MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

NOȚIUNEA, TRĂSĂTURILE ȘI STRUCTURA RAPORTULUI

JURIDIC CONTRAVENȚIONAL

Chișinău 2017
 CUPRINS
Introducere.....................................................................................................................................2
1 Responsabilitatea juridică și răspunderea juridică în dreptul contravențional........................3
1.1 Premisele raportului juridic contravențional....................................................................5
2 Noțiunea si clasificarea raportului juridic contravențional......................................................5
3 Structura...................................................................................................................................6
3.1 Subiectul...........................................................................................................................6
3.2 Obiectul............................................................................................................................8
3.3 Latura obiectivă................................................................................................................8
3.4 Latura subiectivă..............................................................................................................9
4 Durata....................................................................................................................................10
5 Trasaturi.................................................................................................................................10
Concluzii generale si recomandări...............................................................................................11
Bibliografie..................................................................................................................................12

Introducere
În Republica Moldova realităţile politico-economice şi social-culturale au impus şi continuă să
impună rigorile unui sistem de drept complex, sistem ce se constituie ca o parte integrantă a evoluţiei
ştiinţifice a societăţii. În cadrul acestei lucrări vom încerca să soluționăm problema științifică abordată
prin examinarea: raportului juridic de drept contravențional, premiselor apariției lui, structura și
trăsăturile sale, raportului juridic de conformare, raportului juridic de conflict, responsabilității și
răspunderii juridice. Actualitatea problemei respective vine din momentul apariţiei drepturilor şi
obligaţiilor ce cad sub incidenţa normelor juridice contravenţionale. În studiul dat a fost consultată
literatura de specialitate, inclusiv alte cărți și articole privind subiectul abordat (lucrările mai multor
specialiști în domeniu). Pentru atingerea scopului, au fost aplicate următoarele metode de cercetare
științifică: analiza comparativă, analiza logică, sinteza.
Pentru examinarea şi analiza fiecărui obiectiv am utilizat următoarele metode:
 metoda bibliografică- prin apelarea şi bazarea pe articole din acest domeniu;
 metoda deducţiei prin aducerea concluziei proprii la fiecare subiect, împreună toate
constituind o concluzie generală.
Structura prezentei lucrări constă din 5 parti de cuprins, care definesc noţiunea, structura,
trăsăturile, premisele, durata raportului juridic contravenţional şi legătura dintre responsabilitatea
juridică și răspunderea juridică contravențională. Ultima parte a lucrării va concluziona.
2
 1 Responsabilitatea juridică și răspunderea juridică în dreptul
contravențional
Din însăși definiția dreptului contravențional reiese că legislația contravențională oglindește
instituțiile juridice de bază ale acestei ramuri de drept, precum urmează: contravenția,
contravenționalitatea, sancțiunea contravențională, răspunderea contravențională și procedura
contravențională. În literatura de specialitate, dreptul contravențional este definit ca un ansamblu de
norme juridice strict determinate de legislația contravențională, care are drept scop protecția juridică a
unor valori sociale determinate, soluționarea raporturilor juridice apărute în procesul activității de
combatere a contravenționalității. În ceea ce privește responsabilitatea și răspunderea juridică ca
instituții juridice de bază ale dreptului contravențional, opiniile specialiștilor în domeniu diferă. Pentru
o utilizare corectă a termenilor responsabilitate juridică și răspundere juridică, este important să
formulăm și să înțelegem definiția lor. Responsabilitatea juridică a funcționarului de stat, ca subiect al
administrării în domeniul combaterii contravenționalității, care este o atitudine conștientă și deliberată
de asumare de către individ a unor răspunderi și riscuri față de modul de onorare a obligațiilor, potrivit
funcției de stat deținute, excluderea abuzului de drepturi oferite, conformarea regulilor de conduită
stabilite în domeniul serviciului ce ține de contracararea fenomenului contravențional, contribuția
conștientă la atingerea scopului ce stă în fața organului de stat în care el deține funcția. Fundamentul
faptic al responsabilităţii juridice îl constituie comportamentul pozitiv al funcţionarului public, care
conţine toată componenţa unei fapte licite: învestirea legală în funcţia de stat; conştientizarea normelor
juridice de către funcţionarul de stat; acceptarea individuală a actelor normative ce reglementează
activitatea lui; acţiunile (inacţiunile) funcţionarului de stat privind conformarea cu prescrierile actelor
normative respective.
Răspunderea juridică este o formă a răspunderii sociale, constînd în raporturile juridice care iau
naştere ca urmare a săvîrşirii unei fapte ilicite şi care cuprind, pe de o parte, dreptul persoanei vătămate
şi al societăţii, în general, de a obţine repararea prejudiciului cauzat şi restabilirea ordinii de drept, iar
pe de altă parte, obligaţia celui vinovat de a acoperi paguba şi a se supune sancţiunilor legale atrasă de
conduita sa, contrară legii şi celorlalte reguli de convieţuire socială. Răspunderea juridică este o noțiune
care are o bază reală şi ocupă un loc central în fiecare dintre ramurile sistemului de drept. Aceasta
apare în cazul acţiunii sau inacţiunii ce contravine prevederilor unei norme de drept. Ea atrage după
sine o anumită consecinţă juridică, adică pedeapsa prevăzută de normele juridice materiale. În funcție
de ramura de drept, de gradul de pericol social și de sancțiunea aplicată, răspunderea juridică are
diferite forme: răspundere disciplinară, penală, administrativă, civilă. Răspunderea contravențională
este un raport juridic de constrîngere, adică forma răspunderii juridice identificată cu raportul juridic
contravenţional de constrîngere, stabilit între stat şi contravenient, al cărui conţinut îl constituie dreptul
statului de a aplica măsuri de asigurare şi sancţiuni vinovatului de comiterea contravenţiei şi obligaţia
corelativă a acestuia de a suporta măsurile respective. Aceasta este o instituție fundamentală a dreptului
contravențional, care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementează raporturile de drept, care
formează obiectul dreptului contravențional și care apar în sfera tragerii la răspundere contravențională
a tuturor celor care încalcă sau ignoră ordinea de drept prin comiterea contravențiilor. Ea este acceptată

3
de jure odată cu adoptarea Codului contravențional al RM. Cadrul legal al răspunderii este alcătuit din
prevederile capitolului doi, Partea generală al CC al RM, care are sarcina de a ocroti valorile sociale,
personalitatea, drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, proprietatea, ordinea
socială, inclusiv ordinea publică, precum şi de a depista, a preveni şi a curma contravenţiile şi de a
lichida consecinţele comiterii lor, de a contribui la educarea cetăţenilor în spiritul îndeplinirii întocmai
a legilor. Aşadar, răspunderea juridică este reacția statului (societății) la depășirea responsabilității
juridice (transformarea raportului juridic de conformare în cel de conflict) prin aplicarea față de autor,
de catre organul împuternicit, în modul stabilit de lege, a uneia dintre formele de constrîngere statală,
potrivit faptei ilicite comise cu vinovăție 1. În ceea ce privește forma răspunderii juridice și temeiurile
răspunderii, în dreptul contravențional acestea sînt în legătură cu caracterul raportului juridic de
conflict declanșat.
În ceea ce privește legătura instituțiilor juridice responsabilitatea și raportul juridic (de
conformare), aceasta rezidă în următoarele: din momentul obţinerii forţei juridice a unei legi
contravenţionale, între funcţionarul organului executiv al statului şi stat apare un raport juridic de
conformare, care determină responsabilitatea juridică a lui.
Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii juridice consta in raportul juridic
contraventional de constringere, generat ca urmare a comiterii contraventiei, intre stat si contravenient,
raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului de a aplica persoanei vinovate sanctiunea
prevazuta de lege pentru contraventia comisa si de a o constringe sa o execute, corelativ cu obligatia
contravenientului de a suporta aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale, in vederea restabilirii
ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii. Încălcarea normelor juridice şi reprezintă o contravenţie,
dar o incălcare reprezintă şi o abatere administrativă şi o abatere disciplinară sau chiar şi infracţiune, în
dependenţă de pericolul social al acestor încălcări 2. Răspunderea contravenţională se aplică numai în
cazurile în care fapta ilicită corespunde caracteristicilor unei contravenţii, trăsături şi elemente.
Sancțiunea contravențională, ca măsură de constrîngere juridică (răspunderea juridică), poate fi aplicată
numai dupa stabilirea capacității administrativ-juridice de exercițiu a făptuitorului unei contravenții.
Caracteristicile raspunderii contraventionale3:
 Institutie fundamentala a dreptului contraventional, adica ansamblul normelor juridice care
reglementeaza realizarea dreptului contraventional prin constringere;
 Raport juridic de constringere, adica forma raspunderii juridice identificata cu raportul juridic
contraventional de constringere, stabilit intre stat si contravenient, al carui continut il constituie
dreptul statului de a aplica masuri de asigurare si sanctiuni vinovatului de comiterea contraventiei
si obligatia corelativa a acestuia de a suporta masurile respective;
 Latura pasiva a raportului contraventional de constringere, adica acea forma de raspundere juridica
care consta in obligatia vinovatului de comiterea contraventiei de a suporta masurile de asigurare si
sanctiunea contraventionala
1
Victor GUȚULEAC, Virginia ANDREEV, articolul Raportul Juridic Și Răspunderea Juridică – Instituții Juridice De Bază
Ale Dreptului Contravențional.
2
DreptMD, articolul Regimul Juridic Al Răspunderii Contravenţionale.
3
Regielive, articolul Raspunderea Contraventionala.
4
  Continutul al raportului de constringere, adica identificarea drepturilor si obligatiilor corelative ale
subiectilor raportului contraventional de constringere cu efecteleraportului juridic contraventional
de conflict
1.1 Premisele raportului juridic contravențional
Referindu-ne la premisele apariției raportului juridic contravențional, putem spune că acestea
sînt condițiile în care poate lua naștere și poate exista un raport juridic. Lipsa acestora duce la
inexistența raportului respectiv.
Aceste condiții sînt:
 normele juridice contravenționale;
 capacitatea participanților relației sociale în cauză de a se manifesta în calitate de exponenți ai
drepturilor şi obligațiilor subiectului;
 survenirea împrejurărilor reale din viață prevăzute în ipoteza normei juridice, de care norma în
cauză leagă apariția, modificarea sau stingerea raportului juridic contravențional.
Drept motiv de apariţie a raporturilor juridice contravenţionale servesc normele juridice materiale care
nu contribuie nemijlocit la formarea raporturilor, ci doar prevăd condiţiile apariţiei lor într-o formă
generală4.
2 Noțiunea si clasificarea raportului juridic contravențional
Raportul juridic contravenţional este acea relaţie de apărare socială reglementată prin legislaţia
contravenţională, relaţie ce apare, se modifică şi dispare în aţiunea de combatere a contravenţionalităţii.
În conținutul raportului juridic contravențional se reliefează, pe de o parte, dreptul statului (subiect
dominant) de a pretinde de la cealaltă parte anumite acțiuni sau inacțiuni, iar pe de altă parte, obligația
celuilalt subiect de a-și conforma conduita normelor juridice contravenționale.
Raporturile juridice contravenţionale, în funcţie de atitudinea subiecţilor dreptului administrativ
faţă de prevederile legale, onorarea sau neonorarea lor, se divizează în:
— raporturi de conformare (de cooperare) — în cazul respectării legislaţiei contravenţionale,
cînd subiecţii sînt statul, care impune respectarea legii, şi persoanele, destinatarii legii, care sînt
determinaţi să respecte legea;
— raportul de conflict (de contradicţie) — în cazul încălcării legii contravenţionale, cînd
subiecţii sînt statul, care impune răspunderea contravenţională, şi persoana trasă la răspundere
contravenţională, care este obligată să suporte sancţiunea pentru contravenţia săvîrşită.
Raportul juridic contravenţional de conformare (de cooperare) apare odată cu obţinerea forţei
juridice a legii contravenţionale. Din acest moment, toţi subiecţii dreptului contravenţional au
posibilitatea să ia cunoştinţă de acea valoare care este protejată prin norma contravenţională materială,
cu modalitatea de constrîngere statală, în caz de nerespectare (încălcare) a dispoziţiilor normelor
materiale, şi îşi asumă obligaţia constituţională de a respecta legea. Statul, la rîndul său, îşi asumă
4
Лазарев В. В. Общая теория государства и права. Москва: Юрист, 1996, p. 179-180.
5
responsabilitatea de a elabora mecanismul necesar de realizare (respectare) a normelor juridice
(regulilor de conduită): constituirea organelor executive abilitate să supravegheze respectarea legilor
contravenţionale; stabilirea competenţei lor; asigurarea condiţiilor necesare pentru activitate etc.
Raportul juridic contravenţional de conflict (de contradicţie) apare din momentul comiterii unei
fapte contravenţionale (încălcarea dispoziţiei normei materiale). Numai din acest moment, statul, prin
organele sale competente, efectuează ancheta contravenţională şi, în cazul în care va fi stabilită
vinovăţia făptuitorului, faţă de ea va fi aplicată constrîngerea statală prevăzută în sancţiunea normei
juridice încălcate5.
3 Structura
Elementele contravenţiei sunt prevăzute în partea specială, obiectul, latura obiectivă, subiectul,
latura subiectivă care toate impreună formează conţinutul ei.
3.1 Subiectul
Subiecţi ai raportului juridic contravenţional pot fi toţi subiecţii dreptului administrativ
(contravenţional). În raporturile juridice contravenţionale, după cum am menţionat deja, reprezentantul
statului va fi întotdeauna subiect dominant, el fiind titular al funcţiei de apărare socială, a puterii
statale. Subiecţii concreţi ai raportului juridic contravenţional sînt dependenţi de tipul acestor raporturi.
Contravenţia, fiind o faptă ilicită şi atentează la valori sociale, este săvîrşită de orice persoană
care încalcă normele juridice contravenţionale. Cu excepţia minorilor şi a iresponsabililor permanenţi şi
a altor persoane prevăzute de lege care nu îndeplinesc toate condiţiile de a fi declarat subiect al
contravenţiei. Pe de altă parte, toţi subiecţii de drept contravenţional sînt titulari de valori sociale care
pot fi vătămate prin contravenţii astfel aceştea devenind subiecţi pasivi.
De aici reese că există doua tipuri de subiecţi: pasivi şi activi. Subiecţi activ este acea persoană
fizică care participă la săvîrşirea unei contravenţii în calitate de autor, instigator sau complice şi sînt
trase la răspundere dacă fapta este consumată. Statutul ei juridic este reglementat prin normele juridice
ale CCRM, art. 384.
Subiecţii activi la rîndul se împart în: subiect activ general şi subiect activ special. Pentru ca o
persoană fizică să poată fi calificată ca subiect activ general ea trebuie să îndeplinească următoarel
condiţii prevăzute în CCRM:
 să aibă vîrsta de 18 ani.
 să fie responsabilă, adică să fie capabilă să perceapă lucrurile care le săvîrşeşte şi este capabilă de
a prevede consecinţele lor.
 să dispună de libertatea de voinţă şi acţiune, adică să nu fie constrîns de către o altă persoană să
comită contravenţia.
Subiectul activ special, în afara condiţiilor obligatorii trebuie să întrunească încă o condiţie
suplimentară trebuie să aibă o anumită calitate: să fie persoană cu funcţie de răspundere art.16, să aibă

5
Referate-blogspot, articolul Raporturile de drept administrativ.
6
statut militar art.16, persoana juridică art.17, persoană fizică sancţionată să dispună de statut, să fie
posesor de permis de conducere auto, de armă individuală… .
Persoana cu funcţie de răspundere care pe lîngă faptul că este supusă, pentru aceeaşi
contravenţie, unor sancţiuni mai severe decît ceilalţi cetăţeni, mai poate fi supusă răspunderii pentru:
folosirea intenţonată a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu; depăşirii vădite a drepturilor şi
atribuţiilor acordate prin lege; neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de
serviciu. Aceasta este prevăzut şi-n partea specială a noului CCA. Conform art.16, CCRM, ca subiect
special sunt numiţi şi militarii şi alte persoane asupra cărora se extinde acţiunea regulamentelor
disciplinare. Pentru săvîrşirea contravenţiilor în afara exercitării atribuţiilor de serviciu, militarii, cu
excepţia militarilor în termen, răspund contravenţional conform dispoziţiilor generale. Pentru săvîrşirea
contravenţiilor, militarii în termen răspund în conformitate cu Regulamentul disciplinei militare.
În cazul raporturilor juridice de conformare, statul, prin elaborarea normelor juridice
contravenţionale, impune tuturor subiecţilor dreptului administrativ (contravenţional), în mod
indiscutabil, reguli de conduită obligatorii6. Cel de-al doilea subiect în acest raport nu este strict
nominalizat şi, în funcţie de modul şi conţinutul activităţii privind prevenirea de contravenţii şi
combaterea contravenţionalităţii, poate fi orice subiect de drept administrativ (contravenţional).
În cazul raporturilor juridice de conflict, cel de-al doilea subiect al raporturilor juridice
contravenţionale este strict determinat — persoana fizică sau juridică care a încălcat legea, săvîrşind o
contravenţie7.
Referitor la raportul de constrângere, statul are dreptul de a trage la răspundere contravenţională
pe contravenient, de a-l judeca, de a-i aplica sancţiunea sau măsura corespunzătoare şi de a-l
constrânge să execute sancţiunile aplicate. Subiectul pasiv al raportului de constrângere contravenientul
– are obligaţia de a răspunde pentru contravenţia comisă şi de a suporta sancţiunile aplicate. Exercitarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor de către subiectele raportului de răspundere contravenţională
trebuie realizate cu respectarea cadrului juridic instituit în acest scop 8.
Subiectul activ al raportului de constrângere este statul, calitate exercitată prin organele
competente, deoarece valorile sociale afectate prin săvârşirea contravenţiilor sunt importante şi
depăşesc sfera interesului particular, având în vedere că prin lezarea lor se aduce atingere unor valori
sociale de interes general.
3.2 Obiectul
Obiectul raportului juridic contravenţional îl constituie anumite acţiuni sau inacţiuni pe care
statul — ca subiect dominant — le poate pretinde şi pe care cealaltă parte a raportului este obligată să
le săvîrşească sau să se abţină de a le săvîrşi. In alte cuvinte raportul juridic de răspundere
contravenţională are ca obiect sancţiunea juridică aplicată de către stat, prin intermediul agenţilor săi,
subiectului pasiv al acestui raport. Legiitorul interzice, de exemplu, confecţionarea sau desfacerea

6
Mitrache C. Drept penal român. Partea generală. Ediţia a III-a. Bucureşti: Şansa, 1999, p. 37.
7
Referate-blogspot, articolul Raporturile de drept administrativ.
8
Infospecialconsulting, articolul Organul care aplică sancţiunea contravenţională.
7
obiectelor pornografice, practicării prostituţiei, tulburarea liniştii în locurile publice etc., deoarece
aceste fapte împiedică dezvoltarea normală a rapoartelor sociale.
Nu toate rapoartele social-utile sunt reglementate de norme de drept şi nu toate raporturile
reglementate de drept sunt ocrotite prin sanţiuni juridice. Ca obiect al contravenţiei poate fi doar acele
rapoarte, valori sociale care sunt ocrotite prin sancţiuni contravenţionale, prevăzute în CCRM. Deci
obiectul contravenţiei reprezintă încălcarea acelor valori sociale stipulate în art.2.
Particularităţile obiectului raportului de răspundere contravenţională sunt date de specificul
sancţiunilor dreptului contravenţional.Fiecare contraventie are insa si un obiect specific subsumat celui
generic care rezulta din textul actului normativ ce o prevede. Obiectul contraventiei se deosebeste de
cel al infractiunii prin aceea ca valorile sociale, bunurile sau interesele legitime aparate de normele de
drept contraventional au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor care
realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau privesc unele raporturi sociale de
o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale statului.
3.3 Latura obiectivă
Aceasta consta in actiunea sau inactiunea contravenientului producatoare de urmari periculoase
care aduce atingere valorilor sociale ocrotite de legea contraventionala si apare in continutul fiecarei
contraventii prin descrierea trasaturilor ce o caracterizeaza si o diferentiaza de alte fapte; este aspectul
exterior al acesteia, adica acea parte a contraventiei care se poate observa de catre ceilalti 9.
Pentru a stabili mai concret obiectul fiecărei fapte ilicite, precum şi locul lui în întregul sistem,
însemnătatea acestuia, pentru a califica corect fiecare faptă şi a alege pedeapsa optimă e nevoie de o
clasificare a obiectului contravenţiei. Astfel autorul V. Guţuleac divizează obiectul în două forme:
obiectul juridic şi obiectul material. Obiectul juridic la rîndul său se divizează în: obiect general,
generic, nemijlocit (specific) şi complex.
Obiectul juridic general reprezintă totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul ontravenţional
prevăzute de Codul contravenţional.
Obiectul generic reprezintă totalitatea valorilor sociale care sunt ocrotite de mai multe norme
juridice. În acest caz obiectul unei contravenţii constituie chiar denumirea unui capitol al CCRM. De
exemplu capitolul 8, CCRM, care este intitulat „Contravenţiile ce atentează la drepturile reale” astfel
obiectul contravenţiei este proprietatea.
Altă categorie a obiectului juridic este obiectul nemijlocit care constă în faptul că valoarea
socială este protejată de o anumită normă juridică. Obiectul juridic nemijlocit este subordonat celui
generic deoarece între ele există un raport dintre specie şi gen, sau chiar în unele cazuri obiectul
nemijlocit coincide cu cel generic. Şi a treia categorie este obiectul juridic cel complex, acest obiect
constă în faptul că este format din două obiecte nemijlocite reunite. Din acestea unul este principal şi
cellalt este secundar, pentru exemplu vorbe şi expresii injurioase, acostarea jignitoare a cetăţenilor în

9
Scritub, articolul Procedura administrativ-contraventionala.
8
locuri publice art.354, CCRM. Obiectul principal este încălcarea onoarei, cinstii şi demnităţii
cetăţeanului, iar obiectul secundar este încălcarea ordinii şi liniştii publice.
Obiectul material este o altă formă a obiectultui contravenţiei, ce reprezintă entitatea fizică
împotriva căreia este orientat elementul material al contravenţiei, obiectul material îl va constitui
paguba materială exprimată în valori materiale concrete.
Latura obiectivă, ca element al contravenţiei, este alcătuită din acele trăsături care
caracterizează materialitatea faptei: pericolul social, ilicitul, consecinţele negative, raportul de
cauzalitate. Aceasta trebuie înţeleasă plecînd de la ideea că pericolul social şi ilicitul sunt trăsături
globale, care rezultă din interacţiunea tuturor trăsăturilor caracteristice ale contravenţiei şi nu pot fi
luate ca trăsături aparte unui element. Reeşind din faptul că consecinţele negative şi raportul de
cauzalitate nu sunt stipulate în difiniţia contravenţiei, de aceea latura obiectivă va cuprinde numai acele
trăsături care caracterizează materialitatea faptei sancţionate. Aceste trăsături şi ele depind de o altă
trăsătură fără de care nu vor exista, aceasta este fapta adică acţiunea şi inacţiunea, ea este trăsătura
principală şi pentru latura obiectivă.
Fapta ilicită poate fi simplă şi compusă, simplă atunci cînd ea constă dintr-o singură acţiune şi
pe un termen scurt (furtul, depăşirea vitezei de circulaţie). Însă o fapta compusă este atunci cînd ea se
analizaează în mai multe acţiuni, extinsă în timp sau săvîrşită de un grup de persoane. Caracteristic
pentru această faptă este că săvîrşirea măcar a uneea din ele se consideră deja o contravenţieca exemplu
(neînregistrarea la timp a armei de vînătoare şi vînatul cu ea în perioada interzisă).
După autorul V. Guţuleac, părţile componente ale laturii obiective sunt: elementul material,
rezultatul periculos, raportul de cauzalitate şi unele condiţii de loc, timp, mod şi împrejurări.
3.4 Latura subiectivă
Orice acţiune a persoanei se află sub controlul conştiinţei şi voinţei ei. Conştiinţa şi
comportarea persoanelor este determinată de condiţii obiective, persoana ia o decizie în mod conştient.
Libera voinţă este expresia principală a activităţii vitale a persoanei. Aceasta înseamnă posibilitatea de
a alege din mai multe variante o comportare corespunzătoare scopului urmărit, precum şi alegerea
mijloacelor de realizare.
Săvîrşirea de către o persoană a faptei ilicite în mod conştient este o dovadă că aceasta
acţionează în spiritul unor convingerisau impulsuri negative. Atitudinea psihică a persoanei în procesul
săvîrşirii contravenţiei formează latura ei subiectivă. Această atitudine psihică prezintă un proces unic,
incluzînd în sine motivele, emoţiile, conştiinţa şi voinţa. Elementul principal al laturii subiective este
vinovăţia şi formele ei, în cazul unor contravenţii în textul deincriminare a acestora sînt prevăzute şi
alte condiţii referitoare la scop şi la motiv 10. Prin scop se înţelege obiectul urmărit de contravenient,
prin săvîrşirea acţiunii sau inacţiuniice constitue elementul principal al contravenţiei. Iar motivul este
impulsul intern din care se naşte decizia contravenţională şi punerea în executare a deciziei. Conform
art.14, CCRM- vinovăţia este intenţionată şi din imprudenţă.

10
DreptMD, articolul Regimul Juridic Al Răspunderii Contravenţionale.
9
 4 Durata
Durata raportului juridic contravenţional depinde de pericolul social al faptei comise, de
operativitatea efectuării procedurii contravenţionale etc. Ea include patru elemente: apariţia,
constatarea, modificarea şi stingerea raportului juridic contravenţional.
Raportul juridic de conformare apare odată cu intrarea în vigoare a legii contravenţionale.
Modificarea şi stingerea raportului juridic de conformare au loc odată cu modificarea sau abrogarea, în
modul stabilit, a legislaţiei contravenţionale. Stingerea raportului juridic de conformare se manifestă
prin transformarea lui în raport de conflict.
Raportul juridic de conflict (de contradicţie) apare în momentul comiterii faptei
contravenţionale (obiectul contravenţiei şi latura obiectivă). Pentru acest grup de raporturi juridice
contravenţionale sînt caracteristice toate cele patru elemente ale duratei raportului juridic: apariţia,
constatarea, modificarea şi stingerea acestuia.
5 Trasaturi
Elementele specific ale contravenţiei şi o caracterizează: caracterul antisocial al faptei;
caracterul ilicit al ei; culpabilitatea faptei (vinovăţia); prevederea de către legislaţie a răspunderii pentru
fapta respectivă. Asfel lipsa oricărui din aceste elemente nu există conrtavenţie.
1. Caracterul antisocial al faptei şi reprezintă temeiul răspunderii contravenţionale care este o
faptă social-periculoasă. Fapta antisocială poate fi realizată sub două forme actiune şi inacţiune. Fapta
săvîrşită sub formă de acţiune este atunci cînd a fost încălcată o normă juridică prohibitivă care
interzice o acţiune oarecare.
2. Ilicitul este o altă trăsătură a contravenţiei care constă în faptul că orice faptă ilicită aduce
daune societăţii, astfel ele sunt interzise prin lege contravenţională. Legea nu creează caracterul
antisocial şi gradul pericolului social al faptei ci le recunoaşte. Prevederea faptelor ilicite prin
trăsăturile sale în legea contravenţională drept contravenţii numai atunci cînd pericolul social este mai
inalt ca abaterea disciplinară şi abaterea administrativă şi puţin mai mică ca infracţiunea.
3. O ăltă trăsătură a contravenţiei care are un rol important la stabilirea sancţiunii este
culpabilitatea sau vinovăţia. Pentru a fi numită o faptă ilicită contravenţie, nu este de ajuns doar a fi
depistată, adică depistarea obiectului ei de constituire, ci este nevoie şi de subiect, latura subiectivă,
latură obiectivă. Astfel legiitorul a stabilit această trăsătură pentru a înţelege logica contravenientului,
ce îl impune să încalce normele juridice. Încălcarea legislaţiei contravenţionale a RM se bazează pe
culpabilitate contravenţiei. Această trăsătură este de două tipuri culpabilitate premeditată şi din
imprudenţă. Contravenţia se consideră săvîrşită din imprudenţă atunci cînd persoana prevede urmările
şi consecinţele ei dar credea că ele vor fi evitate în mod uşuratic, sau nu şi-a dat seama şi nu a prevăzut
posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile. O contravenţie intenţionată este atunci cînd persoana
care a săvîrşit-o îşi dădea seama de consecinţele prejudiciabile şi le-a prevăzut dorind în mod conştient
survenirea lor (art.14). Comiterea contravenţiilor reprezintă manifestarea de voinţă exteriorizată a
fiecărui contravenient, adică acţiunea lui făcînd abuz de drepturi şi libertăţi pierzînd frica. Un alt factor

10
poate fi dorinţa de a primi ceva, care îl influenţează la încălcarea legii. Deşi contravenţia este comisă
din imprudenţă conform legislaţiei contravenţionale ale RM, persoana care a comis-o este considerat
contravenient şi se sancţionează în baza legii ca şi cea premeditată.
Unele trăsături definesc sau caracterizează contravenţia, altele au ca obiect numai stabilirea
gravităţii ei, fiind denumite elementele ei agravante. În prezenţa lor, fapta ilicită va fi sancţionată
printr-o pedeapsă distinctă, mai aspră (semenea trăsături pot fi recidiva, săvîrşirea faptei de o persoană
cu funcţii de răspundere). Astfel trăsăturile reprezintă caracteristicele de bază a contravenţiei ce îi
permite de a fi diferenţiată de alte fapte ilicite, de a analiza dacă fapta respecivă este o contravenţie
însăşi, doar prin trăsături se stabileşte pedeapsa în limitele legii11.
Concluzii generale si recomandări
Instituțiile juridice ale dreptului contravențional, raportul juridic, responsabilitatea juridică și
răspunderea juridică se află într-un strîns coraport. Aceste instituții, alături de celelalte, servesc drept
piloni ai sistemului de drept contravențional. Raportul juridic contraventional poate fi de doua feluri, de
conformare si de conflict. Continutul raportului juridic al raspunderii contraventionale este alcatuit din
drepturi si obligatii specifice. Obiectul raportul juridic contraventional de conflict are un caracter
specific, constind in sanctiuni contraventionale. Faptul ca persoana a savirsit o contraventie reprezinta
cauza si temeiul aplicarii raspunderii contraventionale, iar sanctiunea care este aplicata reprezinta
consecinta raspunderii contraventionale. În acest raport juridic ambele subiecte dispun de drepturi şi
obligaţii prin care şi se deosebesc, unul are rolul de subiect activ (statul), şi al doilea pasiv
(contravenientul). Activitatea statului este de a aplica sancţiunea în baza legii, şi pasivitatea constă în
faptul de a suporta sancţiunea aplicată.
Marea majoritate a contravenţiilor sunt reglementate prin normele CCRM. Trăsăturile
caracteristice stabilite în aceste norme de drept constituie temeiul juridic necesar şi suficient pentru
calificarea faptei ilicite ca contravenţie. Spre deosebire de trăsăturile contravenţiei care sunt specifice
numai ei, elementele de constituire sunt aceleaşi la majoritatea faptelor ilicite dar totuşi şi trăsăturile şi
elementele pariticipă la constituirea contravenţiei. Atunci cînd o faptă ilicită conţine trăsăturile
prevăzute de partea generală a codului şi este săvîrşită în condiţiile prevăzute în partea specială a
acestui cod, această faptă urmează să fie considerată contravenţie.
Noile condiţii şi relaţii socialpolitice condiţionează foarte mult schimbarea modului de abordare
şi de perfecţionare a raporturilor juridice contraventionale. În cazul dat instituţia răspunderii juridice
apare ca un mijloc multifuncţional în protejarea drepturilor subiective ale omului și are o functie
preventiv-educativa și una de restabilirea a echitatii prin restabilirea situatiei anterioare savirsirii
contraventiei.

11
DreptMD, articolul Regimul Juridic Al Răspunderii Contravenţionale
11
Bibliografie
1. Codul Contravenţional Al Republicii Moldova, Nr. 218 din 24.10.2008 Publicat : 16.01.2009 în
Monitorul Oficial Nr. 3-6 art Nr : 15 Data intrarii in vigoare : 31.05.2009, disponibil la
http://lex.justice.md/md/330333/ 30.3.17
2. Codul Penal al Republicii Moldova, nr. 985- XV din 18. 04. 2002, publicat în Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.128-129 (1013-1014) din 13. 09. 2002
3. Constituţia Republicii Moldova, din 29. 07. 1994, publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.1 din: august 1994;
4. DreptMD, articolul Regimul Juridic Al Răspunderii Contravenţionale, disponibil la
https://dreptmd.wordpress.com/teze-de-an-licenta/regimul-juridic-al-raspunderii-
contraventionale/ 30.3.17
5. Infospecialconsulting, articolul Organul care aplică sancţiunea contravenţională, disponibil la
http://www.infospecialconsulting.ro/organul-care-aplica-sanctiunea-contraventionala/ 30.3.17
6. Mitrache C. Drept penal român. Partea generală. Ediţia a III-a. Bucureşti: Şansa, 1999.
7. Note De Curs Drept Contravențional (Ciclul I) Victor Mocanu, Valeriu Munteanu, Universitatea
De Studii Europene Din Moldova, Facultatea De Drept, Chişinău – 2013, disponibil la
http://www.usem.md/uploads/files/Note_de_curs_drept_ciclul_1/025_-
_dreptul_contraventional.pdf 30.3.17
8. Rasfoiesc, articolul Contenciosul Contraventional, disponibil la
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/CONTENCIOSUL-CONTRAVENTIONAL76.php
30.3.17
9. Referate-blogspot, articolul Raporturile de drept administrativ, disponibil la http://referat-
referate.blogspot.md/2016/09/raporturile-de-drept-administrativ.html 30.3.17
10. Regielive, articolul Raspunderea Contraventionala, disponibil la
https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/raspunderea-contraventionala-303102.html 30.3.17
11. Scritub, articolul Procedura administrativ-contraventionala, disponibil la
http://www.scritub.com/stiinta/drept/Procedura-administrativcontrav34782.php 30.3.17
12. V. Guţuleac, Comarniţcaia Elena, Note De Curs Drept Administrativ pentru anul I-II secţia
zi/frecvenţă redusă, Institutul De Ştiinţe Penale Şi Criminologie Aplicată Catedra Ştiinţe Juridice
Şi Securitate Criminologică, Chişinău 2013.
13. Victor GUȚULEAC, Virginia ANDREEV, , articolul Raportul Juridic Și Răspunderea Juridică –
Instituții Juridice De Bază Ale Dreptului Contravențional, disponibil la
http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2016/1-1/1.pdf 30.3.17
14. Лазарев В. В. Общая теория государства и права. Москва: Юрист, 1996.

12