UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DREPT
ANUL I
CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

REFERAT LA DISCIPLINA:
DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE

Tema:
Spețe

COORDONATOR:

STUDENT/A:

Anul universitar 2016-2017

Semestrul II
I. În cadrul unui festival de teatru în aer liber, o trupă de actori pune în scenă
piesa”Scandal”. Organizatorii festivalului stabilesc ca loc de desfășurare a piesei în
cauză,piața centrală a orașului X, într-o zonă nedelimitată, dar în care se află un afiș 3m x 2m cu
programul festivalului, inclusiv fotografii de la reprezentații anterioare. Piesa conține,în anumite
momente, replici rostite pe un ton răstit, care conțin insulte și un limbaj licențios.
Mai mulți trecători fac sesizare la poliția locală pentru a se plânge de „tulburarea liniștii
publice” de către actorii care interpretează piesa.
Polițiștii verifică și constată că festivalul avea autorizație, iar piesa făcea parte din
programul aprobat de către Primărie.

Întrebări:
1. Ce drepturi fundamentale sunt puse în discuție în această speță?
Analizând starea de fapt prezentată, dreptul fundamental pus în discuție este dreptul la
liberă exprimare.
Ca și cadru legislativ cu privire la acest drept, avem art. 30 1 din Contituția României,
precum și art. 102 din Conevnția Europenă a Drepturilor Omului (în continuare CEDO). Acest
drept,însă, nu este unul cu un caracter absolut, putând fi supus anumitor restângeri sau limitări,
aspect prevăzut inclusiv in cuprinsul art. 53 din Constituție, care în curpinsul alin. 1) prevede că
exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se
impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei
publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și desfășurarea instrucției penale, prevenirea
consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
În cuprinsul art. 2) legea fundamentală prevede anumite condiții pe care această restrângere
trebuie să le îndeplinească cumulativ, pentru a fi considerată una justificată: măsura luată trebuie
să fie proporțională, nediscriminatorie și nu trebuie să aducă atingere dreptului sau libertății în
discuție.
Pentru a clarifica incidența acestui drept în situația de fapt detaliată mai sus, trebuie
menționat că dreptul la liberă exprimare implică 2 aspecte:
a) Libertatea de opinie
b) Libertatea de informare.
Acest al doilea aspect, coroborat cu conținutul noțiunii de informație așa cum este conceput de
către Curtea Europeană a drepturilor omului, adică într-un sens larg, clarifică faptul că
manifestațiile artistice intră sub incidența acestui drept3. Un al doilea argument în sprijinul aceste
afirmații este acela că arta și cercetarea științifică sunt libere, conform art. 13 din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

2. În cazul luării unor măsuri de către poliție (avertisment, amendă), se poate vorbi de
încălcarea unui drept fundamental sau nu?Argumentați.
Pentru a putea determina existența unei posibile încălcări a unui drept fundamental,
dreptul la liberă exprimare, în acest caz, trebuie să analizăm condițiile în care acest drept foate fi
restrâns, prin raportarea la conținutul clauzei derogatorii cuprinsă in art. 10 alin. 2) CEDO si art.
53 din Constituție.
1
Art. 30 alin. 1) Libertatea de exprimare a gâdurilor, a opiniilor sau a credințelor religioase și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin
scris, prin imagiini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
2
Art. 10 CEDO:(1) Orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a
comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să
supună societăţile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare. (2) Exercitarea acestor libertăţi ce comportă
îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege care, într-o societate
democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi
prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei, a reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor
confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.
3
Muller și alții c. Elveția unde Curtea a stabilit că art. 10 CEDO înglobează și libertatea creației artistice.
 1. Prevederea ingerinței într-o lege
a. Reglementarea internă referitoare la protejarea ordinii si liniștii publice se
regăsește în Legea nr. 61/1991, deci, fără a analiza calitatea actului normativ,
prima condiție este îndeplinită.
2. Ingerința să fie proporțională cu situația care a determinat-o
a. Fără a dispune de date adiționale, analiza propoționalității nu poate fi concluzivă.
3. Să fie nediscriminatorie
a. Pe baza unei prezumții simple, putem concluziona că această condiție este
îndeplinită.
4. Să vizeze unul dintre scopruile expres prevăzute în art. 53 Consituție (și din art. 10 alin.2
CEDO)
a. Ipotetic, am putea considera că o eventuală măsură aplicată ar viza apărarea
ordinii publice, însă în contextul datelor din starea de fapt, măsura nu ar fi
justificată.
5. Să fie necesară într-o societate democratică

Pe baza celor de mai sus, și luând în considerare caracterul minimal al datelor din starea
de fapt, concluzia înclină înspre existența unei încălcări a dreptului la liberă exprimare în măsura
în care o sancțiune ar fi fost aplicată în acest caz.

II. În orașul B. are loc un miting autorizat intitulat ”Milităm pentru rasa albă, pentrureligia
creștină și împotriva primirii persoanelor de alte rase și religii în orașul nostru”.Manifestanții, în
număr de câteva sute, sunt adunați în piața centrală și scandează diversesloganuri pe temă, în
mod pașnic. La câteva sute de metri de locul manifestației, dar unde aceasta este vizibilă, doi
tineri – M.L. și G.H. – ridică o coală A4 pe care este scris„TOLERANȚĂ” și fac o fotografie cu
telefonul mobil cu manifestația în fundal.
Jandarmul A.T., care patrula prin zonă, asigurând paza manifestației, îi admonestează pe
cei doi și le aplică o amendă de 500 de lei fiecare pentru perturbarea manifestației pașnice.

Întrebări:
1. Ce drepturi fundamentale sunt puse în discuție în această speță?
Analiza stării de fapt prezentată mai sus, relevă Libertatea întrunirilor ca drept
fundamental pus în discuție.
Acest drept este prevăzut în cuprinsul art. 39 din Constituția României 4, articol căruia Legea nr.
60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice îi detaliază conținutul.
În plan internațional, același drept este regăsit în cuprinsul art. 115 din cuprinsul CEDO.
Coroborând conținutul reglementărilor menționate mai sus, putem concluziona următoarele:
- Libertatea de întrunire presupune:
o Dreptul persoanei de a lua parte fizic la o manifestație
o Dreptul persoanei de a lua parte la o manifestație fără riscul de a fi supus unei
sancțiuni

4
Art. 39 Constituția României: Mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfăsura numai în
mod pașnic, fără nici un fel de arme
5
Art. 11 CEDO(1)Orice persoană are dreptul la libertate de întrunire paşnică şi la libertate de asociere, inclusiv a constitui cu alţii sindicate şi de
a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. (2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele
prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea
ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii, a moralei ori a drepturilor şi a libertăţilor altora. Prezentul articol nu interzice ca
restrângeri legale să fie impuse exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat
 - Întrunirile trebuie să aibă, ca și condiție intrinsecă, un caracter pașnic, având în vedere
că atât prevederile interne cât și cele internaționale 6, își rezumă domeniul de incidență
exclusiv la acest aspect
- Obținerea unei autorizații prealabile desfășurării manifestației, cerință detaliată ca și
conținut și procedură în cuprinsul Legii nr.60/1991. Acestă din urmă cerință nu
contravine prevederilor art. 11 CEDO, având în vedere faptul că o manifestație publică
implică, pe de o parte, anumite riscuri pentru ordinea publică, iar pe de altă parte necesită
anumite acțiuni cu scopul protecției sociale. Cu privire la acest aspect, ar trebui
menționat faptul că lipsa unei autorizații, nu justifică, per se, o intervenție a statului în
vederea suprimării manifestației7

2. Se poate vorbi de încălcarea vreunui drept de către agentul autorității?

Argumentați.

Cu privire la încălcarea unui drept de către agentul autorității, situația trebuie analizată cu privire
la mai multe aspect, astfel:
- Conform doctrine in domeniu, dreptul la libertatea de întrunire nu generează un drept
nelimitat la contra-manifestații, justificat prin aceea că s-ar putea ajunge la negarea în
totalitate a dreptului manifestației originale8.
- Conform prevederilor art.26 (1) lit.g) din Legea nr. 60/1991, coroborat cu art. 25 din
același act normativ, organizarea sau participarea la contramanifestații desfășurate în
același timp și în același loc cu adunările publice declarate, indiferent de modul lor de
exprimare se poate sancționa cu amendă de la 500 la 5.000 lei ( conform art. 26 alin.3)

Coroborând elementele detaliate mai sus, putem concluziona că activitatea celor doi
tineri, care au afișat în public mesajul Tolereanță ar putea fi calificată ca și o contra-manifestație
spontană (pe baza elementelor sumare din starea de fapt), însă elementele menționate de art. 26
alin. 1 lit.g nu sunt întrunite în acest caz, având în vedere că cei doi nu se aflau în același loc ca
și manifestanții originari, existând în acest caz doar elemental temporal (în același timp). Pe
aceste considerente, aplicarea amenzii de către jandarmul A.T nu este justificată, măsura acesta
neffind necesară în contextul prezentat, măsură ce îngrădește libertatea de expirmare a celor 2
tineri.

III. În timpul vacanței parlamentare, Guvernul decide să adopte, prin ordonanță de urgență, o
serie de măsuri care vizează, pe de-o parte, reducerea indemnizațiilor parlamentarilor și,pe de
altă parte, modificarea Codului penal în sensul înăspririi pedepselor pentru anumite infracțiuni
de corupție săvârșite de parlamentari. Atât opoziția parlamentară, cât și unii membri ai partidelor
care formează majoritatea, reacționează prin critici vehemente adresate Guvernului. Președinții
celor două camere convoacă Parlamentul în sesiune extraordinară, iar grupul parlamentar al
opoziției introduce, pentru a patra oară în anul încurs, o moțiune de cenzură împotriva
Guvernului și încearcă să formeze o majoritate pentru a respinge ordonanța de urgență. Între
timp, ministrul de finanțe și ministrul justiției fac declarații despre o eventuală angajare a
răspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege care să preia textul ordonanței, în cazul în
care aceasta ar fi respinsă deParlament. 10 deputați ai opoziției înregistrează, separat, o moțiune
de cenzură împotriva celor doi miniștri. Primul ministru sesizează Curtea Constituțională cu o
plângere privind neconstituționalitatea moțiunii de cenzură împotriva celor doi miniștri.
6
Hot. Ivanov și alții c. Bulgaria
7
Hot. Oya Ataman c. Turcia, paragr. 39
8
R. Chiriță, Convenția eurpoeană a drepturilor omului – comentarii și explicații, Ed. C.H.Beck, București, p. 571
CurteaConstituțională constată că a fost legal sesizată, dar se declară competentă, din oficiu, a
soluționa un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament.

Întrebare:

Caresunt problemele de ordin constituțional din această speță? Argumentați.

 Adoptarea Ordonanței de Urgență: Art. 115 Constituție

Art. sus-menționat prevede posibilitatea Guvernului de a înlocui Parlamentul, ca unică autoritate

legislativă prin posibilitatea emiterii a două tipuri de acte normative:
1. Ordonanțele – care pot fi emise în baza legii de abilitare a Guvernului, care va conține
domeniile în care aceste acte se pot emite (cu mențiunea expresă că acestea nu pot
interveni în domeniile legilor organice)
2. Ordonanțele de Urgență (art. 116 alin. 4), pentru care delegarea legislativă izvorăște
direct din textul Constituției, asa cum a precizat Curtea Constituțională (în Continuare
Curtea) în decizia nr. 34 din 1998. Cu privire la acestea, în alin. 7 se prevede că O.U.G
sunt supuse controlului Parlamentului.

Cu privire la O.U.G, din analiza textului de Constituție și a Decizie nr. 255 din 11 mai
2005, Curtea a stabilit cele 3 condiții cumulative necesare pentru emiterea acestora: 1. Să existe
o situație extraordinară, 2. Reglementarea situației să nu poată fi amânată și 3, urgența să fie
motivate în curpinsul ordonanței, restrângând domeniul de incidență al acestor acte.
Adițional, printr-o altă decizie în materie (Decizia nr. 258 din 14 martie 2016), Curtea a
statuat că inexistența urgenței reprezintă o barieră de natură constituțională în calea adoptării de
Guvern a unui număr nelimitat de acte normative cu valoare de lege.
Din datele prezentate în starea de fapt, nu reise existența unei situații extraordinare, a
cărei reglementare nu suportă amânare, astfel încât emiterea O.U.G în discuție nu se subscribe
condițiilor necesare pentru validitatea sa.

 Moțiunile de cenzură
o Moțiunea inițiată de grupul parlamentar al opoziției împotriva Guvernului pentru
a 4-a oară in cursul aceluiași an
Potrivit art. 113 alin. 1) Camera Deputaților și Senatul pot retrage încrederea acordată
Guvernului prin procedura moțiunii de cenzură.
Acestă procedură, însă prezintă anumite limitări prevăzute în alin. 4 al aceluiași articol,
în sensul în care, în aceeași sesiune parlamentară, deputații și senatorii care au inițiat o moțiune
de cenzură respinsă, nu mai pot iniția o a doua.
Cu toate acestea, prevederile art. 66 alin. 2) prevăd posibilitatea întrunirii celor două
Camere în sesiuni extraordinare, ceea ce se și întâmplă în situația de fapt prezentată.
Având în vedere lipsa altor elemente de facto cu privire la celelalte 3 moțiuni de cenzură
și lipsa detaliior privind inițiatorii acestora, o concluzie nu poate fi trasă.
o Moțiunea inițiată de 10 deputați ai opoziției cu privire la Min. de Finanțe și Min.
Justiției
Cu privire la cea de-a doua moțiune de cenzură exclusive cu privire la cei 2 Miniștri,
aceasta contravene clar prevederilor constituționale ale art. 112, care statuează că mecanismul
acestui proces nu poate fi decât colectiv, textul făcând referire la Guvern, iar nicidecum la
membri acestuia.
 Sesizarea Curții Constituționale de către Prim-Ministru
 Curtea Constituțională, definită ca și garant al supremației legii fundamentale, deține o
sferă de competențe prevăzute în curpinsul art. 146 din Constituție.
Soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Parlament se
circumscrie competenței prevăzute în art. 146 lit. e) din Contituție, competență preluată și
detaliată în art. 34 – 36 din Legea nr. 47/1992 privind Organizarea și funcționarea Curții
Constituționale. În cuprinsul acestor texte de lege se prevede în mod expres faptul că intervenția
Curții în această materie se face exlusiv în urma sesizării din partea unei sfere restrânse de
persoane. Iar. Art 10 alin 2 din cuprinsul aceleași legi prevede în mod expres necesitatea formei
scrise a acestei sesizări, care trebuie, în mod obligatoriu, să fie și motivată.

***