E.T.

Extraterestrul

E.T. Extraterestrul (titlul original în engleză: E.T. the Extra-Terrestrial) este un film

științifico-fantastic lansat în 1982, câștigător al mai multor premii Oscar. A fost regizat
de Steven Spielberg, iar scenariul a fost redactat de Melissa Mathison. Efectele speciale au
fost create de Carlo Rambaldi și Dennis Muren. Din distribuție fac parte Henry
Thomas, Dee Wallace, Robert MacNaughton, Drew Barrymore și Peter Coyote. Filmul
relatează povestea unui băiat, Elliot, care se împrietenește cu un extraterestru botanist
eșuat pe Pământ, numit E.T., care încearcă să se întoarcă acasă pe planeta lui. Elliott,
împreună cu prietenii săi, încearcă să-l ajute să se întoarcă acasă, încercând în același
timp să îl ascundă de mama sa și de autorități.
Conceptul filmului s-a bazat pe prietenul imaginar pe care Spielberg l-a creat după ce
părinții săi au divorțat în 1960. În 1980, Spielberg s-a întâlnit cu Melissa Mathison și a
elaborat o nouă poveste care a pornit de la proiectul de film Night Skies. Filmările au avut
loc în California, începând cu luna septembrie până în luna decembrie a anului 1981, cu un
buget de 10,5 milioane de dolari. Spre deosebire de alte pelicule, scenele au fost filmate în
ordine cronologică, pentru ca actorii tineri să ofere un joc actoricesc mai emoționant și mai
credibil.
Produs de Amblin Entertainment și distribuit de către Universal Pictures, filmul s-a dovedit a
fi un succes comercial, depășind ca încasări Războiul stelelor - Episodul IV: O nouă
speranță. Timp de zece ani a fost filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, până a
fost depășit în 1993 de un alt film de-al lui Steven Spielberg, Jurassic Park. În prezent
este al patruzeci și șaselea film ca încasări și filmul cu cele mai mari încasări în anii 1980.
Filmul a fost și un succes critic, cu una din cele mai bune povești de dragoste ecranizată
vreodată, conform unui chestionar ținut de Rotten Tomatoes. A fost lansat prima dată în
cinematografe în 1982, relansat în 1985 și apoi relansat în 2002 ca o ediție aniversară, cu
scene modificate și adăugate.

Cuprins

 1Povestea
 2Distribuție

 3Producție

o 3.1Dezvoltare

o 3.2Pre-producție

o 3.3Filmări

o 3.4Muzică

o 3.5Acuzațiile de plagiat

 4Teme
 5Recepție

o 5.1Lansare și încasări

o 5.2Recenzii

o 5.3Premii și nominalizări

 6Varianta aniversară

 7Alte ilustrări

 8Note

 9Bibliografie

 10Vezi și

 11Legături externe

Povestea[modificare | modificare sursă]
 Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Într-o rulotă albă din California, un grup de botaniști SHREKS strâng monstre de floră. Când
agenții guvernamentali își fac apariția, extratereștri scapă cu ajutorul unei nave spațiale,
lăsând în urmă pe unul dintre ei. Povestea continuă într-o casă suburbană, unde un băiat
de zece ani pe nume Elliott își petrece timpul cu fratele său Michael, în vârstă de 16 ani, și
prietenii săi. După ce le aduce acestora pizza, Elliott descoperă că ceva se ascunde în
magazia de scule. El vede creatura dar ea scapă. Deși familia nu îl crede că a văzut un
extraterestru, Elliott îl atrage din pădure până în dormitorul lăsând o urmă de
bomboane Reese's Pieces. Înainte de a merge la culcare, Elliott își dă seama că
extraterestrul îi imită toate mișcările. Următoarea zi, Elliott se dă drept bolnav pentru a
scăpa de școală, astfel putându-se juca cu extraterestrul. Tot în acea zi, Michael și sora sa
de cinci ani Gertie află de existența sa. Ei decid să-l ascundă de mama lui Elliott. Când este
întrebat de unde provine, extraterestrul levitează mai multe mingi care reprezintă sistemul
solar și arată faptul că are puteri vindecătoare, înviind o plantă moartă.
Următoarea zi Elliott se află la școală, unde începe să experimenteze o conexiune psihică
cu extraterestrul. El dă semne de intoxicare, deoarece extraterestrul consumase bere, iar la
ora de biologie le dă drumul tuturor broaștelor. Atunci când extraterestrul vede un film
cu John Wayne sărutând-o pe Maureen O'Hara în Omul liniștit, Elliott face același lucru cu
o fată pe care o plăcea.
Dispozitiv de comunicare improvizat folosit de E.T. pentru a suna acasă. Printre componentele
acestuia se află Speak & Spell, o umbrelă înfășurată în staniol, și un recipient de la cafea umplut cu
alte electronice.

Extraterestrul învață limba engleză repetând ceea ce spune Gertie în timp ce

urmărea Sesame Street și, la îndemnul lui Elliott, își pune numele de „E.T.”. Acesta provine
de la o revistă de benzi desenate citită de E.T., în care Buck Rogers, rămas singur, cere
ajutor construind un dispozitiv de comunicare improvizat, aceasta inspirându-l să încerce
aceeași modalitate de comunicare. El primește ajutor din partea lui Elliott pentru a construi
un dispozitiv cu care să „sune acasă”, folosind o jucărie Speak & Spell. Michael își dă
seama că sănătatea lui E.T. se șubrezește și că Elliott se referă la sine însuși ca „noi”.
De Halloween, Michael și Elliott îl deghizează pe E.T. într-o fantomă, pentru a-l poate
scoate din casă. Elliott și E.T. merg cu bicicleta până în pădure, unde E.T. reușește să-și
contacteze rudele de acasă. Dimineață, Elliott se trezește în câmp și descoperă că E.T. a
plecat, așa că se întoarce acasa la familia sa, care era îngrijorată de faptul că nu-l puteau
găsi. Michael îl caută pe E.T., îl găsește aproape mort într-un șanț și îl duce la Elliott, care
este și el pe moarte. Mary devine îngrijorată atunci când află de boala fiului său și de
extraterestrul aflat pe moarte. Apar și agenții guvernamentali care invadează casa. Oamenii
de știință desfășoară echipamente medicale, punându-i în carantină pe Elliott și E.T.
Conexiunea dintre ei dispare și E.T. pare să moară atunci când Elliott își revine. Acesta
observă că planta pe care E.T. a înviat-o a murit din nou, dar își revine singură, și i-o duce
la pat. E.T. își revine și dezvăluie faptul că semenii săi se întorc după el. Elliott și Michael
fură duba în care fusese pus E.T. Autoritățile încearcă să-i prindă, dar sunt împiedicate de
prietenii lui Michael pe bicicletă. Duba trece de bariera de poliție cu ajutorul telechineziei,
ridicând bicicleta în aer și ghidând-o spre pădure.
Stând aproape de nava spațială, inima lui E.T. strălucește în timp ce se pregătește să se
întoarcă acasă. Apar Mary, Gertie și „Keys”, un agent guvernamental. E.T. își ia rămas bun
de la Michael și Gertie. Gertie îi arată lui E.T. floarea pe care a înviat-o. Înainte de a intra în
nava spațială, E.T. îi transmite lui Elliott că „voi fi chiar aici”, îndreptând degetul strălucitor
spre fruntea lui Elliott. Ia cu el floarea lui Gertie în nava spațială și pleacă, lăsând pe cer un
curcubeu, în timp ce ceilalți îl privesc plecând.

Distribuție[modificare | modificare sursă]
 Henry Thomas în rolul lui Elliott, un băiat singuratic de 10 ani. El căuta de mult timp
un prieten, pe care îl găsește în E.T., care a fost uitat pe Pământ. Îl adoptă și formează
împreună o legătură psihică și emoțională.
 Robert MacNaughton în rolul lui Michael, fratele de 16 ani al lui Elliott, care îl
ironizează permanent. Îi salvează viața lui E.T.

 Drew Barrymore în rolul lui Gertie, sora răutăcioasă și sarcastică a lui Elliott în vârstă
de cinci ani. La început se sperie de E.T., dar începe să-l placă.

 Dee Wallace în rolul lui Mary, mama copiilor, recent divorțată. Ea nu știe de prezența
lui E.T. în casă.

 Peter Coyote în rolul lui „Keys”, un agent guvernamental. Nu i se vede fața până în
cea de-a doua jumătate a filmului, numele său nu este niciodată menționat, acesta
provenind de la brelocul pe care îl prinde de curea. Îi spune lui Elliott că a vrut să vadă
un extraterestru încă de când avea zece ani.

 K. C. Martel, Sean Frye și C. Thomas Howell în rolul prietenilor lui Michael — Greg,

Steve și Tyler. Ei îi ajută pe Elliott și E.T. să scape de autorități.

 Erika Eleniak în rolul tinerei fete pe car Elliott o sărută în clasă.

După ce a colaborat cu Cary Guffey la Close Encounters of the Third Kind, Spielberg se

simțea încrezător în ceea ce privește lucrul cu o distribuție formată din copii. [9] Au participat
sute de copii la audițiile pentru rolul lui Elliott [10] înainte ca Robert Fisk să-l propună
pe Henry Thomas pentru rol.[11] Thomas, care a dat proba într-un costum de Indiana Jones,
nu s-a descurcat foarte bine, dar a atras atenția producătorilor după o scenă improvizată,
[9]
 în care, gândindu-se la câinele său mort, a reușit să plângă convingător. [12] Robert
MacNaughton s-a prezentat de opt ori la audițiile pentru rolul lui Michael. Spielberg a simțit
că Drew Barrymore ar fi potrivită pentru tânăra și răutăcioasa Gertie după ce l-a impresionat
cu o poveste în care ea era lidera unei formații de punk rock. [11] Lui Spielberg i-a făcut
plăcere să lucreze cu copii, declarând că această experiență l-a făcut să se simtă pregătit
pentru a deveni tată.[13]
Mare parte din vocea lui E.T. a fost interpretată de Pat Welsh, o bătrână din Marin County,
California. Welsh fuma două pachete de țigări pe zi, obicei care i-a dat vocii sale calități pe
care creatorul de efecte sonore Ben Burtt le-a apreciat. Ea a petrecut nouă ore și jumătate
pentru a înregistra rolul ei, fiind plătită de Burtt cu 380$. [14] Pentru a completa „vocea” lui
E.T., Burtt a mai înregistrat alți 16 oameni și mai multe animale. Aceste voci au fost
Spielberg; Debra Winger; soția lui Burtt răcită în timp ce dormea; o râgâitură din partea
profesorului său de film de la USC și ratoni, vidre și cai.[15][16]
Doctorii care lucrau la Centrul Medical USC au fost aleși să-i joace pe doctorii care încercau
să-i salveze viața lui E.T. după ce agenții guvernamentali pun stăpânire pe casa lui Elliott.
Spielberg a considerat că dacă ar fi pus actori să joace în rolurile lor, cu replici care
conțin termeni medicali, nu s-ar comporta firesc.[13] În timpul post-producției, Spielberg a
decis să taie o scenă în care Harrison Ford juca rolul directorului școlii la care învăța Elliott.
În acea scenă directorul îl certa pe Elliott pentru comportamentul său de la ore și îl avertiza
cu privire la consumarea de băuturi alcoolice sub vârsta legală. El este apoi luat prin
surprindere, deoarece scaunul lui Elliott se ridică singur în aer, în timp ce E.T. își levitează
echipamentul de comunicare sus pe scară cu Gertie. [11]
Producție[modificare | modificare sursă]
Dezvoltare[modificare | modificare sursă]

Scenariul original al filmului

După ce părinții săi au divorțat în 1960, Spielberg și-a umplut golul cu un prieten imaginar,
un extraterestru. Spielberg a declarat că E.T. era „un prieten care ar fi putea fi fratele pe
care nu l-am avut niciodată și tatăl pe care nu l-am mai simțit alături.” [17] În 1978, Spielberg a
anunțat că va filma Growing Up în 28 de zile. Proiectul a fost amânat din cauza întârzierilor
avute la filmările lui 1941, dar conceptul unui scurt film autobiografic despre copilărie a
rămas în planurile de viitor ale lui Spielberg. [14] A luat în considerare și o continuare a Close
Encounters of the Third Kind, și a început să elaboreze, alături de John Sayles, un proiect
mai sumbru pe care l-a numit Night Skies. În acesta, mai mulți extratereștri terorizează o
familie.[14]
Filmările la Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute din Tunisia l-au plictisit pe Spielberg,
memoriile ființei imaginare din copilărie reieșind la suprafață. [18] I-a spus scenaristei Melissa
Mathison despre Night Skies, și a dezvoltat o nouă poveste derivată din acel proiect eșuat,
în care Buddy, singurul extraterestru bun, se împrietenește cu un copil autist. Abandonul lui
Buddy pe Pământ din scena finală a scenariului a servit ca inspirație conceptului E.T..
[18]
 Mathison a schițat în opt săptămâni un scenariu intitulat E.T. and Me,[18] pe care
Spielberg l-a considerat perfect.[11] Scenariul a mai trecut prin două revizuiri, prin care s-a
scos prietenul „Eddie Haskellesc” al lui Elliott. Atunci au fost redactate scena cu urmărirea
și cea în care E.T. se îmbată, sugerată de Spielberg. [14] Reprezentanți ai Columbia Pictures,
compania care producea Night Skies, s-au întâlnit cu Spielberg pentru a discuta pe
marginea scenariului. Studioul l-a refuzat, considerându-l un film slab în genul celor făcute
de compania lui Walt Disney, așa că Spielberg l-a abordat pe mai receptivul Sid Sheinberg,
președinte al MCA.[19]
Pre-producție[modificare | modificare sursă]
Carlo Rambaldi, care a proiectat extratereștri pentru filmul Close Encounters of the Third
Kind, a fost angajat să proiecteze animatronica lui E.T. Pictura lui Rambaldi, Women of
Delta, l-a făcut să conceapă creatura cu un gât deosebit, extensibil. [11] Fața creaturii a fost
inspirată de fețele lui Carl Sandburg, Albert Einstein și Ernest Hemingway.
[20]
 Producătorul Kathleen Kennedy a vizitat Institutul Oftalmologic Jules Stein pentru a
studia ochi falși și de sticlă. A angajat oameni de la acest institut pentru a se ocupa de ochii
lui E.T., considerând că sunt importanți pentru atragerea audienței. [9] Patru capete ale lui
E.T. au fost create pentru filmări, unul principal și celelalte pentru expresii faciale, precum și
un costum.[20] Doi pitici, Tamara De Treaux și Pat Bilon,[14] precum și Matthew DeMeritt, în
vârstă de 12 ani, care s-a născut fără picioare, [21] au filmat purtând acest costum, în funcție
de scena în care se filma. În scenele în care E.T. mergea ciudat sau cădea, DeMeritt a
mers în mâini. Capul păpușii E.T. a fost pus peste capul actorilor, aceștia putând vedea prin
fantele din pieptul păpușii.[11] Caprice Roth, un mim profesionist, a folosit proteze pentru a
filma scenele cu mâinile lui E.T. [9] Păpușa a fost creată în trei luni, costurile cu aceasta
totalizând 1,5 milioane de dolari.[22] Spielberg a declarat că păpușa era „ceva ce numai o
mamă poate iubi.”[11] Mars Incorporated a considerat că E.T. este așa de urât încât
compania a refuzat să permită folosirea bomboanelor M&M în film, temându-se că ar speria
copiii. The Hershey Company a văzut în E.T. oportunitatea de a-și promova pe atunci noile
bomboane Reese's Pieces.[23] Omul de știință și profesorul de tehnologie Henry Feinberg a
creat dispozitivul de comunicare al lui E.T. [24][25]
Filmări[modificare | modificare sursă]
Filmările pentru E.T. au început în septembrie 1981.[26] Proiectul a fost filmat cu numele de
cod A Boy's Life, pentru că Spielberg a vrut ca nimeni să nu descopere și să plagieze
povestea. Actorii au fost nevoiți să-și citească replicile în spatele ușilor închise, iar toți
angajații au intrat în platou numai pe baza cărților de identitate. [9] Primele secvențe s-au
turnat în două zile la un liceu din Culver City, iar echipajul și-a petrecut următoarele
unsprezece zile mutându-se între Northridge și Tujunga.[14] Pentru interioarele casei lui
Elliott, echipajul a petrecut 42 de zile la Studiourile Culver. În ultimele șase zile s-au turnat
secvențele finale ale filmului, într-o pădure de rășinoase din apropierea orașului Crescent.[14]
[18]
 Spielberg a turnat filmul într-o ordine cronologică pentru a obține un joc actoricesc mai
emoționant și mai credibil. În scenele în care Michael se întâlnește pentru prima dată cu un
extraterestru, apariția creaturii l-a făcut pe MacNaughton să sară în spate și să doboare
rafturile din spatele lui. Filmând în ordine cronologică, Spielberg a reușit să-i facă pe tinerii
actori să se atașeze de E.T., făcând scenele de la spital mult mai emoționante. [13] Spielberg
s-a asigurat ca păpușarii să stea departe de platou pentru a menține iluzia unui
extraterestru real. Pentru prima oară în carieră, el nu a planificat mare parte din scenele
filmului, pentru ca actorii să fie spontani. [26] Filmul a fost turnat în prima jumătate a sa în așa
fel încât, cu excepția lui Dee Wallace, adulții nu se văd de la brâu în sus, ca un tribut adus
desenelor animate ale lui Tex Avery.[11] Filmările s-au desfășurat pe parcursul a 61 de zile,
cu patru zile mai repede decât se planificase inițial. [18] Conform lui Spielberg, scena
memorabilă în care E.T. se deghizează într-un animal de pluș în dulapul lui Elliott i-a fost
sugerată de colegul Robert Zemeckis, după ce a citit o schiță a scenariului pe care i-a
trimis-o Spielberg.[27]
Muzică[modificare | modificare sursă]
Spielberg a colaborat pentru acest film cu John Williams, care a compus coloana sonoră a
filmului, luând ca pe o provocare faptul că are de compus o coloană sonoră care să
genereze simpatie pentru o creatură care arată așa de ciudat. La fel ca în colaborările
anterioare, lui Spielberg i-a plăcut fiecare temă compusă de Williams, incluzându-le pe
toate. Lui Spielberg i-a plăcut așa de mult muzica pentru scena urmăririi, încât a decis să
modifice scena astfel încât ea să se potrivească cu acea temă. [28] Williams a luat o abordare
modernistă, folosindu-se de politonalitate, care se referă la sunetul a două note diferite
cântate simultan. Modul lidian poate fi folosit într-un mod politonal. Williams a combinat
politonalitatea și modul lidian pentru a da coloanei sonore calități mistice, de vis și eroice. În
realizarea coloanei sonore s-a folosit de instrumente precum harpa, pianul, celesta și alte
instrumente muzicale cu clape, precum și instrumente de percuție, care sugerează natura
copilărească a lui E.T. și a dispozitivului său. [29]
Acuzațiile de plagiat[modificare | modificare sursă]
Au fost lansate mai multe acuzații conform cărora filmul a fost plagiat după scenariul
filmului The Alien din 1967, al regizorului bengalez Satyajit Ray. Ray considera că „E.T. nu
ar fi fost posibil fără scenariul lui The Alien, care era disponibil în Statele Unite în copii
pentru mimeografe.” Spielberg a negat această acuzație, amintind de faptul că „Eram abia
la liceu în perioada în care acest scenariu circula la Hollywood.” [30] Revista Star
Weekend contestă afirmația lui Spielberg, demonstrând faptul că el a absolvit cursurile
liceale în 1965 și și-a început cariera de regizor la Hollywood în 1969. [31] Pe lângă E.T., unii
consideră că și Close Encounters of the Third Kind ar fi fost inspirat de The Alien.[32][33]
Regizorii Martin Scorsese și Richard Attenborough au demonstrat de asemenea că
Spielberg s-a inspirat din scenariul lui Ray. [34]

Teme[modificare | modificare sursă]
La elaborarea lui E.T. Spielberg a fost influențat de divorțul părinților din timpul copilăriei
sale.[35] Gary Arnold de la The Washington Post a numit acest film „în esență o autobiografie
spirituală, un portret al producătorului de film ca un copil obișnuit din suburbii, deosebit prin
imaginația sa înflăcărată și mistică.”[36] Se fac mai multe referiri la copilăria lui Spielberg:
Elliott se preface că este bolnav ținându-și termometrul lipit de un bec în timp ce își acoperă
fața cu o pătură electrică(en), un truc folosit des de tânărul Spielberg. [37] Scenele în care
Michael se ia de Elliott fac referire la felul în care Spielberg își necăjea surorile mai mici,
[11]
 iar evoluția lui Michael de la chinuitor la protector reflectă faptul că Spielberg a fost nevoit
să aibă grijă de surorile sale după ce tatăl i-a părăsit. [13]
Criticii s-au concetrat pe paralele între viața lui E.T. și cea a lui Elliott, care este „înstrăinat”
de pierderea tatălui său.[38][39] A.O. Scott de la The New York Times a scris că E.T. este
„copilul găsit și în mod clar mai disperat”, cu Elliott „suferind în propriul fel din cauza faptului
că-și dorește un cămin.”[40] Numele E.T. este compus din prima și ultima literă a numelui lui
Elliott.[41] Spre mijlocul filmului se abordează tema maturizării. Criticul Henry Sheehan a
descris filmul ca fiind un fel de Peter Pan din perspectiva unui Băiat Pierdut (Elliott): E.T. nu
poate supraviețui fizic pe Pământ, așa cum Pan nu putea supraviețui din punct de vedere
emoțional în Neverland; savanții guvernamentali iau locul piraților din Neverland. [42] Vincent
Canby de la The New York Times a observat în mod asemănător că filmul „reciclează
gratuit elemente din [...] Peter Pan și Vrăjitorul din Oz”.[43] Unii critici au sugerat faptul că
imaginea suburbiei în filmul lui Spielberg este una foarte sumbră, contrară imaginii populare
de loc idilic, sigur și liniștit. Conform lui A.O. Scott, „mediul suburban, cu copii
nesupravegheați și părinți nefericiți, cu jucării stricate și mâncare nesănătoasă de firmă, par
a fi ceva ieșit dintr-o poveste de Raymond Carver.”[40] Charles Taylor de la Salon.com a
scris că „filmele lui Spielberg, deși sunt des caracterizate astfel, nu sunt idealizări
hollywoodiene ale familiilor și ale suburbiilor. Casele de aici abia se încadrează în ceea ce
criticul cultural Karal Ann Marling numește «mărcile unei uzuri excesive»." [35]
Alți critici au găsit paralele religioase între E.T. și Isus.[44][45] Andrew Nigels a descris
povestea lui E.T. ca fiind „crucificată de știința militară” și „înviată de dragoste și credință”.
[46]
 Conform biografului lui Spielberg Joseph McBride, Universal Pictures s-a adresat direct
pieței creștine, cu un poster care amintește de Crearea lui Adam a lui Michelangelo și un
logo reprezentat de cuvântul „Pace”.[18] Spielberg a răspuns spunând că nu a intenționat să
facă din film o parabolă religioasă, glumind „Dacă m-aș fi dus la mama mea și i-aș fi spus
«Mamă, am făcut acest film care este o parabolă creștină», ce credeți că ar spune?” Ea are
un restaurant evreiesc pe strada Pico și Doheny în Los Angeles." [47]
Pentru că E.T. a atras un număr mare de critici de film, mai mulți scriitori au analizat și ei
filmul în multe alte feluri. E.T. a fost interpretat ca fiind un basm modern[48] în termeni
psihanalitici.[39][48] Producătorul Kathleen Kennedy a observat că una dintre temele majore
ale lui E.T. este toleranța, care s-a dovedit a fi o temă centrală în filmele lui Spielberg ce
aveau să urmeze precum Lista lui Schindler.[11] Fiind un adolescent singuratic, Spielberg a
considerat că filmul spune o „poveste pentru copii”. [49] Tema comunicării, caracteristică lui
Spielberg, este legată de cea a înțelegerii mutuale: el a sugerat că prietenia dintre
extratereștri și oameni este o analogie la felul în care adversari din lumea reală pot învăța
cum să-și depășească diferențele.[50]

Recepție[modificare | modificare sursă]
Lansare și încasări[modificare | modificare sursă]
E.T. a avut o avanpremieră în Houston, Texas, primind note mari din partea publicului.
[18]
 Premiera filmului a avut loc la gala de închidere a Festivalului de Film de la Cannes din
1982,[51][52] și a fost lansat în Statele Unite pe 11 iunie 1982. Din punctul de vedere al
încasărilor s-a clasat pe primul loc, cu 11 milioane de dolari, și a rămas pe primul loc în box
office timp de șase săptămâni; după aceasta, a oscilat între prima și a doua poziție până în
octombrie, revenind pe prima poziție pentru ultima dată în decembrie. [53]
În 1983, filmul a depășit Star Wars, filmul cu cele mai mari încasări de până atunci, [54] iar
până la sfârșitul anului a strâns 619 milioane de dolari la nivel mondial, dintre care 359 de
milioane de numai în America de Nord. [8][55] Spielberg a câștigat 500.000$ pe zi din partea
sa de profit,[56][57] iar profiturile companiei The Hershey au crescut cu 65% datorită folosirii
bomboanelor Reese's Pieces în film.[23] „Fan Clubul Oficial Official E. T.” a oferit fotografii,
știri prin care „sunt redescoperite momentele de neuitat și scenele preferate” și o
înregistrare fonografică cu „sună acasă” și alte materiale audio. [58]
Filmul a fost relansat în 1985 și 2002, încasând încă 60 de milioane respectiv 68 de
milioane de dolari,[59][60] ajungându-se la încasări totale de 792 de milioane de dolari cu 435
de milioane numai din Statele Unite ale Americii. [8] E.T. a deținut recordul mondial pentru
încarsări până a fost depășit în 1993 de un alt film regizat de Spielberg, Jurassic Park,
[61]
 dar a reușit să mai dețină recordul pentru încasări domestice pentru încă patru ani, până
când relansarea lui Star Wars și-a reluat acest record.[62] A fost lansat pe 27 octombrie 1988
pe VHS și laserdisc; pentru a combate pirateria, banda și rotorul casetelor video erau
colorate în verde, iar caseta avea un abțibild holografic cu logoul Universal din 1963 (la fel
ca hologramele de pe un card de credit) și codată cu Macrovision.[12] Numai în America de
Nord, vânzările de casete VHS au ajuns la 75 de milioane de dolari. [63]
E.T. a fost primul film major care a fost serios afectat de piraterie. Acest lucru s-a datorat
publicului din anumite zone care nu a mai avut răbdare să aștepte ca E.T. să ajungă și în
cinematografele lor; un grup ilegal le-a venit în întâmpinare: a intrat în posesia unei copii a
filmului pentru o noapte prin mituirea unui proiecționist, și a înregistrat proiectarea filmului
cu dispozitive de captură audio și video. Această înregistrare a fost multiplicată foarte mult
și vândută ilegal.[64]
Recenzii[modificare | modificare sursă]
Revista Empire a numit zborul lui Elliott și a lui E.T. spre pădure momentul cel mai magic din
cinematografie.[65] Imaginea celor doi înconjurați de lună este în prezent simbolul filmelor lui
Spielberg și a companiei sale de film și televiziune Amblin Entertainment.

Filmul a fost lăudat de critici. Roger Ebert a menționat, printre altele, că „nu este doar un
film bun. Este unul din acele filme care ne înlătură toate dubiile și ne câștigă inimile”.
[51]
 Michael Sragow de la revista Rolling Stone l-a numit pe Spielberg „un Jean Renoir al
spațiului.... Pentru prima dată, [el] a reușit să-și folosească abilitățile tehnice care îți taie
răsuflarea, punându-le în serviciul celor mai adânci sentimente”. [66] Leonard Maltin l-a inclus
în lista sa cu „100 de filme ale secolului al XX-lea pe care trebuie să le vezi”, fiind doar unul
din cele două filme din anii '80 incluse în această listă. [67] George Will a fost unul din puținii
critici care au oferit recenzii negative, considerând că acesta răspândește noțiuni
subversive despre copilărie și știință.[68]
E.T. the Extra-Terrestrial are un rating de 98% la Rotten Tomatoes[69] și un scor de 94
pe Metacritic.[70] Pe lângă mai mulți critici care au oferit recenzii pozitive,
președintele Ronald Reagan și prima doamnă Nancy Reagan au fost mișcați de film după
ce acesta a rulat la Casa Albă pe 27 iunie 1982. [57] Prințesa Diana a izbucnit în lacrimi după
ce a văzut filmul.[11] Pe 17 septembrie 1982, filmul a rulat în cadrul unei întâlniri ale
Națiunilor Unite, unde Spielberg a primit Medalia pentru Pace. [71]
Premii și nominalizări[modificare | modificare sursă]
Filmul a fost nominalizat la nouă premii Oscar la premiile din 1983, inclusiv la categoria Cel
mai bun film. Premiul a fost câștigat de Gandhi, dar regizorul acestuia, Richard
Attenborough, a declarat că, „Am fost sigur nu numai că E.T. va câștiga, dar că ar trebui să
câștige. A fost inventiv, puternic, frumos. Eu fac filme mai banale.” [72] A câștigat patru Premii
Oscar la categoriile Cea mai bună coloană sonoră, Cel mai bun mixaj sonor (Robert
Knudson, Robert Glass, Don Digirolamo, Gene Cantamessa), Cea mai bună editare
sonoră (Charles L. Campbell și Ben Burtt), și Cele mai bune efecte vizuale (Carlo
Rambaldi, Dennis Muren și Kenneth F. Smith).[73]
La Globurile de Aur 1983, filmul a câștigat premiul de Cel mai bun film la categoria dramă și
Cea mai bună coloană sonoră; a mai fost nominalizat la categoriile Cel mai bun regizor, Cel
mai bun scenariu, și Cel mai bun nou actor pentru Henry Thomas. Asociația Criticilor de
Film din Los Angeles i-a acordat filmului premiile pentru Cel mai bun film, Cel mai bun
regizor și premiul „Noua generație” pentru Melissa Mathison. [74]
Filmul a mai câștigat premii Saturn pentru Cel mai bun film științifico-fantastic, Cel mai bun
scenariu, Cele mai bune efecte speciale, Cea mai bună muzică și Cel mai bun poster, în
timp ce Henry Thomas, Robert McNaughton și Drew Barrymore au câștigat Premiul pentru
Artiști Tineri. Pe lângă premiile Globul de Aur și Saturn, compozitorul John Williams a mai
câștigat pentru coloana sonoră două Premii Grammy și un BAFTA. E.T. a primit premii și în
străinătate: Cel mai bun film străin la Blue Ribbon Awards în Japonia, Premiile Criticilor de
Cinema din Spania, mai multe premii César în Franța și David di Donatello în Italia.[75]
În sondajele Institutului American de Film, E.T. Extraterestrul a fost votat al douăzeci și
patrulea cel mai bun film al tuturor timpurilor,[76] al 44-lea cel mai înfiorător film,[77] și al
șaselea cel mai stimulant film.[78] Alte sondaje AFI îl consideră ca fiind al paisprezecelea film
ca cea mai bună coloană sonoră[79] și al treilea cel mai bun film științifico-fantastic.
[80]
 Replica „E.T. phone home” (română E. T. sună acasă) a fost inclusă pe locul al
cincisprezecelea în lista AFI 100 de Ani...100 de replici memorabile,[81] și a 48-a în topul
replicilor de film condus de revista Premiere.[82] Personajul Elliott a fost nominalizat
pentru AFI's 100 Years...100 Heroes & Villains să facă parte din cei 50 cei mai mari eroi.
[83]
 În 2005, filmul s-a clasat pe primul loc într-un sondaj condus de Channel 4 privind cele
mai bune filme 100 de filme de familie,[84] iar revista Time l-a inclus în lista celor mai bune
100 de filme făcute vreodată.[85]
În 2003, Entertainment Weekly a numit filmul ca fiind al optulea film din categoria „cel care
stoarce cele mai multe lacrimi”.[86] În 2007, într-un sondaj care a inclus pe lângă filme și
seriale, aceeași revistă a numit E.T. a șaptea cea mai mare operă științifico-fantastică din
ultimii 25 de ani.[87] The Times l-a numit pe E.T. al nouălea cel mai bun extraterestru din
filme, „unul din cei mai iubite personaje care nu este om din cultura populară”. [88] Filmul se
află și printre primele zece filme ale listei listei BFI a celor 50 de filme pe care trebuie să le
vezi până la vârsta de 14 ani. În 1994, E.T. a fost ales pentru păstrare în Registrul Național
de Film al Statelor Unite ale Americii.[89]
În 2011, ABC l-a difuzat în cadrul programului Cele mai bune filme din timpurile noastre,
dezvăluind faptul că în urma unui sondaj al fanilor condus de ABC și revista People, E.T. a
fost selectat ca al cincilea cel mai bun film din toate timpurile și al doilea cel mai bun film
științifico-fantastic.
La 22 octombrie 2012, Madame Tussauds a dezvelit o statuie din ceară care îl reprezintă
pe E.T., fiind multiplicată pentru a fi expusă în șase din muzeele din toată lumea. [90]

Varianta aniversară[modificare | modificare sursă]

O variantă aniversară extinsă a filmului, cu efecte speciale modificate, a fost lansată pe 22
martie 2002. Mai multe secvențe din E.T. l-au deranjat pe Spielberg începând cu anul 1982,
pentru că atunci nu a avut destul timp să perfecționeze animatronicile. Imagini generate de
computer (CGI), produse de Industrial Light & Magic (ILM), au fost folosite pentru a modifica
mai multe scene, inclusiv cea din secvența în care E.T. fuge și este descoperit prin lanul de
porumb. Designul navei spațiale a fost schimbat pentru a include mai multe lumini. Scene
filmate care nu au fost incluse în varianta originală au fost introduse în această variantă.
Printre acestea se numără cea cu E.T. făcând baie, și cea în care Gertie i-a transmis lui
Mary că Elliott a plecat prin pădure în noaptea de Halloween. Spielberg nu a inclus și scena
cu Harrison Ford, temându-se că aceasta ar schimba filmul prea mult. Spielberg a devenit
mai sensibil și în ceea ce privește scena în care agenții federali se confruntă cu Elliott și
prietenii săi folosindu-se de pistoale, înlocuindu-le cu stații de emisie-recepție.[11]
La premieră, John Williams a dirijat o interpretare live a coloanei sonore.[91] Noua lansare a
strâns 68 de milioane de dolari în total, cu 35 de milioane din Canada și Statele Unite.
[60]
 Schimbările aduse filmului, în special scenei evadării, au fost criticate
pentru corectitudine politică. Peter Travers de la Rolling Stone s-a întrebat, „Vă amintiți de
acele pistoale pe care le purtau agenții? Mulțumită miracolului digital, sunt acum niște stații
de emisie-recepție fluturate în aer.... Asta e ceea ce două decenii au reușit să dăuneze
libertății de exprimare?”[92] Chris Hewitt de la Empire a scris că, „Schimbările sunt
surprinzător de subtile...în timp ce CGI-urile ILM sunt aplicate lui E.T. în așa fel încât vin în
completarea extraordinare păpuși a lui Carlo Rambaldi”. [93] South Park a ridiculizat multe
dintre schimbări în episodul „Free Hat” din 2002.[94]
Lansarea pe două DVD-uri care a urmat la 22 octombrie 2002 conținea varianta originală și
cea aniversară extinsă care celebrează douăzeci de ani de la lansarea inițială a filmului.
Spielberg a cerut personal ca varianta originală să fie inclusă. [95] Acest DVD, alături de o
ediție pe trei DVD-uri conținând o carte despre cum s-a turnat filmul și alte lucruri speciale
care nu erau disponibile pe varianta cu două discuri, [96] au fost plasate în moratoriu pe 31
decembrie 2002. E.T. a fost re-relansat pe DVD pe un singur disc în 2005, numai cu ediția
aniversară de douăzeci de ani.
Într-un interviu din iunie 2011, Spielberg a declarat că în viitor:
Nu vor mai fi îmbunătățiri digitale sau adăugiri digitale pentru nimic bazat pe orice film
regizez.... Atunci când oamenii mă întreabă care dintre filmele E.T. ar trebui să le
urmărească, întotdeauna le spun să se uite la E.T.-ul original din 1982. Dacă ați observat,
atunci când am relansat E.T. am pus două E.T.-uri. Am inclus varianta îmbunătățită digital
și cu scenele adiționale gratuit, în același pachet, pe lângă varianta originală din 1982. [97]
O variantă care aniversează 30 de ani de la apariția filmul a fost lansată pe 9 octombrie
2012 pe Blu-ray și DVD, care a inclus o variantă restaurată a filmului original, reinsistând pe
prim-planurile animatronice originale și pe pistoale. [98]

Alte ilustrări[modificare | modificare sursă]

Intrarea în parcul de distracții E.T. Adventure.

În iulie 1982, în timp ce E.T. rula în cinematografe, Spielberg și Mathison au schițat o

continuare a lui E.T. denumită E.T. II: Nocturnal Fears (română E.T. II: Frici Nocturne). În
aceasta Elliott și prietenii săi sunt răpiți de extratereștri diabolici, iar băieții încearcă să îl
contacteze pe E.T. pentru ajutor. Spielberg a decis să oprească proiectul, simțind că „nu ar
face nimic altceva decât să-i răpească originalului virginitatea”. [99]
Atari, Inc. a făcut un joc video bazat pe film pentru Atari 2600. Lansat în 1982, este
considerat a fi unul din cele mai slabe jocuri video făcute vreodată, care a contribut la criza
jocurilor video din 1983.[100]
William Kotzwinkle, autor al romanizării filmului, a scris o continuare, E.T.: The Book of the
Green Planet, publicată în 1985. În aceasta, E.T. se întoarce acasă pe planeta Brodo
Asogi, dar este trimis în exil. E.T. încearcă apoi să se întoarcă pe Pământ încălcând toate
legile din Brodo Asogi.[101] E.T. Adventure, un parc de distracții, a fost deschis la Universal
Studios Florida în 1990. Atracția de 40 de milioane de dolari le avea pe cele două personaje
principale ale filmului zicând la revedere vizitatorilor pe nume. [18]
În 1998, E.T. a primit licența pentru a fi difuzat în cadrul anunțurilor de interes public
produse de Progressive Corporation. În acestea, vocea lui E.T. le amintea șoferilor să-și
pună centura de siguranță. Au fost plasate în mai multe locuri din Statele Unite semne
rutiere cu un E.T. stilizat purtând o centură de siguranță. [102] În următorul an, British
Telecommunications a lansat campania „Stay in Touch”, cu E.T. vedeta mai multor reclame.
Sloganul campaniei a fost „B.T. îl are pe E.T.”, unde „E.T.” însemna și „extra technology”.
[103]
 La sugestia lui Spielberg, George Lucas a inclus membri din specia lui E.T. ca
personaje de fundal în Star Wars Episode I: The Phantom Menace (1999).[104]

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ http://www.metacritic.com/movie/et-the-extra-terrestrial-re-release, accesat în 14 aprilie
2016 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
2. ^ http://www.imdb.com/title/tt0083866/, accesat în 14 aprilie 2016 Lipsește sau este vid: |
title= (ajutor)

3. ^ http://www.allocine.fr/film/fichefilm_gen_cfilm=29718.html, accesat în 14 aprilie

2016Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

4. ^ http://www.filmaffinity.com/en/film627362.html, accesat în 14 aprilie 2016 Lipsește sau

este vid: |title= (ajutor)

5. ^ http://stopklatka.pl/film/et, accesat în 14 aprilie 2016 Lipsește sau este vid: |

title=(ajutor)

6. ^ http://www.nytimes.com/movie/review?res=9C0DEFDB143BF932A25755C0A964948260 L
ipsește sau este vid: |title=(ajutor)

7. ^ http://www.nytimes.com/2012/02/12/sunday-review/messages-to-et.html Lipsește sau este

vid: |title= (ajutor)

8. ^ a b c „E.T.: The Extra-Terrestrial (1982)”. Box Office Mojo. Accesat în 5 februarie 2009.

9. ^ a b c d e Steve Daly (22 martie 2002). „Starry Role”. Entertainment Weekly. Accesat în 17

aprilie 2010.

10. ^ Brode 1995, p. 117.

11. ^ a b c d e f g h i j k l E.T. the Extra-Terrestrial: The 20th Anniversary Celebration. [DVD].

Universal, directed by Laurent Bouzereau.

12. ^ a b Ian Nathan (ianuarie 2003). „The 100 DVDs You Must Own”. Empire. p. 27.
13. ^ a b c d E.T. — The Reunion. [DVD]. Universal, directed by Laurent Bouzereau.

14. ^ a b c d e f g Douglas Brode (1995). „E.T. the Extra-Terrestrial”. The Films of Steven

Spielberg. Citadel. pp. 114–127. ISBN 0-8065-1540-6.

15. ^ "The Making of E.T.: The Extra-Terrestrial"--from the "E.T. Signature Collection LaserDisc",
MCA/Universal Home Video, 1996

16. ^ Natalie Jamieson (16 iulie 2008). „The man who brings movies to life”. Newsbeat. Accesat
în 17 iulie 2008.

17. ^ McBride 1997, p. 72.

18. ^ a b c d e f g h Joseph McBride (1997). Steven Spielberg. Faber and Faber. pp. 323–

338. ISBN 0-571-19177-0.

19. ^ Deborah Caulfield (23 mai 1983). „E.T. Gossip: The One That Got Away?”. Los Angeles
Times.

20. ^ a b E.T. the Extra-Terrestrial: Production Notes (DVD booklet)

21. ^ Paul M. Sammon (11 ianuarie 1983). „Turn on Your Heartlight  – Inside E.T”. Cinefex.
Arhivat din original la 17 ianuarie 2008.

22. ^ „Creating A Creature”. Time. 31 mai 1982. Accesat în 18 aprilie 2007.

23. ^ a b David van Biema (26 iulie 1983). „Life is Sweet for Jack Dowd as Spielberg's Hit Film
Has E.T. Lovers Picking up the (Reeses's) Pieces”. People.

24. ^ Worsley 1997, p. 179.

25. ^ „Biography”. QRZ.com. Accesat în 19 mai 2012.

26. ^ a b David E. Williams (ianuarie 1983). „An Exceptional Encounter”. American

Cinematographer. pp. 34–7.

27. ^ James Lipton (host). (2001). Inside the Actors Studio: Steven Spielberg. [Documentary].
Bravo.

28. ^ John Williams. A Conversation with John Williams. [DVD]. Universal.

29. ^ Karlin, Fred, and Rayburn Wright. On the Track: A Guide to Contemporary Film Scoring.
New York: Schirmer Books, 1990.

30. ^ John Newman (17 septembrie 2001). „Satyajit Ray Collection receives Packard grant and
lecture endowment”. University of California, Santa Cruz.

31. ^ Rahman, Obaidur (22 mai 2009). „Perceptions: Satyajit Ray and The Alien!”. Star
Weekend Magazine. 8 (70). Accesat în 31 mai 2009.

32. ^ „Close encounters with native E.T. finally real”. The Times of India. 5 aprilie 2003. Accesat
în 24 martie 2009.

33. ^ „Satyajit Ray Collection Receives Packard Grant and Lecture Endowment”. University of
California. 18 septembrie 2001. Accesat în 2 iunie 2009.

34. ^ Ray influenced E.T says Martin Scorsese – Times Of India

35. ^ a b Charles Taylor (22 martie 2002). „You can go home again”. Salon. Accesat în 11
septembrie 2008.

36. ^ Gary Arnold (6 iunie 1982). „E.T. Steven Spielberg's Joyful Excursion, Back to Childhood,
Forward to the Unknown”. The Washington Post.

37. ^ McBride 1997, p. 13.

38. ^ Thomas A. Sebeok. "Enter Textuality: Echoes from the Extra-Terrestrial." In Poetics
Today (1985), Porter Institute for Poetics and Semiotics. Published by Duke University
Press.

39. ^ a b Ilsa J. Beck, "The Look Back in E.T.," Cinema Journal 31(4) (1992): 25–41, 33.

40. ^ a b A.O. Scott (22 martie 2002). „Loss and Love, A Tale Retold”. The New York Times.
Accesat în 11 aprilie 2008.

41. ^ Wuntch, Philip (19 iulie 1985). „Return of E.T”. The Dallas Morning News.

42. ^ Henry Sheehan (1992). „The Panning of Steven Spielberg”. Film Comment. Accesat în 16
iulie 2007.

43. ^ Rubin 2001, p. 53.

44. ^ Stanley Kauffmann (5 iulie 1982). „The Gospel According to St. Steven”. The New
Republic.

45. ^ Anton Karl Kozlovic. "The Structural Characteristics of the Cinematic Christ-figure,"Journal

of Religion and Popular Culture 8 (Fall 2004).

46. ^ Nigel Andrews. "Tidings of comfort and joy." Financial Times (10 decembrie 1982), I11

47. ^ Judith Crist (1984). „Take 22: Moviemakers on Moviemaking”. Viking.

48. ^ a b Andrew Gordon. "E.T. as a Fairy Tale," Science Fiction Studies 10 (1983): 298–305.

49. ^ Rubin 2001, p. 22.

50. ^ Richard Schickel. (9 iulie 2007). Spielberg on Spielberg. Turner Classic Movies.

51. ^ a b Roger Ebert (9 august 1985). „E.T.: The Second Coming”. Movieline.

52. ^ „Festival de Cannes: E.T. the Extra-Terrestrial”. festival-cannes.com. Accesat în 13 iunie

2009.

53. ^ „E.T.: The Extra-Terrestrial  — Weekend Box Office”. Box Office Mojo. Accesat în 18
aprilie 2007.

54. ^ Dirks, Tim. „Top Films of All-Time: Part 1  – Box-Office Blockbusters”. Filmsite.org.

Accesat în 4 martie 2012.

55. ^ Wuntch, Philip (19 iulie 1985). „Return of E.T”. The Dallas Morning News. Accesat în 6
martie 2012.

56. ^ „Spielberg's Creativity”  (Fee required). The New York Times. 25 decembrie 1982. Accesat
în 17 aprilie 2010.
57. ^ a b Jim Callo (23 august 1982). „Director Steven Spielberg Takes the Wraps Off E.T.,
Revealing His Secrets at Last”. People.

58. ^ „Yours Free From E.T. With Membership”. Ahoy! (advertisement). 1 ianuarie 1984. p. 91.
Accesat în 27 iunie 2014.

59. ^ „E.T.: The Extra-Terrestrial (Re-issue)”. Box Office Mojo. Accesat în 6 martie 2012.

60. ^ a b „E.T. (20th Anniversary)”. Box Office Mojo. Accesat în 6 martie 2012.

61. ^ „Jurassic Park (1993)  – Miscellaneous notes”. Turner Classic Movies. Accesat în 28
septembrie 2019.

62. ^ Dirks, Tim. „Greatest Movie Series Franchises of All Time: The Star Wars Trilogy – Part
IV”. Filmsite.org. Accesat în 4 martie 2012.

63. ^ Nancy Griffin (iunie 1988). „Indiana Jones and the Last Crusade”. Premiere.

64. ^ „Report of the Joint Select Committee”  (PDF). Accesat în 20 iunie 2011.

65. ^ „50 Most Magical Movie Moments”. Empire. ianuarie 2004. p. 127. „ET's bike flight
'cinema's most magical moment'”. Accesat în 17 mai 2012.

66. ^ Michael Sragow (8 iulie 1982). „Extra-Terrestrial Perception”. Rolling Stone.

67. ^ Leonard Maltin. „100 Must-See Films of the 20th Century”. AMC Filmsite.

68. ^ George Will (19 iulie 1982). „Well, I Don't Love You, E.T”. Newsweek.

69. ^ „100 Best-Reviewed Sci-Fi Movies”. Rotten Tomatoes. 2007. Accesat în 19 iulie 2007.

70. ^ „E.T. the Extra-Terrestrial (re-release)”. Metacritic. Accesat în 16 octombrie 2008.

71. ^ „U.N. Finds E.T. O.K”. The Twilight Zone Magazine. februarie 1983.

72. ^ Shay & Duncan 1993, p. 122.

73. ^ „The 55th Academy Awards (1983) Nominees and Winners”. Academy of Motion Picture
Arts and Sciences. Accesat în 9 octombrie 2011.

74. ^ „E.T. Awards”. Allmovie. Accesat în 17 aprilie 2010.

75. ^ „Awards for E.T. the Extra-Terrestrial (1982)”. Internet Movie Database. Accesat în 12 mai
2007.

76. ^ „AFI's 100 Years...100 Movies”. American Film Institute. Arhivat din original la 3 aprilie
2007. Accesat în 4 aprilie 2007.

77. ^ „America's Most Heart-Pounding Movies”  (PDF). American Film Institute. Accesat în 4
aprilie 2007.

78. ^ „America's Most Uplifting Movies”  (PDF). American Film Institute. Accesat în 4 aprilie 2007.

79. ^ „AFI's 100 Years of Film Scores”  (PDF). American Film Institute. Accesat în 4 aprilie 2007.

80. ^ American Film Institute (17 iunie 2008). „AFI Crowns Top 10 Films in 10 Classic
Genres”. ComingSoon.net. Accesat în 18 iunie 2008.
81. ^ „AFI's 100 Years...100 Movie Quotes”. American Film Institute. Arhivat din original la 10
februarie 2007. Accesat în 15 februarie 2007.

82. ^ „The 100 Greatest Movie Lines”. Premiere. Arhivat din original la 13 decembrie 2007.
Accesat în 26 aprilie 2007.

83. ^ AFI's 100 Years...100 Heroes and Villains Ballot

84. ^ „100 Greatest Family Films”. Channel 4. Arhivat din original la 24 iunie 2008. Accesat
în 17 aprilie 2010.

85. ^ Richard Corliss (12 februarie 2005). „E.T. The Extra-Terrestrial (1982)”. Time. Accesat

în 17 aprilie 2010.

86. ^ „#8 E.T. The Extra-Terrestrial”. Entertainment Weekly. 19 noiembrie 2003. Accesat în 11
mai 2007.

87. ^ Gregory Kirschling (7 mai 2007). „The Sci-Fi 25”. Entertainment Weekly. Accesat în 7 mai
2007.

88. ^ Michael Moran (5 octombrie 2007). „The 40 most memorable aliens”. The Times. London.
Accesat în 8 octombrie 2007.

89. ^ „Films Selected to The National Film Registry, Library of Congress 1989–2006”. National
Film Registry of the Library of Congress. Accesat în 15 februarie 2007.

90. ^ „E.T. IMMORTALIZED IN WAX AROUND THE WORLD”. Associated Press. Accesat în 22
octombrie 2012.

91. ^ (DVD) Live at the Shrine! John Williams and the premiere of E.T. the Extra-Terrestrial.
Universal.

92. ^ Peter Travers (14 martie 2002). „E.T. The Extra-Terrestrial”. Rolling Stone. Arhivat

din original la 14 ianuarie 2009. Accesat în 12 mai 2007.

93. ^ Chris Hewitt. „E.T. The Extra-Terrestrial: 20th Anniversary Special Edition”. Empire.

Accesat în 12 mai 2007.

94. ^ Trey Parker, Matt Stone (10 iulie 2002). „Free Hat”. South Park. Sezonul 6. Episodul
88. Comedy Central.

95. ^ „How Does Spielberg Feel About Going Back and Changing Movies”. YouTube. Accesat
în 2 august 2012.

96. ^ Richard Schuchardt (24 octombrie 2002). „E.T. – The 3 Disc Edition”. DVD Active. Accesat
în 12 mai 2007.

97. ^ Quint (aka Eric Vespe) (3 iunie 2011). „Spielberg Speaks! Jaws Blu-Ray in the Works with
No 'Digital Corrections!”. Ain't It Cool News. Accesat în 9 iunie 2011.

98. ^ Universal Studios Home Entertainment (26 iulie 2012). „From Universal Studios Home
Entertainment: E.T. The Extra-Terrestrial” (Press release). Digital Journal. Accesat în 15
august 2012.

99. ^ John M. Wilson (16 iunie 1985). „E.T. Returns to Test His Midas Touch”. Los Angeles
Times. p. T22.
100. ^ The 52 Most Important Video Games of All Time. GamePro. Retrieved 2010-2-18.

101. ^ Kotzwinkle 1985.

102. ^ Nick Madigan (29 decembrie 1998). „E.T. to drive home safe road message: The
Buckle Up program to air alien's plea during Super Bowl XXXIII”. Variety. Accesat în 26
noiembrie 2006.

103. ^ „ET phones home again”. BBC News. 8 aprilie 1999. Accesat în 17 aprilie 2010.

104. ^ David Bloom (13 iunie 1999). „Calling the shots”. Los Angeles Daily News.