Universitatea ”Stefan cel Mare ”,Suceava

Referat realizat de catre studenta Pruteanu(Urzica)Ionela-Lavinia

Specializarea : asistenta manageriala si administrativa

Forma de invatamant : ID
Anul de studiu : III

CONSTITUTIE SI CONSTITUTIONALISM.SUPREMATIA CONSTITUTIEI

Notiunea de constitutie a avut o evolutie sinuoasa si interesanta. Termenul isi are
originea in limba latina, constitutio insemnand asezare cu temei, stare a unui lucru. In
dreptul roman din perioada imperiala, cuvantul constitutio desemna legile care
proveneau de la imparat. In perioada Evului Mediu, termenul de constitutie apare cu
precadere in limbajul ecleziastic, pentru a desemna unele reguli monahale.
Din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si din secolul al XVIII-lea, notiunea de
constitutie dobandeste sensul consacrat si astazi, si anume acela de act sau lege prin
care se reglementa organizarea si functionarea statului, cu limitarea puterii
monarhului si cu garantarea anumitor drepturi si libertati ale individului. Acest mod
de a concepe si de a utiliza termenul de Constitutie rezulta clar din Declaratia
franceza a drepturilor omului si ale cetateanului din 1789, in care se preciza ca ,,orice
societate in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor
stabilita, nu are constitutie" (art. 16). Prin aceasta, constitutia devine indisolubil
legata de ideea de democratie: ea inseamna ,,limitarea puterii guvernantilor" , astfel
incat acestia nu pot functiona decat cu acordul celor guvernati.
Atunci cand procedeaza la adoptarea sau la modificarea Constitutiei, puterea
constituanta este, de regula, obligata sa respecte anumite formalitati procedurale mai
complicate decat formalitatile pe care sunt tinute sa le respecte adunarile legiuitoare
obisnuite atunci cand adopta legi ordinare (asa-numitele modalitati de instituire a
rigiditatii constitutionale).
Notiunea de Constitutie poate fi definita in functie de elementele sale de continut din
diferitele etape ale evolutiei constitutionale. Cu toate acestea, in toate definitiile
Constitutiei se mentin unele constante precum lege fundamentala, forta juridica
superioara, principiile organizarii puterii si a statului etc.
Multe dintre definitiile Constitutiei au in vedere nu numai elementele de continut ale
notiunii, ci si exigentele formei pe care o imbraca Constitutia si ale procedurii
speciale de adoptare - criteriul formal al definirii Constitutiei. Se vorbeste, astfel,
despre o constitutie materiala si despre o constitutie formala.
In sens material, Constitutia reprezinta ansamblul de norme ce reglementeaza o
anumita categorie de relatii sociale.
In sens formal, Constitutia este actul distinct, cu valoare de lege fundamentala, in
care sunt incluse aceste norme. Trebuie precizat ca fiecare stat are o constitutie in
sens material, chiar daca ii lipseste constitutia in sens formal.
O definitie completa a Constitutiei trebuie sa insumeze atat criteriul material, cat si pe
cel formal: Constitutia este legea fundamentala a statului, adica actul normativ cu
forta juridica superioara tuturor celorlalte acte normative, care reglementeaza acele
relatii sociale fundamentale, esentiale in procesul de instaurare, mentinere si
exercitare a puterii statale.
Suprematia Constitutiei, trasatura esentiala a statului de drept, constituie un fenomen
nu numai juridic, ci si mai ales social-politic, extrem de complex. Constitutia asigura
un pol de stabilitate in fluctuatiile inerente vietii publice ca urmare a pluralismului
politic. Sub acest aspect rolul jurisdictiilor constitutionale este esential in
consolidarea operei legiuitorului, prin eliminarea acelor aspecte care, fiind
neconstitutionale, i-ar submina receptia sociala. Conflictele de neconstitutionalitate
sunt inevitabile, ca si conflictele de ordin juridic in general. Ele sunt in mare masura
expresia atasamentului oamenilor la drepturile si libertatile de care beneficiaza in
apararea intereselor lor. Importanta este solutionarea unor asemenea conflicte in
conditii de transparenta si impartialitate, pentru consolidarea si dezvoltarea valorilor
democratice ale societatii moderne. Ori, din acest punct de vedere, jurisprudenta
Curtii Constitutionale a creat un nou domeniu de afirmare si protectie a drepturilor si
libertatilor fundamentale, pe temeiul suprematiei Constitutiei, ceea ce justifica, in
mare masura, prestigiul de care se bucura in prezent. Totodata, aceasta a condus si la
consolidarea regimului nostru constitutional, indeosebi sub aspectul respectarii
principiului separarii puterilor si al intaririi ordinii constitutionale a tarii, a starii de
constitutionalitate a societatii in ansamblul sau.
Suprematia Constitutiei reprezinta un concept modern al doctrinei dreptului
constitutional.
Conceptul de suprematie a constitutiei desemneaza locul pe care o constitutie il are in
sistemul normativ al unui stat. ( superlegalitate Marcel Prelot sau lege suprema
Georges Burdeau)
Suprematia Constitutiei reprezinta o trasatura a ei care exprima pozitia superioara pe
care o are constitutia fata de toate celelalte acte normative ale unui stat.
Modul de manifestare a conceptului de suprematie a constitutiei se poate analiza din
doua perspective:
1.- O perspectiva in plan vertical - toate actele normative subordonate trebuie sa
respecte textual constitutia. In caz contrar, intervine controlul de constitutionalitate
care este o garantie a asigurarii suprematiei constitutionale intr-un stat.
2.- O perspectiva in plan orizontal – suprematia constitutiei fiecarui stat asigura
independenta sistemului normative statal in raport cu sistemele normative ale
celorlalte state.

JUSTIFICAREA SUPREMATIEI CONSTITUTIEI :

1- Constitutia este stabila in timp ;

2- Constitutia reprezinta expresia vointei unei puteri constituante;
3- Un stat are nevoie de coerenta, claritate si previziune a sistemului juridic.

Justitia constitutionala este susceptibila de mai multe intelesuri:

1- Act de justitie, de dreptate ;
2- Activitate speciala si specializata de verificare a conformitatii anumitor acte si
fapte juridice cu textul constitutional ;
Justitia constitutionala, prin realizarea controlului constitutionalitatii, indeplineste o
functie publica,controlul de constitutionalitate este de ordine publica.

Caracteristicile justitiei constitutionale :

1– asigura conformitatea intregului drept cu legea fundamentala:
* Control a priori – inaintea promulgarii unei legi. Cel care solicita controlul nu
trebuie sa faca dovada unui interes personal, acest tip de control fiind un control care
produce efecte erga omnes
* Control a posteriori – ulterior promultarii unei legi. Exceptiile de
neconstitutionalitate pot fi
invocate oricand in cadrul unui proces si de catre oricare din participantii la proces.
(in orice etapa: fond, apel, recurs, in exercitarea altei cai de atac)
2- garanteaza democratia si respectul separatiei si echilibrului puterilor in stat.

REGULILE SPECIALE APLICABILE JUSTITIEI CONSTITUTIONAL :

Model american – controlul de constitutionalitate este realizat de instantele

judecatoresti obisnuite si este un control concret, cu efecte inter partes litigantes.
Model european – controlul de constitutionalitate este realizat de instante
specializate, fiind un control abstract, cu efecte erga omnes.
-Judecatorul se pronunta doar cu privire la constitutionalitatea unei norme legale
aplicabila litigiului ;
-Judecatorul apara ordinea constitutionala si suprematia constitutiei, obiectivitatea lui
nu poate sa fie pusa la indoiala ;
-Munca judecatorului este de a corecta inadvertentele dintre legi si constitutie sau
nerespectarea procedurilor de catre puterea legiuitoare in adoptarea unor legi ;
-Toata munca judecatorului constitutional se bazeaza pe corelarea si interpretarea
normelor in concordanta cu constitutia.
DIALOGUL INTRE INSTANTELE CARE FAC JUSTITIE CONSTITUTIONALA :
In deciziile lor, instantele care realizeaza justitia constitutionala fac uneori trimitere la
argumente juridice similare. Avand posibilitatea de a-si compara metoda de
argumentare cu cele folosite in alte tari, modul in care probleme asemanatoare au fost
rezolvate de alte instante, tribunalele constitutionale pot evita arbitrariul si pot actiona
astfel incat metoda de motivare utilizata sa devina predictibila – creand sentimentul
de certitudine a dreptului si de consolidare a unei anumite constiinte juridice.

Decizia Curtii Supreme:

1- Curtea Suprema nu emite ordin sa-l oblige pe secretar sa inmaneze numirea, pentru
ca legea de organizare judecatoreasca este neconstitutionala
2- Numirea este actul care incumba Presedintelui,transmiterea deciziei de numire
incumba functionarului putand fi urgentata sau intarziata, nu are relevanta cu privire
la actul de numire propriu zis.
Tribunalul a decis ca legea in discutie era neconstitutionala cu privire la exproprierea
actionarilor , o flagranta violare a art 19 din Constitutie – legea a fost inlaturata.

Concluzii:

-Legile constitutionale se afla deasupra legilor ordinare ;

-Judecatorul are misiunea de a judeca conflictele de lege ;
-Cand doua legi ordinare se contrazic, se aplica cea mai recenta ;
-Judecatorul nu se substituie legiuitorului, el nu anuleaza legea contestata ;
-Judecatorul aplica pentru solutionarea procesului, legea care i se impune cu
prioritate, adica legea constitutionala.

Notiunea controlului de constitutionalitate a legilor :

1- CCL este o institutie juridica – ansamblu de norme juridice care reglementeaza

activitatea de
verificare a conformitatii legilor cu textul constitutiei, autoritatea care face verificarea
si procedura de urmat ;
2- CCL ca o garantie juridica a respectarii Constitutiei – asigura respectarea
Constitutiei de catre toate legile unui stat si implicit asigurarea unei ordini juridice
stabile si predictibile ;
3- CCL ca o sanctiune juridica – orice text care nu respecta prevederile
constitutionale este sanctionat cu inlaturarea lui din randul actelor normative ce
compun sistemul normativ al unui stat.

Definitia CCL – acea institutie a dreptului constitutional alcatuita dintr-un ansamblu

de norme juridice care reglementeaza activitatea de verificare a conformitatii legilor
cu textul constitutiei, autoritatea care face aceasta verificare, procedura de urmat si
sanctiunile aplicabile pentru nerespectarea dispozitiilor constitutionale de catre legi.

Fundamentarea stiintifica a controlului constitutionalitatii legilor:

1- Pe baza principiului separatiei puterilor in stat ;
2- Pe baza principiului legalitatii ;
3- Pe baza principiului suprematiei constitutiei .

Obiectul controlului constitutionalitatii legilor:

1- Legile ;
2- Proiectele de lege ;
3- Actele cu forta juridica echivalenta legii (prin legislatie delegata OG, OUG) ;
4- Tratele internationale ;
5- Regulamentele de organizare si functionare a Parlamentului ;
6- Hotararile Parlamentului .

CLASIFICAREA CONTROLULUI DE CONSTITUTIONALITATE A LEGILOR :

1- In raport cu momentul (timpul) exercitarii controlului:

-Control anterior ( a priori) exercitat asupra unui proiect de lege ;
-Control posterior ( a posteriori) exercitat asupra unei legi.

2- In raport de organele carora le este incredintat controlul :

- Control judecatoresc ( de catre Curtile Supreme de Justitie) ;
- Control politic (de catre un organ politic poate fi Parlamentul, un organ din
interiorul Parlamentului sau un corp politic din afara Parlamentului);
- Control jurisdictional (Curtea Constitutionala in Romania);
- In raport de modul de exercitare ;
- Control pe cale de obiectie (control ofensiv – se exercita fara a astepta aplicarea
legii la o relatie sociala) ;
- Control pe cale de exceptie (control defensiv – verificarea constitutionalitatii legii
aplicabile pe o situatie concreta). Poate fi invocat de orice persoana fizica sau juridica
ce are un litigiu in fata unei instante judecatoresti.

4- In raport de criteriul inscrierii in constitutie :

- Control explicit (control prevazut expres in textul constitutiei art 142-147) ;
- Control implicit (nu este reglementat de catre vreun text constitutional sau legal, dar
el exista in baza principiului legalitatii) ;

5- In functie de modelul justitiei constitutionale utilizate :

- Control exercitat pe model european :
- al organului de control : Tribunal / Curte / Consiliu Constitutional ;
- al modului de sesizare a CCL :cetateni, organe politice/partide, instante obisnuite ;
- al momentului exercitarii CCL: inainte si dupa intrare in vigoare ;
-efectelor controlului: erga omnes , numai pentru viitor ;
- al modului de realizare: control principal, direct si abstract .

- Control exercitat pe model american :

-al organului de control : instante judecatoresti obisnuite ;
-al modului de sesizare a CCL : cetateni cu prilejul judecarii unui litigiu ;
-al momentului exercitarii CCL: dupa promulgare si intrare in vigoare a legii ;
-efectelor controlului: inter partes litigantes ;
- al modului de realizare: control accesoriu, incident si concret.

6- Dupa efectele pe care le produce :

- Control erga omnes efectele de control se rasfrang asupra tuturor persoanelor ;

- Control inter partes litigantes efectele controlului se rasfrang asupra subiectelor care
au sesizat cu privire la verificarea constitutionalitatii unei legi.

CONSECINTELE CONTROLULUI CONSTITUTIONALITATII LEGILOR :

1- Asigurarea principiului legalitatii (legea trebuie respectata de cetateni, stat si

autoritati) ;
2- Asigurarea suprematiei constitutiei ;
3- Inlaturarea normelor juridice contrare prevederilor constitutionale (nu respecta
principiul,legalitatii, nu poate produce efecte. CCL doar inlatura de la aplicare, nu
abroga).

Suprematia constitutiei implica subordonarea autoritatilor publice, in special a

legiuitorului, fata de constitutie, ceea ce ii confera acesteia eficienta necesararealizarii
imperativelor statului de drept, cu precadere a celui prvind garantarea drepturilor si
libertatilor fundamentale.
Principiul suprematiei constitutiei isi are originea in teoriile dreptului natural si ale
legilor fundamentale, potrivit carora dreptul natural era un drept superior, care
trebuie respectat de catre legile stabilite de guvernanti. Astfel ca, incepand chiar cu
Evul Mediu, s-a stbilit o ierarhie a normelor care a imbracat diverse forme de-a
lungul istoriei. In Anglia, de exemplu, legile fundamentale erau considerate normele
de common law. Sir Edward Coke arata ca, ,,daca un act al parlamentului contrazice
dreptul si ratiunea, sau este imposibil de executat, Common Law va arata in ce
masura un astfel de act este nul". In Germania, legile fundamentale reprezentau reguli
care trebuiau puse deasupra normelor obisnuite: legile succesiunii la tron, acordurile
intre monarh si stari, drepturile monarhului etc.
Fundamentele politice si juridice ale principiului actual al suprematiei constitutiei au
aparut odata cu diseminarea teoriilor suveranitatii nationale si a drepturilor
fundamentale si cu aparitia primelor declaratii de drepturi si constitutii din sec. al
XVIII - lea. Constitutia SUA cuprinde afirmarea principiului suveranitatii poporului
si consituttia apare, astfel, ca o expresie suprema a acestei suveranitati. Constitutia
este, deci, legea suprema si pe baza ei se structureaza intreaga ordine juridica a
statului. Suprematia constitutiei este si suportul necesar pentru aplicarea principiului
separatiei puterilor: in lipsa suprematiei, separatia puterilor ar putea fi incalcata de
catre autoritatea cea mai puternica. De asemenea, suprematia constitutiei este
necesara pentru a asigura garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale
individului, care constituie una din limitarile puterii statului.Unii autori explica
suprematia constitutiei prin faptul ca aceasta este
,,legea legilor, legea suprema". Altii considera ca suprematia constitutiei pe plan
juridic este o rezultanta a faptului ca modificarea ei trebuie adoptata de catre
parlament cu majoritate calificata de doua treimi din numarul total al deputatilor, spre
deosebire de legile ordinare, care pot fi adoptate, modificate, suspendate sau abrogate
de acelasi organ, cu majoritatea de jumatate plus unu din numarul total al deputatilor
care il alcatuiesc.
Exista opinii conform carora suprematia constitutiei se explica prin faptul ca aceasta
ocupa un loc principal, fiind o lege fundamentala, care sta la temelia organizarii
statale si este baza juridica a intregii legislatii subliniindu-se faptul ca suprematia se
exprima fata de legile ordinare in deosebiri de continut, forma si putere juridica.

Suprematia constitutiei rezulta din continutul acesteia - suprematia materiala:

- Ea legitimeaza puterea, convertind vointele individuale sau colective in vointe de

stat;
- Ea confera autoritate guvernantilor, indreptatandu-le deciziile si garantandu-le
aplicarea;
- Ea determina functiile si atributiile ce revin autoritatilor publice;
- Consacrand drepturile si datoriile fundamentale, diriguieste raporturile dintre
cetateni, dintre ei si autoritatile publice;
-Indica sensul sau scopul activitatii statale, adica valorile politice, ideologice si
morale sub semnul carora este organizat si functioneaza sistemul politic;
- Constitutia reprezinta temeiul fundamental si garantia esentiala a ordinei de drept;
- Ea este reperul decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor
juridice.

Suprematia constitutiei are si un sens formal care rezulta din procedura de adoptare a
constitutiei,procedura care exteriorizeaza o forta particulara, specifica si incesibila
care se ataseaza.
Suprematia constitutiei este asadar o notiune complexa, in continutul careia se
cuprind trasaturi sielemente (valori) politice si juridice, care exprima pozitia
supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept, ci si in intregul sistem
social-politic al unei tari.
Avand in vedere diversele opinii putem spune ca suprematia constitutiei se
fundamenteaza stiintific pe:
- Continutul, forma si forta juridica a normelor pe care le contine ;
- Pe principiile fundamentale de organizare si functionare a organelor statului ;
- Pe trasaturile puterii statale.
Supremaţia constituţionala se fundamenteaza pe conţinutul şi forma ei: supremaţie
materiala şi formala. Supremaţia materiala se bazeaza pe faptul ca intreaga ordine
juridica se bazeaza pe Constituţie. in ceea ce priveşte supremaţia formala, ea se
explica prin divizarea constituţiilor in rigide şi suple (flexibile). Aceasta clasificare
ţine de formele de elaborare a constituţiei.
Supremaţia constituţiei a fost şi este fundamentata pe democratism.[ Constituţia este
unul din mijloacele juridice de realizare a democratismului in organizarea activitaţii
statului.
Prin noţiunea de Supremaţia Constituţiei se inţelege poziţia dominanta a Constituţiei
in sistemul de drept, ce ii asigura autoritate şi putere in randul legilor şi celorlalte acte
normative; de fapt este un lucru natural, firesc, de necontestat.
Dupa conţinutul normativ, Constituţia se deosebeşte de celelalte legi ordinare prin
faptul ca ea reglementeaza relaţii sociale fundamentale, pe cand celelalte legi, chiar
daca fac aceasta nu fac decat sa detalieze unele principii consacrate in Constituţie.

Totodata, Constituţia se deosebeşte de alte legi prin faptul ca adoptarea şi modificarea

ei se realizeaza prin vot calificat al parlamentarilor de 2/3 din numarul total al
deputaţilor aleşi pe cand legile ordinare sunt adoptate prin simpla majoritate a
voturilor.
Mai mult, Constituţia poseda o forţa juridica superioara legilor ordinare; legitimeaza
puterea de stat transformand voinţele individuale in voinţa de stat; confera autoritate
guvernanţilor; determina funcţiile şi atribuţiile autoritaţilor publice; consacra
drepturile, libertaţile şi indatoririle fundamentale ale cetaţenilor, reglementeaza
relaţiile dintre ei, intre ei şi autoritaţile publice; indica valorile sociale ale societaţii;
serveşte drept punct de pornire in aprecierea valabilitaţii tuturor faptelor şi
actelor juridice, de aceea este legea fundamentala şi suprema a statului.
Supremaţia Constituţiei este o realitate incontestabila, care implica o serie de
consecinţe juridice, dar in acelaşi timp se bucura şi de garanţii. Supremaţia
Constituţiei este un principiu fundamental nu numai al dreptului constituţional, dar al
intregii organizari politico-statale şi a sistemului de drept. Chiar daca nu ar fi
proclamata expres in Constituţie, supremaţia acesteia se impune ca atare, fiind astfel
receptata in conştiinţa colectiva a poporului.
Justificarea teoretica a supremaţiei constituţiei rezida chiar in caracterul politic şi
juridic al acesteia. Astfel, in constituţie işi gaseşte expresia voinţa suprema a
poporului in ceea ce priveşte obiectivele şi instrumentele de exercitare ale puterii
politice. Normele constituţionale fixeaza principalele instrumente de guvernare,
stabilesc autoritaţile care vor infaptui guvernarea şi raporturile intre acestea. Totodata,
constituţia este sediul drepturilor şi libertaţilor cetaţeneşti. in plus, constituţia este
factorul structurant al ordinii juridice, careia ii furnizeaza principiile directoare:
egalitatea tuturor cetaţenilor, legalitatea, neretroactivitatea legilor ,etc.
Supremaţia Constituţiei beneficiaza de garanţiile specifice intregului drept, care fac
sistemul normativ sa se aplice şi sa fie respectat şi de unele garanţii juridice specifice,
şi anume: controlul general al aplicarii Constituţiei, controlul constituţionalitaţii
legilor, indatorirea fundamentala de a respecta Constituţia.

Controlul general al aplicarii Constituţiei – este rezultatul faptului ca intreaga

activitate statala este organizata prin Constituţie. Stabilind sistemul statal, Constituţia
stabileşte şi competenţa organelorde stat. Toate organele de stat trebuie sa-şi
desfaşoare activitatea in conformitate şi in limitele stabilite prin Constituţie. Astfel,
orice Constituţie organizeaza un sistem complex şi eficient de control al aplicarii
Constituţiei. Acest control general este şi prima garanţie juridica a supremaţiei
Constituţiei.
Controlul constituţionalitaţii legilor – este o activitate organizata de verificare a
corespunderii prevederilor legii cu Constituţia, iar ca instituţie a dreptului
constituţional cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta
verificare.
in sens ingust, prin controlul constituţionalitaţii legilor este controlul nemijlocit a
legii ca act al Parlamentului. in sens larg, controlul tuturor actelor normative.
indatorirea fundamentala de a respecta Constituţia. Aceasta garanţie asigura ca
prevederile din Constituţie sa fie aplicate şi respectate de catre toţi cetaţenii. Izvorul
acestei obligaţii fundamentale trebuie cautat in chiar conţinutul şi poziţia Constituţiei,
in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor constituţionale inseamna de fapt
tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea dezvoltarii materiale şi
culturale a societaţii. Poziţia privilegiata a Constituţiei in sistemul dreptului implica o
multitudine de consecinţe juridice, care evidenţiaza ca supremaţia Constituţiei este o
realitate juridica, nu o simpla teorie.
Conţinutul şi scopul Constituţiei sunt adoptate dupa nişte proceduri specifice, care
pun in valoare supremaţia Constituţiei şi o deosebesc de celelalte legi.
Adoptarea Constituţiei este un proces complex care cuprinde: iniţiativa adoptarii
Constituţiei, organul competent sa adopte Constituţia, modurile de adoptare.
Cat priveşte modificarea Constituţiei, menţionam ca prevederile Constituţiei trebuie
sa se caracterizeze printr-o stabilitate sporita, totuşi acesta trebuie sa fie rodul
realismului Constituţiei, şi nu al unor proceduri de modificare exagerate.
in stransa legatura cu adoptarea şi modificarea Constituţiei se afla şi suspendarea,
precum şi abrogarea Constituţiei care de asemenea, trebuie sa puna in valoare
supremaţia Constituţiei.
intr-o viziune foarte larga, Constituţia este şi ea o lege. Poziţia supraordonata a
Constituţiei faţa de lege, se manifesta prin conţinut, forma şi putere juridica.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului este şi parte integranta a acestuia. insa prin
conţinutul ei este un punct de plecare pentru toate celelalte ramuri de drept, deoarece
reglementeaza relaţii sociale esenţiale pentru popor şi stabileşte principiile
fundamentale pentru intreg dreptul.
Celelalte ramuri ale dreptului dezvolta prevederile legii supreme şi trebuie sa fie in
stricta conformitate cu litera şi spiritul ei. Orice abatere, in urma unui control de
constituţionalitate va fi considerata o incalcare a prevederilor constituţionale, ceea ce
va duce la nulitatea legii in cauza.
Din regula conformitaţii rezulta ca, atunci cand o dispoziţie constituţionala este
modificata, in mod obligatoriu trebuie sa se modifice şi normele din ramurile de drept
respective. Aceasta modificare impune respectarea concordanţei sistemului de drept
cu Constituţia.

Constitutionalismul reprezinta un set de idei si prinncipii, situate la intersectia dintre

filosofia politica si dreptul constitutional, cu o componenta ideologica evidenta si
care reprezinta rezultatul unor optiuni faute de anumite societati la un moment dat;
originea istorica a acestui concept este localizabila in sec XVII - XVIII.
Este rezultatatul a trei revolutii: engleza, americana si franceza; gratie acestor trei
revolutii, viziunea asupra guvernarii s-a modificat in mod radical; originile
constitutionalismului sunt asadar legate de un spatiu cultural occidental.in sec XX, la
aceste contributii occidentale se adauga aportul unor documente internationale
elaborate sub egida Natiunilor Unite.
Exista doua idei asociate constitutionalismului: o 858g62i guvernare limitata si ideea
de drepturi si libertati individuale. Aceste idei dateaza dintr-o vreme istorica in care
dezvoltarea statului modern era departe de a o  atinge pe cea de acum; statul are
acelasi atributii, indicate constitutional, dar dincolo de aceste atributii pe care le
poseda, cetatenii sunt liberi sa isi organizeze viata, statul nu ii poate controla; o
societate guvernata constitutional traieste inafara statului.
ex: statul cu functia sociala: nu tine cu sila somer/in serviciu: tu suporti consecintele,
indiferent de optiuni; statul nu isi asuma obiective care ar implica controlul
Guvernare limitata: echilibru, control, orice actiune are o consecinta.
Este important pentru ca ne permite sa abordam discutia privind constitutia.
Constitutia :
Este un text, un document, un numar de articole, o carte; dincolo de numarul de
pagini, este o lucrare scrisa. Priveste in general doua dimensiuni:organizarea puterilor
in stat si cea a garantarii drepturilor individuale.
Teoria constitutiei: respectiv tipuri de constitutie si modalitati prin care aceste
constitutii sunt adoptate si revizuite
1.Setul de valori al constitutionalismului :
Secolul XX a marcat o schimbare in continutul semantic al termenului de constitutie,
schimbare impusa de regimurile totalitare, care sunt in esenta lor regimuri
revolutionare.
Din aceasta nou viziune totalitara au fost absente exact elementele definind
constitutionalismul. Se poate spune ca odata cu secolul XX s-a asistat la nasterea unui
nou tip de constitutie indreptat explicit sau implicit impotriva principiilor
constitutionaliste. Aceste noi evolutii explica si confuzia terminologica, in sec XX se
vorbeste despre constitutie in multe spatii geografice fara ca actorii sa cunoasca
foarte multe despre conceptul in cauza, ceea ce inseamna ca apare o opozitie foarte
importanta intre contitutii autentice si pseudoconstitutii (cele ale statelor totalitare).
Constitutiile autentice sunt autentice tocmai pentru ca respecta principiile
constitutionalisme; o constitutie, general vorbind, este contitutie doar daca ea
cuprinde principiile constitutionalismului evocate anterior.
ex. clasic de pseudoconstitutie const sovietica din 1936:
-nu cuprinde nici un fel de referire la principiile constitutionalismului ;
-contesta validitatea acestora in mod programatic;
-efectivitatea aplicarii ei este problematica; cu toate acestea, a fost admirata pe plan
mondial de foarte multe personalitati occidentale, privita ca un imens progres in
privinta drepturilor sociale.
Dintre pseudoconst sec XX, cele mai  importante sunt din spatiul sovietic si est
european, modelate de filosofia marxista in interpretarea ei leninista si stalinista.
2. Distinctia constitutie scrisa si constitutie necodificata :
Aplicand rigid si stupid criteriul naturii scrise al const in sec XX, 99,99% dintre tari
au o const scrisa, exceptand Marea Britanie. O constitutie ca document scris este un
text organizat sistematic pe diferite articole, in functie de continutul lor.