Tema nr.

3: NOȚIUNI GENERALE PRIVIND RAMURA

DREPTULUI CONSTITUŢIONAL

1. Obiectivele – definirea conceptelor de bază cu care se

temei de operează în dreptul constituțional;
studiu: – determinarea obiectului de
reglementare al dreptului constituțional;
– elucidarea trăsăturilor specifice
raportului juridic și a normelor juridice de
drept constituțional;
– aprecierea importanței reglementării
constituționale a drepturilor (politice, civile,
socio-economice şi culturale) și a
îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor;
– descrierea modalităţilor de dobândire şi
pierdere a cetăţeniei R. Moldova;
– caracterizarea autorităţilor publice după
principiile separării puterilor în stat.

2. Cuvinte- drept constituțional, constituție, cetățean,

cheie: cetățean străin, apatrid, stat, suveranitate,
popor, drepturi fundamentale, îndatoriri,
cetățenie, autorități publice.

3. Structura 3.1. Noțiunea, obiectul de reglementare și

temei: izvoarele dreptului constituţional
3.2. Raporturile şi normele dreptului
constituţional
3.3. Subiectele raporturilor de drept
constituţional
3.4. Noţiunea şi principiile reglementării
cetăţeniei
3.5. Drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor R. Moldova
3.6. Autoritățile publice
3.1. Noțiunea, obiectul de reglementare și izvoarele dreptului constituţional

Dreptul constituţional poate fi definit ca o totalitate unitară de norme juridice cuprinse în

constituţie sau în alte acte normative, învestite cu forţă juridică supremă, elaborate şi adoptate în
urma unei proceduri speciale, prin care se reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în
procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii statale1.
Dreptul constituţional ocupă locul central în sistemul de drept al Republicii Moldova, pe
care îl iniţiază şi îl supune. Celelalte ramuri de drept, cum ar fi dreptul administrativ, dreptul
penal, dreptul civil, dreptul procesual, dreptul funciar, dreptul financiar, dreptul internaţional ş.a.,
sunt iniţiate şi supuse dreptului constituţional.
Obiectul raporturilor de drept constituţional îl constituie relaţiile sociale ce apar în
cadrul activităţii de organizare a societăţii în stat şi de exercitare a puterii de stat, relaţii cu
privire la baza economică şi structura socială, cu privire la forma şi funcţiile statului, organizarea
şi funcţionarea mecanismului de stat, organizarea administrativă a teritoriului, stabilirea şi
garantarea drepturilor fundamentale ale omului şi cetăţeanului2.
1
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 8 (144 p.)
2
Guceac Ion. Curs elementar de drept constituţional. Vol. I. Chișinău: Reclama, 2001, p. 19
 Obiectul nemijlocit al ramurii de drept constituţional este format din trei componente
principale:
1. Dreptul constituţional instituţional, care are ca obiect tradiţional instituţiile politice, precum
şi fundamentele instituţiilor administrative şi jurisdicţionale (parlamentul, şeful statului,
guvernul, administraţia publică, instanţele judecătoreşti, Curtea Constituţională ş.a.).
2. Dreptul constituţional normativ sau fundamental care are ca obiect sistemul surselor
dreptului sau sistemului normativ. Art. 8 din Constituţia R.M. prevede că „Republica Moldova se
obligă să respecte Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze
relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internațional”.
3. Dreptul constituţional substanţial sau relaţional, care are ca obiect drepturile şi libertăţile
fundamentale.
Prin izvoare de drept constituţional se înţeleg formele de exprimare a normelor juridice,
care sunt adoptate sau sancţionate de stat. Pentru a fi izvoare de drept constituţional, actele
normative trebuie sa fie adoptate de organe de stat competente şi în acelaşi timp să reglementeze
relaţiile privitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii3.
Printre izvoarele dreptului constituţional se enumeră:
1. Constituţia și legile de modificare a constituţiei. Constituţia ar putea fi definită, ca actul
juridic normativ suprem, exprimat, de regulă, în formă scrisă, care cuprinde nomele ce
reglementează relaţiile sociale fundamentale privind instaurarea, menţinerea și exercitarea puterii
statale, act adoptat, de regulă, printr-o procedură specifică, menită să-i confere forţă juridică
supremă4. Constituția R. Moldova a fost adoptată la data de 29.07.1994 și a intrat în vigoare la
data de 27.08.1994.
Din punct de vedere juridic, Constituţia Republicii Moldova este structurată în: preambul 7
titluri, unele având capitole şi secţiuni, şi 143 de articole.
Preambulul declară Constituţia „Legea supremă a societăţii şi a statului”, motivează
necesitatea adoptării Legii fundamentale, reafirmând valorile general-umane, recunoaşterea
dreptului internaţional.
Titlul I - Principii generale - conţine reglementări privind forma de guvernământ. Republica
Moldova este considerată stat suveran, independent, unitar şi indivizibil, stat de drept şi
democratic. Se proclamă suveranitatea poporului, teritoriul Republicii Moldova considerându-se
inalienabil. Se stabileşte că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile omului vor
fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu
pactele şi celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
Titlul II - Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale - se divizează în patru capitole,
care stabilește în ordine succesivă principiile reglementării drepturilor, libertăților și îndatoririlor
fundamentale ale cetățenilor, spectrul drepturilor politice, civile, social-economice şi culturale,
sistematizarea îndatoririlor fundamentale și statutul și rolul avocatului poporului în promovarea
și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Titlul III – Autorităţile publice - este structurat în 6 capitole, 6 secţiuni şi 67 articole, în care
sunt reglementate autorităţile publice din Republica Moldova (Parlamentul, Preşedintele,
Guvernul, Administraţia publică, Autoritatea judecătorească), limitele competenţelor lor, precum
şi raporturile de colaborare dintre puterile statului.
Titlul IV - Economia naţională şi finanţele publice - este format din 8 capitole, care enunţă
principiile generale privind: economia, proprietatea, sistemul financiar-creditar, bugetul public
naţional, sistemul fiscal.
Titlul V - Curtea constituţională - cuprinde 7 articole, prin care stabileşte statutul acestui
organ de jurisdicţie constituţională, principiile de activitate, atribuţiile, structura şi efectul
hotărârilor Curţii.
Titlul VI - Revizuirea constituţiei - este consacrat modalităţilor şi procedurilor de revizuire a
legii supreme.
3
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 15
4
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 20
 Titlul VII - Dispoziţii finale şi tranzitorii - este ultimul din Constituţie, considerat parte
integrală a ei care în 8 articole cuprinde reguli referitoare la termenele şi modalitatea de intrare în
vigoare a Constituţiei.
2. Legile ce reglementează relaţiile sociale referitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea
puterii de stat (de exemplu, Legea cu privire la cetăţenie, Legea cu privire la organizarea
judecătorească ș.a.);
3. Decretele Președintelui Republicii Moldova, ce reglementează relaţiile privitoare la
instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat (de exemplu, decretele cu privire la
mobilizarea parţială sau generală în forţele armare, declararea stării excepţionale, de asediu sau
de război, decorarea cu distincţii de stat etc.);
4. Tratatele internaţionale la care R. Moldova este parte în care sunt reglementate relaţiile
sociale ce ţin de instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii de stat (de exemplu, Carta
Organizaţiei Naţiunilor Unite, Acordul de asociere a Republicii Moldova cu UE). Intrarea în
vigoare a unui tratat internaţional conţinând dispoziţii contrare Constituţiei va trebui precedată
de o revizuire a acesteia5.

3.2. Raporturile şi normele dreptului constituţional

Raporturile de drept constituţional sunt o categorie a raporturilor juridice, care se

manifestă prin următoarele trăsături specifice6:
– ele sunt reglementate de norme juridice de drept constituţional, care determinând
participanţii la raport, stabilesc pentru aceştia drepturi şi obligaţii reciproce;
– ele reglementează relaţiile sociale fundamentale ce apar în procesul instituirii, menţinerii şi
exercitării puterii de stat;
– ele sunt raporturi de voinţă, care sunt condiţionate de faptul, că aici pe de o parte intervine
voinţa autorităţii statale, exprimată în conţinutul normei de drept constituţional şi pe de altă parte
voinţa subiecţilor participanţi la raportul social;
– raportul de drept constituţional este un raport social, care se naşte, se modifică şi se stinge
numai între oameni – persoane fizice luate individual sau grupate în colective, pe de o parte, şi
autoritatea publică, pe de altă parte.
Reieşind din cele expuse putem defini raporturile de drept constituţional ca o categorie
a raporturilor juridice voliţionale, reglementate de norme de drept constituţional şi care apar, se
desfăşoară şi se sting în cadrul relaţiilor sociale de instituire şi organizare a puterii statale şi în
cadrul căruia participanţii se manifestă ca purtători de drepturi şi obligaţii7.
Normele de drept constituţional sunt normele care reglementează conduita oamenilor în
relațiile sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menținerii și exercitării puterii de
stat. Aceste norme sunt cuprinse atât în Constituţie, cât şi în alte acte normative, care sunt
izvoare ale dreptului constituțional8.
Normele de drept constituţional reglementează principiile de bază pentru toate normele
altor ramuri de drept. De exemplu: Constituţia Republicii Moldova (art.9 şi art.46) stipulează
norme despre dreptul la proprietate privată, iar dreptul civil detaliat reglementează raporturile de
proprietate, inclusiv private. Prin art.44 din Constituţie se interzice munca forţată – legislaţia
muncii se conduce de această prevedere.
Stabilitatea normelor de drept constituţional se asigură prin faptul că normele de drept
constituţional se modifică cu mult mai complicat decât normele celorlalte ramuri de drept. Pentru
a modifica o lege obişnuită se cere votul simplu al majorităţii parlamentare, atunci când pentru
modificarea normelor constituţionale se cere votul a doua treimi din deputaţii aleşi.
Normele de drept constituţional se clasifică în mai multe categorii:

5
Constituția R.Moldova, art. 8, alin. (2)
6
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 13
7
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 13
8
Arseni Al. Drept constitutional și instituții politice. Vol. I. Chișinău: CEP USM. 2005, p. 36 (502 p.)
1. În dependenţă de sfera funcţională de reglementare, deosebim:
– norme constituţionale de reglementare – reglementează nemijlocit relații sociale
fundamentale (de exemplu: art. 61 Alegerea Parlamentului, art. 78 Alegerea Preşedintelui);
– norme constituţionale de protecţie, asigurare, conservare, care în majoritatea cazurilor
reprezintă interdicții (de exemplu: art. 4: Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă.
Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere
juridică);.
2. În dependenţă de natura conduitei pe care o prescriu normele de drept constituţional,
deosebim:
– norme constituţionale de competenţă (de împuternicire) – de exemplu: art. 66. Atribuțiile
de bază ale Parlamentului, art. 86-88 Atribuțiile Președintelui etc.;
– norme constituţionale operative (categorice) - de exemplu: art. 7. Constituţia Republicii
Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor
Constituţiei nu are putere juridică; art. 80 alin. (4) (4) Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia
de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel mult două mandate consecutive.
3. În dependenţă de caracterul relaţiilor sociale fundamentale, deosebim:
– norme constituţionale materiale - de exemplu: art. 44 Interzicerea muncii forţate; art. 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia etc.;
– norme constituţionale procesuale – de exemplu: art. 64 Organizarea internă a Parlamentului.
4. În dependenţă de durata acţiunii în timp, deosebim:
– norme temporare;
– norme permanente;
– norme excepţionale.
3.3. Subiectele raporturilor de drept constituţional

Subiecte a raporturilor de drept constituţional sunt oamenii, luaţi individual sau în

colectiv şi autorităţile statale. Acestea dispun de următorul specific:
– întotdeauna unul dintre subiecte trebuie să fie deţinătorul puterii, statul sau organul legiuitor;
– subiectele trebuie să acţioneze într-un raport ce are ca obiect activitatea de instaurare,
menţinere şi exercitare a puterii.
La categoria subiectelor de drept constituţional se referă: poporul, statul, organele statului,
partidele și alte formaţiuni politice, cetăţenii, străinii și apatrizii.
1. Poporul ca subiect de drept constituţional se întemeiază în baza prevederilor art. 2 din
Constituţia Republicii Moldova care stabileşte: „Suveranitatea naţională aparţine poporului
Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative, în formele
stabilite de Constituţie. Nici o persoană particulară, nici o parte din popor, nici un grup social,
nici un partid politic sau o altă formaţiune obştească nu poate exercita puterea de stat în nume
propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai gravă crimă împotriva poporului”.
2. Statul poate să apară ca subiect al raporturilor de drept constituţional privind realizarea
drepturilor sale suverane, fie direct, fie fiind reprezentat de organele sale.
3. Organele statului sunt subiecte ale raporturilor de drept constituţional în cazul în care
acestea îşi exercită atribuţiile constituţionale. Astfel, întru realizarea prevederilor art. 72: alin. (1)
din Legea fundamentală, Parlamentul adoptă legi constituţionale, organice şi ordinare.
Preşedintele Republicii Moldova reprezintă statul şi este garantul suveranităţii independenţei
naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării (art. 77, alin. (2).
4. Partidele şi alte formaţiuni politice sunt subiecte ale raporturilor de drept constituţional,
deoarece acestea „contribuie la definirea şi exprimarea voinţei politice a cetăţenilor şi în
condiţiile legii, participă la alegeri” (art. 41. alin. (1) din Constituţie).
5. Cetăţenii apar ca subiecte ale raporturilor de drept constituţional fie aparte, ca persoane
fizice, fie ca persoane învestite cu anumite prerogative în organele legiuitoare (deputaţi în
Parlament), fie organizați în circumscripţii electorale.
6. Străinii și apatrizii. Aceştia sunt subiecte ale raporturilor de drept constituţional în legătură
cu acordarea azilului politic sau în cazul protecţiei proprietăţii private (art. 19 din Constituţie).

3.4. Noţiunea şi principiile reglementării cetăţeniei

Dreptul constituţional studiază cetăţenia atât sub aspect politic, cât şi sub aspect juridic.
Cetăţenia apare ca o legătură între o persoană fizică şi stat, ca o apartenenţă juridică a acestuia la
statul respectiv. Cetăţenia fiind o legătură indisolubilă dintre cetăţeni şi stat, totodată este
exprimată prin totalitatea drepturilor şi obligaţiilor reciproce dintre persoană şi stat9.
Potrivit art. 3 al Legii cetăţeniei R. Moldova10, „Cetăţenia Republicii Moldova stabileşte
între persoana fizică şi Republica Moldova o legătură juridico-politică permanentă, care
generează drepturi şi obligaţii reciproce între stat şi persoană”.
Relaţiile politice se manifestă prin faptul că cetăţenii statului, fiind integraţi în marea
colectivitate ce poartă numele de popor (naţiune), sunt reprezentanţi ai suveranităţii naţionale
(puterii publice).
Relaţiile juridice au un triplu conţinut:
– pe plan extern ele se păstrează şi se prelungesc oriunde s-ar afla persoana;
– cetăţenii fiind participanţi la raporturi juridice, au calitatea de a fi titulari de drepturi şi
obligaţii;
– toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii şi autorităţii publice fără deosebire11.
Dr. V.Popa defineşte rolul cetăţeniei pentru persoană ca o „legătură politică şi juridică
permanentă, nelimitată în timp şi spaţiu, dintre persoanele fizice şi stat, legătură ce semnifică
apartenenţa acestora la statul Republica Moldova şi se exprimă prin ansamblul drepturilor şi
obligaţiilor reciproce pe care statul le garantează”12.
Reieşind din cele menţionate mai sus, putem defini cetăţenia ca o calitate indispensabilă a
persoanei fizice, dobândită în raport cu statul, nelimitată în timp şi spaţiu, bazată pe fidelitatea
politică a persoanei, în temeiul căreia aceasta devine titularul tuturor drepturilor, libertăţilor şi
îndatoririlor fundamentale, dobândind protecţia statului şi a legislaţiei în vigoare13.
Principiile reglementării cetăţeniei sunt acele reguli, de maximă generalitate, care
conduc, guvernează materia instituţiei cetățeniei și care stabilesc cadrul juridic general de
dobândire, de exercitare a calității de cetățean și de pierdere a cetățeniei. În conformitate cu art. 7
al Legii cetățeniei, instituţia cetăţeniei se bazează pe următoarele principii:
– Dreptul fiecărei persoane la o cetăţenie;
– Nediscriminarea cetăţenilor, indiferent de temeiurile dobândirii cetăţeniei;
– Inadmisibilitatea privării arbitrare a persoanei de cetăţenia ei şi de dreptul de a-şi schimba
cetăţenia;
– Evitarea apatridiei14;
– Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi, asupra cetăţeniei
celuilalt soţ sau asupra cetăţeniei copilului dacă nu există o cerere scrisă în acest sens al
părinţilor.
Pe lângă principiile enumerate de Legea cetățeniei, Constituția R. Moldova enumeră și alte
principii, cum ar fi:
– egalitatea cetăţenilor Republicii Moldova – toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în
faţa legii şi autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială15;

9
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 59
10
Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. , 10.08.2000, Nr. 98-101, art Nr: 709.
11
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 59
12
V.Popa. Dreptul public. Chişinău: Presa, 1998, p.286
13
Zaporojan L., Arseni A. Cetăţenia, un atribut al statalităţii. În Revista Naţională de Drept. Nr. 2, 2009, p. 67
14
Apatrid = persoană care nu are cetățenia niciunui stat
15
art. 16 alin. (2) din Constituţie
– protecţia cetăţenilor. Art. 18 din Constituţia R.M. prevede că cetăţenii beneficiază de
protecţia statului atât în țară, cât și în străinătate şi ei nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din ţară);
– responsabilitatea statului faţă de cetăţenii săi şi a cetăţenilor faţă de stat (art. 134. alin. (3) din
Constituţie);
– libertatea opiniei şi a exprimării oricărui cetăţean este garantată de Constituţie (art. 32 din
legea supremă);
– dreptul de vot şi dreptul de a fi ales în conformitate cu prevederile Codului electoral (art. 38
din Constituţie);
– dreptul la administrarea treburilor publice şi accesul la o funcţie publică (art. 38 din
Constituţie) etc.
Instituţia cetăţeniei în Republica Moldova este reglementată prin art.17-18 din
Constituţie, Legea cetăţeniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 02.06.2000, de tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi de alte acte normative adoptate în
corespundere cu acestea.
Conform legislaţiei naţionale cetăţenia poate fi dobândită prin: a) naştere; b) recunoaştere;
c) înfiere; d) redobândire; e) naturalizare.
a) Dobândirea cetățeniei R. Moldova prin naştere:
Este considerat cetăţean al Republicii Moldova copilul16:
– născut din părinţi, ambii sau unul dintre care, la momentul naşterii copilului, este cetăţean al
Republicii Moldova;
– născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi apatrizi;
– născut pe teritoriul Republicii Moldova din părinţi care au cetăţenia unui alt stat sau unul
dintre care este apatrid, iar celălalt cetăţean străin.
Copilul găsit pe teritoriul Republicii Moldova este considerat cetăţean al ei, atât timp cât nu
este dovedit contrariul, până la atingerea vârstei de 18 ani.
b) Dobândirea cetățeniei R. Moldova prin recunoaştere17:
Sunt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care au dobândit şi au
păstrat această cetăţenie potrivit legislaţiei anterioare, precum şi persoanele care au dobândit
cetăţenia conform actualei Legi cu privire la cetăţenie.
Sunt recunoscute ca cetăţeni ai Republicii Moldova persoanele care şi-au expus dorinţa de
a deveni cetăţeni ai Republicii Moldova şi anume:
– persoanele născute pe teritoriul Republicii Moldova sau persoanele unul dintre ai căror
părinţi sau bunei s-a născut pe teritoriul numit;
– persoanele care până la 28 iunie 1940 au locuit în Basarabia, în Nordul Bucovinei, în
ţinutul Herţa şi în R.A.S.S.M., urmaşii lor;
– persoanele deportate sau refugiate de pe teritoriul Republicii Moldova începând cu 28 iunie
1940, precum şi urmaşii lor;
– persoanele care la data de 23 iunie 1990 locuiau legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii
Moldova şi care continuă să locuiască în prezent.

c) Dobândirea cetățeniei R. Moldova prin înfiere18:

Copilul apatrid dobândeşte automat cetăţenia Republicii Moldova prin înfiere dacă
înfietorii (înfietorul) sunt cetăţeni ai Republicii Moldova.
Asupra cetăţeniei copilului apatrid, înfiat de soţi unul dintre care este cetăţean al Republicii
Moldova, iar celălalt cetăţean străin hotărăsc, de comun acord, înfietorii. În cazul când înfietorii
nu cad de comun acord, asupra apartenenţei copilului la Republica Moldova, va decide instanţa
de judecată, ţinând cont de interesele acestuia. În cazul copilului care a împlinit vârsta de 14 ani,

16
Art. 11 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
17
Art. 12 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
18
Art. 13 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
se cere consimţământul lui, autentificat de notar.
Copilul cetăţean străin înfiat de soţi ambii sau numai unul dintre ei fiind cetăţean al
Republicii Moldova, sau unul fiind cetăţean al Republicii Moldova, iar celălalt cetăţean străin
sau apatrid, poate deveni cetăţean al Republicii Moldova dacă renunţă la cetăţenia statului străin,
cu excepţia cazurilor prevăzute de acordurile internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
d) Dobândirea cetățeniei R. Moldova prin redobândire19:
Persoana care a avut anterior cetăţenia Republicii Moldova o poate redobândi la cerere,
păstrându-şi, la dorinţă, cetăţenia străină, dacă nu cade sub incidenţa următoarelor condiții:
a) a săvârşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
b) a fost implicată în activitate teroristă;
c) a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi are antecedente
penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală;
d) desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei;
Persoana căreia i s-a retras cetăţenia Republicii Moldova pe motiv că a săvârşit fapte
deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului, nu o mai poate redobândi, iar în
restul cazurilor de pierdere a cetățeniei o poate redobândi numai în condiţiile naturalizării şi
numai după 5 ani de domiciliu legal şi obişnuit pe teritoriul Republicii Moldova din momentul
retragerii cetăţeniei.
e) Dobândirea cetățeniei R. Moldova prin naturalizare20:
Cetăţenia Republicii Moldova poate fi acordată la cerere cetățeanului străin sau apatridului
cu domiciliul legal și obișnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care cunoaşte şi respectă
prevederile Constituţiei, a susţinut testul pentru evaluarea nivelului de cunoaştere a limbii de stat
și are surse legale de venit, cu respectarea uneia dintre următoarele condiții:
a) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova cel puţin în ultimii 10 ani (sau 8 ani – pentru
apatrizi, refugiaţi şi beneficiarii de protecție umanitară și azil politic);
b) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova timp de 5 ani înaintea împlinirii vârstei de 18
ani;
c) este căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani şi a avut domiciliul în
mod continuu pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani;
d) are domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova în ultimii 3 ani la părinţi sau la copii (inclusiv
înfietori sau înfiaţi) cetăţeni ai Republicii Moldova.
Prin derogare de la prevederile expuse mai sus, cetăţenia Republicii Moldova poate fi
acordată la cerere cetățeanului străin sau apatridului care cunoaşte şi respectă prevederile
Constituţiei și care întrunește cumulativ următoarele condiții21:
a) are o bună reputație economică și financiară;
b) nu prezintă pericol sau risc pentru ordinea publică și securitatea statului;
c) varsă contribuția la Fondul de investiții publice pentru dezvoltare durabilă sau a efectuat și
menține, pentru o perioadă de 60 de luni, investiții în cel puțin unul din domeniile de dezvoltare
strategică ale Republicii Moldova, aprobate de Guvern.
Procedura acordării cetăţeniei este stipulată în art. 32-40 ale Legea cetăţeniei Republicii
Moldova din 2 iunie 2000, nr. 1024-XIV. Cererea privind dobândirea sau redobândirea cetăţeniei
R.M. se adresează Preşedintelui R.M. şi se depune, personal sau prin mandatar (în baza procurii
autentificate notarial), la organul teritorial al Agenției Servicii Publice în al cărui rază îşi are
domiciliu solicitantul, sau la Ministerul Economiei22, iar în cazul persoanei cu domiciliu legal şi
obişnuit în străinătate, la reprezentanţa diplomatică sau instituţia consulară a Republicii Moldova
sau la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova.
19
Art. 16 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
20
Art. 17 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
21
Art. 17, alin. (1) Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
22
În situația în care este solicitată dobîndirea cetăţeniei Republicii Moldova prin vărsarea unei contribuții nerambursabile la
Fondul de investiții publice pentru dezvoltare durabilă
 Temeiurile refuzului de a acorda cetăţenie. Cetăţenia Republicii Moldova nu se acordă
persoanei care:
– a săvârşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
– a fost implicată în activitate teroristă;
– a fost condamnată la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi are antecedente
penale sau la momentul examinării cererii se află sub urmărire penală;
– desfăşoară activitate care periclitează securitatea statului, ordinea publică, sănătatea şi
moralitatea populaţiei;
– nu întruneşte integral condiţiile pentru dobândirea cetăţeniei Republicii Moldova, stabilite de
Legea cetățeniei R. Moldova.

Termenul de examinare a cererilor şi a propunerilor privind cetăţenia Republicii

Moldova nu poate depăşi un an din ziua în care au fost depuse toate documentele necesare
acordării, redobândirii sau renunţării la cetăţenia Republicii Moldova. În situația în care este
vizată acordarea sau retragerea cetățeniei Republicii Moldova prin vărsarea unei contribuții
nerambursabile la Fondul de investiții publice pentru dezvoltare durabilă, termenul de examinare
a cererilor și propunerilor este de 30 de zile din data prezentării acestora. Cererea şi propunerile
repetate în problema cetăţeniei se examinează numai în cazul constatării unor circumstanţe
esenţiale necunoscute până atunci.
Jurământul de credinţă faţă de Republica Moldova. Persoana căreia i se acordă
cetăţenia Republicii Moldova prin naturalizare sau redobândire va depune, în termen de 6 luni de
la data intrării în vigoare a decretului Preşedintelui Republicii Moldova, în faţa preşedintelui
raionului sau primarului municipiului ori, după caz, în faţa şefului misiunii diplomatice sau al
oficiului consular al Republicii Moldova, următorul jurământ de credinţă faţă de Republica
Moldova: „Eu (numele, prenumele), născut la (data şi locul naşterii), jur să fiu cetăţean devotat
Republicii Moldova, să respect cu sfinţenie Constituţia şi celelalte legi ale ei, să nu întreprind
nici o acţiune care i-ar prejudicia interesele şi integritatea teritorială”. Cetăţenia Republicii
Moldova se dobândeşte la data depunerii jurământului.
Pierderea cetățeniei R. Moldova. Pierderea cetăţeniei R.M. poate avea loc în următoarele
cazuri: a) prin renunţare; b) prin retragere; c) în temeiul acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
a) Renunţarea la cetăţenie. Renunţarea la cetăţenia R.Moldova se deosebește esenţial de
retragerea cetăţeniei prin caracterul său volitiv, fiind un mod amiabil de rezolvare a unor
probleme ce ţin de apartenenţa unei persoane la un stat anumit. Statul trebuie să permită
renunţarea la cetăţenia sa, cu condiţia ca persoana în cauză să nu devină apatrid. Renunţarea la
cetăţenia R.M. se aprobă persoanei care a împlinit 18 ani, cu excepţia cazurilor stabilite de lege.
Renunţarea la cetăţenia Republicii Moldova se aprobă solicitantului, cu condiţia prezentării
adeverinţei privind deţinerea sau dobândirea cetăţeniei unui alt stat ori garanţiei dobândirii
cetăţeniei unui alt stat. Dacă persoana căreia i s-a aprobat renunţarea la cetăţenia Republicii
Moldova, în pofida garanţiei nu va dobândi cetăţenia unui alt stat, adică va deveni apatridă,
partea din decretul Preşedintelui Republicii Moldova privind aprobarea renunţării la cetăţenia
Republicii Moldova referitoare la această persoană se va abroga în modul stabilit.
b) Retragerea cetăţeniei23 - este o formă de sancţiune aplicată unei persoane. Cetăţenia
Republicii Moldova poate fi retrasă printr-un decret al Preşedintelui Republicii Moldova
persoanei care:
– a dobândit cetăţenia Republicii Moldova în mod fraudulos, prin informaţie falsă sau prin
ascunderea unui fapt pertinent;
– s-a înrolat benevol în forţe armate străine;
– a săvârşit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esenţiale statului;
– nu respectă condițiile de efectuare și menținere a investiției, stabilite la art. 17 alin. (1 1) și (6)
a Legii cetățeniei.
23
Art. 23 Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din 02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din 10.08.2000, art Nr: 709
 Retragerea cetăţeniei nu se admite în baza temeiurilor menționate, dacă persoana va deveni
apatrid, cu excepţia cazurilor când persoana a dobândit cetăţenia Republicii Moldova în mod
fraudulos, prin informaţie falsă sau prin ascunderea unui fapt pertinent. Retragerea cetăţeniei
Republicii Moldova persoanei nu produce nici un efect asupra cetăţeniei soţului şi copiilor ei.
Procedura renunțării sau retragerii cetăţeniei R. Moldova. Cererea privind renunţarea
la cetăţenia Republicii Moldova se adresează Preşedintelui Republicii Moldova şi se depune
numai de persoanele care îşi au domiciliu legal şi obişnuit în străinătate, la reprezentanţa
diplomatică sau instituţia consulară a Republicii Moldova.
Propunerile, avizele şi alte materiale referitoare la retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
se vor înainta Preşedintelui Republicii Moldova de Agenția Servicii Publice, precum şi de
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene direct sau prin intermediul reprezentanţelor
diplomatice sau al instituţiilor consulare ale Republicii Moldova.
Propunerile, avizele şi alte materiale referitoare la retragerea cetăţeniei Republicii Moldova
dobândite în temeiul art. 17 alin. (11) și (31) vor fi înaintate Preşedintelui Republicii Moldova de
către Ministerul Economiei.
În Republica Moldova se permite pluralitatea de cetăţenii:
– copiilor care au dobândit automat la naştere cetăţenia Republicii Moldova şi cetăţenia unui
alt stat;
– cetăţenilor săi, care deţin concomitent cetăţenia unui alt stat, când această cetăţenie este
dobândită automat prin căsătorie;
– copiilor cetăţeni ai Republicii Moldova care au dobândit cetăţenia unui alt stat în urma
înfierii;
– dacă această pluralitate rezultă din prevederile acordurilor internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
– în cazul în care renunţarea la cetăţenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibilă sau nu
poate fi rezonabil cerută;
– în alte cazuri prevăzute de lege.
În interesele republicii şi în cazuri excepţionale, cetăţenii unor alte state pot deveni şi
cetăţeni ai Republicii Moldova, prin decret al Preşedintelui Republicii Moldova, dacă nu cad sub
incidenţa art. 20 lit. a)-d)24 din Legea cetăţeniei.
Dobândirea de către cetăţeanul Republicii Moldova a cetăţeniei altui stat nu atrage
pierderea cetăţeniei R. Moldova.

3.5. Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale cetățenilor R. Moldova

Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetăţenilor, esenţiale pentru
viaţă, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltarea a personalităţii
umane, drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin Constituţie şi legi25.
Constituţia utilizează termenul drept, atunci când consacră: dreptul la viaţă şi la integritate
fizică şi psihică (art. 24), dreptul la apărare (art. 26), dreptul la informaţie (art. 34), dreptul de vot
şi dreptul de a fi ales (art. 38) etc. În schimb, Constituţia foloseşte termenul libertate atunci când
reglementează libertatea conştiinţei (art. 31), libertatea de opiniei şi a exprimării (art. 32),
libertatea întrunirilor (art. 40) etc. Observăm că terminologia constituţională, deşi nuanţată,
desemnează o singură categorie juridică şi anume dreptul fundamental. Astfel văzute lucrurile,
juridiceşte, dreptul este o libertate, iar libertatea este un drept. Nu există deosebiri de natură
juridică, suntem deci în prezenţa unei singure noţiuni juridice26.
Potrivit opiniei cercetătorilor autohtoni27, drepturile şi libertăţile omului prevăzute de
Constituţia Republicii Moldova pot fi clasificate în următoarele categorii: drepturi civile; drepturi

24
În art. 20 sînt reglementate temeiurile refuzului de a acorda cetăţenia R. Moldova
25
Muraru I., Tănăsescu E.S. Drept constituţional și instituții politice. Vol. I. ed. 13. București: C.H.Beck, 2008, p. 140.
26
Muraru I., Tănăsescu E.S. Drept constituţional și instituții politice. Vol. I. ed. 13. București: C.H.Beck, 2008, p. 148.
27
Popa V. Dreptul public. Chișinău, 1998 p.308-309
politice; drepturi social-economice şi culturale.
Din categoria drepturilor civile fac parte: Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi
psihică (art.2428), Libertatea individuală şi siguranţa persoanei (art.25), Dreptul la apărare
(art.26), Viaţa intimă, familială şi privată (art. 28), Inviolabilitatea domiciliului (art.29), Secretul
corespondenţei (art. 30), Familia (art.48), Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică
(art.53).
Din categoria drepturilor politice, fac parte: Libertatea conştiinţei (art. 31), Libertatea
opiniei şi a exprimării (art.32), Dreptul la informaţie (art. 34), Dreptul la vot şi dreptul de a fi
ales (art.38), Dreptul la administrare (art. 39), Libertatea întrunirilor (art.40), Libertatea
partidelor şi altor organizaţii social-politice (art. 41).
La categoria drepturilor economice şi sociale se enumeră: Dreptul la ocrotirea sănătăţii
(art. 36), Dreptul la un mediu înconjurător sănătos (art. 37), Dreptul de a întemeia şi de a se
afilia la sindicate (art. 42), Dreptul la muncă şi la protecţia muncii (art.43), Interzicerea muncii
forţate (art. 44), Dreptul la grevă (art. 45), Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
(art. 46), Dreptul la asistenţă şi protecţie socială (art. 47), Protecţia familiei şi a copiilor orfani
(art. 49), Ocrotirea mamei, copiilor şi a tinerilor (art.50), Protecţia persoanelor handicapate (art.
51).
La categoria drepturilor culturale se includ: Libertatea creaţiei (art. 33) și Dreptul la
învăţătură (art. 35).
Îndatoririle fundamentale reprezintă acele obligaţii ale cetăţenilor, considerate esenţiale
de către popor pentru realizarea intereselor generale, înscrise în Constituţie şi asigurate în
realizarea lor prin convingere sau, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului29.
Îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor sunt reglementate în art. 55-59 ale Constituției R.
Moldova, după cum urmează:
1. Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor (art. 55). Orice persoană îşi exercită drepturile şi
libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile altora.
2. Devotamentul faţă de ţară (art. 56). Devotamentul faţă de ţară este sacru. Cetăţenii cărora le
sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţă a
obligaţiilor ce le revin şi, în cazurile prevăzute de lege, depun jurământul cerut de ea.
3. Apărarea Patriei (art. 57) este un drept şi o datorie sfântă a fiecărui cetăţean. Serviciul
militar este satisfăcut în cadrul forţelor militare, destinate apărării naţionale, pazei frontierei şi
menţinerii ordinii publice, în condiţiile legii.
4. Contribuţii financiare (art. 58). Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin
taxe, la cheltuielile publice. Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a
sarcinilor fiscale. Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege.
5. Protecţia mediului înconjurător, conservarea şi ocrotirea monumentelor istorice şi culturale
constituie o obligaţie a fiecărui cetăţean (art. 59).

3.6. Autoritățile publice

Prin noţiunea autoritate publică se subînţelege un drept al cuiva, o putere de comandă de a

da dispoziţii sau a impune cuiva ascultare, instituţie politică sau administrativă într-un stat, organ
al puterii de stat. Se consideră autorităţi, acele structuri care sunt investite cu dreptul de a
exercita puterea. Putere publică înseamnă capacitatea de a impune un comportament din partea
societăţii şi în favoarea ei. Puterea de stat este capacitatea de a impune un comportament în stat,
iar organul de stat este privit ca un instrument al exercitării puterii de stat30.
Autoritatea publică nu este o simplă autoritate învestită cu putere şi care se bucură de un
anumit prestigiu. Mai întâi de toate, autorităţile publice, direct sau indirect, sunt dependente de

28
Articolele enumerate sunt reglementate de Constituția R. Moldova
29
Muraru I., Tănăsescu E.S. Drept constituţional și instituții politice. Vol. I. ed. 13. București: C.H.Beck, 2008, p. 148.
30
Catan Victor, Catan Carolina. Drept constituțional. Suport de curs. Chișinău: Tehnica-U.T.M., 2017, p. 79
instanţa politică, juridică şi morală absolută - poporul31.
Autoritatea publică deci, reprezintă o instituţie politică, constituită în mod direct sau
indirect de către popor, învestită de Constituţie cu anumită competenţă pentru a îndeplini
anumite funcții de guvernare a ţarii şi care se bucură de o anumită autoritate şi prestigiu în
societate32.
Clasificarea autorităţilor publice. Clasificarea autorităţilor publice este necesară pentru a
stabili locul cuvenit în ordinea constituţională a tuturor autorităţilor publice, care sunt într-o
strânsă corelaţie şi interacţiune. O importanță deosebită are clasificarea autorităţilor publice după
principiul separării puterilor în stat. Potrivit art. 6 a Constituției R. Moldova, „în Republica
Moldova puterea legislativă, executivă şi judecătorească sunt separate şi colaborează în
exercitarea prerogativelor ce le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”.
a) Puterea legislativă. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii
Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Parlamentul este compus din 101 deputaţi.
Alegerea Parlamentului. Cetăţenii R.Moldova, care au vârsta de cel puţin 18 ani, aleg prin
vot direct membrii Parlamentului o dată la patru ani. Alegerile parlamentare pot avea loc mai
devreme de patru ani în cazul dizolvării Parlamentului şi pot interveni în următoarele cazuri:
1) este imposibil de format Guvernul (alin. (1) art. 85 al Constituţiei);
2) nu s-a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile
de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură (alin. (2)
art. 85 al Constituţiei);
3) este blocată procedura de adoptare a legilor timp de 3 luni (alin. (1) art. 85 al
Constituţiei);
Parlamentul poate fi dizolvat de Preşedintele Republicii. În cursul unui an, Parlamentul
poate fi dizolvat o singură dată. Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului
Preşedintelui Republicii Moldova şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.
Organizarea internă a Parlamentului R. Moldova. Potrivit art. 64 din Constituţia
R.Moldova, structura, organizarea şi funcţionarea Parlamentului se stabilesc prin regulament,
adoptat de el însuşi. Organizarea internă a Parlamentului constă din doua formaţiuni: organele de
conducere şi formaţiunile interne.
Din organele de conducere fac parte:
− Preşedintele Parlamentului, care este ales, prin vot secret, cu majoritatea voturilor din
numărul de deputaţi aleşi, pe durata mandatului legislativului, candidaţii fiind propuşi de
fracţiunile parlamentare. Preşedintele Parlamentului reprezintă instituţia în ţară şi peste hotare,
conduce lucrările legislativului şi ale Biroului permanent, semnează legile şi hotărârile adoptate
de către Parlament, îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de Regulamentul Parlamentului.
− Vicepreşedinţii Parlamentului, care se aleg la propunerea Preşedintelui Parlamentului, după
consultarea fracţiunilor parlamentare, cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, îndeplinesc în modul
stabilit atribuţiile Preşedintelui Parlamentului, la rugămintea sau în absența acestuia.
− Biroul permanent, care este un organ colegial de conducere al Parlamentului, compus din
Preşedintele legislativului, vicepreşedinţi şi membri ai Biroului, desemnaţi de fracţiunile
parlamentare, în limitele numărului de locuri care le revin. Biroul pregăteşte şi asigură
desfăşurarea lucrărilor Parlamentului, întocmeşte ordinea de zi a şedinţelor acestuia şi o prezintă
spre aprobare Parlamentului, supune votului Parlamentului componenţa nominală a comisiilor
parlamentare, coordonează activitatea acestora ş.a.
Formaţiunile interne sunt reprezentate prin:
− Grupurile parlamentare, care în Republica Moldova sunt numite „fracţiuni parlamentare”,
activitatea cărora este reglementată de Regulamentul Parlamentului şi în competenţa lor intră
formarea comisiilor parlamentare în baza reprezentării proporţionale, repartizarea luărilor de
cuvânt ş.a.

31
Deleanu I. Drept constituțional și instituții politice. Vol. II. Iași: Chemarea, 1993, p. 19
32
Popa V. Dreptul public. Chișinău, 1998, p. 316
− Comisiile parlamentare, care sunt organe interne de lucru ale Parlamentului de competenţă
specială, alese pe întreaga durată a legislaturii în diferite domenii de activitate: economie, buget,
finanţe; securitate naţională, apărare şi ordine publică; drepturile omului şi relaţiile interetnice;
agricultură, educaţie, sănătate ş.a.
− Comisiile de anchetă, care sunt formate ocazional la cererea unei fracţiuni parlamentare sau a
unui grup de deputaţi, ce constituie cel puţin 5% din numărul deputaţilor aleşi, şi aprobată de
către Parlament cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. Caracterul activităţii acestor comisii se
referă la efectuarea unor anchete politice, legislative, judiciare, electorale ş.a.
Aparatul Parlamentului asigură asistenţa organizatorică, informaţională şi tehnică a
activităţii legislativului, Biroului permanent, fracţiunilor parlamentare şi a deputaţilor.
Parlamentul Republicii Moldova se întruneşte în două sesiuni ordinare pe an. Prima
sesiune începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iulie, iar a doua sesiune începe
în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. La cererea Preşedintelui
Republicii Moldova, Preşedintelui Parlamentului sau a unei treimi din deputaţi, Parlamentul
poate să se întrunească în sesiuni extraordinare sau speciale. Şedinţele Parlamentului sunt
publice, însă legislativul poate hotărî ca anumite şedinţe să fie închise.
Parlamentul are următoarele atribuţii de bază:
− adoptă legi, hotărâri şi moţiuni;
− declară referendumuri;
− interpretează legile şi asigură unitatea reglementărilor legislative pe întreg teritoriul ţării;
− aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului;
− aprobă doctrina militară a statului;
− exercită controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele şi în limitele prevăzute
de Constituţie;
− ratifică, denunţă, suspendă şi anulează acţiunea tratatelor internaţionale încheiate de
Republica Moldova;
− aprobă bugetul statului şi exercită controlul asupra lui;
− exercită controlul asupra acordării împrumuturilor de stat, asupra ajutorului economic şi de
altă natură acordat unor state străine, asupra încheierii acordurilor privind împrumuturile şi
creditele de stat din surse străine;
− alege şi numeşte persoane oficiale de stat, în cazurile prevăzute de lege;
− aprobă ordinele şi medaliile Republicii Moldova;
− declară mobilizarea parţială sau generală;
− declară starea de urgenţă, de asediu şi de război;
− iniţiază cercetarea şi audierea oricăror chestiuni ce se referă la interesele societăţii;
− suspendă activitatea organelor administraţiei publice locale, în cazurile prevăzute de lege;
− adoptă acte privind amnistia;
− îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Constituţie şi legi.
b) Puterea executivă. Reieșind din prevederile constituționale, se identifică două mari categorii
de autorități ale administrației publice:
− autoritățile administrației publice centrale: Președintele R. Moldova, Guvernul, organele
centrale de specialitate (ministerele), autorităţile administrative din subordinea ministerelor
și alte autorități administrative centrale autonome.
− autoritățile administrației publice locale: consiliile locale (municipale, raionale, orășenești,
sătești), președinții de raioane și primarii.
1) Președintele R. Moldova33 este şeful statului. El reprezintă statul şi este garantul
suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Alegerea Preşedintelui. Preşedintele Republicii Moldova este ales prin vot universal, egal,
direct, secret și liber exprimat. Poate fi ales Preşedinte al Republicii Moldova cetăţeanul cu drept
de vot, care are 40 de ani împliniţi, a locuit sau locuieşte permanent pe teritoriul Republicii
Moldova nu mai puţin de 10 ani şi posedă limba de stat. Este declarat ales candidatul, care a
33
Art. 77-95, Constituția R. Moldova
întrunit cel puțin jumătate din voturile alegătorilor ce au participat la alegeri.
În cazul în care nici unul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se organizează al
doilea tur de scrutin, între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în
primul tur. Este declarat ales candidatul, care a obținut cel mai mare număr de voturi, cu condiția
că numărul acestora e mai mare decât numărul voturilor exprimate împotriva candidatului.
Rezultatul alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova este validat de
Curtea Constituţională. Candidatul a cărui alegere a fost validată, depune jurământul în faţa
Parlamentului şi a Curţii Constituţionale, cel târziu la 45 de zile după alegeri.
Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova durează 4 ani şi se exercită de la data
depunerii jurământului. Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul până la depunerea
jurământului de către Preşedintele nou-ales. Mandatul Preşedintelui Republicii Moldova poate fi
prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Nicio persoană nu poate
îndeplini funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova decât pentru cel mult două mandate
consecutive.
Calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova este incompatibilă cu exercitarea oricărei
alte funcţii retribuite. Preşedintele Republicii Moldova se bucură de imunitate. El nu poate fi tras
la răspundere juridică pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului. Parlamentul poate
hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui Republicii Moldova, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul deputaţilor aleşi, în cazul în care săvârşeşte o infracţiune. Competenţa de judecată
aparţine Curţii Supreme de Justiţie, în condiţiile legii. Preşedintele este demis de drept la data
rămânerii definitive a sentinţei de condamnare.
Atribuţiile Președintelui R. Moldova:
· în domeniul politicii externe:
− poartă tratative şi ia parte la negocieri, încheie tratate internaţionale în numele Republicii
Moldova şi le prezintă, în modul şi în termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.
− la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii
Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.
− primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor
state în Republica Moldova.
· în domeniul apărării:
− Moldova este comandantul suprem al forţelor armate.
− poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală.
− În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele Republicii Moldova ia
măsuri pentru respingerea agresiunii, declară stare de război şi le aduce, neîntârziat, la
cunoştinţa Parlamentului. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în
24 de ore de la declanşarea agresiunii.
− poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, în
limitele şi în condiţiile legii.
· alte atribuţii:
− conferă decoraţii şi titluri de onoare;
− acordă grade militare supreme prevăzute de lege;
− soluţionează problemele cetăţeniei Republicii Moldova şi acordă azil politic;
− numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege;
− acordă graţiere individuală;
− poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa asupra problemelor de interes
naţional;
− acordă ranguri diplomatice;
− conferă grade superioare de clasificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor
categorii de funcţionari, în condiţiile legii;
− suspendează actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, până la adoptarea hotărârii
definitive a Curţii Constituţionale;
− exercită şi alte atribuţii stabilite prin lege.
 Actele Preşedintelui. În exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele Republicii Moldova emite
decrete, obligatorii pentru executare pe întreg teritoriul statului. Decretele se publică în
Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
2) Guvernul R. Moldova. Guvernul asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi
exercită conducerea generală a administraţiei publice.
Structura Guvernului R. Moldova. Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-
viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Învestitura Guvernului. După consultarea fracţiunilor parlamentare, Preşedintele
Republicii Moldova desemnează un candidat pentru funcţia de Prim-ministru. Candidatul pentru
funcţia de Prim-ministru va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al
Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Programul de
activitate şi lista Guvernului se dezbat în şedinţa Parlamentului. Acesta acordă încredere
Guvernului cu votul majorităţii deputaţilor aleşi. În baza votului de încredere acordat de
Parlament, Preşedintele R. Moldova numeşte Guvernul. Guvernul îşi exercită atribuţiile din ziua
depunerii jurământului de către membrii lui în faţa Preşedintelui R. Moldova. În caz de
remaniere guvernamentală sau de vacanţă a funcţiei, Preşedintele R. Moldova revocă şi numeşte,
la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.
Funcţia de membru al Guvernului încetează în caz de demisie, de revocare, de
incompatibilitate sau de deces.
Actele Guvernului. Guvernul adoptă hotărâri, ordonanţe şi dispoziţii.
Competenţa Guvernului Republicii Moldova este determinată de Legea cu privire la
Guvern34 şi cuprinde:
− promovarea în viaţă a legilor Republicii Moldova, decretelor Preşedintelui Republicii
Moldova şi exercitarea controlului asupra executării hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului;
− stabilirea funcţiilor ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale celor din
subordinea sa, asigurarea întreţinerii autorităţilor administraţiei publice centrale în limitele
mijloacelor financiare aprobate în acest scop de Parlament;
− coordonarea şi exercitarea controlului asupra activităţii organelor administraţiei publice
locale;
− realizarea programelor dezvoltării economice şi sociale a republicii, crearea condiţiilor
pentru funcţionarea autoadministrării;
− conducerea organelor de apărare a teritoriului, securităţii Republicii Moldova şi a cetăţenilor
ei;
− promovarea politicii interne şi externe a Republicii Moldova.
În prezent, organele centrale de specialitate ale administraţiei publice au următoarea
structură:
– ministere: Ministerul Economiei și Infrastructurii, Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei,
Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Ministerul
Apărării, Ministerul Educaţiei, Culturii și Cercetării, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției
Sociale, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
– alte autorităţi administrative centrale: Biroul Naţional de Statistică, Agenţia Servicii
Publice, Biroul Relaţii Interetnice, Agenţia Rezerve Materiale, Agenţia Turismului, Agenția
„Moldsilva”.
3) Administraţie publică locală reprezintă totalitatea autorităţilor publice locale constituite, în
condiţiile legii, pentru promovarea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-
teritoriale35. La nivel local, puterea publică se exercită de consiliile săteşti, comunale, orăşeneşti
şi municipale şi primarii comunelor, oraşelor.
Deosebim:

34
Legea cu privire la Guvern nr.64 din 31.05.1990, Monitorul Oficial nr.131-133 din 26.09.2002, Titlul II.
35
Art. 1, Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală. În Monitorul Oficial al R. Moldova nr. 32-35 din
09.03.2007, art 116
a) autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul întâi - autorităţi publice, luate în
ansamblu, care sunt constituite şi activează pe teritoriul satului (comunei), oraşului
(municipiului) pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale;
b) autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea - autorităţi publice, luate în
ansamblu, care sunt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului Chişinău, unităţii
teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea
problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale respective.
Consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi în condiţiile Codului electoral. Numărul
de consilieri se stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale la
data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform datelor statistice. Au dreptul de a fi
aleşi consilieri în consiliile locale cetăţenii Republicii Moldova cu drept de vot, care au împlinit,
inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani36. Consiliul local are drept de iniţiativă şi decide, în
condiţiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepţia celor care ţin de competenţa altor
autorităţi publice.
Primarul este şeful administraţiei publice locale. Au dreptul de a fi aleşi primari cetăţenii
Republicii Moldova cu drept de vot care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 25 de
ani37. Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să se pronunţe asupra tuturor
problemelor supuse dezbaterii.
Primarul exercită în teritoriul administrat, următoarele atribuţii de bază:
a) asigură executarea deciziilor consiliului local;
b) propune, în condiţiile legii, organigrama şi statele primăriei, schema de salarizare a
personalului acesteia şi le supune aprobării consiliului local;
c) numeşte, stabileşte atribuţiile şi încetează raporturile de serviciu sau de muncă cu şefii de
subdiviziuni, de servicii, de Întreprinderi municipale din subordinea autorităţii administraţiei
publice locale respective, personalul primăriei, conduce şi controlează activitatea acestora,
contribuie la formarea şi reciclarea profesională;
d) asigură elaborarea proiectului de buget local al unităţii administrativ-teritoriale pe
următorul an bugetar şi a contului de încheiere a exerciţiului bugetar şi le prezintă spre aprobare
consiliului local;
e) exercită funcţia de ordonator principal de credite al satului (comunei), oraşului
(municipiului); verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea şi cheltuirea mijloacelor de la bugetul
local şi informează consiliul local despre situaţia existentă;
f) îndeplineşte alte atribuţii.
Secretarul consiliului local este şi secretar al satului (comunei), oraşului (municipiului).
Candidatul la funcţia de secretar se selectează pe bază de concurs. Persoana numită, în condiţiile
legii în funcţia de secretar trebuie să fie licenţiat al unei facultăţi (secţii) de drept sau de
administraţie publică.
Consiliul raional este autoritatea reprezentativă a populaţiei raionului care se compune din
consilieri, aleşi în condiţiile Codului electoral pe un termen de 4 ani. Numărul de consilieri se
stabileşte în funcţie de numărul de locuitori ai raionului la data de 1 ianuarie a anului în care au
loc alegerile, conform datelor statistice. Competenţele de bază ale consiliului raional sunt
prevăzute în art.43 din Legea privind administrația publică locală.
Președintele raionului se alege de către Consiliul raional cu votul majorităţii consilierilor
aleşi pe un termen de 4 ani, la propunerea a cel puţin o treime din consilierii aleşi. El exercită în
teritoriul administrat atribuţii prevăzute de art.53 din Legea privind administrația publică locală.
c) Puterea judecătorească. Conform Capitolului IX, Titlul II, al Constituției R. Moldova,
autoritatea judecătorească este atribuită: instanțelor judecătorești, Consiliului Superior al
Magistraturii și procuraturii.
Instanțele judecătorești. În R. Moldova, justiţia se înfăptuieşte în numele legii numai de
36
Art. 124 alin (1) Codul electoral al R. Moldova nr. 1381 din 21.11.1997. În M.O. al R. Moldova nr. 81 din 08.12.1997 , art.
667
37
Art. 124 alin (2) Codul electoral al R. Moldova nr. 1381 din 21.11.1997. În M.O. al R. Moldova nr. 81 din 08.12.1997 , art.
667
instanţele judecătoreşti. Justiţia se înfăptuieşte prin Curtea Supremă de Justiţie, prin curţile de
apel şi prin judecătorii. Pentru anumite categorii de cauze pot funcţiona, potrivit legii, judecătorii
specializate. Înfiinţarea de instanţe extraordinare este interzisă. Organizarea instanţelor
judecătoreşti, competenţa acestora şi procedura de judecată sunt stabilite prin Legea nr. 514 din
06.07.1995 privind organizarea judecătorească.
Consiliul Superior al Magistraturii este un organ independent, format în vederea
organizării şi funcţionării sistemului judecătoresc, şi este garantul independenţei autorităţii
judecătoreşti. Consiliul Superior al Magistraturii exercită autoadministrarea judecătorească.
Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din judecători şi profesori titulari aleşi pentru o
durată de 4 ani. Din Consiliul Superior al Magistraturii fac parte de drept: Preşedintele Curţii
Supreme de Justiţie, ministrul justiţiei şi Procurorul General. Consiliul Superior al Magistraturii
asigură numirea, transferarea, detaşarea, promovarea în funcţie şi aplicarea de măsuri
disciplinare faţă de judecători.
Procuratura este o instituție publică autonomă în cadrul autorității judecătorești, ce
contribuie la înfăptuirea justiției, apărarea drepturilor, libertăților şi intereselor legitime ale
persoanei, societății și statului prin intermediul procedurilor penale și al altor proceduri
prevăzute de lege. Atribuțiile Procuraturii sunt exercitate de procurori. Competențele, modul de
organizare și funcționare a Procuraturii se stabilesc prin Legea cu privire la procuratură nr. 3 din
25.02.2016.

Sarcini 1. Găsiţi şi evidenţiaţi din Constituţia R.

pentru Moldova, adoptată la data de 29 iulie 1994,
autoevaluare: raporturi de drept constituţional.
2. Demonstrați că Constituţia Republicii
Moldova este izvorul de bază al dreptului
constituţional.
3. Determinați obiectul de reglementare al
dreptului constituțional.
4. Faceţi o comparaţie între modurile de
dobândire ale cetăţeniei.
5. Prin ce se deosebeşte retragerea de
renunţarea la cetăţenie.
6. Cărei instituţii statale îi aparţine
prerogativa de acordare şi retragere a
cetăţeniei?
7. Elucidați statutul juridic al cetățenilor
străini și al apatrizilor.
8. Comentaţi art. 4 din Declarația
Drepturilor Omului și Cetățeanului:
„Libertatea constă în a putea face tot ceea ce
nu vatămă altuia; astfel exerciţiul drepturilor
naturale ale fiecărui om nu are limite decât
acelea care asigură celorlalţi membri ai
societăţii folosinţa aceloraşi drepturi. Aceste
limite nu pot fi determinate decât prin lege.”
9. Analizați criteriile de clasificare a
drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetățenilor Republicii Moldova.
10. Care sunt sancțiunile în caz de
nerespectare a îndatoririlor fundamentale ale
cetățenilor Republicii Moldova?
11. Explicați principiul separației puterilor în
 stat.
12. Stabiliţi importanţa parlamentului în
raport cu alte autorităţi statale.
13. Specificaţi procedura dobândirii
mandatului preşedintelui Republicii Moldova.
14. Analizați atribuțiile președintelui
Republicii Moldova.
15. Identificaţi învestitura guvernului.
16. Enumerați actele emise de guvern.
17. Exemplificați raporturile dintre puterea
executivă și celelalte puteri în stat.
18. Determinați organizarea judecătorească în
Republica Moldova.
19. Caracterizaţi statutul autorităţilor
administraţiei publice locale.
20. Delimitați administraţia publică locală de
administraţia publică centrală.

Bibliografie 1. Arseni Al. Drept constituțional și

de referință: instituții politice. Vol. I. Chișinău: CEP
USM. 2005, 502 p.
2. Catan Victor, Catan Carolina. Drept
constituțional. Suport de curs. Chișinău:
Tehnica-U.T.M., 2017, 144 p.
3. Codul electoral al R. Moldova nr. 1381
din 21.11.1997. În M.O. al R. Moldova nr. 81
din 08.12.1997 , art. 667
4. Constituţia R. Moldova, adoptată prin
Legea de la 29.07.94. În: M.O. R.Moldova
nr.1, 18.08.1994.
5. Deleanu I. Drept constituțional și
instituții politice. Vol. II. București: Europa
Nova. 1996, 480 p.
6. Guceac Ion. Curs elementar de drept
constituţional. Vol. I. Chișinău: Reclama,
2001, 280 p.
7. Legea cetăţeniei R. Moldova nr. 1024 din
02.06.2000. În M.O. Nr. 98-101din
10.08.2000, art Nr: 709
8. Legea cu privire la Guvern nr.64 din
31.05.1990. În M.O. Nr.131-133 din
26.09.2002
9. Legea nr. 436 din 28.12.2006 privind
administraţia publică locală. În Monitorul
Oficial al R. Moldova nr. 32-35 din
09.03.2007, art 116
10.Muraru I., Tănăsescu E. S. Drept
constituţional și instituții politice. Vol. I.
ed.București: C.H.Beck, 2008, 201 p.
11.Popa V. Dreptul public. Chișinău, 1998,
460 p.
12. Zaporojan L., Arseni A. Cetăţenia, un
atribut al statalităţii. În Revista Naţională de
Drept. Nr. 2, 2009, p. 66-68.