UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA- SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUȚIU”

SPECIALIZAREA: DREPT ID
CENTRU TUTORIAL: SIBIU

TITLUL PROIECTULUI:
CONSTITUȚIA CUTUMIARĂ ȘI CONSTITUȚIILE SCRISE -
NOȚIUNE, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

PROFESOR DE DISCIPLINĂ:
BIANCA GUTAN

STUDENT:
CROITORU IOAN-GABRIEL
ANUL1

ANUL UNIVERSITAR 2021-2022

SEMESTRUL 1
 CONSTITUȚIA CUTUMIARĂ ȘI CONSTITUȚIILE SCRISE -
NOȚIUNE, AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE

Apariția și evoluția noțiunii de constituție

Orice societate organizată statal presupune existența unui corp de reguli
menite să stabilească modul de constituire, organizare și exercitare a puterii
politice. Aceste reguli, fie că îmbracă sau nu forma unui document scris,
formează constituția statului respectiv.
Noțiunea de constituție a avut o evoluție sinuoasă și interesantă.
Termenul își are originea în limba latină, constitution însemnând așezare cu
temei, stare a unui lucru. În dreptul romam din perioada imperial, cuvântul
constituto desemna legile care proveneau de la împărat. Constituția imperial
este cee ace hotărăște împăratul prin decret, edict sau epistolă; și niciodată n-a
fost pus la îndoială că aceasta nu ar avea putere de lege, de vreme ce împăratul
însuși primește această putere prin lege.
În perioada Evului Mediu, termenul de constituție apare cu precîdere în
limbajul ecleziastic, pentru a desemna unele ansambluri de reguli monahale.
După instaurarea regimurilor post-revoluționare din secolul al XVIII-lea,
pentru a se sublinia idea supremației noilor constituții față de legile ordinare, s-a
conturat idea și s-a format practiva potrivit căreia constituțiile, odată adoptate,
nu pot fi modificate de corpurile legiuitoare obișnuite, ci numai de către o
adunare constituțională, adică de către un rgan reprezentattiv anume ales în
scopul modificării sau adoptării constituției. Astfel se ajunge la distincția dintre
puterile constituite pe baza constituțiilor în vigoare, pe de o parte, care erau
adunările legiuitoare alese în vederea adoptări legilor ordinare, puterea
executive și cea judecătorească, și puterea constituantă, pe de altă parte.
Aceasta din urmă este singura competentă să adopte sau să modifice constituția.
În privința puterii constituante este necesară o distincție: aceea dintre
puterea constituantă originară și puterea constituantă derivată. Puterea
constituantă originară este puterea competentă să adopte o nouă constituție, în
situația schimbării ordinii constituționale (prin revoluție, lovitură de stat,
formarea unui stat nou, etc). Puterea constituantă derivată reprezintă puterea
competentă a modifica constituția, în temeiul prevederilor acesteia, stabilite de
puterea constituantă originară.
Atunci când procedează la doptarea sau la modificarea constituției,
puterea constituantă este obligată să respecte anumite formalități procedural
mai complicate decât formalitățile pe care sunt ținute să le respecte adunările
legiuitoare obișnuite atunci când adoptă legi ordinare (așa numitele modalități
de instituire a rigidității constituționale).
Constituția cutumiară și constituțiile scrise
Constituia cutumiară sau nescrisă se întâlnește într-un număr restrâns
de stare (Marea Britanie, Israel, Noua Zeelandă). Termenul de „constituție
cutumiară” nu este folosit într-un sens strict, deoarece, de cele mai multe ori,
acest tip de constituție este alcătuit dintr-o varietate de norme, atât cutumiare,
cât și scrise.
În Marea Britanie, celebrum theoretician al dreptului Albert Venn Dicey
a făcut pentru prima oară distincția dintre normele constituționale. Astfel, el
distingea între dreptul strict (strict law), care cuprindea cutuma străvesche și
sursele scrise, pe de o parte, și convențiile constituționale (convention of the
constitution), pe de altă parte. Acestea din urmă erau practice dovedite utile
pentru funcționarea instituțiilor politice. Aceste obiceiuri (în senstul comun al
termenului) nu sunt considerate ca fiind un element al dreptului englez,
deoarece nicio jurisdicșie nu ar putea să le recunoască într-un cz concret. În
plus, sistemul izvoarelor dreptului constitutional britanic cuprinde și dreptul
jurisprudential, format din totalitatea hotărârilor judecătorești care se bucură de
forța precedentului judiciar și care reflect, la rândul lor, cutumele străvechi.
Doua elemente ar trebui reunite de o norma pentru a i se conferi calitate
de cutuma:
a. elementul material (consta in continutul cutumei)
b. elementul psihologic (consta in cunoasterea de catre destinatarii
cutumei a existentei acesteia).
Pentru a deveni cutuma, obiceiul constitutional trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii: sa se repete; durata actelor de repetare sa fie relativ
indelungata; repetarea sa fie constanta; obiceiurile repetate sa fie clare; obiceiul
sa intruneasca consensul destinatarilor sai.
Cutuma constitutionala are un caracter istoric. Pana in secolul al XVIII-
lea, raporturile constitutionale erau reglementate prin cutuma. Rarele documente
politice: Magna Charta din 1215 s.a., prin care se reglementeaza unele raporturi
intre rege si supusii ssi, nu puteau fi socotite constitutii in intelesul pe care il
dam astazi acestui document.
Modalitatile practice de exercitare de catre natiune a puterii sale suverane
nu se regaseau in cutuma constitutionala. De aceea, reprezentantii natiunii au
militat pentru inlocuirea cutumei cu dispozitii scrise, care prezentau avantajul ca
puteau reglementa si alte probleme sociale: raporturile intre stat si natiune,
drepturile si libertatile publice, controlul natiunii asupra modului in care este
guvernata.
Constitutia cutumiara este din punct de vedere al formarii sale supla, dar
nesigura. Ca orice cutuma, cutuma constitutionala, este esentialmente supla
pentru ca s-a format in timp, fara a intruni conditii speciale de forma. Ea a
transpus in practica, fie vointa unei persoane fata de un model de organizare
politica, fie interese sociale vizand: prevenirea confuziei puterilor sau a
subordonarii unei puteri de catre alta; cutuma a fost verificata si modelata pe
parcursul mai multor generatii; nu se cere nici o procedura sau conditie formala
pentru ca o cutuma sa fie modificata.
Cutuma evolueaza odata cu transformarile ce se produc in viata politica a
statului. Supletea cutumei poate fi in unele cazuri un inconvenient. Existenta
sau disparitia cutumei nefiind legate de actiunea unui organism sau a unei
persoane si nici de o anumita procedura, poate da nastere la controverse.
Nefiind inregistrata intr-un document, cutuma constitutionala nu poate fi
invocata intotdeauna si in toate cazurile de usurinta, mai ales in cazul in care se
afla in concurenta cu o alta cutuma avand un continut asemanator.
Supletea cutumei constitutionale a fost considerata de partizanii acesteia
un avantaj incontestabil fata de rigiditatea textului scris, ce nu poate fi adaptat
cu usurinta la transformarile sociale. Adversarii cutumei au obiectat ca:
- traditia sau cutuma constitutionala se caracterizeaza prin incertitudine si
este incompleta;
- cutuma fiind intr-o continua miscare, nu are o forma definitiv stabilita si
nu i se cunoaste cu precizie nici continutul. Altfel spus, nu se cunoaste daca un
fapt derogsnd de la cutuma este un element de progres constitutional sau un
element negativ, care contravine acestuia;
- regulile cutumiare nu pot fi o stavila impotriva abuzurilor autoritatilor
publice
Doua elemente ar trebui reunite de o norma pentru a i se conferi calitatea
de cutuma:
1. elementul material - consta în cutuma propriu-zisa. Cutuma se
formeaza printr-o repetare continua a anumitor acte, proceduri sau obiceiuri.
Repetarea trebuie sa fie identica si sa se desfasoare timp îndelungat;
2. elementul psihologic – convingerea fiecarui destinatar al cutumei ca ea
exista si ca trebuie sa se conformeze continutului sau prescriptiei acesteia.
 CONSTITUȚIILE SCRISE:
- au fost adoptate de majoritatea statelor. Ele apar sub forma unui act
unic, unitar și sistematic, care cuprinde principalele norme de organizare ale
statului.

- aceasta este forma moderna de constitutie si îsi propune sa substituie

unor fapte disparate, uneori fara o coerenta evidenta, o ordine juridica clara,
sistematica, rationala si, declarat, voluntara.

Originile notiunii moderne de constitutie, ce semnifica o manifestare de

vointa sub forma de act scris, oficial, sistematic, solemn, relativ rigid, clar si
precis, adoptat de regula, cu respectarea unui ritual legislativ distinct, se afla în
miscarea constitutionalista aparuta în Franta secolului XVIII, cu toate ca prima
constitutie scrisa a fost Constitutia statului Virginia din 1776. În contextul starii
de spirit a Revolutiei franceze a aparut evidenta necesitatea înlocuirii cutumelor
vagi si incerte, generatoare de abuz, prin constitutia scrisa, vazuta ca instrument
eficient de protectie în fata puterii, dar si ca un important mijloc de educatie
morala si politica, prin intermediul caruia individul este ridicat la rangul de
cetatean.

Constitutiile scrise sunt incorporate de cele mai multe ori intr-un text
unitar si sitematic, adica se infatiseaza ca un singur tot, ale carui parti se
integreaza intr-o ordine rationala.

Exista insa si constitutii scrise, care isi gasesc expresie in mai multe texte
legislative, care, intrucat se completeaza reciproc, formeaza totusi un ansamblu
unitar. Acesta a fost cazul Constitutiei franceze din 1875, care a rezultat din trei
legi distincte, legate insa intre ele printr-un raport de coordonare.

De constitutiile scrise sistematice se deosebesc asa-numitele acte

constitutionale, ale caror obiect nu il constituie ansamblul raporturilor sociale
specifice ramurii dreptului constitutional, ci doar unul sau cateva fragmente din
acest tot.

Primele consituții scrise au fost constituțiile noilor state constituite în

timpul războiului de independență dus de coloniile nord-americane împotriva
metropolei britanice. Statul Virginia a adoptat prima Constituție la 29 iunie
1776, urmată de Constituția statului New Jersey, în anul 1777, șe de celelalte
constituții ale fostelor colonii Engleze din America de Nord, adoptate până la
constituirea Confederației celor 13 state nord-americane, în 1777. Aceste
constituții sunt socotite ca reprezentând primul val al constituționalismului.
Al doilea val al constituționalismului este marcat de adoptarea
Constituției federale americane în anul 1787, numită și „Constituția de la
Philadelphia”, și continuat de constituțiile revoluționare din Franța (1791, 1793,
1795), precum și de constituțiile adoptate în alte tăți ale Europei sub influența
constituționalismului francez (Constituția Suediei la 8 iunie 1809, Constituția
Norvegiei la 16 mai 1814, etc.).
Cel de-al treilea val al constituționalismului începe odată cu restaurația
monarhiei în Franța, prin Constituția lui Ludovic al XVIII-lea din 1814 și
durează până la anul revoluționar 1848.
Cel de-al patrulea val al constituționalismului începe cu constituțiile
revoluționare ale anului 1848 și durează până la căderea lui Napoleon al III-lea,
iar cel de-al cincelea val începe la 1875 (Constituția Republicii a III-a) și
durează până la Primul Război Mondial. Perioada interbelică este considerate ca
perioada celui de-al șaselea val, iar după cel de-al Doilea Război Mondial se
apreciază că au mai fost 3 valuri (1945-1958 în Franța, 1975-1978 în Spania,
Portugalia și Grecia, și în perioada 1948-1990 în statele est-europene), iar astăzi
străbatem al zecelea val.
Perioada 1989-1991, marcată de căderea cortinei de fier în Europa și de
adoptarea noilor constituții ale statelor post-comuniste, a fost considerate o
reînviere a ideilor de la 1789.
Printre concepţiile care au stat la baza constituţiilor scrise a fost teoria
contractului social şi aceea a statului de drept, concepţii care au constituit
mijloace filozofice, politice, juridice de limitare a puterii a suveranului şi
de asigurare a unor drepturi şi libertăţi cetăţeneşti cât mai largi.
BIBLIOGRAFIE:
 Bianca Selejan-Guțan – Drept Constituțional și Instituții Politice,
Volumul 1, ediția a 4-a, revăzută și adăugită, Ed. Hamangiu 2020
 https://www.scrigroup.com/istorie-politica/stiinte-politice/
CONSTITUTIA-CUTUMIARA-SI-CONST92644.php
 https://www.scritub.com/stiinta/drept/DREPTUL-
CONSTITUTIONAL-SI-TEOR1851281413.php
 https://legeaz.net/dictionar-juridic/constitutii-cutumiare-scrise