Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1Istorie
2Trezoreria coroanei și arsenalul
3Palatul
4Vezi și
5Referințe
o 5.1Note
o 5.2Bibliografie
6Legături externe
Istorie[modificare | modificare sursă]
Castelul Wawel spre sfârşitul secolului al XVI-lea.
Oamenii au trăit pe Dealul Wawel în locul unde acum se află Castelul încă
cincizeci de mii de ani în urmă, în epoca paleoliticului. Așezarea a fost aparent
plină de viață datorită comerțului, meșteșugurilor asortate și agriculturei locale.
Când mai multe persoane au început să se stabilească în josul dealului Wawel și
când comerțul a devenit mai eficient, conducătorii Poloniei și-au stabilit reședința
lor pe Deal.
La începutul anilor secolul al XVI-lea, Regele Sigismund I cel
bătrân (poloneză 'Zygmunt I') și soția sa, i-au adus pe cei mai buni artiști
autohtoni și străini, inclusiv arhitecți italieni, sculptori și decoratori germani pentru
a renova castelul într-un splendid palat renascentist.[3] Curând, a devenit un
model de reședință impunătoare din Europa Centrală și de Est și a servit drept
un model din întreaga regiune.
În timpul incendiului din anul 1595, partea de nord-est a castelului a ars.
[4]
Regele Sigismund al III-lea Vasa a reconstruit-o, în ciuda eforturilor sale doar
Scările Senatorilor și șemineu din Cameră Păsărilor au rămas până astăzi.[4] În
1609 regele Sigismund a mutat capitala la Varșovia, și s-au început vremuri grele
pentru Wawel. Atât castelul și alte clădiri au fost neglijate, în ciuda preocupărilor
guvernatorilor locali. Invaziile suedeze din 1655-1657 și 1702 au contribuit la
deteriorarea în continuare a castelului.[5]
Dealul a fost ocupat de armata prusacă în 1794. Insignia Regală a fost furată și
niciodată recuperată (în afară de Szczerbiec).[2] După cea de-a treia împărțire a
Poloniei (1795) Wawel, ca un important punct defensiv, a fost modernizat de
către austrieci, cu ziduri de apărare.[4] A fost modificat interiorul castelului și unele
clădiri dărâmate. În a doua parte a secolului al XIX-lea, austriecii au reproiectat
zidurile de apărare, făcându-le o parte din fortăreață. Cu toate acestea, în 1905
împăratul Franz Joseph al Austriei a dat un ordin ca trupele austriece să plece
din Wawel.[4] Lucrările de restaurare au început cu descoperirea Rotundei
Fecioara Maria, precum și alte relicve ale trecutului. Renovarea dealului Wawel a
fost finanțată de subscrierile publice.
După Primul Război Mondial, autoritățile din noul stat independent polonez, A
Doua Republică Poloneză, au decis ca Castelul Wawel să devenă o clădire
reprezentativă a statului polonez și a fost folosită de către guvernatorul și mai
târziu de către însuși președintele țării.[4] În 1921 parlamentul polonez a adoptat o
rezoluție, care i-a acordat lui Wawel statutul oficial de reședință a președintelui
Poloniei. În urma ravagiilor războiului mondial, prin decret al Consiliului Național
de Stat, Castelul Wawel a devenit muzeu național.
Trezoreria Coroanei este situată în camerele istorice în stil gotic, fiind utilizată din
secolul al XV-lea pentru încoronarea regilor polonezi. Printre Bijuteriile Coroanei,
caracteristică obiectelor afișate de la fostul ministru de finanțe care au
supraviețuit jafului, se numără suvenirurile monarhilor polonezi, inclusiv
membrilor famiilii lui și personaje eminente, cum ar fi pălăria și sabia dată lui Ioan
Sobieski de papă după bătălia de la Viena, precum și sabia de
încoronare Szczerbiec.[2]
Palatul[modificare | modificare sursă]
Camere de paradă
Apartamente Regale Private
Expoziția „Wawelul Pierdut”
Expoziția „Arta Orientală”
Grădinele regale
Smocza Jama
Referințe[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Ostrowski 1992, p. 24.
2. ^ a b c Ostrowski 1992, p. 156.
3. ^ Ostrowski 1992, p. 47.
4. ^ a b c d e Ostrowski 1992, p. 139.
5. ^ Ostrowski 1992, pp. 57, 139.