“Omul pozitronic” - Isaac Asimov

“Omul pozitronic” este un roman științifico-fantastic scris de Isaac Asimov și

Robert Silverberg în 1993. Face parte din ”Seria Roboților”.
După cum se specifică în prefața cărții, Asimov a fost rugat alături de alți autori
să scrie o povestire intitulată "Omul bicentenar" pentru o antologie SF dedicată
bicentenarului Statelor Unite. Deoarece Asimov a fost singurul care și-a îndeplinit
sarcina, proiectul a căzut.
Povestea începe în secolul XXI, o data cu descoperirea creierului pozitronic,
care a dus la apariția muncitorilor roboți și la revoluționarea vieții de pe Pământ.
Oameni foloseau roboti in toate treburile, iar mulți îi considerau obiecte folositoare
pentru strictul necesar. Roboții erau numiți în funcție de categoria de muncă pe care
o făceau. De exmplu cei din industrie erau TX, cei din medicina erau MD iar cei de
casa erau NDR. Fiecare era programat să facă doar treaba pentru care era
conceput.
Dar pentru familia Martin, robotul de casă NDR-113 reprezintă mai mult decât
un servitor mecanic. Robotul, a fost botezat "Andrew" pornind de la indicativul lui, a
devenit un prieten de încredere, un confident și un membru al familiei. Pentru ei
Andrew nu era robot. Era prietenul lor.
Povestea este relatată din perspectiva lui Andrew.
Experiența sa anterioară cu familia Martin este plină de momente ciudate,
care demonstrează lipsa sa de socializare, în schimb, se descurcă mult mai bine cu
obiectele ne-animate și cu animalele, începând să demonstreze abilități creative,
emoții și conștiință de sine, trăsături specific omenești.
El este luat de la activitățile sale cotidiene și lăsat să își urmeze creativitatea,
câștigând o avere de pe urma creațiilor sale. Dânduși seama ca are acea parte
umană in el Andrew caută protecție legală și recunoașterea a umanității sale,
înlocuindu-și treptat componentele robotice cu unele organice, proces pe care îl
consideră o transformare din robot în om.
Andrew începe o călătorie plină de peripeții si învățături prin lume și această
călătorie il face să își dorească tot mai mult să fie uman.Vizitează locuri minunate și
cunoaște adevărata frumusețe a planetei și bunătatea oamenilor. Și totul este pentru
a gasi adevărata umanitate.
Anii trec și generațiile familiei Martin se succed și îl asistă în această misiune
de căutare a umanității, limitați fiind doar de capacitatea lor de a accepta umanitatea
lui Andrew.
Dar, doar atunci când Andrew permite creierului său pozitronic să se
"degradeze" - renunțând astfel pe deplin la nemurirea sa - ajunge să fie declarat ființă
umană, iar acest eveniment are loc la aniversarea sa de 200 de ani.
 În acel moment își dă seama ca totul a fost facut prea tărziu și că tot ceea ce
el iubea (fetița familiei Martin, cațelul Toy si baiatul din vecini Tommy) nu mai trăiesc
și cei din actuala generație Martin sunt doar niste oameni simpli pentru el. Iși dă
seama ca totul a fost făcut in zadar pentru ca el este singur.
In final, în timp ce inima lui organică se oprește se vede trăind într-o amintire
și o vede pe micuța Maggie si pe Toy cum îl cheama la ea.