FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA

AFACERILOR
SPECIALIZAREA: ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
DEPARTAMENTUL ID

REFERAT

COORDONATOR,

STUDENT,

2008

1
 PERSOANA JURIDICĂ

CUPRINS

1. Clasificarea persoanelor juridice

2. Elemente constitutive ale persoanei juridice
3. Infiinţarea persoanei juridice

2
 4. Capacitatea civilă a persoanelor juridice
5. Reorganizarea persoanei juridice
6. Incetarea persoanei juridice
7. Transformarea persoanei juridice
8. Identificarea persoanei juridice

PERSOANA JURIDICĂ

Pentru dreptul civil persoana juridică este un subiect colectiv de drept, adică un
colectiv de oameni care, întrunind condiţiile cerute de lege, este titular de drepturi
subiective şi obligaţii civile.

3
 Cât despre terminologie, este de menţionat faptul că, noţiunea de persoană
juridică s-a născut în cadrul dreptului privat, în general al celui civil, dar ea este utilizată
şi în alte ramuri de drept. In prezent, denumirea de persoană juridică este legală în sensul
ca este utilizată de lege (Decret nr. 31/1954).
Pentru a explica această noţiune, fundamental ei, în doctrina juridică s-au
formulat două teorii: teoria ficţiunii şi teoria realităţii.

1. Clasificarea persoanelor juridice

Este necesară enumerarea categoriilor de persoane juridice române în funcţie de

actele normative care le reglementează. Astfel, prima dispoziţie legală ce trebuie luată în
calcul, în enumerarea persoanelor juridice este art. 1, cap.II din Decretul 31/1954: “Statul
este persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca
subiect de drepturi şi obligaţii civile”.
Calitatea statului de subiect de drept civil (persoana juridică) nu se confruntă cu
calitatea de persoană juridică care aparţine organelor statului din cele trei puteri:
legislativă, executivă şi judecătorească1.
După stat, principalele persoanele juridice sunt organele de stat:
a) Organele puterii legislative cu calitate de persoană juridică sunt cele două camere
ale Parlamentului: Adunarea Deputaţilor şi Senatului;
b) Organele puterii executive cu calitate de persoană juridică sunt:
- Preşedintele Republicii;
- Guvernul României;
- Ministerele şi alte organe centrale ale administraţiei de stat;
- Consiliile locale şi prefecturile;
- Organele locale de specialitate ale administraţiei de stat.
c) Organele puterii judecătoreşti cu calitate de persoană juridică sunt: instanţele
judecătoreşti (Curtea Supremă, Curţile de Apel, Tribunalele Judeţene – de
menţionat ca Judecătoriile nu sunt persoane juridice) cât şi organele procuraturii.
Alte persoane juridice de stat:
1
Cu privire la acest aspect, Maria Harbădă, Drept civil, Ed. Univeristăţii, “Al.I.Cuza” Iaşi, 2005, p.53-66,
de asemenea Gabriel Boroi, Drept civil, Partea generală, Editura BECK, Bucureşti, 1999, p.53 şi urm.

4
- agenţii economici de stat;
- cooperativele şi uniunile acestora;
- partidele politice şi organizaţiile obşteşti;
- societăţile comerciale;
- asociaţiile şi fundaţiile;
- cultele religioase.

Criterii de clasificare şi categoriile corespunzătoare de persoane juridice

- după forma dreptului de proprietate:

1. persoana juridică de stat;
2. persoana juridică privată;
3. persoana juridică cooperatistă;
4. persoana juridică mixtă.
- după naţionalitatea lor:
1. persoana juridică română;
2. persoana juridică străină.
- după sediul lor:
1. cu sediul în România
2. cu sediul în străinătate.
- după corelaţia dintre ele:
1. persoane juridice principale;
2. persoane juridice anexe.
- după regimul juridic aplicabil:
1. persoana juridică de drept public;
2. persoana juridică de drept privat.
- după natura scopului lor:
1. persoana juridică cu scop patrimonial;
2. persoana juridică cu scop nepatrimonial.

5
 II. Elemente constitutive ale persoanei juridice2

Din prevederile art. 26, lit. e din Decretul nr. 31/1954 rezultă ca sunt trei elemente
constitutive ale calităţii de persoană juridică:
1. O organizaţie de sine stătătoare (proprie);
2. Un patrimoniu propriu (distinct);
3. Un scop propriu, determinat, în acord cu interesul general obştesc.
Aceste trei elemente constitutive se caracterizează prin aceea că sunt în acelaşi timp:
Generale – caracteristica acestora de a fi aplicabile tuturor categoriilor de
persoane juridice;
Legale – ele sunt instituite prin lege;
Cumulative – pentru existenţa calităţii de persoană juridică, un colectiv de
oameni trebuie să le întrunească pe toate;
Exclusive – ele sunt nu numai necesare celor trei elemente, conţinut care,
comportă anumite particularităţi de la o persoană juridică la alta.
a) Organizarea de sine stătătoare - acel element constitutiv al
persoanei juridice care constă în alcătuirea ca un tot unitar ori
structurarea, compartimentarea colectivului de oameni. Această
organizare proprie presupune două aspecte esenţiale:
compartimentarea colectivului pe activităţi de desfăşurare şi
precizarea persoanei sau persoanelor care vor reprezenta
persoana juridică în raporturile cu terţii.
Reglementări legale: art.4, alin.2 din Legea nr.15/1990 şi Legea
Societăţilor Comerciale nr.31/1990.
b) Patrimoniul propriu – este element constitutiv care constă în
totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniului care au ca
titular pe însăşi persoana juridică.
Patrimoniul propriu este format din două laturi: una activă
(ce cuprinde drepturile patrimoniale reale sau de creanţă) şi cea
pasivă (ce cuprinde obligaţiile patrimoniale contractuale sau
2
Pentru aspectele din doctrină în această problemă, Ştefan Rauschi, Drept civil, Editura Fundaţia
Chemarea, Iaşi, p.36, 1992, înacelaşî sens, Ştefan Rauschi, op.cit., p.40

6
 extracontractuale). Structura, conţinutul şi regimul juridic al
drepturilor şi obligaţiilor difer adesea la categoriile diferite de
persoane juridice.
c) Scopul propriu - obiectul de activitate al subiectului colectiv de
drept civil. Pentru a fi valabil, scopul persoanei juridice trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii: să fie determinat şi să fie
în concordanţă cu interesul obştesc general.

Importanţa juridică a elementelor constitutive

Importanţa organelor de sine stătătoare: aceasta permite subiectelor colective de

drept civil să se înfăţişeze în raportul cu alt subiect de drept ca un tot unitar. Este de
asemenea importantă pentru cunoaşterea mediului de valorificare practică a capacităţii de
exerciţiu a persoanei juridice.
Importanţa patrimoniului propriu: el diferenţiază decisiv un colectiv care este
persoana juridică faţă de un colectiv care nu are această calitate juridică: permite
persoanelor juridice să aibă o răspundere patrimonială proprie; permite persoanei juridice
să participe la circuitul civil în nume propriu.
Importanţa scopului propriu: exprimă însăşi raţiunea de a fi a fiecărei persoane
juridice; determină limitele capacităţii de folosinţă a persoanei juridice în conformitate cu
principiul specialităţii; dă sens celorlalte două elemente constitutive.

3. Infiinţarea persoanei juridice

Definiţie: crearea unui subiect colectiv de drept civil, în condiţiile legii.

Reglementarea înfiinţării persoanei juridice: acestea se regăsesc în art. 28 din
Decretul nr.31/1954. Potrivit acestuia persoana juridică ia fiinţă, după caz:
1) prin actul de dispoziţie al organului competent de stat;

7
 2) prin actul de înfiinţare a celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
3) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabila autorizare a
organului competent;
4) printr-un alt mod reglementat de lege.

Breavitatis causa, modurile de înfiinţare prevăzute de art. 28 pot fi denumite astfel:

- înfiinţare prin actul de dispoziţie al organului de stat competent;
- înfiinţarea prin actul de înfiinţare recunoscut;
- înfiinţare prin actul autorizat;
- înfiinţare prin alt mod reglementat de lege.
- Există şi reglementare specială a înfiinţării persoanei juridice.

Conţinutul modurilor de înfiinţare3

Prin actul de dispoziţie al organului de stat competent.

Infiinţarea principalelor categorii de persoane juridice de stat:
a) organele puterii legislative s-au înfiinţat ca urmare a alegerilor ce au avut
loc în condiţiile Decretului – Lege nr.92/1990;
b) organele puterii executive sunt creaţia: Decretului – Lege nr.92/1990,
Legii nr.1/1990,Legii nr.37/1990, Legii nr.69/1991, Legii nr.6/1990.
c) Organele puterii judecătoreşti s-au înfiinţat în baza: Legii nr.92/1992 şi
Legii nr.56/1993;
d) Unităţile de stat: Legea nr.9/1991 şi H.G. Nr.48/1992;
e) Regiile autonome şi societăţile comerciale – Legea nr.15/1990. De
menţionat ca prin act de dispoziţie al organului de stat competent se
înţelege: lege adoptată de Parlamentul României; hotărâre a Guvernului
României, hotărâre a Consiliului Judeţean sau consiliului local.

3
Nereferim le prevederile Decretului nr.31/1954, art.26,32

8
 Prin actul de înfiinţare recunoscut. La adoptarea Decretului nr.31/1954. Acest
mod de înfiinţare a persoanelor juridice a fost rezervat pentru organizaţiile cooperatiste şi
unităţile lor anexe.
In legislaţia de după 22 Decembrie 1989 la acest mod de înfiinţare se referă
Decretul - Lege nr.66 şi 67/1990.
Infiinţarea unei persoane juridice cooperatiste prin modul enunţat, cu adoptarea
următoarelor acte:
- acte de constituire, adoptat de adunarea generală, conferinţa, congres;
- statutul organizaţie;
- actul recunoaşterii.

Prin actul de înfiinţare autorizat – acest mod de înfiinţare potrivit opticii din 1954 este
aplicabil următoarelor persoane juridice: organizaţii obşteşti (sindicate, uniuni de
scriitori, artişti sau compozitori; asociaţii cu scop nepatrimonial cum ar fi instituţii şi
întreprinderi anexe.
După 22 Decembrie 1989 acest mod de înfiinţare a suferit serioase modificări şi
anume:
- pentru partidele politice şi organizaţii obşteşti, autorizarea înfiinţării se dă de către
Tribunalul municipiului Bucureşti potrivit art.2 şi 3 din Decretul – Lege
nr.8/1989;
- pentru organizaţiile de scriitori, artişti, compozitori – Decretul nr.27/1990;
- pentru asociaţii şi fundaţii fără scop patrimonial – Legea nr.21/1924;
- pentru societăţi comerciale (exclusiv române) este necesară autorizarea instanţei
judecătoreşti;
- pentru societăţi comerciale cu participare străină este necesară autorizarea
instanţei judecătoreşti, după obţinerea prealabilă, a autorizării Agenţiei Naţionale
de Dezvoltare
- pentru societăţile agricole – autorizarea se dă de judecători.

Infiinţarea persoanelor juridice prin actul de înfiinţare autorizat, cuprinde următoarele

acte juridice:

9
 - actul de constituire;
- statutul societăţii;
- autorizare.
Printr-un alt mod reglementat de lege sunt supuse înfiinţării printr-un alt mod de lege,
următoarele categorii de persoane juridice:
- statul roman;
- misiunile diplomatice şi oficiile consulare;
- asociaţiile de locatari;
- asociaţiile de cooperare pentru construcţia de locuinţe proprietate personală.

Capacitatea civilă a persoanelor juridice – este aptitudinea subiectului colectiv de

drept de a avea drepturi şi obligaţii civile – capacitate de folosinţă – şi aptitudinea de a
dobândi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţii civile
prin încheierea de acte juridice civile de către organele de stat de conducere – capacitate
de exerciţiu.

Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice - acea parte a capacităţii civile

a subiectului colectiv de drept civil care constă în aptitudinea de a avea drepturi şi
obligaţii civile.
Caracterele juridice ale capacităţii de folosinţă a persoanei juridice:
1. legalitate – însuşirea acesteia de a fi instruită numai de lege;
2. inalienabilitate – capacitatea de folosinţă a persoanei juridice nu poate fi
înstrăinată sau cedată, nu se poate renunţa la ea, nici în totalitate nici in parte;
3. intangibilitate – însuşirea acesteia de a nu i se putea aduce îngrădiri decât în
cazurile şi condiţiile stabilite de lege;
4. generalitate – însuşirea de a exprima aptitudinea subiectului colectiv de drept civil
de a avea drepturi şi obligaţii civile;
5. specialitate – însuşirea acesteia de a cuprinde doar posibilitatea subiectului
colectiv de drept civil de a avea acele drepturi şi obligaţii civile care se
circumscriu principiilor specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.

10
 Inceputul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice – art.32 şi 33 din Decretul
nr.31/1951
- art.32 – persoanele juridice sunt supuse înregistrării sau înscrierii, dacă legile care
le sunt aplicabile reglementează această înregistrare sau înscriere.
- art.33 – persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea
drepturi şi obligaţiile de la data înregistrării lor.
Celelalte persoane juridice (cele nesupuse înregistrării) a căror capacitate de
folosinţă începe, în funcţie de înfiinţarea care li se aplică de la:
1. data actului de dispoziţie care le înfiinţează;
2. data recunoaşterii actului de înfiinţare;
3. data autorizării înfiinţării;
4. data îndeplinirii altei cerinţe pe care legea o prevede după caz.
Există şi dispoziţii speciale privind începutul capacităţii de folosinţă a persoanei
juridice.
Determinarea începutului capacităţii de folosinţă pe categorii de persoane
Inceputul capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice este marcat de unul din
următoarele momente.
- data înregistrării;
- data actului de dispoziţie;
- data actului recunoaşterii actului de înfiinţare;
- data autorizării înfiinţării;
- data îndeplinirii altei cerinţe.

Capacitatea de folosinţă începe de la data înregistrării la organul de stat competent,

pentru următoarele persoane juridice:
- asociaţiile de locatari;
- reprezentatele societăţilor comerciale şi organizaţiilor economice străine care
funcţionează în România;
- organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti.

11
 Capacitatea de folosinţă4 începe de la data înscrierii în registrul special destinat, ţinut
de instanţa judecătorească pentru următoarele persoane juridice:
- asociaţiile şi fundaţiile fără scop patrimonial;
- societăţile agricole.
Capacitatea de folosinţă începe de la data înmatriculării în registrul comerţului, pentru
următoarele persoane juridice:
- regii autonome:
- societăţi comerciale.
De la data actului de dispoziţie care le înfiinţează, începe capacitatea de folosinţă
a persoanelor juridice de stat: organele de stat ale puterii, instituţii de stat şi unităţi
administrativ-teritoriale.
De la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a înregistrării,
începe capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice care sunt partide politice şi
organizaţii obşteşti.
De la data recunoaşterii, de către Guvern a înfiinţării începe capacitatea de
folosinţă a persoanelor juridice care sunt camere de comerţ şi industrie.

Determinarea conţinutului capacităţii de folosinţă deplină a persoanei juridice

In determinarea conţinutului capacităţii de folosinţă a persoanei juridice trebuie să

ţinem seama de anumite reguli:
- persoana juridică nu are aptitudinea de a avea unele drepturi şi obligaţii civile care
nu pot aparţine decât persoanei fizice (nume, sănătate);
- conţinutul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este determinat şi de
caracterul fiecărei categorii de persoane juridice;
- limita esenţială a conţinutului capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este dată
de scopul său, adică de obiectul de activitate.

Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice

4
In problema capacităţii civile a persoanei juridice – subiect colectiv de drept civil, Maria Harbădă –
Drept civil, Editura Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşî, 2003, p.44-47

12
 Art.34 din Decret 31/1954 – „Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi
care corespund scopului ei, stabili prin lege, actul de înfiinţare sau statut”.
Definiţie: acea regulă de drept civil, potrivit căreia, prin acte juridice, persoana
juridică nu poate avea decât acele drepturi şi obligaţii civile care sunt în concordanţă
cu scopul ei.
Incetarea capacităţii de folosinţă restrânsă a persoanei juridice

Incetează odată cu dobândirea deplinei capacităţi de folosinţă de către persoana

juridică, adică în unul din următoarele momente:
- data înregistrării persoanei juridice;
- data înscrierii persoanei juridice;
- data înmatriculării persoanei juridice;
- data recunoaşterii actului de înfiinţare a persoanei juridice;
- data ramânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a înregistrării, după
caz.
Incetarea capacităţii de folosinţă depline a persoanei juridice

O data cu încetarea fiinţei persoanei juridice se sfârşeşte şi capacitatea sa de

folosinţă – data încetării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice este data încetării
fiinţei acesteia.
Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosinţă a persoanei
juridice
- încheierea actului juridic în lipsa capacităţii de folosinţă;
- încheierea actului juridic civil cu încălcarea principiilor specialităţii capacităţii de
folosinţă;
- este vorba de o nulitate absolută.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice5

5
In această problemă,Maria Harbădă, Capacitatea specială a persoani incapabile în unele acte juridice
civile, In Analale Universităţii “Al.I.Cuza” Iaşi, Ştiinţe Economice, 2003,p.309

13
 Aptitudinea subiectului colectiv de drept civil de a dobândi şi exercită drepturi
subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile, prin încheierea de acte
juridice civile, de către organele sale de conducere.
Pentru persoanele juridice reprezentarea sa legală este nu numai necesară ci şi
obligatorie; sau mai exact, este obligatorie pentru ca este organic necesară.
Reglementarea legală a capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice
Art.35 din Decretul 31/1954 Persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi
îndeplineşte obligaţiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele
persoanei juridice sunt actele persoanei juridice însăşi.

Inceputul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice

Există o controversă în ceea ce priveşte acest aspect şi prin urmare s-a adoptat o
soluţie general acceptată.
Persoana juridică dobândeşte capacitatea de exerciţiu odată cu înfiinţarea sa, cu
precizarea ca, capacitatea de exerciţi nu poate fi dobândită nici de către persoanele
juridice înainte de dobândirea capacităţii de folosinţă.
Titulatura capacităţii de exerciţiu este însăşi persoana juridică, ca subiect de drept
civil distinct.

Conţinutul capacităţii de exerciţiu a persoanelor juridice

Este exprimat chiar în definirea capacităţii de exerciţiu

Limitele capacităţii de exerciţiu:
1. capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice nu poate di mai întinsă
decât capacitatea de folosinţă;
2. capacitatea de exerciţiu – aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturi
civile şi de a –şi asuma obligaţii civile exclusiv prin încheierea de acte
juridice civile.
3. A doua regulă este impusă de pluritatea organelor de conducere ale
persoanei juridice.

14
Principiile realizării conţinutului capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice

1. Principiul pluralităţii organelor de conducere ale persoanei juridice

2. Principiul răspunderii persoanelor fizice care alcătuiesc organele persoanei
juridice pentru modul cum se realizează capacitatea de exerciţiu a acesteia.

Incetarea capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice

Sfârşitul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice este marcat de momentul

încetării capacităţii de folosinţă care este acela al încetării fiinţei persoanei juridice însăşi.

Nerespectarea regulilor privind capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice

Atrage sancţiunea nulităţii actului juridic civil; această nulitate este virtuală, relativă

Reorganizarea persoanei juridice – operaţiunea juridică ce cuprinde cel puţin 2

persoane juridice şi care produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetare a lor.
Această reorganizare a persoanei juridice este impusă, în general, de nevoile
economico-sociale, în continuă mişcare.

Formele reorganizării persoanei juridice

Art.40 din Decret 31/1954 persoana juridică încetează a avea fiinţa prin comasare,
divizare sau dizolvare.
Reorganizarea cunoaşte două forme:
- comasarea
o absorbţie
o fuziune
- divizarea
o totală
o parţială.

15
Comasarea:
a) absorbţia - este forma a comasării ce constă în absorbirea unei persoane juridice
care-şi încetează existenţă de către o altă persoană juridică care-şi sporeşte astfel
fiinţa etc.
b) Fuziunea – este forma a comasării ce constă în unire, contopirea a două sau mai
multe persoane juridice, ce-şi încetează astfel existenţa, şi înfiinţarea astfel a altei
persoane juridice.
Divizarea:
a) divizarea totală – constă împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane
juridice, care-şi încetează existenţa, către două sau mai multe persoane juridice
existente sau care iau, astfel, naştere.
b) Divizarea parţială – despărţirea unei părţi din patrimoniu unei persoane juridice,
care-şi menţine fiinţa şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe
persoane juridice care există sau care se înfiinţează în acest fel.

Efectele reorganizării juridice

Efectul creator – înfiinţarea persoanei juridice ca urmare a operaţiunii juridice care este
reorganizarea
Efectul creator se înfăţişează astfel:
- fuziunea produce, întotdeauna efect creator,
- absorbţia nu produce, niciodată, efect creator;
- divizarea poate produce efect creator.
Efectul extinctiv – încetarea fiinţei persoanei juridice; efectul extinctiv se prezintă
astfel:
- comasarea produce mereu efect extinctiv;
- divizarea totală produce mereu încetarea persoanei juridice;
- divizarea parţială nu produce, niciodată, efect extinctiv.

Efectul translativ – în cazul comasării operează o transmisiune universală, o totalitate de

drepturi şi obligaţii patrimoniale.

16
 - în cazul absorbţiei – persoana juridică dobândeşte drepturile şi este ţinută de
obligaţiile persoanei juridice pe care o absoarbe;
- în cazul divizării operează o transmisiune cu titlu universal.

Transmiterea contractelor în caz de reorganizare

- în cazul comasării, contractele se transmit ca elemente ale patrimoniului supus
transmisiunii universale;
- în cazul divizării – principiul aplicabil este acela al transmiterii contractului
nefracţionat.

Data producerii efectelor reorganizării

- pentru persoane juridice supuse înregistrării, efectele reorganizării nu se produc
atât între părţi cât şi faţă de terţi, decât prin înregistrare şi de la data efectuării
acestei formalităţi;
- pentru persoane nesupuse înregistrării, efectul reorganizării atât între părţi, cât şi
faţă de terţi, se produce numai de la data aprobării de către organele competente, a
documentelor întocmite în acest scop.

Incetarea persoanei juridice – sfârşitul calităţii de subiect colectiv de drept civil

Moduri de încetare a persoanei juridice
- prin comasare (absorbţie, fuziune)
- prin divizare totală (nu şi parţială)
- prin dizolvare.
Comasarea şi divizarea sunt forme ale reorganizării, putem spune că, de fapt sunt
două moduri de încetare a persoanei juridice:
- prin reorganizare;
- prin dizolvare.

Transformarea persoanei juridice

17
 Definiţie: operaţiunea juridică intervenită în cazurile şi condiţiile special
reglementate de lege, prin care o persoană juridică îşi încetează fiinţa juridică
concomitent cu înfiinţarea, în locul ei, a altei persoane juridice.

Autonomia transformării persoanei juridice

Autonomia transformării presupune următorul aspect: transformarea persoanei

juridice nu se confundă nici cu reorganizarea şi nici cu dizolvarea persoanei juridice.
Numitorul comun al celor trei noţiuni (reorganizare, dizolvare, transformare) constă în
aceea ca toate trei înseamnă moduri de încetare a persoanei juridice.
Cazurile de transformare a persoanei juridice
- există cazul reglementat de Legeanr.15/1990
- există cazul reglementat de art.222 din Legea 31/1990
- există cazurile reglementate de Legea privatizării societăţilor comerciale
nr.58/1991

Efectele transformării
Încetarea unei persoane juridice, ca o anumită persoană juridică;
Înfiinţarea în locul ei a altei persoane cu statut juridic diferit de acela al persoanei
juridice încetate.

18
 BIBLIOGRAFIE
1. Drept civil – Maria Harbădă, Editura Universităţii „al.I.Cuza” Iaşi, 2005
2. Codul civil - "Drept civil roman" - Prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu, Editura Sansa,
Bucuresti, 2002
3. Teoria generala a obligatiilor - Constantin Statescu, Corneliu Barsan, Editura AllBeck
4.Drepturile reale principale - Corneliu Barsan, Editura AllBeck
5.Contracte speciale - Prof. univ. dr. Francisc Deak, Editura Universul Juridic, 2001
6.Tratat de drept succesoral - Prof. univ. dr. Francisc Deak, Editura Universul Juridic,
2001
7.Drept civil, Partea generală, Editura BECK, Bucureşti, 1999

19