Legea

Legea este cel mai important izvor de drept și ocupă locul de vârf în ierarhia valorică a acestora1.

1. Definiții
Doctrina dreptului consideră două accepțiuni a termenului de lege, în funcție de actul normativ
adoptat.

a) În sensul ei juridic larg2, prin lege se înțelege orice act normativ, orice act cu putere
obligatorie emise de organe ale autorității publice, investit cu o anume autoritate şi
competență şi care pretinde a-i fi respectată dispoziția3.
b) În sens restrâns, tehnic-juridic, legea este un act juridic normativ adoptat de Parlament in
urma unor proceduri și etape specifice dinainte stabilite.
Unii teoreticieni susțin că termenul de lege definit mai sus prin cele două accepțiuni ale sale este
unul „ambiguu”4 și pentru o edificare a termenului de lege trebuie făcută distincție între „lege” și
acte normative cu putere de lege sau alte acte ale Parlamentului.
Condițiile care trebuie îndeplinite de actele normative ca să fie legi sunt:

1.) să fie un act normativ, adică îi privește pe subiecți în mod abstract, este general, cu
aplicabilitate repetată și susceptibil de a fi aplicat prin constrângere;
2.) acest act normativ să reglementeze primar un domeniu, adică actul normativ emis în
exercitarea funcției legislative creează reguli în mod primar, originar pentru a reglementa
anumite relații sociale într-o forma prestabilita5.

Pe baza condițiilor puse în vedere, sunt legi:

1.) actele normative ale Parlamentului,

2.) actele normative adoptate prin referendum pentru a reglementa primar un domeniu (legi
referendare),
3.) actele normative ale Guvernului care reglementează primar un domeniu adică actele
guvernamentale date în exercitarea funcției legislative (ordonanțe, decrete-legi)6.

1. Principalele trăsături ale legii.

- Legea este emisă de puterea legislativă. Puterea legislativă este pe treapta cea mai
superioară în ierarhia structurilor de putere care emit actele normative și ca urmare legea
emisă de puterea legislativă are forța juridică superioară asupra tuturor actelor normative
1
A. Sida, B. Daniel, Teoria generala a dreptului, Arad 2007, p.138.
2
Ioan Huma sesizează ca sensul juridic a termenului de lege este complementar celui extrajuridic in Teoria generala a dreptului,
Note de curs, p.44.
3
Gheorghe Bobos, Teoria generală a dreptului, Note de curs, Cluj Napoca 2008, p. 27.
4
D.C. Danisor, I. Dogaru, Ghe. Danisor, Teoria generală a dreptului, Ediția a 2-a, p. 144.
5
Ibidem, p. 145-146.
6
Ibidem, p. 146.

1
 care sunt emise de organele de putere subordonate puterii legislative. În Romania, stat
unitar, organul legislativ (Camera Deputaților și Senatul) este unicul organ legiuitor.
Constituția este legea fundamentală a României și are forța juridică superioară celorlalte
legi din cadrul unui stat. În cazul statelor federative, organul legislativ federal și organul
legislativ al statului component emit legi care trebuie să fie în concordantă unele cu
altele. Conflictele între legi trebuie soluționate urmând reguli specifice în conformitate cu
normele de trimitere7.
- Legea are competență de reglementare primară, originară. Legile reglementează cele mai
importante relații sociale iar reglementările au un caracter primar, originar adică nu
derivă de la alte acte normative. Actele normative care reglementează domenii care nu
revin normării prin lege ori în care nu s-a produs încă o normare primară au o natură
derivată legii8. Prin urmare, forța juridică a legii este superioară tuturor celorlalte acte
normative și ele se subordonează acesteia.
- Legea este adoptată cu respectarea exactă a unor proceduri prestabilite care presupun mai
multe etape9. Când actele normative sunt emise de același organ, procedura de adoptare a
lor determină forța lor juridică.
- Legea are un caracter exclusiv normativ care constă în forța obligatorie și caracterul ei
general. Orice act al parlamentului care nu este general, deși este adoptat după
procedurile legislative, nu este lege. 

2. Clasificarea legilor.

În clasificarea legilor distingem mai multe criterii de clasificare, și anume după:

1.) Autoritatea juridică (procedurile prestabilite de adoptare și obiectele reglementate)
2.) Conținut
3.) Obiectul reglementarii juridice

1.) În funcție de autoritatea lor juridica legile se clasifică în legi constituționale sau
fundamentale, organice și ordinare.

Legile constituționale includ Constituția și legile de revizuire ale Constituției. Conținutul legilor
constituționale cuprinde reglementări ale relațiilor sociale fundamentale şi care sunt esențiale
pentru instaurarea, menținerea şi exercitarea statală a puterii 10. Legile constituționale sau
fundamentale se adoptă printr-o procedură specială cu votul a cel puțin două treimi din numărul
membrilor fiecărei Camere și devin definitive numai după ce sunt aprobate prin referendum.

Legile organice au ca obiect organizarea, funcționarea și structura diferitelor organe ale statului
sau domenii speciale ale vieții sociale11. Legile organice sunt cuprinse expres și limitativ în
Constituție Art. 72, alin. 3 și sunt adoptate cu votul majorității membrilor fiecărei camere
(majoritate absolută) conform Art. 76 alin. 1. legile organice ocupă un loc intermediar între legile
constituționale și cele ordinare. Ele au forța juridică superioară legilor ordinare și anume: o lege

7
Ioan Huma, Curs cit., p.44.
8
Ioan Huma, Curs cit., p.46.
9
C.M. Popa, Manual pentru teoria generală dreptului, 2022, p. 65.
10
Preluat din “Clasificarea legilor”, https://administrare.info/domenii/drept/14995-clasificarea-legilor#_ftn3
11
A. Sida, B. Daniel, Teoria generala a dreptului, Arad 2007, p. 140.

2
ordinară care contrazice o lege organică este judecată ca fiind contrară Constituției. O altă
măsură a superiorității lor este că spre deosebire de legile ordinare legile organice nu pot fi
modificate prin ordonanțe de guvern12.

Legile ordinare reglementează fiecare, un anumit domeniu important al vieții sociale și sunt
adoptate de Parlament după o procedură legislativă prestabilită. Legile ordinare sunt adoptate cu
votul majorității membrilor prezenți în fiecare Cameră.

2.) În funcție de conținutul lor legile se diferențiază în legi procedurale și materiale. Obiectul
legilor procedurale este normarea activitatea subiecților de drept, persoane fizice și juridice și
relațiile dintre ele13.

3.) După criteriul obiectului reglementării juridice legile pot fi cu caracter civil, penal,
administrativ, fiscal etc14.

4.) În funcție de conținutul normativ al legii, se diferențiază următoarele categorii de legi15: 

a) Legi de reglementare directă. Organul legiuitor reglementează în mod direct conduita
subiecților de drept astfel încât celelalte acte normative adoptate de alte organe trebuie să se
supună acestora și nu le pot adăuga noi reglementari.
  b) Legile cadru stabilesc principiile generale ale unei reglementări. Fiind legi cu aplicare
indirectă, legile lasă la latitudinea actelor de aplicare amănuntele reglementării conduitelor
subiecților de drept. 
c) Legile de abilitare sunt legile prin care Parlamentul abilitează Guvernul să emită acte
cu caracter de lege. Parlamentul indică Guvernului perioada și domeniul reglementării. Ele au
caracter general și nu cuprind dispoziții direct aplicabile subiecților.
d) Legile de control sunt legile prin care Parlamentul se pronunță asupra reglementărilor
de tip legislativ ale Guvernului (ordonanțe, ordonanțe de urgenta), controlând astfel activitatea
acestuia făcută în exercitarea funcției legislative. Și acestea sunt legi de reglementare indirecta.

5.) Dupa sfera de cuprindere și gradul de generalitate legile se clasifică în legi generale, speciale
şi excepţionale. Legea specială are o reglementare aparte fată de legea generală. Ea se poate
diferenția de legea generală atât prin procesul de aplicare cat și cel de interpretare. Principiul care
guvernează aceste legi este că legea specială se aplică cu prioritate în fața legii generale ori de
câte ori există o dispoziție specială în materia care face obiectul reglementării. Legea specială
derogă legea generală. Legile sau reglementările excepţionale se dau în situaţii cu totul
deosebite, ele însele stabilind consecinţele juridice ale aplicării lor. Asemenea acte pot fi, de
pildă, cele prin care se instituie de exemplu, starea de necesitate.

Decretul-lege provine de la Guvern (organul executiv) când Parlamentul (organul legislativ) nu

se poate întruni oportun sau a fost desființat în urma unor evenimentelor politice. Pentru evitarea
vidului de putere de legiferare s-a creat astfel practica elaborării decretelor-lege de către puterea
executivă (Președintele statului sau Guvernul). Decretul – lege reglementează relațiile sociale

12
D.C. Danisor, I. Dogaru, Ghe. Danisor, op. cit., p. 151.
13
Ioan Huma, Curs cit., p. 47.
14
Idem.
15
D.C. Danisor, I. Dogaru, Ghe. Danisor, op. cit., p. 150.

3
care prin importanța lor fac obiectul normării prin lege, lege pe care o poate chiar modifica sau
înlocui. Decretul – lege are forță juridică proprie legii și constituie un izvor de drept 16.

3. Acte normative subordonate legii

În afara Parlamentului (legiuitorului), celelalte organe de stat care pot norma relațiile din
societate sunt deci Președintele statului și Guvernul la care se mai adaugă și administrația
publică. În elaborarea actelor normative de către aceste instituții trebuie respectate și îndeplinite
următoarele condiții17:

a) actele elaborate nu trebuie să cuprindă dispoziții contrare Constituției și celorlalte legi

b) organele de stat în cauză nu pot emite reglementari primare sau pentru domenii supuse
normării prin lege
c) actele normative respective trebuie să se circumscrie limitelor competenței materiale și
teritoriale a organului de la care provin
d) se cere respectata ierarhia forței juridice a actelor normative în stat
e) toate aceste acte trebuie elaborate în forma și cu procedura stabilite pentru fiecare
dintre ele.
Actele normative emise de aceste instituții respectând condițiile impuse mai sus sunt obligatorii
pentru subiecții la care se referă și efectele lor sunt aceleași ca ale legii. Aceste acte normative își
pierd efectul juridic dacă dispoziția lor nu este în acord cu cel al legilor cărora le sunt
subordonate.

După proveniența organelor care le emit actele normative subordonate legii pot fi clasificate
astfel:

A). Acte ale Președintelui statului se numesc decrete prezidențiale și sunt emise cu ocazia
declarării mobilizării, a instituirii stării de urgență ori a declarării războiului. Ele sunt semnate de
Președinte și contrasemnate de Primul ministru. Actele Președintelui fără caracter normativ pot
fi, de exemplu, acordările sau avansările în grade militare, numirile sau rechemările din funcții
diplomatice.

B). Acte ale organelor centrale executive - hotărâri, ordonanțe, instrucțiuni, elaborate de Guvern,
ministere sau alte organe centrale de stat.
Hotărârile cu caracter normativ emise de Guvern prevăd masuri de aplicare a legilor pe întreg
teritoriul statului cuprinzând domenii cum ar fi, organizarea administrativa centrala si locala,
modul de realizare a activității economice si financiare, reglementarea unor contravenții etc.

Ordonanțele emise de către Guvern au numai caracter normativ și sunt rezultatul unei
împuterniciri conferite acestuia de către Parlament pentru o perioadă determinată de timp și care
vizează un anumit domeniu. Prin lege, ele sunt supuse ulterior aprobării Parlamentului.

16
Ioan Huma, Curs cit., p.47.
17
Preluat din “Actul normativ juridic ca mijloc principal de reglementare a relaţiilor sociale”,
https://ulim.md/sju/nr-3-4-2013/actul-normativ-juridic-ca-mijloc-principal-de-reglementare-a-relatiilor-sociale/

4
Ordinele și instrucțiunile cu caracter normativ se adoptă în baza legilor, decretelor, hotărârilor și
regulamentelor Guvernului. Ele se mai adoptă în mod excepțional, când un act normativ de forța
juridică superioară cere, datorită lipsei unei reglementări în conținutul său, elaborarea unui act
subordonat acestuia, care prin aplicarea acestui act subordonat să asigure veridicitatea și
aplicabilitatea actului cu forță juridică superioară.

Hotărârile normative ale consiliilor locale, hotărârile normative ale consiliului județean, ordinele
prefectului, deciziile delegației permanente și dispozițiile normative ale primarului sunt emise în
baza legii și asigură exercitarea atribuțiilor autorităților.

C.) Acte ale organelor locale

Organele locale emit dispoziții normative pe baza actelor normative cu autoritate juridică
superioară, provenind de la puterea legislativa, președinție sau de la administrația publica
ierarhic superioară.

4. Legiferarea.
Legiferarea este modalitatea tehnică de elaborare a legilor și această atribuție revine organului
legislativ. Legiferarea este urmarea „cunoașterii realităților sociale” si prin aceasta „estimarea
efectelor sociale posibile, prevederea eficienţei şi oportunităţii edictării unei reglementări
determinate”18. Tehnica legislativă trebuie sa fie capabilă să conducă “la elaborarea unor
construcţii juridice suple, clare şi predictibile, apte de receptare socială şi de o respectare liber
consimţită”19. Pentru că actele normative sunt generale și impersonale adresându-se tuturor, ele
trebuie să fie înțelese de oricine indiferent de pregătire profesională.
Activitatea de legiferare care revine Parlamentului reprezintă parcursul legii de la etapa inițierii
legislative și pană promulgarea ei de către Președinte și publicarea legii în Monitorul Oficial al
României.
Procedura legislativă ordinară parlamentară cuprinde următoarele etape20:
- iniţiativa legislativă care poate fi făcută de Parlament, Guvern și chiar cetățeni;
- examinarea şi avizarea proiectelor de lege sau propunerilor legislative în cadrul
comisiilor
permanente ale fiecărei Camere;
- includerea proiectului de lege/propunerii legislative pe ordinea de zi a Camerei
competente să o dezbată;
- votarea proiectului de lege/propunerii legislative în plenul Camerei;
- întoarcerea proiectului de lege/propunerii legislative în plenul Camerei;
- întoarcerea legii la Camera care are competenţa decizională în condiţiile art.75 alin.(4) şi
(5) din Constituţia României din 1991, republicată;
- semnarea legii de către preşedinţii Camerelor;

5. Sistematizarea legislației

18
Doctorand A. Bancila și Conducator de doctorand M. Badescu, Teza de doctorat: Elaborarea si sistematizarea actelor
normative, București, 2014, p. 16.
19
Ibidem p. 17.
20
Ibidem p. 25.

5
Legea elaborată nu este o entitate izolată, ea se integrează într-un ansamblu de acte normative
care constituie sistemul legislativ. În cadrul acestui sistem legea este poziţionată conform
principiului supremaţiei legii, în sensul ca legea elaborată cu litera şi spiritul Constituţiei este
superioară juridic tuturor actelor normative existente într-un sistem constituţional 21. Actele
normative ale sistemului legislativ sunt încorporate sau sistematizate într-un Cod. Încorporarea
grupează actele normative în ordine cronologică, alfabetică, pe ramuri de drept, instituții
juridice. Codificarea este o forma de sistematizare superioară a actelor normative și realizează o
unificare a actelor normative dintr-un domeniu de activitate: Cod civil, penal, vamal, etc.
Codurile sunt legi și au forță juridica superioară celorlalte acte normative.

In concluzie, legile sunt rezultatul unei implicări active a statului în viața socială și
reglementează relațiile sociale dintre oameni și domeniile de activitate ale acestora.

Bibliografie

A. Sida, B. Daniel, Teoria generala a dreptului, Arad 2007

Ioan Huma sesizează ca sensul juridic a termenului de lege este complementar celui
extrajuridic in Teoria generala a dreptului, Note de curs
Gheorghe Bobos, Teoria generală a dreptului, Note de curs, Cluj Napoca, 2008
D.C. Danisor, I. Dogaru, Ghe. Danisor, Teoria generala a dreptului, Ediția a 2-a
C.M. Popa, Manual pentru teoria generala dreptului, 2022
“Clasificarea legilor”, https://administrare.info/domenii/drept/14995-clasificarea
legilor#_ftn3
A. Sida, B. Daniel, Teoria generala a dreptului, Arad 2007
Doctorand A. Bancila si Conducător de doctorand M. Badescu, Teza de doctorat:
Elaborarea si sistematizarea actelor normative, București, 2014
Actul normativ juridic ca mijloc principal de reglementare a relaţiilor sociale, Ion Postu, doctor,
conferenţiar universitar si Dana Mihalache, doctorand, ULIM
https://ulim.md/sju/nr-3-4-2013/actul-normativ-juridic-ca-mijloc-principal-de-reglementare-a-
relatiilor-sociale/

21
Doctorand A. Bancila și Conducator de doctorand M. Badescu, Teza de doctorat: Elaborarea si sistematizarea actelor
normative, București, 2014, p. 39.