CURS 1.

INTRODUCERE ÎN STUDIUL
DREPTULUI CONSTITUŢIONAL
Curs 1. Introducere în studiul dreptului constituţional

Dreptul constituţional ca ramură s-a impus ca fundament pentru celelalte ramuri de

drept şi s-a divizat dintr-o altă ramură de drept, drept administrativ, devenind o
ramură independentă.

Dreptul constituţional este ramură principală a sistemului dreptului din R.M. care

prin normele sale consacră şi ocroteşte cele mai importante relaţii sociale
,reglementate prin norme juridice.

Dreptul constituţional cuprinde norme care au ca obiect de reglementare

instituţionalizarea şi exercitarea puterii de stat ,norme adoptate de o autoritate
legiuitoare,anume împuternicită în acest scop şi după o procedură specială.

Dreptul constituţional este ramura  fundamentală a dreptului fiecărei ţări,care

reglementează modul de organizare a societăţii în stat ,esenţa ,forma şi mecanismul
statului,atribuţiile şi responsabilităţile guvernanţilor, dar şi drepturile, libertăţile şi
îndatoririle fundamentale ale cetăţeanului.

Drept constituţional este ramura fundamentală a dreptului fiecărei ţări,prezentînd

totalitatea normelor juridice ,care consolidează baza economică a statului ,forma de
guvernare, forma de organizare a statului, stabileşte modul de formare ,competenţa
, dar şi activitatea organelor puterii de stat şi de administrare a statului, sistemul
electoral ,drepturile şi libertăţile fundamentale. Ca ramură a sistemului dreptului
,dreptul constituţional reprezintă un sistem de norme juridice şi instituţii juridice ,
care în raport cu sistemul dreptului , este parte a acestuia, fiind:

 Un ansamblu organizat de norme şi instituţii juridice care au acelaşi obiect

de reglementare ,folosind aceleaşi metode .
 Între normele juridice şi instituţiile juridice sunt legături specifice ,care
determină manifestarea lor într-un complex unitar şi interdependent .
 Între normele dreptului constituţional există o ordine ierarhică ,în vîrful
căreia se găsesc normele din Constituţie.

Dreptul constituţional are un triplu obiect :

1. Drept constituţional instituţional ,are ca obiect tradiţional instituţiile politice

(guvern, parlament, şef de stat, partide politice). Dar şi bazele instituţiilor
administrative şi jurisdicţionale.
 2. Drept constituţional normativ (fundamental),are ca obiect sistemul surselor
dreptului sau sistemul normativ al statului.
3. Drept constituţional substanţial (raţional) ,are ca obiect drepturile, libertăţile
şi îndatoririle fundamentale.

Toate normele dreptului constituţional au acelaşi obiect de reglementare , istituirea,

menţinerea şi exercitarea puterii de stat. Dreptul constituţional este factorul care
structurează întregul sistem de drept al ţării. El, este cel ce guvernează şi orientează
orientarea juridică din celelalte ramuri ale dreptului. Cum izvorul formal, principal
al dreptului, este constituţia , actul normativ juridic ,dar şi politic fundamental al
statului, cu valoare juridică supremă în stat ,rezultă nişte consecinţe:

 O normă constituţională abrogă sau modifică orice altă normă dintr-o altă
ramură de drept .
 Toate normele cuprinse în celelalte ramuri ale dreptului trebuie să fie în
strict concordanţă ,cu dispoziţiile constituţionale. Cele stabilite de
constituţie.

Principiile dreptului constituţional  se divizează în două mari categorii :

1. Cele consacrate de normele dreptului constituţional ,care nu generează

drepturi şi obligaţii pentru participanţii la relaţiile de drept constituţional ,
nefiind întotdeauna asigurate, cu sancţiuni, dar fiind de o importanţă
determinantă pentru restul normelor juridice. ( Suveranitatea naţională
art.2 Constituţia R.M.; Separarea puterilor art.6 ; Pluralismul politic art.5
; Proprietatea art.9; Unitatea poporului şi dreptul la identitate art.10;
Egalitatea în drepturi art.16).
2. Principii care se conformează în totalitate structurii tehnico-juridice şi
logico-juridice a normelor de drept constituţional şi reglementează
nemijlocit relaţii sociale de importanţă primordială. (imunitatea şefului de
stat art.81 ; publicarea dezbaterilor judiciare art.117).

Normele dreptului constituţional , reglementează conduita oamenilor în relaţiile

sociale fundamentale,ce apar în procesul instaurării ,menţinerii şi exercitării puterii
de stat . Fiind cuprinse atît de constituţie ,cît şi de alte acte normative ,care
constituie izvoare ale dreptului constituţional.  Ca o caracteristică a acestora ,unele
reglementează nemijlocit relaţii sociale ,altele formulează unele principii, definesc
anumite instituţii. Majoritatea nu conţin prevederi care ar stabili sancţiuni în caz de
nerespectare a lor . Astfel, pentru multe dispoziţii constituţionale este prevăzută o
singură sancţiune,acestea fiind specifice.(revocarea unui organ, sau a unei
autorităţi, demiterea ,declararea unui act ca fiind neconstituţional sau pentru
reglementări de principiu, de o largă generalitate ,cuprinse în constituţie ,unele
sancţiuni se regăsesc în alte ramuri ale dreptului, dreptul civil ,dreptul penal ).

Normele dreptului constituţional pot fi clasificate:

a)După sfera lor funcţională :          

1)norme de reglementare (reglementarea de relaţii sociale)

2)norme de protecţie (asigurare şi conservare în marea lor majoritate fiind

interdicţii). (art. 5 al.(2). Art.11 al. (2) ).

b)După modul de aplicabilitate :   

1)norme de aplicaţie mijlocită (indirectă) care d-au reglementări de     principiu,

care pentru a fi puse în aplicare în cazuri concrete sunt urmate de reglementări
suplimentare prin alte ramuri de drept ( proprietatea art.9 ,  protecţia familiei şi a
copiilor orfani).

2) norme de aplicaţie nemijlocită (directă) ,acestea nu au nevoie să fie precizate

prin alte acte normative prin alte acte din drept (instituţiile politice ,egalitatea în
drepturi. Art. 16)

c)După modul de influenţă asupra subiectului de drept :

 1)norme imperative(norme obligatorii) :

a)onerative – arată ceea ce trebuie de făcut

                        b) prohibitive –ceea ce este interzis conform legii.

2)norme dispozitive –arată ceea ce se poate de făcut.

După durata în timp (acţiunii în timp):

1)norme permanente (nu este stabilit termenul de ieşire din vigoare).

2)norme provizorii (trecerea de la un sistem la alt sistem) .