Tema : Tipurile de legi.

Supremaţia Constituţiei
I. Tipurile de legi.

Legile pot fi clasificate după mai multe criterii:

a) în funcţie de autoritatea lor juridică sau după criteriul forţei
juridice distingem legi: constituţionale, organice şi ordinare.
Legile constituţionale ocupă primul loc în ierarhia legilor atât prin
conţinutul lor, cât şi datorită procedurii speciale de adoptare (vezi p. 7). Prin
conţinutul lor ele introduc texte noi în Constituţie, abrogă anumite texte
constituţionale sau le modifică pe cele existente.
Legile organice reglementează organizarea, funcţionarea şi structura
organelor statului, sistemul electoral ş.a. În ierarhia legislativă, legile organice
constituie un eşalon intermediar între legile constituţionale şi ordinare. Domeniile
care se reglementează prin legea organică sunt stabilite în art. 72 alin 3 lit. a) - o)
din Constituţia RM.
Legile ordinare reglementează acele domenii ce nu constituie obiect al
regimentarii primelor două categorii de legi.
b) în funcţie de conţinutul lor, deosebim legi: materiale şi procedurale.
Legile materiale reglementează activitatea subiectelor de drept, persoane
fizice şi persoane juridice, relaţiile dintre ele.
Legile procedurale stabilesc forma de desfăşurare a unei acţiuni sau
activităţi publice sau private, căile şi mijloacele de valorificare şi apărare a
drepturilor patrimoniale, inclusiv forma de emitere sau întocmire a actelor juridice
şi aceea in care să fie sancţionaţi cei care au legea materială.
c) funcţie de obiectul reglementării juridice, distingem legi cu caracter:
constituţional, civil,
penal, administrativ, fiscal etc.
4. Legile se mai diferenţiază în dependenţă de aplicarea relaţiilor sociale,
în legi:generale, speciale şi excepţionale.
e)în funcţie de durata lor, distingem legi: permanente şi temporare.
Legile permanente - acele legi cărora nu li se cunosc împrejurările încetării
aplicării lor.
Legile temporare sunt acele cărora li se cunosc atât data intrării în vigoare,
cât şi data şi
condiţiile ieşirii lor din vigoare.

II. Supremaţia Constituţiei

Supremaţia Constituţiei se explică prin aceea că aceasta este legea supremă.
Totodată, supremaţia Constituţiei este un rezultat al faptului că modificarea ei
trebuie adoptată de către Parlament cu majoritatea calificată de 2/3 din numărul
total al deputaţilor, spre deosebire de legile organice sau cele ordinare. Supremaţia
Constituţiei a fost şi este fundamentată pe democratism.
Conţinutul Legii fundamentale reflectă condiţiile social-politice şi istorice
existente la un moment dat într-o societate dată, tradiţiile istorice, interesele
naţionale, cultura politică a poporului.
 Tema : Tipurile de legi. Supremaţia Constituţiei
Constituţia, ca izvor principal al dreptului este o parte integrantă a acestuia.
Stabileşte principiile fundamentale pentru întregul sistem de drept. Toate celelalte
ramuri îşi găsesc punctul de plecare în prevederile Constituţiei. Orice abatere de la
aceasta este considerată o încălcare a Constituţiei, ea ducând la nulitatea normei
respective. Dacă o normă constituţională este modificată, atunci se modifică şi
norma ramurii de drept, deoarece în permanenţă trebuie respectată concordanţa
întregului drept cu Constituţia. Supremaţia Constituţiei implică o serie de
coasecinţe juridice, dar este asigurată în acelaşi timp şi de garanţii.
Se cunosc trei garanţii juridice ale supremaţiei Constituţiei şi anume:
controlul general al aplicării Constituţiei; controlul constituţionalitâţii legilor;
îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia.
Controlul general al aplicării Constituţiei este rezultatul faptului că
întreaga activitate statală este organizată prin Constituţie. Constituţia statorniceşte
formele fundamentale de realizare a puterii de stat şi categoriile de organe ale
statului. Totodată, stabilind sistemul statal, Constituţia stabileşte şi competenţa
organelor de stat. Toate organele statului trebuie sâ-şi desfăşoare activitatea în
conformitate şi în limitele stabilite prin Constituţie. Pentru ca acest lucru să nu
rămână o simplă cerinţă, orice Constituţie organizează un sistem complex şi
eficient de control al aplicării acesteia.
Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată dc
verificare a conformităţii legii cu Constituţia. Ca instituţie a dreptului
constituţional, acesta cuprinde regulile privitoare la organele competente a face
această verificare, procedura de urmat, precum şi măsurile ce pot fi luate după
realizarea acestei proceduri. În general controlul constituţionalităţii legilor este
considerat o garanţie a supremaţiei Constituţiei.
Îndatorirea fundamentală de a respecta Constituţia presupune ca
prevederile din Constituţie să fie aplicate şi respectate de toţi cetăţenii.