UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT/ID

DISCIPLINA: Drept Civil II ( Persoanele)

Titlul referatului: Elemente constitutive și

înfințarea persoanei juridice

COORDONATOR: Conferentiar dr. MUNTEANU CORNELIA

Student :Bișboacă Andrei

Anul : 1 (Centru- Sibiu)
 Persoana juridică este un subiect colectiv de drept civil care participă de
sine stătător la raporturile juridice, având o răspundere civilă proprie; o
colectivitate umană formată direct din persoane fizice sau din asocierea altor
persoane juridice ca subiect de drept, având o organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu distinct, afectat realizării unui scop determinat în acord cu interesul
obştesc.

Persoană juridică, conform art. 188 din Noul Cod Civil, sunt persoane
juridice entităţile prevăzute de lege, precum şi orice alte organizaţii legal înfiinţate
care, deşi nu sunt declarate de lege persoane juridice, îndeplinesc toate condiţiile
prevăzute la art. 187 - (...) trebuie să aibă o organizare de sine stătătoare şi un
patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral, în acord cu
interesul general. De plano, distingem între persoanele juridice de drept privat şi
persoanele juridice de drept public.

O persoană juridică, ca şi persoana fizică, se bucură de personalitate juridică.

Aceasta înseamnă că o grupare dacă este dotată cu personalitate juridică este
recunoscută ca persoană juridică şi, prin aceasta, este aptă să dobândească drepturi
şi să-şi asume obligaţii.

În dreptul nostru civil persoana juridică este definită ca fiind colectivul de

oameni care, îndeplinind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi subiective
şi obligaţii civile.

Definiţia legală este cuprinsă în art. 25 alin. (3) C.civ. care statuează:
„Persoana juridică este orice formă de organizare care, întrunind condiţiile cerute
de lege, este titulară de drepturi şi obligaţii civile”. Aşadar, o persoană juridică
este, atât din punct de vedere activ cât şi pasiv, subiect de drept. (a se vedea Cartea
I „Despre persoane”, Titlul IV „Persoana juridică”, art. 187-251).

Persoana juridică participă în nume propriu la circuitul civil şi răspunde

pentru obligaţiile asumate cu bunurile proprii.

În ce priveşte fundamentul persoanei juridice, în literatura de specialitate au

fost formulate mai multe teorii: teoria ficţiunii, teoriile neopersonaliste şi teoria
realităţii.
 a. Persoana juridică – o ficţiune. A dota o grupare, după imaginea omului, cu
personalitate juridică este o ficţiune; teza ficţiunii a fost sistematizată de Savigny.
Conţinutul său poate fi rezumat astfel: voinţa este necesară pentru dobândirea şi
exercitarea drepurilor; or, numai persoanele fizice sunt dotate cu voinţă, deci
numai persoanele fizice sunt apte să dobândească şi să exercite drepturi. Dacă
unele grupări sunt considerate de legiuitor ca persoane şi sunt tratate ca atare,
aceasta se întâmplă printr-o pură ficţiune care se dovedeşte utilă pentru a înţelege
unele fenomene şi a permite diverse operaţiuni. Acest raţionament aduce două
consecinţe esenţiale: 1) atribuirea personalităţii juridice unei grupări presupune că
legiuitorul a autorizat acest fapt expres sau tacit; 2) efectele personalităţii juridice
nu trebuie extinse dincolo de ceea ce au prevăzut textele care le-au permis
recunoaşterea. Ficţiunile fiind de strictă interpretare, capacitatea persoanei juridice
trebuie să fie apreciată foarte sever.

b. Persoana juridică – o realitate. Dezvoltată în special în Germania, esenţa

ideii că personalitatea juridică este o realitate sociologică este că esenţa
personalităţii constă în voinţa subiectului de drepturi. Din moment ce o grupare
este dotată cu o voinţă colectivă distinctă de voinţele individuale ale membrilor ei,
este normal să i se recunoască acesteia personalitatea juridică. Această teză a fost
alimentată de lucrările lui Durheim şi ale şcolii sale referitoare la „conştiinţa
colectivă”.

Acestei analize i se poate reproşa faptul că este fundamentată pe baze

sociologice discutabile şi, mai ales faptul că confundă noţiunea de grup social cu
aceea de persoană juridică. Ea ar ajunge să atribuie oricărui grup social care
formează o unitate organică personalitate juridică, ceea ce este,evident, prea mult.
O altă teză dezvoltată în doctrină este aceea a personalităţii juridice – realitate
tehnică: din moment ce o grupare are un anumit grad de organizare suficient pentru
ca conducătorii săi să exprime o voinţă colectivă pusă în serviciul unor interese
distincte de cele ale membrilor săi, se cuvine să i se recunoască acesteia
personalitate juridică, aceasta traducând o cerinţă de tehnică juridică. În adevăr,
dacă se admite că personalitatea juridică constă în aptitudinea de a fi subiect de
drept iar că unele grupări au uneori interese legitime distincte de interesele
individuale ale membrilor lor, deci au vocaţia de fi subiecte de drept, este normal
să li se recunoască unor asemenea grupări personalitate juridică. Din această
analiză rezultă două consecinţe: 1) personalitatea juridică trebuie recunoscută
oricărei grupări dotate cu interese distincte de cele ale membrilor săi dacă dispune
de o organizare suficientă pentru a-şi apăra aceste interese; 2) chiar în absenţa unei
intervenţii legislative şi chiar dincolo de texte, trebuie ca persoanei juridice - căreia
i s-a recunoscut existenţa - să i se acorde toate drepturile care îi sunt necesare
pentru a asigura apărarea intereselor colective cu care ea este însărcinată.

Personalitatea juridică este o abstracţiune creată de legiuitor pentru a

desemna calitatea de subiect de drept civil pe care o poate avea o colectivitate de
indivizi care întruneşte trei condiţii esenţiale:

- are un patrimoniu propriu;

- are o organizare de sine stătătoare;

- are un scop propriu (un obiect de activitate).

Aceste elemente constitutive se caracterizează prin generalitate, legalitate,

exclusivitate, diversitate şi cumulativitate. Generalitatea lor consta in aceea ca ele
sunt aplicabile tuturor categoriilor de persoane juridice. Legalitatea presupune
determinarea lor strictă numai prin voinţa legii, neexistând nici posibilitatea
ignorării şi nici a adăugirii altor elemente constitutive. Cumulativitatea se referă la
aceea că existenţa persoanei juridice este condiţionată de întrunirea tuturor
elementelor constitutive. Exclusivitatea implică împrejurarea că elemente
constitutive sunt atât necesare, cât şi suficiente. Diversitatea se referă la conţinutul
variat al celor trei elemente, care pot comporta multiple particularităţi, de la o
persoană juridică la alta.

Conţinutul elementelor constitutive ale persoanei juridice impune

următoarele consideraţiuni, specifice fiecăruia:

a) Patrimoniul persoanei juridice

Patrimoniul este un element constitutiv al persoanei juridice ce constă în

totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale ce au ca titular pe însăşi persoana
juridică. Participarea acesteia la viaţa juridică, ca subiect de sine stătător, apt să-şi
exercite drepturile şi să-şi asume obligaţii, depinde de existenţa unui patrimoniu.
 Patrimoniul persoanei juridice este distinct de patrimoniile membrilor care o
compun. În cazul anumitor categorii de persoane juridice legea pretinde, încă de la
înfiinţare, existenţa unui patrimoniu care să depăşească o valoare minimă legală.

Patrimoniul unei persoane juridice este format din două laturi:

- o latură activă, formată din totalitatea drepturilor patrimoniale ale

persoanei juridice respective şi

- o latură pasivă, formată din totalitatea obligaţiilor cu caracter patrimonial.

Prezenţa patrimoniului constituie pentru terţii care contractează cu persoana

juridică respectivă garanţia (mai puternică sau mai slabă) a posibilităţii îndeplinirii
de către persoana juridică a obligaţiilor contractuale. Ca exemplu, din latura activă
a unei persoane juridice pot face parte:

- dreptul de proprietate asupra imobilului în care persoana juridică îşi are

sediul;

- dreptul de creanţă împotriva membrilor săi pentru plata cotizaţiilor datorate

de aceştia;

- dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile pe care persoana juridică le

foloseşte în activitatea sa;

- dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport achiziţionate de

persoana juridică;

- dreptul de folosinţă asupra imobilelor, sediilor secundare ale persoanei

juridice, în temeiul contractelor de închiriere încheiate etc.

Latura pasivă a unei persoane juridice ar putea, de exemplu, să includă:

- obligaţia de plată a impozitelor datorate statului;

- obligaţia de plată a chiriei contractată pentru imobilele închiriate;

- obligaţia de plată a salariilor persoanelor încadrate cu contract de muncă;

 - obligaţia de plată a datoriilor contractate în raporturi juridice cu alte
persoane juridice etc.

Existenţa patrimoniului permite persoanei juridice să aibă o răspundere

patrimonială proprie în raporturile cu terţii şi să participe în nume propriu la
circuitul civil.

b) Organizarea de sine stătătoare. Personalitatea juridică depinde de

organizarea acelei colectivităţi, adică de compartimentarea colectivului de indivizi
care compun persoana juridică în elemente structurale de tipul: secţii,
departamente, catedre, laboratoare, ateliere, secţiuni, sectoare etc. Acordarea
personalităţii juridice nu depinde însă de o organizare anume a colectivităţii ori de
o compartimentare foarte complexă. În esenţă, este suficient de organizat un
colectiv de indivizi care şi-a desemnat organismele de conducere. Importanţa unei
organizări proprii constă în aceea că persoana juridică ce nu are desemnate
organismele de conducere, nu poate, concret, să participe la raporturile juridice
civile.

c) Scopul propriu. O persoană juridică se constituie întotdeauna pentru

îndeplinirea unui anumit obiectiv; ea are un anume obiect de activitate. Pentru a fi
valabil, scopul persoanei juridice trebuie să fie determinat, să fie real (adică să nu
fie fictiv), să fie licit şi conform cu bunele moravuri.

Determinarea scopului în care persoana juridică se constituie este esenţială

pentru viitoarea existenţă juridică a acesteia. Aceasta deoarece legea română
admite aplicabilitatea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice.

Înființarea persoanei juridice :

Persoana juridică se înființează:

a) prin actul de înființare al organului competent, în cazul autorităților și al

instituțiilor publice, al unităților administrativ-teritoriale, precum și al operatorilor
economici care se constituie de către stat sau de către unitățile administrativ-
teritoriale. În toate cazurile, actul de înființare trebuie să prevadă în mod expres
dacă autoritatea publică sau instituția publică este persoană juridică;

b) prin actul de înființare al celor care o constituie, autorizat, în condițiile

legii;

c) în orice alt mod prevăzut de lege.

Dacă prin lege nu se dispune altfel, prin act de înființare se înțelege actul de
constituire a persoanei juridice și, după caz, statutul acesteia.

Persoana juridică se înființează pe durată nedeterminată, dacă prin lege,

actul de constituire sau statut nu se prevede altfel.

Nulitatea unei persoane juridice poate fi constatată sau, după caz, declarată
de instanța judecătorească numai atunci când:

a) lipsește actul de înființare sau nu a fost încheiat în forma autentică în

situațiile anume prevăzute de lege;

b) toți fondatorii sau asociații au fost, potrivit legii, incapabili, la data

înființării persoanei juridice;

c) obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice ori bunelor

moravuri;

d) lipsește autorizația administrativă necesară pentru înființarea acesteia;

e) actul de înființare nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate;

f) actul de înființare nu prevede aporturile fondatorilor sau ale asociaților ori

capitalul social subscris și vărsat;

g) s-au încălcat dispozițiile legale privind patrimoniul inițial sau capitalul

social minim, subscris și vărsat;

h) nu s-a respectat numărul minim de fondatori sau asociați prevăzut de lege;

i) au fost nesocotite alte dispoziții legale imperative prevăzute sub

sancțiunea nulității actului de înființare a persoanei juridice.
 BIBLIOGRAFIE

Drept civil. Persoanele. In reglementarea noului Cod civil – Cornelia Munteanu,

Ovidiu Ungureanu

https://lege5.ro/Gratuit/gi2tsmbqhe/infiintarea-persoanei-juridice-codul-civil?
dp=gu3dmnbwha3tc

https://administrare.info/drept/2794-elemente-constitutive-ale-persoanei-
juridice

https://legeaz.net/dictionar-juridic/persoana-juridica