Sunteți pe pagina 1din 10

GENERALITATI ( CAP 1) Institutia succesiunilor este strans legata de cea a propretatii private, caci a aparut si s-a consolidate in procesul

acapararii mijloacelor de productie si a produselor de catre minoritatea dominanta, constituind principalul instrument juridic prin care s-a asigurat perpetuarea sistemului eplorarii sclavagiste. Privita in lumina semnificatiei sale istorice, mostenirea ne apare ca un system juridic prin acre se inlocuieste o persoana printr-o alta persoana apartinand aceleiasi clase, iar cel mai adesea chiar aceleiasi familii. Materia succesiunii cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza transmiterea patrimonului defunctului catre mostenitorii sai. Romanii au ajuns la aceasta conceptie abia mai tarziu , in procesul evolutiei generale a ideilor privind tranimiterea patrimoniului.La origine, ei nu admiteau idea transmiterii patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai, asa cum nu au mai admis nici ideea transmiterii patrimoniului de la defunct catre mostenitorii sai , asa cum nu au admis nici ideea transmiterii proprietatii intre vii. Pornind de la principiul ca nu e ista patrimoniu fara titular, vechii romani considerau ca patrimonial unei personae dispare odata cu moartea sa.In acea epoca, raportul dintre o persoana si patrimoniul sau apare ca o legatura materiala intemeiata pe ideea de putere, care se stinge odata cu moartea titularului patrimoniului.!a atrae, dobandirea bunurilor defunctului de catre mostenitori nu implica ideea de transmitere a unui patrimoniu. Intrucat dreptul defunctului se stinga odata cu personalitatea sa, romanii considerau ca mostenitorii dobandesc un drept nou, un drept de propretate-putere."sadar, succesiunea se intemeiaza, la origine, nu pe transmiterea unui patrimoniu, ci pe stapanirea dobandita de catre mostenitori asupra bunurilor defunctului. #umai astfel se e plica faputl ca cel mai vechi termen care desemneaza pe successor este heres termen care vine de la herus $stapan%. &ermenii de succesiunesi de 'succesor( apar mai tarziu, abia dupa ce romanii au admis principiul continuitatii personalitatii defunctului. Romanii au cunoscut trei sisteme de transmitere a bunurilor pentru cauza de moarte) mostenirea ab intestate (conform legii%, si mostenirea testamentara si mostenirea diferita contra testamentului. !ea din urma forma de mostenire este strans legata de mostenira testamentara.

*-a dovedit atat pe baza unor te te, cat si pe baza cercetarii modului de organizare a familiei romane, ca mostenirea ab intestat este cea mai veche. Mostenirea ab intestat a aparut odata cu stapanirea individuala asupra unor bunuri,inca inaintea constituirii familiei patriarhale. Mostenirea asupra acestor bunuri reveneau gentililor $membrilor gintilor%.+esigur ca avem in vedere un sistem succesoral in germene, intemeiat pe obiceiurile gentilice aflate in plin process de juridicizare. ,data cu aparitia familiei patriarhale , cand barbatul dobandeste o pozitie dominanta in familei , e ercitand o putere nelimitata asupra persoanelor si bunurilor de sub puterea sa, a aparut si mostenirea testamentara.&estamentul apare ca un act juridic menit sa asigure putera lui pater familias urmasilor sai.Pe aceasta cale, romanii au creat modalitatea prin care pater familias dispune de bunurile sale chiar si dupa moarte , ducand principiul proprietatii-putere pana la ultimele sale consecinte. In cadrul evolutiei generale a dreptului succesoral roman se poate identifica doua tendinte principale) decaderea formalismului si ocrotirea rudeniei de sange, rudenie care tine sa ia locul agna-iunii ca fundament al mostenirii. +aca la origine actele juridice reclamate de transmiterea patrimoniului defunctului catre urmasii sai erau imbricate in forme solemne e treme de rigide , cu timpul , fata de cerintele economiei in continua e pansiune , formele se simplifica tot mai mult, astfel incat,la fina, constatam ca simpla manifestare de vointa este suficienta pentru declansara unor consecinte juridice.Mentionam in acest sens numai faptul ca in foarte vechiul drept roman , testamenul reclama formele e treme de groaie , ca de pilda in cazul testamentului calatis comitiis."cest testament presupunea conditii de forma similare cu cele cerute de adoptarea unei legi.In epoca clasica insa, vechiul principiu este rasturnat , astfel incat testamentul se poate face printr-o simpla declaratie verbala sau chiar prin scrioare. !at priveste cea de a doaua tendinta ce se desprinde din evolutia dreptului succesoral roman, precizam ca nici ea nu este straina de tarnsformarile intervenite in viata economica si sociala a Romei si, in special,de cele petrecute in modul de organizare a familiei ."stfel , in cazul casatoriei fara manus, femeia este straina atat fata de barbat , cat s fata de copiii ei, asa incat nu venea la nostenirea lor.&ot astfel, fiul de familie emancipat nu-si putea mosteni tatal, intrucat inceta sa mai fie ruda civila u el.

Pentru a atenua contradictia ivita intre principiile dreptului succesoral si modul de organizare a familei, dreptul pretorian, ca si dreptul imperial , au introdus unele reguli noi, de natura sa ocroteasca rudele de sange.La capatul unei indelungate evolutii , in dreptul lui .ustinian , rudenia de sange va inlocui cu totul agnatiunea , devenind unicul temei al succesiunii.

SUCCESIUNEA AB INTESTAT ( CAP 2) Sistemul legii celor XII Ta le *uccesiunea ab intestate $fara testament% se deschide atunci cand nu e ista mostenitori testamentari, fie pentru ca defunctul nu a lasat un testament , fie pentru ca defunctul nu a lasat testament , fie pentru ca testamentul nu a fost valabil intocmit. !ategorii de mostenitori legali.!onform legii celor /II &able, e ista trei categorii de mostenitori)heredes sui, adgnatus proximus , gentiles. *ui heredes sunt persoanele care prin moartea lui pater familias devin sui iuris."ceste personae vin la mostenire cu prioritate fata de toate celelalte rude civile ale defunctului si formeaza prima categorie de mostenitori legali.In categoria sui heredes intra fiii, ficele , sotia casatorita cu manus$in calitate de fiica%, precum si nepotii din fii, daca tatal lor a prdecedat bunicului."doptatul si adoptatoril fac si ei parte din prima categorie de mostenitori, desi nu sunt rude de sange cu defunctul. Agnatus proximus vin la mostenire in lipsa sui heredes-ilor.0 presia adgnatus proximus ,desi este formulata la singular , desemneaza fie o singura persoana , fie mai multe personae aflat in cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul."ceasta categorie de mostenitori este formata din frati,in veri,precum si nepoti de frate sa de var. In lipsa unor agnati apropiati, cei mai indepartati agnati vor veni la mostenire in calitate de adgnatus proximus.. "sadar aceasta categorie de mostenitori nu este fi a ci mibila."stfel daca e ista frati, acestia vor veni la mostenire ca cele mai apropiate rude civile, in lipsa lor insa, verii vor fi considerati adgnatus proximus.

1entiles formeaza cea de-a treia categorie de mostenitori legali.0i vin la mostenire in lipsa celor din categoriile sui heredes si adgnatus proximus.1entilii vin la mostnire in parti egale. Re!ormele "retorului Reformel pretorului au operat in directia ocrotirii rudelor de sange, precum si in directia consolidarii raporturilor dintre soti si in cadrul casatoriei fara manus !ategori de mostenitori pretorieni.Mostenirea pretoriana este desemnata prin termnul de 'bonorum possessio($posesiunea bunurilor succesorale%. *pre sfarsitul republicii erau cunoscute patru categorii de mostenitori pretoreni) bonorum possessio unde liberi, bonorum possessio unde legitimi, bonorum possession unde cognate, bonorum possession unde vir et uxor. Prima categorie de mostenitori $unde liberi% este formata din sui heredes, precum si in rudele de sange care, suferind o capitis deminutio,au pierdut drepturile succesorale dupa dreputul civil, cum este cazul fiului emancipatsi al descendentilor sai. In a doua categorie de mostnitori pretorieni intra agnatii si gentilii.+e aceasta data, s-ar parea ca pretorul nu a introdus nici o modificare ,limitandu-se sa consacre o dipozitie a dreptului civil $cinfirmandi iuris civilis gratia) " treia categorie de mostenitori este formata din rudele de sange$ unde cognate).0ste vorba despre acei cognate care nu sunt in acelasi timp si agnati,cum este cazul copiilor fata de mama lor in cadrul casatoriei fara manus sau a altor rude de sange dupa mama.2 In fine, in categoria vir et u or intra sotul si sotia .0ste fireste, vorba de sotii casatoriti fara manus, deoarece, , in cazul casatoriei cu manus sotul si sotia se mostenesc potrivit Legii celor /II &able , in calitate de rude civile. #re"tul im"erial Prin senatusconsultul &ertullian ,votat in vremea lui 3adrian , s-a acodat un drept de succesiune mamai fata de copiii rezultati din casatoria fara manus .*pre deosebire de sistemul pretorului, in care mama venea la succesiunea copiilor sai in clitate de cognate, in sistemul dreptului imperial mama isi mostenea copiii in calitate de ruda legitima alaturi de ceilalti agnati.*enatusconsultul

&ertullian acorda acest drept numai mamelor care au ius liberorum $femeia libera cu tri copii sic ea dezrobita cu patru% Prin senatusconsultuL ,rfitian ,dar in vremea lui Marc "urelian , au fost chemati la succesiunea mamei copiiii rezultati din casatoria fara manus.!onform acestui senatusconsult , copiii vin la succesiunea mamai inaintea agnatilor , in cadrul primei categorii de mostenitori. Prin reforma lui .ustinian au fost create patru categorii de mostenitori) a% descendentii4 b% ascebdentii, fratii si surorile si copiii lor4 c% fratii si surorile consangvini sau uterni si copii lor4 d% ceilalti colaterali *istemul succesoral cristlizat in epoca lu .ustinian si-a dovedit cu prisosinta viabilitatea, caci a fost preluat, cu unele modificari neesentiale in sistemele juridice de mai tarziu.

SUCCESIUNEA TESTA$ENTARA (CAP %) Ge&ralitati &estamentul este un act solemn prin care o persoana, numit testator instituie unul sau mai multi mostenitori pentru ca acestia sa e ecute ultima sa voinrta. La origine, testatorul instituia ca mostenitori numai pe herezii sai dar mai tarziu a putut institui si agnati mai indepartati si chiar personae straine de familia sa. &estatorul putea favoriza pe unii din herezi, spre deosebire de mostenirea legala , unde herezii veneau la sucesiune in mod egal, dupa cum putea greva pe eci instituiti cu e ecutarea unor legate in profitul anumitor personae strainede familie. &estamentul indeplinea si alt functii, cum ar fi numirea unui tutore sau dezrobirea unui sclav.. 'ormele testame&tului

5echiul drept roman a cunoscut trei forme de testament) calatis comitiis, in procinictu si per aes et libram. &estamentul calatis comitiis imbraca forma unei legi votate de catre comitia curiat, de unde se poate deduce ca , la inceput romanii priveau cu o anumita reticenta testamentul , act prin care succesiunea prevazuta de lege putea fi modificata. &estamentul calatis comitiis prezinta doua incoveniente important)in primul rand, el era accesibil numai patricienilor , caci numai ei participau la lucrarile comitiei curiate , iar in al doilea ran se putea face numai de doua ori pe an probabil 67 martie si 67 mai , date la care erau convocata adunarea generala. &estamentul i& "roci&ctu avand ca scop inlaturarea incovenientelor pe care testamentul calatis comitiis le prezenta. &estamentul in procinctu se facea in fat armatei gat de lupta fiind accesibil si plebeilor .Intrucat membrii initatii militare in fata careia se facea testamentul aveau rol de martori , se pare ca testamentul in procinctu a fost creat dupa modelul testamentului calatis comitiis , intr-o epoca in care poporul pierduse calitatea de adevarat legiuitor in aceasta materie. &estamenul "er aes et li ram reprezinta una din apicatiunile mancipatiunii fiduciare.&estatorul transmitea prin mancipatio patrimoniul sau unei personae ce purta numele de emptor familiae, dupa care incheia cu acesta din urma anumite pacte fiduciare, pacte n care se arata numele mostenitorului ,precum si felul in care sa fie impartite bunurile. In dreptul classic alaturi de testamentul per aes et libram, care continua sa fie utilizat, apar noi forme de testament) testamentul nuncupativ, testamentul pretorian si testamentul militar. Testamentul nuncupative se face in forma orala, in prezenta a sapte martori. Testamentul praetorian este intocmit in forma scrisa si purta sigiliile a sapte martori. Testamentul militar nu presupune vreo conditie de forma.0l putea fi facut oricum, cu conditia ca vointa testatorului sa fie clar e primata. Testame&ti !actio

Testame&ti !actio desemneaza capacitatea unei personae de a-si face testamentul sau , da a fi martora la intocmirea unui testament ,precum si capacitatea de a veni la succesiune in calitate de mostenitor sau de legatar. "u testament factio active cetatenii romani sui iuris, care sunt capabili sa-si e prime singuri vointa .Peregrinii care se bucura de ius comercii au de asemenea testamenti factio active. #u-si pot face testament sclavii $ cu e ceptia sclavilor publici% precum si fiii de familie care nu aveau un peculium castrense(incapabili de drept%.&ot nu-si puteau face testament alienatii, impuberi si femeia$incapabili de fapt%. #u aveau testamenti factio psiva incapabilii de drep si de fapt, precum si persoanele incerte. I&stituirea (e moste&itoi Co&(itii (e !orma ale i&stituirii) 1aius numeste instituirea de mostenitor) caput et fumdamentum totius testamenti,de unde rezulta ca in lipsa acestei dispozitii , testamentul nu este valabil. Instituirea mostenitorului rebuie facurta in termini imperative si solemni) Titius heres esto sau Titium heredem esse iubeo. Co&(itiile (e !o&( ale i&stituirii de mostenitor sunt e primate in cele doua principii ce guverneaza material succesiunii testamentare) nemo pro parte testatus pro parte intestatus decedere potesi$nimeni nu poate muri in parte cu testament si in parte fara testament% si semel heres simper heres$ o data herede pentru totdeauna herede%.!a o consecinta a celui dintai principiu , nu este permisa instituirea de mostenitori numai pentru o parte in succesiune.+aca totusi testatorul facea o asemenea instituire $ex certa re) ,heredele dobandea si partea pntru care nu a fost instituit , de unde rezulta ca nu se poate deschide succesiunea ab intestat alaturi de succesiunea testamentara. Su stituirea (e moste&itor +aca cel instituit mostenitor nu vrea sau nu poate accepata mostenirea, se deschide succesiunea legala.

&estatorul poate evita aceasta perspetiva introducand in testament o clauza prin care dispune ca o alta persoana, numita substituit, sa ia locul celui instituit mostenitor, in cazul in care acesta in urma nu dobandeste mostenirea. Romanii au cunoscut trei forme de substituire) substituirea vulgara $ substitutio vulgaris), substitutia pupilara $substitution pupillaris) si substituirea 8uasi-pupilara $quasi pupilaris%. Su stituirea *ulgara este cea obisnuita si consta din substituirea unuia sau mai multor mostenitori in locul mostenitorului instituit. Su stitutia "u"ilara consta in numire unei personae care sa vina la succesiune in locul mostenitorului instituit, daca aceasta din urma ar muri inaintea pubertatii. Su stituirea +uasi,"u"ilara se face prin instituirea de catre testator a unui mostenitor, pentru descendentul sau lipsit de minte (mente captus%

#-BAN#IREA $-STENIRII (CAP .) Ge&eralitati Clasi!icarea moste&itorilor (i& "u&ct (e *e(ere al (o a&(irii moste&irii) +obandirea mostenirii (adquisitio hereditatis% presupune o anumita atitudine subiectiva din partea mostenitorilor ,in functie de statutul lor juridic precumsi in functie de felul mostnirii care se deschide ."stfel sui heredes veneau la mostenire in mod necesar , ca mostenitori de plin drept , sin u puteau repudia succesiunea.#u intamplator ei erau numiti heredes sui et necesarii.In cazul acestor mostenitori nu se putea pune problema repudierii, intrucat, conform vechii mentalitati a romanilor , mentalitate ce se manifesta ca o urma lasata de proprietatea familiala, sui heredes dobandeau o proprietate pe care o stapanisera inca din timpul vietii lui pater familias in calitate de coproprietari de fapt. ui heredes dobandeau succesiunea fie in calitate de mostenitori lgitimi fie in calitate de instituiti, daca erau mentionati ca atare in testament. "sa cum spuneam, in scopul promovarii unor interese ale clasei dominante, romanii au acordat sclavilor testamenti factio pasiva, astfel incat ei puteau figura ca mostenitori in testament."vm in

vedere instituirea sclavului propriu, institutie insotita de o clauza de eliberare a acestuia.#ici sclavii nu puteau repudia mostenirea , conform statutului lor juridic , numai la sucesiunea testamentara si purtau numele de mostenitori necesari (heredes necesarii) " treia categorie de succesori, din punct de vedere al dobandirii mostenirii, o formau heredes extranei sau voluntarii."cesti mostenitori erau starini de persoana defunctului , in sensul ca pana in momentul decesului nu s-a aflat ub puterea sa. /ere(es e0tra&ei se numeau si heredes voluntarii , in sensul ca pentru a dobandi mostenirea trebuie sa-si manifeste intr-o anumita forma vointa de a o accepta .0i nu erau mostenitori de drept , spre deosebire de primele doua categorii mentionate mai sus , astfel incat erau liberi fie sa accepte fie sa repudieze succesiunea.

Acce"tarea moste&irii Acce"tarea moste&irii sau aditio hereditatis se realizeaza potrivit dreptului civil in trei moduri) cretio,pro herede gestio si nuda voluntas. Cretio este un mod solemn de acceptare a mostenirii si se realizeaza printr-o declaratie facuta in fata martorilor )!uod me "ctavius testamento sue herdem instituit eam hereditatem adeo cernoqe .(Pentru ca ,ctavius m-a instituit mostenitor in testamentul sau , accept aceasta mostenire%. Pro herede gestio este actul prin care rezulta ca heredele accepta mostenirea desi nu se pronunta e pres in acest sens ."stfeleste cazul mostenitorului care instraineaza un bun apartinand succesinii Nuda voluntas este o declaratie de acceptare e presa, dar nesolemna.

Co&(itiile acce"atrii moste&irii Intrucat acceptarea mostenirii poate adduce heredelui nu numai foloase materiale, ci si datorii, sa dispus ca numai cel ce are cpacitate de a se oblige poate face o declaratie de acceptare."stfel fiii de fmilie sau sclavii instituiti nu puteau accepta mostnirea fara autorizatia sefului familiei

$iussu patris sive domini% , caci fiii de familie si sclavii nu puteau incheia acte generatoare de obligatii pentru pater familias. Pentru cel instituit sa poata accepta mostenirea, mai era necesar sa aiba ius capiendi sau dreptul de a culege o mostenire. #us capiendi a fost creat de catre "ugust prin legile #ulia si $apia $oppaea.Prin dispozitiile cunoscute sub numele de pars nuptiaris s-a dispus ca femeile intr 69 si :9 de ani s barbatii intre 6: si ;9 de ani trebuie sa traiasca in regimul casatoriei.

E!ectele acce"tarii moste&irii Prin acceptarea mostenirii se produce confuziunea dintre patrimoniul defunctului si cel al heredelui, intrucat este vorba de o dobandire per universalitatem , prima consecinta a onfuziunii patrimoniilor este acea ca mostenitorul raspunde de toate datoriile depasesc activul succesoral (ultra vires hereditatis%. Pe de alata parte confuziunea patrimoniilor poate afecta si interesele creditorilor defunctului."stfel , in cazul heredelui insolvabil , dupa contopirea celor doua patrimonii, creditorii defunctului se vad in situatia de a veni in concurs cu creditorii mostenitorului si de a nu mai putea sa-si valorifice in intregime drepturile de creanta. <n alt effect al acceptarii este dobanidrea dreptului de propretate asupra bunurilor succesorale de catre mostenitori.+aca sunt mai multi mostenitori $comostenitori% se pune problema raporturilor juridice dintre ei. Collation bonorum este un alt effect al acceptarii.Mostnitorii sunt obligatii , in virtutea acestui effect al acceptarii, da aduca la masa succesorala toate bunurile pe care le-a primit , fiecare in parte , in timpul vietii lui pater familias ."vem in vedere bunurile dotale sau bunurile donate de catre pater familia unui descendent. Re"u(ierea moste&irii *uccesorii voluntari puteau accepta mostnirea dupa cum puteau sis a renunte la ea) is potest repudiare qui adquirere potest. In dreptul classic daca mostenitorul nu se pronunta intr-un anumit termen , tacerea sa era interpretata ca o manifestare tacita de a repudia mostenirea.