Tema 2.

Teoria constituţiei

1. Noţiunea si apariţia constituţiei.

2. Formele constituţiilor.
3. Revizuirea (modificarea) constituţiilor.
4. Tipurile de legi.
5. Dezvoltarea constituțională a Republicii Moldova .
6. Etapa actuală. Constituţia Republicii Moldova din 1994.

1. Noțiunea si apariţia constituţiei.

Etimologic cuvântului „constituţie” provine din latină „constitutio” - aşezare cu temei sau starea
unui lucru. în sistemul de drept român „constituţie” înseamnă actul semnat de rege care avea forţă supremă
faţă de celelalte legi.
în statele feudale se înscriu în unele documente reguli obligatorii care aveau noţiunea de constituţie.
Pentru prima dată noţiunea de constituţie în sensul larg apare ca noţiune scrisă în SUA în 1787. în unele
state : Virginia-1786, New Jersey-1777.
Conform teoriei lui Jean-Jacques Rousseau constituţia reglementa norme ce se refereau la
organizarea statală şi garantarea drepturilor omului.
Constituţia este un act juridic fundamental alcătuit din norme de drept cu forţă juridică ,v supremă
care reglementează relaţiile sociale din domeniul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii q-E de stat, stabilind
în acelaşi timp limitele acestor puteri, garantând drepturile şi libertăţile fundamentale.
Concepţia juridică a constituţiei se poate exprima prin două sensuri:

• în sens material
• în sens formal

în sens material constituţia reprezintă ansamblul regulilor de drept indiferent de natura şi forma
lor ce au ca obiect constituirea, competenţa, funcţionarea şi raporturile principale ale organelor de stat între
ele sau dintre ele şi cetăţeni
în sens formal constituţia este ansamblul regulilor de drept indiferent de obiectul lor, elaborate în
scris şi sistematic într-o anumită formă de către un organ de stat numit putere constituantă printr-o formă
specială şi complexă.

1
2. Formele constituţiilor
în literatura de specialitate se cunosc mai multe criterii de clasificare a constituţiilor:
a) în dependenţă de forma de exprimare avem:
• Constituţii nescrise;
• Constituţii scrise;
• Constituţii mixte.

Constituţii nescrise nu au forma unui izvor normativ scris, dar există în realitate şi se aplică temporar în
rezultatul unor lovituri de stat,revoluţii.
Constituţii scrise sunt compuse dintr-un singur act normativ unitar codificat sau din mai multe acte normative
necodificate.
Constituţii mixte se compun atât din texte scrise cât şi din cutume constituţionale şi precedente juridice
(ex.:Anglia).
b) în dependenţă de procedura de revizuire constituţiile se împart în:
• Rigide
• Flexibile

Constituţiile rigite sunt acelea constituţii care stabilesc prin normele sale constituţionale o procedură
complicată de modificare sau prevăd o perioadă în care o parte sau întreaga constituţie nu poate fi modificată.
Ele se modifică printr-o procedură complexă ce se diferă de modificarea legilor organice sau ordinare.

Constituţiile flexibile se mai numesc şi constituţii suple pot fi modificate de către legiuitor printr-o procedură
similară cu cea de modificare a unei legi ordinare. în statele unde există astfel de constituţii nu există de ordin
procedural deosebire dintre legea constituţională şi celelalte legi.
c) In dependenţă de regimul politic:
d) Democratice
e) Autoritare
Constituţiile democratice prevăd drepturile şi libertăţile cetăţenilor, principiul pluripartidismului,separaţia
puterilor în stat şi dreptul cetăţenilor de a participa şi a alege organele statale.

Constituţii autoritare limitează drepturile cetăţenilor, promovează politica şi idiologia unui singur partid.
d) In dependenţă de durata de timp avem constituţii:
• Permanente - sunt majoritatea constituţiilor
• Temporare - se adoptă pe o anumită perioadă de timp, prealabil stabilit.

2
3. Revizuirea(modificarea) constituţiilor
în sistemul constituţiilor considerate „rigide”, orice modificare constituţională cuprinde întotdeauna o
majoritate constituţională dc 2/3 la nivelul întregului parlament dacă ţara în cauză are un sistem bicameral), dar
şi un referendum popular, în care majoritatea cetăţenilor trebuie să se pronunţe în favoarea modificărilor
constituţionale.
în sistemul constituţiilor considerate „flexibile”, o simplă lege votată de parlament este suficientă pentru a
produce modificarea constituţională dorită,cu condiţia-evident- că parlamentul să dispună de o anumită
majoritate.
Constituţiile rigide subliniază valoarea şi autoritatea supremaţiei constituţiei,promovând un sistem de valori în
cadrul căruia o schimbare constituţională trebuie efectuată întotdeauna în anumite forme şi proceduri, diferite
de acelea ale legilor ordinare. Sistemul Constituţiilor flexibile este uşor,dar, punând pe picior de egalitate
Constituţiile cu legile ordinare ,limitează semnificaţia constituţiei ,a valorii sale de lege juridică fundamentală.
Procedura de revizuire a constituţiei cuprinde trei etape:
1. Iniţiativa de revizuire a constituţiei;
2. Dezbaterea iniţiativei de revizuire de către autoritatea publică competentă;
3. Adoptarea legii de revizuire a constituţiei.

4. Tipurile de legi
Legea ca izvor de drept, este expresia raţională şi solemnă a dreptului. în sensul ei larg,juridico-politic,legea
reprezintă însuşi dreptul scris, orice formă a actelor normative. Ea este considerată a fi expresia voinţei
generale „rezultatul” actului de voinţă al unei autorităţi publice.
Teoreticienii clasifică legile după mai multe criterii:
a) în funcţie de autoritatea lor juridică sau după criteriul forţei juridice distingem legi:
• Constituţionale
• Organice
• Ordinare

Legea constituţională ocupă primul loc în ierarhia legilor atât prin conţinutul lor,cât şi datorită procedurii
speciale de adoptare a acestora. Prin conţinui lor ele introduc texte noi în constituţie,abrogă anumite texte
constituţionale sau le modifică pe cele existente. Legile constituţionale, Constituţia şi legile de modificare a lor
stabilesc principiile întemeietoare ale vieţii sociale şi de stat,sistemul organelor şi separaţia puterilor în stat,
drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
Legile organice reglementează organizarea, funcţionarea şi structura organelor statului,sistemul electoral etc.

Legile ordinare reglementează acelea domenii ce nu constituie obiect al reglementării primelor două
categorii de legi.

3
 b) în funcţie de conţinutul lor,deosebim legi:
• Materiale
• Procedurale

Legile materiale reglementează activitatea subiectelor de drept, persoane fizice şi persoane juridice,relaţiile
dintre ele.

Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau activităţi publice sau private,căile şi
mijloacele de valorificare şi apărare a drepturilor patrimoniale,inclusiv forma de emitere sau întocmire a
actelor juridice şi aceea în care să fie sancţionaţi cei care au încălcat legea materială.
c) în funcţie de obiectul reglementării juridice,distingem legi cu caracter: constituțional, civil, penal,
administrativ, fiscal, etc.
d) în funcție de criteriul aplicabilității, legile se diferențiază în: generale, speciale, excepționale

Legile generale se aplică tuturor relaţiilor sociale sau subiectelor de drept ori unor anumite categorii de relaţii
sau de subiecte,fără să-şi piardă caracterul de generalitate.

Legi speciale se aplică în exclusivitate unor categorii de relaţii sociale sau subiecte strict determinat prin
derogare de la regula generală.

Legi excepţionale vizează relaţiile sociale generate de situaţiile excepţionale. Ele derogă de la legile generale
şi speciale. În caz de divergenţă între legile generale sau speciale şi legile de excepţie cu aceeași forţă juridică
se aplică legea excepţională. Astfel de acte sunt,de exemplu, acelea prin care se instituie starea de necesitate.
e) în funcţie de durata lor,distingem legi:
• Permanente
• Temporare

Legile permanente - acelea legi cărora nu li se cunosc data şi împrejurările încetării aplicării lor.

Legile temporare - acelea legi cărora li se cunoaște atât data intrării în vigoare,cât şi data şi condiţiile ieşirii
lor din vigoare.

4
 5. Dezvoltarea constituţională a Republicii Moldova

1. Perioada interbelică

a. Constituţia României din anul 1923.

La sfârşitul lunii martie 1923 noua constituţie a fost votată,promulgată şi publicată la 29 martie. Constituţia
cuprindea 8 titluri şi 138 de articole. Aproximativ 60% din textul Constituţiei din 1866 a fost preluată de noua
constituţie.
Constituția se referea la:declaraţia de drepturi şi libertăţi, garantarea lor de către stat,organizarea puterilor în stat,
modalitatea de revizuire a constituţiei etc.
Constituţia din 1923 a garantat drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ca libertatea constituţiei, a presei, a
întrunirilor,dreptul la asociere, egalitatea tuturor în faţa legii,libertatea individuală, inviolabilitatea personală şi a
domiciliului,secretul corespondenței, dreptul la învăţământ, dreptul de a alege şi de a fi ales,dreptul la petiţionare,
dreptul de a-i reclama în justiţie pe funcţionarii publici. Constituţia garanta proprietatea de orice natură, proclama
dreptul la vot universal,egal direct şi cu scrutin secret. Consfinţea ca formă de guvernământ monarhia
constituțională cu regim democratic parlamentar, în constituţie se consacra separaţia puterilor în stat, care se
exercita prin realizarea atribuţiilor legislative, executive şi judecătoreşti de organe speciale. Separare puterilor nu
era ridicată. Puterea legislativă era exercitată colectiv de rege şi reprezentanţa naţională bicamerală. Puterea
aparţinea regelui şi miniştrilor .Puterea judecătorească era exercitată de instanţele judecătoreşti. Curtea de Casaţie
avea dreptul controlului constituţionalităţii actelor legislative,declarând inaplicabile pe cele ce contraveneau
constituției. În constituţie cele trei puteri erau independente una de alta şi se limitau reciproc.
b. Constituţia din 1938
în 1938, regele Carol al II-lea a emis o nouă constituţie ne ţinând seama de procedura de modificare,care a fost
întărită pe cale plebiscitară. Ea a marcat trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu supremaţia
executivului. Deşi parlamentul continua să acţioneze,rolul puterii executive s-a intensificat, ca a dus la înlăturarea
principiului separaţiei puterilor de stat şi concentrarea puterii politice în mâinile regelui.
Potrivit acestei constituţii,regele era nu numai titularul puterii executive,ci şi al celei legiuitoare.
Reprezentanţa naţională ,alcătuită din Camera Deputaţilor şi Senat, era simplu instrument cu ajutorul
căruia el urma să-şi exercite această putere.
Constituţia din 1938 a fost suspendată la 5 septembrie 1923.La 31 august 1944, prin Decret regal,era restabilită
acţiunea constituţiei din 1923,astfel subliniindu-se o veche tradiţie constituţională,punându-se capăt regimului
dictatorial.

5
 2. Constituţiile socialiste

A. Constituţia R.A. S. S. M. din 1925

La 10 mai 1925 Congresul al IX-lea al Sovietelor din întreaga Ucraină a întărit Constituţia R.A.S.S.M. şi a introdus
modificări respective în Constituţia R.A.S.S.M. Congresul I al Sovietelor din Moldova a adoptat Constituţia
R.A.S.S.M. la 23 aprilie la 1925. Constituţia cuprindea 48 de puncte expuse în 7 capitole şi anume:prevederile
generale, organele supreme ale puterii de stat, Sovietul Comisarilor Norodnici,organele puterii locale,bugetul
R.A.S.S.M., stema şi steagul. Constituţia din 1925 nu se referea la drepturi şi libertăţi,ceea ce nu este compatibil cu
denumirea de constituţie modernă.
Conform acestei constituţii sistemul judiciar era compus din judecătoriile norodnici organizate în teritoriu,
Judecătoria Principală, ce activa în baza regulamentului său şi Judecătoria Supremă a U.R.S.S. ca instanţa
superioară care exercita un control în general,incluziv şi administrativ.
Ea a consfinţit prin lege dictatura proletariatului, bazată pe alianţa clasei muncitoare şi ţărănimii determinând rolul
conducător al Partidului Comunist. Constituţia R.A.S.S.M din 1925 a instaurat baza de organizare a puterii
muncitorilor şi ţăranilor într-un sistem unic de organizare reprezentativă - sovietele de deputaţi ai ţăranilor şi ai
Armatei Roşii.
B. Constituţia R.A.S.S.M. din 1938
în baza renovării constituţionale a U.R.S.S. (1936), la 6 ianuarie 1938 a fost adoptată noua constituţie a
R.A.S.S.M., care avea 11 capitole şi 114 articole cu patru capitole mai mult decât cea din 1925. Capitolele noi se
refereau la orânduirea socială, drepturile şi obligaţiile cetăţenilor,sistemul electoral. procedura de modificare a
constituţiei.
Articolele care tratau aşa noţiuni ca bază economică şi politică aveau mai mult un caracter ideologic şi nu juridic.
Se declara că baza politică o constituie sovietele de deputaţi ai oamenilor muncii, iar baza economică - sistemul
socialist de gospodărie şi proprietatea socialistă.Ca proprietatea socialistă era considerată proprietatea de stat şi
proprietatea cooperatist-colhoznică. în organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaţiei puterilor, ci pe
cel al unicităţii puterilor. Organele erau împărţite în categorii,între care se stabileau relaţii de subordonare,din
treaptă la treaptă ,până la organul suprem - Sovietul Suprem. Sovietul Suprem nu era unicul organ legislativ,
deoarece actele referitor la modificarea constituţiei, la împărţirea administrativ - teritorială,trebuia confirmate din
partea organelor ucrainene.
Organele locale ale puterii de stat erau Sovietele raionale,orăşeneşti şi săteşti. Constituţia a introdus dreptul la vot
universal,direct egal şi cu scrutin secret.
Se declarau drepturile de muncă, învăţătură, odihnă, la asistenţa socială,libertatea cuvântului,a presei, a
întrunirilor, mitingurilor şi demonstraţiilor. Libertatea asocierii era limitată la un singur partid politic.
Proclamând drepturile cetățenești, Constituţia concomitent le-a înaintat şi anumite îndatoriri:executarea
legilor,respectarea disciplinei de muncă, atitudinea onestă faţă de datoria obştească,stima faţă de regulile de
conviețuire socială ,păstrarea şi consolidarea proprietăţii socialiste.

6
 C. Constituţia R.S.S.M. din 1941
t

Următoarea etapă în evoluţia constituţionalismului în Moldova se referă la formarea Republicii Sovietice

Socialiste Moldoveneşti şi adoptarea Constituţiei R.A.S.S.M. din 1941.Trăsăturile de bază şi principiile aceste
constituţii se caracterizează prin continuitatea prevederilor Constituţiei TJ.S.S.M. din 1926, Constituţia R.S.S.U.
din 1937, cât şi ale Constituţiei R.A.S.S.M. din 1925 şi 1938.
în urma evenimentelor din 1940 a fost constituită R.S.S.M..Statul a fost creat şi integrat în U.R.S.S..Constituţia
cuprindea 11 capitole şi 125 de articole. După structura şi numirea capitolelor ea nu se deosebea de constituţiile
celorlalte republici sovietice. în capitolul I, R.S.S.M. se declară ca stat al muncitorilor şi ţăranilor. Baza politică o
constituie sovietele şi deputaţi ai oamenilor muncii,apărută în rezultatul răsturnării puterii moşiereşti şi
capitaliştilor şi instaurării dictaturii proletariatului. Se declara dreptul la muncă,odihnă,asigurare materială la
bătrâneţe şi la învăţătură. Se declară dreptul la asociere în organizaţii obşteşti şi enumera aceste organizaţii,apoi
adaugă că cei mai activi şi conştienţi se pot uni în Partidul Comunist al bolşevicilor. Se fixau în îndatoririle de a
ocroti proprietatea socialistă,obligaţia militară. Modificare constituţiei putea fi făcută doar de Sovietul Suprem al
R.S.S.M. cu două treimi din voturi. Constituţia din 1941 permitea temporar existenţa proprietăţii private mici.
Această Constituţie renunţă la principiile universale: pluralismul politic,separaţia puterilor,supremaţia legii şi a
statului de drept.

D. Constituţia R.S.S.M. din 1978

t

La 14 aprilie 1978,Sovietul Suprem R.S.S.M.. a votat în unanimitate Constituţia din 1978.Structura acestei
Constituţii era următoarea: preambulul, 10 secţiuni care conţin 19 capitole şi 172 de articole, în capitolul I se
declară ca „toată puterea în R.S.S.M. aparţine poporului”, care o exercită prin Sovietele de deputaţi ai norodului în
art.10 se menţiona că „baza sistemului economic al R.S.S.M.. o constituie proprietatea socialistă” sub formă de
proprietate de stat, cooperatist-colhoznică şi a altor organizaţii obşteşti, ne menţionând că această proprietate a
prevenit din lichidarea proprietăţii private. în art.13 Constituţia aminteşte şi proprietatea personală ,care se
extindea asupra obiectelor de întrebuinţare curentă,casa de locuit şi economiile prevenite din muncă. Păstrând
sistemul sovietelor, Constituţia a păstrat şi principiul unicităţii şi supremaţiei sovietelor,negând ca şi mai înainte
principiul separaţiei puterilor. Se prevedea cetăţenia dublă: fiecare cetăţean al R.S.S.M.. este cetăţean al U.R.S.S..
Se declară în faţa legii a tuturor cetăţenilor R.S.S.M.. egalitatea în drepturi indiferent de
rasă,naţionalitate,sex,studii,religie,limbă etc. Constituţia din 1978 lărgea drepturile cetăţenilor, adăugând la
drepturile fixate în constituţia precedentă - la
muncă,învăţătură,odihnă,asigurare socială-şi altele noi ca: dreptul la ocrotirea sănătăţii,dreptul la locuinţă, de a se
folosi de realizările culturii, de a participa la conducerea treburilor de stat şi obşteşti,dreptul de a depune plângeri
împotriva acţiunilor persoanelor oficiale, organele de stat şi obşteşti.

7
 6. Etapa actuală. Constituţia Republicii Moldova din 1994
La 29 iulie 1994 Parlamentul R.M. a adoptat o nouă Constituţie a Republicii Moldova, care în termen de trei zile a
fost promulgată de preşedintele RM şi a intrat în vigoare la 27 august 1994.Din această zi Constituţia RM din 15
aprilie 1978 cu toate modificările şi completările ei a fost considerată ca fiind abrogată. Conţinutul normativ al
constituţiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic, 151 de articole grupate în 7 titluri,unele având
capitole şi secţiuni.
Primul titlu,denumit „Principii generale” ,cuprinde normele referitoare la structura unitară a statului,la forma
republicană de guvernământ. Republica e caracterizată ca un stat suveran şi independent, unitar şi
indivizibil,democratic,de drept în care demnitatea omului,drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a
personalităţii umane,dreptate şi pluralism politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
Titlul II este structurat în trei capitole. In capitolul I, purtând denumirea „Dispoziții generale” sunt stabilite
principiile constituţionale ce ţin de problemele generale ale drepturilor şi libertăţilor. In capitolul II, „Drepturile şi
libertăţile fundamentale”. în capitolul III sunt stabilite îndatoririle fundamentale şi anume îndatorirea de fidelitate
faţă de ţară, îndatorirea de apărare a patriei, îndatorirea de a respecta constituţia şi legile, îndatorirea de a satisface
serviciul militar.
Titlul III denumit „Autoritate publică”,este structurat în capitole, iar unele capitole au şi secţiuni. Titlul e construit
în strictă conformitate cu principiul separaţiei puterilor în stat în puterea legislativă,executivă şi judecătorească.
Constituţia admite acest principiu,stabilind totodată necesitatea colaborării lor. Puterile colaborează între ele
pentru a asigura buna funcţionare a statului. Mai întâi sunt prevederi referitoare la Parlament. El este ales prin vot
universal,egal,direct şi liber exprimat,pentru un mandat de 4 ani.
Problemele Guvernului, ca exponent al puterii executive, sunt reglementate în Capitolul VI, care conţin norme
referitoare la componenţa,învestitura,incompatibilitatea şi actele acestuia. Un capitol aparte este consacrat
raporturilor Parlamentului cu Guvernul, reglementând obligaţia informării Parlamentului, dreptul deputaţilor de a
pune întrebări şi de a adresa interpelări,responsabilitatea Guvernului în faţa Parlamentului. Totodată,, membrii
Guvernului au acces la lucrările Parlamentului”.
Capitolul VIII, „Administrația publică”, reglementează administrația publică centrală de specialitate şi
administrația locală. Organele centrale de specialitate ale puterii executive a statului sunt ministerele,care traduc în
viaţă,pe baza legii, politica Guvernului, hotărârile şi ordonanţele lui.în scopul conducerii ,coordonării şi exercitării
controlului în domeniul organizării economiei,precum şi în domenii care nu intră nimijlocit în atribuţiile
ministerelor,se înfiinţează departamente,servicii de stat şi inspectoare.
Constituţia subliniază, în primul rând, principiile de bază ale administraţiei publice locale: principiul autonomiei
locale şi principiul descentralizării. Aceste principii se pot regăsi atât în activitatea fiecărei activităţi locale,cât şi în
raporturile dintre ele.
Capitolul IX al titlului III este consacrat autorităţii judecătoreşti, sub această denumire fiind reglementate
instanţele judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii. Un titlu distinct,IV,denumit, „Economia şi finanţele
publice”, cuprinde norme referitoare la econom ie,proprietate,sistemul financiar,bugetul public
naţional,impozitele şi taxele statului.
Titlul V, „Curtea Constituţională” reglementează controlul constituţionalității legilor. Fiind un organ
politico-jurisdicţional, special şi specializat, ea va asigura pe calea controlului de constituționalitate, supremaţia
Constituției în sistemul juridic normal.
Curtea Constituţională este formată din 6 judecători numiţi pe un mandat de 6 ani. în sistemul constituţional al RM,
Curţii Constituţionale îi revin atribuţii importante ,punctul său de vedere putând avea uneori un rol decisiv în
soluţionarea unor probleme politice.
Titlu VI stipulează modul de revizuire a Constituţiei.
La 5 iulie 2000, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1 115-XIV cu privire la modificarea şi completarea Constituţiei
RM. Modificările Constituţiei au limitat competenţa şi rolul Preşedintelui RM în favoarea Guvernului şi a
Parlamentului .Astfel prin aceste modificări statul RM s-a transformat dintr-un stat cu model semiprezidenţial de
guvernare într-un stat cu model parlamentar de guvernare. în special Parlamentului i s-a atribuit competenţa de a
alege Preşedintele Republicii cu votul a 3/5 din numărul deputaţilor aleşi şi a-1 demite cu votul a 2/3 din numărul
deputaţilor aleşi.
8