Cazimir cel Mare

Cazimir cel Mare (poloneză Kazimierz III Wielki, latină Casimirus III Magnus;

n. 30 aprilie 1310,[1][2][3][4] Kowal, Polonia[1] – d. 5 noiembrie 1370,[1][2][3]
[4]
 Cracovia, Regatul Poloniei[*]), a fost cel mai tânăr fiu al regelui Władysław I cel
Scurt din căsătoria sa cu Hedwig de Kalisz, fiica lui Bolesław, ducele Poloniei
Mari (Władcy Wielkopolski). Kasimir provine din dinastia Piast și a fost din 1333
ca Cazimir I, regele Regatului Polonia (Królestwo Polskie) (ca Duce al Poloniei -
dux Regni Poloniae - al III-lea). După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele
XII-XIII a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în
timpul domniei lui Cazimir al III-lea.

Cuprins

 1Viața
o 1.1Marele Rege
o 1.2Concesiunea nobilimii
 2Căsătoriile și copiii
o 2.1Aldona de Lituania
o 2.2Adelaide de Hesse
o 2.3Cristina
o 2.4Hedwig de Żagań
o 2.5Cudka
 3Biografie

Viața[modificare | modificare sursă]
Marele Rege[modificare | modificare sursă]
Cazimir este singurul rege polonez care a primit și a păstrat titlul de cel Mare în
istoria poloneză. Când a venit la tron, vecinii săi nu i-au recunoscut titlul său,
numind-l Rege al Cracoviei. Economia era distrusă iar regatul fusese depopulat
și epuizat după război. La moartea sa, Cazimir a lăsat regatul său dublat în
dimensiune (prin adăugarea terenurilor din zilele noastre, Ucraina, pe care l-a
numit Ducatul Halicz), mai prosper, mai bogat și cu noi perspective pentru viitor.
Deși era descris ca un rege pașnic, el a purtat mai multe războaie victorioase.
Cazimir cel Mare a construit multe clădiri în timpul domniei sale (Castelul Wawel,
Orle Gniazda), a reformat armata poloneză și civilii polonezi. La Sejm în Wiślica,
la 11 martie 1347, el a introdus reforme legislative în sistemul judiciar din regatul
său. A aprobat un cod de legi pentru Polonia Mare și Mică, a fondat în
1364 Universitatea din Cracovia (cea mai veche universitate din Polonia). A
organizat o întâlnire cu regii în Cracovia (1364) în care a expus bogăția regatului
polonez.
Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții
militarilor. Încă de la început, Cazimir a acționat cu prudență, câștigând în 1335
cererile lui Ioan la tronul polonez. În 1343, Cazimir a stabilit mai multe dispute la
nivel înalt cu Ordinul Teutonic asupra unui compromis teritorial, ducând la
Tratatul de la Kalisz, un tratat de pace care a încheiat Războiul Polonezo-
Teutonic din 1326-1332. Regiunile Dobrzyń și Ducatul Kuyavia au fost
recuperate de Cazimir.
La acea vreme, Polonia a început să se extindă spre est iar printr-o serie de
campanii militare între 1340 și 1366, Cazimir a anexat zona Halici-Volodymyr de
Rus. Orașul Lviv a atras noi veniți de diferite naționalități, și i s-a acordat drepturi
municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez în mijlocul unei populații
ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei
maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin.
Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor
principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități
militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea
separării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea.
Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună
unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit
feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura
dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania.
Concesiunea nobilimii[modificare | modificare sursă]
Polonia a sfârșitul vieții lui Cazimir al III-lea (1370). Silezia (cu galben) care a fost pierdută
și Regatul care s-a extins în est

În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii

importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo).
În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la pretențiile sale din
regiunea Silezia. În 1355, în Buda, Cazimir l-a desemnat pe Ludovic I al Ungariei
ca succesor al său. În schimb, povara fiscală szlachta a fost redusă, aceștia
nefiind obligați să plătească cheltuielile de expediție militară în afara Poloniei.
Aceste concesii importante au dus în cele din urmă la creșterea democrației
unice a nobililor polono-lituanieni.
A doua sa fiică, Elisabeta, Ducesa de Pomerania, a născut un fiu în 1351,
Cazimir al IV-lea de Pomerania. El a fost trecut ca moștenitor însă nu a reușit să
preia tronul, murind fără copii în 1377, la 7 ani după moartea Regelui Cazimir. A
fost singurul descendent legitim de sex masculin a regelui care a trăit în timpul
vieții sale.
De asemenea, cumnatul său Ludovic al VI-lea de Bavaria, Margraf și Prinț-
Elector de Brandenburg, a fost un posibil succesor ca rege al Poloniei. Cu toate
acestea, el nu a fost considerat eligibil după ce soția sa, Cunigunde, a murit în
1357, fără copii.
Cazimir nu a avut nici un fiu legitim. Aparent, și-a considerat descendenții săi ca
fiind ori necorespunzători ori prea tineri pentru a moșteni tronul. Astfel, în scopul
de a oferi o linie clară de succesiune și pentru a evita incertitudinea dinastică, a
aranjat pentru nepotul său, Ludovic I al Ungariei, ca el să fie succesorul său în
Polonia. Ludovic a fost proclamat rege la moartea lui Cazimir în 1370, și sora lui
Cazimir, Elisabeta (mama lui Ludovic) a avut o mare parte din putere până la
moartea ei în 1380.

Căsătoriile și copiii[modificare | modificare sursă]

Aldona de Lituania[modificare | modificare sursă]
Pe 30 aprilie sau pe 16 octombrie 1325, Cazimir s-a căsătorit cu Aldona de
Lituania, fiica lui Geriminas de Lituania. Cei doi au avut doi copii:

 Elisabeta (1326 - 1361), care s-a căsătorit cu Boleslav al V-lea, Duce de

Pomerania
 Cunigunde (1334 - 1357), care s-a căsătorit cu Ludovic al VI-lea, fiul
lui Ludovic al IV-lea Împăratul Roman,

Alodna a murit pe 26 mai 1339 iar Cazimir a rămas văduv pentru doi ani.
Adelaide de Hesse[modificare | modificare sursă]
Pe 29 septembrie 1341, Cazimir s-a căsătorit cu a doua sa soție, Adelaide de
Hesse, fiica lui Henric al II-lea de Hesse si a Elisabetei de Meissen, Cei doi nu au
avut nici un copil. Cazimir a început să trăiască separat de soția sa la scurt timp
după căsătorie. Căsătoria lor a durat cinci ani, până în 1356.
Cristina[modificare | modificare sursă]
Cazimir a divorțat de Adelaide și s-a căsătorit cu amanta sa, Cristina. Aceasta
era văduva lui Miklusz Rokiczani, un negustor bogat, iar propriile origini sunt
necunoscute. După moartea primului ei soț, Cristina a intrat ca doamnă de
onoare la curtea din Boemia. Cazimir a adus-o la Praga și l-a convins pe starețul
mănăstirii Tyniec să-i căsătorească. Căsătoria a avut loc în cadrul unei ceremonii
scurte. Regina Adelaide a declarat căsătoria ca fiind bigamă și a revenit la
numele de Hesse fără să ceară permisiunea fostului ei soț.
Regele Cazimir a continuat să trăiască cu Cristina, în ciuda plângerilor în numele
Reginei Adelaide, a Papei Inocențiu al VI-lea. Căsătoria a durat până în 1363
sau 1364 atunci când Cazimir a declarat din nou divorțul. Cei doi nu au avut
copii.
Hedwig de Żagań[modificare | modificare sursă]
În 1365, Cazimir s-a căsătorit a patra oară cu Hedwig de Żagań, fiica lui Henric al
V-lea de Iron, Duce de Żagań și a Anei de Masovia. Cei doi au avut trei copii:
Ana, Contesa de Celje (1366 - 9 iunie 1422), care s-a căsătorit prima dată cu
William de Celje (au avut doar o fiică, Ana de Cilli), iar a doua oară cu Ulrich,
Duce de Teck (nu au avut copii)

 Kunigunde (1367 - 1370)

 Hedwig (1368 - 1407)

Cu Adelaide în viață și cu Cristina care de asemenea era posibil să mai trăiască

încă, căsătoria cu Hedwig a fost considerată bigamă. Ilegitimitatea celor trei fiice
a fost disputată. Cazimir a reușit să le declare legitime pe Ana și pe Cunigunde,
cu ajutorul Papei Urban al V-lea, pe 5 decembrie 1369. A treia fiică, Hedwig a
fost legitimizată de către Papa Grigore al Xi-lea pe 11 octombrie 1371.
Cudka[modificare | modificare sursă]
Cazimir a avut copii nelegitimi cu amanta sa, Cudka, soția unui castelan.

 Niemierz (ultima dată când a fost menționat ca fiind viu a fost în 1386). A
moștenit proprietățile din jurul regiunii Stopnica
 Pelka (1342 - 1365)
 Jan (decedat pe 28 octombrie 1393)
Biografie[modificare | modificare sursă]
 Halina Lerski (1996). "Casimir III the Great". Historical Dictionary of
Poland, 966–1945. ABC-CLIO Press. pp. 249–250. ISBN 0313034567.
Retrieved 8 septembrie 2012.
 Peter Jackson-the Mongols and the West, p.211
 Zamek Ogrodzieniecki w Podzamczu (Polish)