Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea :Drept
Disciplina:Logica juridica







Referat:
Logica adevarului juridic








Realizat de:
Bantea Madalina
studenta:gr 118

Verificat de :
Negru Alina
lector universitar

Chisinau,2014
Adevarul juridic
Logicaestestiintacarestudiazagndireasubaspectformal.

Dinpunctdevederehegelian,ideeaesteadevrul.Afirmaiaesteoarecum
nepotrivitpentruodisciplincumestelogica,preocupatmaialesdeidentificarea
formelorfundamentalealegndiriiiamodurilorcorectederaionare;aceasta,cel
puin,naccepiuneaobinuitdelogicformal.Totui,pentruHegelideeaeste
formalogicadevrat.Ceeacensemn,ntermeniisi,cadevrul,adic
perfectacorespondenntreunlucruiconceptulsu,nupoatefidatdecitinforma
ideii.
Numainacestsenstrebuineleasidentificareasubiectuluicu
obiectul,care,defapt,artrebuiavutnvederecaidentificareasubiectivitiicu
obiectivitatea,ceeaceestecutotulaltceva,dinvremeceestevorba,naceast
accepiune,deidentificareaadoudeterminaiidenaturaideii,iarnu,cumarputea
sselasedenelesnprimulcaz,deoreducereaobiectuluilasubiect.Maiexact,
numaiideeaareputereadeastabiliounitatentresubiectiobiect,decideaface
cadeterminaiasubiectiv(conceptul)sseuneasccuceaobiectiv.
Hegelconcepeadevrulnucaproprietatesaucalucrucicamiscareaideii.Insensulcel
mailarg,adevarulinseamnaconcordantacurealitatea,conformitateaaceeaceestenu
estesaucaceeacenueste.
Forma logica adevarata(valida) asigura neconditionat (in mod necesar)o
cocluzie adevarata din premise adevarate,adica in rationamente valide este
exclus ca concluzia sa fie falsa,daca premisele sunt adevarate.Daca adevarul
unei propozitii reprezinta corespondenta enuntului cu faptele,si pentru
stabilirea lui sunt necesari factori extralogici.
Fiecaremodalideiiesteoformdeapariieaadevrului,iaradevrulca
atareesteunmodncarerealitateasenfieaz,nacordcunaturasauconceptul
su.Fiecaredeterminaieaideiieste,ntr-ooarecaremsur,adevrat.Aceastan
sensulcesteconceputcamodncareideeasedetermin.Dimpotriv,dac
determinaiileideiisuntavutenvedereabstract,decinucamomenteale
procesuluiideii,atunciacesteasuntneadevrate.Ceeacerevinelaaspunec
adevrulestemicarealogicdeapariieaideiisubtoatedeterminaiilesale
conceputecainterdependentensistem. Aceasta ar putea sta drept definiie a
adevrului la Hegel; ea se apropie, mai mult de ceea ce, n limbaj obinuit,
se numete adeverire sau confirmare.Important este faptul c Hegel nu
concepe adevrul ca pe o adecvare a gndirii la o realitate deja dat.
Acesta ar fi numai adevrul formal, subiectiv.
Dup detaarea de factorii paralogici, logica i preia mai deplin
obiectul mai avnd de luptat cu a doua categorie de factori care in
ntr-adevr decorectitudineaformelor i operaiilor gndirii, anume
cu grupul sofismelor adic a erorilor logice propriu zise. ns odat
obinute condiiile normalitii gndirii i realizat trecerea la
formele corecte, logica se afl pe trmul ei unde poate opera
distinciile proprii ntre genurile i speciile formelor corecte i celor
incorecte. n acest stadiu logica nu mai are de a face de loc cu
fenomene afective, volitive sau de alt natur preocupndu-se
exclusiv de aspectul obiectiv al formelor gndirii.
Adevar,el reflecta starea ideala,el nu isi uneste usor calea,ceea ce
inseamna ca nu este obiectiv.
Definitorie pentru propoziiile cognitive este caracteristica lor de a
avea o anumit valoare de adevr (sau valoare alethic).
Valoarea de adevr a unei propoziii poate fi stabilit fie direct,
prin simpla observaie, fie indirect, folosindu-ne n acest scop alte
propoziii. Atunci cnd n stabilirea valorii de adevr a unei
propoziii utilizm alte propoziii, spunem c efectum un
raionament sau o inferen. Prin urmare, raionamentele ne
furnizeaz temeiuri n virtutea crora considerm c anumite
propoziii sunt adevrate sau false.
Validitate i adevr; form logic
*problema adevarului juridic:

Fundamentarea (sau ntemeierea ) este operaia logic
prin care se indic temeiul aseriunilor. Temeiul
reprezint o judecat sau un ir de judeci din care
se poate deriva o aseriune pe baza unui procedeu
logic valid. Asertiunile sunt prezente in limbaj sub
forma de enunturi sau propozitii. Adevarul
asetiunilor este aceea ce da continutul principal al
termenului fundamentare. Validitatea este problema
centrala a logicii juridice.

Definind logica, am spus c aceasta studiaz inferenele i
raionamentele sub aspectul validitii lor. Dar ce este
validitatea?Din punctul de vedere al logicii, un raionament este
valid atunci cnd adevrul premiselor lui garanteaz adevrul
concluziei. De aici nu trebuie s nelegem ns c ntre problema
validitii unui raionament i problema valorii de adevr a
propoziiilor care l compun ar exista un raport de identitate.
Pentru a fi valid, nu este suficient ca un raionament s aib
premisele i concluzia adevrate. n plus, este necesar ca ntre
premisele i concluzia lui s existe o relaie de consecin logic,
adic o relaie care s ne garanteze c, dac premisele sunt
adevrate, concluzia nu poate fi fals.Pentru a lmuri aceast
chestiune introducem noiunea de form logic.
Pentru a demonstra c acest raionament este nevalid este suficient
s construim un alt raionament, de aceeai form, care s aib
premisele adevrate i concluzia fals, adic s artm c,
raionnd astfel, putem deriva concluzii false din premise adevrate.
n concluzie, forma logic a unui raionament valid este aceea care
asigur existena unei relaii de consecin sau de decurgere logic
ntre premisele i concluzia acestuia. n cazul n care aceast relaie
de consecin logic exist, valorile de adevr ale premiselor i
valoarea de adevr a concluziei sunt interdependente: dac sunt
adevrate premisele, atunci este adevrat i concluzia, iar dac
este fals concluzia, atunci cel puin una dintre premise este fals.
Dac aceast relaie nu exist, adic dac raionamentul este
nevalid, valorile de adevr ale premiselor i aceea a concluziei sunt
independente.
n mod curent este citat o definiie, tot a lui Aristotel, dar care este
relativ hermetic ntruct este metafizic: Adevrate sunt enunurile
(propoziiile) care afirm c este ceea ce este i c nu este ceea ce nu
este; false sunt propoziiile care afirm c este ceea ce nu este sau c
nu este ceea ce este.





Aa cum am constatat, corectitudinea logic sau validitatea
raionamentului (inferenei) este dat de structura sau forma
gndirii, independent de adevrul sau falsitatea propoziiilor
componente.
Corectitudinea logic (validitatea) este numit i adevr formal, iar
adevrul propoziiilor este numit adevr material.
n cele ce urmeaz, vom folosi termenii de validitate pentru a
desemna corectitudinea formal a raionamentului, iar termenul de
adevr, pentru adevrul material al propoziiilor.[1]
ntr-un raionament valid, plecnd de la premise adevrate se ajunge
cu necesitate la concluzie adevrat. Un astfel de argument este i
concludent. Dac plecm de la premise adevrate i ajungem la o
concluzie fals, atunci nseamn c am raionat greit, c
raionamentul este nevalid. Dac cel puin o premis este fals, dar
raionamentul este valid, spunem despre el c nu este concludent.
Prima form logic este incorect (nevalid), iar a doua este corect
(valid), independent de coninutul (material al) propoziiilor.
Aceasta nseamn c dac introducem n premisa formei b)
coninuturi materiale adecvate (propoziie adevrat), rezult cu
necesitate concluzie adevrat.
Certitudinea adevrului consecinei raionamentului are o dubl
condiie:
a) condiia material = adevrul premiselor
b) condiia formal = corectitudinea sau validitatea raionamentului

Rezulta de aici ca:
1) Din premise adevrate, printr-un raionament valid se ajunge cu
necesitate (logic) la concluzie adevrat.
2) Dac din premise adevrate se ajunge la o concluzie fals, atunci
raionamentul este nevalid.


Se vorbete uneori de corectitudine material a raionamentului
(adevrul propoziiilor componente) i de corectitudine lui formal
(coerena logic); dac cele dou condiii sunt ndeplinite,
raionamentul este valid; noi restrngem acest nelesul al
termenului de validitate la corectitudinea logic a raionamentului

Referindu-ne la obiectul logicii,ca logica este disciplina care studiaza
structura gindirii, facind abstractie de legaturile ei cu obiectul
cunoasterii cit si al subiectului cunoasterii.

Care sunt particularitile adevrului juridic?
In cadrul juridic adevrul este resemantizat devenind adevr
juridic. In contextul activitii juridice se vorbete despre adevr
faptual juridic, care este diferit de adevrul cognitiv. Doua
propoziii pot exemplifica acelai fapt n modaliti diferite, astfel
reieind doua rezultate diferite. Legiuitorul construiete adevrul
juridic, sub forma poruncii din lege, astfel nct aplicarea ei la
cauze singulare s rezulte intr-o hotrre judectoreasc
considerat drept adevr.

O intrebare buna ar fi: Ce condiii trebuie s ntruneasc o
propoziie pentru a fi adevrat?
O propoziie adevrat trebuie s reflecte adecvat, obiectiv
realitate
* Implementarea normelor juridice n raporturile sociale, n
vederea rezolvrii diferendelor, implic probarea. Se
subliniaz importana probrii ca adevr factual i juridic. n
acest context, este foarte bine ales motto-ul capitolului
intitulat "Realizarea dreptului pozitiv": "Nu este suficient s
faci dreptate, ci trebuie s se i vad c ai fcut dreptate." -
Lord Hewa. Este de subliniat adevrul - valoare al
propoziiilor cognitive care formeaz obiectul probrii. Tot n
capitolul " Problema adevrului; adevrul judiciar", autorul
atinge tangenial instituia autoritii lucrului judecat, pus n
paralel cu probabilitatea concluziilor, care dobndesc astfel
un carcacter " apodictic adevrat".
La fel ca si alte stiinte, stiintele juridice produc adevarul
stiintific propriu. Adevarul stiintific juridic, ca adevar ce apare
din cunoasterea sociala se deosebeste de adevarul din cadrul
stiintelor naturii, de exemplu, prin faptul ca el este nu doar o
explicatie cognitiva, dar este insotit de evaluari, de luari de
pozitii, etc. Adica reprezinta o constructie argumentativa a
ideii de dreptate.

Logica juridica reprezinta o stiinta a structurilor si proceselor
gandirii formale ( unde nu intereseaza continuturile concrete,
ci doar validitatea si jocul valorilor de adevar ), respectiv, o
stiinta normativa ( a normelor/regulilor dobandirii,
conservarii, si transmiterii adevarului in conditii de validitate,
in conformitatea, la principiile/legile gandirii sub aspect
formal).
LogicasecoluluiXXsevaorientainsasiasupraunor
rationamentecupropozitiicaroranuleputemstabili
valoareadeadevar.Acesteasuntnormelesiintrebarile,
desprecarenuavemcumsastabilimdacasunt
adevaratesaufalse(logicadeonticasilogica
intrebarilorerotetica-).

Dacaartrebuisadefinimcatmaigeneralaceastadisciplina,
logicaarfistudiullegilorformalealerationarii,legiaptesa
neducadelapropozitiiadevaratenumailapropozitii
adevarate,iarintr-unsensmailargdelapropozitiiadevarate
lapropozitiiprobabiladevarate.Deaceea,logicianulroman
GheorgheEnescuconsideraca:"Agandilogicinseamna
pursisimpluagandiconformcureguliledefinitiei,clasificarii
sirationamentului,aargumenta,ademonstrapebaza
acestorreguli.(Tratatdelogica).
Logicaclasicaopereazacupropozitiiacarorvaloarede
adevarestedoaradevaratsifals,deaceeasemainumeste
sibivalenta.Logicacontemporanaoperandcumaimultde
douavalorideadevarestepolivalenta(deexemplu,logica
trivalentacareopereazacuadevarul,falsulsi
indeterminatul).
Un argument deductiv valid este acela in care daca s-a
stabilit ca premisele sunt adevarate, atunci si concluzia este
cu necesitate adevarata, pe cand intr-un argument deductiv
nevalid premisele s-ar putea sa fie adevarate iar concluzia
falsa.

Argumentul concludent este un argument valid, care are in
plus premisele adevarate, iar daca nu ar indeplini una dintre
aceste doua conditii (fie ar fi nevalid, fie nu ar avea premisele
adevarate) atunci s-ar numi neconcludent.

In ceea ce priveste argumentul inductiv puternic, acesta este
cel a carui concluzie decurge cu necesitate mare din premise
(daca premisele ar fi adevarate, atunci concluzia ar fi cu
probabilitate mare adevarata), iar la cel inductiv slab
concluzia decurge cu probabilitate mica din premise (daca
premisele ar fi adevarate, atunci s-ar putea ca propozitia
finala, concluzia, sa fie falsa).

Argumentul confirmator este un argument puternic cu
premise adevarate, urmand ca si in cazul celor
neconcludente, daca cel putin una dintre aceste doua
conditii nu este indeplinita (fie nu este puternic, fie nu are
premise adevarate) sa se numeasca neconfirmator.
*O trasasutura importanta a retoricii este modul in
care aceasta priveste noriunea de adevar,notiune care in
contextul juridic ajunge la doua ipostaze:advarul juridic si
adevarul moral.In acest context se vor infrunta ce este
adevarat si bine din punctul de vedere al societatii si al
moralitatii si ce este bine si adevarat din punctul de vedera
al legislaturii si justitiei.Cele doua ipostazae vor fi de multe
ori intr-o contradictie acerba,lucru cauzat si de modalitatile
opinabile ale retoricii si de incapacitatea cunoaterii in
totalitate a evenimentelor trecute.

In cadrul juridic adevarul este resemantizat
devenind adevar juridic.Oratorul,adica
avocatul,transforma aceasta notiune dupa
nevoia sa:adevarul devine fals si invers.
In contextul activitatii juridice se vorbeste
despre adevar faptual juridic,care este diferit
de adevarul cognitiv.Doua propozitii pot
exemplifica acelasi fapt in modalitati
diferite,astfel reiesind doua rezultate
diferite.Una dintre ele va exemplifica
adevarul,cealalta poate fi veridica daca este
dovedita si verificata rational.Pentru a lise
considera valoarea de adevar,propozitiile
juridice trebuie sa aiba un semnificant si sa
trimita la un referent exterior lor in chip
univoc.Proba este mijlocul juridic de
convingere prin intermediul caruia se
urmareste stabilirea adevarului.Legiuitorul
construieste adevarul juridic,sub forma
poruncii din lege,astfel incat aplicarea ei la
cauze singulare sa rezulte intr-o hotarare
judecatoreasca considerata drept adevar.din
punct de vedere logic avem doua feluri de a
obtine adevarul:a)relatia de semnificare
cognitiva e verificata si confirmata
direct,nemijlocit,prin observatii si
experiment(propozitia logica este adevarata
si avem confirmarea ei prin adevar
material);b)daca verificarea propozitiei se
realizeaza prin alte propozitii deja stabilite
ca fiind adevareate avem de a face cu
adevarul formal.Fiecare avocat este preocupat
de castigarea procesului in favoarea clientului
pe care il reprezinta,adaptand legile la
conditiile pentru care si in care actioneaza.

Chiar daca procesul juridic a evoluat de la
modelul atenian,de seducere a auditorului,cu
un caracter profund ludic,ajungand la rigoarea
moderna a actului dintr-o instanta de
judecata acreditata si abilitata cu puterea
dovedirii faptelor,adevarul ramane inca o
notiune relativa,su-biectiva.Find un fapt
relativ,provenit din opinarea,pesuadarea unui
auditoriu sau a unui judecator,valoarea sa va
fi intodeauna mai prejoasa de cea a
adevarului moral,dar va avea o puterea
opozabila pe un plan larg din cauza fortei cu
care este instituite

o Pe linga adevar referindu-ma la libertate
si responsabilitate asputea zice ca: . din
punct de vedere conceptual libertatea si
responsabilitatea se implica in mod
necesar. Intrepatrunderea lor simfonica ar
putea fi numita "o buna intalnire intre
necesitate si libertate". Cu alte cuvinte
fara libertate nu exista responsabilitate
si fara responsabilitate libertatea risca sa
devina anarhie
Avand ca temei ontologic natura noastra
rationala, libertatea si responsabilitatea
se insereaza, in timp, unui demers
cognitiv, rational.
Cu ce se ocupa logica? Cu gandirea noastra justa,
cu descoperirea legilor si regulilor a caror
respectare este o conditie necesara pentru
atingerea adevarului. Adevar, la care noi, viitori
juristi, tindem sa ajungem. Iar adevarul, nu este
altceva decat o concordare dintre gandire si
realitate.

Literatura:
1. Florian M. Logic i epistemologie:
Logica general. - Oradea, 1996. (A)
2. Kant Immanuel. Logica general. -
Bucureti, 1996.
3. Leordean Alexandru. Logica: note de
curs. - Bucureti, 2001.
4. Mihai Nicolae. Introducere n
filosofia i metodologia tiinei. -
Chiinu, 1996.
5. Mohorea Efim. Introducere n
logic: Manual pentru facultile
umanistice. - Chiinu, 2003.
6. Stroe Constantin. Filosofie:
cunoatere, cultur, comunicare. -
Bucureti, 2000.