DREPT CONSTITUȚIONAL ANUL I SEMESTRUL I

I. NOȚIUNI INTRODUCTIVE ȘI NORMELE

DATE GENERALE

Nume: Constituția României

Creată: 1991 – modificată în 2003 (a 7-a în Istoria României)

Ultima încercare de modificare – 2018 (nu a trecut de referendum)

Structură: 156 articole divizate în 8 titluri

 Titlul I - Principii generale

 Titlul II - Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
 Titlul III - Autoritățile publice
 Titlul IV - Economia și finanțele publice
 Titlul V - Curtea Constituțională
 Titlul VI - Integrarea euroatlantică
 Titlul VII - Revizuirea Constituției
 Titlul VIII - Dispoziții finale și tranzitorii

DEFINIȚII

 DREPT CONSTITUȚIONAL – (1) (din doctrină) este o ramură a dreptului unitar (?) formată din norme
juridice care reglementează relații sociale fundamentale ce apar in procesul instituirii, mentinerii si
exercitarii la nivel statal a puterii politice a poporului.(privesc bazele puterii și bazele organizării
puterii) (2) Ramură principală a dreptului.
 INSTITUȚIILE POLITICE - organelle însărcinate să realizeze puterea politică și normele privitoare la
această realizare

SCHIMBĂRILE DIN 2003

 Gratuitatea învățământului de stat nu mai este garantată necondiționat (ci numai conform legii).
 Minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație și justiție.
 Proprietatea privată este garantată și ocrotită de lege.
 Mandatul președintelui este de 5 ani.
 Obligativitatea stagiului militar se stabilește prin lege organică.
 Imunitatea parlamentară este limitată.
 După aderarea României la UE cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege și de a fi aleși
în scrutinul local (dacă sunt rezidenți ai localității respective).
 Intrarea în Uniunea Europeană și OTAN (NATO) nu va fi votată prin referendum, ci de către Parlament
OBIECTIVELE

-Instituțional-eglRementează relațiile dintre autoritățile publice menționate de Constituție. Împărțirea

puterii, exercițiul său, precum și transmiterea sa
-Substanțial – Enunțarea unui anumit număr de drepturi de care indivizii se pot prevala în fața guvernanților
și chiar în fața altor indivizi

-Normativ – Produce alte norme, în constituție se regăsesc competențele normative de bază. Reglementează
condițiile și regulile de edictare a altor norme

OBIECTUL DREPTULUI CONSTITUȚIONAL

În obiectul dreptului constituţional sunt cuprinse două categorii de relaţii, reglementate prin norme juridice
şi anume:

- Relaţii cu o dublă natură juridică (reglementate şi de alte ramuri de drept);

- Relaţii specifice dreptului constituţional care formează obiect de reglementare numai pentru
normele de drept constituţional comun acestora, fiindcă se nasc în procesul complex de instaurare,
menţinere şi exercitare a puterii.

RAPORTURILE JURIDICE DE DREPT CONSTITUȚIONAL

Trăsături

 Au caracter social, având în vedere legătura între drept și societate

 Au caracter dublu volițional pentru că este necesară atât voința statală tradusă prin consacrarea
acestui raport pin norma juridică, cât și voința subiectelor de drept participante la raportul juridic.
 Privesc relații sociale referitoare la fenomenul puterii de stat
 Se caracterizează prin poziția de inegalitate juridică a subiectelor participante, impuse de stat;
 Întotdeauna unul dintre subiectele unui astfel de raport juridic este statul sau o autoritate a acestuia
 Unele dintre aceste raporturi juridice pot avea o dublă natură juridică, de drept constituțional, dar și
specifică unei alte ramuri de drept.

SUBIECTELE RAPORTURILOR DE DREPT CONSTITUȚIONAL

1.Unitățile administrative-teritoriale- doar atunci când sunt înțelese ca grupuri de populație organizată şi nu
ca părţi din teritoriu

2.Poporul – concentrează, în mâinile sale, întreagă putere. Suveranitatea naţională aparţine poporului care
încredinţează exerciţiul ei unor organe alese prin vot. De asemenea poporul îşi exprimă voinţa cu ocazia
referendumului

3.Organele statului(autoritățile publice) – apar ca subiecte ale raporturilor de drept constituțional, cu

condiția ca raportul juridic la care particiă să fie de drept constituțional. Celelalte autorităţi ale statului
(executive şi judecătoreşti) pot să apar în această calitate, de regulă, numai dacă celălalt subiect al raportului
juridic este statul sau organele legiuitoare şi numai dacă raportul se naşte în procesul instaurării, menţinerii
şi exercitării puterii.

4.Partide, formațiunile pilitice, alte organizații - Acestea sunt subiecte ale raporturilor de drept
constituţional ca forme organizatorice prin care cetăţenii participă la guvernare, fiind vizibile mai ales în
perioada electorală sau imediat ulterior acesteia când, spre exemplu, depun candidaturi sau sunt consultate
pentru desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru.
5.Statul- Statul apare ca subiect fie direct – în raporturile juridice privitoare la cetăţenie şi în raporturile
privind federaţiile de state, fie reprezentat prin organele și autoritățile sale.

6.Cetățenii

- pentru realizarea drepturilor fundamentale;

- ca subiecte ale dreptului de reprezentare, adică atunci când sunt persoane învestite cu anumite demnități
sau funcții publice, precum deputat, senator sau judecător la Curtea Constituțională a României;

- cu ocazia alegerilor, când își exercită drepturile electorale.

7.Străiniii și apartizii - Aceste două categorii pot fi subiecte în raporturile ce se nasc, în primul rand, cu privire
la acordarea cetăţeniei, respectiv a azilului politic.

NORMELE DE DREPT CONSTITUȚIONAL

!!! Normele juridice ale dreptului constituțional au forță juridică supremă având în vedere conținutul lor și
emitentul acestora. Sunt acele norme juridice care reglementează conduita oamenilor în relaţiile sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii la nivel statal a cărei respectare
este impusă, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Sunt de regulă norme imperative

 Norme constituționale complete - cele care respectă structura logico-juridică trihotomică a normei
juridice
 Norme constituționale incomplete- unde unul dintre elementele acestei structuri, adesea
sancțiunea, nu este vizibil.
 Norme cu aplicare mijlocită - anume acele norme care dau reglementări de principiu(care exprimă
per general iar reglementările concrete sunt prevăzute în alte ramuri de drept) (Ex- Art.48
recunoașterea și ocrotirea căsătoriei însă prevederile complete le regăsim în Codul Civil)
 Norme cu aplicare nemijlocită - norme care reglementează direct, nemijlocit relaţiile sociale şi nu
mai au nevoie de precizări prin legi organice, legi ordinare sau alte acte normative cu caracter primar
(Ex principiu al drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, anume egalitatea în drepturi a
cetăţenilor.)

SANCȚIUNILE ÎN DREPTUL CONSTITUȚIONAL

 pentru mai multe dispoziţii este prevăzută o singură sancţiune;

 Sunt sancţiuni specifice: revocarea mandatului parlamentar, declararea neconstituţionalităţii unui act
normativ, etc.
 în cazul raporturilor cu dublă natură juridică unele dintre sancţiuni se regăsesc în alte ramuri de drept.

IERARHIA NORMELOR DE DREPT CONSTIUȚIONAL

1. Cutuma constituțională, Constituția, Deciziile interpretative ale CCR

2. Dreptul unional
3. Tratat internațional în materia drepturilor fundamentale ale omului ratficat prin lege de Parlament
4. Lege organică
5. Lege ordinară
6. Ordonanță de urgență a Guvernului
7. Hotărâre a Guvernului (de exemplu organizarea alegerilor)

II. IZVOARELE FORMALE ALE DREPTULUI CONSTITUȚIONAL

!!! În sens formal, izvorul dreptului îl reprezintă regula de conduită prescrisă și exteriorizată, cuprinsă într-o
anumită haină juridică.

 Actul Normativ- scrise și dezvoltate prin normele juridice.

1. Constituția, legi constituționale(legi de modificare și revizuire),
2. Legea, ca act juridic al Parlamentului (cu condiţia să reglementeze relaţiile sociale ce apar în
procesul) legi organice și legile oridinare (nu toate)
3. Regulamentele Parlamentare (Regulamentul Camerei Deputaților, Regulamentul Senatului
și Regulamentul ședințelor comune ale celor două camere.)
4. Ordonanțele Guvernului (Art 115, 108)
- Simple (trebuie să fie abilitat printr-o lege adoptată în acest sens de către Parlament, dă
guvernului puteri de legislativ) (Intră în vigoare precum legile art.78)
 Legea de Abilitare trebuie să prevadă (legi ordinare)
 domeniile în care Guvernul va putea legifera prin adoptarea ordonanţei;
 data până la care vor putea fi emise aceste ordonanţe;(perioada)
 posibilitatea ca ordonanţele să fie supuse aprobării Parlamentului
-De Urgență ( în situații extraordinare ,fără a fi emisă o lege de abilitare, se pot emite
oricând, în domeniul legii ordinare și legii organice, intră în vigoare în data publicării sau în
data cuprinsă în conținutul lor)
 Condiții pentru a intra în vigoare
 să fie depusă spre dezbatere pentru a fi sesizată de Camera Competentă.
(art.115 (5) )
 să fie publicată în Monitorul Oficial.
5. Tratatele Internaționale
 Condiții pentru a fi considerat izvor
 sa fie de aplicaţie directă, nemijlocită
 să fie ratificat de Parlamentul României
 să cuprindă reglementări ale relaţiilor specifice ale dreptului constituţional;
 să fie licite
 Reguli ce trebuie respectate
 obligaţia statului de a le respecta întocmai şi cu bună credinţă;
 tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern
 interpretarea dispoziţiilor constituţionale se face în concordanţă cu DUDO și
tratatul de aderare a României în UE (toate normele dreptului European,
Tratatul de la Lisabona)
 Cutuma
 Deciziile CCR
!!! Constiuția este izvorul principal pentru celelalte ramuri de drept

CRITERII DE IDENTIFICARE A IZVOARELOR FORMALE

 Autoritatea publică emitentă –numai actele juridice normative adoptate de autorităţile publice
reprezentative, de regulă;
 Conţinutul actului normativ –să conţină norme juridice care să reglementeze relaţii sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menţinerii şi exercitării puterii.
 III. STATUL

DEFINIȚII

Din perspectiva dreptului constituţional statul se defineşte drept o modalitate de organizare a puterii politice,
o ordine juridică, structurată şi eficientă.

Din punct de vedere juridic conceptul de stat reprezintă o noţiune multidisciplinară care interesează atât
dreptul public intern cât şi dreptul public internaţional şi include cele trei elemente constitutive: teritoriul,
populația și suveranitatea

FUNCȚII

 Interne
 pacificare internă a indivizilor pentru a exista armonie între aceştia
 apărarea justiţiei sociale şi a dreptăţii
 gestionarea economiei sociale
 Externe
 de protecţie a fiinţei statului faţă de ameninţări externe
 de protecţie a propriilor cetăţeni
 Altele
 Economice, culturale, sociale
 Represive
 Legislative - stabilesc regulile de conduită
 Executive - asigură punerea în practică a normelor juridice stabilite,
 Jurisdicționale - soluţionează conflictele şi litigiile apărute între cetăţeni, etc

ELEMENTELE STATULUI

 Populația - populaţia grupează toţi cetăţenii unui stat care au o legătură juridică cu statul, în virtutea
căreia beneficiază de un regim juridic special, diferit de cel al străinilor sau apatrizilor.
 Teritoriul - reprezintă delimitarea acelei porţiuni de pământ asupra căreia o anumită putere de stat
îşi poate exercita atributele cu excluderea oricăror altor forme de putere statală.
 Suveranitatea - Legătura dintre teritoriu şi populaţie se realizează prin intermediul puterii de stat.
Dreptul statului de a decide liber în treburile sale interne şi externe.
 Evoluția istorică
 Suveranitatea poporului și suveranitatea de stat
 Poporului – dreptul poporului de a decide asupra sorţii sale, de a stabili linia politică
a statului şi alcătuirea organelor sale precum şi de a controla activitatea acestora.
 Statului- aparţine naţiunii care însă trebuie să îi delege exerciţiul unor reprezentanţi.
 Titularul suveranității - deţinătorul puterii statale, suverană, este poporul.

FORMA STATULUI

 Forma de guvernământ - modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme, trăsăturile
definitorii ale raportului dintre şeful statului şi puterea legiuitoare.
 Monarhia - şeful statului este un monarh sau nu instaurat ereditar sau desemnat după alte
proceduri conform tradiţiilor regimului constituţional.
 Absolută - puterea discreţionară a monarhului.
  Constituțională - limitarea puterilor monarhului prin intermediul constituţiei.
 Parlamentar dualistă - monarhul şi parlamentul stau, din punct de vedere legal, pe o
poziţie egală.
 Parlamentară contemporană - caracter simbolic în care monarhul mai păstrează doar
unele prerogative cum ar fi: dreptul de a dizolva, în condiţii constituţionale,
parlamentul, dreptul de a refuza semnarea unor legi (Olanda, Anglia, Suedia)
 Republica - cetăţenii se guvernează, desemnându-şi sau alegând un şef de stat denumit de
regulă preşedinte.
 Parlamentară - şeful statului este ales de către parlament şi datorită acestei proceduri
are o poziţie inferioară parlamentului. (Italia, Germania, Austria)
 Prezidențială - alegerea şefului statului de către cetăţeni prin vot sau colegii
electorale (SUA)

!!! După Revoluţia din decembrie 1989 s-a reafirmat forma de guvernământ republicană şi s-a instituit funcţia
de Preşedinte al României care este ales prin vot universal şi nu este subordonat parlamentului

 Structura de stat - organizarea de ansamblu a puterii în raport cu teritoriul, indicându-ne dacă un stat
este alcătuit din unul sau mai multe state membre.
 Unitar - existenţa unei formaţiuni statale unice şi prin existenţa unui singur rând de organe
centrale de stat, o singură cetățenie. (România, Bulgaria, Italia)
 Federativ - din două sau mai multe state membre din unirea cărora apare un stat nou. Fiecare
stat membru are un parlament, guvern şi organ judecătoresc suprem propriu cu o anumită
independenţă de organele federative. Existența unui parlament bicameral. Cetățenii au două
cetățenii(SUA, Elveția).
 Asociații de state - forme ale vieţii internaţionale, constituite şi funcţionând pe baza tratatelor
internaţionale în care statele îşi păstrează independenţa. Între ele statele intră în raporturi
de drept internaţional şi nu de drept constituţional

!!! România- stat national, unitar și indivizibil

CARACTERELE STATULUI ROMÂN

Trăsăturile statului român rezultă din dispoziţiile Constituţiei care, în art. 1, statuează că România este un
stat naţional, suveran(suveranitate naţională care aparţine poporulu) şi independent(nu depinde de nici o
autoritate superioară), unitar şi indivizibil, stat de drept(domnia legii,) democratic(autorităţile publice se
întemeiază pe voinţa poporului, exprimată prin alegeri libere şi corecte) şi social (să intervină activ şi să ia
măsuri care să asigure binele comun)

IV. NOȚIUNEA DE CONSTITUȚIE

ASPECTE GENEREALE

Constituţia este legea fundamentală a oricărui stat, stă la baza acestuia ca o realitate politică şi statală care
se identifică cu însăşi societatea, creată în urma revoluţiilor victorioase. Normele constituţionale trebuie să
fie cuprinse într-o lege sistematică şi să se bucure de o eficienţă juridică superioară tuturor celorlalte legi.

!!! Prima consituție- Magna Charta Libertatum 1215 (din lume) Constituția Americană 1787 (prima scrisă)
Declarația drepturilor omului și cetățeanului 1789 (scrisă din Europa)
CATEGORII DE CONSTITUȚII

 Cutumiare - sunt rezultatul experienţei, tradiţiilor, precedentelor, principiile fundamentale fiind

cristalizate în decursul timpului în activitatea statală. (Anglia, Israel, Noua Zeelandă)
 Scrise - oferă precizie, certitudine, claritate, s-au impus începând din secolul XVIII, întemeindu-se pe
trei teorii de referinţă:
 Teoria Contractelor scrise
 Teoria domniei legilor
 Teoria contractului social a lui JJR (statul este rezultatul realizării unei înţelegeri între membrii
societăţii)

CONȚINUTUL NORMATIV

În determinarea conţinutului normativ se are în vedere definirea Constituţiei în sens material şi în sens formal.
Elementul de bază atât al Constituţiei cât şi al legilor îl constituie articolul

 Sens formal - dispoziţiile cuprinse în corpul Constituţiei.

 Sens material - dispoziţiile cu caracter constituţional, indiferent în ce act normativ sunt cuprinse

SUPREMAȚIA CONSTITUȚIEI

Supremaţia constituţiei este o calitate care o situează în vârful instituţiilor politico-juridice într-un stat.
Consecințele supremației sunt:

 Privind adoptarea Constituției- procesul complex al adoptării care cuprinde iniţiativa adoptării
organul competent şi modalităţile de adoptare.
 Privind modificarea, suspendarea și abrogarea - trebuie să pună în evidenţă caracterul de mai mare
stabilitate al constituţiei în raport cu celelalte legi şi să reflecte poziţia supremă a acesteia în sistemul
de drept. Trebuie să ţină pasul cu dinamica economică şi socială pentru a nu deveni o frână în calea
dezvoltării iar abrogarea şi suspendarea trebuie să pună de asemenea în valoarea supremaţia
constituţiei.
 Privind deosebirea dintre Constituție și legi - Constituţia comandă întregul drept, toate celelalte
ramuri găsindu-şi punctul de plecare la nivelul principiilor celor mai înalte, numai în prevederile
constituţionale

GARANȚIILE JURIDICE ALE SUPREMAȚIEI CONSTITUȚIEI

 Controlul general al aplicării Constituției - orice constituţie organizează un sistem complex şi eficient
de control al aplicării sale care este prima garanţie juridică a supremaţiei legii fundamentale şi se
realizează prin forme şi căi specifice.
 Controlul constituționalitățo legilor - activitate organizată de verificare a conformităţii legilor cu
Constituţia.
 Îndatorirea fundamentală de a respecta Constituția- asigură ca prevederile să fie aplicate şi
respectate de către cetăţeni

CONSTITUȚIILE ROMÂNE
1 STATUTUL DEZVOLTĂTOR AL CONVENŢIEI DE LA PARIS
2. CONSTITUŢIA DIN 29 IUNIE 1866
3. CONSTITUŢIA DIN 21 MARTIE 1923
 4. CONSTITUŢIA DIN 28 FEBRUARIE 1938
5. CONSTITUŢIA DIN 13 APRILIE 1948
6. CONSTITUŢIA DIN 24 SEPTEMBRIE 1952
7. CONSTITUŢIA DIN 21 AUGUST 1965
8. CONSTITUŢIA DIN 8 DECEMBRIE 1991 (revizuită în 2003)

ADOPTAREA CONSTITUȚIEI

 Inițiativa adoptării constituției- Constituţie a României nu prevede expres cine are iniţiativa adoptării
existând două soluţii: iniţiativa aparţine puterii constituante, iniţiativa aparţine celor care au
posibilitatea revizuirii. Dreptul de a adopta o constituție:
 Puterea constituantă originară - intervine când nu există sau nu mai există Constituţiei în
vigoare
 Puterea constituantă insituită - este prevăzută de Constituţia în vigoare şi este în măsură de
a modifica sau adopta o Constituţie
 Autoritatea competentă
 Moduri de adoptare
 Constituția acordată - adoptată de monarh ca stăpân absolut
 Constituția plebiscitară - iniţiată de şeful statului dar este ratificată prin plebicist – corpul
electoral poate spune “da” sau “nu” dar nu poate propune amendamente. (const Romania
1938)
 Pactul- un contract între rege şi popor . S-a folosit atunci când s-au putut impune şefului
statului anumite condiţii, putând fi urmarea unor mişcări revendicative sau folosit ca un mod
de acces al unui principe străin la tronul unui stat. (const Romania 1866-1923)
 Constituția Conveție – opera unei adunări denumite convenţie special aleasă pentru a adopta
Constituţia, considerată deasupra Parlamentului.
 Constituția Parlamentară- s-a realizat de regulă de către Parlament în următoarea procedură:
iniţiativa; elaborarea proiectului; discutarea publică a proiectului; adoptarea proiectului de
către Parlament cu majoritate calificată (cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor
acestuia); extinderea referendumului ca participare directă a cetăţenilor la guvernare a făcut
ca acest mod de adoptare să fie considerat cel mai democratic.

MODIFICAREA CONSTITUȚIEI

 Principii
 Dreptul de revizuire trebuie să aparțină aceluiași organism care a adoptat-o
 Autoritatea competentă diferă după felul constituției
 Procedura de modificare este în principiu asemănătoare cele de adoptare
 Modul de modificare ale constituției
 Suple – se pot modifica după procedura de modificare a legilor organice
 Rigide - care se modifică după alte reguli decât cele obişnuite
 Imposibilitatea reviziurii după ce a fost adoptată
 Stabilirea unei perioade din timp în care nu pot fi făcute modificări
 Stabilirea unei proceduri greoaie de modificare
 Alte reguli cu privire la reviziure
SUSPENDAREA ȘI ABROGAREA CONSTITUȚIEI

Scoaterea din vigoare, în total sau în parte, pe o perioadă de timp determinată a dispoziţiilor constituţionale.
În practică legile fundamentale au fost suspendate în perioadele de criză politică, prin lovituri de stat, prin
proclamarea stării de asediu sau de urgenţă.

Abrogarea constituției - se produce de regulă atunci când se adoptă o nouă constituţie

V. CONTROLUL CONSTITUȚIONALITĂȚII LEGILOR

DEFINIȚII

Controlul constituţionalităţii legilor este activitatea organizată de verificare a conformităţii legii cu

Constituţia. Cuprinde regulile privitoare la autorităţile competente a face această verificare, procedura de
urmat şi măsurile ce pot fi luate după realizarea procedurii.

ACTE SUPUSE CONTROLULUI

Priveşte numai legea ca act juridic al parlamentului sau actele normative cu o forţă egală cu a legii: decretele-
legi sau cu putere de lege, ordonanțe, etc.

Excepție: Unele constituţii pot prevedea ca acest control să se aplice şi unor acte normative cu forţă juridică
inferioară legilor. (1965 const RO.hotărârile Consiliului de Miniştri era supuse controlului de
constitutionalitate)

CAUZELE CE DETERMINĂ ÎNCĂLCAREA CONSTITUȚIEI

Îşi găsesc fundamentarea în contradicţiile sociale, în raporturile dintre forţele sociale şi dinamica evoluţiei
acestora. Apare pe cale jurisprudențială (Afacerea Tramvaielor)

Exemple:

 Când forţele politice aflate la un moment dat la putere au interese contrare celor aflate la putere la
momentul adoptării constituţiei
 Când constituțiile sunt mult prea rigide
 În nerespectarea regulilor de tehnică legislativă

ORGANELE COMPETENTE ÎN CONTROLUL CONSTITUTIONAL ȘI CLASIFICAREA CONTROLULUI PE ACESTA

 În funcție de autoritatea competentă

 Printr-un organ politic - se exercită atât de organele legiuitoare cât şi de alte organe de stat
cărora li s-a încredinţat această sarcină sau au fost special înfiinţate în acest scop.
 Printr-un organ jurisdicțional - se face prin alte organe decât cele judecătoreşti dar care
folosesc o procedură asemănătoare celei judecătoreşti sau de către organele judecătoreşti
propriu-zise. În cazul controlului jurisdicţional al constituţionalităţii legilor se folosesc de
regulă două procedee:
 Controlul pe calea acțiunii (ofensiv) - permite atacarea unei legi în faţa unui tribunal
căruia i se cere să examineze validitatea unei legi şi să pronunţe anularea. Art. 146 lit.
A
  Controlul pe cale de excepție (defensiv) – pentru ataca o lege trebuie să aştepţi ca
acea lege să ţi se aplice. Art. 146 lit. B
 În funcție de modul cum este înscris în Constituție
 Explicit - cel pe care Constituţia îl prevede în mod expres putând indica şi organul competent
şi procedura de urmat.
 Implicit - cel pe care Constituţia nu îl prevede în mod expres dar el există implicit ca urmare
a principiului legalităţii. Control American pe baza precedentului judiciar
 În funcție de timpul în care se efectuează
 Anterior adoptării legii - se exercită în faza de proiect legislativ şi nu este un veritabil control
întrucât până nu a fost adoptat proiectul poate suferi modificări.
 Posterior adoptării legii - se exercită asupra legilor deja adoptate fiind veritabilul control al
constituţionalităţii legilor.

EFECTELE PE CARE LE PRODUCE

 Controlul cu efecte juridice erga omnes - eciziile autorității care exercită controlul de
constituționalitate sunt opozabile față de toți. În România
 Controlul cu efecte juridice inter partes litigantes - produc efecte juridice doar față de părțile din
litigiul principal.

MODEL DE CONTROL AL CONSTITUȚIONALITĂȚII

 Modelul European - există o instanță speccială și specializată pentru acest control; sesizarea se poate
de cetățeni, organe politice (precum sunt partidele), instanțe judecătorești; controlul poate fi atât
anterior, cât și posterior; este un control principal, direct și abstract
 Modelul American - este exercitat de toate instanțele judecătorești, dar, de regulă, doar de
instanțele supreme; sesizarea se poate face doar de către cetățeni; poate fi doar un control posterior
și, implicit, doar defensiv; produce efecte juridice doar inter partes letigantes (doar între părțile din
litigiu); este un control accesoriu, incident, concret.

CONTROLUL CONSTITUȚIONALITĂȚII LEGILOR ÎN ROMÂNIA

 Sediul Materiei- În România controlul constituţionalităţii îşi regăseşte reglementarea în Titlul V art.
142-147 din const, în Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţională.
 Garantul- Curtea Constituțională (9 judecători numiți pentru 9 ani, 3 numiți de Cam.Dep. 3 de Senat
și 3 de Președinte. )
 Curtea Constituţională este o autoritate politică din cauza modului de desemnare a
judecătorilor săi, precum şi a naturii unora dintre atribuţii (precum este cea de control al
constituţionalităţii unui partid politic).
 Este juridică din cauza principiilor de organizare şi funcţionare, precum şi a procedurilor
folosite pentru exercitarea controlului de constituţionalitate.
 Este independentă faţă de orice autoritate publică şi a cărei competenţă nu poate fi
contestată de nici o autoritate publică.
 Actele supuse controlului de constituționalitate
 Legile(doar ordinare și organice)
 Control prealabil - se exercită asupra legilor votate de Parlament, anterior
promulgării lor de către Preşedintele Românie exercitat pe calea obiecției
  Control posterior – (146 lit.d, 147 (1,4) art.29-33 Legea CCR) priveşte legile intrate în
vigoare şi se realizează pe calea excepţiei de neconstituţionalitate şi nu se poate
aplica în cazul prevederilor legale care au fost analizate pe calea controlului prealabil
sau în care Curtea Constituţională, prin decizie, a constatat că prevederile sunt
neconstituţionale.
o Subiectele de sesizare sunt: instanțele judecătorești sau de arbitraj comercial
(cu condiția să aibă legătura cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și
oricare ar fi obiectul acestuia) Avocatul Poporului
 Inițiativa de revizuire a Constituției – în concordanță cu art. 150 și 152
 Regulementele Parlamentului - la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui
grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori
 Ordonanțele Guvernului - sunt supuse doar controlului posterior de constituţionalitate, fiind
analizate prin procedeul excepţiei de neconstituţionalitate ca şi legile.
 Inițiativele legislative ale cetățenilor sau populare -
 Tratarele și acordurile internaționale - sunt supuse controlului de constituţionalitate la
sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui
număr de cel puţin 50 de deputaţi sau 25 senatori
Criteriu Legea Ordonanțele Regulamentele Tratatele
Parlamentare
Control Posterior + +
Control Prealabil + + +
Pe cale de excepție + +
Pe cale de obiecție + + +
Autoritatea ce poate Prealabil- Avocatul Poporului, Președinții celor două Președinții celor două
sesiza curtea Presedintele, părțile în instanță de camere(50/25) camere(50/25)
Președinții celor judecată sau arbitraj
două cemere, comercial
Guvernul, ICCJ, a
AvocatuluiPoporului,
(50/25)
Posterior- Avocatul
Poporului, părțile în
instanță de judecată
sau arbitraj
comercial

ATRIBUȚIILE CCR ART.146

 A)Se pronuntă asupra constitutionalitătii legilor, inainte de promulgarea acestora, la sesizarea

Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a Guvernului, a Inaltei Curti
de Casatie si Justitie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel
putin 25 de senatori, precum si, din oficiu, asupra initiativelor de revizuire a Constitutiei;
 B)Se pronuntă asupra constitutionalitătii tratatelor sau altor acorduri internationale, la sesizarea
unuia dintre presedintii celor două Camere, a unui număr de cel putin 50 de deputati sau de cel
putin 25 de senatori
 C)Se pronuntă asupra constitutionalitătii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre
presedintii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel putin 50 de
deputati sau de cel putin 25 de senatori;
  D)Hotărăste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata
instantelor judecătoresti sau de arbitraj comercial; exceptia de neconstitutionalitate poate fi ridicată
si direct de Avocatul Poporului;
 E)Soluționează conflictele juridice de natură constitutională dintre autoritătile publice, la cererea
Presedintelui Romaniei, a unuia dintre presedintii celor două Camere, a primului-ministru sau a
presedintelui CSM;
 F)Veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si confirmă rezultatele
sufragiului;
 G)Constată existenta imprejurărilor care justifică interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al
Romaniei si comunică cele constatate Parlamentului si Guvernului;
 H)Dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei;
 I)Veghează la respectarea procedurii pentru organizarea si desfăsurarea referendumului si confirmă
rezultatele acestuia;
 J)Verifică îndeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative de către cetăteni;
 K)Hotărăște asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic;

Sesizarae CCR- mai este denumită și obiecție de neconstituționalitate. În funcție de cine sesizează, curtea
comunică celorlalte subiecte și Președintelui sesizarea primită în termen de 24h de la înregistrare

Decizia se pronunță în urma deliberării, cu votul majorității și se comunică președintelui

Dacă este o decizie prin care se constată neconstituționalitatea legii – aceasta se va comunica parlamentului
și primiului ministru. Drept consecință legea nu se mai poate promulga

VI. CETĂȚENIA
DEX

Străin- persoană care nu are cetățenia română sau unui alt stat membru UE( +Elveția și spațiul economic
European)

Apatrid- străinul care nu are nici o cetățenie

Rezident- Străinul titular al unui permis de ședere termporar

Rezident pe termen lung – Străinul titular al unui permis de ședere pe termen lung

Sponsor- străinul, posesor al unui permis de ședere( altul decât cel în scop de reîntregirea familiei) sau al
unei Cărți Albastre a UE care solicită reîntegrarea familiei.

Reîntregirea familiei- inrarea și șederea în România a membrilor de familie al unui strain cu ședere legală
pe teritoriul României sau a unui cetățean român, în scopul păstrării unității familiale.

Drept de ședere temporară- dreptul străinului de a rămâne pe teritoriul României pe un termen

determinat

Drept de ședere pe termen lung- dreptul străinului de a rămâne pe teritoriul României pe un teremn
nedeterminat
Căsătorie de conveniență- căsătoria încheieată cu singurul scop de a eluda condițiile de intrare și ședere
a străinilor și de a obține dreptul de ședere pe teritoriul României.

PRINCIPIILE CETĂȚENIEI

Cetăţenia este legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un anumit stat. Din punct
de vedere al naturii juridice cetăţenia este un element al capacităţii juridice cerute subiectelor raporturilor
juridice de drept constituţional.

Cetăţenia română este acea calitate a persoanei fizice ce exprimă relaţiile permanente social-economice,
politice şi juridice dintre persoana fizică şi stat, dovedind apartenenţa sa la statul român şi atribuind
persoanei fizice posibilitatea de a fi titularul tuturor drepturilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţia şi
legile României

 Numai cetăţenii români sunt titularii tuturor drepturilor prevăzute de Constituţie şi de legi
 Numai cetăţenii români sunt ţinuţi să îndeplinească toate obligaţiile stabilite prin Constituţie şi
legile române
 Cetăţenii români sunt egali în drepturi şi îndatoriri, indiferent de modul cum au dobândit
cetăţenia
 Căsătoria nu produce nici un efect juridic asupra cetăţeniei soţilor.
 Schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce nici un efect asupra cetăţeniei române al
celuilalt soţ.

DOBÂNDIREA CETĂȚENIEI

 Prin naștere (Ius Sanguinis) - este cetatean român copilul care are un parinte cetatean român.
 Mama sau tatăl sunt români
 Copilul găsit pe teritoriul româniei ai cărui părinți nu stunt cunoscuți și nu s-a dovedit că
are o altă cetățenie
 Prin adopție
 Adoptatorii sunt cetățeni români
 Numai unul dintre adoptatori este cetățean roman, prin comun acord între soți și copil
dacă are vârsta de 14 ani
 Dacă adopția este făcută de o singură persoană cu cetățenie română
 În cazurile când adopția se face de către soțul cetățean roman al părintelui firesc sau
adoptive, cetățean strain, ori de către persoana care se află într-o relație stabilă și
convețuiește cu acest părinte.
 Prin repatriere/redobândire
 Cetățenii care au pierdut-o și desecendenții lor până la Gr. II (inclusiv)
 Cărora le-a fost ridicată fără voia lor sau din motive neimputabile și descendenților până
la Gr. III (inclusiv)
 Acordarea la cerere – Art.8 legea nr. 21/1991
 Condiții
 S-a nascut si domiciliaza, la data cererii, pe teritoriul României sau, desi nu s-a
nascut pe acest teritoriu, domiciliaza în conditiile legii pe teritoriul statului român
de cel putin 8 ani sau, în cazul în care este casatorit si convietuieste cu un
cetatean român, de cel putin 5 ani de la data casatoriei.
 o Termenele se reduc la jumătate dacă solicitnatul este o personalitate
recunoscută pe plan internațional, cetățean al UE, are statutul de
refugiat, a investit ăn România sume ce depășesc un milion de euro.
 Este necesar ca în fiecare dintre acesti ani sa domicilieze pe teritoriul statului
român cel putin 6 luni
 Dovedeste prin comportament, actiuni si atitudini loialitate fata de statul român,
nu întreprinde sau sprijina actiuni împotriva ordinii de drept sau a securitatii
nationale si declara ca nici în trecut nu a întreprins asemenea actiuni
 A împlinit 18 ani;
 Are asigurate în România mijloacele legale pentru o existenta decenta;
 Nu a fost condamnat în țară sau străinătate pentru infracțiuni care îl fac nedemn
sa fie cetățean român;
 Cunoaste limba română și posedă cunoștințe elementare de cultură și civilizație
româneasca;
 Cunoaște prevederile Constituției și imnul național.
 În situatia în care copiii minori dobândesc cetățenia română odata cu părinții sau
cu unul dintre ei, aceștia vor fi înscriși în certificatul de cetățenie al parinților si
nu depun juramântul.(În cazul în care devin major în proces, va depune
deasemena jurământ și va primi un certificat separat)
 Procedura de acordare la cerere:
 Cererea se formulează în limba română, se adresează Comisiei pentru cetățenie
și se depune personal sau prin mandatar cu procură autentică la sediul Autorității
Naționale pentru Cetățenie, fiind însoțit de acte care dovedesc îndeplinirea
condițiilor prevăzute de legea nr.21/1991
 Comisia(formată dintr-un președinte și din 20 de membri) verifcă îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege
 În cazul în care constată lipsa unui document necesar, Președintele Comisiei
solicită, prin rezoluție, completarea dosarului în termen de cel mult 6 luni, în caz
contrar cererea va fi respinsă
 În cazul în care totate documentele necesare au fost prezentate, Președintele
Comisiei, prin rezoluție, stabilește termenul la care se va dezbate cererea
 La termenul stabilit în vederea dezbaterii cererii, Comisia verifică îndeplinirea
condițiilor. În cazul în care Comisia constată necesitatea audierii unor persoane
care ar putea da informații utile în vederea soluționării cererii, dispune citarea
acestora, stabilind un nou termen.
 În cazul în care sunt întrunite condițiile , Comsia stabilește într-un termen ce nu
va depăși 6 luni , programarea persoanei la interviu
o Dacă solicitatnul este declarant admis la interviu, Comsia va întocmi un
raport în care va menționa întrunirea condițiilor legale pentru acordare
cetățeniei și îl va înainta Președintelui Autorității Naționale pentru
Cetățenie
o Președintele ANC emite într-un termen ce nu va depăși 3 zile, ordinul de
acordare sau redobândire. Ordinul se comunică solicitantului, prin
scrisoare, la 3 zile de la data emiterii ordinului.
o În termen de 6 luni de la data comunicării ordinului, de la publicarea în
Monitorul Oficial a hotărârii Guvernului de acordare a cetățeniei române,
 persoanele vor depune jurământul de credință față de România.
Juramântul de credinta se depune în sedinta solemna în fata ministrului
justitiei si a presedintelui ANC.
o Persoana care a obtinut cetatenia româna pastrându-si domiciliul în
strainatate, în conditiile prevazute mai sus, va depune juramântul de
credinta în fata sefului misiunii diplomatice sau al oficiului consular al
României din tara în care domiciliaza
o CETĂȚENIA SE DOBÂNDEȘTE LA DATA DEPUNERII JURĂMÂNTULUI.
 În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și în cazul
nepromovării interviului, neprezentării(nejustificat) Comsia printr-un raport
motivat propune Președintelui ANC pentru respingerea cererei.
o În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor, Președintele ANC
respinge prin ordin, cererea. Ordinul se comunică, de întadă,
solicitantului, prin scrisoare
o Ordinul de respingere poate fi atacat în termen de 15 zile de la data
comunicării la secția de contencios administrative și fiscal a Tribunalului
București. Hotărârea poate fi atacată cu recurs la secția de contencios
administrative și fiscal al Curții de Apel București ICCJ.
o O NOUĂ CERERE SE POATE DEPUNE DUPĂ 6 LUNI DE LA RESPINGERE
 Excepții
o Persoana care nu poate depune juramântul din cauza unui hanidcap
obtine cetatenia româna de la data emiterii ordinului pe baza cererii și
a înscrisurilor medicale până la data finalizării procedurii
o Perosana care decedează înaintea depunerii jurământului este
recunoscută ca fiind cetățean român, la cererea succesorilor săi legali
de la data emiterii ordinului, printr-o cerere depusă în teremn de un
an de la data decesului.

PIERDEREA CETĂȚENIEI ROMÂNE

 Retragerea - nu poate fi aplicata celui care a dobândit-o prin naștere. De asemenea nu se poate
aplica decât persoanei vinovate, nu si membrilor familiei sale si numai daca acesta se afla în afara
teritoriului României, cu exceptia situatiei în care a obtinut-o fraudulos.
 Condiții
 Aflate în străinătate, săvârșește fapte deosebit de grave prin care vatămă
interesele statului român sau lezează prestigiul acestuia.
 Aflate în străinătate, se înrolează în armata unui stat cu care România a rupt
relațiile diplomatice
 A obținut cetățenia fraudulos
 Este cunoscută ca având legături cu grupări teroriste sau le-a sprijinit. Orice altă
faptă ce a pus în pericol siguranța națională
 Procedura de retragere
 Presedintele Comisiei stabileste, prin rezolutie, termenul la care se va dezbate
sesizarea de retragere, dispunând totodata: consultarea autorităților
competente cu privire la îndeplinirea prevederilor legale, invitarea persoanei
care a formulat sesizarea și a altor informații care ar putea da informații utile
 soluționării, citarea persoanei în cazuă la domiciliu și publicarea citației în
Monitorul Oficial (6 luni înainte de termenul fixat pentru dezbatere)
 La termenul stabilit pentru dezbaterea sesizarii, Comisia verifica îndeplinirea
conditiilor. Aceasta audiaza persoanele citate, precum si persoana în cauza. Lipsa
persoanei legal citate nu împiedica desfasurarea procedurilor de retragere a
cetateniei române
 Comisia va propune președintelui ANC printr-un raport motivat, aprobarea
retragerii cetateniei române sau, dupa caz, respingerea sesizarii
 Presedintele ANC, constatând îndeplinite conditiile de mai sus, emite ordinul de
retragere a cetateniei românes sau de repsingere a sesizării
 Ordinul se comuncă persoanei care a sesizat și persoaeni în cauză
 Ordinul poate fi atacat la curtea de apel de la domiciliul său, hotărârea curții este
definitivă
 Pierderea cetateniei române prin retragere are loc la data emiterii ordinului
ANC de aprobare a retragerii cetateniei române.
 Renunțarea- este un mod amiabil de rezolvare a unor probleme ce tin de statutul juridic al
persoanei
 Condițiile
 A împlinit vârsta de 18 ani
 Nu este învinuit sau inculpat într-o cauza penala si nu are de executat o pedeapsa
penala;
 nu este urmarit pentru debite, ori le achita, ori prezinta garantii corespunzatoare
pentru executarea lor;
 A dobândit ori are asigurări ca va obține o altă cetățenie
 Procedura de renunțare
 Presedintele ANC, prin ordin, aprobarea sau, dupa caz, respingerea cererii de
renuntare la cetatenia româna, pe baza raportului Comisiei, prin care aceasta
constata îndeplinirea sau neîndeplinirea conditiilor.
 Ordinul presedintelui ANC de aprobare sau de respingere a cererii de renuntare
la cetatenia româna se comunica solicitantului, prin scrisoare recomandata cu
confirmare de primire.
 Ordinul de respingere a cererii de renuntare la cetatenia româna poate fi atacat,
în termen de 15 zile de la data comunicarii, la Curtea de Apel Bucuresti. Hotarârea
Curtii de apel este definitiva si este supusa recursului la Sectia de contencios
administrativ a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
 Pierderea cetateniei române prin renuntare are loc la data eliberarii
adeverintei de renuntare la cetatenia româna.
 Dovada renuntarii la cetatenia româna se face cu adeverinta eliberata de
secretariatul Comisiei, pentru persoanele cu domiciliul în România, ori de
misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, pentru persoanele cu
domiciliul sau resedinta în strainatate, în baza ordinului presedintelui ANC.
 Alte cazuri prevăzute de lege
 Adopția unui copil minor, cetățean roman, de către cetățeni străini, dacă adoptatorul
solicită expres acest lucru și dacă minorul dobândește cetățenia străină
 Anularea, declararea nulității sau desfacerea adopției unui minor de către cetățeni
români
  Stabilirea filiației copilului găsit pe teritoriul României dacă părinții sunt cetățeni străini

DOVADA CETĂȚENIEI

 Prin bulletin sau carte de identitate

 Certificatul de naștere și cartea de identitate a unui părinte pentru minorii până la 14 ani
 Certificatul de naștere al minorului până la 14 ani găsit pe teritoriul României
 În străinătate se face cu pașaportul sau cartea de identitate

CETĂȚENIA DE ONOARE

 Se acordă unui străin care au adus servicii deosebite țării și națiunii române de către
Parlamentul României la propunerea Guvernului. Beneficiarul cetateniei de onoare se bucura
de toate drepturile civile si politice ale cetatenilor români cu exceptia drepturilor electorale si de
a ocupa o functie publica.

DUBLA CETĂȚENIE

Dubla cetatenie este îngaduita potrivit legii române, chiar si multipla cetatenie.

CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE

 Dreptul la libera circulație și dreptul la ședere pe teritoriul statelor membre

 Dreptul de vot și eligibilitatea la alegerile Parlamentului European
 Dreptul de a pirmi, pe teritoriul unei țări terțe (non UE) protecție diplomatică din partea
autorităților unui alt stat membru, dacă țara acestuia nu este reprezentată acolo
 Drept de a face apel la Ombudsmanul desemnat de Parlamentul UE, dreptul de a adresa petiții la
Parlamentul UE
 Dreptul de a avea acces la documentele Parlamentului UE și alte instituții conform legii
 Drepturile prevăzute în Carta Drepturilor Fundamentale a UE

DIFERENȚA ÎNTRE CETĂȚENIA EUROPEANĂ ȘI CETĂȚENIA NAȚIONALĂ

Cetățenia Națională Cetățenia Europeană

1.Decurge din apartenența la un stat
2.Se referă doar la persoanele fizice și numai la
cele care sunt juridice legate de stat prin
instituția cetățeniei
3.Statele membre rămân discreționare în privința
de acordare a propriei cetățenii.
1. este o ficțiune juridică pentru că UE nu este un
stat
2. Recunoscute atât persoanelor fizice cât și
persoanelor juridice care nu aparțin spațiului
comunitar (sub condiția localizării acestora în
cadrul UE)
3. Se dobândește automat, adăugându-se celei a
statului membru

VII. DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI ÎNADTORIRIREL FUNDAMENTALE

DEFINIȚII

Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective ale cetăţenilor, esenţiale pentru viaţa, libertatea şi
personalitatea (demnitatea) acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalităţii umane, drepturi
stabilite prin Constituţie şi garantate prin Constituţiei şi legi.

CARACTERISTICILE FUNDAMENTALE ALE DREPTURIRLOR FUDAMENTALE

  Drepturile fundamentale sunt drepturi subiective
 Sunt drepturi esențiale spre deosebire de restul drepturilor, situate în vârful ierarhiei normelor
 Drepturile fundamentale sunt înscrise în acte deosebite , precum declarații de drepturi sau Constituții
 Au legătură cu persoana umană

NATURA JURIDICĂ A DREPTURILOR FUNDAMENTALE

 Teoria drepturilor naturale

 Drepturile fundamentale sunt diferite de celelalte drepturi pentru că cetăţeanul le
dobândeşte în calitatea sa de om, sunt opozabile statului şi nu sunt stabilite prin legi,
contracte. Sunt drepturi absolute pentru că oamenii le dobândesc ca uramre a legii
naturii.
 Teoria individualistă
 Originea oricărui drept se află în individ pentru că acesta singur este o fiinţă reală, liberă
şi responsabilă.
 Teoria drepturilor reflexe
 Nu există nici o deosebire între drepturile individuale şi celelalte drepturi subiective,
ambele fiind o creaţie a dreptului obiectiv
 Drepturile obişnuite conţin atât putere juridică, cât şi posibilitate juridică, pe când
drepturile publice presupun doar puteri de voinţă create exclusiv de lege ce nu presupun
şi o activitate garantată de lege.
 J.Renauld – D.Fundamentale sunt trăsături esențiale ale statului juriridic al omului
 P. Braud - Drepturile fundamentale sunt obligații în sarcina statului

Drepturile fundamentale ca fiind acele drepturi subiective care, alături de obligaţiile corelative, formează
statutul juridic al cetăţeanului.

CORELAŢIA DINTRE REGLEMENTĂRILE INTERNE ŞI INTERNAŢIONALE

Declaraţii de drepturi, dar şi alte acte normative internaţionale prin care să reglementeze şi să ofere, astfel,
o garanţie la nivel internaţional a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ale oricărui om fără
nici o discriminare.

 Declarația universală a drepturilor omului – 1948

 Pactul internațional cu privire la derpturile economice, sociale și culturale- 1967
 Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice – 1967
 Actul final al Conferinței pentru securitate și cooperare în Europa – 1975
 Documnetul final al Reuniunii de la Viena – 1989
 Carta de la Paris pentru o nouă Europa -1990

CLASIFICAREA DREPTURILOR OMULUI

 După timpul de proclamare

 Drepturile de prima generație – civile și politice
 Proclamate de oameni în cadrul luptei împotriva tiraniei, a despotismului. Aceştia şi-
au revendicat poziţia egală, din punct de vedere juridic, în faţă legii.
o Libertatea individual
o Libertatea conștiinței
o Libertatea de exprimare
  Drepturile de a 2-a generație - sociale, economice și culturale
 Acţiuni din partea statului, drepturile neputând fi realizate de cetăţean doar prin
forţe proprii, acesta având nevoie „de o mână de ajutor din partea statului”.
o Dreptul la muncă
o Dreptul la educație
o Dreptul la sănătate
o Dreptul la protecția socială
 Drepturile de 3-a generație – de solidaritate
 drepturi ce pot fi realizate doar prin colaborarea dintre state.
o Dreptul la pace
o Dreptul la un mediu înconjurător sănătos
o Dreptul la de zvoltare
 Drepturile de a 4-a genreație
o Dreptul la protecția datelor personale
o Dreptul la protecția vieții private
o Drepturile legate de bioetică, de noile tehnologii de comunicare etc
 Drepturile de a 5-a generație – drepturile gignat
 Înglobează mai multe drepturi

 După așezarea în Constituția României

 Inviolabilitățile - Drepturi care asigură viața, posibilitatea de mișcare liberă, siguranța fizică
și psihică, siguranța domiciliului personal.
 Dreptul la viaţă (Art.22)
o Pedeapsa cu moartea este abolită
o Tortura este interzisă
 Dreptul la integritate fizică (Art.22)
 Dreptul la integritate psihică (Art.22)
 Libertatea individuală (Art.23)
 Dreptul la apărare (Art.24)
o Părțile au dreptul să folosească toaet instrumentele procesuale puse la
dispoziție, precum și să fie asistate de un avocat
 Dreptul la liberă circulaţie (Art.25)
o În țară și străinătate, poate emigra și a reveni în țară
o Fiecare cetățean își poate stabili în baza legii domiciliul sau reședința în orice
localitate din țară
 Dreptul la ocrotirea vieţii intime, familiale şi private (Art.26)
 Inviolabilitatea domiciliului (Art.27)
o Nu este permisă intrarea și șederea în reședința/domiciliul cuiva fără
învoirea acestuia
o Excepții: executarea unui mandate de arestare, înlăturarea unei primejdii,
apărarea securității naționale, prevenirea unei epidemii
o Percheziția se dispune de judecător
o Percheziția pe timpul nopții este interzisă, în afară de cazul infracțiunilor
flagrante
  Drepturile și libertățile social-economice și culturale - drepturi care asigură condiții sociale și
materiale de viață, educația și posibilitatea protecției acestora
 Dreptul la învăţătură (Art.32)
 Accesul la cultură (Art.33)
 Dreptul la ocrotirea sănătăţii (Art.34)
 Dreptul la un mediu sănătos (Art.35)
 Dreptul la muncă şi protecţie socială (Art.41 și 42)
o Alegerea profesiei și locului de muncă este liberă
o Salariații au dreptul la măsuri de protecție social (concediu, salariu, repaus
săptămânaș, fromarea profesională etc)
o Durta normală a zilei de lucru este de 8 ore în medie
o Munca forțată este interzisă
 Dreptul la grevă (Art. 43)
 Dreptul la proprietate privată (Art.44)
 Libertatea economică (Art.45)
o Libera concurență
o Libertatea de piață
 Dreptul la moştenire (Art.46)
 Dreptul la un nivel de trai decent (Art.47)
 Dreptul la căsătorie (Art.48)
 Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie şi asistenţă (Art.49)
 Dreptul persoanelor handicapate la o protecţie specială (Art.50)
 Drepturile exclusive politice - pot fi exercitate de cetățeni numai pentru participarea la
guvernare
 Dreptul la vot (Art.36)
 Dreptul de a fi ales (Art 37 și 38)
 Drepturile și libertățile social-politice – care pot fi exercitate de către cetățeni, la alegere, fie
pentru rezolvarea unor probleme sociale, fie pentru participarea la guvernare
 Secretul corespondenței (Art.28)
 Libertatea conştiinţei (Art.29)
 Libertatea de exprimare (Art.30)
o Cenzura este interzisă
o Este interzisă defaimarea țării și îndemnul la război, la ură națională, rasială,
de clasă sau religioasă, la separatism territorial, la violență publică,
manfiestări obscene contrar bunelor moravuri.
 Dreptul la informaţie (Art.31)
 Libertatea întrunirilor (Art.39)
 Dreptul la asociere (Art.40)
 Drepturile garanții –joacă rolul de garanții constituționale
 Dreptul la petiţionare (Art.51)
 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică (Art.52)
 Dreptul la azil

CLASIFICAREA ÎNADATORIRILOR FUNDAMENTALE

 Îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile (Art.1 (5)

 Îndatorirea de fidelitate faţă de ţară (Art.54)
  Îndatorirea de apărare a patriei (Art.55)
 Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice (Art.56)
 Îndatorirea de a exercita cu bună credinţă drepturile şi libertăţile şi de a respecta (Art.57)

PRINCIPIILE CONSTITUŢIONALE APLICABILE DREPTURILOR, LIBERTĂŢILOR ŞI ÎNDATORIRILOR

 Universalitatea drepturilor (Art.15(1))

 sfera drepturilor – toate drepturile şi libertăţile aparţin cetăţenilor
 sfera titularilor – toţi cetăţenii au toate drepturile şi libertăţile din Constituţie
 aceasta este o posibilitate juridică pentru că exercitarea efectivă a acestora este la latitudinea
fiecărui cetăţean
 Constituţia consacră principiile înscrise de cele două Pacte internaţionale privind drepturile,
pacte semnate în anul 1966
 Universalitatea drepturilor implică universalitatea îndatoririlor
 Neretroactivitatea legii (Art.15(2))
 Legea odată adoptată produce şi trebuie să producă efecte juridice doar pentru viitor
 Excepţii:
o legea penală sau contravenţională mai favorabilă
o Legile interpretative – aceasta nu este prevăzută de Constituţie, se recurge
la metodele de interpretare, se va lua în considerare sensul „ab initio” al
normei
o Ultractivitatea legii - atunci când aceasta îşi produce efectele ulterior ieşirii
din vigoare
 Obligatoriu pentru toate ramurile de drept, chiar dacă nu toate actele normative esenţiale
pentru acestea îl prevăd
 Eglaitatea în drepturi a cetățenilor (Art.4 (2) și 16(1 și2))
 Asepctele egalității
 egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbaţii
 egalitatea în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
avere sau origine socială
 egalitatea în drepturi fără deosebire de religie, opinie sau apartenenţă politică.
 Egalitatea priveşte toate drepturile indiferent dacă sunt înscrise în Constituţie sau şi-n alte
acte normative
 Se manifestă în toate domeniile de activitate
 Sunt apărate şi garantate drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale
 Funcţiile şi demnităţile publice pot fi ocupate de persoane care au cetăţenia română şi domiciliul în
România (Art.16 (3 și 4))
 Funcţionarii publici sunt persoanele care deţin acele funcţii care presupun exerciţiul
autorităţii statale, un statut aparte şi, pentru ocuparea cărora este necesară depunerea
jurământului de credinţă faţă de ţară
 Persoana să aibă cetăţenie română şi domiciliul în România și toate celelalte condiţii impuse
de acte normativ
 Administrația publică locală poate fi îndeplinită și de cetățeni UE în condițiile legii organice
 Protecţia cetăţenilor români în străinătate şi obligaţiile lor (Art.17)
 Cetăţenii români au dreptul de a cere protecţia statului
 Cetăţenii români aflaţi în afara teritoriului României trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile faţă
de ţară
 Cetăţenii străini şi apatrizi se bucură în România de protecţie juridică (Art.18)
 străini sau apatrizii se pot bucura de acele drepturi pentru care legea nu impune calitatea de
cetăţean român
 Dreptul de azil- cetățenii români nu și-l pot exercita în propriul stat, apatrizilor li se acordă
sau retrage în funcție reglementările internaționale la care România este parte
 Cetăţenii români nu pot fi extrădaţi sau expulzaţi din România (Art.19) (pot, după modificarea din
2003)
 străinii şi apatrizii pot fi extrădaţi doar pe baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de
reciprocitate
 expulzarea sau extrădarea se hotărăsc doar de către justiţie
 Prioritatea reglementărilor internaţionale (Art.20)
 exprimă corelaţia dreptului intern cu cel internaţional în materia drepturilor omului
 reglementările internaţionale au prioritate cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile
interne conţin dispoziţii mai favorabile.
 dispoziţiile privind drepturile şi libertăţile se interpretează şi se aplică în concordanţă
cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este part
 în cazul apariţiei unor neconcordanţe între reglementările naţionale şi cele
internaţionale, au prioritate cele mai favorabile, dar doar în materia drepturilor
omului
 legiuitorul va avea întotdeauna şi în mod obligatoriu datoria de a verifica dacă
proiectele de legi pe care le adoptă se corelează cu tratatele internaţionale
 autorităţile publice ce negociază, încheie şi ratifică tratate internaţionale trebuie să
urmărească existenţa corelaţiei dintre textele internaţionale şi cele naţionale
 ratificarea se poate face fie cu rezerve, fie doar după revizuirea Constituţiei.
 Accesul liber la justiție (Art.21)
 Justiţia este garanţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, se înfăptuieşte doar
în numele legii de judecători independenţi şi care se supun doar legii
 funcţiile justiţiei sunt:
 Interpretarea şi aplicarea legii la cazurile concrete
 Judecarea şi aplicarea sancţiunilor
 Încercarea de a face dreptate
 Aceste funcţii sunt realizate cu condiţia respectării principiilor procedurale:
 Publicitate
 Oralitate
 Contradictorialitatea dezbaterilor
 Posibilitatea exercitării căilor de atac
 Instanţa este obligată să se pronunţe asupra sesizărilor venite din partea cetăţenilor,
caracterul legitim sau nelegitim al acestora va fi hotărât doar de instanţă
 Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
 Jurisdicţiile administrative sunt facultative şi gratuite (posibilitatea de a alege autoritatea
jurisdicțională)
 Caracterul de excepţie al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi (Art.53)
 Documentele internaţionale în materia drepturilor omului admit existenţa unor limitări, a
unor restrângeri
 pentru ca aceste limitări, restrângeri să nu fie neconstituţionale trebuie să îndeplinească
următoarele reguli
  Restrângerile trebuie să fie expres prevăzute de lege
 Restrângerea poate fi dispusă doar dacă este necesară într-o societate democratică,
aprecierea acestei condiţii o face legiuitorul, dar o poate face şi judecătorul
constituțional
 Trebuie să fie proporţională cu cauza care a determinat-o
 Trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu
 Nu trebuie să aducă atingere existenţei dreptului sau a libertăţii
 Această măsura de restrângere este o excepţie, aşadar trebuie aplicat principiul
„excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare”
 Toate aceste condiţii trebuie să fie întrunite în mod cumulativ
 Constituţia prevede şi situaţiile, o altă condiţie care trebuie să fie respectată, în care se poate
aplica acest principiu al drepturilor şi libertăţilor, şi anume
 Apărarea securităţii naţionale
 Apărarea ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice
 Apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor
 Desfăşurarea instrucţiei penale
 Prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui
sinistru deosebit de grav