ABAȚIA MELK

Abația Melk este un exemplu superb de clădire în stil baroc austriac, aflată pe un deal stâncos,
deasupra orașului Melk, pe malul Dunării. În plus se remarcă prin faptul că are o activitate
neîntreruptă de aproape 1000 de ani, fiind înființată în 1089 de ordinul benedictin din Austria,
chemat la Melk de Leopold al II-lea.
Mănăstirea a cunoscut o perioadă înfloritoare la jumătatea sec. al XII-lea, când s-au deschis
aici școala monahală și un atelier de copiere a manuscriselor.
Cu toate acestea, minunata clădire pe care o vedem astăzi își are originea ceva mai recent, în
zorii sec. al XVIII-lea, la dorința tânărului abate de atunci, Berthold Dietmayr, ajutat de
arhitectul Jakob Prandtauer. La scurt timp după finalizarea lucrărilor, un incendiu a afectat
grav complexul monahal, însă daunele au fost reparate, iar abația cunoaște o renaștere artistică
și intelectuală.
În decursul timpului, Melk a reușit să scape neatinsă de repercursiunile unor evenimente
nefericite, precum secularizarea mănăstirilor, în timpul Împăratului Iosif al II-lea, cât și
războaiele napoleonice și anexarea Austriei de regimul nazist.

De aici a pornit „Reforma Melk”, la începutul sec. al XV-lea, o reformă a

mănăstirilor din Austria și Sudul Germaniei. Mai mulți călugări de la Melk au fost
numiți stareți la abații de pe teritoriile mai sus menționate. Numeroase manuscrise
de la Melk aparțin acelei perioade.
Numele Abației Melk este legat și de celebrul roman „Numele Trandafirului”, al
lui Umberto Eco. Acesta s-a documentat chiar aici, motiv pentru care a dat numele
unui personaj – Adso von Melk. A fost numită cea mai bună carte a anului 1980,
iar în 1986 a fost ecranizat.
Program de vizitare:
Zilnic: orele 10:00 – 16:30 (ultima intrare 16:00)
Parcul Abației: orele 10:00 – 17:30

Tarife (valabile până la finalul 2021):

Adulți: 13eur (fără ghid), 16 eur(cu ghid)
Copii și studenți: 6,5eur(fără ghid), 9,5eur(cu ghid)

Budapesta-Viena 243
Viena-Melk 88
Melk – Innsbruck 395

Z3- Innsbruck – Palatul Linderhoff- 64

Situat in zona castelelor din sudul Bavariei si bucurandu-se de aceeasi asezare naturala
specifica Bavarie (munte, lac, paduri), Castelul Linderhof este cel mai mic dintre
castelele construite de Ludovic al II-lea dar arhitectura exterioara si gradinile il fac sa
ocupe o pozitie aparte intre acestea. Daca celelalte castele impresioneaza, unele prin
marime iar altele prin ingeniozitatea arhitectilor si a constructorilor care au putut construi
in acele zone abrupte, Linderhof este o mica bijuterie intr-un parc situat intre doi munti …
si veti vedea de ce.
Palatul LINDERHOF este situat la o distanta convenabila atat fata de Munchen cat si
fata de statiunile de munte din sudul Bavariei (Schwangau, Fussen) si castelele de aici
(Neuschwanstein si Hohenschwangau). Din Munchen, pe A95 sunt aproximativ 100
de km iar din Schwangau 45 de km, vizitarea acestuia putand fi usor combinata sau
inclusa intr-un traseu prin zona.
Regele Ludovic al II-lea a fost incoronat in 1864 si inceput constructia palatului in 1868
pe locul unde tatal sau Maximilian al II-lea detinea o cabana de vanatoare. In anul 1874
constructia sa a fost incheiata, astfel ca Linderhof a devenit singurul palat finalizat in
totalitate in timpul vietii sale.
Spre deosebire de celelalte castele, Linderhof nu este vizibil din sosea, fiind ascuns in
mijlocul unui parc. De la locul de parcare se ajunge imediat in zona unde sunt cateva
magazine cu suveniruri si casieria pentru bilete. Pretul biletelor variaza in functie de ceea
ce se doreste a vizita: palatul si cladirile din parc – 8.50 EUR, doar cladirile din parc – 5
EUR iar vizitarea parcului este gratis.
PARCUL LINDERHOF
Este binecunoscuta admiratia lui Ludovic al II-lea pentru arhiectura franceza si in
special pentru ceea ce a lasat in urma Regele Soare – Louis al XIV-lea. Parcul de la
Palatul Versailles si interioarele acestuia au fost copiate la propriu in majoritatea
castelelor bavareze. Nici Linderhof nu a facut exceptie.
Numele parcului si al palatului („linder” – tei, „hof” – curte) vine de la un tei de 300 de ani
unde se presupune ca Ludovic al II-lea isi construise o casuta printre crengi … Stiti ca

porecla regelui era si „Regele Nebun”? .

Cladirea palatului este inconjurata de gradini rectangulare, amenajate cu decoratiuni
florale, impartite in 5 sectiuni si decorate cu sculpturi reprezentand continentele,
anotimpurile si diverse elemente ale naturii. Una dintre statuile ce atrag atentia este cea
a zeitei Fama, asezata intr-un bazin cu apa. In partea de vest a fost construit un pavilion
unde se afla bustul lui Ludovic al XIV-lea si care are in fata o fantana cu o statuie aurita
ce-l reprezinta pe Amor cu delfinii.
Cladirea este cocheta, are un aer privat si doar cinci incaperi principale care au avut o
destinatie bine definita. Decoratiunile interioare sunt puternic influentate de admiratia
proprietarului pentru Regele Soare, acesta avand o statuie „dedicata” lui chiar in holul
principal. De asemenea, decoratiuni care au ca motiv soarele sunt peste tot vizibile in
picturi, tapiserii si broderii.

Sala oglinzilor, era preferata regelui si se spunea ca acestuia ii placea sa stea aici si sa
citeasca noaptea. Camera cu tapiserii era folosita in special pentru muzica. Camera de
audiente, destinata dupa cum ii spune si numele audientelor, nu a fost niciodata folosita
in acest scop ci mai mult ca un birou al regelui. Alte doua camere sunt sufrageria si
dormitorul.
Linderhoff - Neuschwanstein,- 45

Castelul Neuschwanstein se găsește în Sud-Estul Bavariei și este dacă nu cel mai

frumos, în mod sigur unul dintre cele mai aspectuoase castele din Europa. De fapt,
Castelul Neuschwanstein a reușit să impresioneze atât de mult încât forma sa deosebită a
fost preluată și de studiourile Walt Disney care au modelat după el castelul Frumoasei din
Pădurea Adormită pe care azi îl putem admira în Disneyland.

Poarta de intrare în castelul Neuschwanstein | foto:Wikipedia

Castelul Neuschwanstein a fost proiectul de suflet al regelui Ludwig al II-lea al
Bavariei, gândit ca un loc unde acesta să se poată retrage dar și ca un tribut adus
cunoscutului compozitor Richard Wagner. Însă în loc să plătească ridicarea palatului din
banii țării, Ludwig a preferat să se folosească de averea sa personală, împrumutându-se
destul de consistent atunci când cheltuielile de ridicare a acestei opere arhitectonice au
început să îi depășească bugetul.

foto:3.bp.blogspot.com
Desigur, aspectul său romanesc face ca majoritatea vizitatorilor care ajung la
Castelul Neuschwanstein să îl creadă cu mult mai bătrân decât este în realitate, căci
ridicarea sa a început prin 1864, atunci când Ludwig al II-lea a ajuns la putere. Însă
aceasta nu a fost prima structură ridicată pe culmile din Schwangau. Căci în Evul Mediu,
în zonă au fost construite trei castele. Însă până la jumătatea secolului XIX, toate erau
deja în ruină și prin urmare proaspătul rege avea de unde alege.
 Castelul Neuschwanstein în prag de
toamnă1.bp.blogspot.com
În secolul XIX, multe castele au fost construite (sau reconstruite) cu un accent
deosebit pe arhitectură, în dorința de a le face mai pitorești. Castelul Neuschwanstein
nu a fost primul de acest gen, înaintea sa au mai fost refăcute castelele Lichtenstein,
Hohenzollern sau Stolzenfels, totuși Neuschwanstein are ceva al lui. Poate și unde
design-ul său a fost realizat ca o combinație între stilul romanesc și propriile idei ale lui
Ludwig al II-lea care, chiar și la acea vreme, era considerat cel puțin…excentric.

Castelul Neuschwanstein, un palat romanesc

Locul ales pentru ridicarea noii clădiri au fost ruinele a două castele gemene.
Design-ul general al clădirii a fost realizat de Christian Jank iar planurile arhitecturale au
fost semnate de Eduard Riedel dar, din păcate, ruinele au trebui dinamitate înainte ca
noua construcție să înceapă să fie ridicată.

Decor luxos la Castelul Neuschwanstein | Foto:farm4.staticflickr.com

Prima terminată a fost crama castelului în 1872, iar patru ani mai târziu se termina de
ridicat totul până la primul nivel al construcției. Dar abia în 1882 Castelul
Neuschwanstein era terminat iar regele s-a putut muta în el. A fost un efort
extraordinar ce a implicat un număr impresionant de lucrători. Doar în 1880 existau 200
de meșteri care lucrau și locuiau direct pe șantier, asta fără a mai pune la socoteală mâna
de lucru necalificată și furnizorii.

Dar dacă Neuschwanstein vi se pare un castel mare…ei bine după standardele de

atunci nu era. Dimpotrivă, în loc să poată adăposti întreaga Curte a regelui, aici puteau
locui doar acesta împreună cu servitorii săi și o mică suită ceea ce a făcut ca Ludwig al II-
lea să locuiască în castel în total doar 172 de zile pe parcursul întregii sale domnii.
 Castelul
Neuschwanstein iarna | Foto: images7.alphacoders.com
Castelul Neuschwanstein a devenit în ziua de azi unul dintre cele mai interesante
obiective turistice din regiune. Aspectul său superb și structura alcătuită din mai multe
clăduri întinse de-a lungul a 150 de metri și ornate cu numeroase turnuri, turnulețe,
balcoane și sculpturi au generat și încă generează un enorm interes printre vizitatorii
pasionații de arhitectura din a doua jumătate a secolului XIX.
Neuschwanstein - Hotel Silvretta 3* - 108

Ziua 4