Sunteți pe pagina 1din 9

1.1 Definirea, trsturile i funciile rspunderii contravenionale.

Raspunderea contraventionala ca forma a raspunderii juridice consta in raportul juridic contraventional de constringere, generat ca urmare a comiterii contraventiei, intre stat si contravenient, raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului de a aplica persoanei vinovate sanctiunea prevazuta de lege pentru contraventia comisa si de a o constringe sa o execute, corelativ cu obligatia contravenientului de a suporta aplicarea si executarea sanctiunii contraventionale, in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii. O alta definitie ar fi aceea ca raspunderea contraventionala cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturile de drept, care formeaza obiectul dreptului contraventional si care apar in sfera activitatii de tragere la raspundere contraventionala a tuturor celor ce incalca sau ignora ordinea de drept prin comiterea de contraventii, activitate ce se desfasoara de organe competente, in temeiul legii, fiind guvernata de principii proprii, in scopul apararii valorilor sociale ocrotite de legea contraventionala. Notiunea de raspundere contraventionala este susceptibila de urmatoarele acceptii: Institutie fundamentala a dreptului contraventional, adica ansamblul normelor juridice care reglementeaza realizarea dreptului contraventional prin constringere; Raport juridic de constringere, adica forma raspunderii juridice identificata cu raportul juridic contraventional de constringere, stabilit intre stat si contravenient, al carui continut il constituie dreptul statului de a aplica masuri de asigurare si sanctiuni vinovatului de comiterea contraventiei si obligatia corelativa a acestuia de a suporta masurile respective; Latura pasiva a raportului contraventional de constringere, adica acea forma de raspundere juridica care consta in obligatia vinovatului de comiterea contraventiei de a suporta masurile de asigurare si sanctiunea contraventionala Continutul al raportului de constringere, adica identificarea drepturilor si obligatiilor corelative ale subiectilor raportului contraventional de constringere cu efecteleraportului juridic contraventional de conflict (continutul raportului contraventional de represiune ). Trasaturile esentiale ale raspunderii contraventionale sunt urmatoarle: a) Fapta ilicita ce constituie o contraventie b) Subiectele raspunderii contraventionale: statul ca subiect activ si faptuitorul ca subiect pasiv c) Continutul raportului juridic al raspunderii contraventionale alcatuit din drepturi si obligatii specifice d) Obiectul raportului juridic de raspundere contraventionala are un caracter specific, constind in sanctiuni contraventionale.
1

Faptul ca persoana a savirsit o contraventie reprezinta cauza si temeiul aplicarii raspunderii contraventionale, iar sanctiunea care este aplicata reprezinta consecinta raspunderii contraventionale. Raspunderea contraventionala are urmatoarele functii: 1) Functia preventiv-educativa care consta in faptul ca contravenientul in urma savirsirii faptei prejudiciabile este atras la raspundere contraventionala, aplicindu-i-se o sanctiune. Anume sanctiunea este elementul care ii provoaca contravenientului unele disconforturi, din cauza carora el se va abtine in viitor de la savirsirea faptelor prejudiciabile. Prevenirea este atit una generala, care are ca scop prevenirea savirsirii contraventiilor din partea tuturor membrilor societatii, cit si una speciala, care il are in vizor numai pe contravenient. 2) Restabilirea echitatii este o alta functie a raspunderii contraventionale, care are ca scop principal restabilirea situatiei anterioare savirsirii contraventiei.

1.2Principiile i scopul rspunderii contravenionale.


Raspunderea contraventionala se aplica tinindu-se cont de unele principii, care o orienteaza si anume: - Principiul legalitatii, care presupune ca aparitia, desfasurarea si solutionarea raportului contrventional are loc pe baza legii si in stricta conformitate cu aceasta. - Principiul umanismului, reprezinta faptul ca raspunderea contraventionala utilizeaza metode si instrumente care prin natura lor nu duc la umilirea si degradarea persoanei trase la raspundere, dar dimpotriva, preconizeaza ca, metode, mijloace umane care sa conduca la resocializarea contravenientilor. - Principiul contraventiei ca unic temei al raspunderii contraventionale, adica raspunderea contraventionala se intemeiaza numai pe comiterea contraventiei. - Principiul raspunderii personale, care presupune ca raspunderea contraventionala revine numai persoanei vinovate de savirsirea contraventiei. - Principiul unicitatii raspunderii, care presupune ca o persoana care a savirsit o contraventie nu poate fi trasa la raspundere contraventionala decit o singura data, prin urmare poate fi supusa numai unei masuri prevazute de sanctiunea normei. - Principiul inevitabilitatii raspunderii, care presupune ca oricine comite o contraventie trebuie sa suporte raspunderea contraventionala, care la
2

rindul ei , este o consecinta inevitabila a comiterii contraventiei, sanctionarea vinovatului nefiind facultativa. - Principiul individualizarii raspunderii, care presupune ca raspunderea contraventionala trebuie diferentiata in functie de gravitatea contraventiei, de persoana vinovatului pentru a asigura atit sanctionarea corecta a contravenientului cit si realizarea preventiei generale si speciale. - Principiul prescriptibilitatii raspunderii, care presupune ca raspunderea contraventionala este inlaturata prin prescriptie, adica prin trecerea unui anumit interval de timp, prevazut de lege, de la data comiterii contraventiei fara ca faptuitorul sa fi fost tras la raspundere contraventionala. - Principiul celeritatii tragerii la raspundere contraventionala, care presupune asigurarea finalitatii raspunderii contraventionale-cu cit activitatea de tragere la raspundere contraventionala se realizeaza la un moment mai apropiat de descoperirea contraventiei si a persoanei vinovate, cu atit valorile sociale vor fi mai asigurate si mai curind restabilite-finalitati legate de eficienta raspunderii contraventionale. Mai exista opinii in doctrina ca raspunderea contraventionala mai cunoaste urmatoarele principii: - Principiul publicitatii, presupune examinarea publica a cauzelor contraventionale de catre organele imputernicite si accesul tuturor participantilor la procedura contraventionala de examinare a cazului - Principiul oportunitatii si utilitatii de a aplica raspunderea contraventionala. Statul poate sa renunte la aplicarea sanctiunii, acest lucru fiind posibil in virtutea faptului ca statul este titularul dreptului de a aplica sanctiunea, drept la care poate renunta, edictind acte de iertare sau de scoatere a unor fapte in afara ilicitului contraventional. Principiul oportunitatii scoate in evidenta corelatia dintre timpul savirsirii faptei contraventionale si timpul aplicarii pedepsei, dintre gravitatea faptei si asprimea pedepsei, dintre pericolul social al abaterii de la lege si posibilitatea reeducarii faptuitorului fara aplicarea raspunderii contraventionale. Scopul de baza al raspunderii contraventionale il reprezinta restabilirea echitatii sociale prin aplicarea sanctiunilor persoanelor vinovate de savirsirea contraventiilor, precum si prevenirea savirsirii de noi contraventii atit din partea contravenientului cit si din partea altor persoane.

1.3 Cauzele care nltur rspunderea contravenional.


Actualmente Codul Contraventional prevede eshaustiv circumstantele care inlatura raspunderea contraventionala in art. 26. Acest articol prevede in calitate de cauze care inlatura raspunderea contraventionala urmatoarele: a) Renuntarii benevole la savirsirea contraventiei b) Contraventiei neinsemnate, tentativei c) Impacarii victimei cu faptuitorul d) Prscriptiei raspunderii contraventionale e) Amnistiei In articolul 27 cod contraventional se mentioneaza ca este renuntare benevola la savirsirea contraventiei incetarea actiunii indreptata nemijlocit spre savirsirea contraventiei daca persoana este constienta de posibilitatea finalizarii faptei. Renuntarea trebuie sa fie benevola si definitiva, adica sa vie din propria vointa a faptuitorului, sa nu fie constrins de nimeni si definitiva adica sa renunte la savirsirea ei nu doar temporar dar pentru totdeauna. Faptuitorul trebuie sa constientizeze faptul ca el poate duce fapta pina la capat , dar totusi renunta la savirsirea acesteia. Renuntarea nu poate fi considerata voluntara in cazul in care faptuitorul a abndonat executarea din cauza ca a intilnit in calea sa diverse obstacole ce nu pot fi depasite ori in urma convingerii ca mijloacele si instrumentele pe care le are asupra sa in conditiile date nu-i permit sa duca contraventia la capat. Renuntarea poate avea loc in procesul de pregatire, in timpul tentativei sau inainte ca executarea sa se fi terminat. Renuntarea poate avea atit forma pasiva, adica renuntarea la executarea actiunilor urmatoare, cit si forma activa, adica distrugerea mijloacelor si instrumentelor, altor unelte de savirsire a contraventiei. Renuntarea nu poate fi considerata benevola in cazul in care conduita anterioara a faptuitorului intruneste trasaturile altei contraventii. Contraventia neinsemnata sau tentativa va constitui cauza care inlatura raspunderea contraventionala numai daca sunt intrunite urmatoarele conditii: - Decizia trebuie sa fie emisa de catre autoritatea imputernicita sa solutioneze cauza contraventionala - Sanctiunea normei materiale a dreptului contraventional care este incalcata sa n fie mai aspra decit aplicarea unei amenzi de pina la 10 u.c. In acest caz persoana cu functie de raspundere sau autoritatea imputernicita sa rezolve cazul pot inlatura raspunderea contraventionala, limitindu-se la adresarea unei observatii verbale faptuitorului. In functie de caracterul antisocial al faptei comise, caracteristica autorului ei, sau in dependenta de alte circumstante faptuitorul poate fi sau nu inlaturat de la raspunderea contraventionala.
4

Impacarea victimei cu faptuitorul reprezinta o alta cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei. Ea poate fi aplicata intr-o atare ipostaza numai cind intruneste cumulativ mai multe conditii si anume: a) Faptuitorul este banuit de comiterea unei infractiuni prevazute exhaustiv in art. 29 cod contraventional. b) Impacarea victimei cu faptuitorul este personala. c) Pentru persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu, impacarea se face de catre reprezentantii lor legali. d) Persoanele cu capacitate de exercitiu limitata se pot impaca cu incuviintarea reprezentantilor lor legali. In aceste circumstante autoritatea imputernicita sa solutioneze cauza contraventionala nu are alternativa de decizie si, in cazul in care victima s-a impacat cu faptuitorul, procesul contraventional trebuie sa fie incetat. Prescripia rspunderii contraventionale, exclude raspunderea contravenionala datorita nerealizarii acesteia in termenelestabilite de lege. Ea intervine din motivul ca raportul juridic contraventional nu a fost rezolvat intr-o perioada de timp rezonabila, prevazuta de legea contraventionala. Pentru a fi eficienta raspunderea contraventionala trebuie sa intervina intr-un moment cit mai apropiat de cel al comiterii faptei contraventionale. Codul Contraventional prevede la art. 30 alin(2) ca termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale este de 3 luni. Iar in cazul contraventiei continue si contraventiei prelungite, termenul de prescriptie curge de la data sviririi ultimei actiuni sau inactiuni. Se considera ca nu a fost supusa raspunderii contraventionale persoana: - A carei raspundere contraventionala a fost inlaturata - Care a executat integral sanctiunea - In a carei privinta procesul contraventional a incetat. Amnistia este o ultima cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei. Amnistia este actul de clementa, acordat prin lege organica, privitor la unele contraventii savirsite anterior datei prevazutein actul normativ, pe temeiuri social-politice si din ratiuni de politica contraventionala superioare celor care ar fi legitimat reactia coercitiva a societatii impotriva contraventiilor. Amnistia are urmatoarele efecte juridice: - Elimina raspunderea contraventionala - Inlatura executarea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale - Reduce sau comuteaza sanctiunea contraventionala. Amnistia nu are efecte juridice asupra masurilor de siguranta, adica a celor deja aplicate in procesul constatarii faptei si nici asupra drepturilor victimei. Prin drepturile persoanei vatamate se inteleg drepturile privitoare la pretentiile civile si nu drepturile pe care le are uneori persoana vatamata in legatura cu
5

desfasurarea procesului contraventional (de exemplu de a stinge procesul contraventional prin retragerea plingerii). Amnistia priveste raportul juridic de drept contraventional fapta ca activitate contraventionala si nu raportul de drept civil, fapta ca actiune daunatoare, in care in urma unei fapte contraventionale comise cu vinovatie s-a produs o paguba, iar aceasta trebuie sa fie reparata, chiar daca aplicarea sanctiunilor contraventionale este inlaturata. Amnistia are un caracter general, adica se refera nu la o persoana concreta, ci la toate persoanele care au savirsit anumite tipuri de contraventii, enumerate in actul de amnistie. Persoanele fata de care a fost deja pronuntat decizia de aplicare a sanctiunii contraventionale, obtinind beneficiul amnistiei, sint exonerate de raspunderea contraventionala. La aplicarea amnistiei legiuitorul nu face trimitere la necesitatea consimtamintului autorului cauzei contraventionale. In cazul in care persoana banuita de comiterea unei contraventii se considera nevinovata, ea trebuie sa dispuna de dreptul de a obiecta impotriva impotriva incetarii cauzei contraventionale, deoarece amnistia nu constituie o reabilitare, si de a insista asupra continuarii procesului contraventional, sperind la o achitare integrala. In acest caz el nu se expune la nici un risc, deoarece chiar daca autoritatea competenta ii va stabili culpabilitatea, cauza oricum va fi clasata conform amnistiei.

1.4 Delimitarea rspunderii contravenionale de alte forme ale rspunderii juridice.


Raspundera contraventionala urmeaza a fi delimitata de alte forme ale raspunderii juridice si anume: a) Delimitarea de raspunderea penala b) Delimitarea de raspunderea civila c) Delimitarea de raspunderea administrativa d) Delimitarea de raspunderea disciplinara. Delimitarea raspunderii contraventionale de cea penala consta in importanta valorii sociale protejate de faptele ilicite, astfel incit savirsirea infractiunii afecteaza valorile care vizeaza insasi existenta societatii( cum ar fi spre ex: siguranta statului, proprietatea, ordinea de drept, drepturile si interesele persoanei), pe cind comiterea contraventiei vizeaza desfasurarea normala a societatii intr-un domeniu sau altul. Cu alte cuvinte am putea spune ca delimitarea dintre aceste doua forme ale raspunderii juridice o facem dupa gradul de pericol social, contraventiile fiind mai putin periculoase decit infractiunile si respectiv si raspunderea pentru acestea doua de asemenea este diferita. Aceste doua forme ale raspunderii juridice nu pot coexista si de aceea

nu este posibil ca sa se aplice pentru aceeasi fapta si raspunderea contraventionala si o pedeapsa penala. Delimitarea raspunderii contraventionale de raspunderea civila o putem face dupa principiile aplicabile acestor forme de raspundere. Daca ar fi sa caracterizam principiul raspunderii personale a faptuitorului in cazul raspunderii contraventionale, atunci observam ca in raspunderea civila acest principiu nu este intotdeauna respectat si anume vorbim de situatia cind o alta persoana raspunde in locul persoanei care a cauzat prejudiciu: este vorba despre raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. In cazul dat pentru prejudiciul cauzat va raspunde nu prepusul, dar comitentul si acesta va fi obligat sa repare dauna cauzata de prepus in intregime, conform regulilor raspunderii civile. Ulterior comitentul prin actiune in regres va putea solicita de de la prepus restituirea acestor cheltuieli insa deja conform regulilor dreptului muncii, adica prepusul nu va repara dauna deodata si integral, el beneficiind de o anumita protectie asemenea unui salariat. Un alt principiu care le deosebeste pe aceste doua forme ale raspunderii juridice este izvorul de aparitie al raspunderii. Astfel in cazul raspunderii contraventionale unicul temei al survenirii raspunderii este contraventia, pe cind in cazul raspunderii civile sint alte temeiuri ale survenirii acesteia si anume: contractul si delictul civil. O deosebire intre raspunderea contraventionala si cea civila ar mai fi si aceea ca in cazul raspunderii civile prejudiciul se repara atit in bani cit si in natura, pe cind la raspunderea contraventional asemenea alternative nu exista. Raspunderea civila survine pentru orice fapt cauzator de prejudiciu, iar raspunderea contraventionala survine numai in cazul savirsirii unei fapte prevazute in codul contraventional ca contraventie. Deosebirea raspunderii contraventionale de raspunderea administrativa consta in aceea ca contraventia dupa natura sa este o forma mai grava a abaterii administrative. Orice contraventie, mentioneaza V. Gutuleac, dupa aspectul sau social, are caracter de abatere administrativa, deoarece cuprinde niste relatii cu caracter executiv si de dispozitie din domeniul administrarii publice. Prin abatere administrativa se intelege orice fapta care incalca normele de drept administrativ sau care tine de neglijarea obligatiilor ce decurg din actele administrative. Astfel contraventia prin caracterul sau juridic genereaza si atingerea unor valori generale pentru societate, care se afla dincolo de sfera dreptului administrativ. Constringerea aplicabila contraventiilor se manifesta sub forma de sanctiuni contraventionale, care pot fi si privative de libertate, in timp ce in cazul abaterilor administrative au o forma mai diluata, cu un grad de severitate mai redus si urmareste nu sanctionarea vinovatului, dar constringerea acestuia la respectarea si executarea actului administrativ pe care, prin conduita sa, l-a incalcat.
7

Raspunderea contraventionala se deosebeste de raspunderea diciplinara, care de asemenea se aplica si pe cale extrajudiciara. Raspunderea disciplinara este atestata in cadrul relatiilor de subordonare a persoanei, care comite delictul disciplinar, fata de persoana cu functie de raspundere care, dispunind de putere disciplinara, aplica masura disciplinara corespunzatoare. Spre deosebire de cele mentionate anterior putem spune ca intre persoana care a comis o contraventie si organul de stat, imputernicit sa aplice sanctiunea contraventionala nu sint atestate relatii de subordonare de serviciu. Deci am putea spune raspunderea contraventionala se aplica oricarei persoane care care a savirsit o contraventie, pe cind raspunderea disciplinara este atestata numai in relatiile de munca.

Referat
la tema:
8

Rspunderea contravenional

pregtit de: audient INJ functia de judector verificat de: Furdui Sergiu judector Curtea Suprem de Justiie

Cuprins:
1. Definirea, trsturile i funciile rspunderii contravenionale. 2. Principiile i scopul rspunderii contravenionale. 3. Cauzele care nltur rspunderea contravenional. 4. Delimitarea rspunderii contravenionale de alte forme ale rspunderii juridice.