desfăşurată de către organele împuternicite ca titulare de drepturi şi obligaţii, avînd scopul de
constatare şi examinare a cazului contravenţional şi stabilire a pedepsei în aşa mod, încât prin
aceasta să se asigure ordinea de drept, precum şi apărarea drepturilor legitime ale persoanelor.
Această procedură are o formă tipică şi este structurată în patru faze: constatarea cazului cu
privire la contravenţia; examinarea cauzei în fond şi aplicarea sancţiuni; exercitarea căilor de
atac în cazurile cu privire la contravenţiile şi executarea deciziei cu privire la aplicarea
sancţiunii.
Prima fază constă în descoperirea şi constatarea contravenţiei, depistarea autorului şi
atuturor împrejurărilor pentru trimiterea materialelor cazului spre examinare organului
competent.
În a doua fază se soluţionează cazul pe baza cunoaşterii exacte a situaţiei de fapt şi a
corectei aplicări a tuturor normelor legale. În această fază se ia decizia asupra cazului cu privire
la contravenţie şi se aduce la cunoştinţa publică.
Decizia respectivă poate fi contestată întrunind: atacarea deciziei, examinarea în recurs a
cazului contravenţional, adoptareaşi pronunţarea deciziei de către instanţa de recurs şi trmiterea
deciziei definitive spre executare. Aceasta reprezintă a treia fază aprocedurii.
Şi în ultima fază se aplică sancţiunea şi executarea nemijlocită a acesteia. Deci toată
procedura se închee odată cu aplicarea sancţiunii ceea ce înseamnă realizarea atribuţiilor
organului de stat şi realizarea scopului propus. Această procedură se bazează pe principiul
conform căruia nici o persoană vinovată de comiterea unei contravenţii trebuie să răspundă
proporţional fapta ilicită.
Aplicarea sancțiunii contravenționale este nu numai o măsură de constrângere statală față
de autorul unui ilicit contravențional, ci și un mecanism juridic de apărare a drepturilor și
libertăților legitime ale persoanei, apărarea proprietății, ordinii publice, a altor valori ocrotite de
lege, un mijloc de corectare și reeducare a făptuitorului și de prevenire a noilor contravenții.
Conform art.41 din Codul contravențional sancțiunea contravențională se aplică în funcție de
caracterul și de gradul prejudiciabil al contravenției, de caracteristica persoanei și de
circumstanțele atenuante și agravante.Față de persoana a cărei vinovăție este dovedită se aplică o
sancțiune echitabilă, în limitele și în conformitate cu dispozițiile Codului Contravențional.

11
 3. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice.
Avertismentul, prevăzut de art.33 Cod Contravențional, „constă în atenţionarea
contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în recomandarea de a respecta pe viitor
dispoziţiile legale”. Această sancțiunea este cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul
comiterii unei contravenții neînsemnate și prin care contravenientului se recomandă să respecte
pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către autoritatea competentă să
soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod în caz de
recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei
sancțiuni ca o circumstanță agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni. În cazul contravenției
neînsemnate sau a tentativei de contravenție neînsemnată, autoritatea competentă să examineze
cauza contravențională poate înlătura răspunderea contravențională, limitându-se la adresarea
unei observații verbale făptuitorului.
Amenda, prevăzut de art.34 Cod Contravențional, „este o sancţiune pecuniară, care se
aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod”. Acesta sancțiune se stabileşte în
unităţi convenţionale. Amenda constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca
sancțiune contravențională este cea mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru
toate contravențiile prevăzute de legislație.Amenda poartă un caracter material, dar în caz de
sancționare a contravenientului ea nu este o sancțiune procesuală cu caracter patrimonial, ci este
o sancțiune juridică de natură contravențională, care nu presupune restituirea de către
contravenient a pagubei materiale și se aplică indiferent de faptul, dacă este adus sau nu un
prejudiciu material prin fapta contravențională. Această sancțiune obligă persoana să plătească
suma de bani stabilită ca sancțiune. Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de
unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi
convenţionale. Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile
de la data stabilirii acesteia. Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită
dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoștință a deciziei de aplicare
a sancțiunii contravenționale. În acest caz se consideră că sancțiunea amenzii este executată
integral, cu excepția cazului în care a fost contestată decizia de aplicare a sancțiunii
12
contravenționale și contravenientul nu și-a retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra
cauzei contravenționale, până la cercetarea judecătorească. Dacă persoana fizică nu a plătit
amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanța de judecată o poate înlocui, după
caz, cu: amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu
amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul articol; privarea de
dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an; muncă
neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate
convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore; arest contravenţional, calculîndu-se o zi
de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile.
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, prevăzut de art.35 Cod
Contravențional, „ constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită
activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în
cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia
reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.” Privarea de dreptul de a
desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată
de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în
cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea
declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite
funcţii de către aceasta.
Aplicarea punctelor de penalizare se referă numai la contravențiile prevăzute în capitolele
XII și XIII ale cărții întâi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvârșirea contravenției,
odată cu aplicarea sancțiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancțiune
complementară. Dacă aplicarea sancțiunii pentru contravenție condiționează acumularea a 15
puncte de penalizare, agentul constatator remite cauza contravențională spre examinare în
instanța de judecată competentă, care, odată cu sancțiunea principală și cu aplicarea punctelor de
penalizare, aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la
un an ca sancțiune complementară. Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de
6 luni de la data constatării contravenției pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin
hotărâre judecătorească, de dreptul de a conduce vehicule.Punctele de penalizare se anulează la
prezentarea documentului confirmativ care atestă trecerea programului special de instruire pentru
anularea punctelor de penalizare aprobat de Guvern.Modul de evidență a punctelor de penalizare
și modul de asigurare a accesului titularului de permis de conducere la informația despre
punctele de penalizare se stabilesc de Guvern.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen
de la 6 luni la 3 ani, cu excepția cazurilor când au fost acumulate 15 puncte de
13
penalizare.Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități
care folosește vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus
atribuindu-i cu bună știință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a
acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.
Privarea de dreptul de deținere sau port și folosire a armei se dispune de instanța de
judecată pentru un termen de la 2 ani la 5 ani în funcție de gravitatea contravenției prevăzute în
partea specială a cărții întâi. La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule
sau de dreptul de deținere sau port și folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în
modul stabilit de Guvern.
Munca neremunerată în folosul comunității este o sancțiune constă în antrenarea
contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca
stabilită de autoritatea administrației publice locale. Ea se stabilește pe o durată de la 10 la 60 de
ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în câmpul
muncii, nu este antrenat în activități de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia,
sancțiunea poate fi executată până la 8 ore pe zi.Munca neremunerată în folosul comunității
poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancțiune.
Contravenientului sancționat cu muncă neremunerată în folosul comunității i se ia în scris un
angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de probațiune în a
cărui rază teritorială își are domiciliul.În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul
comunității, această sancțiune se înlocuiește cu arest contravențional, calculându-se o zi de arest
pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Munca neremunerată în folosul
comunității nu poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor care nu au atins vârsta de
16 ani.Munca neremunerată în folosul comunității se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge
de la data luării în evidență a contravenientului și punerii în executare a hotărârii
judecătorești.Militarii în termen și militarii cu termen redus sancționați cu muncă neremunerată
în folosul comunității execută această sancțiune contravențională în unitatea militară.Această
sancțiune se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data rămânerii definitive a
hotărârii judecătorești.
Arestul contravențional este o sancțiune contravențională excepțională care constă în
privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărâre judecătorească și care se execută în
condițiile prevăzute de Codul de executare și se aplică, de regulă, pentru săvârșirea unei fapte
care amenință sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.Arestul
contravențional poate fi aplicat și în cazul neexecutării intenționate a unei alte sancțiuni
contravenționale. Durata arestului contravențional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de
14
contravenții sau al cumulului de hotărâri de sancționare, pentru care, conform legii, se prevede în
calitate de sancțiune arestul contravențional, instanța de judecată poate aplica această sancțiune
pe un termen de până la 30 de zile. Durata reținerii contravenționale se include în durata arestului
contravențional. Arestul contravențional nu poate fi aplicat persoanelor cu dizabilități severe și
accentuate, militarilor în termen, militarilor și angajaților cu statut special ai Ministerului
Afacerilor Interne, angajați în bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au
copii cu vârsta de până la 8 ani, persoanei care este unicu întreținător al copilului cu vârsta de
până la 16 ani și nici persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare.
4. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice.
Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărții
întâi a Codului Contravențional, după caz:
 amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
 amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul
contravenţiei, dar nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în
cazul în care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a
cărţii întîi.
Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime
dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi.
Comiterea de către persoana juridică a treia oară și mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărții întâi a prezentului cod se sancționează cu amendă în mărime
triplă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărții întâi.
Evidența executării sancțiunilor amenzilor se ține în Registrul debitorilor. Conținutul Registrului
debitorilor, modul de ținere a acestuia și modul de evidență a executării sancțiunilor amenzilor se
reglementează de către Guvern. Dacă persoana juridică nu a plătit benevol și integral amenda în
decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a
desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an și/sau cu afișarea ori difuzarea
actului de sancționare.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfășura o anumită activitate constă în
stabilirea interdicției de a încheia anumite tranzacții, de a emite acțiuni sau alte titluri de valoare,
de a primi subvenții, înlesniri și alte avantaje de la stat sau de a desfășura alte activități.Privarea
de dreptul de a desfășura o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu al unității
administrativ-teritoriale sau/și la o anumită perioadă a anului și se stabilește pentru un termen de
la 3 luni la un an. Aplicarea sancțiunii contravenționale este nu numai o măsură de constrângere

15
statală față de autorul unui ilicit contravențional, ci și un mecanism juridic de apărare a
drepturilor și libertăților legitime ale persoanei, apărarea proprietății, ordinii publice, a altor
valori ocrotite de lege, un mijloc de corectare și reeducare a făptuitorului și de prevenire a noilor
contravenții.

Concluzii
Din cele menționate mai sus putem evedenția că răspunderea contravenţională este o
formă de răspundere juridică, reglementată de normele dreptului contravenţional, ea se ocupă de
date reale şi concrete ca: contravenţia, persoanele ce pot fi trase la răspundere, sancţiunile
contravenţionale, organele competente de a aplica sancţiunea. Toate acțiunile cu privire la
contravenție si aplicarea sancțiunilor contravenționale se face în strictă conformitate cu lege, și
anume în comformitate cu Codul Contravențional. Delimitarea răspunderii contravenţionale este
realizată în primul rând faţă de răspunderea penală, de care de altfel s-a desprins, în urmă cu
deceniim. De aici am ajuns la concluzia că nici într-un caz nu trebuie să confruntăm răspunderea
penala și răspunderea contravențională, deoarece dreptul contravențional reprezintă o ramură
autonmă cu propria legislația, la fel am văzut ca și sancțiunile contravenținale se deosebesc cu
cele penale, și nu doar cu un pericol mai scazut ci și conținutul lor și clasificarea lor. Pentru că
sunt sancțiunile contravenționale pe care nu le regăsim în dreptul penal.
Am observat că, analiza definiţiei şi a trăsăturilor contravenţiei porneşte, ca în
majoritatea lucrărilor consacrate acestei forme de răspundere, de la definiţia general-vala-bilă a
răspunderii juridice.Deoarece diferite lucrări din literatura de specialitate lucrare duc pledoarii,
convingătoare asupra conceptelor și esenței lor, ceea ce se face în favoarea dezvoltării dreptului
contravenţional ca ramură distinctă a dreptului. Definirea şi identificarea trăsăturilor răspunderii
contravenţionale sunt urmate de enunţarea principiilor acesteia, a cauzelor care o înlătură, care
nu duc la înlăturarea caracterului contravenţional al faptei, ci doar la înlăturarea aplicării sau
executării sancţiunii, după cum foarte corect sesizează autorii din domeniu.
Răspunderea contravenţională atrage aplicarea sancţiunii contravenţionale, privită de
asemenea sub elementele ei definitorii, din perspectiva dublului caracter pe care aceasta îl are şi
anume: coercitiv şi corectiv. Si cea mai importantă concluzie dedusă din lucrarea dată este

16
obligativitatea respectării tuturor principiilor consacrate în legislația pentru aplicare justă și
corectă a normelor din Codul Contravențional. Trebuie mereu să anticipăm comiterea
contravențiilor și pentru asta este destul să ne conformăm legii.

Bibliografia
1. Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008. Publicat : 17-03-2017
în Monitorul Oficial Nr. 78-84 art. 100.
2. Furdui S. Dreptul contravențional. Chișinău, 2005
3. Guțuleac V. Drept contravențional. Partea generală. Chișinău, 2006.
4. Mihai Adrian Hotcă, Drept contravenţional, partea generală, Bucureşti, 2003.
5. Pivniceru M.M., Contravenţia, Editura Institutul European, Iaşi 1997.
6. Poenaru I., Răspunderea pentru contravenţii, Editura LuminaLex , Bucureşti 1998.
7. Ţiclea A., Reglementarea contravenţiilor, Editura LuminaLex, Bucureşti 2003.

17