BOGDAN FICEAC

TEHNICI DE MANIPULARE
Editia a II-a
Editura Nemira
1997
Bogdan Ficeac
2
Tehnici de manipulare
3
n piesa vietii, fiecare dintre noi ar vrea sa-si scrie rolul si sa-si interpreteze destinul n asa fel
nct sa ajunga la un final conform cu propriile sale dorinte. Dar pentru ca suntem fiinte sociale,
monologul nu este o solutie. Trebuie sa ne alegem replicile astfel ca ele sa se integreze unui cor
anume. Uneori, sau chiar adesea, este foarte posibil ca replicile imaginate de noi sa fie disonante sau
sa nu fie acceptate de ceilalti actori. De aceea este nevoie de un Regizor care sa-si asume rolul de a
pune n acord toate rolurile personale. Supunndu-ne lui, ne pierdem autonomia si ne integram
sistemului. Cu timpul, nu mai putem spune ct anume din destinul personal l-am scris noi nsine si ct
a fost scris de altii. Nu mai putem preciza cu exactitate ct din fiinta noastra ne reprezinta Eul si ct
este rezultatul sfaturilor, antrenamentelor, educatiei, sugestiilor, recomandarilor sau ordinelor pe
care ni le impun ceilalti. Nu mai stim unde se termina rolul pe care ni l-am scris noi nsine si unde
ncepe cel scris de altii. Nu mai putem spune cine, de ce si cnd a scris scenariul care ne comanda ce
sa gndim, ce sa facem, ce sa simtim. Iar de multe ori se ntmpla ca vreun Regizor sa-si depaseasca
simpla conditie de dispecer abilitat sa puna ordine ntr-un sistem si ncepe sa se creada demiurg, sa-i
socoteasca pe ceilalti simpli figuranti ntr-o piesa scrisa de el, pentru el, care lor, evident le este
straina. n astfel de cazuri, mai devreme sau mai trziu, piesele se transforma n tragedii oribile...
Aceasta carte se ocupa tocmai de Regizorii care se cred demiurgi, de modul n care si scriu
scenariile si de tehnicile prin care transforma actori talentati n figuranti fara voie. Este un domeniu
care, dincolo de impresia oculta pe care o degaja, are reguli precise. Cei mai multi dintre noi, prada
impresiei bune pe care o avem despre propria noastra persoana, nu credem ca putem deveni prea
usor victimele artizanilor manipularii. Dar lucrurile stau cu totul pe dos. ncercarile de manipulare
vin tot timpul, de pretutindeni. Si cele mai usoare victime sunt cei care nu vor sa creada...
Exista nenumarate sfaturi, exercitii si algoritmi de a induce individului rezistenta fata de
presiunea celor care ncearca sa-i remodeleze gndirea, simturile, comportamentul, conform intereselor

lor. Toate nsa au la baza cunoasterea tehnicilor de manipulare. Fiind avertizat de presiunile ce
se exercita permanent asupra lui, stiindu-le substratul si finalitatea, fiecare individ si poate gasi
propria sa cale de a rezista, de a se regasi pe sine nsusi n orice mprejurare, de a nu deveni un
simplu figurant...
Aceasta carte nu este un manual. Nici nu si propune sa fie asa ceva. Ea se adreseaza
cetateanului obisnuit, celui supus n permanenta manipularilor. Analiza tehnicilor de influentare si a
efectelor acestora, cu exemple arhicunoscute sau abia sesizabile, din istorie sau din zilele noastre,
poate reprezenta un avertisment. "Knowledge is power" (Cunoasterea nseamna putere), spunea
cndva filozoful englez Francis Bacon. Cunoscnd tehnicile de manipulare putem sa rezistam n fata
lor. Putem evita rolul de figuranti n propria noastra viata...
n acelasi timp, o astfel de carte este extrem de necesara cititorului romn. n Romnia, subiectul
a fost tabu timp de aproape o jumatate de secol. Cuvntul manipulare nici macar nu exista n Micul
Dictionar Enciclopedic. Iar n Dictionarul Explicativ al Limbii Romne este prezentata doar
semnificatia sa tehnica. Motivele sunt lesne de nteles, dar golul trebuie umplut, pentru a nu se mai
repeta ororile din trecut...
Am reusit conturarea acestei carti dupa ce am urmat cursurile Catedrei de psihologie sociala de
la Universitatea Stanford din California. Lectiile predate studentilor de profesorul Philip Zimbardo,
seful Catedrei, precum si referintele bibliografice indicate de Domnia sa mi-au fost de un real folos.
Faptul ca am putut studia la Universitatea Stanford se datoreaza Fundatiei Reuter din Londra, care
mi-a acordat o bursa de un an de zile, precum si Programului de burse Knight de care am beneficiat
la Stanford. Multumesc tuturor celor care m-au ajutat ca aceasta carte sa poata aparea si sa ajunga
la cititori.
Bogdan Ficeac
4
Argument cu regizori si figuranti
n seara de Halloween (31 octombrie) a anului 1938, n Statele Unite, un program de
radio ce transmitea muzica spaniola a fost ntrerupt de un buletin de stiri n cadrul caruia se
anunta observarea unor explozii neobisnuite pe planeta Marte. Dupa care, programul muzical
a continuat. Ceva mai trziu, din nou o ntrerupere, pentru a transmite n direct un reportaj din
Grover's Mill, o micuta localitate din statul New Jersey, unde un "cilindru urias" a lovit
Pamntul "cu o forta teribila". Se pare ca n acel moment, circa un milion de americani
ascultau emisiunea. Curiozitatea a fost nlocuita treptat de teama atunci cnd reporterul, si el

speriat, a nceput sa descrie cum se desurubeaza capatul exterior al cilindrului (n difuzoare se

auzeau niste scrsnete cu adevarat lugubre) si din interiorul "masinariei" apar niste creaturi
uriase, sclipitoare, cu tentacule imense si ochi ca de sarpe.
Pe masura ce continua "reportajul de la fata locului", panica se raspndea. nfricosati,
reporterii relatau cum aceasta "avangarda a invadatorilor de pe Marte" a nceput sa cucereasca
New Jersey, sa ucida pe oricine ar fi ncercat sa i se opuna si sa se ndrepte spre inima New
Yorkului. n cadrul emisiunii se auzeau tot mai des apeluri ale autoritatilor catre populatie,
pentru evacuarea unor ntregi zone.
n studiile sale consacrate efectelor acestei emisiuni de radio, psihologul american Hadley
Cantril a observat ca sute de mii de oameni au intrat n panica si multi dintre ei si-au parasit
locuintele pentru a scapa de invazia "martienilor".
Ce se ntmplase de fapt? n fiecare an, n noaptea de Halloween, americanii se
deghizeaza n fantome, monstri, vampiri si alte figuri de groaza. Sarbatoarea provine dintr-un
vechi obicei celt, care urmarea mbunarea spiritelor celor morti. Datina s-a raspndit n Statele
Unite, Canada si teritoriile britanice, devenind un prilej de carnaval si distractie. Copiii merg
cu colindul, deghizati n fantome, si "ameninta" gazdele ca le vor face surprize neplacute daca
nu i vor mbuna cu ceva dulciuri, iar adultii se ntrec n pacaleli. n noaptea de 31 octombrie
1938, Orson Wells, cel care avea sa devina unul dintre cei mai vestiti regizori si actori
americani, s-a gndit sa adapteze radiofonic celebrul roman stiintifico-fantastic Razboiul
lumilor, scris de H.G. Wells. mpreuna cu colegii sai, actorii de la Mercury Theater, au
interpretat extrem de realist momentele dramatice ale "invadarii" Americii de catre hidoasele
"creaturi martiene". Efectele speciale au fost improvizate si ele cu foarte multa abilitate,
reusind amplificarea tensiunii si inducerea sentimentului de panica. Spre exemplu, pentru a
reda sonor celebra desurubare a cilindrului, tehnicienii au gasit un borcan cu capac, pe care lau
deschis n bazinul WC-ului pentru a da o rezonanta speciala scrsnetelor.
Cum de au cazut att de multi americani prada pacalelii? n primul rnd trebuie amintit ca
piesa a fost transmisa n 1938, deci nainte de "era televizorului". Pe atunci, radioul era unica
sursa de muzica, divertisment, piese de teatru, dar si de stiri de ultima ora. Apoi, piesa copia
foarte exact sistemul de transmitere a stirilor si a reportajelor n direct, n plus, foarte multi
dintre ascultatori pierdusera nceputul cnd emisiunea fusese clar prezentata ca o adaptare
radiofonica a romanului Razboiul lumilor. Orson Wells a ales ora nceperii emisiunii cu putin
nainte de finalul unui foarte ndragit spectacol radiofonic, Charlie McCarthy, ce se desfasura

pe un alt post de radio. Majoritatea ascultatorilor au asteptat finalul acelui spectacol si abia
Tehnici de manipulare
5
dupa aceea au comutat pe frecventa postului de muzica spaniola, pierznd astfel prezentarea
din debutul emisiunii.
Dincolo de aceste explicatii, mai exista si o alta tinnd de structura psihicului uman, de
psihologia sociala. Auzind acele "reportaje" nfricosatoare, dar si aproape incredibile, foarte
multi dintre ascultatori au cautat sa vada cum se comporta cei mpreuna cu care audiau
emisiunea. Cum toti erau ngrijorati si speriati, orice ndoiala a disparut. Ne-am sarutat unii
pe altii pentru ca ne asteptam sa murim dintr-o clipa n alta, si amintea un ascultator, citat de
Cantril.
Multi dintre cei convinsi ca tot ceea ce aud la radio se ntmpla cu adevarat au gasit chiar
si corespondente n realitatea imediata, interpretnd instinctiv, "n cheie proprie", observatiile,
pentru a se potrivi cu ceea ce se transmitea n difuzoare. Ne-am uitat pe fereastra si Wyoming
Avenue era negru de masini. Mi-am dat seama ca oamenii ncercau sa fuga, sa scape...,
spunea un ascultator, pentru ca altul sa adauge: Pe strada mea nu se zarea nici o masina. Mam
gndit ca drumurile erau blocate de ambuteiaje, din cauza ca foarte multe cai de acces
fusesera distruse de invadatori. (Cantril)
Fenomenul care a produs o asemenea psihoza n masa (a fost denumit Contagiune) printrun
paralelism cu termenul medical ce semnifica raspndirea unei epidemii. n psihologia
sociala, contagiunea reprezinta transmiterea rapida la nivelul multimilor de oameni, a
emotiilor si a manifestarilor de comportament. De fiecare data cnd un individ se afla ntr-o
situatie ambigua, el ncearca sa se adapteze reactiilor celorlalti. Din pacate, ntr-o astfel de
situatie confuza, nici ceilalti nu stiu mai mult dect el. Din cauza contagiunii, psihozele n
masa capata, uneori, proportii incredibile.
n acelasi timp, efectele emisiunii radiofonice Razboiul lumilor arata ct de puternice,
dar, uneori, si periculoase, pot deveni sursele de informatie atunci cnd ele sunt manipulate
ntr-un anume scop. n acea noapte a lui 1938, foarte putini au fost cetatenii care nu au crezut
n ceea ce auzeau la radio si au ncercat sa afle amanunte de la alte posturi radiofonice. Dar nu
au gasit nicaieri vreo stire referitoare la respectivul "eveniment". Au telefonat diverselor
cunostinte, dar nici acestea nu aveau informatii suplimentare, singura sursa referitoare la
"invazie" fiind, pentru toti, postul ce transmitea "reportajele de la fata locului". Lipsa datelor

suplimentare, "tacerea" celorlalte posturi au sporit deruta. Fapt ce demonstreaza ca existenta

unei singure surse de informare poate amplifica la maximum efectele manipularii. Cazul
emisiunii lui Orson Wells este doar un exemplu particular, mai ales ca s-a petrecut n
conditiile existentei unui numar considerabil de posturi radiofonice. Lipsa informatiilor
suplimentare a generat confuzia si a facilitat raspndirea psihozei.
Cu mult mai puternica nsa este influenta unei surse de informatie n conditiile n care nu
exista o alternativa. Un exemplu edificator l constituie revolutia romna din decembrie 1989,
cnd televiziunea nationala reprezenta singura sursa majora de informare. Nimeni nu avea
posibilitatea, atunci, sa verifice daca ntr-adevar existau cei "saizeci de mii de morti" despre
care se vorbea pe post. La fel, zvonurile despre teroristii care "trag din toate pozitiile", despre
iminenta aruncare n aer a Combinatului Petrochimic de la Pitesti, despre otravirea apei
potabile s.a.m.d. erau imposibil de verificat. nsusi faptul ca principalul obiectiv vizat de cei
care au participat la revolutie, dar mai ales de cei care au dirijat-o, a fost Televiziunea
Romna, demonstreaza rolul vital al mijloacelor de informare n masa, al acestei televiziuni n
special, n canalizarea energiilor umane spre un anume scop. n anii urmatori, mineriadele, ce
au afectat grav imaginea Romniei n lume, au fost posibile tot din cauza pastrarii televiziunii
nationale ca singura sursa de informare a marii majoritati a populatiei. Prezentarea voit
Bogdan Ficeac
6
distorsionata a evenimentelor pe postul national de televiziune a indus o anume psihoza n
masa, pregatind terenul pentru evenimentele regretabile ce au urmat.
Trebuie reamintit totusi ca nu doar studierea mecanismelor de propagare a psihozelor n
masa constituie obiectul acestei carti, ci mai ales tehnicile prin care, cu buna stiinta, ele sunt
induse la nivelul unui grup de oameni ct mai larg, de un grup restrns de indivizi care
urmareste un anume scop.
Ramnnd n sfera crearii psihozelor n masa, merita amintita o alta isterie colectiva de
proportii, care, la o analiza mai atenta, poate parea o gluma prosteasca, fara nici o sansa de
reusita. Si totusi, la vremea respectiva, sute de mii de oameni s-au lasat antrenati n ceea ce
mai trziu va fi consemnata n tratatele de psihologie sociala drept Epidemia ciupiturilor de
parbrize din Seattle.
n ultima decada a lunii martie din 1954, n ziarele din Seattle au nceput sa apara tot mai
multe informatii despre avarierea parbrizelor de automobile din pricina unor ciupituri foarte

fine si a unor mici bule aparute n sticla. Pna atunci, nimeni nu remarcase fenomenul si viata
decurgea n liniste. Dupa ce au citit respectivele relatari din ziare, mai toti posesorii de
automobile din Seattle au descoperit ca, ntr-adevar, parbrizele le erau ciupite si presarate icicolo
de bule minuscule. n urmatoarele trei saptamni, s-a raspndit zvonul ca respectivele
stricaciuni erau produse de niste bande de vandali care terorizau orasul. Telefoanele
circumscriptiilor de politie au nceput sa sune continuu. Mii de cetateni raportau noi
stricaciuni la parbrizele lor, iar altii chemau politia pentru a-i prinde pe vandalii care tocmai
disparusera "dupa coltul strazii". Politia s-a dovedit depasita de evenimente, mai ales ca nu
reusise sa prinda nici un bandit. Pe 15 aprilie, primarul din Seattle a declarat ca stricaciunile
raportate sunt mult prea numeroase pentru a mai ncredinta cazurile politiei si a cerut
guvernatorului statului Washington (a carui capitala este Seattle), precum si presedintelui
Statelor Unite, Dwight D. Eisenhower, sa ia masuri urgente. Oamenii au nceput sa-si acopere
parbrizele cu ziare sau cuverturi, ori sa le tina numai n garaje. Nefiind depistata nici o banda
de vandali, a nceput sa se raspndeasca zvonul ca ciupiturile ar fi produse de un praf meteoric
sau de caderile radioactive ce au urmat unor testari ale bombei cu hidrogen efectuate cu putin
timp n urma. Cteva saptamni mai trziu, tot ziarele au fost cele care au aratat ca tot ceea ce
se ntmpla n Seattle nu era dect o isterie colectiva, provocata de faptul ca, pentru prima
data, oamenii au fost determinati sa se uite cu atentie la parbrizele masinilor (ntotdeauna
ciupite si cu bule minuscule), n loc sa priveasca prin ele, asa cum fac de obicei. Epidemia
ciupiturilor de parbrize din Seattle a disparut la fel de brusc precum aparuse. Nu se mai stie
cine a avut nastrusnica idee de a provoca respectiva psihoza. Atunci a fost vorba de un renghi
jucat cititorilor. Tehnica nsa ramne valabila. Ea a fost si va mai fi utilizata de artizanii
manipularii n scopuri mult mai grave dect o simpla farsa.
Filmul Triumful vointei, realizat de Leni Riefenstahl, nfatiseaza grandioasa manifestatie
cu care debuta Congresul Partidului National Socialist German din septembrie 1934. Filmul
ncepe cu o vedere panoramica a cerului de un albastru splendid. Apoi, dinspre muntii tiviti
cu nori albi, apare un avion argintiu. Dedesubtul sau, camera ncepe sa nregistreze turnurile si
zidurile maiestuoase ale unui oras medieval: Nrnberg. Umbra avionului trece peste o coloana
uriasa de oameni n camasi brune, aflata n mars. Apar alte si alte strazi, toate pline cu siruri
de oameni marsaluind. n cele din urma avionul aterizeaza si se opreste ntr-un loc fastuos
amenajat. Din cabina sa sclipitoare, ca o zeitate coborta din ceruri, apare Adolf Hitler. O
multime n extaz i vine n ntmpinare.

Desi realizat n scop de propaganda, Triumful vointei contine imagini reale, socante, ce
dezvaluie unele dintre metodele folosite pentru manipularea pe scara larga a colectivitatii
Tehnici de manipulare
7
umane, precum si rezultatele cutremuratoare ale acestei manipulari. Circa un milion si
jumatate de cetateni s-au strns la Nrnberg, n septembrie 1934. Si nu au fost adusi cu forta.
Asemenea uriase adunari de oameni, care participau la procesiuni n lumina tortelor, asistau
laparade militare impresionante, ascultau discursuri incendiare, tinute de la naltimea unor
tribune grandioase, pavoazate cu gigantice nsemne naziste, si scandau la unison urale
precum: Sieg heil!, reprezentau o componenta vitala a "noii ordini" pe care nazistii o
impusesera Germaniei, dupa ce au preluat puterea n 1933.
Dincolo de asemenea manifestatii grandioase si de prezentarea unor filme precum
Triumful vointei, propaganda nazista a pus la punct numeroase alte metode de ndoctrinare.
Pictura, arhitectura, teatrul, radioul, ziarele, muzica, toate au fost supuse unei cenzuri stricte,
pentru a putea fi utilizate cu maximum de eficienta n controlul gndurilor, emotiilor si
comportamentului fiecarui cetatean din cel de-al Treilea Reich. Un vast sistem de manipulare
a fost construit pentru a putea supraveghea si dirija permanent fiecare mijloc de exprimare.
Studierea acestui sistem si analiza tehnicilor utilizate n cadrul sau pot oferi un posibil
raspuns la ntrebarea: "Cum a fost posibil ca nazistii sa ajunga la putere n Germania si sa
declanseze cel mai devastator conflict armat din istoria omenirii?"
La rndul lor, regimurile comuniste au aplicat, n linii generale, aceleasi metode de
manipulare precum cele utilizate de nazistii ai caror dusmani de moarte erau. n fond, si
fascismul si comunismul sunt ideologii totalitare, ce presupun strategii asemanatoare de
preluare a puterii si apoi de mentinere a acesteia.
Spre exemplu, manifestarile grandioase ce marcau discursurile lui Adolf Hitler fac parte
din aceeasi categorie cu spectacolele ce acompaniau cuvntarile lui Kim Ir Sen sau ale lui
Nicolae Ceausescu. Doar recuzita era diferita.
Un alt element comun, din pacate, l reprezinta dezastrul si nenumaratele victime umane
pe care le lasa n urma prabusirea regimurilor totalitare. Si iarasi, din pacate prea trziu, apar
ntrebari de genul: "Cum a fost posibil ca astfel de lucruri sa se ntmple?" Unul dintre
capitolele acestei carti radiografiaza tocmai mecanismele intime utilizate de propovaduitorii
totalitarismului pentru a remodela gndirea celor pe care i conduc.

n campania electorala din vara lui 1988, n Statele Unite, vicepresedintele George Bush
se situa mult n urma guvernatorului Michael Dukakis n cursa pentru fotoliul de la Casa
Alba. Majoritatea observatorilor erau convinsi ca avantajul lui Dukakis era imposibil de
ntrecut. Si totusi, spre surpriza generala, n numai cteva luni, George Bush a redus
handicapul, l-a anulat si a cstigat alegerile. Cei mai multi analisti politici sunt de parere ca
Willie Horton a jucat rolul principal n aceasta spectaculoasa rasturnare de situatie. Revista
Time l denumea: Cel mai valoros jucator din echipa lui George Bush.
Cine era acest Willie Horton? Nu facea parte dintre cei care au sustinut financiar
campania electorala a lui Bush si nici nu se numara printre consilierii viitorului presedinte. De
fapt, cei doi nici nu se ntlnisera vreodata.
Willie Horton era un delincvent afro-american, care fusese eliberat dintr-o nchisoare din
statul Massachusetts, nainte de termen, n cadrul unui program de reabilitare. Imediat dupa
eliberare, el a fugit n statul Maryland, unde a violat o femeie dupa ce i-a ranit concubinul.
Michael Dukakis era guvernator n Massachusetts atunci cnd a fost initiat respectivul
program de reabilitare.
Bogdan Ficeac
8
Bush l-a acuzat pe Dukakis ca actioneaza prea "moale" atunci cnd se pune problema
combaterii criminalitatii. Echipa lui Bush a pregatit imediat o serie de clipuri electorale pentru
televiziune, precum si articole publicitare pentru presa, n care era prezentata figura lui
Horton, n cele mai sinistre posturi. De asemenea erau transmise imagini cu delincventi
intrnd si iesind n voie prin usa turnanta a unei nchisori.
Asemenea clipuri si articole au atins coarda sensibila a multor americani, care se temeau
de escalada violentei, si au indus n rndurile opiniei publice sentimentul ca justitia americana
este prea blnda cu criminalii si chiar i favorizeaza n detrimentul cetatenilor obisnuiti. Pe de
alta parte, faptul ca Horton era negru a resuscitat anumite prejudecati rasiale n rndurile
albilor, care totusi constituie majoritatea electoratului.
Evident, n toate clipurile, Dukakis era facut raspunzator pentru sustinerea programelor
de reabilitare a detinutilor, programe ce aveau ca rezultat alte noi crime.
n replica, Michael Dukakis a venit cu o impresionanta cantitate de statistici si argumente.
El a subliniat ca Massachusetts era numai unul din multele state n care se introdusesera
programele de reabilitare si ca nsusi guvernul federal (n cadrul caruia George Bush era

vicepresedinte) eliberase detinuti nainte de termen. Dukakis a demonstrat cu date concrete ca

respectivele programe erau eficiente. Din cei cincizeci si trei de mii de detinuti eliberati
nainte de termen n 1987, foarte putini au recidivat. Pe lnga toate aceste argumente n
favoarea reabilitarii criminalilor, Dukakis si-a continuat campania electorala si cu numeroase
alte promisiuni: patru sute de mii de noi locuri de munca, reducerea masiva a taxelor,
cresterea numarului de politisti pe strazi s.a.m.d.
Dar americanii erau satui de statistici si de promisiuni la modul general. Daca Dukakis ar
fi avut un consilier specializat n psihologia sociala, acesta i-ar fi putut spune ca oamenii sunt
profund ngrijorati si chiar furiosi din cauza faptului ca ei sau cei care le sunt dragi pot fi
atacati, batuti si chiar omorti n plina strada, ca nu sunt interesati de statistici, grafice sau
date generale, ci de alegerea ca presedinte a unui tip "dur", care sa le asigure linistea. Asa cum
promitea sa faca George Bush...
Nimeni nu poate spune daca George Bush a fost un presedinte mai bun dect ar fi putut
sa fie Michael Dukakis. Cert este nsa ca el a avut o mai buna echipa de specialisti n
campanii electorale, o echipa care a stiut cum sa influenteze decisiv opiniile electoratului,
speculndu-i starea de spirit si speculnd momentul.
Faptul ca oamenii sunt mai putin interesati, n momentele decisive, de analiza la rece a
datelor si a fenomenelor, prefernd sa se ghideze dupa simturi si dupa ceea ce le dicteaza
instinctul de conservare este demonstrat si de un alt exemplu, care, la prima vedere, ar parea
n contradictie cu concluziile trase n urma campaniei electorale descrise mai sus. n ultimele
doua decenii, n Statele Unite s-a desfasurat o campanie vasta mpotriva fumatului. n acelasi
timp, companiile producatoare de tigari au pus n joc uriase sume de bani pentru publicitate.
Campania antifumat se axa pe prezentarea a numeroase date si statistici referitoare la
bolile grave cauzate de fumat si la efectele devastatoare ale acestora. n replica, producatorii
de tigari au lansat clipuri si articole publicitare, n care tigarile erau asociate cu distractia, cu
aventura, cu dragostea, cu tineretea. Nimic despre date, nimic despre statistici. Si totusi
adversarii fumatului au avut succes. n doua decenii, numarul fumatorilor americani s-a
njumatatit. Contradictia cu confruntarea Bush-Dukakis este doar aparenta. Desi campania
antifumat utiliza statistici si date concrete, esenta ei se referea la nsasi supravietuirea
Tehnici de manipulare
9
individului. Iar pentru foarte multi, sanatatea si viata s-au dovedit mai pretioase dect

aventura ori distractiile.

n acelasi timp, nu trebuie neglijat faptul ca antifumatorii au folosit, pe lnga numeroasele
date medicale, si clipuri de televiziune n care se facea apel la cele mai profunde sentimente
umane, precum dragostea si preocuparea pentru copii, pentru sanatatea si viitorul lor. Spre
exemplu, unul dintre aceste clipuri, avansat ca model n mai toate manualele destinate
agentilor de publicitate, prezenta un baietel si o fetita, n podul unei case. Copiii descopera un
cufar vechi si scot din el hainele de miri ale parintilor. Fetita mbraca rochia alba, mult prea
mare pentru ea, ncalta pantofii uriasi ai mamei si ncepe sa se machieze cu stngacie, n fata
unei oglinzi vechi. Baiatul, la fel, si pune pe el hainele largi ale tatalui, apoi vine lnga fetita
si se privesc amndoi n oglinda. Clipul nu are nici o explicatie. Abia n final, pe ecran apare
un text lapidar: Copiii tind sa-si imite parintii. Dumneavoastra fumati? Statisticile au
demonstrat ca prezentarea acestui clip a avut efecte sensibil mai mari dect toate celelalte
clipuri referitoare la urmarile negative ale fumatului asupra sanatatii.
Acest ultim exemplu ilustreaza unul dintre putinele cazuri n care tehnicile de influentare
a opiniei publice sunt utilizate n scopuri nobile. Din pacate, cel mai adesea, manipularea n
masa este exercitata de un grup restrns, n folosul propriu si n detrimentul intereselor celor
multi. nsa, indiferent de scop, tehnicile ramn aceleasi...
Despre Guyana, opinia publica mondiala nu are prea multe cunostinte. Situat n nordul
continentului sud-american, statul are cea mai mare parte a suprafetei acoperita cu mlastini si
paduri tropicale de nepatruns. Putin peste sapte sute de mii de oameni traiesc n localitatile de
pe coasta. Numele statului a capatat la un moment dat o oarecare popularitate datorita cartii
fostului ocnas-evadat Papillon, n rest viata guyanezilor este nvaluita de un anonimat deplin.
Si totusi, n noiembrie 1978, Guyana a ajuns brusc n atentia ntregii lumi. Ziarele, posturile
de radio si televiziune aveau ca principal subiect o inexplicabila tragedie petrecuta undeva n
jungla nconjurata de mlastini. Pe 18 noiembrie, n acel an, noua sute unsprezece oameni,
adepti ai sectei Templul poporului, s-au sinucis n cadrul unei ceremonii bizare. Secta era
condusa de pastorul Jim Jones, care a murit mpreuna cu adeptii sai.
Povestea lui Jim Jones ncepuse cu peste doua decenii n urma, n Indiana, unde el a
fondat Templul poporului. Pe atunci, Jones propovaduia toleranta interrasiala, iar adeptii sai i
ajutau pe sarmani, i hraneau, le gaseau uneori locuri de munca. Pe masura ce congregatia sa
crestea, Jim Jones a nceput sa pretinda tot mai mult devotament si supunere adeptilor sai. n
1965, urmat de circa o suta de oameni, s-a mutat n California. Secta a nceput sa se dezvolte,

au fost nfiintate nuclee noi, iar Cartierul General s-a stabilit la San Francisco.
Dincolo de imaginea sa publica, de lider spiritual foarte iubit de adepti, militnd pentru
armonia interrasiala, "parintele" Jones a nceput sa-si construiasca si n cadrul sectei sale
imaginea unui Mesia, venit ca o binecuvntare n mijlocul oamenilor. El i-a determinat pe
adeptii sai sa-l venereze si sa i se nchine n cadrul unor ritualuri tot mai sofisticate. n acelasi
timp, se folosea de numarul tot mai mare al membrilor sectei, precum si de supunerea lor
desavrsita n fata ordinelor sale, pentru a-si spori influenta politica.
Templul poporului a capatat amploare. Pentru a avea puterea absoluta asupra supusilor
sai, Jim Jones le-a cerut o loialitate absoluta, a initiat un sistem foarte riguros de disciplinare a
"ratacitilor" si a nceput sa prezica, n cuvntarile sale, sfrsitul lumii n urma unei iminente
catastrofe nucleare. Evident, singurii care ar supravietui holocaustului ar fi cei care credeau
sincer n el. n multe din predicile sale ataca rasismul si sistemul capitalist, nsa cele mai
Bogdan Ficeac
10
virulente atacuri erau ndreptate mpotriva inamicilor Templului poporului si, mai ales,
mpotriva acelor adepti care se mai ndoiau de caracterul sau mesianic.
Secta a nceput sa-i ngrijoreze tot mai mult pe locuitorii din San Francisco. Rudele celor
racolati faceau apel la autoritati, ziarele publicau tot mai multe articole defavorabile lui Jones,
iar tensiunea a atins punctul culminant o data cu o veritabila batalie juridica n urma careia
Jim Jones ameninta sa obtina custodia asupra unui baietel de sase ani, n ciuda opozitiei
rudelor acestuia.
Predicatorul a simtit ca zilele sectei sale sunt numarate n California, de aceea a hotart sa
plece, mpreuna cu aproape o mie dintre adepti, n Guyana. Acolo, izolati n jungla
nconjurata de mlastini, au construit asezarea Jonestown.
Foarte putine informatii au mai ajuns n Statele Unite despre ceea ce se petrecea n
"comunitatea socialista crestina" din Jonestown, dupa cum o denumea nsusi pastorul. Cei
care doreau sa paraseasca secta, sau doar se ndoiau de Jones, erau supusi unor pedepse
severe, mergnd de la umilirea publica pna la batai crncene.
n noiembrie 1978, Leo Ryan, membru al Congresului Statelor Unite, a plecat spre
Guyana spre a verifica informatiile conform carora, n Jonestown, oamenii erau tinuti
mpotriva vointei lor. Ryan a luat cu el ctiva ziaristi si cteva rude ngrijorate ale unora dintre
sectanti. Ajunsi la Jonestown, au petrecut acolo o seara si nceputul zilei urmatoare,

ascultndu-i pe membrii comunitatii cum si lauda viata paradisiaca. Toti si exprimau dorinta
ferma de a ramne acolo. Si totusi, doua familii au reusit sa-i strecoare lui Ryan mesaje n
care l implorau sa-i ia cu el la plecare. Dupa ncheierea vizitei, n timp ce Ryan, echipa sa si
"ereticii" se pregateau sa urce n avion, ctiva pistolari din garda lui Jim Jones au deschis
focul si au ucis cinci oameni, inclusiv pe Leo Ryan.
n timp ce dinspre pista de aterizare se auzeau mpuscaturile, Jones a adunat toata
comunitatea, le-a spus oamenilor ca inamicii sunt pretutindeni si ca este timpul sa treaca la
"sinuciderea revolutionara", asa cum o exersasera, teoretic, de nenumarate ori pna atunci.
Oamenii de ncredere ai lui Jones si-au luat armele pentru a supraveghea mai bine ritualul. Un
bol mare de cristal, continnd suc de fructe n care se turnasera sedative si cianura, a nceput
sa circule printre oameni. Adultii au fost sfatuiti sa-si ucida nti copiii, apoi sa-si ia si ei
viata. Ctiva au protestat, nsa reactia multimii i-a redus la tacere.
Acel ultim discurs al lui Jim Jones, ntrerupt de interventiile unora dintre adepti, a fost
imprimat pe casete audio si a ajuns apoi la cunostinta opiniei publice. Este halucinant ce s-a
ntmplat acolo, n numai cteva minute...
Jones: Mi-am dat toata silinta sa va asigur o viata mai buna. Dar n ciuda tuturor
ncercarilor mele, o mna de oameni, cu minciunile lor, ne-au facut viata imposibila. Daca
nu putem trai n pace, atunci sa murim n pace!... (multimea aplauda)... Am fost att de crunt
nselati... n urmatoarele cteva minute unul dintre oamenii din acel avion l va mpusca pe
pilot... Stiu asta... Nu am planuit-o, dar stiu ca se va ntmpla... Nu avem scapare... Asa ca
parerea mea este sa fiti blnzi cu copiii, sa fiti blnzi cu batrnii si sa luati potiunea asa cum
o faceau vechii greci. Sa treceti dincolo n liniste, pentru ca noi nu ne sinucidem, acesta este
un act revolutionar... Nu mai exista cale de ntoarcere. Doar dusmanii se vor ntoarce pentru
a spune alte si alte minciuni...
O femeie: Simt ca att timp ct mai exista viata, exista si speranta...
Tehnici de manipulare
11
Jones: Si totusi, cndva fiecare trebuie sa moara...
Multimea: Asa este! Asa este!
Jones: Ce au facut si ce fac acei oameni, ce ne pregatesc ei nseamna o viata mai rea
dect iadul... Pentru mine, moartei nu este un lucru nspaimntator... Viata este cea
blestemata... Nu merita sa traim cum vor ei...

Femeia: Dar mi-e frica sa mor...

Jones: Nu cred. Nu cred ca ti-e frica...
Femeia: Cred ca sunt prea putini cei care ne-au parasit, pentru ca o mie doua sute de
oameni sa-si dea vietile pentru ei... Ma uit la toti copiii acestia si cred ca ei merita sa
traiasca...
Jones: Eu cred ca merita mai mult... merita linistea. Cel mai bun lucru pe care l putem
face este sa parasim aceasta lume blestemata... (multimea aplauda n delir)
Un barbat: S-a terminat, surioara... Am trait o zi minunata... (aplauze)
Al doilea barbat: Daca ne spui ca trebuie sa ne dam vietile acum, suntem pregatiti...
(aplauze)
Peste tipetele copilasilor fortati sa nghita otrava, vocea lui Jones se aude insistnd asupra
necesitatii sinuciderii, grabindu-i pe oameni...
Jones: Va rog, luati doctoria. Este simplu, foarte simplu. Nu veti avea convulsii... Nu va
fie teama sa muriti... Altfel veti vedea curnd oameni ateriznd aici... Venind sa ne tortureze
poporul...
A doua femeie: Nu trebuie sa ne ngrijoram. Fiecare sa-si pastreze calmul si sa ncerce
sa-i linisteasca pe copii... Ei nu plng de durere, ci numai pentru ca gustul potiunii este putin
amar...
A treia femeie: Nu este nimic de plns. E ceva care ar trebui sa ne nveseleasca...
(aplauze)
Jones: Va rog, pentru numele lui Dumnezeu, sa trecem mai repede peste asta... Este o
sinucidere revolutionara. Nu este o simpla sinucidere menita sa ne distruga... (vocile se
roaga: "Tata.."; aplauze)
Al treilea barbat: Tatal ne-a adus att de departe. Eu aleg sa merg cu El mai departe...
Jones: Trebuie sa murim cu demnitate. Mai repede, mai repede, mai repede... Trebuie sa
ne grabim... ncetati istericalele. Moartea este de un milion de ori mai preferabila dect sa
traim nca o zi din viata asta blestemata... Daca ati sti ce va asteapta, ati fi fericiti ca treceti
dincolo n noaptea asta...
A patra femeie: A fost o mndrie sa merg alaturi de voi n aceasta permanenta lupta
revolutionara... nu mi mai pot dori altceva dect sa-mi dau si viata pentru socialism, pentru
comunism. ti multumesc, Tata, pentru tot...
Bogdan Ficeac

12
Jones: Doamne, primeste-ne vietile... Nu ne sinucidem. Facem un act revolutionar de
sinucidere, pentru a protesta mpotriva unei lumi inumane...
A doua zi, cnd echipele trimise de autoritati au ajuns n Jonestown, au descoperit acolo o
priveliste terifianta. Sute de cadavre zaceau n jurul podiumului de pe care le vorbise Jim
Jones. Sectantii murisera mbratisati sau tinndu-se de mna. Doar ctiva se pare ca
rezistasera, motiv pentru care li s-a turnat otrava cu forta pe gt ori li s-a injectat. Cadavrul lui
Jim Jones se afla printre cele ale adeptilor sai.
ntreaga lume a fost socata de ceea ce s-a ntmplat n micuta asezare din jungla Guyanei.
Nimeni nu putea ntelege cum au ajuns sute de oameni simple marionete, cum si-au urmat
liderul fara sa rationeze, cum au ajuns sa-i ndeplineasca dorintele si sa se supuna ntr-att,
nct sa-si omoare copiii si apoi sa se sinucida. Aceasta carte si propune sa dea un posibil
raspuns la astfel de ntrebari. Mai ales ca tot ceea ce s-a ntmplat la Jonestown nu reprezinta
un caz singular. Chiar daca numarul victimelor nu a atins asemenea dimensiuni ca n Guyana,
istoria s-a repetat, n linii mari, cu secta davidienilor, n 1993.
David Koresh, conducatorul sectei, a refuzat sa permita autoritatilor accesul n veritabilul
fort pe care l construise, din lemn, n apropiere de localitatea Waco, din Texas. Oamenii legii
voiau sa verifice unele zvonuri conform carora membrii cultului si maltratau copiii. Fortnd
intrarea n fort, patru agenti federali au fost ucisi n cadrul unui schimb de focuri cu sectantii
baricadati n interior. A urmat un asediu de cincizeci si una de zile. Desi unii dintre membrii
cultului au parasit fortareata, Koresh a refuzat sa se predea. n cele din urma, politistii au
hotart sa dea asaltul decisiv, precedat de aruncarea unor grenade cu gaz lacrimogen n incinta
fortului. n lupta ce a urmat, cladirile au fost cuprinse de flacari si mistuite complet n mai
putin de treizeci de minute. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca focul fusese pus de
davidieni, dupa ce, mai nti, si-au ucis copiii, ntr-un gest disperat de a refuza sa se predea.
Nimeni dintre cei aflati nauntru nu a scapat din incendiu. Dupa ce s-au stins flacarile, au fost
descoperite ramasitele a saptezeci si cinci de persoane. Si din nou au aparut ntrebari de genul:
"Cum a fost posibil sa se ntmple asa ceva?"
n 1995, de data aceasta n Europa, opinia publica a fost din nou socata de sinuciderea
colectiva a unora dintre adeptii sectei Templul soarelui, ale caror trupuri au fost gasite ntr-o
vila izolata din Elvetia. Si exemplele pot continua.
nsa cazurile amintite pna acum reprezinta doar urmarile duse pna la extrem ale unor

ncercari de remodelare totala a gndirii umane, n cadrul unor secte, care, la nceput, par cu
totul inofensive. Numeroase alte exemple, fara conotatia tragica a celor de mai sus, dar
genernd o ngrijorare la fel de mare, apar aproape la tot pasul. Adeptii cultului Hare Krishna
au dezvoltat tehnici extrem de subtile de manipulare, nu numai pentru a face noi prozeliti, ci
si cu scopul de a strnge fonduri pentru secta, pe strada, de la trecatori obisnuiti. Membrii
sectei Biserica Unificarii, conduse de sud-coreeanul Sun Myung Moon, participa periodic, pe
stadioane, la ceremoniile unor casatorii n masa. Mii de cupluri sunt unite n acelasi timp, fara
ca mirii sa se fi cunoscut vreodata. Cuplurile sunt alcatuite de Moon si de suita sa. Adeptii
sectei Copiii Domnului, conduse de David Berg, si doneaza de buna-voie ntreaga avere
bisericii, n fapt conducatorului acesteia. n Romnia, conform relatarilor din presa, tinerii
adepti ai unei pseudosecte, conduse de un anume Gregorian Bivolaru, participa la orgii
sexuale n grup, ajungnd chiar sa accepte un ritual n care si beau unul altuia urina, convinsi
fiind de liderul lor ca aceasta reprezinta un "izvor de sanatate".
Din nou apar ntrebari de genul: "Cum este posibil?"
Tehnici de manipulare
13
Trebuie amintit, ca o ironie a sortii, ca atunci cnd echipele trimise de autoritati au sosit
la locul tragediei din Jonestown au vazut deasupra podiumului nconjurat de sute de cadavre,
de unde Jones si tinuse discursurile, o pancarta pe care scria cu litere de-o schioapa: "ACEIA
CARE NU SI AMINTESC TRECUTUL, SUNT CONDAMNATI SA-L REPETE".
Tocmai pentru a nu se repeta un astfel de trecut, si nu numai de aceea, o asemenea carte
este necesara...
Tehnicile de manipulare sunt dintre cele mai diverse, de la foarte simple la extrem de
sofisticate, de la cele cu efecte imediate pna la cele ale caror urmari se vad dupa ani de zile
sau chiar dupa decenii, de la unele utilizate pentru influentarea unei anumite persoane, ntr-o
anumita mprejurare, pna la altele axate pe remodelarea unei ntregi societati.
Pe lnga exemplele de pna acum, cu larga rezonanta, este interesant de amintit si un caz
de manipulare din cele aparent fara prea mare importanta.
n 1736, Benjamin Franklin marturisea ca a utilizat nvatamintele din ntelepciunea
populara ca strategie politica. Episodul va fi cunoscut mai trziu, dupa preluarea sa ca
exemplu, n manualele de psihologie sociala, drept: "Manipularea Ben Franklin". Despre ce
este vorba?

Pe cnd era membru n forul legislativ al statului Pennsylvania, Franklin era tot timpul
contrat de un oponent politic, care parea chiar sa-l antipatizeze. Situatia devenise enervanta,
motiv pentru care Ben Franklin a nceput sa se gndeasca tot mai des la o solutie prin care sa-l
reduca la tacere pe respectivul oponent. Si a gasit-o. Iata-l povestind singur n ce mod a
actionat:
Nu ma ncnta ideea s-i cstig favorurile manifestnd un respect servil fata de el, asa ca
am folosit o alta metoda. Auzind ca are n biblioteca lui o carte foarte rara si valoroasa, i-am
scris un biletel n care mi exprimam dorinta de a citi cu atentie respectivul volum si l rugam
sa-mi faca favoarea de a mi-l mprumuta pentru cteva zile. Mi l-a trimis imediat, iar eu i lam
restituit peste vreo saptamna mpreuna cu un alt biletel n care mi aratam recunostinta
pentru favoarea pe care mi-o facuse. Cnd m-a ntlnit din nou la Camera, s-a apropiat de
mine si mi-a vorbit (ceea ce nu facuse niciodata nainte), folosind un ton extrem de civilizat.
Apoi, n toate ocaziile si-a aratat bunavointa n a ma servi, asa ca am devenit buni prieteni,
iar prietenia noastra a durat pna la moartea lui. Acesta este un alt exemplu al adevarului
cuprins ntr-o veche zicala, pe care am nvatat-o si care spune: "Cel care ti-a facut odata o
favoare, este mult mai disponibil sa te ajute din nou dect acela care ti este obligat."
Scepticii ar putea fi nclinati sa creada ca succesul lui Franklin fusese determinat, n mare
masura, de farmecul sau personal si mai putin de strategia aplicata. Pentru a clarifica
problema, doi cercetatori n psihologie, Jon Jecker si David Landy, au imaginat, n 1969, un
experiment care sa determine ct mai obiectiv efectul "Manipularii Ben Franklin". Ei au
propus unei grupe de studenti sa participe la un test oarecare, n prezenta unui experimentator.
De pe urma testului fiecare student a cstigat o anumita suma de bani. Ceva mai trziu,
experimentatorul a abordat o treime dintre studenti, explicndu-le ca a finantat testul din
propriul sau buzunar si ca nu mai are nici un fel de fonduri pentru a continua cercetarile. La
sfrsit i-a ntrebat: Ca o mare favoare pentru mine, ati fi dispusi sa returnati banii pe care iati
cstigat? Aceeasi cerere a fost facuta si celei de-a doua treimi dintre studenti (diferite de
prima), nsa de aceasta data cel care a formulat-o nu a mai fost experimentatorul, ci secretarul
Bogdan Ficeac
14
Catedrei de psihologie, care le-a explicat studentilor ca banii provin din fondurile
universitatii, care au ajuns la limita inferioara. Restul de studenti (a treia treime) nu au primit
nici o solicitare n ceea ce priveste banii. n cele din urma, fiecare student a fost rugat sa mai

completeze un chestionar, care i cerea, printre altele, sa-i acorde o nota ntre 1 si 10
experimentatorului.
Media notelor acordate de "neutri" (cei carora nu li s-a pomenit de returnarea fondurilor)
a fost 5,8. Media notelor date de cei carora favoarea le-a fost ceruta de catre secretarul
Catedrei a fost de 4,4. Cei care au fost rugati de experimentator sa returneze banii i-au dat
note cu o medie de 7,2, convinsi fiind ca este un tip simpatic si merita sa fie ajutat.
Experimentul a dovedit ca "Manipularea Ben Franklin" nu depinde de farmecul celui care
o aplica, ci are un caracter strict obiectiv...
Pe 4 noiembrie 1991, n New Yorker aparea o scurta stire: n ultimele doua saptamni, n
tunelurile metroului din New York au fost ucisi un cersetor, un lucrator de la ntretinere si un
cine. Nouazeci de oameni au telefonat la Autoritatea de Tranzit pentru a-si exprima
ngrijorarea n legatura cu soarta cinelui, nsa numai trei apeluri au fost n legatura cu
lucratorul. Nimeni nu s-a interesat de cersetor.
Stirea ilustreaza elocvent fenomenul dezumanizarii. n termenii psihologiei sociale,
dezumanizarea nseamna actul de a percepe victimele ca fiinte nonumane. Dezumanizarea
slabeste sentimentul de respingere instinctiva a violentei si faciliteaza escalada actelor de
agresiune, sub diversele lor forme.
nca un exemplu care demonstreaza ca, din nefericire, fenomenul de dezumanizare nu
este deloc rar. Conform articolelor aparute n presa romneasca, ce preluau date furnizate de
Institutul Medico-Legal din Bucuresti, n timpul celor doua saptamni de viscol puternic din
noiembrie 1995, circa o suta cincizeci de oameni si-au pierdut viata pe strazi, n marea lor
majoritate cersetori si cetateni fara locuinte. O tragedie de proportii, care nu a declansat nsa
nici o reactie. Oficialitatile au consemnat faptul ca pe ceva obisnuit n astfel de perioade cu
vreme rea, politicienii nu i-au dat nici cea mai mica importanta, dar cel mai ngrijorator este
faptul ca nici macar opinia publica nu a reactionat n vreun fel. Victimele au fost catalogate
drept "cersetori", "vagabonzi", "betivi" s.a.m.d., extrem de putini fiind cei care le-au privit ca
pe niste fiinte umane, ca pe niste semeni, indiferent de starea lor materiala, de vrsta sau de
eventualele vicii, pentru care, ntr-o mare masura, societatea este responsabila. O suta
cincizeci de oameni au murit pe strazi, n cteva zile, fara ca semenii lor sa se sinchiseasca si
sa ceara macar construirea unui banal azil de noapte pentru adapostirea vitregitilor de soarta.
Fenomenul dezumanizarii exista si el este ngrijorator de raspndit. nsa mult mai
ngrijorator este faptul ca artizanii manipularii l pot induce si exploata la maximum, prin

tehnici specifice, atunci cnd interesele lor o cer. Iar efectele sunt nspaimntatoare.
Exterminarea celor sase milioane de evrei n a doua conflagratie mondiala, lansarea bombelor
de la Hiroshima si Nagasaki, masacrele ce au provocat si continua sa provoace milioane de
victime n toate razboaiele de pe glob, miile de vieti distruse n atentatele teroriste,
nenumaratele victime ale regimurilor totalitare si multe alte atrocitati au fost si sunt posibile si
prin aplicarea tehnicilor de dezumanizare la adresa inamicului. Nazistii ucideau evrei nu
Tehnici de manipulare
15
oameni, comunistii ucideau dusmani ai poporului, nu oameni, comandourile teroriste arabe
ucideau agenti ai imperialismului, nu oameni s.a.m.d.
Prima etapa n a determina oamenii obisnuiti sa-si ucida sau sa-si prigoneasca semenii
este dezumanizarea potentialelor victime prin tehnici specifice de manipulare, pe care se
bazeaza ntregul sistem propagandistic menit sa declanseze si sa sustina conflictele...
Iata numai cteva argumente care fac necesar studiul tehnicilor de manipulare a
constiintelor. Pentru a putea rezista celor care doresc sa perverteasca mintile semenilor lor,
transformndu-i n simple marionete sau ntr-o masa de manevra, pentru a putea rezista chiar
si ncercarilor minore de a fi fortati sa acceptam sau sa facem lucruri care nu ne sunt n fire,
cunoasterea unor asemenea tehnici este un prim pas...
Bogdan Ficeac
16
Scurta clasificare a manipularilor
Situatiile sociale exercita un control semnificativ asupra comportamentului uman.
Actiunile si reactiile individului la stimulii dintr-un anumit mediu social sunt determinate de
forte si constrngeri specifice acelui mediu, ntr-o masura mult mai mare dect ar fi de
asteptat daca s-ar avea n vedere doar personalitatea intima a celui n cauza. Chiar si aspecte
care par banale, nesemnificative, pot determina schimbari majore n comportamentul
persoanelor aflate ntr-o anume situatie sociala. Cuvinte, etichete, lozinci, semne,
regulamente, legi si, ntr-o mare masura, prezenta celorlalti sunt factori cu o mare putere de
influenta asupra individului, dirijndu-i reactiile si comportamentul uneori chiar fara ca
respectivul sa-si dea seama.
n termenii psihologiei sociale, putem vorbi de manipulare atunci cnd o anume situatie
sociala este creata premeditat pentru a influenta reactiile si comportamentul manipulatilor n

sensul dorit de manipulator.

Manipularile pot fi clasificate n functie de diverse criterii. Profesorul Philip Zimbardo,
de la Universitatea Stanford, California, utilizeaza drept criteriu amplitudinea modificarilor
efectuate ntr-o anumita situatie sociala. Astfel "manipularile mici" sunt cele obtinute prin
schimbari minore ale situatiei sociale. Trebuie remarcat ca, desi n aceasta acceptiune manipularile
pot fi clasificate ca mici, medii si mari, consecintele lor nu respecta o
corespondenta stricta cu amplitudinea modificarilor initiale. Spre exemplu, schimbari mici pot
avea consecinte majore si invers.
Manipularile mici, obtinute prin modificari minore ale situatiei sociale, pot avea, uneori,
efecte surprinzator de ample. De pilda, donatiile pot creste simtitor atunci cnd cererea este
nsotita de un mic serviciu, aparent nesemnificativ, de un apel la binecuvntarea cereasca sau
chiar numai de nfatisarea celui care formuleaza cererea. Membrii sectei Hare Krishna au pus
la punct un sistem extrem de simplu si de eficient pentru adunarea fondurilor. Un membru al
sectei, ras n cap si nvesmntat n specifica toga alba, se plaseaza n sala de sosiri a unui
aeroport si i asteapta pe calatori cu o floare n mna. Cnd acestia ncep sa iasa, si ocheste
imediat o "victima" si i ofera floarea insistnd sa fie primita fara nici o obligatie, doar asa, ca
semn al bucuriei de a trai si al iubirii fata de semeni. Daca darul este acceptat, imediat
membrul sectei scoate o mica revista a cultului si o ofera si pe aceasta, dar de asta data contra
unei... mici donatii. Foarte putini sunt cei care pleaca numai cu floarea, fara a face vreo
donatie. La fel, cei care aduna fonduri pentru diverse actiuni de protejare a mediului, de pilda,
i roaga pe trecatori sa semneze ntr-un registru voluminos, despre care se afirma ca va
constitui unul din "argumentele" respectivei organizatii n actiunile de convingere a
autoritatilor. De asemenea, semnatarului i se ofera si o insigna sau o mica planta. Abia la
Tehnici de manipulare
17
sfrsit se formuleaza cererea pentru o donatie "nesemnificativa". Din nou, foarte putini sunt
cei care, dupa ce au semnat si au primit insigna, pleaca fara sa-si subtieze portmoneul.
Cersetorii utilizeaza si ei nenumarate trucuri pentru a stimula spiritul caritabil al
trecatorilor. La cersit sunt trimisi mai ales copiii, dezbracati iarna, plngnd vara, uneori
mutilati intentionat pentru a spori mila cetatenilor. Sume importante sunt platite celor care
compun versurile si muzica unor cntece deosebit de lacrimogene, gen: Fara mama, fara
tata... Sarbatorile de iarna sunt exploatate cu saptamni de zile nainte sau dupa, prin

ngnarea de colinde care sa sensibilizeze potentialul donator etc. Sume incredibil de mari
sunt adunate de spalatorii de parbrize, care si deghizeaza cersetoria sub aparenta unor servicii
utile celor aflati la volan. n Bucuresti, pentru mai putin de treizeci de secunde ct dureaza
curatatul unui parbriz, se primeste, n medie, o suma echivalenta cu cstigul unui muncitor n
treizeci de minute. nsa foarte putini dintre cei care dau banii se gndesc la acest lucru.
n 1966, Scott Fraser si Jonathan Freedman au imaginat un experiment care a demonstrat
obiectivitatea unor asemenea tehnici de manipulare minora. Despre ce era vorba? ntr-un
cartier obisnuit, casele au fost luate la rnd si fiecarui proprietar i s-a propus sa permita
instalarea, n fata curtii sale, a unui panou imens pe care scria Conduceti cu prudenta. Desi s-a
facut apel la spiritul lor civic, numai saptesprezece la suta au acceptat sa-si umbreasca
gazonul cu asa ceva. O a doua grupa de experimentatori s-a deplasat ntr-o alta zona a
cartierului si a colindat casele cerndu-le proprietarilor sa semneze o petitie n favoarea
introducerii unor reguli stricte de circulatie preventiva. Aproape toti au acceptat sa-si depuna
semnatura pe un act ce nu le atragea vreo obligatie. Doua saptamni mai trziu, echipa a
vizitat din nou proprietarii ce semnasera petitia, propunndu-le instalarea panoului. De data
aceasta, procentul celor care au acceptat a fost de trei ori mai mare fata de primul caz. Deci
pentru a determina oamenii sa accepte o concesie majora, este convenabil sa li se prezinte mai
nti o cerere nesemnificativa, dar de aceeasi natura, careia aproape fiecare i va da curs,
pentru ca abia dupa aceea sa se vina cu cererea avuta n vedere de la bun nceput. Dupa cum
arata rezultatele experimentului descris anterior, sansele de reusita se vor tripla utiliznd
respectiva tehnica, denumita de psihologi: Piciorul-n-usa. Desi tehnica se bazeaza pe stimuli
sociali minori, efectele ei pot fi extrem de puternice, uneori la nivelul unei societati ntregi.
Un minim contact social poate determina de asemenea schimbari semnificative de
comportament. Spre exemplu, pe plaja, un necunoscut se adreseaza "vecinului de cearsaf: Va
rog sa va uitati putin la lucrurile mele. Lipsesc doar cteva minute. n momentul aparitiei
unui hot care aduna respectivele lucruri si fuge, cetateanul rugat sa le pazeasca porneste de
cele mai multe ori n urmarirea hotului si se agita pentru a determina prinderea lui. Lucru care
s-ar ntmpla cu o probabilitate mult redusa n cazul n care rugamintea nu ar fi fost facuta.
Uneori, hotii utilizeaza asemenea trucuri pentru a-l jefui tocmai pe cel rugat sa aiba grija de
lucrurile unui necunoscut.
Micile manipulari pot avea si efecte de o extrema gravitate la nivelul ntregii societati.
Spre exemplu, n 1992, n Romnia, televiziunea nationala a prezentat mai multe zile la rnd

informatii oficiale privind o iminenta criza de pine, din cauza lipsei de gru. S-a indus astfel
un sentiment de panica la nivelul ntregii societati. Cteva zile mai trziu, oamenii au rasuflat
usurati aflnd, tot de la televiziune, ca guvernul a rezolvat situatia prin acceptarea unor
masive importuri de gru. Abia mult mai trziu, n presa au nceput sa apara materiale privind
substratul ocult al afacerii. Criza fusese artificial creata pentru a justifica masivele importuri,
aducatoare de comisioane fabuloase pentru cei care le-au derulat beneficiind de complicitatea
guvernului. n realitate, taranii din Romnia aveau suficient gru pentru a satisface necesarul
la nivel national, nsa pretul de achizitie care le-a fost oferit era ridicol de mic, tocmai pentru
a-i determina sa refuze comercializarea stocurilor n asteptarea unui pret mai bun. Pretul
Bogdan Ficeac
18
grului importat a fost de trei ori mai mare dect cel propus taranilor, dar afacerea s-a derulat
pentru ncasarea respectivelor comisioane. Efectele s-au regasit att n cresterea generala a
preturilor, ct si n deteriorarea situatiei financiare a micilor proprietari agricoli, care nu au
avut posibilitatea sa-si valorifice recoltele pentru a obtine surse de finantare a lucrarilor din
anii urmatori. O strategie similara a fost folosita si pentru generarea unor alte crize artificiale
precum cea a uleiului, a zaharului, a orezului etc. Numeroase fabrici de ulei sau zahar din
Romnia au fost aduse premeditat n stare de faliment pentru a permite importurile aducatoare
de comisioane fabuloase.
Crizele amintite pot fi prezentate ca rezultate grave ale unor manipulari minore, dar pot fi
reluate si n subcapitolul marilor manipulari, daca se analizeaza ntreg contextul ce le-a facut
posibile. Spre exemplu, pastrarea deliberata a televiziunii nationale ca unic mijloc de
informare pentru marea majoritate a cetatenilor, lucru ce a facut, ntre altele, posibila
inducerea panicii generale prin comunicate privind iminenta criza de pine, nu mai intra n
categoria manipularilor minore, ci a celor de anvergura.
O alta tehnica de manipulare este:Trntitul-usii-n-fata. Desi total opusa, ca esenta, cu
Piciorul-n-usa, etectele sunt aceleasi. Prin aceasta tehnica, oamenii sunt determinati sa
accepte o anume concesie, prezentndu-li-se n prealabil o cerere mult mai mare, de aceeasi
natura, care are toate sansele sa fie refuzata. Abia dupa aceea se vine cu cererea avuta n
vedere de la bun nceput. Aceasta are toate sansele de a fi acceptata, deoarece, prin
comparatie cu solicitarea inacceptabila de dinainte, pare foarte rezonabila.
n 1975, psihologul Robert Cialdini si colegii sai au imaginat un experiment menit sa

analizeze efectul acestei tehnici. Ei i-au ntrebat pe elevii unui colegiu daca accepta sa
nsoteasca si sa supravegheze un grup de copii handicapati, pentru doua ore, ntr-o vizita la
gradina zoologica. Numai saisprezece la suta dintre cei ntrebati au acceptat. Unui alt grup de
elevi i s-a prezentat, n prealabil, o propunere mult mai ampla. n mod obisnuit, recrutam
voluntari dintre elevi, pentru a lucra fara plata, n calitate de consilieri la Centrul de detentie
a minorilor, a spus experimentatorul. Apoi a continuat: Serviciul consta n doua ore de munca
pe saptamna, timp de doi ani. Cine se ofera? Dupa cum era de asteptat, nimeni nu a acceptat
un angajament pentru o perioada att de lunga. n urma refuzului, experimentatorul a facut o a
doua propunere, cea referitoare la nsotirea copiilor handicapati. Circa cincizeci la suta din
elevi au acceptat. Deci si n cazul tehnicii Trntitul-usii-n-fata, ca si n cazul Piciorului-nusa,
sansele de obtinere a unei concesii au crescut de trei ori, n comparatie cu cazurile n care
cererea a fost normala.
Ca o scurta recapitulare, Piciorul-n-usa consta n obtinerea prealabila a unei mici
concesii, care sa determine sporirea disponibilitatii celui vizat de a accepta o concesie mai
mare, Trntitul-usii-n-fata, la rndul sau, consta n prezentarea prealabila a unei cereri
aproape imposibil de acceptat, prin comparatie cu care urmatoarea solicitare sa para mult mai
rezonabila si sa aiba mult mai multe sanse de a fi acceptata.
Trebuie precizat nca o data ca asemenea tehnici pot apartine categoriei micilor
manipulari, dar la fel de bine pot constitui componente ale unui sistem de manipulare pe scara
larga. Ele pot fi utilizate pentru a influenta deciziile unei singure persoane sau pot sa genereze
efecte puternice la nivelul ntregii societati, asa cum se va vedea si dintr-un studiu de caz ce
face subiectul unui capitol aparte al volumului de fata.
Tehnici de manipulare
19
Manipularile medii se refera la modificari importante ale situatiilor sociale, cu efecte
care, uneori, depasesc n mod dramatic asteptarile, tocmai pentru ca enorma putere de
influenta a situatiilor sociale asupra comportamentului uman este subevaluata n cele mai
multe cazuri.
Cu doua decenii n urma, Stanley Milgram a initiat o serie de experimente cu rezultate
de-a dreptul socante n ceea ce priveste supunerea individului fata de o anume autoritate.
n cadrul experimentului standard, li se propunea voluntarilor sa participe la un test menit
sa studieze capacitatea de memorare si influentarea acestei capacitati prin administrarea unor

pedepse n caz de greseala. Voluntarul era introdus ntr-o ncapere si asezat la o masa pe care
se afla pupitrul de comanda al unui aparat de generat socuri electrice. Printr-un geam de sticla,
voluntarul vedea o alta ncapere, n care un tip de patruzeci si sapte de ani, usor
supraponderal, cu o nfatisare agreabila, sedea pe un scaun, conectat la electrozii ce urmau sa
administreze socurile. n aceeasi camera cu primul voluntar, care va fi denumit "profesorul",
se afla un experimentator sobru, care ncepea prin a spune ca persoana aflata dincolo de geam
se oferise tot de buna-voie pentru testare.
Testul consta n citirea unor perechi de cuvinte pe care cel cu electrozii, numit "elevul",
trebuia sa le memoreze. Apoi "profesorul" ncepea sa spuna cte un cuvnt, iar "elevul" sa
raspunda cu perechea lui. Pentru fiecare greseala, "profesorul" trebuia sa-i administreze
"elevului" un soc electric ncepnd cu cincisprezece volti si putnd ajunge pna la patru sute
cincizeci de volti, n trepte de cte cincisprezece volti. Pentru a-l avertiza pe "profesor" asupra
a ceea ce urma sa-i faca "elevului", experimentatorul i aplica, demonstrativ, primului un soc
de patruzeci si cinci de volti, destul de dureros.
Testul ncepe. Primele raspunsuri ale "elevului" sunt corecte. Apoi, la prima greseala,
"profesorul" i administreaza cincisprezece volti, provocndu-i o tresarire evidenta. Urmeaza
nca o greseala si un soc de treizeci de volti. Treptat, pe masura ce timpul trece si socurile
cresc n intensitate, suferinta "elevului" devine tot mai evidenta, iar "profesorul" ncepe sa
aiba mustrari de constiinta. Dar la fiecare ezitare a acestuia, experimentatorul l ndeamna
sobru: Va rog, continuati. Peste saptezeci si cinci de volti, "elevul" ncepe sa tipe de durere, la
o suta cincizeci urla pentru a fi lasat sa plece, acuznd dureri de inima, la o suta nouazeci si
cinci strigatele devin insuportabile. "Profesorul" este si el nnebunit, speriat, darmat. Insa la
fiecare ezitare, vocea sobra a experimentatorului l ndeamna: Experimentul va cere sa
continuati, apoi: Este absolut esential sa continuati, dupa care urmeaza: Nu aveti alta alegere,
trebuie sa continuati. Daca, totusi, "profesorul" nca ezita, vaznd ca pna si marcajele de pe
pupitrul de comanda indica pericolul extrem al voltajului la care s-a ajuns, experimentatorul
adauga: Socurile sunt dureroase, dar im produc nici o rana. Continuati, va rog. n caz ca
"profesorul" vrea sa se opreasca pe motiv ca "elevul" nu mai suporta, experimentatorul i
spune: Indiferent daca celuilalt i place sau nu, trebuie sa continuati pna va memora corect
perechile de cuvinte. Va rog, continuati. La doua sute saptezeci de volti, "elevul" ncepe sa
agonizeze, iar "profesorul" este ngrozit. Si totusi, la ndemnurile sobre ale
experimentatorului, continua sa mareasca voltajul socurilor si sa apese pe comutator...

Trebuie mentionat ca, de fapt, "elevul" este n ntelegere cu experimentatorii pentru a

mima foarte bine efectele socurilor electrice, pe care, n realitate, nu le primeste. Studiul
capacitatii de memorare este doar un pretext pentru adevaratul scop al experimentului, acela
de a vedea pna la ce limita a cruzimii pot merge oamenii obisnuiti sub presiunea unei
autoritati, reprezentate de experimentatorul cel sobru. Este necesar sa adaugam ca, n afara
ndemnurilor permanente de a continua, nici o alta presiune nu s-a facut asupra celui aflat n
postura "profesorului". El putea oricnd sa se ridice si sa plece.
Bogdan Ficeac
20
ntrebarea: "Cti ar accepta sa mearga pna la limita de patru sute cincizeci de volti?" a
fost pusa, n cadrul unor chestionare, mai multor grupuri, ce includeau att oameni obisnuiti,
ct si studenti sau psihologi. Raspunsul a fost aproape unanim: "Circa unu la suta". Nimeni
nu-si putea nchipui ca limita bunului-simt si a unui comportament general uman ar putea fi
depasita.
nsa rezultatul experimentului a infirmat dramatic toate aceste previziuni: 62,5 la suta
dintre voluntarii pusi n postura de "profesor" au administrat socurile maxime de patru sute
cincizeci de volti, iar 80 la suta au continuat sa apese comutatorul si dupa ce "elevul" a
nceput sa urle de durere si sa spuna ca poate suferi de la o clipa la alta un atac de cord!
Nenumarate ntrebari au fost generate de rezultatele terifiante ale acestui experiment,
majoritatea legate de cauzele cruzimii inexplicabile de care au dat dovada niste oameni
obisnuiti, aflati sub permanenta presiune psihica a "autoritatii" reprezentate de
experimentator.
Pentru a gasi motivatiile intime ale generarii unui comportament inuman n cazul
oamenilor obisnuiti, Milgram a reluat experimentul n alte variante.
Trei "profesori" au fost introdusi simultan n aceeasi ncapere. Doi erau n ntelegere cu
experimentatorii si, la un moment dat, au refuzat sa mai continue testul. n astfel de situatii,
numarul celor care au mers cu socurile pna la limita maxima s-a diminuat de peste sase ori!
Ceea ce nseamna ca sentimentul de supunere neconditionata fata de autoritati scade drastic
atunci cnd individul vede ca sunt si altii care gndesc asemenea lui si actioneaza n sensul
considerat de el drept a fi corect.
ntr-o alta varianta, experimentatorul iese la un moment dat din ncapere si locul sau este
luat de un alt "voluntar" care i repeta "profesorului" obisnuitele ordine de a continua. n asemenea

cazuri, numarul celor care au mers pna la voltajul maxim a scazut de trei ori. Fapt ce
dovedeste ca atunci cnd cel care ntruchipeaza autoritatea nu este prezent, spiritul de
supunere neconditionata, din nou, scade simtitor.
O alta varianta s-a desfasurat cu doi experimentatori si un "profesor". n momentul n
care "elevul" a nceput sa tipe "de durere", experimentatorii au initiat o discutie n
contradictoriu asupra oportunitatii de a continua testul, lasnd decizia la voia celor aflati n
postura de "profesori". Nimeni nu a mai continuat administrarea socurilor.
Trebuie remarcat faptul ca, n nici una dintre variante, decizia "profesorilor" de a parasi
experimentul nu a fost determinata de reactiile "elevului", ci de comportamentul
experimentatorilor ce ntruchipau autoritatea. n acelasi timp, revenind la ultima varianta a
experimentului, trebuie observat ca, n momentul n care capacitatea autoritatii de a stapni o
situatie devine discu-tabila, iar "cei de jos" refuza sa se mai supuna si si urmeaza propria lor
constiinta si propriile lor interese.
Ultima varianta a experimentelor lui Milgram a fost cea n care participantilor li s-a spus
ca pot merge pna la limita maxima a voltajului, pentru ca sunt o multime de lucruri
interesante de studiat la fiecare etapa, apoi au fost lasati sa actioneze singuri. Numai 2,5 la
suta au mers pna la limita maxima, procent foarte apropiat de cel obtinut n chestionarele
celor ntrebati despre posibilele rezultate ale unui asemenea test.
Experimentele lui Stanley Milgram reprezinta o forma aproape abstracta de studiere a
unora dintre tehnicile de manipulare medie. Avnd n vedere concluziile testelor descrise pna
Tehnici de manipulare
21
acum, se poate face o paralela revelatoare cu cazuri reale, precum cel al revolutiei romne din
decembrie 1989.
n Romnia acelui an, autoritatea suprema era reprezentata de Nicolae Ceausescu. Cultul
personalitatii fusese n asemenea masura dezvoltat, nct distanta dintre el si restul ierarhiei
comuniste era imensa. Comitetul Politic Executiv, spre exemplu, crea impresia unei adunari
de marionete al caror unic rol era de a aplauda si de a aproba deciziile dictatorului. n acest
context, trebuie remarcat faptul ca debutul revolutiei s-a produs la Timisoara, exact n zilele n
care Ceausescu se afla ntr-o vizita n Iran. Lipsa autoritatii supreme din tara a facut mult mai
usoara ridicarea maselor n numele redobndirii acelei libertati mult visate. Amploarea
evenimentelor de la Timisoara, datorita carora multi alti locuitori ai Romniei au vazut ca

sunt si altii care gndesc asemenea lor si au curajul de a refuza supunerea neconditionata, a
usurat extinderea la nivel national a actiunilor de protest, urmndu-se lozinca bine cunoscuta
Azi n Timisoara, mine-n toata tara. Revenit de urgenta la Bucuresti, Ceausescu a convocat
un mare miting popular, ce s-a transformat ntr-un veritabil butoi cu pulbere caruia i lipsea o
singura scnteie. Si aceasta a venit din partea unui mic grup, ale carui actiuni au determinat
explozia multimii si fuga precipitata a dictatorului. nsa chiar si fugarit, simpla lui prezenta
era o amenintare, asa ca, dupa ce a fost capturat, s-a luat masura eliminarii sale fizice, n urma
unui proces extrem de sumar. O data cu el a fost mpuscata si Elena Ceausescu, deoarece, n
ultimul timp, dictatura devenise de fapt bicefala si trebuia ca ambele capete sa dispara, pentru
ca simpla lor prezenta putea avea efecte greu de controlat pentru noua conducere a tarii.
Peste o mie de oameni au fost ucisi n revolutia romna fara ca autorii sa fie descoperiti.
Pna n 22 decembrie, situatia s-a caracterizat printr-o anume confuzie. Putini dintre cei
descoperiti ca au tras sustin ca nu au facut dect sa execute niste ordine, iar cei care au dat
respectivele ordine sustin ca nu s-au referit, de fapt, la eliminarea fizica a manifestantilor. S-a
creat astfel o fragmentare a actiunilor de ucidere, nct nimeni sa nu aiba ntreaga
responsabilitate a crimelor, de la ordin, pna la executie.
Acelasi lucru s-a ntmplat n nenumarate alte cazuri, la scara mai mare sau mai mica.
Stanley Milgram aminteste ca pna si lui Eichman i se facea rau atunci cnd vizita lagarele de
exterminare. Dar de fiecare data el se ntorcea la masa de lucru si continua sa pritoceasca
hrtiile ce contineau planuri ale unor noi actiuni de ucideri n masa. n acelasi timp, gardianul
care arunca pastilele de Cyclon-B n camerele de gazare si justifica actiunile pe baza faptului
ca nu facea altceva dect sa se supuna ordinelor. n acest mod, invocndu-se si anumite
distorsiuni n transmiterea ordinelor sau n receptionarea lor, responsabilitatile se restrngeau,
iar persoana care ar fi trebuit sa urmareasca actul criminal de la un capat la altul si sa
raspunda att pentru ndeplinirea lui, ct si pentru consecinte, nu mai exista.
n regimurile totalitare trebuie anihilata pna si impresia ca ar putea exista, n structurile
superioare, persoane care sa poata fi facute responsabile de vreo actiune cu consecinte
negative asupra populatiei. Serviciile specializate n dezinformare au, printre altele, si
misiunea de a sustine zvonul ca, desi s-ar putea sa existe unele aspecte negative, cu siguranta
seful regimului nu le cunoaste. Deoarece daca le-ar cunoaste, ar lua imediat masuri, continua
argumentatia zvonului. De fapt, conducatorii regimurilor totalitare sunt extrem de bine
informati, chiar despre situatii care scapa atentiei cetateanului de rnd. Astfel se si explica

mentinerea lor la putere dincolo de orice ratiune.

Starea de confuzie creata n timpul revolutiei romne, deruta si nevoia de a gasi ct mai
repede o autoritate care sa o nlocuiasca pe cea veche, pentru a reordona sistemul social si
pentru a restrnge haosul, zvonurile despre teroristi si despre tragedii iminente, toate la un loc
au sporit starea de tensiune si au inhibat ratiunea, determinnd oameni, altfel obisnuiti, sa si
Bogdan Ficeac
22
ucida semenii. Straniu este faptul ca, desi autoritatea suprema din Romnia a fost nlaturata de
la putere pe 22 decembrie, totusi marea majoritate a victimelor s-a nregistrat dupa aceasta
data. Nu s-a oferit o explicatie oficiala coerenta care sa motiveze aceasta ciudatenie. Exista
doar parerea neoficiala ca numarul mare de morti, de care era facut responsabil fostul dictator,
a avut rolul de a legitima rapid, n fata ntregii lumi, noul regim de la Bucuresti.
Revolutia romna reprezinta un material faptic de exceptie pentru identificarea
nenumaratelor tehnici de manipulare ce au functionat perfect, ncepnd cu razboiul
radioelectronic si sfrsind cu rolul decisiv al televiziunii n magnetizarea maselor. Singurul
lucru care lipseste, dupa sase ani, este identificarea oficiala, clara, a celor care au imaginat si
pus n functiune tot acest mecanism. nsa chiar mentinerea unei permanente ncordari
reprezinta o tactica menita sa vulnerabilizeze individul si sa-l faca mult mai usor de
manipulat.
Pe lnga tehnicile menite sa induca sentimentul de supunere fata de autoritati sau,
dimpotriva, sa declanseze revolte puternice, alte exemple de manipulari medii pot fi si cele
prin care se urmareste dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea atacatorilor, n
vederea ncurajarii spiritului agresiv.
Dupa cum s-a precizat anterior, aceste tehnici pot intra n categoria manipularilor medii,
datorita faptului ca, desi sunt relativ simple, efectele lor depasesc orice asteptari.
n principal, tehnicile de dezumanizare a inamicului se utilizeaza pentru a face posibila
exterminarea acestuia fara ezitari si fara remuscari din partea executantilor, majoritatea
proveniti dintre oamenii obisnuiti.
Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este curatarea imaginii inamicului de
orice trasatura umana, prezentarea lui drept un monstru nedemn si periculos pentru specia
umana, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie sa mai
pastreze nici o conotatie omeneasca. La nevoie, nsusi sensul cuvintelor este pervertit pentru a

nu lasa vreo fisura prin care viitorii agresori sa sesizeze ca, de fapt, inamicii le sunt semeni
ntru ratiune. La modul concret, metodele utilizate n propaganda de dezumanizare a
inamicului constau n impunerea prin mass-media a unor caricaturi oribile, a unor sloganuri
agresive, a unor materiale de presa falsificate, n care inamicii sunt prezentati drept niste
trogloditi violenti si periculosi.
Psihologul Elliot Aronsor povesteste o ntmplare elocventa n ceea ce priveste efectele
acestei propagande. Cu mai multi ani n urma, a angajat un zugrav pentru a-si renova casa.
Omul era foarte linistit si placut. ntre altele, i-a spus ca, dupa terminarea colegiului, se
nrolase n armata si luptase n Vietnam. Dupa lasarea la vatra se apucase de zugravit si
devenise un meserias priceput si onest. Lui Elliot i facea o reala placere sa lucreze cu el si sa
discute pe diverse teme. La un moment dat, n timpul unei pauze de cafea, au abordat
problema conflictului din Vietnam si aici parerile lor s-au dovedit a fi total contradictorii.
Zugravul sustinea ca razboiul era just si urma sa faca lumea mai sigura pentru democratia n
plina dezvoltare. Elliot l-a contrazis, spunndu-i ca luptele erau murdare, provocnd moartea,
mutilarea si arderea cu napalm a mii de oameni nevinovati, ndeosebi copii, femei si batrni,
care nu aveau nici o legatura cu politica sau cu razboiul. Celalalt l-a privit lung, apoi a surs
cu sinceritate: La naiba, doctore, aia nu sunt oameni, aia sunt vietnamezi! Toate cuvintele au
fost spuse pe un ton deschis, fara urma de vehementa. Elliot a ramas perplex. Nu reuseam sa
pricep cum putea sa aiba o asemenea conceptie omul acela blnd, manierat si sincer. Cum
putea el sa excluda o ntreaga natiune din rasa umana, si va aminti Elliot mai trziu. Peste
cteva zile, cu prilejul altor discutii, zugravul i-a spus ca ucisese si el civili n cadrul unor
Tehnici de manipulare
23
actiuni n Vietnam. Elliot a nteles ca putea sa reziste asaltului remuscarilor doar continund
sa nu-i considere pe vietnamezi fiinte umane...
Dezindividualizarea este o tehnica mult mai simpla, dar cu efecte la fel de socante. n
acceptia psihologiei sociale, dezindividualizarea este definita ca un sentiment al pierderii n
anonimat. Eliberarea de sub constrngerile inerente, impuse de un comportament normal si
corect n societate, eliberare obtinuta prin aceasta cufundare n anonimat, conduce la o
crestere a agresivitatii, a manifestarilor deviante.
Cercetatorul Brian Mullen a publicat n 1986 rezultatul cercetarilor pe care le-a facut
asupra a saizeci de cazuri de linsaj, savrsite n Statele Unite ntre 1899 si 1946. Cruzimea, sa

constatat, era cu att mai mare, cu ct crestea numarul participantilor la asasinatul colectiv.
n 1973, Robert Watson a efectuat un studiu asupra a douazeci si patru de culturi, n ceea
ce priveste caracteristicile lor etnografice. S-a dovedit ca razboinicii care si schimba nfatisarea, vopsindu-si chipul sau corpul, ori punndu-si masti nainte de a pleca la lupta, comit
mult mai multe acte de sadism, asasinate, mutilari, dect cei care nu se mascheaza.
Dezindividualizarea prin ascunderea chipului n spatele unor masti se regaseste n
numeroase cazuri att din istorie, ct si din realitatea imediata. Membrii organizatiilor Ku
Klux Klan poarta masti n timpul ntrunirilor si actiunilor. Membrii unor secte satanice, de
asemenea. Chiar si introducerea uniformei are printre scopurile ei crearea unui sentiment de
uniformitate, care sa cufunde individul n anonimat, pentru a-l face mult mai disponibil pentru
comiterea unor acte inumane, precum uciderea inamicului.
Pe de alta parte, pierderea sentimentului identitatii are si rolul de a face individul mult
mai usor de manipulat. De aceea unele regimuri totalitare pretind supusilor sa se mbrace la
fel. n China sau n Coreea de Nord, tinuta obisnuita a cetatenilor era un soi de "uniforma
muncitoreasca", menita sa uniformizeze ct mai mult masa de manevra...
Un alt exemplu de manipulari medii poate fi gasit n dosarele referitoare la experimentele
strict secrete de controlare a mintii umane. Programul MK-ULTRA, initiat la cteva decenii
dupa sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial, consta n experimentarea unor tehnologii
neconventionale, precum hipnoza, stimularea electrica a creierului sau administrarea de
droguri, respectiv LSD, pentru a obtine un control total asupra gndirii si comportamentului
subiectilor. Numerosi savanti de renume au fost cooptati de buna-voie n cadrul acestui
program. De multe ori, experientele desfasurate de ei nu numai ca violau etica profesionala,
dar depaseau orice limita a legalitatii si a moralitatii, provocnd infirmitatea sau chiar moartea
unora dintre cei supusi testelor. Rezultatele nu au corespuns asteptarilor, dar ceea ce uimeste
este usurinta cu care numeroase somitati ale stiintei, cu o reputatie de invidiat, au consimtit sa
se angajeze n asemenea experimente si chiar sa provoace moartea unor semeni ai lor...
Manipularile mari sunt reprezentate de influenta ntregii culturi n mijlocul careia
vietuieste individul. Sistemul de valori, comportamentul, felul de a gndi al individului sunt
determinate n primul rnd de normele scrise si nescrise ale societatii n care traieste, de
subculturile cu care vine n contact. Neglijnd aceasta permanenta si uriasa influenta,
individul poate face mult mai usor judecati gresite sau poate fi lesne de manipulat.
Bogdan Ficeac

24
n acelasi timp trebuie observat ca, tocmai datorita actiunii continue a manipularilor mari
asupra noastra, prezenta lor a devenit ceva obisnuit, fiind mult mai dificil de identificat.
Pentru foarte multi este usor de remarcat o manipulare minora, de genul "trucurilor"
electorale, spre exemplu, dect una majora, cum ar fi, de pilda, faptul ca rolul scolii de a
transmite elevilor un bagaj de cunostinte ct mai mare are o importanta secundara n comparatie
cu celelalte scopuri, prin care copilul, adolescentul de mai trziu, este antrenat pentru a
se integra n respectiva societate.
Dupa cum sublinia psihologul elvetian Jean Piaget, nainte de a fi un mijloc de
comunicare a cunostintelor necesaie viitorului adult, scoala l obisnuieste pe elev cu spiritul
de subordonare fata de autoritati, reprezentate n primul rnd la nivelul sau de educatori,
profesori, inspectori, comisii de examinare. Mai trziu i va fi mult mai simplu sa se
conformeze legilor si diverselor reglementari sociale, sa se supuna din instinct sefilor de la
viitorul sau loc de munca si autoritatilor statului. n al doilea rnd, elevul este obisnuit cu
simtul responsabilitatii, prin obligatia de a-si face temele ntr-un anumit interval de timp, de a
prezenta rezultatele studiilor sale la termene bine stabilite, n cadrul unor examinari periodice,
de a-si ordona timpul si metodele de studiu n asa fel nct sa depaseasca succesiv
"obstacolele" reprezentate de extemporale, teze, examene, lucrari de absolvire. Astfel, ca
adult, el se va integra foarte usor n sistemul social din care face parte, si va ndeplini n mod
firesc obligatiile familiale, profesionale si sociale, se va preocupa continuu de rezolvarea unor
sarcini si probleme de care depinde succesul n cariera pe care si-a ales-o, precum si accesul
spre un standard superior de viata. Cea de-a treia menire a sistemului educational o reprezinta
obisnuirea elevului cu necesitatea respectarii unui program strict. Faptul ca trebuie sa fie
prezent la scoala, n fiecare zi, la aceeasi ora, cu avertizarea ca orice minut de ntrziere i
poate aduce penalizari, ca lectiile si pauzele au o durata bine stabilita, ntotdeauna aceeasi, ca
ntreg anul scolar este mpartit n perioade de studiu si vacante, toate acestea l obisnuiesc cu
acceptarea fireasca a programului de lucru de mai trziu si cu respectarea lui instinctiva. n al
patrulea rnd, sistemul educational promoveaza spiritul de competitie. Notele, premiile de la
sfrsitul fiecarui an, diverse alte recompense, participarea la olimpiade sub presiunea celor din
jur i creeaza viitorului adult obisnuinta de a se zbate pentru promovarea profesionala spre
trepte salariale superioare, pentru prime si alte diverse onoruri, pentru obtinerea unor rezultate
care sa-i aduca respectul celorlalti si sa-i sporeasca respectul de sine.

n afara acestor caracteristici generale, sistemul de nvatamnt este n asa fel alcatuit,
nct sa modeleze comportamentul si gndirea viitorului adult n conformitate cu ideologia
regimului aflat la putere. n sistemele totalitare, uniforma scolara standard este obligatorie,
deoarece induce sentimentul de dezindividualizare, facnd mult mai usoara disciplinarea si
manipularea individului. n sistemele democratice, obligativitatea purtarii unor uniforme
standard nu exista, tocmai pentru a permite dezvoltarea personalitatii individuale. Si totusi,
unele institutii de nvatamnt, particulare n marea majoritate a cazurilor, le impun elevilor si
studentilor purtarea de uniforme specifice, tocmai pentru a-i deosebi de elevii si studentii unor
institutii similare. Se creeaza astfel sentimentul apartenentei la un grup social, care se doreste
de elita sentiment ce si va arata roadele mai trziu, cnd fostii elevi sau studenti se vor
sustine si ajuta ntre ei, tocmai datorita acestui sentiment. Ceea ce nu se poate ntmpla n
societatile n care absolut toti fostii elevi au purtat o uniforma standard.
Ramnnd la analiza sistemului de nvatamnt ca instrument de manipulare majora,
trebuie observata si structura subiectiva a programelor de studiu si chiar a manualelor n sine.
Regimurile totalitare politizeaza programa scolara ncepnd cu primele clase, prin
introducerea unor obiecte care urmaresc inocularea doctrinei respective, de la cea mai frageda
vrsta, n mintea viitorului adult. De asemenea, manualele de studiu al limbii materne, de
filozofie, istorie, geografie s.a.m.d. sunt strict cenzurate pentru a educa elevul n spiritul
Tehnici de manipulare
25
doctrinei dominante. Desi mai putin stridenta, manipularea prin construirea unui sistem de
nvatamnt specific exista si n societatile democratice. De fapt, fiecare sistem politic si social
si educa cetatenii n spiritul propriului sau sistem de valori, al propriilor sale legi si
regulamente. Nu exista tara, orict de nensemnata, n care structura educationala sa nu induca
un comportament de fidelitate fata de natiune si de stat, de respect fata de istoria nationala,
prezentata cu o subiectivitate evidenta pentru un observator neutru, n asa fel nct sa
motiveze si sa sustina doctrina promovata de regimul aflat la putere.
Avnd n vedere rolul sistemului de nvatamnt, dar si ntreaga complexitate a legilor si
regulamentelor specifice unei anumite societati, comportamentul si gndirea cetatenilor
obisnuiti sunt n asa fel modelate, nct sa se conformeze si sa accepte cu naturalete
conceptiile si standartele care definesc ce este bine si ce este rau, ce este permis si ce interzis,
ce este moral si ce imoral, ce este valoros si ce este lipsit de importanta, ce este adevarat si ce

este fals.
Manipularile majore stau la baza raspndirii diferitelor curente de opinie, formeaza
traditii si obiceiuri, contureaza mentalitati, determina curente "la moda" sau chiar ample
manifestari protestatare.
Readucnd n atentie experimentele lui Milgram, se poate observa ca reactiile
"profesorilor" au survenit ca urmare a unor manipulari relativ scazute ca importanta, dar nu ar
fi fost posibile fara existenta marilor manipulari, reprezentate de influenta ntregului sistem
social, conform caruia, celor care au jucat rolul "profesorilor" li s-a inoculat de la o vrsta
frageda reflexul supunerii fata de autoritati, indiferent care ar fi acestea.
Studiul comparat al culturilor ofera concluzii extrem de interesante. Spre exemplu, din
punctul de vedere al mentalitatii, locuitorii Europei Centrale si de Est sunt mult mai
asemanatori asiaticilor dect americanilor, desi, la prima vedere, impresia este total opusa.
ntreaga mentalitate a americanului obisnuit se bazeaza pe dezvoltarea respectului de sine, a
deplinei ncrederi n fortele proprii. Poate si datorita faptului ca actuala democratie americana
s-a dezvoltat ntr-un spatiu cu totul nou, pe un teritoriu ce a fost cucerit cu arma ntr-o mna si
cu Biblia n cealalta, ntr-o tara descoperita si luata n stapnire de oameni aspri, obisnuiti sa
nu astepte ajutor de la nimeni, pentru ca un astfel de ajutor era n majoritatea cazurilor
inexistent sau iluzoriu, n timp ce lupta pentru existenta se dadea pe viata si pe moarte.
Istoria Statelor Unite, asa cum este ea prezentata n The World Almanac, cel mai
raspndit compendiu despre "starea natiunii", reactualizat n fiecare an, ncepe la 1492, deci
are putin peste cinci sute de ani n cazul Coastei de Est si circa un secol si jumatate pentru
Coasta de Vest. nainte de a continua, trebuie observat ca trecutul popoarelor ce au stapnit
acele tinuturi nainte de venirea lui Cristofor Columb nu este luat n calcul, dovada ca pna si
n sistemele cu o democratie avansata prezentarea istoriei are o tenta subiectiva. n cazul
Statelor Unite, aceasta omisiune urmareste, printre altele, accentuarea sentimentului de
legitimitate al natiunii, sentiment care actioneaza ca un liant social absolut necesar, genereaza
patriotismul si evita culpabilizarea cu efecte imprevizibile a cetatenilor obisnuiti pentru
faptele mai putin corecte ale unora dintre naintasi. Revenind la istoria n sine, continutul ei
restrns, alaturi de inexistenta traditiilor si, n general, a unui context social prestabilit, a facut
posibila crearea unei societati cu totul noi, lipsite de "povara" trecutului, n cadrul careia s-a
dezvoltat o mentalitate aparte. Una dintre caracteristicile acestei mentalitati, spre exemplu,
este absenta sentimentelor nationaliste, tocmai pentru ca lipseste cauza lor.

Dar esenta mentalitatii americane, spuneam, este dezvoltarea respectului fata de sine. De
la cea mai frageda vrsta copiii sunt nvatati sa gaseasca singuri solutia oricarei probleme.
Bogdan Ficeac
26
Cnd trec prin momente grele, ce par fara iesire, sunt sfatuiti sa nu astepte ajutor de la nimeni,
ci sa caute puterea de a depasi criza doar n ei nsisi. Pentru a le dezvolta tinerilor acest
sentiment de ncredere n fortele proprii, profesorii respecta cu strictete anumite reguli. Spre
exemplu, orict de stupide ar fi ntrebarile sau raspunsurile unui elev, niciodata dascalul nu-i
va spune "esti prost", "nu reusesti sa pricepi un lucru att de simplu" sau "daca mergi tot asa,
n-o sa iasa nimic de capul tau", ci va folosi doar expresii de genul "ntrebarea nu e buna" ori
"raspunsul e foarte bun", care nu fac nici o referire la persoana elevului sau la capacitatea lui
de nvatare. ntotdeauna elevul este cel mai bun, cel mai destept, ntmplndu-se ca doar
ntrebarile sau raspunsurile lui sa fie, uneori, proaste.
n societatile asiatice sau de sorginte latina, lucrurile stau cu totul altfel. Din frageda
pruncie, copiii sunt nvatati sa tina seama permanent de traditii, de parerile familiei sau de ale
celor din jur. Cnd se afla n situatii de criza, ei asteapta ajutor din afara, din partea parintilor,
a prietenilor, a celor n mijlocul carora traiesc.
Specialistii americani n psihologie sociala comparata au efectuat cteva experimente
relevante, referitoare la diferenta de mentalitate dintre americani si japonezi. Acelasi
chestionar a fost mpartit unui grup de studenti americani si unui grup de studenti japonezi.
Una dintre ntrebari era: "Cte lucruri bune si cte lucruri rele ati facut n viata?" n
raspunsurile studentilor americani, numarul faptelor bune era incomparabil mai mare dect cel
al faptelor rele. n raspunsurile japonezilor, erau relativ egale. Un alt element studiat a fost
timpul n care s-au completat chestionarele. Americanii au raspuns imediat, majoritatea fara
sa puna ntrebari suplimentare. Japonezii au avut nevoie de un timp mai ndelungat de
gndire, iar multi dintre ei au pus ntrebari de genul: "n ce sens lucruri bune, pentru mine,
pentru familie, pentru societate sau pentru toate la un loc?" Nu exista un adevar absolut
conform caruia sa se afirme ca o mentalitate este mai buna dect alta Singura evaluare
posibila poate fi facuta avndu-se n vedere efectele respectivelor mentalitati asupra
dezvoltarii sociale, dar si individuale din cadrul unui anumit tip de societate. n rest, toate
celelalte interpretari nu pot fi dect subiective. Spre exemplu, japonezii, din punctul lor de
vedere, i pot acuza pe americani de egoism. La rndul lor, americanii i pot acuza pe japonezi

de slabiciune si nehotarre. Asemenea acuze nsa apar ca urmare a aprecierii unui sistem de
valori prin intermediul standardelor unui sistem de valori diferit.
Studiul mentalitatilor este necesar si pentru stabilirea unor contacte interumane
importante. De pilda, cunoscnd obiceiurile, traditiile, felul de a gndi si de a se comporta al
partenerilor, unii oameni de afaceri pot ghida negocierile n asa fel, nct sa obtina un profit
maxim. Astfel cei care duc tratative n tarile arabe stiu ca acolo discutiile importante se poarta
naintea mesei, iar musafirii, pentru a fi politicosi, trebuie sa se ridice de la masa si sa plece
nainte de sfrsitul acesteia. La fel, oamenii de afaceri arabi, aflati la un dineu oficial n
Europa sau n Statele Unite, stiu ca ar fi nepoliticos sa nceapa tratativele nainte de masa sau
sa plece imediat dupa terminarea acesteia.
Daca n ceea ce priveste mentalitatile unor mari grupuri culturale este imposibila
alcatuirea unui "top" al valorii absolute, cu totul altfel se prezinta situatia n cazul compararii
celor doua mari sisteme sociale ? totalitar si democratic. nsusi faptul ca societatile
democratice au supravietuit tuturor convulsiilor si se dezvolta n continuare, n timp ce
sistemele totalitare s-au prabusit de la sine, dupa o perioada mai scurta sau mai lunga,
demonstreaza superioritatea democratiei fata de totalitarism.
Un efect tulburator si grav al marii manipulari exercitate prin integrarea individului ntrun
anumit sistem este fenomenul de anomie, ce apare n cazul seismelor social-politice de
Tehnici de manipulare
27
anvergura, atunci cnd ntregul sistem de valori, de conceptii si standarde sociale se
prabuseste brusc.
Conceptul de anomie (din greceste: a nomos ? fara lege) a fost introdus, n 1893, de
profesorul Emile Durkheim, ntemeietorul scolii franceze de sociologie, n lucrarea sa La
division du travail social (Diviziunea muncii sociale). Anomia desemneaza un fenomen social
anormal, patologic, generat de lipsa de reguli morale si juridice menite sa organizeze viata
economica si sociala. Lipsa acestor norme se resimte la nivelul omului obisnuit prin aparitia si
accentuarea unui sentiment de insecuritate difuza, de teama permanenta, ce duce la actiuni
revendicative n paralel cu cresterea agresivitatii. Cu alte cuvinte, o ntreaga societate devine
bolnava atunci cnd regulile, traditiile si legile se modifica brusc, dispar sau se ntrzie
nlocuirea lor la timp. Lipsiti de vechiul sistem de valori prin care se raportau permanent la
situatiile sociale, oamenii devin vulnerabili, dezorientati, nervosi.

Dezvoltnd conceptul, Disertori si Piazza observau ca dezordinea psihopatologica de la

nivelul colectivitatii este provocata de schimbarile rapide ale normelor sociale pe care
individul nu le poate asimila cu aceeasi viteza. Efectul consta n cresterea numarului de
agresiuni, sinucideri, alienari si mbolnaviri psihice.
Durkheim a studiat aparitia si efectele fenomenului de anomie n perioada Revolutiei
Franceze. Dar observatiile sale se regasesc n analiza tuturor seismelor sociale. Spre exemplu,
n 1994, un sondaj al Centrului de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret din Romnia
arata ca optzeci si opt la suta dintre tinerii ntre cincisprezece si douazeci si noua de ani
sufereau de anomie! O veritabila generatie de sacrificiu, pe care lipsa de legi si regulamente,
precum si aplicarea defectuoasa a celor existente n perioada imediat urmatoare revolutiei din
decembrie '89 au facut-o sa-si piarda ncrederea n viitor si sa se adapteze foarte greu
prezentului.
Depasind cadrul analizei sistemelor sociale, se pot face diverse speculatii, nu lipsite de
interes si de importanta, referitoare la nsusi rolul speciei umane. Dezvoltarea umanitatii, n
ultimele milenii si mai ales n ultimele secole, s-a facut pe baza progresului stiintei si al
tehnicii. Exista nsa pareri care sustin ca un asemenea curs al dezvoltarii reprezinta o "varianta
falsa" a evolutiei, prin care se creeaza tot mai multe "proteze" ce limiteaza posibilitatile
naturale ale omului.
Parerile se bazeaza pe informatii controversate (insuficient dovedite, dar si imposibil de
contestat) privind puterile "supranaturale" pe care le-ar dobndi, spre exemplu, unii asceti, n
urma unor lungi perioade de exercitii. Se au n vedere si fenomene inexplicabile, unele deja
confirmate, precum hipnoza, altele deocamdata doar ipotetice, cum ar fi telepatia,
clarviziunea, telekinezia, levitatia etc. n acest context, se emite ipoteza ca toate fiintele
umane ar fi capabile de asemenea performante tulburatoare, dar eventualele ncercari de a le
activa sunt inhibate de stilul de viata la care s-a ajuns. Spre a da un exemplu simplificat pna
la vulgaritate, se poate presupune ca telepatia nu este stimulata deoarece exista telefonul si
celelalte mijloace de comunicare, levitatia este inhibata de folosirea nenumaratelor mijloace
de locomotie, eventualele capacitati telekinetice nu mai sunt necesare din cauza dezvoltarii a
tot felul de mecanisme si aparate artificiale s.a.m.d.
Adeptii acestor teorii utilizeaza si argumentul insuficientei cunoasteri a creierului uman, a
carui cercetare n continuare ar putea oferi surprize de nebanuit. n acelasi timp sunt
vehiculate exemplele unor enigmatice civilizatii, de mult disparute, ale caror vestigii sunt

imposibil de explicat n contextul dezvoltarii comunitatii umane asa cum este ea cunoscuta
astazi. Foarte usor se pot naste speculatii de genul: n trecut, specia umana a urmat si alte
Bogdan Ficeac
28
variante de evolutie, diferite de cea actuala, variante n cursul carora a atins performante
uluitoare, fara a se folosi de stiinta si tehnica n acceptiunea lor actuala. Nu se stie ce a
determinat disparitia respectivelor civilizatii, asa cum nu se poate spune ct de aproape de
extinctie a fost umanitatea n ultimii ani, si nca mai este, n eventualitatea declansarii unui
cataclism nuclear, a unei epidemii nca necunoscute, sau din cauze ce scapa previziunilor
firesti. Nu trebuie sa uitam ca, nu demult, au fost interzise experimente promitatoare ce vizau
obtinerea unor bacterii care sa transforme celuloza n hidrocarburi. Desi astfel s-ar fi rezolvat
criza de combustibil pentru o lunga perioada de timp, exista pericolul ca bacteriile sa scape de
sub control, sa se multiplice rapid si sa transforme padurile Terrei n lacuri nesfrsite de
petrol, lucru ce ar fi putut duce chiar la disparitia vietii de pe Pamnt.
Evident, n final apare si ntrebarea: "Ce si, poate, cine a determinat actuala varianta de
evolutie a speciei umane?" ncercarea de a da un raspuns ar marca deja trecerea la o categorie
superioara de manipulari, cele planetare, ce intra, deocamdata, n domeniul fictiunii pure.
Orict de fanteziste ar parea astfel de ipoteze, ele sunt analizate cu toata seriozitatea de
catre colective impresionante de cercetatori. Marile puteri, n special Uniunea Sovietica si
Statele Unite, au creat institute speciale si au alocat fonduri substantiale pentru studierea
"fenomenelor neconventionale" (tinnd, mai ales, de parapsihologic). Marea majoritate a
acestor studii a urmarit aplicatii militare, iar o parte dintre concluzii au fost utilizate n
imaginarea unor tehnici extrem de sofisticate pentru manipularea virtualilor inamici sau a
maselor de manevra.
S-ar putea merge si mai departe cu ipotezele. Academicianul romn Eugen Macovschi a
imaginat o teorie conform careia universul nconjurator este structurat pe mai multe niveluri.
Primul, cel fizic, este reprezentat de materia fara viata. Al doilea, biosic, este reprezentat de
materia nsufletita, respectiv de plante si animale. Nivelul noesic apartine fiintelor cu
inteligenta, respectiv oamenilor. Diferenta, data de inteligenta, dintre un om si un cine este la
fel de mare si insurmontabila precum cea dintre un cine si o piatra, de pilda.
De ce ar fi numai trei niveluri ntr-o asemenea structura? Logica arata ca este foarte
posibil sa existe si un al patrulea nivel, cel denumit de Macovschi enisic, precum si niveluri

supraenisice. Conform acestei teorii, entitatile enisice ar putea fi att de deosebite de oameni,
superioare omului, cum este omul fata de cine. Iar capacitatile lor nici macar nu pot fi
imaginate de catre oameni, asa cum darul inteligentei umane nu poate fi nteles de un cine.
Animalele si plantele se folosesc de mediul nconjurator pentru a supravietui. Oamenii se
folosesc de animale, utilizn-du-le ca hrana, la diverse munci sau ca material pentru
experiente, fara ca "dobitoacele" sa-si poata da seama. Oare si entitatile enisice manipuleaza
specia umana fara ca ea sa fie constienta? Iata ipoteze tulburatoare, ce intra din nou n
domeniul fictiunii pure...
Revenind la manipularile deja cunoscute si clasificate, n special la cele de mare
anvergura, analiza lor, adusa la cunostinta ct mai multor oameni, nu are doar menirea de a
avertiza individul asupra presiunilor ce i determina comportamentul si modul de gndire, dar
poate oferi si solutii benefice n cazul unor situatii de criza.
Este vorba de solutii reale, care sa modifice structurile si sistemele sociale n asa fel, nct
sa fie favorabile tuturor categoriilor de oameni, nu de acele rezolvari false, n interesul
grupului aflat la putere, concretizate n reeducarea, pedepsirea, ncarcerarea, discriminarea,
excluderea sau executia celor care nu se comporta n spiritul normelor impuse. n societatile
moderne, cu adevarat democratice, acuzarea victimelor a devenit anacronica. Alcoolicii,
saracii, somerii nu pot fi facuti vinovati n ntregime de situatia n care se afla. n primul rnd
Tehnici de manipulare
29
trebuie identificate cauzele sociale ale saraciei, ale lipsei de locuri de munca sau ale
mprejurarilor ce i determina pe oameni sa bea sau sa se drogheze. Doar actionnd asupra
cauzelor se poate diminua amploarea unor flageluri precum saracia, somajul, alcoolismul sau
consumul de droguri...
Bogdan Ficeac
30
Studiu de caz: "Trntitul-usii-n-fata" si amutirea presei independente
n toamna lui 1995, o data cu reluarea discutarii noului Cod Penal n Parlamentul
Romniei, partidul de guvernamnt si-a renceput presiunile pentru introducerea n cadrul
articolelor 205, 206, 238 si 239 a unor pedepse speciale pentru ziaristi n cazul comiterii
infractiunilor de calomnie, ofensa adusa autoritatii etc. Cum rezistenta reprezentantilor presei
independente era foarte puternica, fiind sustinuta si de majoritatea partidelor din opozitie,

formatiunea de guvernamnt s-a gndit la o strategie de manipulare abil conceputa, pentru a-si
ndeplini scopul.
nainte de a trece la descrierea strategiei propriu-zise si a felului n care ea a fost pusa n
aplicare, se cuvin totusi cteva precizari pentru a contura ntreg contextul respectivelor evenimente.
1) Din opiniile reprezentantilor presei, facute publice att n paginile ziarelor
independente (nealiniate), ct si cu alte numeroase prilejuri, reiesea clar ca opozitia fata de
respectivele articole ale noului Cod Penal, precum si fata de initierea unei legi a presei, nu era
rodul dorintei de a putea calomnia n voie, de a mprosca pe oricine cu noroi, de a pune n
circulatie stiri voit false ori tendentioase, fara nici o teama de posibile urmari. De fapt,
asemenea lucruri nici nu erau posibile, chiar cu Codul Penal n vigoare la acea data (de fapt si
n momentul n care sunt scrise aceste rnduri), acesta continnd deja pedepsele pentru
infractiunile de calomnie, ultraj etc.
2) Opozitia fata de articolele mpricinate sau fata de o lege a presei rezida si rezida nca n
Romnia tocmai n ngrijorarea ? justificata de nenumarate exemple ? ca aceste legi pot fi
aplicate si interpretate ntr-un singur sens, anume de a ngradi ct mai mult libertatea presei,
chiar de a o anihila pentru a nu mai deranja Puterea si pe ai sai clienti.
3) Presa independenta (nealiniata), ea singura, nu reprezinta un pericol pentru Putere.
Teama cea mare consta n audienta ei n rndul populatiei. Milioane de oameni citesc zilnic
ziarele independente, platesc pentru a le citi, tocmai pentru ca le reflecta opiniile, le raspund
unor ntrebari spinoase, le arata modul n care cei alesi ndeplinesc sau nu asteptarile
electoratului, le deslusesc mecanismele intime ale vietii sociale, economice si politice din
Romnia de astazi. Daca cititorii ar simti ca tot ceea ce se spune n ziarul pe care l cumpara
contrazice realitatea, contravine propriilor lor observatii, propriilor lor idei sau sentimente, sar
orienta imediat spre un alt ziar, iar cel care le-a nselat asteptarile ar da faliment. Deci forta
ziarelor independente sta n primul rnd n cititorii pe care i reprezinta si cu care, la un
moment dat, se identifica. De fapt, acest lucru reflecta tocmai rolul pe care trebuie sa-l aiba
presa, acela de a fi un veritabil cine de paza al democratiei. n consecinta Puterea nu se teme
de presa independenta, ci de milioanele de oameni care au acces la aceasta sursa de informatie
ce nu poate fi controlata. Pentru ca opinia publica sa fie manipulata n voie, trebuie sa aiba
acces la o singura sursa de informatie, aflata total sub controlul Puterii (spre exemplu,
televiziunea nationala). O sursa de informatie care sa nu aminteasca nimic de coruptie, de incompetenta,
de imaginea proasta a Romniei n lume, ca urmare a mineriadelor si a prezentei

Tehnici de manipulare
31
extremistilor la guvernare n anumite momente s.a.m.d. O sursa care sa prezinte numai ntlniri
oficiale, zmbete, sedinte de lucru sustinute, momente naltatoare din activitatea
productiva etc. Asa cum, spre exemplu, era pe vremea lui Ceausescu. Mai ales ca aceiasi
profesionisti de atunci au continuat sa lucreze din plin si dupa revolutie. Amintiti-va ca
regimul absurd, pe care o ntreaga tara l ura, nu a putut sa cada pna nu a fost preluat
controlul asupra informatiilor, respectiv asupra televiziunii nationale. Amintiti-va, din nou, ca
mineriadele poate nu ar fi existat fara manipularea exercitata prin intermediul televiziunii.
Manipularea eficienta a opiniei publice se poate realiza numai prin minimalizarea sau
anihilarea surselor alternative de informatie, deci a presei independente.
4) Un motiv principal vehiculat n permanenta de Putere pentru a impune legile mpotriva
presei este ca aceasta publica si stiri false, tendentioase ori acuzatii insuficient fundamentate.
Este adevarat nsa n majoritatea cazurilor ca vina nu apartine ziaristilor, ci lipsei de
transparenta a autoritatilor, a diversilor functionari publici, chiar a celor obligati, prin natura
muncii lor, sa informeze opinia publica. ntr-o democratie veritabila, este un drept
fundamental al contribuabilului sa fie informat corect, n mod direct sau, mai ales, prin
intermediul presei, despre cum i sunt cheltuiti banii, despre activitatea autoritatilor sau a
institutiilor pe care le finanteaza din buzunarul sau, despre comportamentul si activitatea
alesilor sai. Probabil nimeni nu ar fi protestat daca, n acelasi timp cu o lege a presei, s-ar fi
adoptat si legea functionarului public, legea raspunderii ministeriale, legea partidelor s.a.m.d.,
macar pentru a-i da posibilitatea ziaristului acuzat de publicarea unor stiri false sau
tendentioase sa acuze la rndul sau functionarul public ori autoritatile, care au refuzat sa-i
raspunda la ntrebari, pentru lipsa de transparenta sau comportament abuziv ori arogant.
Respectivele legi nsa nici macar nu au fost luate n discutie. S-a aprobat n schimb Legea
secretului de stat si de serviciu, care ngradeste si mai mult accesul la informatii de interes
pentru opinia publica, dar incomode pentru Putere si ai sai clienti.
5) Faptul ca modificarea articolelor 205, 206, 238, 239 din Codul Penal nu avea nimic dea
face cu dorinta Puterii de a impune societatii romnesti norme firesti de conduita, de
moralitate, ci erau orientate doar mpotriva presei independente, reiese evident si din
exemplul oferit de publicatiile Presedintiei si Guvernului. Ele au aparut din dorinta
respectivelor institutii de a influenta opinia publica, dar si ca o modalitate de a sonda n ce

masura electoratul mai este sau nu de acord cu politica lor.

Tirajul infim reflecta nencrederea populatiei fata de amintitele institutii, dar nu acesta
este subiectul analizei de fata. Important este faptul ca n amintitele publicatii ctiva
mercenari ai scrisului publica frecvent injurii grosolane, gratuite, mult mai grave dect unele
excese din presa independenta (excese aparute de cele mai multe ori din dorinta disperata de a
atrage atentia asupra unor situatii intolerabile, n conditiile unei apatii totale din partea celor
ndrituiti sa le solutioneze, conform legilor si Constitutiei tarii), n respectivele gazete apar
frecvent insulte grosolane la adresa unor personalitati politice sau culturale de prim rang,
indezirabile Puterii. Instaurarea moralitatii att de dorite ? n discursuri ? de Putere s-ar
putea realiza, n aceste cazuri, prin simpla desfiintare a respectivelor gazete. De fapt, ntr-un
stat democratic este nepermisa anomalia ca Guvernul sa finanteze din fonduri publice un ziar
n care sa-i fie atacati adversarii politici.
6) Evident, trebuie remarcat faptul ca ofensiva Puterii mpotriva presei independente a
coincis cu declansarea campaniei pentru alegerile din 1996.
Avnd n vedere situatia existenta, creionata n cele de mai sus, sa vedem strategia prin
care Puterea si-a propus sa-si atinga, ntr-o forma sau alta, scopul. Dupa cum s-a vazut n
Bogdan Ficeac
32
capitolul anterior, o tehnica de manipulare a partii adverse, frecvent utilizata n cadrul unor
negocieri, este "Trntitul-usii-n-fata". Reamintim, pe scurt, n ce consta ea.
Adversarilor li se pun de la bun nceput n fata niste conditii total inacceptabile, cu care
initiatorii nici nu se asteapta ca partea adversa ar putea fi de acord, pentru ca apoi, pe
parcursul negocierilor, sa se ajunga la punctul n care conditiile dorite, de fapt, de initiatori, sa
fie acceptate de adversari. Mai mult, adversarii ramn cu impresia ca au obtinut o victorie prin
faptul ca, desi defavorabile lor, noile conditii sunt mult mai blnde fata de cele propuse la
nceput de initiatori.
Dar, pentru adevaratii profesionisti ai manipularii, lucrurile nu se opresc aici. Pentru ca
succesul sa fie deplin, prin diverse canale, ce nici macar nu pot fi suspectate de legatura cu
initiatorii, li se sugereaza chiar adversarilor textul noilor conditii, apoi se creeaza o stare
artificiala de panica, n sensul ca termenul final al negocierilor nu mai poate fi amnat si
"ceva trebuie pus n locul inacceptabilelor conditii initiale". Astfel adversarii ajung ei nsisi sa
faca propunerile dorite de initiatori, convinsi fiind ca sunt exclusiv rodul gndirii lor. Mai

trziu, cnd tensiunea dispare si analizele lucide arata situatia de inferioritate n care s-au pus
adversarii ? pastram aceasta denumire generica ?, orice protest din partea lor este inutil,
replicndu-li-se ca ei au fost cei care au facut propunerile.
Sa traducem teoria de mai sus n ceea ce s-a ntmplat n toamna lui 1995, n relatia dintre
presa independenta si Putere. Reprezentantii Puterii au "trntit" de la bun nceput articolele cu
pricina n noul Cod Penal. Au urmat, cum era de asteptat, protestele privind
neconstitutionalitatea lor, proteste venite din partea ziarelor independente, sustinute de forte
din opozitie, de sindicate, de o mare parte a opiniei publice s.a.m.d. Imediat, Puterea, prin
diverse declaratii mai mult sau mai putin oficiale, s-a aratat dispusa la concesii. n acest timp,
prin canale oculte s-a raspndit sugestia ca totusi "ceva trebuie pus n locul hulitelor articole".
A fost elaborat chiar si textul unui nou articol (doar unul, fata de celelalte patru pe care era
menit sa le nlocuiasca, pentru a sugera din start o noua concesie), articol prin care era definit
si pasibil de pedeapsa asa-numitul "delict de presa". Respectiva "nada" a fost canalizata spre
mediul gazetaresc si a nceput sa circule pe diverse cai, fiind preluata si transmisa de la unii la
altii, pna ce s-a pierdut total urma celor care au lansat-o.
Manevra a dat roade, n sensul ca, dupa putin timp, ctiva gazetari de la un important
cotidian national au facut publica propunerea pentru nlocuirea celor patru articole incriminate
din noul Cod Penal cu articolul privind "delictul de presa", convinsi fiind ca ei sunt autorii
textului si ca astfel ofera o solutie pentru iesirea din impas.
n paralel, Puterea a inoculat atent o atmosfera de tensiune, de graba, convocnd imediat
directorii principalelor cotidiane la o "ultima" si "decisiva" ntlnire cu presedintele partidului
de guvernamnt, pentru "hotarrea finala". Sub presiunea timpului, gazetarii care au propulsat
"delictul de presa" nu au mai avut timpul unei analize lucide care sa le demonstreze ca noul
articol nu numai ca nu protejeaza ziaristii, dar creeaza disponibilitatea de a fi incriminate chiar
si persoanele dispuse la marturisiri sau declaratii incomode. O astfel de analiza arata clar ca
introducerea "delictului de presa" n noul Cod Penal ar fi reprezentat o victorie importanta a
Puterii n ofensiva mpotriva presei independente.
Dar, cum spuneam, ntlnirea dintre reprezentantul de marca al Puterii si ziaristi nu mai
lasa timp pentru discutii si analize. Evident, se astepta ca propunerea cu "delictul de presa" sa
vina din partea ziarului care l-a prezentat n paginile sale. "Delictul..." ar fi fost imediat
introdus n Codul Penal pentru a nlocui celelalte patru modificari si oricare proteste ulterioare
Tehnici de manipulare

33
ar fi fost contracarate cu nonsalanta: Voi l-ati cerut, noi n-am facut altceva dect sa va
acceptam dorinta.
Spuneam ca strategia aplicata de profesionistii Puterii n acest caz avea si alte efecte, mult
mai greu decelabile, dar de mare importanta. Anticipnd eforturile presei independente de a se
apara de atacurile Puterii, prin a demonstra ca cele mai grave calomnii nu apar n paginile ei,
ci n revistele extremiste, artizanii manipularii ncurajau, prin diverse canale oculte, popularizarea
conflictului existent la acea vreme ntre liderul Partidului Romnia Mare si presedintele
Romniei, sugerndu-se ca neglijarea lui i-ar putea da apa la moara liderului extremist. De
asemenea, zilnic, presei i se ofereau noi declaratii belicoase pentru a mediatiza nefiresc de
mult acel conflict. Rezultatul a fost contrar asteptarilor gazetarilor, dar conform cu asteptarile
manipulatorilor: att Ion Iliescu, ct si Vadim Tudor au nregistrat cresteri de popularitate, n
detrimentul personalitatilor din opozitie. n plus, presedintele Romniei a reusit performanta
de a beneficia de o imagine favorabila n mai toate cotidianele independente, fiind pus
permanent n antiteza cu liderul extremist. O nesperata bila alba n perspectiva alegerilor din
anul urmator.
Revenind la manevra cu modificarile Codului Penal, trebuie amintit ca, desi a fost
construita cu cea mai mare finete, ea nu a reusit. Directorii principalelor cotidiane s-au
ntlnit, n seara de dinaintea discutiilor "finale" cu presedintele partidului de guvernamnt, si
s-au nteles sa renunte la ideea cu "delictul de presa" si sa nu cedeze nici unei presiuni din
partea Puterii. Ceea ce, a doua zi, s-a si ntmplat.
Ar mai ramne de spus ca imediat dupa aceea noul Cod Penal a cazut la vot n Parlament,
fiind trimis spre reformulare...
Bogdan Ficeac
34
Remodelarea gndirii ntr-un sistem totalitar
n teorie, doctrinele bazate pe egalitarism au cstigat numerosi adepti. n practica nsa, ele
s-au dovedit falimentare. Daca ar fi sa luam doar exemplul Revolutiei Franceze, desfasurate
sub deviza Libertate, Egalitate, Fraternitate, vedem ca dupa toata acea euforie initiala a
maselor a urmat sngeroasa perioada a terorii. Conducatorilor revolutiei, dupa preluarea
puterii, le-a devenit tot mai clar ca nu pot pune n aplicare ideile utopice n numele carora au
ridicat multimea. Pentru a se mentine la putere nu au avut alternativa; au instaurat o domnie a

terorii, cu mult mai crncena si mai absurda dect constrngerile existente n societate anterior
venirii lor la conducere. n linii mari scenariul s-a repetat n mai toate societatile n care s-a
ncercat aplicarea sistemelor bazate pe ideile socialismului utopic. Pentru ca doctrina
socialista a fost, este si va ramne utopica.
Egalitatea ntre oameni, lipsa proprietatii private, lipsa unui sistem concurential autentic
n economie, societate sau politica anihileaza nsasi esenta fiintei umane, distruge
individualitatea, slabeste societatea pna la trecerea n nefiinta. O superba povestire sciencefiction
ncepea cu o constatare dureroasa: Mi-au taiat aripile. Pe o planeta ipotetica, locuita de
oameni cu aripi, un adevarat paradis, au venit membrii unei expeditii, tot oameni, care au taiat
aripile mai multor indivizi, fortndu-i sa se zbata continuu, la nesfrsit, pentru a supravietui.
Desi experimentatorii pareau la nceput niste agenti ai raului, n timp ? cnd pe planeta
respectiva au nceput cataclisme devastatoare, pe care ei le prevazusera ? adevaratul sens al
misiunii lor a iesit la iveala. Oamenii cu aripi, nenvatati cu lupta dura pentru existenta, au
murit unul cte unul, dar specia a supravietuit prin cei carora li se taiasera aripile, pentru ca ei
devenisera mult mai rezistenti, mai inventivi, mai creatori.
Povestirea, ntr-un fel, duce cu gndul spre destinul tragic al imperiilor precolumbiene.
Incasii dezvoltasera un sistem social ntructva asemanator celor imaginate de adeptii
socialismului utopic. ntreaga suprafata a statului era mpartita n trei: o parte apartinea
soarelui, produsele obtinute de pe aceasta "treime sacra" fiind folosite pentru ntretinerea
preotilor si pentru jertfele rituale, a doua apartinea suveranului, iar a treia poporului. n ceea
ce priveste cultivarea pamntului, fiecarui barbat nsurat i se repartiza o bucata de pamnt de
o anumita suprafata (aproximativ aceeasi pentru toti), numita tupu. De asemenea, daca avea
copii, pentru fiecare baiat i se mai repartiza un tupu, iar pentru fiecare fata, o jumatate de
tupu. Recolta era strnsa la comun si se mpartea si ea tot n trei parti egale. O treime mergea
la depozitele de stat, ce apartineau suveranului, depozite din care erau platiti militarii,
constructorii de drumuri si cetati, functionarii. Tot din aceste depozite era ntretinuta si Curtea
imperiala. A doua treime era dusa n depozitele "sacre", de unde erau aprovizionati preotii. A
treia parte era mpartita n mod egal tuturor celor care muncisera pamntul, n raport cu
numarul parcelelor pe care le cultivase fiecare. n cazul unor calamitati naturale, ce nu permiteau
obtinerea unor recolte suficiente pentru toata lumea, depozitele de stat erau deschise
pentru a se aproviziona din rezervele lor si poporul. Acelasi sistem era aplicat si n cazul
cresterii turmelor de lame. n afara obligatiilor fata de stat, concretizate n munca pe cmp, si

satisfacerea stagiului militar, cetatenii aveau si obligatia de a presta un anumit numar de zile
de munca n folos obstesc (la constructii, n mine, la sistemele de irigatii etc). Cei inapti de
Tehnici de manipulare
35
munca, vaduvele si batrnii primeau de la stat toate cele necesare traiului. De asemenea,
oamenii trecuti de saizeci de ani erau scutiti de munca, iar cei ce mplinisera cincizeci de ani
munceau mai putin. Desi, n urma cuceririlor, multe grupari etnice fusesera stramutate din
locurile de bastina si amestecate cu altele, acest sistem de viata, n timp, a dus la deosebiri
minime ntre cetatenii de rnd ai imperiului.
Nu existau bani, nu exista proprietate privata, nu existau cersetori, cetatenii obisnuiti
aveau aceeasi stare materiala, motiv pentru care nu se raspndisera nici "maladii" precum
lacomia, invidia, egoismul. Se pot scrie studii ntregi despre comparatia unui asemenea sistem
ce functiona aproape impecabil si tipul de societate ntrevazut de adeptii socialismului.
Trebuie remarcat ca societatea incasa nregistra o egalitate aproape perfecta doar la nivelul
cetatenilor de rnd. Deasupra acestora, se afla o ntreaga ierarhie de functionari ai statului,
membri ai familiei imperiale, preoti, care se bucurau de privilegii uriase, dar si acestea foarte
bine definite si mbinate cu obligatii privind buna functionare a statului. nsa nu despre o
asemenea paralela dorim sa discutam. Sistemul incas, indiferent ct de neobisnuit ar parea,
ajunsese aproape de perfectiune n ceea ce priveste functionarea sa. La fel, desi diferentele
sunt semnificative, Imperiul Aztec, pe continentul nord-american, tindea spre perfectiune (tot
n ceea ce priveste functionarea). nsa perfectiunea a condus spre o anumita degenerare, spre o
vulnerabilitate tot mai accentuata a ntregii societati. Aceasta este una dintre cauzele, poate
chiar cea fundamentala, pentru care cteva sute de conchistadori au reusit sa distruga doua
civilizatii uluitoare, sa provoace moartea a milioane de oameni.
Uniformitatea, lipsa motivatiilor, nivelarea sistemelor umane genereaza vulnerabilitate.
nca un argument ar putea fi adus n sprijinul acestei afirmatii. Progresele geneticii, ale
ingineriei genetice, vor face n curnd posibila realizarea "hartii genetice" a fiecarui individ.
Se va putea cunoaste astfel, chiar nainte de nastere, daca noua fiinta umana va suferi de vreo
boala congenitala sau va fi predispusa unei maladii sau alteia. Ingineria genetica va permite
nu peste mult timp chiar corectarea unor asemenea deficiente. Mai mult, se va putea ajunge
chiar la "modelarea" fiecarui nou-nascut conform dorintei parintilor, ncepnd cu sexul si
terminnd cu fizionomia, culoarea ochilor sau a parului. Dincolo de optimismul generat de

asemenea perspective tulburatoare, oamenii de stiinta au nceput deja sa-si puna ntrebari
extrem de grave. Principala problema este aceea a unei previzibile si extrem de daunatoare
saraciri a fondului genetic uman, n cazul n care se va permite "modelarea" nou-nascutilor.
Spre exemplu, daca majoritatea parintilor si vor dori copii blonzi, cu ochi albastri, este foarte
posibil ca n scurt timp sa dispara total tipurile umane care nu ar corespunde standardelor de
frumusete ale momentului. Iar disparitia unor astfel de tipuri ar saraci grav mostenirea
genetica a omenirii, facnd-o extraordinar de vulnerabila n cazul aparitiei unor maladii nca
necunoscute, dar genernd si noi "boli" ale societatii, ce ar putea duce, n ultima instanta, la
disparitia speciei umane.
Poate am mers prea departe cu argumentatia. Ideea nsa era de a demonstra ca
supravietuirea speciei umane si dezvoltarea acesteia se pot face numai n cadrul unor sisteme,
societati, ecosisteme care sa incite creativitatea, spiritul de competitie, diversificarea
activitatilor umane. Practica a dovedit ca sistemele cele mai favorabile sunt acelea n care
libertatile individuale sunt ncurajate si mbinate ct mai armonios cu libertatile colective.
Socialismul, care si propusese nlaturarea saraciei, bunastarea generala, egalitatea ntre toti
cetatenii si alte asemenea obiective marete a dat faliment. Democratiile occidentale n care
societatea a ncurajat competitia si afirmarea valorilor, dincolo de tarele sale, tot mai restrnse
pe masura dezvoltarii sistemului social, au supravietuit si s-au consolidat. Mai mult, n tarile
cu democratie avansata, nivelul de trai al cetateanului obisnuit este cu mult peste cel
nregistrat n tarile foste comuniste, chiar n trecutele momente de vrf ale economiei
Bogdan Ficeac
36
socialiste. nca o dovada ca sistemul concurential s-a dovedit cel viabil, n comparatie cu
sistemul centralizat, care, dupa unele succese de nceput, a degenerat spre teroare.
Spre deosebire de membrii de rnd ai partidelor comuniste, dintre care multi, la nceput,
au crezut sincer n "superioritatea" si "binefacerile" unei viitoare societati perfecte,
teoreticienii comunismului au nteles, tot de la bun nceput, ca ideologia lor va trebui impusa
prin forta si, mai mult, va trebui mentinuta prin forta. De aceea au initiat o strategie extrem de
bine pusa la punct, perfectionata continuu, de manipulare a constiintelor. Ceea ce uimeste este
cinismul acestor "ntemeietori", aerul lor superior, eforturile depuse n a modifica structura
psihica a sute de milioane de fiinte umane pentru a le supune vointei lor. Ei stiau ca
socialismul si, mai apoi, comunismul vor ramne ideologii utopice si, n loc de a cauta alte

solutii pentru a veni n ntmpinarea dorintelor si necesitatilor firesti ale oamenilor, au pus n
miscare un ntreg mecanism al manipularii si terorii pentru a-i aduce pe oameni n situatia
unor marionete care sa populeze universul pe care si l-au imaginat ei.
Analiza metodelor de creare si ntretinere a unui sistem totalitar releva faptul ca minciuna
era si nca mai este (n unele zone ale globului) doar una dintre armele celor aflati la putere. E
cazul sa vorbim de sistemele totalitare n general, indiferent ca la conducerea lor s-au aflat
comunistii, nazistii, sau diversi alti dictatori, lideri de cult, fundamentalisti etc. etc. Nu are
rost sa ne limitam doar la comunisti, pentru ca asemanarile ntre toate aceste sisteme
totalitare, de origini foarte diferite, uneori chiar opuse ideologic, sunt izbitoare. Minciuna,
spuneam, era poate arma de baza a celor care au impus ideologiile totalitare. nsa procesul de
manipulare a constiintelor, de cstigare a controlului asupra mintilor umane este cu mult mai
complex...
Unicitatea speciei umane, dar si a fiecarui individ n parte, este data de armonia n care se
mpletesc inteligenta, constiinta si afectul. Inteligenta ne da capacitatea de a nvata, de a ne
aminti si de a imagina. Datorita constiintei ne dam seama de relatiile noastre cu lumea
exterioara, putem face distinctia ntre eul nostru si lume, ntre universul nostru interior si
realitatile exterioare. Afectul ne ofera baza pentru a percepe experientele ntr-o infinitate de
nuante subtile, dar si complexe, dincolo de simpla suferinta sau placere.
Imensa capacitate de a nvata ne permite nu numai sa profitam de propria noastra
experienta, ci sa ne construim viata bazndu-ne si pe experienta altora, nmagazinata n
planuri, memorii, documente, istorii scrise. Abilitatea de a imagina alternative, de a propune
variante, de a anticipa consecinte ne da posibilitatea sa construim scenarii dintre cele mai
ndraznete despre viitor, depasind chiar logica lineara. Capacitatea de a iubi, de a trai emotii
intense, ne determina sa ne implicam total n viata de fiecare zi.
Pentru ca atributele tripletei inteligenta-constiinta-afect sa functioneze perfect n sensul
dezvoltarii individului, trebuie ca el sa aiba o viziune foarte bine nchegata a temporalitatii, a
ceea ce nseamna trecut, prezent si viitor, a importantei acestor notiuni. Numai astfel fiinta
umana si dobndeste si si demonstreaza superioritatea: devenind total implicata n ceea ce a
fost, n ceea ce este si n ceea ce va fi.
Cnd unei asemenea fiinte umane pure i este adaugat, impus, implementat, cum vreti sa
spuneti, un sistem de norme morale, etice, atunci comportamentul sau va fi determinat si de
Tehnici de manipulare

37
constiinta a ceea ce s-ar putea ntmpla n anumite conditii date, comparativ cu ceea ce ar
trebui sa se ntmple, n sensul ndeplinirii sau nendeplinirii respectivelor norme.
Memoria da omului sentimentul de continuitate a eului de-a lungul timpului, n cadrul
societatii, conturndu-i astfel personalitatea. Trecutul alimenteaza prezentul cu standarde,
criterii de comparatie, experiente, traditii, reflexe, determinnd reactiile din experienta
imediata. Sentimentele reprezinta o punte de legatura speciala cu ceilalti oameni, de multe ori
mult mai eficienta si mai rapida dect rezultatele unor analize reci, bazate pe rationamente
pure. Iubirea si sentimentul de ncredere pot crea legaturi mult mai puternice si mai stabile
dect orice judecata. Imaginatia ofera omului puterea de a depasi greselile trecutului, de a
corecta prezentul si de a construi variante mai bune ale viitorului. Ca un corolar al acestui
mecanism apar notiunile de bine si rau, co-rect-incorect, apoi, n cadrul societatii, sistemul de
legi.
Omul este o fiinta sociala. Pentru a se dezvolta, el are nevoie de ceilalti. n cadrul
societatii se regleaza raportul ntre interesele personale, drepturi, privilegii, dar si obligatiile
ce stau la baza bunului-simt. Oamenii au nevoie de oameni pentru a se sustine reciproc,
pentru a evolua, pentru a rezista pericolelor.
Avnd n vedere aceasta extrem de schematica prezentare a esentei umane sau, mai bine
zis, a modului n care este ea perceputa de psihologia sociala, e mult mai lesne de nteles
modul n care actioneaza cei care doresc sa aiba controlul total asupra semenilor lor.
Principalul scop al liderilor unui sistem totalitar nu este de a stapni prin forta sau de a-si
distruge adversarii, ci de a-si determina supusii sa gndeasca sincer asa cum vor ei, conducatorii.
Noul sistem social creat de dictatori are ca unitate reprezentativa omul nou, cu o
gndire total diferita de a predecesorilor. Forta este folosita ca un auxiliar, n cadrul unui
ntreg sistem de recreare a constiintelor, sistem n care manipularea, mai precis minciuna, are
rolul determinant.
Minciuna este instrumentul folosit n restructurarea conceptiilor, n modificarea
experientelor, n deformarea relatiilor interpersonale, n distorsionarea proceselor imaginative,
n recrearea sistemelor de norme morale si etice, n rescrierea istoriei, n dezvoltarea unor noi
criterii de evaluare, n remodelarea sentimentelor. Minciuna este instrumentul de baza prin
care se creeaza omul nou.
Propovaduitorii regimurilor totalitare, spuneam, aveau si au un total dispret fata de fiinta

umana, vaznd oamenii ca pe o masa amorfa, depersonalizata, gata de a fi remodelata pentru a

da nastere sirurilor de supusi perfecti. Credinta propovaduitorilor n posibilitatea de a controla
mintile oamenilor, de a le stapni, era totala. Iata ce spuneau trei dintre ei, referitor la acest
subiect:
Dati-ne un copil de opt ani si va garantez ca va fi bolsevic toata viata. (Lenin, cuvntare
n fata comisarilor educatiei, 1923)
Individul trebuie sa accepte lipsa de importanta a propriei sale persoane, sa se integreze
unei puteri superioare si sa fie mndru ca este parte din forta si gloria acestei puteri
superioare. (Hitler, Mein Kampf 1933)
Fara nici o exagerare trebuie spus ca nsusi viitorul comunist al patriei noastre depinde
de dezvoltarea cu succes a muncii ideologico-educative (...) Trebuie sa facem din fiecare
Bogdan Ficeac
38
unitate scolara un puternic centru de educatie n spirit socialist si comunist a copiilor si
tinerilor. (Ceausescu, Programul PCR pentru mbunatatirea activitatii ideologice, 1971)
n cartea sa, Reforma gndirii si psihologia totalitarismului, R.J. Lifton identifica opt cai
de actiune pentru remodelarea gndirii, n scopul obtinerii controlului asupra mintii maselor
de oameni. Acestea sunt: Controlul comunicatiilor umane, Manipularea "mistica", Cerinta de
puritate, Cultul confesiunii, Stiinta sacra, Remodelarea limbajului, Doctrina mai presus de
oameni si Delimitarea sociala. n toate aceste directii, minciuna joaca un rol primordial. Chiar
daca, n realitate, ideologiile totalitare nu au utilizat o combinatie perfecta ntre cele opt "cai",
chiar daca unele metode de remodelare a gndirii au fost experimentate ntr-o proportie mai
mare dect altele si chiar exacerbate, clasificarea lui Lifton ramne valabila, pertinenta si utila
n ncercarile de radiografiere a oricarui sistem totalitar, indiferent ca este de sorginte
comunista, nazista, fundamentalist-religioasa s.a.m.d.
Controlul comunicatiilor umane este mijlocul fundamental de actiune n remodelarea
gndirii umane. n cartea sa, 1984. cea strict interzisa de regimurile comuniste, George Orwell
imagina un sistem totalitar ce tindea spre perfectiune. Teza de baza a liderilor acelui regim
era: Cine controleaza prezentul, controleaza trecutul. Cine controleaza trecutul, controleaza
viitorul. O uriasa armata de oameni lucra pentru modificarea trecutului. Permanent, n functie
de cei care se succedau n posturile de conducere sau cadeau n dizgratie, n functie de
necesitatile momentului, istoria era rescrisa. Cartile, articolele din ziare, documentele erau

reformulate si noile variante le nlocuiau n arhive pe cele vechi, care erau distruse, pentru a
nu ramne nici o urma despre ceea ce se ntmplase cu adevarat cndva sau macar despre care
fusese ultima versiune agreata de conducatori. De fapt nimeni nu mai stia exact ce se
ntmplase n realitate. Trecutul era adaptat pentru a motiva actiunile din realitatea imediata,
dar si pentru a justifica actiunile din viitor. n acelasi timp, o alta armata de oameni lucra la
recrearea prezentului. Pentru a justifica o actiune sau alta, permanent erau inventati inamici,
conflicte, dezastre. Nimeni nu mai stia exact ce se petrecea cu adevarat. Realitatea nsasi
fusese anihilata si nlocuita cu o aparenta de realitate.
n cartea sa, Structura minciunii, Piotr Wierzbicki se ocupa de analiza amanuntita a
minciunilor din sfera informatiilor. Principiul esential de informare ntr-un sistem totalitar,
spune Wierzbicki, are forma urmatoarelor directive: Ce trebuie sa stie poporul si Ce trebuie
sa nu stie poporul.
Pentru ndeplinirea primei directive se pune n miscare un ntreg sistem de propaganda
care sa induca n constiinta publica ideea si mai apoi convingerea ca ar fi "cea mai buna dintre
lumi". Actiunea nsa are sanse foarte limitate de reusita, att timp ct oamenii au acces si la
alte surse de informatie. De aceea, partea cea mai grea este imaginarea mijloacelor prin care la
urechile poporului sa nu ajunga informatiile ce ar putea afecta reusita activitatii de
propaganda.
Metodele prezentate n Structura minciunii au fost experimentate si n Romnia aproape
o jumatate de secol. Referitor la ceea ce se petrecea n tara, presa, televiziunea, radioul erau
obligate sa prezinte doar "maretele realizari", mai mult, modul de prezentare cuprindea,
uneori, exagerari si minciuni ce frizau absurdul. Suprafata raportata ca recoltata depasea
suprafata arabila a tarii, inaugurarea unor noi obiective industriale se facea cu multe luni
nainte de finalizare doar pentru a fi bifate n planul de investitii, bunurile nu se scumpeau, ci
numai "preturile se reasezau", n Romnia nu existau bolnavi de SIDA, handicapati, case de
copii orfani s.a.m.d. n acelasi timp, toate informatiile ce veneau din exterior erau cenzurate si
deformate pentru a arata "degradarea societatii capitaliste aflate n putrefactie", pentru a
mpiedica "raspndirea conceptiilor retrograde, reactionare".
Tehnici de manipulare
39
Iata cteva fragmente din cuvntarea lui Nicolae Ceausescu din 1971, cu privire la
programul PCR pentru mbunatatirea activitatii ideologice. Nici un segment din sfera

informatiei sau a culturii n general (care are un efect decisiv n crearea mentalitatii
individuale, dar si colective) nu era neglijat.
...radioteleviziunea trebuie sa puna n centrul emisiunilor problemele educatiei socialiste
(...), pe aceasta cale sa fie biciuite fara crutare moravurile retrograde, sa fie promovate
normele socialiste de convietuire. (...) Filmul sa devina un puternic mijloc de educatie
socialista a maselor! (...) Pe scena teatrelor noastre, a operei, trebuie sa-si faca loc (...)
lucrari contemporane, cu caracter revolutionar, militant. (...) Casele de cultura, cluburile si
caminele culturale trebuie sa desfasoare o activitate cultural-artistica multilaterala, sa
cuprinda milioane de oameni, ndeosebi tineretul, contribuind n mod activ la educatia
socialista a maselor. (...) Ziarele si revistele trebuie sa deschida larg paginile lor problemelor
educatiei socialiste. (...) Ele trebuie sa promoveze cu curaj experienta naintata, sa critice
obiceiurile si moravurile napoiate. (...) Criticii de arta trebuie sa actioneze ntotdeauna n
spiritul principiilor marxist-leniniste. (...) Este necesar ca organele si organizatiile de partid
sa actioneze pentru unirea tuturor fortelor de care dispune societatea noastra n directia
realizarii hotarrilor partidului privind mbunatatirea activitatii politico-educative, formarea
constiintei socialiste, care sa devina o uriasa forta n nfaptuirea programului general de
faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate n Romnia."
ndeplinirea tuturor acestor "indicatii pretioase" se realiza printr-un imens mecanism al
minciunii institutionalizate, radiografiat minutios n cartea lui Piotr Wierzbicki.
Ca si n romanul lui Orwell, remodelarea trecutului constituia o metoda de baza pentru
crearea unui ntreg esafodaj de criterii, standarde si obisnuinte menite sa motiveze actiunile
din realitatea imediata a conducatorilor regimurilor totalitare. Deja, n analiza trecutului,
propovaduitorii totalitarismului ncep sa opereze distinctii. Nu mai exista un singur trecut, cel
consemnat de istorie, ci mai multe. Dintre acestea doar unul trebuie pastrat, amplificat,
glorificat. Nicolae Ceausescu accentua clar aceasta distinctie n "indicatiile" adresate
responsabililor din nvatamntul politico-ideologic:
Dar n afara de aceste trecuturi ? ca sa spun asa ? de trista amintire, mai exista si un
alt trecut: este vorba (...) de trecutul glorios al miscarii revolutionare si comuniste, de
trecutul anilor constructiilor socialiste, care a ridicat patria noastra la un nalt grad de
dezvoltare n toate domeniile activitatii economico-sociale. Acest trecut glorios sta la baza
dezvoltarii viitoare a poporului nostru, n centrul politicii educative!
n scopul remodelarii trecutului au fost puse n miscare colective ntregi de "cercetatori",

"istorici", "scriitori". Astfel ntreaga istorie a fost rescrisa. Venirea comunistilor la putere, prin
forta, impusi de sovietici, a fost prezentata ca un rezultat al vointei ntregului popor romn,
toate evenimentele trecutului au fost reinterpretate pentru a folosi doctrinei comuniste, pna si
numele localitatilor sau ale domnitorilor au fost modificate, personalitatile istoriei nationale sau
trezit brusc, n fruntea lor, ca o apoteoza, cu figura liderului Nicolae Ceausescu. Biografiile
lui Nicolae si Elena Ceausescu au fost rescrise, rolul lor minor n cadrul miscarii comuniste
fiind exacerbat la dimensiuni mesianice. Pe baza acestei reconstruiri a trecutului s-a ridicat,
treptat-treptat, absurdul cult al personalitatii.
Din pacate, mecanismul minciunii institutionalizate nu a disparut o data cu revolutia din
decembrie '89. Protestatarii calificati de Ceausescu drept "huligani" aflati n solda "agenturilor
straine" au devenit, dupa revolutie, "golani" si "animale", rapoartele optimiste ale Comisiei
Nationale de Statistica sunt n permanenta contradictie cu nivelul de trai tot mai scazut al
Bogdan Ficeac
40
majoritatii populatiei. O alta contradictie flagranta a fost sesizata ntre concluziile roz ale
raportului celor trei ani de guvernare ai cabinetului Vacaroiu si concluziile ngrijoratoare ale
sectiunii economice din raportul SRI, prezentat de directorul respectivei institutii n
Parlament.
Exemplele pot continua la nesfrsit. Cea mai importanta concluzie nsa trebuie sa rezide
nu n ct de extins poate ajunge sistemul manipularii constiintelor, ci n metodele de
contracarare eficienta a acestuia. Conditia fundamentala a oricarei democratii este asigurarea
de alegeri libere si corecte. Dar corectitudinea alegerilor nu nseamna doar mpiedicarea
fraudelor electorale, ci, n primul rnd, crearea conditiilor ca fiecare cetatean sa voteze n
deplina cunostinta de cauza. Iar acest deziderat se realizeaza numai prin nlaturarea
controlului asupra informatiilor. Fiecare cetatean trebuie sa aiba acces liber la surse de
informatie alternative, pentru a putea fi contracarate influentele subiective ale unuia sau altuia
dintre mijloacele de informare n masa. Procurndu-si informatiile din ct mai multe surse,
cetateanul poate avea o imagine ct mai apropiata de realitate si poate vota n consecinta.
Evident, n completare, trebuie ca si mass-media sa se bucure de o totala libertate.
Controlul comunicatiilor umane se refera nu numai la cenzura informatiilor pe care le
primeste individul din exterior, ci si la comunicarea cu el nsusi. Permanenta discordanta
perceputa ntre presiunea falsitatilor exterioare si simtamintele interioare provoaca individului

o stare de nesiguranta, perceperea unei profunde amenintari la adresa autonomiei sale. Pentru
a iesi din aceasta stare, inconstient, individul ncearca sa se detaseze, sa priveasca realitatea ca
pe ceva ce nu are o legatura apropiata cu el. Acest lucru nsa nu l scuteste de a fi profund
afectat n capacitatea lui de a mai ntelege ce este bun, adevarat si relevant n lumea
exterioara, dar si n interiorul sau. Permanent, mai mult sau mai putin, el se va simti victimizat
de cei aflati la controlul societatii. Acest lucru este foarte bine stiut de liderii societatilor
totalitare. Ei cauta sa nceapa procesul de reeducare n primul rnd cu tnara generatie. n
Uniunea Sovietica, n China, n Cambodgea, copiii au ajuns sa-si tradeze parintii si chiar sa
ceara condamnarea lor la moarte pentru "crima de a gndi"...
Manipularea "mistica", cea de-a doua cale de remodelare a mintii umane, consta n
crearea unei aure aproape mistice n jurul grupului conducator, al actiunilor si conceptiilor lui.
Acest lucru, indiferent ca se face prin mijloace de un cinism revoltator sau prin propovaduirea
unui idealism aproape pur, are aceleasi efecte: induce n rndul maselor un anume tip de
comportament, creeaza reflexe si obisnuinte n sensul dorit de lideri. Ideologii totalitarismului
renunta aparent la ideea mentinerii la putere, sustinnd ca actiunile lor sunt ndreptate spre un
scop mai presus de orice altceva. Ei sunt dispusi chiar sa recunoasca manipularea, justificndo
ca pe o necesitate n atingerea maretului scop. n acelasi timp, pe ei nsisi se prezinta drept
"alesii" (de catre istorie, Dumnezeu sau alte forte supranaturale) mandatati sa conduca
societatea spre ndeplinirea telului respectiv (comunismul, spre exemplu). Propovaduind
"noua religie", dictatorii nsisi, precum si apropiatii lor, se nvaluie n aceeasi aura "mistica".
Caracterul lor mesianic nu poate fi pus la ndoiala, orice actiune, orict de bizara, cinica sau
absurda se desfasoara n virtutea unor ratiuni superioare, greu de nteles sau chiar inaccesibile
cetatenilor de rnd. Orice ncercare de a le pune la ndoiala autoritatea, buna-credinta sau
competenta nu este dect manifestarea egoismului, a josniciei sau a dusmaniei unor indivizi
meschini. Indiferent daca ncercarile de a introduce n mintile oamenilor ideea guvernarii n
numele unor scopuri nobile reusesc sau nu, efectul acestora este n folosul conducatorilor.
Pentru cei care cred, manipularea apare ca o binecuvntare, datorita aurei de misticism. Ei
accepta cu bucurie misterul, gasesc placerea chiar si n suferinta, se simt utili n ndeplinirea
acelor scopuri mai presus de ntelegere. Dar si cei care nu cred devin la fel de manevrabili.
Simtind ca nu pot sa scape de sub apasarea unor forte mai puternice dect ei, ncearca sa se
adapteze. nvata sa citeasca printre rnduri, sa anticipeze diverse evenimente, sa-si canalizeze
Tehnici de manipulare

41
energia n a descifra mersul lucrurilor, pentru a se feri de necazuri. Mai mult, i sfatuiesc si pe
altii cum sa se fereasca de necazuri, cum sa supravietuiasca. Pe nesimtite, ajung ei nsisi
agenti ai manipularii. Astfel, indiferent daca individul accepta cu bucurie manipularea, daca o
suporta prin constrngere sau si una, si alta, el merge cu valul, nu i se opune.
Cultul personalitatii si are principala explicatie n dezvoltarea acestei cai de manipulare.
Nu numai corectitudinea scopurilor propuse nu mai poate fi pusa la ndoiala, dar nici macar
autoritatea si competenta celui ales sa le ndeplineasca nu mai sunt subiect de controverse.
Conducatorul devine o figura mesianica, o binecuvntare a istoriei, depozitarul adevarurilor
absolute, singurul capabil sa conduca ntreaga societate, precum si fiecare sector n parte.
Pentru a-l venera se creeaza spectacole grandioase, chipul lui este imortalizat n picturi si
sculpturi, i se nchina ode si poezii, figura i se identifica treptat cu partidul, cu natiunea, cu
ntreaga tara, biografia i este mbogatita cu noi elemente care sa demonstreze ca din frageda
pruncie s-a dovedit predestinat sa conduca destinele tarii, poporului sau chiar ale lumii ntregi.
Dintre liderii comunisti, Kim Ir Sen a fost cel care a beneficiat de reusita aproape totala a unui
asemenea cult. Ceausescu a fost cel care a dorit ntotdeauna sa fie la fel de sincer venerat.
n crearea si amplificarea aurei de misticism, de mister, de grandoare, artizanii sistemelor
totalitare au initiat veritabile ritualuri, din ce n ce mai fastuoase. Cuvntarile lui Hitler, spre
exemplu, erau acompaniate de manifestatii grandioase, de procesiuni imense la lumina
tortelor, de decoruri gigantice. Tendinta spre megalomanie devenea dominanta. Treptat, ea
depasea manifestarile grandioase, spectacolele omagiale cu zeci si sute de mii de figuranti,
cultul personalitatii si ajungea sa se reflecte chiar si n restructurarea arhitectonica a unor
ntregi orase, mai ales capitale. La un moment dat, grandomania trecea de limitele absurdului.
Ceausescu a demolat cartiere ntregi, a distrus sute de biserici si de monumente istorice,
pentru a construi noi cartiere muncitoresti, dar, mai ales, Centrul Civic al Bucurestiului. Ca un
gest suprem de megalomanie a ordonat ridicarea asa-numitei Case a Poporului, care a devenit
a doua cladire ca marime, din lume, dupa Pentagon. Dupa caderea regimului comunist,
nimeni nu poate gasi acestui colos o ntrebuintare. Nici macar nu se stie exact cum ar fi avut
de gnd Ceausescu sa utilizeze nenumaratele si imensele ei ncaperi. Poate nici nu avea un
plan anume, rostul Casei fiind acela de a domina Bucurestiul, de a fi un gigantic templu al
ideologiei comuniste, al cultului ceausist...
Cererea de puritate se bazeaza pe delimitarea stricta ntre bine si rau, ntre pur si impur.

Pentru ideologii totalitarismului, cale de mijloc nu exista. Cine nu este cu noi, este mpotriva
noastra ? suna sloganul comunistilor, dar nu numai al lor. "Corecte" si "pure" sunt, evident,
numai ideile, sentimentele si actiunile ce concorda cu ideologia si cu politica totalitara. Orice
altceva poate fi rapid catalogat drept "rau" si "impur". Urmeaza apoi actiunile de nlaturare si
de anihilare a "impuritatilor". n numele idealurilor nentinate se pot desfasura cele mai crunte
prigoane sau cele mai crude opresiuni. "Omul nou" nu trebuie sa mai aiba nici o legatura cu
influentele nefaste ale trecutului. Trebuie sa aiba puritatea societatii comuniste pe care o
construieste si n care va trai, trebuie sa rupa definitiv cu mentalitatile si practicile din trecut.
(N. Ceausescu)
Ideologii totalitarismului stiu ca o asemenea "puritate" precum cea propovaduita de ei
este imposibil de atins n viata reala a celor pe care i conduc. Dar ei pornesc razboiul total
mpotriva "impuritatilor" tocmai pentru a crea o lume a vinovatiei omniprezente. Standardele
impuse indivizilor fiind imposibil de atins, fiecare va avea, mai mult sau mai putin instinctiv,
un sentiment de vinovatie sau chiar de rusine. De asemenea el se va astepta ca, mai devreme
sau mai trziu, sa fie pedepsit pentru "vina" sa. Sentimentul de vinovatie poate fi exploatat n
asa fel, nct sa se ajunga la acceptarea de catre cetatenii obisnuiti a diverselor epurari, ba mai
mult, poate deveni un factor n declansarea competitiilor publice axate pe atingerea unor stanBogdan Ficeac
42
darde ale "puritatii". Pe de alta parte, indivizii sunt determinati sa se zbata permanent pentru a
supravietui, pentru a se feri de pedepse. Aceasta preocupare continua nu le mai lasa timp
pentru a gndi liber, pentru a judeca daca sistemul n care traiesc este normal sau nu.
Totodata, atunci cnd cei recalcitranti intra n contact direct cu institutiile de represiune,
sentimentul de vinovatie combinat cu instinctul primar de supravietuire pot sta la baza unei
viitoare colaborari ntre cei "vinovati" si cei care sunt pusi sa-i controleze. Sau, daca aceasta
colaborare nu se poate lega din cauza unei rezistente puternice a "vinovatului", oricum cel n
cauza se va comporta mult mai prudent pentru a nu intra din nou n conflict cu normele
impuse de ideologii totalitarismului. Unii dintre ei ajung chiar sa accepte sistemul si sa i se
adapteze, n acelasi timp, erijarea conducatorilor n judecatori supremi ai binelui si raului le
da acestora posibilitatea de a jongla cu pedepsele, dar mai ales de a-si exercita capacitatea de
a "ierta". Pot atrage astfel, de partea lor, indivizi dintre cei mai recalcitranti, brusc
recunoscatori pentru faptul ca nu au fost pedepsiti asa cum ar fi cerut-o "vina" lor.

Pentru a trece la aplicarea complexa a cerintei de puritate, regimurile totalitare si-au

dezvoltat un sistem foarte complex si extins de politie politica. mpletind aura de mister, de
misticism, a celor pe care i slujeau, cu teroarea dezlantuita n numele purificarii societatii,
politiile politice si-au dezvoltat ele nsele un ntreg sistem de actiune, n care tortura fizica si
psihica, santajul, amenintarile teseau un paienjenis aproape indestructibil.
Din pacate, chiar dupa prabusirea unui sistem totalitar precum comunismul, efectele
subtile ale unui asemenea gen de manipulare a constiintelor, precum cel declansat n numele
cerintei de puritate, actioneaza nca mult timp. Indivizii care au trait n asemenea societati se
dezobisnuiesc foarte greu sa mparta totul, strict, n "bine" si "rau", sa accepte nuantele, sa-si
redobndeasca sensibilitatea interioara menita sa-i faca mult mai receptivi la complexitatea
moralitatii umane. Multi dintre ei ramn pentru totdeauna adeptii involuntari ai unor ideologii
totalitariste.
Cultul confesiunii apare n strnsa legatura cu propovaduirea cerintei de puritate. ntr-un
anume sens, este o consecinta a acesteia. n cazul sistemelor totalitare de sorginte religioasa,
confesiunea este ncurajata pe motiv ca ea purifica sufletul, face posibila cunoasterea de sine,
nlesneste uniunea spirituala cu divinitatea venerata. Adeptii unor astfel de religii ajung sa
simta o veritabila usurare n momentul confesiunii, o eliberare de vinovatii, de ndoieli, de
rusine. De asemenea, marturisirea celor mai ascunse gnduri si sentimente i leaga sufleteste
de cei asemenea lor, de lideri, i fac sa se piarda n marele curs al Miscarii.
Cu totul altfel stau lucrurile n sistemele totalitare opresive, precum comunismul ori
fascismul. Aici confesiunea, marturisirea vinei, atrage dupa sine iminenta pedepsei. Indivizii
fac eforturi pentru a-si ascunde gndurile si trairile. n momentul n care sunt fortati sa
marturiseasca, spun totul n afara lucrurilor importante. petrece un veritabil fenomen de
dedublare a personalitatii. Cel care marturiseste, "actorul", ncearca prin orice mijloace sa-l
protejeze pe cel acuzat, "adevaratul eu". Astfel, n acest caz, cultul confesiunii are un efect cu
totul opus fata de cazul sistemelor religioase. Individul ncearca toate metodele pentru a-si
nmormnta n adncul eului sau secretele, n loc de a se elibera de ele. nsa toata viata
secretele personale se vor afla ntr-o permanenta opozitie cu presiunea interioara de a le
destainui si de a scapa de povara lor. Ideologii totalitarismului tocmai asta urmaresc:
accentuarea acestui conflict interior, ce face tot mai vulnerabil individul. Mai mult, ei
nascocesc permanent noi motive de "vina", care, la rndul lor, sa creeze mereu alte secrete,
astfel nct individul sa fie macinat de un conflict interior perpetuu, legat de vesnice ntrebari:

"Ce secrete trebuie pastrate n continuare si care pot fi marturisite? Care dintre cele marunte
ar trebui spuse pentru a le ascunde pe cele grave?"
Tehnici de manipulare
43
n cele din urma, exacerbarea conflictului interior aduce indivizii n situatia de a nu mai fi
n stare sa mentina echilibrul ntre demnitate si umilinta. Pentru a scapa de zbuciumul sufletesc,
ei ncearca sa mprumute psihologia celor care i controleaza. Devin ei nsisi, n functie
de situatie, si calai si victime. Umili si slabi fata de cei care i controleaza, aroganti si
puternici fata de cei asemenea sau inferiori lor.
Pornind de la acest cult al confesiunii, combinat cu directiile de aplicare a cerintei de
puritate, politia politica a sistemelor totalitare a experimentat si dezvoltat o uriasa institutie a
santajului. Conflictul interior al individului era dublat de un conflict exterior, generator de
presiuni cu mult mai puternice si mai eficiente. Astfel s-a dezvoltat practica santajului prin
dosare. Secretul individului devenea cunoscut si de catre cei desemnati sa-l controleze, dar nu
ajungea public. Se crea o anume complicitate, dominata de spaima, prin care individul era
controlat total.
n primele zile ale revolutiei romne am avut posibilitatea sa vad acele dosare de cadre
strict secrete, din fisetele biroului organizatiei de baza PCR dintr-un sector al Bucurestiului.
Uimirea a fost totala. n cazul primirii n partid a unui membru obisnuit, candidatul era trecut
printr-un filtru extrem de sever. Nu se admiteau "impuritati" la dosar precum rude n
strainatate, rude preoti, fosti chiaburi, legionari sau membri ai partidelor istorice, nu se
admiteau antecedentele penale, mai ales cele de natura politica. Studiind dosarele celor aflati
n functiile de conducere ale partidului, dar si n posturi de raspundere n diverse sectoare ale
economiei sau ale vietii sociale, am descoperit cu o imensa surprindere ca marea majoritate a
nomenclaturii avea, n fisele personale, "pete", care, n cazul membrilor de partid obisnuiti,
erau inadmisibile. Aproape fiecare activist superior sau director de ntreprindere avea o ruda
n strainatate, un tata fost chiabur ori un unchi legionar; erau cazuri n care ei nsisi fusesera
condamnati, n studentie, pentru actiuni mpotriva ornduirii socialiste s.a.m.d. Atunci am
nteles amploarea extraordinara a santajului pus n aplicare de sistemul comunist. Sute de mii
de oameni aveau dosarele completate cu cele mai intime amanunte ale vietii lor. n functiile
de conducere au fost promovati cei "impuri", pentru a putea fi permanent controlati si readusi
la ordine n caz de nesupunere. Dupa ce s-au nvatat cu privilegiile oferite de functii, cu un

anume standard de viata, cu linistea relativa a unui camin, prea putini se ncumetau sa ncalce
regulile sau sa nu respecte "indicatiile". Dar nu numai lor li se ntocmeau dosare, ci si altor
milioane de oameni, dintre care, la orice moment, se puteau ivi contestatari ai sistemului.
Motivele de a ncerca sentimentul de vina erau att de numeroase, nct nimeni nu mai putea
fi sigur daca nu ncalcase cndva vreo norma, ncalcare ce putea fi anexata n dosar. Astfel
numai ideea existentei dosarului facea posibil santajul, chiar daca individul era curat.
Dupa revolutia din decembrie '89, "impuritatile" de la dosar, care generau sentimentele de
vina sau rusine, au devenit, n unele cazuri, motive de mndrie. Politica santajului se afla n
pericol de anihilare. nsa ideologii fostului regim, aflati n aceleasi structuri de conducere, au
gasit imediat noi metode de a perpetua santajul, una dintre cele mai eficiente metode de
manipulare a individului. Asa cum ceea ce fusese "rau" nainte a devenit "bun", acum si
reciproca putea fi valabila. Dosarele au fost pastrate la secret, pentru a nu se sti n continuare
ce contin, iar declaratiile date la securitate, voluntar sau fortat, nu conteaza, au devenit noile
elemente de santaj.
Stiinta sacra se manifesta prin crearea unei aure de sacralitate n jurul dogmelor de baza
ale ideologiei totalitariste. Aceasta ideologie este prezentata drept singura n masura sa
asigure "dezvoltarea plenara" a fiintei umane, n cadrul unei societati perfecte, guvernate de o
moralitate absoluta. Sacralitatea se manifesta n primul rnd prin interdictia, mai mult sau mai
putin explicita, de a se pune n discutie fundamentele ideologiei respective. Acestea sunt mai
presus de orice ndoiala, reprezinta adevarul absolut, iar contestarea lor ar fi un adevarat
Bogdan Ficeac
44
sacrilegiu. Mai mult, ele sunt prezentate si difuzate n rndul maselor drept rezultate ale celor
mai evoluate studii si cercetari stiintifice n domeniul filozofiei, stiintelor sociale, economiei
etc. Aceasta "pecete" stiintifica da posibilitatea propovaduitorilor de a-i califica pe cei care
ndraznesc sa critice sistemul nu numai drept imorali si reactionari, ci si depozitari ai unor
mentalitati retrograde, obscurantiste, n totala opozitie cu progresul stiintific.
Trebuie sa facem o mica paranteza pentru a accentua diferentele de esenta ntre cele doua
cai, Stiinta sacra si Manipularea mistica. Stiinta sacra are n vedere sacralizarea doctrinei, n
timp ce Manipularea mistica si propune sa-i divinizeze pe conducatorii ce actioneaza n
numele respectivei doctrine.Fiecare n parte presupune crearea unui ntreg sistem care sa
vegheze la convertirea cetatenilor n adepti fideli. Nimeni nu trebuie sa se ndoiasca nici de

"superioritatea" sistemului, nici de caracterul mesianic al celor care l impun.

Revenind la Stiinta sacra, acest amestec permanent ntre misticism si adevaruri
"stiintifice" mai presus de orice ndoiala face sa dispara granita dintre logica si credinta,
permitnd crearea unui sentiment special al ncrederii n superioritatea sistemului.
Propovaduirea noii ideologii la toate nivelurile, ncepnd cu primele clase de scoala, i dau o
aura de omniprezenta si omnipotenta. Cei care se ndoiesc devin disidenti demni de dispret,
incapabili sa nteleaga maretia noii doctrine, caracterul ei absolut. Ei sunt supusi oprobriului
public, calificati drept disidenti, exclusi din societate si chiar pedepsiti pentru "erezia" lor,
pentru "crima de a gndi". n interiorul unor asemenea indivizi apare o lupta permanenta ntre
rezistenta mintii lor de a accepta idei n care nu cred si permanentul sentiment de teama n a-si
exprima public parerile. Aceasta lupta i face vulnerabili, cel putin unul dintre obiectivele
manipulatorilor ndeplinindu-se astfel.
Teoreticienii totalitarismului opereaza cu concepte deja cunoscute, dar le pervertesc, le
ofera ntelesuri cu totul noi, care sa serveasca doar ideologiei lor. Spre exemplu, n viziunea
lui Engels, morala capata brusc caracter de clasa, dupa cum observa Piotr Wierzbicki n
Structura minciunii. Binele obisnuit nu mai exista, ci apar binele adevarat si binele aparent.
Nici adevarul obisnuit nu mai exista, el fiind nlocuit de adevarul cu adevarat obiectiv si de
cel doar aparent obiectiv. La fel nu mai exista democratie n general, ci democratie adevarata
si democratie falsa, drepturile omului se mpart si acestea n fictive si reale s.a.m.d.
Redefinirea limbajului, anularea logicii si deformarea realitatii permit inocularea noilor
teorii privind superioritatea totala a noului sistem fata de cele anterioare. Noul sistem acorda
"adevaratele" libertati individuale si colective, el permite crearea "omului nou", asigura
bunastarea, conduce omenirea spre "cele mai nalte culmi de civilizatie si progres". Tot ceea
ce nu corespunde noii ideologii reprezinta manifestari si mentalitati obscurantiste, napoiate,
despre lume si viata, (...) conceptii straine, mentalitati ale vechii societati burghezomosieresti,
(...) influente straine conceptiei noastre revolutionare despre lume si viata.
(Nicolae Ceausescu ? Raport la Congresul al XIII-lea al PCR) Evident, toti cei care si pun
ntrebari cu privire la justetea ideologiei comuniste sunt niste napoiati, eventual agenti ai
"agenturilor straine". Acestia si altii asemenea lor, nici macar nu merita sa li se demonstreze
n ce consta superioritatea noii ornduiri. n general acest lucru nu se discuta, pentru ca este
de la sine nteles. Discutarea lui, cum spuneam, ar reprezenta un sacrilegiu.
Chiar si cele mai absurde asertiuni sunt nvelite n aceeasi aura de sacralitate, pentru ca

stupizenia lor sa fie prezentata drept adevar elementar, pe care societatile din trecut l-au
ignorat din rea-credinta. Spre exemplu, atunci cnd voci tot mai multe si mai rezonante au
nceput sa se ridice mpotriva ncalcarii drepturilor fundamentale ale omului n Romnia,
Ceausescu a modificat radical ierarhia acestor drepturi ale omului, trecndu-le sub tacere pe
cele ce erau ncalcate flagrant si aducnd n prima pozitie asa-numitul "drept la viata" (o
Tehnici de manipulare
45
notiune care, ntr-o tara civilizata, intra n firescul lucrurilor, cum ar fi, de pilda, si "dreptul"
de a respira, nemaifiind necesara statutarea lui, din moment ce toata lumea l respecta n mod
natural). n numele acestui "drept la viata" al tuturor oamenilor de pe planeta au nceput apoi,
n Romnia, uriase manifestatii si procesiuni n favoarea pacii mondiale, dar mai ales de
venerare a crmaciului care nu se gndea numai la soarta propriului sau popor, ci si la soarta
ntregii omeniri. Treptat, att "dreptul la viata", ct si lupta pentru pace au fost trecute pe
planuri secunde, au fost uitate, iar manifestarile si procesiunile s-au concentrat n jurul slavirii
"geniului carpatin", a rolului sau mesianic, "istoric", n conducerea Romniei.
Din pacate, aceasta metoda de remodelare a gndirii, Stiinta sacra, are efecte mult mai
puternice dect s-ar putea crede la prima vedere. Chiar si dupa nlaturarea de la putere a
regimurilor totalitare, foarte multi oameni ramn pentru toata viata prizonierii unora dintre
conceptele de baza, "mai presus de ndoiala" vehi-culate de ideologii totalitarismului.
Spre exemplu, unii dintre cei care au fost mpotriva lui Ceausescu l-au acuzat ca, n
megalomania lui, a compromis "idealurile comunismului", altii afirma ca ideologia comunista
ar fi perfecta, dar ramne utopica, neputnd fi aplicata n viata de zi cu zi. Prea putini nsa,
raportnd la nivelul ntregii tari, sunt cei care pun n discutie bazele doctrinei comuniste.
Chiar si dupa ani de zile de la colapsul sistemului. Si asta pentru ca timp de aproape o
jumatate de secol, probleme fundamentale, din punct de vedere filozofic, erau total ignorate n
numele "adevarului absolut" propovaduit de ideologii comunismului. Este acel egalitarism
idilic, reprezentat de principiul "de la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi", benefic
pentru dezvoltarea umanitatii? Sau doar permanenta competitie poate genera progresul? Iata
ntrebari pe care Stiinta sacra nu le admitea. Ea postula principiul egalitatii perfecte, fara a-l
discuta.
Mai mult, pentru a remodela gndirea oamenilor, conceptele si rezultatele experientei
erau amestecate si rearanjate pentru a folosi propagandei proprii. Desi nivelul mediu de trai

din democratiile occidentale era mult mai nalt dect cel din tarile socialiste, informatiile ce
veneau din exterior se filtrau cu grija, pentru a fi evidentiate doar aspectele negative:
criminalitate, somaj, greve, prostitutie etc. Si reprezentau "adevarata fata a imperialismului".
n acelasi timp, de pilda, nu se spunea nimic despre Sistemul de protectie sociala din
democratiile occidentale, care asigura oricarui somer o viata decenta, la standarde superioare
celei duse de majoritatea cetatenilor cu "drept la munca" din societatile socialiste. Ca sa nu
mai vorbim de toate celelalte libertati si drepturi cetatenesti despre care nu se spunea nici un
cuvnt.
Totodata, dincolo de ridicarea n slavi a "maretelor realizari" din toate domeniile
"constructiei societatii socialiste multilateral dezvoltate", erau total interzise informatiile
interne referitoare la criminalitate, cersetori, handicapati, copii orfani s.a.m.d. Conform
principiului "despre ce nu se vorbeste, nu exista", ideologii comunismului ncercau
acreditarea ideii ca asemenea fenomene negative nu se ntlnesc n societatea socialista, ele
fiind specifice doar capitalismului.
Prin asemenea tehnici de manipulare, n care minciuna avea un rol primordial, nici nu se
mai analizau, comparativ, conceptiile fundamentale n virtutea carora au fost construite cele
doua sisteme, cel democratic si cel totalitar, ci se admitea doar discutarea efectelor. Insa si
aceasta discutie era total pervertita, pentru ca din interior ajungeau la cunostinta maselor
numai informatiile pozitive, exagerat poleite, iar din exterior veneau numai informatiile
negative, exagerat ngrosate.
Bogdan Ficeac
46
Chiar si dupa colapsul comunismului, foarte multi oameni au ramas n capcana fostei
ideologii, limitndu-se la discutarea efectelor nocive asupra societatii pe care le-au avut
minciuna, demagogia si megalomania fostilor lideri comunisti, fara a ncerca sa clarifice daca
nsasi bazele ntregii doctrine erau adevarate sau false. Iar aceasta lipsa a initiativei de
clarificare provine tocmai din sistemul de promovare a Stiintei sacre, care avea ca principala
menire dezobisnuirea oamenilo de a pune si de a-si pune ntrebari fundamentale.
Remodelarea limbajului are ca obiect condensarea ntregii complexitati a problematicii
umane ntr-un numar redus de categorii, strict delimitate, curatate de nuante, conform principiului
"puritatii", exprimate prin clisee verbale usor de rostit si de memorat, care vor fi
repetate la infinit, pna ce vor patrunde n mintea individului drept concepte ale "stiintei

sacre". Efortul interior de analizare a acestor notiuni va fi ntr-o eterna contradictie cu

presiunile din lumea exterioara, unde este permisa numai folosirea cliseelor, fara "greseli" de
exprimare ce ar atrage dupa sine diverse pedepse. Chiar daca rezistenta interna nu este
anihilata, folosirea respectivelor "notiuni" la nesfrsit, n viata de zi cu zi, de catre individ, are
un efect considerabil asupra subconstientului sau. Individul ajunge sa nu mai gndeasca, ci
doar sa ncerce permanent sa se adapteze folosirii unor termeni abstracti, care reduc ntreaga
complexitate a lumii exterioare la cteva clisee.
"Limba de lemn", pentru ca despre ea este vorba, devine mijlocul oficial de comunicare.
Cum spuneam, termenii folositi de ea nu lasa loc interpretarilor sau nuantelor. Spre exemplu,
sintagma "mentalitati burgheze" ajunsese sa reprezinte tot ce era mai rau, mai retrograd, mai
nociv pentru dezvoltarea fiintei umane. Respectiva notiune fusese total golita de conotatii
precum posibilitatea individului de a se exprima liber, adesea critic, la adresa unor idei
politice sau a unor oameni politici, de a cauta alternative etc. S-a ajuns ca numai cuvntul de
"mentalitate", fara nici un alt atribut, sa aiba o rezonanta negativa. La fel, de pilda, interdictia
de a se discuta conceptiile a indus o conotatie negativa cuvntului "a interpreta". Expresia "nu
vreau sa se interpreteze ce am spus" nu mai era urmata de explicitarea "n bine" sau "n rau",
pentru ca nsasi actiunea de a interpreta reprezenta un fenomen negativ. "Omul nou" nu
interpreteaza, el crede. Numai cei cu "mentalitati burgheze" interpreteaza si cauta nod n
papura.
Exemple de clisee ale "limbii de lemn" se pot da la nesfrsit. Mai important nsa si mai
grav este efectul pe care utilizarea acestor clisee l are asupra individului. Limbajul este
principalul mijloc de comunicare al omului, principala lui legatura cu semenii n cadrul
societatii, principalul mijloc de a percepe si interpreta experienta exterioara. ngustarea
limbajului, rigidizarea lui, reducerea la cteva notiuni ce exprima doar "binele" si "raul", fara
posibilitati de nuantare, sunt percepute de individ ca o permanenta amenintare la adresa
intimitatii sale. Din nou se poate produce o dedublare a personalitatii, n sensul ca, n interior,
dilemele iau amploare, iar n exterior omul ncearca permanent sa-si adapteze limbajul si chiar
gndirea noilor reguli. Rezultatul este un profund sentiment de frustrare care accentueaza
vulnerabilitatea individului.
La fel, evadarea din aceasta "capcana lingvistica" este extrem de grea. Utilizarea fortata a
unor termeni, timp de decenii, a dus la un sentiment instinctiv de aversiune fata de unele
cuvinte, al caror sens a fost pervertit evident. Notiunile de "patrie" si "patriotism", de

exemplu, au fost n asemenea masura tocite de propaganda comunista, pentru a fi confundate

cu "partidul" si "dragostea pentru crmaci", nct la ani de zile dupa caderea sistemului
comunist, oamenii nca mai utilizeaza cu fereala astfel de cuvinte Firesti, pentru a nu fi
catalogati, printr-o analogie instinctiva, drept comunisti. Iata ca stergerea efectelor "limbii de
lemn", revenirea la un limbaj normal, lipsit de ntelesuri abuziv impuse unor cuvinte, este un
proces dificil si ndelungat, care poate dura ani de zile.
Tehnici de manipulare
47
Doctrina mai presus de oameni se afla n strnsa interdependenta cu toate celelalte
tehnici de remodelare a gndirii umane, dar mai ales cu Stiinta sacra. Aceasta din urma are ca
obiectiv, dupa cum spuneam, crearea unei aure de sacralitate n jurul ideologiei totalitare.
Ideologia nu poate fi pusa la ndoiala, ea reprezinta adevarul absolut si ofera singura "cale de
progres" a fiintei umane. Pentru a nlatura orice umbra de ndoiala cu privire la aceste
postulate, este aplicat mecanismul de manipulare, schematic numit Doctrina mai presus de
oameni, prin care ntreaga experienta umana este subordonata principiilor doctrinare.
Astfel, chiar daca ideologia este perfecta, trebuie totusi sa se integreze perfect n realitate,
sa fie motivata perfect de trecut si sa determine n mod firesc viitorul. n acest mod, orice
ndoiala cu privire la forta si corectitudinea ei este nlaturata. nsa potriveala ntre doctrina
totalitara si realitatea unei comunitati umane e foarte greu, daca nu imposibil de atins. Cum
doctrina este perfecta, evident realitatea e cea care trebuie modificata pentru a veni n
concordanta cu ideologia. Altfel spus, doctrina este "sacra", perfecta, n timp ce oamenii sunt
imperfecti, iar colectivitatea umana trebuie remodelata pentru a se putea bucura de
"binefacerile" promise de noua ideologie.
La nivel de societate, istoria este rescrisa complet, evenimentele din trecut sunt
reinterpretate total sau, atunci cnd acest lucru este imposibil, sunt trecute sub tacere si uitate,
liderilor sistemului totalitar li se confectioneaza biografii mesianice s.a.m.d. ntreg trecutul e
recreat pentru a motiva aparitia si impunerea noii doctrine n respectiva comunitate umana.
Apoi urmeaza recrearea prezentului, prin mijloacele deja descrise, pentru a se cupla perfect cu
"logica" doctrinei. Drept urmare configurarea viitorului va tine seama de aceasta noua
"realitate" conforma cu ideologia si se va integra perfect n viziunea propovaduita de liderii
sistemului totalitar.
Am putea concluziona ca aceasta tehnica de remodelare a gndirii umane are ca obiectiv

inocularea ideii ca doctrina, dincolo de aura ei sacra, este mai adevarata, mai "reala" dect
nsasi realitatea. Iar cei care nu nteleg nu pot fi dect indivizi cu "mentalitati burgheze",
indivizi neadaptabili, devianti, care nu doresc sa accepte "noile, realitati".
Delimitarea sociala consta n mpartirea indivizilor n doua categorii distincte: de o parte
sunt cei al caror drept la existenta trebuie recunoscut, iar de cealalta cei care nu au nici un
drept. Cerinta de puritate nu accepta nuantele sau indivizii neimplicati. De aceea mpartirea
societatii se face conform principiului "cine nu este cu noi, este mpotriva noastra". Cale de
mijloc nu exista. De o parte se afla adeptii, de cealalta "oile ratacite". Sau, n viziunea
totalitarismului comunist, de o parte sunt marea majoritate a "tovarasilor", "oamenii noi",
"constructorii constienti ai socialismului si comunismului", de cealalta parte sunt indivizii cu
"mentalitati ale vechii societati burghezo-mosieresti", "lacheii imperialismului", ba chiar
"reactionari", "huligani" sau ticalosi aflati n slujba "agenturilor straine".
Menirea societatii, a partidului consta n curatarea sa de asemenea "impuritati". Efectele
actiunilor de epurare se manifestau att la nivelul celor docili, ct si la nivelul disidentilor.
Pentru docili, chiar daca n adncul lor nu credeau n noua ideologie, permanenta amenintare
ca dreptul la existenta le putea fi luat la cea mai mica abatere constituia o motivatie suficienta
pentru a se integra sistemului. Sistemele totalitare au redus chintesenta existentei umane de la
celebra teza carteziana "cuget, deci exist", la o constatare mult mai pragmatica: "ma supun,
deci exist".
n ceea ce priveste "deviantii", dupa perioadele de executii n masa, sistemul s-a
perfectionat, oferindu-le acestora posibilitatea de "reeducare", ca alternativa la sentinta de
condamnare la moarte sau la temnita grea.
Bogdan Ficeac
48
Variatiuni ale acestor opt principale metode de manipulare a constiintelor au fost, sunt si
vor fi ntlnite n mai toate sistemele totalitare. n acelasi timp, ca orice analiza, si cea care a
condus la clasificarea "cailor" de remodelare a gndirii are o anumita doza de arbitrar,
depinznd de cel care si propune radiografierea ideologiilor totalitare si a metodelor de
impunere a acestora. Evident, exista si alte modalitati de abordare a subiectului. n Structura
minciunii, Piotr Wierzbicki a tinut sa-si completeze explicit analiza minciunilor oficiale cu o
constatare extrem de importanta: sistemul comunist nu putea rezista numai prin dezvoltarea
unui imens aparat al dezinformarii, ci prin completarea acestuia cu un sistem la fel de extins al

represiunii.
O constatare recenta din domeniul psihologiei sociale releva faptul ca remodelarea mintii
umane nu se face prin forta sau prin ndoctrinare excesiva. La oricte torturi fizice sau psihice
ar fi supus, oricte lectii de ndoctrinare ar urma, omul nu ajunge sa creada cu adevarat ntr-o
ideologie care i este straina, ci, cel mult, consimte sa i se conformeze, sa-si ascunda reactiile
firesti, sa minta pentru a supravietui. Pentru a se produce o schimbare majora n gndire,
trebuie ndeplinite doua conditii esentiale. Individul trebuie sa aiba senzatia ca depinde numai
de el daca accepta sau nu sa se comporte si sa gndeasca ntr-un mod ce contravine
credintelor si conceptiilor lui anterioare. Apoi, presiunea la care este supus pentru a accepta
noul comportament sau mod de gndire trebuie sa fie permanenta, dar suficient de moderata
pentru a nu-l determina la o respingere instinctiva. Prin actiunea conjugata a acestor doi
factori, individul ajunge sa-si modifice radical atitudinea, deoarece i se ofera posibilitatea de
a-si crea o motivatie interioara pentru gestul sau, prin acea aparenta a libertatii de decizie.
Spre exemplu, dupa teroarea primilor ani si chiar a primelor decenii comuniste, care nu
au reusit sa schimbe mentalitati, ci doar sa impuna prin forta acceptarea ideologiei comuniste
n rndurile celor care i erau ostili, a urmat perioada "destinderii", n care manipularea
constiintelor a trecut la actiuni subtile.
Persecutiile violente au ncetat, lagarele au fost desfiintate, torturile si prigoana au scazut
considerabil n intensitate si, n paralel, a nceput dezvoltarea "politicii" de santaj. Daca
individul se conforma ideologiei, putea promova n cariera, putea avea acces la unele
privilegii, putea duce o viata linistita si chiar cu unele satisfactii. Chiar si admiterea la
doctorat trecea mai nti prin filtrul partidului. Nu se impunea nimic prin forta ? daca
individul nu se manifesta public mpotriva regimului. Dimpotriva, totul sau aproape totul era
la libera alegere a cetateanului. Putea sa se conformeze si sa aiba unele satisfactii sau sa nu se
conformeze si sa ramna cufundat ntr-o existenta anosta, cenusie. Treptat, chiar daca nu era
ntru totul de acord cu noua ideologie, individul ajungea la concluzia ca este mai bine pentru
el sa i se supuna. Urmau apoi avantajele. Si, treptat, noua ideologie nu i se mai parea chiar
att de nefireasca, ba chiar acceptabila n anumite privinte. Faptul ca n Romnia regimul
ceausist a cazut printr-o revolutie s-a datorat ntr-o mare masura neglijarii acestei tactici n
ultimii ani de "domnie" ai lui Ceausescu. Presiunile asupra cetatenilor au devenit mult prea
puternice pentru a le mai da senzatia unei libertati de alegere. Foametea, teroarea frigului n
fiecare iarna, ntunericul din locuinte, lipsa oricarui gen de divertisment macar la televiziune,

toate la un loc au depasit cu mult bariera minimei rezistente si efectul a fost contrar celui
asteptat. Ostilitatea s-a amplificat la nivelul ntregii societati si sistemul a cazut. Cei care nu
cred ntr-o asemenea teorie sunt invitati sa se gndeasca bine ct de des au auzit, dupa
revolutie, n rndurile cetatenilor obisnuiti, fraze de genul: "Daca Ceausescu dadea mncare la
oameni dupa ce a platit datoriile, mai era si acum la putere..."
Tehnici de manipulare
49
nainte sa ncheiem aceasta scurta ncercare de a radiografia sistemele totalitare, se cuvine
sa raspundem la doua ntrebari.
Care este, de fapt, sursa intima a ideologiilor totalitare?
O asemenea ntrebare implica, poate, cea mai profunda si mai complexa problema legata
de esenta fiintei umane. Dincolo de fundamentele oricarei ideologii totalitare s-ar putea sa fie
eterna dorinta a omului de a cauta un ghid, un suport omnipotent (fie ca este vorba de o forta
supranaturala, de o idee filozofica, de un mare conducator sau de o stiinta precisa si universal
valabila) care sa permita solidarizarea definitiva a tuturor oamenilor si sa elimine teroarea
reprezentata de moarte si de nimicnicie. Aceasta permanenta cautare este prezenta, ntr-o
forma sau alta, n mai toate mitologiile si religiile, n istoria umanitatii, dar si n viata fiecarui
individ n parte.
Radacinile tendintei individuale spre totalitarism ar putea fi cautate n copilaria fiecaruia.
Sentimentul de neajutorare al celor mici si impresia de putere si de autoritate pe care le-o
inspira parintii se pot manifesta mai trziu prin tendinta de a cauta un suport puternic,
omnipotent, care sa faciliteze rezolvarea tuturor problemelor. De asemenea, sentimentul de
haos ncercat de unii n copilarie poate induce, la maturitate, un sentiment de intoleranta fata
de haos. Parintii prea autoritari i fac si pe copii, mai trziu, sa doreasca un sistem bine definit,
n alb-negru, de valori s.am.d. Cum asemenea stari se regasesc n copilaria mai tuturor,
potentialul pentru dezvoltarea si acceptarea tendintelor si mai apoi a ideologiilor totalitare se
mentine aproape constant. La maturitate, n circumstante favorabile, el poate fi reactivat ntr-o
forma mbogatita prin experienta personala. n societatile echilibrate, tendinta spre
totalitarism este mult atenuata, pentru ca si sentimentul de insecuritate personala este foarte
restrns. nsa n perioadele de criza culturala sau de schimbari istorice rapide, sentimentul de
invulnerabilitate creste si o data cu el creste si tendinta de a cauta sau de a accepta o forta
omnipotenta care sa aduca salvarea. Revolutia comunista din Rusia a avut loc n timpul

primului razboi mondial, nazismul a aparut imediat dupa aceeasi prima conflagratie mondiala,
instaurarea comunismului n celelalte tari europene s-a produs imediat dupa cel de-al doilea
razboi mondial. Si exemplele pot continua.
O concluzie a acestei explicatii aproximative ar putea fi: stabilitatea favorizeaza
democratia, iar instabilitatea ? totalitarismul.
A doua ntrebare: Care este, de fapt, rolul acestor studii referitoare la sistemele
totalitare?
De data aceasta raspunsul e simplu: Knowledge is power (Stiinta nseamna putere), dupa
cum spunea filozoful englez Francis Bacon. Ideologiile totalitariste, chiar daca si trag
radacinile dintr-o permanenta zbatere a fiintei umane de a gasi o forta mai presus de
ntelegerea comuna, care sa-i uneasca si sa-i protejeze mpotriva spaimelor universale, n
practica s-au dovedit falimentare. Pentru ca ele au fost imaginate tot de oameni sau de grupuri
de oameni, care au vrut sa se identifice cu acele forte supreme si, inevitabil, si-au depasit
conditia, iar pentru a se mentine la putere au apelat la constrngeri si la teroare. nceputul,
dezvoltarea si declinul sistemelor totalitare au fost nsotite de tragedii soldate cu nenumarate
victime omenesti, dar si cu regretabile involutii ale comunitatilor umane. Pentru ca astfel de
fenomene sa nu se mai ntmple, pentru a rezista manipularilor de orice fel, dezinformarii si
presiunilor subtile, individul trebuie sa fie avertizat, sa cunoasca n amanunt esenta si
mecanismul intim ale sistemelor totalitare. Astfel va deveni mai puternic si mai putin
influentabil. Simpla opozitie fata de totalitarism, fara a-i cunoaste esenta si caile de actiune,
Bogdan Ficeac
50
nu este dect tot o expresie a vulnerabilitatii individului, usor de exploatat de artizanii
manipularii.
Cercetatorii n psihologia sociala au imaginat numeroase modalitati de educare a
cetatenilor pentru a rezista manipularii. Toate nsa au la baza analiza minutioasa a strategiilor
de remodelare a gndirii. Fara aceasta analiza, chiar si metodele de educare ar reprezenta tot
un anume gen de manipulare, chiar daca scopul lor este nobil. Dar, teoretic, si telul
ideologiilor totalitare era nobil...
De aceea cel mai eficient mijloc de "imunizare" fata de influentele exterioare este studiul
analizelor referitoare la asemenea influente...
Tehnici de manipulare

51
Eminentele negre ale propagandei
n primul capitol al acestei carti erau descrise cteva imagini semnificative din filmul
Triumful vointei, realizat de Leni Riefenstahl, n cadrul actiunilor de propaganda nazista.
Dincolo de faptul ca Adolf Hitler era prezentat ca un zeu cobornd din cer pentru a-si
binecuvnta milioanele de supusi, tehnica menita, printre altele, sa creeze o aura mistica
Fhrer-ului, secventele devin de-a dreptul nspaimntatoare pentru spectatorul neutru atunci
cnd nfatiseaza sute de mii de oameni n uniforma, comportndu-se precum robotii,
marsaluind, cntnd si scandnd lozinci, parnd simple papusi, manevrate prin fire invizibile
de liderii regimului nazist. Cum a fost posibil asa ceva?
n capitolul precedent am analizat metodele prin care propovaduitorii unei ideologii
totalitare actioneaza pentru a obtine controlul total asupra mintii, a comportamentului si a
sentimentelor unei mase imense de oameni. Cele opt cai, Controlul comunicatiilor umane,
Manipularea "mistica", Cerinta de puritate, Cultul confesiunii, Stiinta sacra, Remodelarea
limbajului, Doctrina mai presus de oameni si Delimitarea sociala sunt, n diverse variante,
caracteristice tuturor sistemelor totalitare. Pentru a ntelege si mai bine mecanismele de
manipulare n masa, se cuvine prezentarea unui studiu de caz. Cum pentru exemplificarea pe
larg a celor opt metode ar fi necesar spatiul unui volum de sine statator, ne vom limita doar la
Controlul comunicatiilor umane.
Pna la aparitia Partidului National Socialist German, au existat n istoria omenirii
nenumarate alte sisteme totalitare, ce au distrus sute de mii sau milioane de vieti n numele
unor ideologii, nsa niciodata pna atunci tehnicile de manipulare nu au fost att de
perfectionate si de extinse, pentru a controla tot ceea ce nseamna cuvnt tiparit sau vorbit,
imagine artistica sau sunet muzical, n scopul controlului total al individului. Sistemele
comuniste, mai ales cele din perioada lui Stalin, Mao sau Kim Ir Sen, au ajuns la
"performante" similare dupa experienta nazista si ntr-un interval de timp sensibil mai lung.
Totodata, trebuie reamintit faptul ca, desi teroarea nazista a provocat milioane de victime
umane, totusi alte zeci de milioane de oameni au fost determinati sa creada sincer n
discursurile lui Hitler, sa se supuna cu devotament unor experiente altminteri umilitoare, sa-si
dea viata de buna-voie pentru cel de-al Treilea Reich. Cum a fost posibila aceasta isterizare
fara precedent a maselor si cine a fost artizanul ei, iata doua ntrebari carora li se va da un
posibil raspuns n cele ce urmeaza.

Fundamentele ideologiei naziste si principalele metode propagandistice de impunere a ei

au fost gndite de Adolf Hitler si prezentate n cartea sa, Mein Kampf. nsa Hitler nu se putea
ocupa personal, zi de zi, cu dirijarea propagandei. El urma sa fie cel adulat, figura mesianica
n stare sa mobilizeze ntreaga energie a natiunii germane, omul de la tribuna, conducatorul
suprem. Pentru a-si putea ndeplini rolul, avea nevoie de un om de ncredere, inteligent si
energic, care sa preia ideile sale si sa le duca la ndeplinire, aducndu-si, la nevoie, propria sa
contributie. Acest om a fost gasit n persoana lui Paul Joseph Goebbels, un barbat scund,
Bogdan Ficeac
52
firav, cu ochi mari si zmbet diabolic, caruia i placea ca lumea sa i se adreseze cu Herr
Doktor.
Goebbels s-a nascut n 1897, ntr-o familie de catolici din Rheydt, un mic centru al
industriei textile din valea Rinului. Tatal sau muncea ntr-un atelier de fitile de lampa si nota
ntr-un carnetel cu coperte albastre fiecare ban pe care l cstiga. Desi parintii se ngrijeau ca
toti trei baietii lor sa primeasca o educatie sanatoasa si sa nu duca lipsa de nimic, totusi
permanenta grija pentru bani a tatalui si normele morale rigide ale familiei aflate la periferia
clasei de mijloc i-au lasat micului Joseph un gust amar, din care se va dezvolta mai trziu
cinismul ce l va caracteriza.
O alta cauza a spiritului introvertit o reprezenta ura fata de propriul sau corp. Pe lnga
faptul ca era scund, avea si un schiopatat evident. Piciorul sau stng era cu vreo sapte
centimetri mai scurt dect dreptul, ca urmare a unei boli din copilarie (probabil poliomielita
sau osteomielita). Din cauza handicapului a fost respins de la serviciul militar, n timpul
primului razboi mondial, lucru care l-a facut sa se urasca si mai mult pe sine, dar sa urasca si
lumea nconjuratoare. Ceva mai trziu, cnd a plecat la Universitatea din Heidelberg, sa
studieze literatura germana, a inventat o poveste, potrivit careia schiopata din cauza unei rani
suferite pe cmpul de lupta. La facultate a excelat n studiul latinei si al religiei, nsa
atitudinea sa aroganta l-a facut sa fie ocolit de colegi. Desi a absolvit Universitatea cu
rezultate foarte bune si, n 1922, si-a luat doctoratul, cariera sa de scriitor nu a avut sanse de
reusita. A scris un roman, cteva piese de teatru, poeme si mai multe articole pentru ziare,
toate respinse de editori.
n 1924 si-a gasit adevarata chemare, atunci cnd s-a angajat ca redactor la o publicatie
apartinnd aliantei de extrema dreapta, ce includea partidul nazist. n foarte scurt timp a ajuns

mna dreapta a lui Gregor Strasser. De profesie farmacist, Strasser era la acea vreme un foarte
influent lider al nazistilor si rivalul ideologic al lui Adolf Hitler. Goebbels si-a slujit cu
credinta noul sef ajungnd pna la a-l denigra pe Hitler ca avnd mentalitati "mic-burgheze"
si a cere expulzarea acestuia din partid. Cuvntarile lui Goebbels au nceput sa aiba o tot mai
mare audienta, el nsusi fiind placut surprins de darul oratoric pe care si-l descoperise. Atunci
cnd vorbea, avea senzatia ca este un adevarat predicator, un apostol, un comandant de osti.
Sufletul muncitorului german este n minile mele si l pot simti moale precum ceara, scria el
entuziasmat de fascinatia pe care o creau discursurile lui asupra multimii.
Abilitatea sa de a manipula auditoriul i-a atras atentia lui Adolf Hitler, care a declansat o
veritabila campanie pentru a-l atrage de partea lui. Cu timpul, Goebbels a nteles ca viitorul i
va apartine lui Hitler. Mai mult, influenta de care se bucura Fhrer-ul l-a facut sa l admire
sincer, asa cum o arata nsemnarile din jurnalul sau personal. Nu a mai durat mult pna la
despartirea de Strasser.
La douazeci si noua de ani, Joseph Goebbels a fost numit de Hitler conducator al
Organizatiei berlineze a partidului nazist. n acelasi timp, Fiihrer-ul a nceput sa-l instruiasca
temeinic asupra importantei covrsitoare pe care o are propaganda, pregatindu-l pentru
viitorul pas pe scara ierarhica.
Adolf Hitler era un geniu al propagandei. El ncepuse sa practice aceasta arta nca din
1919, cnd a fost angajat ca ofiter responsabil cu educatia politica, n cadrul Regimentului I
de puscasi din Bavaria. ntreaga lui activitate din acea perioada s-a bazat pe analiza
mijloacelor utilizate de propagandistii englezi n timpul primului razboi mondial. Acestia
folosisera un ntreg arsenal de articole de presa, caricaturi grotesti, emisiuni radiofonice,
imagini trucate pentru a-i prezenta pe soldatii germani ca pe niste barbari (huni, cum erau
Tehnici de manipulare
53
denumiti pentru a se induce instinctiv asocierea cu imaginea triburilor de migratori). n plus,
nemtii erau acuzati permanent de atrocitati monstruoase, prezentate cu o asemenea abilitate,
nct pna si soldatii germani ajunsesera sa creada ca, ntr-adevar, acestea fusesera comise de
unii camarazi de arme de-ai lor. Adolf Hitler a sesizat efectul devastator pe care l-a avut
propaganda engleza chiar asupra moralului soldatilor si civililor germani. Pe baza acestor
observatii a scris cartea sa de capati, Mein Kampf, n care a preluat, printre altele, si una
dintre ideile fundamentale ale inamicului: Spune o minciuna si ea va prinde, la care a adaugat

ca propaganda trebuie sa se adreseze maselor si ca ea trebuie sa se concentreze doar asupra

ctorva puncte care sa fie repetate la nesfrsit.
Sub ndrumarea lui Hitler, Joseph Goebbels a nvatat curnd ca propaganda nu are nimic
comun cu adevarul. Trebuind sa revigoreze anemica organizatie nazista din Berlin, el a
imaginat nenumarate cai de actiune. A initiat tiparirea de afise incitante, a publicat articole de
genul Micul ABC pentru National-Socialisti si a initiat un ziar al partidului, numit Der Angriff
(Atacul), n care vor fi publicate frecvent caricaturi grotesti ale evreilor si ale marxistilor.
Apoi a provocat nenumarate confruntari ntre oamenii sai si adversarii lor politici, comunistii,
pentru a cuceri suprematia politica. Trebuie sa iesim din anonimat, le spunea adeptilor, lasatii
sa ne njure, sa ne calomnieze, sa ne bata, important este sa se vorbeasca despre noi. n
urma ciocnirilor violente cu comunistii i punea pe soldatii sai sa si arate n public ranile
pentru a aparea ca niste martiri. Atunci cnd pe ecranele berlineze a fost programata premiera
filmului american pacifist Nimic nou pe Frontul de Vest, a raspndit n salile de cinema
soricei si serpi inofensivi, facndu-i pe oameni sa le paraseasca n panica. La un moment dat,
unul dintre soldatii nazisti din trupele de asalt, Horst Wessel, s-a certat pentru o prostituata cu
un individ si a fost ucis de acesta. Aflnd ca ucigasul facea parte din Partidul Comunist,
Goebbels a creat imediat un mit, n care Wessel era prezentat ca victima inocenta a
adversarilor politici ai nazistilor. Mai mult, a preluat un cntec scris de Wessel si l-a
transformat n imnul miscarii naziste.
n paralel, Goebbels si-a perfectionat talentul oratoric. El si repeta ore n sir discursurile
n fata unui triptic de oglinzi, atent la fiecare gest, la fiecare intonatie a vocii. Hitler era
multumit de progresele lui si spunea ca Goebbels a devenit singurul vorbitor pe care l poate
auzi fara sa adoarma. n 1930, Fhrer-ul l-a numit sef al propagandei naziste, pe postul pe
care el nsusi l ocupase pna atunci. Pastrndu-si si functia de conducator al Organizatiei
berlineze, Goebbels s-a angrenat serios n viitoarea campanie electorala. El a folosit toate
mijloacele pentru a-i crea lui Hitler o aura mistica, de unic salvator al Germaniei din ghearele
evreilor si ale comunistilor. Se pare ca Goebbels a fost cel care a inventat acea celebra lozinca
menita sa energizeze masele: Ein Volk, ein Reich, ein Fhrer (Un popor, o tara, un
conducator). Mesajul va fi preluat, mai trziu, n diverse forme, si de alti lideri ai unor
sisteme totalitare. Spre exemplu, n Romnia ultimilor ani ai regimului comunist,
arhicunoscuta sigla PCR a fost tot mai mult utilizata, mai ales prin intermediul odelor politice,

pentru a induce n rndul maselor un gen de fascinatie mitica a nou-aparutei trinitati PoporulCeausescuRomnia
sau Partidul-Ceausescu-Romnia.
Pentru meritele sale, pe 13 martie 1933, la sase saptamni dupa ce Hitler a ajuns cancelar
al Germaniei, Joseph Goebbels a fost numit ministru al Informatiei si Propagandei. Prin
decret, el devenea responsabil "pentru toata influenta exercitata asupra vietii intelectuale a
natiunii, pentru toate relatiile publice din stat, cultura si economie si pentru administrarea
tuturor institutiilor ce servesc acestor scopuri".
Goebbels a organizat urgent ministerul, i-a gasit un sediu somptuos si a alcatuit
personalul din tineri straluciti, recrutati din alte ministere. Pentru ca multi dintre noii sai
subordonati nu aveau suficienta experienta, le-a adus profesori si a instituit un sistem foarte
Bogdan Ficeac
54
strict de reguli interne. ntre altele, a impus ca rapoartele ce i se naintau sa aiba maximum
cinci pagini dactilografiate si sa fie scrise extrem de fluent si de corect din punct de vedere
gramatical.
n sase luni, Ministerul Propagandei, supranumit si Promi, s-a dezvoltat rapid si a ajuns
sa aiba si treizeci si doua de filiale regionale. Dar Goebbels voia sa controleze absolut toata
viata culturala a Germaniei, asa ca l-a convins pe Hitler sa nfiinteze Camera de Cultura a
Reich-ului, cu sapte departamente: literatura, teatru, muzica, film, arte frumoase, presa scrisa
si radio. Oricine "producea, distribuia sau vindea proprietate culturala" era obligat sa se
nscrie n departamentul potrivit al Camerei de Cultura si sa se supuna regulilor dictate de
presedintele acesteia, Joseph Goebbels. Evreii, non-arienii sau cei care nu erau agreati din
motive politice nu puteau deveni membri ai Camerei si, n consecinta, nu aveau voie sa
desfasoare nici o activitate din sfera culturii.
n tripla sa calitate de sef al propagandei partidului nazist, de presedinte al Camerei de
Cultura si de ministru al Propagandei, Goebbels detinea mecanismele necesare controlului
ntregii activitati culturale a Germaniei. Prima tinta spre care si-a concentrat atentia a fost
presa scrisa. La acea vreme, n Germania existau circa patru mii sapte sute de cotidiane si
saptamnale si peste sapte mii de reviste, mai mult dect n orice alta tara de pe glob.
Publicatiile reprezentau o paleta foarte larga de interese politice, religioase, sindicale. n 1933,
incendierea Reichstag-ului, pe care Hitler a pus-o n seama comunistilor (abia mult mai trziu

se va dovedi ca a fost o nscenare abila), a oferit motivul pentru interzicerea presei de stnga
(comuniste si social-democrate). Cu toate acestea, publicatiile naziste reprezentau sub trei la
suta din total.
Spre sfrsitul lui 1933, Goebbels a luat doua masuri de forta. n primul rnd a unit cele
doua agentii nationale de stiri existente la acea data ntr-una singura, pe care a denumit-o
Biroul German de Stiri si a pus-o n subordinea ministerului sau. n acest fel a reusit sa
dobndeasca un anume control asupra informatiilor. Al doilea pas l-a constituit promulgarea
Legii Editorilor, prin care acestia erau facuti raspunzatori pentru fiecare cuvnt din
publicatiile lor. n acelasi timp li se interzicea sa publice vreun material ce ar fi putut leza
interesele statului. Mai mult, pentru a fi autorizati sa-si desfasoare activitatea, era necesar sa
fie nscrisi ntr-un nomenclator, la Ministerul Propagandei. Orice scapare, ct de marunta,
precum mentionarea vreunei diferente ntre germani si austrieci dupa anexarea Austriei din
1938, atragea dupa sine excluderea editorului respectiv din nomenclator si interdictia de a mai
profesa.
Urmatoarea mutare a fost transformarea conferintelor de presa guvernamentale n ore de
instruire a ziaristilor despre ce si cum sa scrie. De doua ori pe zi, la prnz si seara,
reprezentantilor presei li se spuneau stirile zilei, bine selectate, apoi erau pusi sa semneze
pentru primirea unor teancuri de foi galbene, secrete, continnd directive amanuntite privind
evenimentele despre care era permis sa se scrie, precum si lumina n care sa fie prezentate.
Dupa citirea instructiunilor, redactorii erau obligati sa le arda n prezenta unui martor. Se
ajungea pna la a le impune ziaristilor si lungimea articolelor, aranjarea acestora n pagina,
marimea titlului s.a.m.d. Treptat, redactorii si editorii au ajuns doar sa preia articolele deja
scrise de propagandistii lui Goebbels, sa le semneze si sa le puna n pagina acolo unde li se
indica. Situatia presei devenise att de dramatica, nct pna si Goebbels recunostea, n
jurnalul sau intim: orice om caruia nca i-a mai ramas o farma de onoare va fi foarte atent
ca nu cumva, n viitor, sa ajunga ziarist.
Luna de luna, cenzura devenea tot mai stricta. O directiva din 1935 interzicea publicarea
fotografiilor cu lideri nazisti la mese festive, n spatele unor rnduri de sticle, pentru a nu crea
Tehnici de manipulare
55
populatiei "impresia absurda" ca membrii guvernului s-ar tine de chefuri. Era interzisa orice
referire la cersetori sau la saraci, fara mentionarea actelor de caritate pe care le facea partidul

nazist pentru acestia. n 1938, n preajma invadarii Cehoslovaciei, ziarelor li s-a impus sa
amplifice excesiv orice incident creat de cehi la granita. Uneori, Goebbels ajungea si n
situatii dificile, precum cea ivita la sfrsitul lui august 1939, cnd nu se stia daca Hitler va lua
sau nu hotarrea de a ataca Polonia. Instructiunea Generala nr. 674, adresata editorilor de
ziare cu cteva ore naintea luarii deciziei, prevedea: n numarul de mine, articolul de fond
va trebui sa prezinte, ct mai elocvent cu putinta, hotarrea Fhrer-ului, oricare ar fi ea, ca
reprezentnd singura solutie corecta pentru Germania.
n paralel cu indicatiile pentru ziaristi, Goebbels a pus la punct si un serviciu foarte extins
de supraveghere a presei. Fiecare publicatie se citea cu mare atentie si orice greseala sau
nesupunere era semnalata imediat. Pedepsele variau n functie de gravitatea faptei. Erorile
minore se soldau cu confiscarea tirajului, dar mentionarea unui nume interzis (de exemplu al
unei personalitati socialiste sau al unui autor evreu) atragea dupa sine interzicerea dreptului de
a mai profesa pentru editorul n cauza. n alte cazuri putea fi si mai rau. Pentru o greseala de
machetare, n urma careia o explicatie privind un carnaval a aparut sub fotografia unei
procesiuni solemne a trupelor de asalt naziste, redactorul-sef si editorul unui ziar local din
Essen au fost trimisi ntr-un lagar de concentrare.
Chiar si publicitatea se cenzura. Goebbels a interzis aparitia anunturilor prin care erau
cautate menajere pentru familiile fara copii, pentru ca politica demografica a nazistilor
ncuraja nasterile.
Cu toate aceste actiuni n forta de subordonare a presei, Goebbels nu a devenit
omnipotent. Adolf Hitler a avut ntotdeauna grija sa nu lase prea multa putere vreunuia dintre
subordonatii sai, pentru a nu ajunge n situatia de a-si vedea amenintata pozitia suprema din
ierarhie. Conform principiului "dezbina si stapneste", el a ncurajat rivalitatile dintre
subordonatii sai apropiati, dintre autoritatile reprezentate de acestia. Astfel, n timp ce lui
Goebbels i-a ncredintat misiunea sa nregimenteze presa, un alt cunoscut al sau a fost ales sa
aduca n proprietatea partidului tot mai multe publicatii. Este vorba de Max Amann, cu care
Fhrer-ul se mprietenise n timpul primului razboi mondial, cnd amndoi faceau parte din
aceeasi unitate.
Amann era si el, ca si Goebbels, un individ scund, firav si handicapat. si pierduse mna
stnga ntr-un accident de vnatoare. Hitler l-a numit director al editurii oficiale a partidului
nazist, Eher Verlag, din Mnchen, desi Amann nu avea nici aptitudini literare, nici talent de
orator. Chiar si ideologia nazista i era indiferenta. nsa avea un foarte ascutit simt al

afacerilor si mult fler n angajarea unor subordonati de valoare. La Eher Verlag a fost
publicata cartea lui Hitler, Mein Kampf, si tot aici era editat si ziarul oficial al partidului,
Volkisher Beobachter (Observatorul poporului). n foarte scurt timp, Amann a transformat
publicatia dintr-un saptamnal plicticos, ntr-un cotidian plin de succes, cu un tiraj de peste un
milion de exemplare, n editii tiparite la Mnchen, Viena si Berlin. Tirajul imens se explica si
prin faptul ca, dupa venirea nazistilor la putere, foarte multi oameni s-au abonat la ziarul lor
pentru a se proteja ntr-un fel.
Hitler l-a numit pe Max Amann responsabil cu ntreaga presa a partidului si l-a facut seful
Departamentului de presa din cadrul Camerei de Cultura conduse de Goebbels. Puterea lui
Amann a nceput sa creasca pe masura ce noi publicatii intrau n proprietatea lui Eher Verlag,
mai ales dupa ce evreii au fost fortati sa-si vnda pe nimic editurile.
Bogdan Ficeac
56
Pentru a prelua tot mai multe publicatii independente, Amann a dat si el niste ordonante,
pe 24 aprilie 1935, n calitatea lui de sef al Departamentului de presa al Camerei de Cultura,
ordonante prin care i obliga pe proprietarii de case editoriale sa-si dovedeasca originea ariana
pna la anul 1800, le interzicea sa detina, fiecare, mai mult de un ziar si si aroga dreptul de a
suspenda cu de la sine putere unele publicatii, acolo unde considera concurenta prea
puternica. Peste cinci sute de editori s-au vazut nevoiti sa abandoneze afacerile sau sa-si
vnda editurile lui Eher Verlag.
Pna n 1939, numarul ziarelor germane s-a redus aproape la jumatate. Iar daca n 1932
partidul avea n proprietate numai 3 la suta din publicatii, acum a ajuns sa detina circa 66 la
suta. Si n anii urmatori, n perioada razboiului, procentul a fost ridicat la 82,5. Profitul casei
editoriale a partidului nazist a ajuns sa fie comparabil cu cel al celor mai mari corporatii
germane, precum I.G. Farben. Max Amann, la rndul sau, si-a tras fara scrupule o parte
nsemnata din cstiguri, datorita faptului ca poseda, n secret, o treime din actiunile de la cea
mai importanta tipografie cu care lucra editura.
nsa faptul ca majoritatea publicatiilor apartinea nazistilor, iar cenzura functiona pentru
absolut toate, a facut ca ziarele sa devina extrem de plicticoase, lucru ce a dus la scaderea
drastica a numarului de cititori. ndemnurile lui Goebbels la adresa jurnalistilor de a fi mai
inventivi s-au dovedit zadarnice. Fiecare era constient ca orice greseala i poate fi fatala.
Atunci ministrul Propagandei a hotart sa permita ctorva ziare foarte respectabile o minima

independenta editoriala. Cel mai important dintre acestea era Frankfurter Zeitung, care se
bucura si de o solida reputatie internationala. Aparenta lui independenta, continuitatea
prezentei sale, evident fara evreii a caror familie l avea n proprietate din 1856, au dus la
cresterea prestigiului lui Hitler n strainatate. n acelasi timp, regimul nazist a gasit un mijloc
extrem de eficient pentru influentarea opiniei publice din afara granitelor Germaniei. n
schimbul libertatii de a comenta unele evenimente culturale si religioase, editorii lui
Frankfurter Zeitung au acceptat sa urmeze directiile politicii externe impuse de Hitler si
pentru faptul ca ei credeau n discursurile acestuia referitoare la crearea unei Germanii puternice,
dar pasnice. nsa cnd Hitler a ordonat invadarea Poloniei, redactorul-sef al ziarului a
ramas socat. Frankfurter Zeitung a mai supravietuit pna n 1943, cnd Hitler a dispus
desfiintarea lui.
Dupa ce a reusit subordonarea neconditionata a presei, Goebbels s-a orientat rapid spre
celelalte doua noi mijloace de informare n masa: radioul si filmul. Dezvoltarea
radiodifuziunii si a cinematografiei sonore a coincis cu perioada de ascensiune a nazismului.
Mai mult, caracterul lor de noutate, faptul ca nca nu ajunsesera la o diversitate si la traditii
greu de controlat le faceau foarte vulnerabile imixtiunilor unor artizani ai manipularii. La
toate acestea se adauga si faptul ca liderii nazisti, n special Hitler, le agreau pentru ca aveau
posibilitatea sa-si etaleze, prin intermediul lor, talentul oratoric.
n Germania, nca de la nceputurile sale, din 1925, sistemul de radiodifuziune apartinea
statului, asa ca misiunea lui Goebbels nu a ntmpinat prea multe dificultati. n martie 1933,
Ministerul Propagandei a preluat controlul asupra ntregii retele radiofonice, incluznd releele
si statiile locale de emisie. Oamenii lui Goebbels i-au nlocuit masiv pe profesionistii din
radiodifuziune, iar pentru a asigura o ct mai mare audienta emisiunilor, ministerul a fortat
producatorii sa scoata pe piata ct mai multe difuzoare populare, la un pret ct mai scazut. n
sase ani, numarul posesorilor de radiouri s-a triplat. Circa saptezeci la suta din populatie avea
n casa cel putin un aparat de radio, procentul fiind cel mai ridicat din lume.
n 1933, Fhrer-ul a tinut patruzeci si cinci de cuvntari la radio, desi nceputul a fost
ceva mai dificil. Cu toate ca era un orator nnascut, Adolf Hitler se obisnuise sa vorbeasca n
Tehnici de manipulare
57
"priza" directa cu multimea. Aflat de unul singur n fata microfonului, s-a blbit. Dar
Goebbels a remediat imediat situatia. La urmatoarele emisii a umplut studioul cu oameni.

Pe lnga stimularea productiei de radiouri, Joseph Goebbels a initiat si un vast program

de auditii n comun, convins fiind ca efectul discursurilor este cu att mai mare, cu ct
multimea adunata ntr-un loc, sa le asculte, este mai mare. Nenumarate difuzoare au fost
instalate pe stlpii de telegraf din intersectii, n fabrici, magazine, birouri, berarii si n alte
locuri publice. n timpul programelor importante, se ordona ncetarea lucrului, astfel nct
oamenii sa poata auzi emisiunile. Mii de gardieni ai radiourilor publice se ocupau de
organizarea grupurilor de ascultatori, si notau preferintele oamenilor si raportau constiincios
orice eventuala nemultumire legata de faptul ca emisiunile durau prea mult.
n scurt timp, circa un sfert din cele nouasprezece ore de emisie zilnica erau dedicate
cuvntarilor si comentariilor cu conotatie clar propagandistica. Restul programului cuprindea
stiri (dintre cele furnizate de agentia nationala, aflata si ea sub totalul control al lui Goebbels)
si muzica. n general muzica simfonica, opere de Beethoven si Wagner, marsuri, dar si
muzica populara ori valsuri. Goebbels era foarte atent ca ascultatorii sa nu se plictiseasca si sa
nchida radioul, de aceea urmarea cu grija programele si intervenea ori de cte ori considera
ca era cazul.
nsa, cu toata preocuparea pentru a subordona presa scrisa si radioul, adevarata obsesie a
lui Joseph Goebbels o constituia cinematografia. n fiecare din cele trei case ale sale avea cte
un aparat de proiectie si si facea timp sa vada cel putin un film pe zi, chiar si atunci cnd era
extrem de ocupat. Pelicula lui preferata era Pe aripile vntului, dar a urmarit de mai multe ori
si Nimic nou pe Frontul de Vest pentru a-i studia modalitatile de transmitere a mesajului
pacifist, din cauza caruia a fost interzis n Germania acelor ani.
Goebbels a nteles ca filmul, prin calitatile sale vizuale, mergnd direct la sufletul
spectatorilor, poate deveni un mijloc de propaganda extrem de inteligent si eficace. Singurul
sau regret era acela ca foarte multi dintre actorii si regizorii talentati ai Germaniei au plecat
spre Hollywood sau spre alte capitale ale filmului din cauza ca aveau evrei printre stramosi,
iar persecutiile antisemite capatau tot mai multa amploare. Goebbels a ncercat sa-l convinga
pe Fritz Lang, autorul celebrului Metropolis, sa faca filme pentru nazisti, chiar daca originea
sa era evreiasca. Lang i-a cerut un ragaz de gndire de douazeci si patru de ore si n aceeasi
noapte a parasit Germania cu trenul de Paris. Un alt actor renumit al timpului, Leo Russ, tot
evreu, a fugit la Viena, si-a vopsit parul si barba n blond, si, sub un alt nume, s-a specializat
n roluri de arieni, spre mndria criticilor de film nazisti din capitala austriaca. Abia mai trziu
si-a declinat adevarata identitate si s-a ndreptat spre Hollywood unde a nceput sa lucreze

pentru Metro Goldwyn Mayer.

Pentru a mpiedica exodul acesta, Goebbels le-a promis realizatorilor de filme o libertate
mult mai mare dect cea data editorilor si celor de la radio. Dar promisiunea nu a tinut prea
mult. Prin Ministerul Propagandei si prin Camera de Cultura, Goebbels le-a impus
producatorilor sa-i prezinte spre aprobare fiecare scenariu, apoi a nceput chiar el sa decida ce
pelicula trebuie filmata, ce scene trebuie refacute sau scoase din film, ce actori sa interpreteze
rolurile. n 1937, patru dintre cele mai cunoscute studiouri de film germane au intrat n
proprietatea Ministerului Propagandei, iar puterea lui Goebbels a crescut si pentru faptul ca el
putea finanta diverse pelicule sau putea excepta ncasarile de la impozitare pe motiv ca filmul
are o "valoare politica si estetica speciala".
Joseph Goebbels viziona fiecare film produs n Germania, de la scurtele documentare
educative pna la peliculele artistice de lungmetraj. n mod surprinzator, acestea din urma nu
Bogdan Ficeac
58
purtau mesaje propagandistice. Goebbels avea interesul ca oamenii sa vina n salile de cinema
unde asistau, nainte de proiectarea filmului, si la jurnale de stiri sau la documentare ce
reprezentau propaganda pura. Cum multi dintre spectatori ncepusera sa ntrzie, a ordonat ca
usile salilor sa nu se mai deschida n pauza dintre film si documentar.
Circa o mie cinci sute de caravane cinematografice colindau zonele rurale ale Germaniei
pentru a proiecta n special filme documentare, jurnale de stiri, pelicule despre tineretea lui
Hitler sau alte teme de propaganda nazista. Neexistnd alternativa, oamenii le priveau si pe
acestea.
S-au realizat si doua filme avnd ca eroi militari din trupele de asalt, nsa numarul extrem
de redus al spectatorilor care au venit sa le vada l-a facut pe Goebbels sa concluzioneze ca:
Locul camasilor brune este n strada, nu pe ecran.
Si totusi, pe masura ce se apropia razboiul, Goebbels a trebuit sa introduca tot mai multa
propaganda n productia cinematografica, mai ales dupa ce Hitler i-a reprosat ca temele
naziste sunt prea putin reprezentate n filmele germane. n 1938, Goebbels a ordonat intrarea
n productie a ctorva pelicule virulent antisemite. Deja terenul era pregatit de presa n care
caricaturile hidoase ale evreilor apareau aproape zilnic. Saptamnalul Der Strmer
(Atacatorul), spre exemplu, ajunsese la un tiraj de sapte sute de mii de exemplare, cu toate ca
propaganda antisemita avea accente att de scabroase, nct i scrbise pna si pe unii lideri

nazisti.
La realizarea peliculei Jidanul Sss, a trebuit ca Goebbels sa-i ameninte pe producatori si
pe actori pentru a continua filmarile. Pelicula prezenta cazul unui bancher evreu care si
extorca fara scrupule concetatenii, i tortura si le viola femeile, pna ce revolta maselor a
impus condamnarea lui la moarte. Efectul filmului a fost att de puternic, nct grupuri de
tineri, dupa ce ieseau din sala de proiectie, se napusteau asupra evreilor de pe strada si i
bateau cu salbaticie.
Tehnici de manipulare
59
Strategiile de influenta ale NKVD (KGB) pentru tarile din lagarul sovietic
Despre tehnicile de manipulare utilizate intens de ideologii de la Kremlin s-ar putea scrie
volume ntregi. Pentru capitolul de fata am ales numai un exemplu, anume directivele secrete
ale NKVD (KGB), din 1947, pentru tarile din sfera de influenta sovietica.
Documentul, reprodus dupa revista Literatura si arta, Chisinau, 7 iunie 1990, citat si de
istoricul Gh. Buzatu n lucrarea sa Razboiul mondial al spionilor, a fost descoperit n camera
de lucru a lui Boleslav Bierut, fostul presedinte al Poloniei comuniste (1944-l956). Pregatit la
Moscova, cu caracter strict secret, n birourile nalte ale NKVD (KGB), acest document
contine directive exprese pentru toate filialele Comitetului de Stat pentru Securitate din
statele-satelit ale URSS. n cele patruzeci si cinci de puncte ale "Testamentului rosu"
kremlinez sunt cuprinse acele actiuni ce aveau sa fie ntreprinse de cea mai malefica si ntinsa
retea de spionaj din lume, din toate timpurile, cu consecinte tragice pentru toate popoarele din
sfera Puterii sovietice. Desi documentul era destinat, cum se vede, filialei din Varsovia, aflat,
nu se putea altfel, n seiful sefului partidului si statului polonez, fireste, agent si executant
impus de KGB, el a fost pus n practica n tot lagarul socialist. Si nu numai. Directivele au
fost transmise destinatarilor pe 2 iunie 1947, cu mentiunea "Strict secret", sub codul KAA/CC
113. Indicatie NK/003/47. E posibil ca, dincolo de directivele de baza, aceleasi pentru
toate filialele NKVD (KGB) din fostele tari comuniste, pentru fiecare dintre ele sa existe cte
o varianta. Dupa "nevoile" Moscovei si dupa "pericolele" care existau n fiecare dintre aceste
tari din orbita URSS. Dar, judecnd efectele dezastruoase pe care le-a avut ocupatia sovietica
asupra acestor tari, se poate acredita ideea ca "directivele" au fost urmarite si aplicate
ntocmai. Consecintele se vad si astazi.
nainte de a trece la comentarea pe scurt a fiecarei instructiuni continute n "Testamentul

rosu", se cuvine sa observam ca actiunile de manipulare pe scara larga a populatiei din tarilesatelit
ale Uniunii Sovietice se combinau perfect cu cele de spionaj si cu cele de terorizare a
populatiei (mergnd pna la pregatirea si initierea unor masacre halucinante).
De asemenea trebuie precizat ca scurtele comentarii ce nsotesc fiecare directiva
reprezinta doar fateta cea mai evidenta a adevaratelor intentii ale celor care au imaginat
respectiva strategie. O analiza extinsa ar scoate la iveala nenumarate alte ratiuni oculte. Lasam
n seama cititorului tentativa de a le descifra. Si acum, documentul...
Directivele de baza ale KGB pentru tarile din lagarul sovietic Moscova, 2.6.1947 (Strict
secret) K-AA/CC 113. Indicatie NK/003/47
1. Este interzisa primirea pe teritoriul ambasadelor a autohtonilor racolati de noi ca
informatori. ntlnirea cu acesti oameni este organizata de serviciul special desemnat n
Bogdan Ficeac
60
acest scop, iar ntlnirile pot avea loc doar n locuri publice. Informatiile sunt preluate de
catre ambasada, prin organele serviciilor speciale.
Activitatea de spionaj trebuia sa se desfasoare n cel mai deplin secret, de obicei
respectndu-se "principiul dominoului", conform caruia fiecare veriga a serviciului de
informatii trebuia sa cunoasca numai ct i era strict necesar n activitate. n acelasi timp,
contactele de lucru ale fiecarui agent se limitau numai la verigile imediat alaturate. Astfel
descoperirea unui spion facea mult mai dificila caderea ntregii retele. Instructiunea, pe lnga
referirile la pastrarea confidentialitatii racolarilor de informatori, releva rolul important jucat
de ambasadele Uniunii Sovietice n formarea unor puternice retele de spionaj pe teritoriul
statelor unde functionau.
2. Se va urmari ca ntre soldatii nostri si populatia civila sa nu se produca legaturi de
nici un fel. Este inadmisibil ca ofiterii nostri sa viziteze autohtoni la locuintele lor; este, de
asemenea, inadmisibil ca simplii soldati sa stabileasca relatii cu femei din rndul
localnicelor. Nu se admite stabilirea de relatii ntre soldatii nostri si populatia civila,
respectiv soldatii autohtoni.
Pentru formarea unei armate eficiente, dezumanizarea inamicului este conditia esentiala.
ncetnd sa-si mai priveasca viitoarele victime ca pe niste fiinte umane asemenea lui, soldatului
i va fi mult mai usor sa ndeplineasca ordinele de atac, sa ucida. De aceea este interzisa
orice legatura afectiva cu dusmanul. Astfel de legaturi ntre membrii celor doua tabere rivale

ar face imposibil succesul tehnicilor de dezumanizare a viitoarelor victime si, mai mult, ar
putea genera fenomene total nedorite (dezertari, nesupuneri la ordine etc). n acelasi timp
trebuie reamintit ca cele mai puternice tehnici de manipulare se bazeaza pe izolarea
individului (n cadrul unei cazarmi sau pe front, departe de viata normala), urmata de
supunerea lui la un nou mod de comportament (dirijat prin regulamentele militare).
Contactele interumane ar putea anihila foarte repede efectele izolarii si ar putea sta la baza
unor puternice relatii emotionale ce ar zadarnici eforturile de obtinere a unei supuneri
neconditionate din partea soldatului fata de ordinele superiorilor.
Toate acestea demonstreaza fara putinta de tagada ca URSS considera toate statele-satelit
niste potentiali inamici. Iar inamicii ar fi trebuit sa fie ngenuncheati fara mila, chiar cu pretul
unor masacre de proportii (asa cum de altfel s-a si ntmplat).
Aceasta era adevarata fata a "prieteniei" pe care marele vecin de la Rasarit o nutrea fata
de tarile socialiste vecine.
3. Se va accelera lichidarea cetatenilor care ntretin legaturi neinitiate de noi cu Partidul
Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez, cu interbrigadistii, cu Organizatia Tineretului
Comunist Polonez, cu Armata de Acasa si alte asociatii. n acest scop trebuie folosite
elementele opozitiei militare.
Orict de sincere ar fi fost, legaturile cu partidele sau organizatiile "fratesti" nu puteau fi
initiate dect n cadru organizat si supravegheat strict "de la Centru". Cei care ndrazneau sa
actioneze din proprie initiativa urmau sa fie lichidati fara mila.
n acest scop se foloseau "elementele opozitiei militare", pentru ca vina pentru ucideri sa
fie pusa pe seama inamicului. Grija de a controla total orice contacte cu partidele similare din
tarile-satelit demonstreaza nca o data atitudinea dispretuitoare si dusmanoasa a liderilor
comunisti de la Moscova fata de cei pe care chiar ei i impusesera la conducerea tarilor
Tehnici de manipulare
61
vecine. Oricnd se puteau ivi motive pentru a-si executa fidelii, motive reale sau imaginare,
asa ca relatiile cu acestia nu puteau sa depaseasca cadrul strict aprobat si controlat.
4. La actiunile militare vor lua parte acei soldati care au stat pe teritoriul tarii noastre
(se are n vedere Uniunea Sovietica) nainte de a intra n Armata Kosciuzsco (Armata Polona
ce lupta de partea Armatei Sovietice pe teritoriul URSS). Se va ajunge la distrugerea ei
totala.

n timpul sederii n Uniunea Sovietica, soldatii erau supusi unui intens proces de spalare a
creierului, pentru a li se inocula un sentiment de fidelitate neconditionata fata de Moscova.
Astfel ei deveneau demni de ncredere n desfasurarea unor actiuni militare. Si totusi efectul
ndoctrinarii putea sa dispara n timp, atunci cnd soldatul se napoia n mijlocul conationalilor
sai, cnd si relua vechile obiceiuri si revenea la uzul limbii materne. Cu ct trecea
timpul, controlul asupra lui era mai dificil de exercitat. De aceea armata aliatilor, chiar daca se
dovedise tovarasa fidela de lupta a celei sovietice, trebuia, n cele din urma, sa fie distrusa,
pentru a nlatura orice surprize viitoare.
5. Trebuie realizata n mod accelerat unificarea tuturor partidelor ntr-un partid unic,
avnd grija ca toate rolurile-cheie sa revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre
secrete.
Controlul total asupra societatii trebuia exercitat numai de la Centru. Sistemele totalitare,
printre care si cele de sorginte comunista, excludeau cu desavrsire pluralismul politic. n
cadrul lor nu exista dect o singura doctrina "corecta", anume cea propovaduita de liderii de la
Centru. Orice deviere de la linie trebuia pedepsita cu cea mai mare severitate. Iar pentru
aceasta, ea trebuia sa fie sesizata cu maximum de operativitate de oamenii antrenati special
pentru astfel de misiuni.
6. Unificarea tuturor organizatiilor de tineret. De la conducatori de plase n sus, n
pozitii de conducere se vor repartiza oameni cu care sunt de acord serviciile noastre speciale.
Membrii organizatiilor de tineret reprezentau schimbul de mine al partidului unic. De
aceea trebuia sa fie verificati cu atentie, pentru a ramne fideli Moscovei, indiferent n ce
situatie se va afla tara lor. Tinerii constituiau de asemenea materia prima pentru formarea
"omului nou", iar cei alesi pentru a face parte din respectivele organizatii ar fi trebuit sa
reprezinte "crema" viitoarelor detasamente credincioase pe veci Kremlinului.
7. Se organizeaza si se urmareste ca functionarii alesi deputati la congrese sa nu-si
poata pastra mandatul pe ntreaga perioada ce le sta n fata. Deputatii nu pot convoca n nici
un caz sedinte ntre ntreprinderi. Daca nu exista alta solutie si o asemenea sedinta trebuie
totusi convocata, se vor ndeparta acei oameni care au activitate legata de proiectarea
conceptiilor si avansarea revendicarilor. Pentru fiecare congres se vor pregati oameni noi si
doar cei vizati de serviciile noastre secrete vor fi alesi.
Nici o personalitate autohtona nu trebuia sa aiba ocazia de a dobndi prea multa
autoritate. Autoritatea ar fi facut-o mult mai greu de controlat. Obstructionarea permanenta a

celor competenti, nlocuirea lor conform principiului "rotirii cadrelor" faceau imposibila
impunerea lor n fata concetatenilor. Astfel influenta lor asupra celor din jur era redusa la
maximum, iar caile de manipulare de la Centru ramneau deschise.
Bogdan Ficeac
62
8. Se va acorda o atentie deosebita persoanelor cu capacitati organizatorice si cu sanse
sigure de popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar n cazul n care se opun, nu li se
vor oferi posturi ierarhic superioare.
Nici un autohton nu trebuia sa capete prea multa popularitate, prea multa aderenta la
mase. Popularitatea l facea greu de controlat. Competentii ori se racolau, ori se anihilau. Cu
orice pret, cale de mijloc nu exista.
9. Se va urmari ca functionarii de stat (exclusiv organele de securitate si din industria
minelor) sa aiba retributii mici. Aceasta se refera ndeosebi la sfera sanatatii, justitiei,
culturii, respectiv la cei care detin functii de conducere.
n permanenta, trebuia ca toti cei care puteau genera curente de opinie, care puteau juca
rolul unor agenti de influenta sau care puteau aduna adepti n jurul lor sa fie redusi la tacere.
Salariile mici i obligau la un trai mizer. Trebuia sa fie umiliti, facuti sa se preocupe de
supravietuirea zilnica, pentru a nu mai avea timp de altceva. Oamenii de cultura, medicii,
lucratorii din justitie, ceilalti functionari de stat, care prin natura profesiei lor puteau avea un
ascendent asupra semenilor, sa fie minimalizati, supusi dispretului. Justitia, mai ales, trebuia
trta n criza, pentru a-i face pe judecatori total dependenti fata de Putere. Exceptie faceau
lucratorii din securitate, a caror fidelitate trebuia ntretinuta prin oferirea unor privilegii, dar si
minerii. Acestia din urma, din pricina izolarii totale n care si petrec majoritatea timpului,
sunt foarte influentabili, foarte usor de manipulat. Orice scnteie de nemultumire poate
aprinde un veritabil butoi de pulbere, imposibil de controlat. De aceea salariile mai mari dect
media erau menite sa le induca un sentiment de fidelitate fata de Centru, n virtutea caruia
puteau fi scosi n orice moment pentru a servi intereselor ascunse ale manipulatorilor, fara ca
ei sa-si dea seama
10. n toate organismele de guvernamnt, respectiv n majoritatea uzinelor, trebuie sa
avem oameni care conlucreaza cu serviciile noastre speciale (fara stirea organelor
administrative locale).
Marile colectivitati muncitoresti reprezentau n permanenta un pericol potential. Asa

cum, n trecut, nemultumirile lor au putut fi exploatate foarte usor pentru declansarea
revolutiilor prin care a fost instaurat sistemul comunist, si n continuare ei se puteau revolta
oricnd mpotriva mizeriei zilnice. n fond, muncitorii nu aveau de pierdut "dect lanturile".
Pe baza acestei conceptii ei au fost folositi n revolutii, dar tot n virtutea ei se puteau razvrati
oricnd mpotriva noilor stapni. Liderii de la Kremlin cunosteau foarte bine strategia
rasturnarii unui regim cu ajutorul muncitorilor si se temeau ca i vor cadea victime la rndul
lor. Ceea ce, n multe cazuri, s-a si ntmplat. Spre exemplu, n Romnia, regimul ceausist s-a
prabusit definitiv n momentul n care marile colective muncitoresti s-au alaturat
revolutionarilor din strada. Din aceste motive, trebuia ca muncitorii sa fie supravegheati
permanent, cu atentie, de oameni special pregatiti. infiltrati n rndurile lor.
11. Se va urmari cu strictete ca presa autohtona sa nu transmita date privind calitatea si
sortimentul marfurilor ce ni se transporta. Nu este voie ca aceasta activitate sa se cheme
comert. Trebuie neaparat mentionat faptul ca e vorba de schimburi de marfuri.
Marele vecin de la Rasarit nu trebuia perceput ca un partener de afaceri, ci ca un prieten.
Iar cu un prieten nu faci afaceri, deoarece, mai devreme sau mai trziu, pot aparea suspiciuni
ori nemultumiri, mai ales din partea celui aflat n inferioritate. De aceea trebuia pastrat un
secret absolut si asupra marfurilor trimise n URSS. n plus, sintagma "schimburi de marfuri"
Tehnici de manipulare
63
inducea impresia unui avantaj reciproc, ce masca jaful practicat de liderii de la Moscova n
detrimentul statelor-satelit.
12. Se vor exercita presiuni asupra serviciilor, n sensul neacordarii de acte de
proprietate asupra pamntului; actele vor arata calitatea de lot dat n folosinta, dar nu de
proprietate a detinatorului.
Sentimentul de proprietate trebuia anihilat prin orice mijloace. Distrugndu-i suportul
material al independentei personale, individul putea fi facut sa-si piarda complet identitatea si
apoi cufundat cu mult mai multa usurinta n anonimatul maselor de manevra supuse
neconditionat autoritatilor.
13. Politica fata de mica gospodarie taraneasca sa urmeze acel curs pentru a o face
nerentabila. Dupa aceea trebuie nceputa colectivizarea. n cazul n care ar interveni o
rezistenta mai mare, trebuie redusa mpartirea mijloacelor de productie, concomitent cu
cresterea obligatiilor de predare a cotelor. Daca nu se ajunge la rezultatul scontat, trebuie

aranjat ca agricultura sa nu poata asigura aprovizionarea ntregii tari, astfel ca necesarul sa

fie acoperit prin import.
Proprietatea particulara trebuia distrusa, mai ales la tara. Micul proprietar agricol avea un
grad mai mare de independenta datorita faptului ca si putea asigura cele necesare traiului, si
chiar ceva n plus, n cadrul propriei sale gospodarii. El nu mai depindea de relatiile cu cei din
jur pentru a supravietui si nici nu era prea preocupat de obtinerea unor nalte pozitii sociale
sau de alte privilegii. Micul proprietar agricol traia ntr-o cvasiizolare, fapt care l facea foarte
greu de manipulat. De aceea trebuia nlaturat suportul ce i dadea siguranta zilei de mine si
forta de a rezista, ndrjit si tacut, tuturor presiunilor. Taranul stia ca puterea lui statea n
pamnt si n mica gospodarie din care si asigura traiul zilnic, de aceea era imposibil de
aplicat o metoda directa pentru a-l deposeda de ceea ce avea mai scump. n acest sens,
strategii comunismului au apelat la o manevra indirecta si anume la subminarea micii
proprietati private, gradat, prin diverse metode, facnd-o nerentabila. Saracit, hartuit, lipsit de
speranta n ceea ce priveste viitorul, micul proprietar trebuia n cele din urma sa se supuna
colectivizarii. Iar daca totusi rezistenta continua, trebuia sa se apeleze la import, pentru a-i da
lovitura de gratie. Metoda a fost adoptata n mai toate statele socialiste, n primele decenii ale
formarii acestora, dar si mai trziu. Spre exemplu, n Romnia, n 1992 si 1993 s-a apelat la
importul de gru, desi micii producatori obtinusera productii dincolo de asteptari.
14. Trebuie facut totul ca hotarrile si ordinele ? fie acestea cu caracter juridic,
economic sau organizatoric ? sa fie nepunctuale.
n statele-satelit trebuia pastrata permanent o stare de dezorganizare. Trebuia ca legile sa
se bata cap n cap ori sa vina prea trziu, ordinele si hotarrile sa fie ineficiente, ierarhiile sa
nu aiba stabilitate s.a.m.d. Mentinnd haosul, societatea si pastra slabiciunile si putea fi foarte
usor de controlat. Oamenii nu aveau posibilitatea sa-si solidifice un sistem propriu de valori,
sentimentul de insecuritate se accentua, iar manipulatorii aveau astfel un teren extrem de
propice pentru actiune.
15. Trebuie facut totul ca anumite cazuri sa fie discutate concomitent de mai multe
comisii, oficii sau institute, nsa nici una dintre ele sa nu aiba drept de decizie nainte de a se
consulta cu celelalte (fac exceptie cazurile ce vizeaza industria minelor).
O alta strategie menita sa induca haosul, sa mpiedice formarea unor ierarhii functionale,
sa nu ofere posibilitatea vreunei institutii sau alteia de a acumula prea multa autoritate. De
Bogdan Ficeac

64
fapt, o varianta a vechiului principiu "dezbina si stapneste". Exceptie face industria minelor,
deoarece minerii constituiau armata de rezerva a regimului, prin faptul ca ei puteau fi
manipulati cu extrema usurinta. Iar pentru ca efectul manipularii sa fie cel scontat, era necesar
ca n rndurile celor din subteran sa functioneze impecabil simtul ierarhiei. La un singur semn
al celui pe care l considerau lider (evident, acesta fiind agent KGB), trebuia ca ei sa se
mobilizeze si sa actioneze pentru ndeplinirea ordinelor, fara nici un comentariu sau retinere.
Izolarea totala de lumea exterioara dadea posibilitatea liderului sa-i convinga ca numai ce
spunea el era "corect" si "bine" pentru ei. O veritabila armata de roboti, pastrata n subterane,
gata de actiune la orice moment.
16. Autoconducerea din uzina nu poate exercita nici o influenta asupra activitatii din
uzina. Poate lucra doar la punerea n practica a hotarrilor.
Trebuia ca principiile socialiste vehiculate tot timpul, precum si cel al "autoconducerii
muncitoresti", sa ramna numai pentru fatada propagandistica si, eventual, pentru a arunca
vina tuturor nereusitelor asupra colectivelor nsesi. Dar realizarile trebuie atribuite doar
"viziunii ntelepte" a conducatorilor de la Centru. n acest sens, Centrul trebuia sa coordoneze
nemijlocit ntreaga activitate, iar "autoconducerea" uzinala sa ndeplineasca doar rolul
simplului executant. Asta si pentru a evita, iarasi, acumularea de autoritate sau de popularitate
de catre unii oameni din colectivele muncitoresti, competenti, dar neverificati si nenregimentati.
17. Sindicatele nu au dreptul de a se mpotrivi conducerii. Sindicatele trebuie sa fie
ocupate cu alte probleme, spre exemplu cu organizarea odihnei n concedii, discutarea
cererilor de pensii si mprumuturi, programe culturale si distractive, organizarea de excursii,
repartizarea marfurilor deficitare, justificarea unor puncte de vedere si decizii ale conducerii
politice.
Rolul sindicatelor, ca si al tuturor celorlalte organizatii civice, obstesti, de tineret etc.
trebuie sa fie acela de simpli vasali aflati sub controlul total al partidului unic, mai bine zis al
Centrului de la Kremlin. Ele trebuie sa ndeplineasca orbeste ordinele, sa promoveze politica
partidului unic, sa capaciteze energiile populatiei spre diverse alte sectoare, pentru a restrnge
riscul aparitiei unor nemultumiri sau razvratiri. Desi purtau denumirea unor organisme
existente si n statele democratice, pentru a induce o aparenta de libertate, ele se deosebeau
fundamental de acestea. n statele democratice, sindicatele si celelalte organizatii
neguvernamentale se afla total n slujba membrilor sau a cetatenilor lor. n sistemele totalitare,

ele se aflau si se afla nca si astazi, n numeroase zone ale globului, numai n slujba partidului
unic, actionnd, subtil sau chiar fatis, mpotriva intereselor legitime ale cetatenilor.
18. Trebuie avansati numai acei conducatori care executa impecabil sarcinile primite si
nu le analizeaza depasind cadrul activitatii lor.
Conducerea de la Kremlin nu avea nevoie, n statele-satelit, de parteneri, ci de executanti.
Aceasta politica trebuia aplicata pna la nivelul celei mai nensemnate ntreprinderi. Criteriul
de avansare nu trebuia sa fie competenta, autoritatea, inteligenta sau popularitatea, ci
fidelitatea neconditionata fata de Centru. Faptul ca fidelitatea era cultivata, n majoritatea
cazurilor, numai la cei incapabili, pentru ca ei erau cei mai zelosi executanti, nu deranja, ba
chiar era de dorit. Nu contau uriasele pierderi suferite de economiile tarilor socialiste prin
promovarea incompetentilor. Scopul era pastrarea unui control total asupra fiecarui segment
al vietii politice, economice, sociale si culturale. Iar dezastrul era chiar de dorit, pentru ca
bunastarea ar fi oferit oamenilor ragazul de a gndi.
Tehnici de manipulare
65
19. n legatura cu activitatea localnicilor cu functii de partid, de stat sau administrative,
trebuie create asemenea conditii, nct sa fie compromisi n fata angajatilor, astfel devenind
imposibila ntoarcerea lor n anturajul initial.
Din nou, orict de fideli ar fi fost Kremlinului, partenerii de ideologie din tarile-satelit nu
puteau fi lasati sa dobndeasca prea multa putere. Indiferent de serviciile aduse Moscovei,
trebuia ca naltii functionari de partid sau de stat din tarile "fratesti" sa fie compromisi
iremediabil, chiar aruncati n temnita, cel mai adesea n urma unor procese de "demascare"
sau prin reconsiderarea trecutului lor conform unor conceptii si reguli inventate special n
acest scop. Istoria perioadei comuniste din mai toate tarile Europei Centrale si de Est
dovedeste ca principiul a fost aplicat temeinic, decenii la rnd. De fiecare data cnd un nou
lider venea la conducerea tarii, cei de dinaintea lui erau blamati, judecati, nfierati, ntemnitati
s.a.m.d. Niciodata, n perioada existentei regimurilor comuniste, cei acuzati nu au mai putut
sa revina la putere.
20. Cadrelor militare autohtone li se pot ncredinta pozitii de raspundere n locuri unde
deja sunt plasati oamenii serviciului special.
Armata trebuia si ea supravegheata ndeaproape, prin agenti infiltrati n pozitii-cheie.
Fiecare personalitate militara autohtona trebuia sa aiba cel putin o "umbra" din cadrul KGB,

care sa-i raporteze orice miscare, sa-i afle slabiciunile, n vederea unui eventual santaj viitor,
dar, totodata, sa poata cunoaste n amanunt si cele mai secrete planuri militare ale armatelor
"fratesti". Cum infiltrarea spionilor n colective de conducere deja formate atragea dupa sine
unele riscuri, era mult mai eficienta promovarea cadrelor militare autohtone n locuri unde
deja se aflau implantati agenti KGB, astfel nct autoritatea militarilor din tarile-satelit sa
creasca n acelasi timp cu cea a agentilor Kremlinului.
21. n cazul fiecarei actiuni armate si eu ocazia tragerilor, cantitatea munitiei va fi
controlata permanent si cu seriozitate, indiferent de tipul de arma.
ntotdeauna se putea ivi posibilitatea unei conspiratii militare avnd ca scop declansarea
unei revolte mpotriva stapnului de la Rasarit. De aceea, alaturi de supravegherea tuturor
persoanelor influente din armata, trebuia controlata minutios munitia existenta, pentru a nu
permite formarea unor stocuri clandestine, care sa fie folosite ulterior.
22. Trebuie tinut sub observatie fiecare institut de cercetare si laborator.
Progresele stiintei puteau oferi oricnd un atu pentru contracararea influentei rusesti sau
pentru preluarea suprematiei ntr-un anumit domeniu. De aceea institutele de cercetari trebuie
supravegheate cu atentie pentru a contracara astfel de eventualitati, dar si pentru a prelua, prin
activitati specifice spionajului economic, orice descoperire demna de interes.
23. Trebuie acordata o mare atentie inventatorilor, inovatorilor, respectiv dezvoltata si
sprijinita activitatea lor, dar fiecare inventie trebuie nregistrata cu consecventa la Centru.
Este permisa doar realizarea acelor investitii care au aplicabilitate n industria minelor sau
cele care au indicatiile noastre speciale. Nu se pot realiza acele inventii care ar asigura
cresterea productiei de produse finite si, paralel cu aceasta, scaderea extractiei si a
productiei de materii prime sau ar mpiedica ndeplinirea deciziilor. Daca o inventie a
devenit cunoscuta, trebuie organizata vnzarea acesteia n strainatate. Documentele
cuprinznd date cu privire la valoarea si descrierea inventiei nu se publica.
Bogdan Ficeac
66
Si activitatea inventatorilor si a inovatorilor trebuia supusa celui mai strict control. Daca
unele inventii ar fi dus la accelerarea progresului economic si la cresterea gradului de
bunastare a populatiei, trebuia sa fie subminate. Populatia trebuia mentinuta la limita
subzistentei pentru a deveni total dependenta de masurile luate de liderii sistemului, iar
economiile statelor-satelit sa fie total dependente de relatiile cu Uniunea Sovietica. Exceptie

facea industria minelor, a carei dezvoltare trebuia sa ofere, pe de o parte, materia prima
necesara n orice moment economiei si, pe de alta, bunastarea minerilor, care puteau fi folositi
oricnd drept armata fidela de rezerva. Daca totusi unele inventii deveneau cunoscute, aveau
sa fie exploatate n folosul statului, pentru ca nici o sursa de venit nu trebuia neglijata. Insa
inventiile ramneau secrete, pentru a nu atrage cuiva atentia asupra acestei politici oculte de
supraveghere si utilizare a lor.
24. Punctualitatea transporturilor trebuie perturbata (mai putin cele cuprinse n
ndrumarile din NG 552-46).
Cu ct haosul crestea, cu att tara respectiva, populatia ei, era mai usor de stapnit. n
plus, trebuia ca oamenii sa fie n permanenta preocupati de ceva, nemultumiti de activitatea
vreunui sofer sau a altuia, agasati de ntrzieri ori de aglomeratie, pentru a-si pierde
obisnuinta gndirii lucide, pentru a nu observa ca ntreg sistemul era gresit. n plus, n
momente de cumpana, cnd mizeria traiului cotidian atingea insuportabilul, orice reglementare
minora nsotita de nfierarea publica a unor tapi ispasitori putea dezamorsa tensiunea,
atragnd chiar recunostinta populatiei pentru scurtul moment de respiro. Apoi tactica era
reluata.
25. n uzine trebuie initiate diferite sedinte si conferinte profesionale, trebuie notate
propunerile, observatiile ce au fost expuse, respectiv autorii acestora.
Preocuparile de ordin profesional ale cetatenilor si ndeosebi ale celor din marile centre
industriale trebuie sa fie cunoscute cu precizie pentru a nu face loc surprizelor. Dar nu numai
cunoscute, ci si notate, clasificate, arhivate, pentru a urmari evolutia profesionala a fiecarui
individ n parte, modul sau de gndire, motivele de satisfactie sau de nemultumire, dorintele si
potentialul intelectual s.a.m.d. Avnd aceste fise individuale se putea anticipa si
comportamentul fiecaruia n anumite situatii.
26. Trebuie popularizate discutiile cu muncitorii care se ocupa de probleme actuale
legate de productie, respectiv cele care critica trecutul si problemele locale. Nu se vor
nlatura cauzele fenomenelor n discutie.
Preocuparile si gndurile clasei "conducatoare" trebuie canalizate spre probleme de
munca ori locale, pentru a evita ntrebarile grave ce puteau aparea n mintile unora. De
asemenea, pentru a demonstra ca sistemul comunist ncuraja libertatea de opinie (asa cum
sustineau ideologii de la Centru), erau ncurajate pozitiile critice, dar, binenteles, numai la
adresa trecutului sau a unor probleme minore, ce nu puteau duce la punerea n discutie a

ntregului sistem. Din aceleasi motive era ncurajata si autocritica. Dar pentru ca astfel de
discutii diversioniste sa poata continua la nesfrsit, era esentiala pastrarea cauzelor ce le
faceau posibile.
27. Luarile de pozitie ale conducerilor autohtone pot avea coloratura nationala sau
istorica, dar nu pot duce la unitate nationala.
Pentru pastrarea unei aparente de independenta fata de Moscova, erau ngaduite luarile de
pozitie cu substrat istoric (binenteles, era vorba de istoria natiunilor respective rescrisa n
Tehnici de manipulare
67
cheie comunista), sau nationalist (n acest caz, pentru a amplifica tensiunile interetnice n
spiritul bine cunoscutului principiu "dezbina si stapneste"). Trebuia nsa respectata limita
dincolo de care ar fi putut aparea unele revendicari teritoriale ntemeiate. Chiar si dupa
colapsul comunismului, n unele tari din sfera de influenta moscovita directiva a fost aplicata
n continuare. Spre exemplu, n Romnia, dupa revolutia din decembrie 1989, tendintele
nationaliste au rabufnit cu furie, dar nu s-a mers pna la depunerea unor eforturi concrete,
sustinute, pentru reunificarea tarii cu teritoriile romnesti de dincolo de Prut.
28. Trebuie acordata o mare atentie ca nu cumva sa existe retele de apa neracordate la
reteaua principala n cartierele n curs de reconstructie sau nou construite. Canalizarea
veche si fntnile trebuie lichidate sistematic pe parcurs.
Apa este esentiala pentru supravietuirea omului. n cazul unor revolte foarte greu de
contracarat, controlul asupra retelelor de apa oferea posibilitatea declansarii unor actiuni
diversionist-teroriste cu efect catastrofal asupra insurgentilor. Pentru reusita totala a acestor
actiuni era necesar ca toate retelele de apa se fie conectate la un sistem central, iar sursele
independente sa fie distruse. De fapt, metoda era cunoscuta si aplicata, n diverse variante, de
foarte mult timp. Spre exemplu, popoarele din vechime, n fuga lor din calea navalirilor
barbare, aveau ntotdeauna grija sa otraveasca fntnile. De asemenea, existenta sistemului
unic de alimentare cu apa facea posibila si aplicarea altor diversiuni, cum ar fi raspndirea
zvonurilor privind otravirea apei potabile, ce amplificau starea de tensiune, de nesiguranta,
facndu-i vulnerabili pe cei vizati. n timpul revolutiei din Romnia au fost utilizate intens
astfel de zvonuri.
29. Reconstructia obiectivelor industriale si constructia celor noi se vor face avnd n
vedere ca materialele reziduale sa fie dirijate n depozitele de apa ce ar putea folosi drept

rezerve de apa potabila.

Nu numai fntnile si sistemele independente de alimentare cu apa trebuie distruse, ci si
orice alta rezerva potentiala de apa potabila. n acest sens era impusa poluarea lacurilor, a
rurilor, a pnzelor freatice etc.
30. n orasele reconstruite sau nou-construite nu se admit n locuinte spatii excedentare,
care ar putea folosi la adapostirea pe o perioada mai lunga a animalelor sau depozitarea
rezervelor de alimente.
Tot n eventualitatea aparitiei unor miscari de rezistenta sau a altor situatii de criza,
trebuie sa fie reduse la maximum sansele de supravietuire a celor care luptau mpotriva
sistemului.
31. ntreprinderile proprietate personala si industriasii vor primi doar acele cantitati de
materii prime si utilaje care sa mpiedice productia de calitate. Pretul acestor marfuri sa fie
mai mare dect pretul produselor similare ale ntreprinderilor de stat.
n unele state socialiste au mai continuat, un timp, sa existe si ntreprinderi particulare.
Dar ele au fost subminate, pentru a da faliment n cel mai scurt timp posibil. Asemenea cazuri
erau apoi folosite de propaganda comunista ca exemple "vii" ale superioritatii sistemului de
productie socialist fata de cel capitalist.
32. Trebuie facilitata extinderea proprietatii de stat la cel mai nalt grad n toate
domeniile. Este admisa criticarea activitatii organelor administrative, nsa nu se admite
nicidecum scaderea numerica a personalului si nici functionarea lor normala.
Bogdan Ficeac
68
Controlul statului, respectiv al partidului unic, trebuia impus n absolut toate domeniile.
Pentru a facilita acest lucru era necesara crearea unui urias sistem birocratic, n cotloanele
caruia sa se piarda orice revendicare rationala, orice initiativa nedorita, orice manifestare de
independenta. Sistemul birocratic putea fi criticat, pentru a da nemultumitilor iluzia ca si pot
exprima liber parerile, dar nu trebuia mpiedicat sa functioneze.
33. Trebuie sa se aiba o mare grija de toate proiectele de fabricatie din industria
miniera, respectiv din ntreprinderile indicate n mod special. A se mpiedica aprovizionarea
buna a pietei interne.
"Prghiile" economiei socialiste trebuie pastrate n minile celor de la Centru. Din nou, o
atentie speciala este acordata industriei miniere, precum si celorlalte "sectoare prioritare". n

ce priveste populatia, aceasta trebuia mentinuta la limita subzistentei. Obtinerea unui strict
necesar pentru viata de zi cu zi trebuia sa devina preocuparea permanenta a fiecarui individ,
pentru a nu mai avea timp sa gndeasca. n acelasi timp, se crea posibilitatea recompensarii
celor fideli cu permisiunea de a se aproviziona pe filiere preferentiale.
34. Trebuie acordata o atentie deosebita bisericilor. Activitatea cultural-educativa
trebuie astfel dirijata ca sa rezulte o antipatie generala mpotriva acestora. E necesar sa fie
puse sub observatie tipografiile bisericesti, arhivele, continutul predicilo, al cntecelor, al
educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de nmormntare.
Biserica putea oferi un refugiu, l putea conecta pe individ la un alt sistem de valori, la o
alta viziune asupra existentei, i putea da un sprijin pentru a rezista celor mai aspre ncercari.
Biserica trebuia anihilata, pentru ca singura "stiinta sacra" sa ramna ideologia comunista.
35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie
nlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor vor fi ocupate de oameni
numiti. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material
documentar, iar la licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei
generale, a logicii si geneticii. Cu ocazia predarii istoriei nu trebuie amintit care dintre
domnitori a servit sau a vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata miselia regilor si
lupta poporului asuprit. n scolile de specialitate trebuie introdusa specializarea restrnsa.
Profesorii care se bucura de popularitate sunt foarte greu de controlat. Atentia deosebita
ce li se acorda e motivata de faptul ca, lucrnd cu tinerii, le pot forma acestora conceptii si
atitudini ostile ideologiei comuniste. Mai mult, atitudinile deprinse la o vrsta frageda au
sanse considerabile sa se pastreze toata viata. De aceea se impunea obligatoriu nlocuirea
dascalilor populari cu politruci convinsi. Materialul documentar folosit n procesul de
nvatamnt trebuia sa fie redus ct mai mult pentru a le transmite elevilor doar rudimente de
cultura generala, rudimente permise de cenzura regimului. Adevarata nvatatura urma sa fie
cea din manualele de socialism stiintific, economie politica, precum si din toate celelalte
manuale rescrise n cheia ideologiei comuniste. Studiul limbilor latina si greaca veche trebuia
interzis n licee pentru a nu le da posibilitatea elevilor sa aiba acces direct la operele unor mari
gnditori ai lumii. Filozofia generala era interzisa, singura filozofie "adevarata" fiind cea
marxist-leninista; individul nu trebuie sa aiba vreun termen de comparatie pentru a ajunge sasi puna ntrebari periculoase. De asemenea, era interzis studiul logicii, pentru ca ea i-ar fi
putut face pe unii sa aiba ideea de a judeca logic ideologia comunista. Genetica, precum si

alte stiinte de avangarda, ar fi putut deschide noi orizonturi cognitive, din perspectiva carora
materialismul dialectic, darwinismul, ori socialismul stiintific ar fi parut desuete si chiar false.
O atentie speciala se acorda rescrierii istoriei. n acest context, chiar daca respectiva natiune
ar fi avut naintasi de marca, trebuia ca ei sa fie minimalizati, pentru a permite ca inocularea
Tehnici de manipulare
69
urii fata de sistemul monarhist si capitalist sa aiba eficienta maxima. n scolile specializate era
recomandata specializarea ngusta, menita sa-l transforme pe om ntr-un robot foarte priceput
n domeniul sau de activitate, dar neputincios n rest.
36. Trebuie sa fie initiata organizarea unor actiuni cu caracter artistic sau sportiv care
sa sarbatoreasca lupta autohtonilor mpotriva cotropitorilor (exclusiv rusii, ndeosebi nemtii)
si care sa popularizeze lupta pentru socialism.
Din cnd n cnd, populatia avea nevoie si de o portie de "circ". Acesta nsa trebuia sa
ndoctrineze cetatenii. Istoria era rescrisa, astfel nct orice sarbatoare nationala se transforma
n prilej de glorificare a "luptei pentru socialism" si, eventual, a "mult iubitilor" conducatori.
37. Pe plan local este interzisa aparitia unor opere despre acei autohtoni care nainte de
revolutie si n perioada celui de-al doilea razboi mondial au trait la noi.
Iluzia independentei fata de Moscova a statelor-satelit trebuia pastrata pentru a nu
zgndari n mod inutil orgoliul national al popoarelor vasale. Si se pastra si secretul asupra
trecutului acelor personalitati autohtone (multe dintre ele n functii importante, mergnd pna
la cea suprema n stat si partid, sau n rezerva de cadre), personalitati care au fost pregatite din
punct de vedere ideologic pe teritoriul Uniunii Sovietice, antrenate n spiritul unei fidelitati
absolute fata de Kremlin.
38. Daca se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodata ar starui
asupra controlului activitatii economice a conducerii oficiale, imediat se va porni mpotriva
ei o campanie de acuzare a nationalismului si sovinismului. Se va ncepe cu: profanarea
monumentelor ce ne apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care sa
rezulte ponegrirea natiunii si a culturii noastre si ndoiala fata de ntelesul contractelor
ncheiate cu noi. n munca de propaganda trebuie implicati si localnicii, folosindu-ne de ura
care exista mpotriva acelor organizatii.
n statele socialiste puteau aparea diverse organizatii avnd la baza ideologia comunista,
si chiar declarativ filoruse. ntotdeauna nsa exista pericolul ca declaratiile de fidelitate fata de

Moscova sa reprezinte doar o fatada n spatele careia aceste organizatii sa ncerce promovarea
independentei nationale, cel putin din punct de vedere economic. A le interzice de-a dreptul
era dificil, pentru ca nu se puteau invoca n mod clar incompatibilitati ideologice si nici nu se
dorea zgndarirea orgoliului national al cetatenilor din tara respectiva. De aceea se recomanda
utilizarea unei diversiuni constnd n acuzarea organizatiei n cauza de nationalism si
sovinism. n doctrina comunista, nationalismul era definit drept o "arma politica a burgheziei,
folosita n scopul attarii urii nationale, pentru a justifica asuprirea nationala, pentru a ascunde
tendintele sale expansioniste, pentru a mpiedica unitatea de lupta a oamenilor muncii
mpotriva exploatarii". Nationalismul era n totala opozitie cu "internationalismul proletar".
La rndul sau, sovinismul se definea ca "atitudine politica anacronica si retrograda". Dar
aceste "pacate ideologice" puse n seama organizatiei vizate ar fi trebuit sustinute de fapte
reprobabile pe masura. De aceea se trecea la nscenarea unor fapte de o extrema gravitate
precum profanarea de monumente, raspndirea de manifeste ostile Uniunii Sovietice si
"prieteniei" dintre tara respectiva si marele vecin de la Rasarit s.a.m.d. n acelasi timp, oricnd
puteau fi gasiti localnicii care sa poata fi folositi drept cozi de topor, n scopul provocarii unei
aversiuni totale a populatiei fata de organizatia vizata. Motivele anihilarii fiind astfel create,
lovitura finala devenea extrem de simpla.
Bogdan Ficeac
70
39. Se va avea grija de constructia si reconstructia soselelor, a podurilor, a drumurilor si
retelelor de legatura, astfel ca n cazul n care este nevoie de o interventie armata, locul
rezistentei sau al concentrarii fortelor reactionare sa fie accesibil din toate partile.
Uluitoarea viteza cu care trupele sovietice au intervenit n Cehoslovacia anului 1968
reprezinta o confirmare elocventa pentru importanta acestei instructiuni.
40. Atentie ca reprezentantii opozitiei politice sa fie nchisi. Sa se prelucreze acei
opozanti care se bucura de stima populatiei. nainte ca ei sa se ntipareasca n constiinta
maselor, trebuie lichidati prin asa-numite "ntmplari neprevazute" sau nchisi sub acuzatie
de crima de drept comun.
Reprezentantii opozitiei politice nu puteau ramne n libertate pentru ca foarte usor ar fi
putut deveni nuclee de cristalizare a unor noi miscari de rezistenta anticomunista. n acelasi
timp trebuia evitata cu foarte mare grija martirizarea lor, pentru a nu ramne n constiinta
contemporanilor si a generatiilor viitoare drept exemple de verticalitate morala. Deoarece

pastrarea unui secret absolut asupra sortii lor era imposibila, se impunea demolarea imaginii
pe care o aveau n ochii populatiei. n acest scop, erau acuzati si condamnati pentru delicte de
drept comun. n alte cazuri se raspndeau zvonuri si chiar "dovezi" despre colaborarea lor cu
diverse forte antinationale sau chiar, mai trziu, cu serviciile de securitate. Iar atunci cnd se
considera ca nscenarile ar fi luat prea mult timp, erau lichidati pur si simplu prin "ntmplari
neprevazute".
41. Trebuie mpiedicata reabilitarea celor condamnati n procese politice. Iar daca
devine inevitabila, se admite doar cu conditia ca acest caz sa fie considerat o greseala
judecatoreasca: nu va avea loc reluarea procesului, respectiv pricinuitorii judecatii gresite
nu vor fi convocati.
Sistemul comunist era "perfect". n "cea mai buna dintre lumi, justitia nu putea gresi, mai
ales din punct de vedere ideologic. Daca totusi se iveau cazuri n care reabilitarea unor
condamnati n procese politice devenea inevitabila, "greseala" trebuia atribuita unor oameni,
nu sistemului n sine. Tot pentru a nu se ajunge la punerea n discutie a sistemului era
interzisa cu desavrsire reluarea procesului. Pricinuitorii erorii judiciare erau si ei nvaluiti n
uitare, pentru a nu atrage prea mult atentia opiniei publice asupra dedesubturilor procesului si
implicit a sistemului.
42. Acei conducatori numiti de catre partid, care prin activitatea lor au produs pierderi
sau au trezit nemultumirea angajatilor, sa nu fie chemati n judecata. n cazuri drastice se
recheama din functie, fiind numiti n pozitii similare sau superioare. La sfrsit vor fi pusi n
fiinctii de conducere si tinuti n evidenta ca si cadre de rezerva pentru perioada schimbarilor
ulterioare.
Incompetentii promovati n functii superioare, care au produs pierderi substantiale sau au
creat tensiuni nedorite n rndul subalternilor, nu erau nvinuiti, nici trimisi n judecata, pentru
ca asemenea actiuni ar fi atras atentia asupra ntregului sistem de promovare a cadrelor si, n
ultima instanta, ar fi erodat credibilitatea regimului. Daca situatia devenea intolerabila, erau
revocati din functii si trecuti n posturi echivalente sau chiar superioare ierarhic, pentru a
demonstra populatiei ca liderii nu au gresit atunci cnd i-au nvestit n respectivele functii, ci
de vina au fost unele situatii obiective, carora nimeni nu le-ar fi facut fata mai bine n acele
momente. Chiar daca motivatia parea confuza si contradictorie, ea era utilizata ca atare si
pentru a induce n constiinta publica ideea ca existau "ratiuni superioare", de nenteles pentru
omul obisnuit, care au motivat schimbarea din functie a respectivilor. n continuare

Tehnici de manipulare
71
incompetentii erau mentinuti n posturi-cheie sau ca rezerve pentru procesul de "rotatie a cadrelor",
deoarece erau total dependenti de directivele de la Centru si, astfel, extrem de usor de
controlat. n plus, dosarele penale ce li se puteau ntocmi n orice moment puteau fi utilizate
cu eficienta garantata ca instrument de santaj, daca respectivii ar fi dat cel mai timid semn de
nesupunere. Procedeul a continuat sa fie folosit si dupa colapsul comunismului, n unele tari
est-europene. Spre exemplu, n Romnia din timpul regimului Iliescu sunt nenumarate
exemple de ministri sau de nalti functionari de stat care, dupa compromiterea definitiva n
anumite functii, au fost "rotiti" n altele similare sau au fost numiti consilieri prezidentiali, n
loc de a fi deferiti justitiei, pentru a nu se da o confirmare oficiala a greselilor grave comise de
conducerea de la Bucuresti.
43. Se aduc la cunostinta publicului procesele acelor persoane cu pozitie de conducere
(n primul rnd din cadrul armatei, ministerelor, serviciilor importante, cadrelor didactice)
care sunt nvinuite de atitudine mpotriva poporului, a socialismului, a industrializarii. E o
actiune ce atrage atentia maselor populare.
Sistemul comunist nu putea fi acuzat vreodata de greseli. Mai ales din punct de vedere
ideologic. Pentru a accentua aceasta perceptie n ochii opiniei publice, trebuia sa se
dovedeasca intransigent, ndeosebi cu cei care deviau de la linia politica impusa de la Centru,
n timp ce se aflau n pozitii de conducere. Debarasarea de astfel de opozanti politici
periculosi trebuia mediatizata la maximum, pentru a demonstra populatiei ca liderii comunisti
nu fac nici un fel de discriminare si i pedepsesc drastic pe cei cu atitudini "dusmanoase" la
adresa poporului sau a socialismului. Totusi procesele politice de rasunet s-au mputinat cu
timpul, pentru ca politica santajarii "vinovatilor" cu "petele" de la dosar s-a dovedit mult mai
eficienta.
44. Cei care lucreaza n diferite functii trebuie sa fie schimbati si nlocuiti cu muncitori
cu cea mai slaba pregatire profesionala, chiar necalificati.
Cei competenti erau foarte greu de manipulat. De aceea ei nu erau de dorit n functii de
conducere. n posturile-cheie trebuia sa fie numiti doar cei total incompetenti, deoarece
acestia, pentru a-si pastra noile privilegii, deveneau fideli total conducerii de la Centru si
ndeplineau cu strictete numai directivele venite de sus.
45. Trebuie ca la facultati sa ajunga cu prioritate cei care provin din cele mai joase

categorii sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel nalt, ci doar sa
obtina o diploma.
Pentru ideologii totalitarismului, marile personalitati ale culturii reprezentau cea mai
mare amenintare. Asemenea personalitati puteau desfiinta foarte usor, cu argumente clare,
rudimentara ideologie comunista, puteau aduna n jurul lor alti oameni de valoare, puteau
forma grupuri de rezistenta tacita, dar extrem de eficienta n privinta impactului asupra unei
populatii nemultumite, erau greu de contracarat sau de aruncat n puscarii datorita renumelui
lor international. Din aceste motive trebuia ca ei sa fie anihilati n timp, prin izolare, prin
umilire, prin nlocuirea cu noi "personalitati", selectate dintre parvenitii cu "origine sociala
sanatoasa", interesati numai de avansarea n ierarhia sociala, stiintifica sau culturala, doar pe
baza unei diplome si a relatiilor cu persoane influente din partid. n timp, strategia a avut sorti
de izbnda, astfel ca la prabusirea regimurilor comuniste din estul si centrul Europei, mare
parte din "elita" culturala ori stiintifica a respectivelor state era alcatuita din indivizi mediocri.
Din pacate, acestia s-au erijat imediat n reprezentanti "autentici" ai intelectualitatii si au
invadat noua scena politica, n timp ce adevaratele valori, decimate n timpul regimului
Bogdan Ficeac
72
comunist, au continuat sa traiasca si sa creeze n izolare si cvasianonimat, scrbite de noua
mascarada a democratiilor de opereta.
n ncheierea acestui capitol, cred ca ar fi interesant pentru cititor sa ncerce identificarea
ct mai multor exemple de aplicare a acestor instructiuni n Romnia Att nainte de revolutia
din decembrie 1989, ct si dupa...
Tehnici de manipulare
73
Controlul total asupra individului
Controlul total asupra individului nseamna controlul total asupra modului sau de
gndire, asupra comportamentului sau si asupra sentimentelor sale. Sistemele totalitare ce
urmaresc supunerea neconditionata a oamenilor se concentreaza spre crearea acelui tip de
cetatean incapabil sa ia decizii de unul singur.
n consecinta esenta controlului total asupra individului este reprezentata de anihilarea
sentimentului de independenta a acestuia, sentiment ce l-ar putea determina sa gndeasca, sasi creeze propriul sau sistem de valori si sa ia decizii de unul singur. Pentru a pune sub control

total mintea oamenilor, trebuie ca ei sa fie cufundati n anonimatul maselor de manevra, sa fie
permanent dependenti de sistemul de gndire al grupului din care fac parte si sa se supuna
neconditionat, instinctiv, autoritatilor.
Pentru a ntelege mai bine ce nseamna controlul asupra mintii umane si cum se obtine,
practic, reformarea gndirii indivizilor, este necesara, de la bun nceput, sublinierea
diferentelor existente ntre aceasta reforma a gndirii si spalarea creierului sau manipularea
prin hipnoza.
Spalarea creierulu, metoda careia i va fi dedicat un capitol special al acestui volum, are
efecte remarcabile n ceea ce priveste determinarea individului de a se supune din reflex
ordinelor sau de a-si trada semenii ori propria sa tara. Tehnica a iesit n evidenta n timpul
razboiului din Coreea. Prizonierii americani erau supusi unui tratament intensiv de manipulare
a gndirii, n urma caruia ajungeau sa serveasca propaganda procoreeana, mpotriva
intereselor Statelor Unite. Si totusi efectele spalarii creierului depindeau de conjunctura n
care se afla prizonierul. Scapat de sub influenta "educatorilor" sai, eliberat de spaima,
individul era capabil, n majoritatea cazurilor, sa revina la vechiul sau mod de gndire..
Hipnotismul, la rndul lui, consta n desprinderea individului din starea de constienta
normala, n timpul careia atentia i este concentrata catre exterior prin intermediul celor cinci
simturi, pentru a-l plasa ntr-o stare de transa: legaturile cu exteriorul i sunt estompate sau
chiar retezate, iar atentia i este focalizata catre interior, catre sine. Evident, exista mai multe
feluri de transe, mergnd de la cele de simpla reverie, cnd subiectul are semnale slabe de la
lumea exterioara, pna la cele puternice, cnd se supune total ordinelor hipnotizatorului,
ajungnd chiar la performante incredibile. n foarte multe secte, ritualurile specifice sunt
menite sa induca adeptilor o stare de transa, n urma careia predicatorii i fac sa se comporte
irational sau sa comita acte pe care, n mod normal, le-ar fi respins.
Comparativ cu spalarea creierului sau cu manipularea prin hipnoza, reformarea gndirii
este un proces mult mai subtil si mai sofisticat. n sistemele totalitare, n special n cele
evoluate, abuzul fizic sau psihic este foarte putin sau chiar deloc perceptibil. Artizanii
manipularii ncearca sa creeze o imagine agreabila a liderului n rndul maselor. n acest fel,
rezistenta psihica a individului este mult diminuata si el poate fi influentat mult mai usor. Fara
sa vrea, el va coopera astfel cu manipulatorii sai, oferindu-le de multe ori informatii despre
Bogdan Ficeac
74

sine, informatii care mai apoi, fara stirea sa, vor fi folosite chiar mpotriva lui. Treptat
subiectul se va integra maselor si va raspunde perfect la ceea ce este "programat" sa raspunda.
Experienta celui de-al doilea razboi mondial, n timpul caruia mii de oameni obisnuiti au
fost determinati sa participe la exterminarea, n lagarele de concentrare, a milioane de alti
oameni obisnuiti, a relevat nca o data, cu acuitate, necesitatea studierii mecanismelor de
manipulare att la nivel individual, ct si la nivelul unor largi grupuri de oameni. Rezultatele
acestor studii au aratat ca procesul de influentare are trei componente principale: modificarea
comportamentului, integrarea n grup si inducerea sentimentului de supunere neconditionata
fata de autoritati.
Experimentele desfasurate de cercetatorii n domeniul psihologiei sociale au demonstrat
ca, n majoritatea cazurilor, atunci cnd individul cauta sa raspunda unei anumite situatii
sociale, el reactioneaza din reflex, conform informatiei acumulate n subconstientul sau.
Actionnd asupra subconstientului, artizanii manipularii obtin aproape ntotdeauna reactiile
dorite din partea subiectilor, fara ca acestia sa si dea seama ca sunt influentati.
Pentru a ntelege mai bine cele trei componente ale procesului de influentare este
necesara prezentarea ctorva experimente foarte simple, nsa deosebit de relevante.
n studierea tehnicilor de modificare subtila a comportamentului, fara ca subiectul
manipulat sa-si dea seama, un grup de cercetatori i-a instruit pe studentii unei clase de
psihologie sa experimenteze metoda pe propriul lor profesor. Astfel, n timp ce profesorul si
tinea cursul miscndu-se spre partea stnga a ncaperii, trebuia ca studentii sa zmbeasca si sa
para mult mai atenti la spusele lui. n momentul n care profesorul se deplasa catre partea
dreapta a clasei, studentii pareau plictisiti, iritati, neatenti. Dupa mai multe cursuri, profesorul
a nceput sa prefere doar partea stnga a ncaperii pentru a-si tine prelegerile, iar cteva zile
mai trziu s-a obisnuit sa vorbeasca sprijinit lejer de peretele din stnga clasei.
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Chiar si dupa ce studentii au revenit la comportamentul
absolut normal, profesorul a continuat sa-si tina cursurile n apropierea peretelui din stnga.
ntrebat de cercetatori asupra comportamentului sau, a reactionat oarecum cu iritare, sustinnd
ca asa preda el dintotdeauna, ca acela era stilul sau personal, ca nu i se parea deloc ciudat sa
se sprijine de peretele din stnga clasei. n mod clar el nu constientiza faptul ca fusese
influentat de "jocul" studentilor sai.
Exact ca n experimentul descris mai sus, nenumarate caracteristici comportamentale i
sunt induse individului n urma presiunii exercitate permanent asupra sa de cei din jur, de

traditii, obiceiuri, rutine.

n acest mod se ajunge la cea de-a doua caracteristica, cea a integrarii tntnle a individului
n grupul din care face parte. Un alt experiment faimos, initiat de doctorul Solomon Asch, a
demonstrat ca marea majoritate a indivizilor ajung sa se ndoiasca de propriile lor cunostinte
atunci cnd sunt pusi ntr-o situatie sociala n cadrul careia componentii grupului care se
bucura de cel mai mare respect dau raspunsuri gresite la ntrebari simple. O varianta a acestui
experiment s-a desfasurat ntr-o scoala cu elevi foarte buni, care au fost pusi n rnd, n fata
unui examinator sever. Acesta i-a ntrebat care este formula apei. Elevii au raspuns relaxati,
unul dupa altul: H2O. Examinatorul a zmbit oarecum dispretuitor, apoi a reluat cu severitate
ntrebarea: nca o data: care este formula chimica a apei? Pusi sa raspunda pe rnd, elevii au
ramas dezorientati, unii au tacut ncurcati, altii au raspuns ca nu stiu. Nimeni nu a reluat
raspunsul corect!
Tehnici de manipulare
75
Un alt exemplu care demonstreaza ct de puternica, dar si subtila, este influenta regulilor
grupului asupra individului l reprezinta unul dintre episoadele ndragitului serial de
televiziune Camera ascunsa. Organizatorii au trimis un grup de ctiva cetateni sa intre n
liftul unei institutii si sa-l ocupe n asa fel nct sa nu mai fie loc nauntru dect pentru o
singura persoana, apoi sa stea cu spatele la usa pe tot timpul deplasarii ascensorului. Dupa
terminarea aranjamentului, camera ascunsa a nregistrat comportamentul indivizilor inocenti,
care intrau n lift, alaturi de grupul manipulatorilor.
La nceput, fiecare "victima" era vizibil surprinsa de comportamentul neobisnuit al celor
dinauntru, manifesta o stare accentuata de disconfort, se agita, ncerca sa ramna, totusi, cu
fata la usa, apoi se ntorcea ntr-o parte, tot mai mult, iar la destinatie era aproape ntotdeauna
cu spatele la usa, la fel cu toti ceilalti. ntr-un singur caz, un tnar s-a agitat permanent, dar a
rezistat eroic tentatiei de a se supune regulii de grup. Dupa ce a iesit din ascensor, starea de
tensiune i era att de mare, nct a simtit nevoia sa-si aprinda imediat o tigara.
n privinta supunerii fata de autoritati, cele mai elocvente sunt experimentele lui Stanley
Milgram, ce au fost descrise pe larg n capitolul dedicat clasificarii manipularilor. Ca o
concluzie importanta a studiilor sale, nu trebuie uitat ca Milgram scria: Esenta supunerii
consta n faptul ca o persoana ajunge sa se considere pe sine nsasi ca fiind un instrument al
ndeplinirii dorintelor si ordinelor unei alte persoane si, ca urmare, nu se mai considera

responsabila pentru propriile sale actiuni.

n capitolul dedicat sistemelor totalitare au fost descrise pe larg cele opt cai majore de
manipulare a individului si, n ultima instanta, a maselor, pentru obtinerea unui control total
asupra acestora. Cele opt tehnici urmaresc declansarea si amplificarea procesului de
influentare, cu cele trei scopuri principale ale acestuia, deja descrise anterior: modificarea
comportamentului, integrarea individului n grup (cufundarea n anonimat) si supunerea
neconditionata fata de autoritati.
Efectele acestui proces de influentare se concretizeaza, treptat, n supunerea totala a
individului, deoarece manipulatorii ajung n cele din urma sa-i controleze si comportamentul,
si gndirea, si sentimentele.
nainte de analizarea celor trei componente ale recrearii complete a individului: controlul
comportamentului, controlul gndirii si controlul sentimentelor, este necesara introducerea
unui nou concept, anume disonanta cognitivaJ
n 1957, Leon Festinger a facut cunoscute rezultatele unor studii ale sale bazate pe
conflictul interior ce apare atunci cnd un rationament, o traire sau un act de comportament
vine n contradictie cu celelalte doua. Identitatea unui individ este alcatuita din mpletirea
armonioasa a gndirii, sentimentelor si actiunilor sale. Individul poate suporta numai
discrepantele minore ntre cele trei componente ale identitatii lui. Atunci cnd apare o
discrepanta majora, omul are o senzatie foarte puternica de disconfort, care reprezinta
disonanta cognitiva.
ntotdeauna cnd omului i este foame, ncearca sa mannce. ntotdeauna cnd i este
sete, ncearca sa bea La fel, ntotdeauna cnd resimte disconfortul psihic, ncearca sa-l reduca
sau chiar sa-l anihileze. Cum? Festinger ofera un exemplu general n concluziile studiului sau:
Bogdan Ficeac
76
Daca unei persoane i se modifica actele comportamentale, atunci gndirea si sentimentele
sale se vor modifica n sensul minimalizarii disonantei.
Altfel spus, ntotdeauna cnd unui individ i este indusa schimbarea uneia dintre cele trei
componente ale identitatii sale (gndire, comportament, sentimente), el si le va modifica
instinctiv pe celelalte doua, pentru a nu mai avea senzatia acuta de disconfort psihic.
Sa dam cteva exemple simple pentru a ntelege ct mai exact implacabilul mecanism
declansat de disonanta cognitiva. Sa presupunem ca un individ are obiceiul fumatului. n

urma citirii avertismentelor privind nocivitatea viciului sau, privind rata nalta de cancer
pulmonar n rndul fumatorilor, ntre obiceiul (comportamentul) sau si ratiune apare un
conflict. Pentru a elimina acest conflict, individul are doua variante: ori renunta la viciu, ori
si adapteaza gndirea acestui comportament, n sensul gasirii unor justificari. Optnd pentru
cea de-a doua varianta, fumatorul nveterat va ajunge sa-si spuna ca, de fapt, statisticile
privind cancerul nu sunt concludente, sau ca va fi ferit de pericol daca va fuma numai tigari
cu filtru, ori va gasi exemple justificative de genul: Uite la nea Ilie, are nouazeci de ani,
fumeaza cte un pachet pe zi de la doi'spe ani si n-are nici pe naiba... Daca adaptarea gndirii
este insuficienta, fumatorul si va adapta si sentimentele, ajungnd sa fie convins ca o tigara i
produce att de multa placere, nct merita sa-si sacrifice cteva minute din viata pentru ea.
Pentru nefumatori asemenea justificari par stupide. nsa pentru fumatori ele devin convingeri
de nezdruncinat. Si tocmai pe crearea unor asemenea convingeri se bazeaza strategia
publicitara a marilor companii producatoare de tigari.
Pe acelasi fenomen al disonantei cognitive se bazeaza si dezumanizarea victimelor, n
urma careia oamenii obisnuiti sunt transformati n ucigasi cu snge rece, proces descris ntrun
capitol anterior. Soldatii, altminteri indivizi normali, sunt antrenati sa lupte si sa ucida
inamicul. De multe ori se ajunge chiar la masacrarea unor fiinte nevinovate: femei, batrni,
copii. n urma unor asemenea acte de cruzime, soldatul resimte un acut disconfort psihic,
concretizat prin aparitia remuscarilor. Pentru a scapa de remuscari, pentru a-si aduce n
consonanta actiunile cu sentimentele si ratiunea, soldatul ajunge sa creada sincer n
propaganda desfasurata de conducatorii sai. El considera ca dusmanii nu sunt oameni ca si el,
ci figuri odioase a caror viata nu are nici un fel de valoare. n consecinta astfel de
rationamente l absolva de vina, iar sentimentele se conformeaza si ele ratiunii, n sensul ca
remuscarile fac loc dispretului si urii fata de inamic, ba mai mult, satisfactiei ca dusmanii au
fost eliminati.
Revenind la exemple mai simple, trebuie mentionat si comportamentul cumparatorului
obisnuit. Sa presupunem ca cineva colinda magazinele specializate pentru a-si gasi o masina
pe placul sau. n cele din urma se decide si cumpara un anumit model. Dupa efectuarea platii,
n subconstientul individului apare o contradictie ntre actul de cumparare pe care tocmai l-a
efectuat si gndul ca poate ar fi gasit ceva mai bun ori sentimentul ca alte modele ar fi totusi
mai frumoase. n timp, pentru a reduce disonanta, va ajunge sa creada ca masina pe care a
cumparat-o este cea mai frumoasa si cea mai performanta. Chiar daca un cunoscut ar ncerca

sa-i demonstreze ca alegerea sa a fost gresita, noul posesor de autoturism nu-l va asculta sau
va cauta imediat argumente prin care sa-i demonstreze ca modelul cumparat de el este cel mai
bun. Daca argumentele nu stau n picioare, el va pune interventia cunoscutului pe seama
invidiei.
Este interesant si modul n care au reusit sa se impuna, pe pietele occidentale, alimentele
cu continut scazut de grasimi, fara colesterol etc, desi gustul lor este diferit de cel al
alimentelor traditionale. n acest caz, propaganda producatorilor a actionat asupra ratiunii
consumatorilor, convingndu-i ca asemenea alimente sunt cele mai sanatoase.
Tehnici de manipulare
77
Comportamentul a urmat ratiunea, n sensul ca oamenii au nceput sa cumpere numai astfel de
produse. Mai ramneau simtamintele. Pentru cei neobisnuiti, gustul noilor alimente parea fad.
Treptat nsa, gustul s-a adaptat, conformndu-se ratiunii si comportamentului. Dupa cteva
luni, consumatorii chiar nu mai suporta gustul bucatelor traditionale, care li se par infernal de
grase, spre exemplu.
n concluzie trebuie subliniat nca o data faptul ca, datorita fenomenului de disonanta
cognitiva, obtinerea controlului total asupra individului nu este neaparat conditionata de
exercitarea presiunilor, cu aceeasi intensitate, si asupra gndirii individului, si asupra
sentimentelor lui, si asupra comportamentului sau. n functie de scopul urmarit, manipulatorii
pot actiona, n principal, numai asupra uneia dintre cele trei componente ale identitatii
individului, celelalte doua modificndu-se de la sine n functie de cea deja schimbata. Cu alte
cuvinte, artizanii manipularii provoaca n mod deliberat disonante cognitive, pentru a face
mult mai eficient si mai rapid procesul de influentare.
Avnd n vedere importanta fenomenului de disonanta, sa analizam pe rnd cei trei piloni
pe care se bazeaza controlul total asupra individului: controlul comportamentului, controlul
gndirii si controlul emotiilor.
Controlul comportamentului este determinat de controlul realitatii fizice n care traieste
individul. n aceasta idee, artizanii manipularii au n vedere tipul de locuinta a individului,
felul n care acesta se mbraca, numarul mediu al orelor de somn, alimentatia, felul muncii pe
care o presteaza, ritualurile si obiceiurile sale si, n general, toate actiunile lui.
Primul pas l constituie instituirea unui program zilnic foarte strict, valabil pentru toti
membrii grupului social (cetateni obisnuiti din societatile guvernate de ideologii totalitare,

membri ai unor secte, indivizi aflati n captivitate etc). n fiecare zi, un important interval de
timp este dedicat activitatilor de ndoctrinare si ndeplinirii unor ritualuri. n acelasi timp
fiecarui individ i se dau sarcini specifice, a caror rezolvare i ocupa cea mai mare parte a
timpului. n societatile totalitare si n cadrul sectelor distructive, omul are ntotdeauna ceva de
facut. El nu se poate substitui regulilor deoarece stie ca este pasibil de pedeapsa.
n unele sisteme sociale ca si n sectele extremiste, indivizii sunt adusi pna n faza unei
dependente totale fata de lideri. Ei trebuie sa ceara permisiunea pentru absolut orice. Trebuie
sa ceara bani pentru autobuz, pentru haine, pentru a putea da un telefon unor rude sau
cunostinte, pentru a se duce la doctor s.a.m.d. Fiecare ora din viata este destinata pentru ceva
anume, conform indicatiilor liderilor sau cu aprobarea acestora. Pentru a fi exclusa orice
manifestare de insubordonare, indivizii sunt adusi n starea de dependenta financiara totala
fata de liderul de grup sau fata de sistem. Nesupunndu-se ordinelor si regulamentelor, ei nu
mai au sanse de supravietuire fizica.
n Albania lui Enver Hogea, spre exemplu, oamenii ajunsesera la o dependenta totala fata
de conducatorii regimului. Pentru a avea dreptul sa primeasca un aparat de radio, trebuia sa se
nscrie pe liste la serviciu si sa dovedeasca un comportament "exemplar" n munca si viata.
Dupa ani ntregi de demonstrare a loialitatii fata de regim puteau primi chiar si aprobarea de
a-si cumpara o bicicleta sau, culmea luxului, un televizor. Locuitorii obisnuiti ai blocurilor din
Tirana nu aveau ncalzire, nici bucatarii n apartamente. Existau bucatarii comune, pe strada,
iar femeile erau obligate sa mearga acolo pentru a gati. n Albania nu existau autoturisme,
Bogdan Ficeac
78
dect n posesia unor membri ai ambasadelor sau a unor lideri comunisti. n rest nimeni nu
avea acces la asa ceva. Singurele mijloace de transport n comun erau autobuzele. Nu trebuia
ca oamenii sa fie lasati sa simta ca le apartine ceva numai lor, indiferent ca era vorba de un
autoturism sau de linistea unui camin. Ei puteau doar sa primeasca recompense pentru
comportament loial. Casele de odihna existente la sfrsitul celui de-al doilea razboi mondial
pe superbul litoral al Adriaticii au fost nchise si lasate n paragina. A merge n concediu la
mare era considerat un obicei "mic-burghez", ce trebuia eradicat. n locul acestor perioade de
relaxare, oamenilor li se oferea ceva mult mai "util". Datoria de onoare a fiecaruia era sa-si
apere tara de iminenta invazie a cotropitorilor imperialisti, ntr-un timp record, ntreg teritoriul
tarii a fost mpnzit cu cazemate. Cupolele de ciment au fost amplasate n sate, la intersectia

drumurilor, n vii, n livezi, n lanuri, pe plaja de la malul marii, n munti, absolut peste tot.
Cazematele erau astfel orientate pentru a primi atacurile venite din vest, n special din Italia.
Nu era zi n care fiecare cetatean al tarii sa nu vada cazematele si sa nu simta, instinctiv,
pericolul. Iar daca se ntmpla totusi sa-i mai ramna si ceva timp liber, era preocupat sa si-l
ocupe n ntregime cu cautarea unei mbucaturi mai bune sau cu procurarea ctorva lemne cu
care sa faca focul ntr-o soba speciala, doua ore pe saptamna, pentru a-si mbaia copilul.
Pe lnga controlul strict exercitat asupra fiecarei ore din viata, o alta metoda de
determinare a comportamentului este impunerea unor reguli care sa-l determine pe individ sa
se integreze grupului, sa nu aiba senzatia unei identitati proprii, ce l-ar putea duce spre
exprimarea unor opinii personale. n sistemele totalitare, dar mai ales n sectele distructive,
oamenii sunt pusi sa mannce mpreuna, sa lucreze mpreuna, sa aiba ct mai multe ntlniri
n grup si chiar sa doarma n mari dormitoare comune. Individualismul este descurajat prin
orice mijloace. Mai mult, individul trebuie nregimentat ntr-o organizatie anume, oricare ar fi
ea, pentru a se supune unor regulamente abuzive si a se integra unei ierarhii suplimentare.
n Romnia lui Ceausescu, conform experientei nord-coreene, s-a ncercat crearea
"omului nou", cu un comportament total nou, prin plasarea lui ntr-un cadru complet nou.
Marile monumente istorice ale tarii au fost lasate n paragina, pentru ca trecutul trebuia
rescris. Traditiile si obiceiurile romnesti au fost ignorate si chiar interzise. Un fabulos tezaur
spiritual, cel al mitologiei nationale, a fost cenzurat total, deoarece nu avea nici o legatura cu
noua doctrina comunista. Nici macar locuintele nu au scapat tavalugului demolator.
Nenumarate cladiri din centrele tuturor oraselor tarii au fost rase de pe suprafata pamntului
pentru a face loc arhitecturii "de tip nou", concretizate n asa-numitele "centre civice", toate
trase parca la indigo, pentru a nu individualiza n vreun fel orasul sau regiunea respectiva. n
fiecare cartier al Bucurestiului a nceput construirea unor mari complexe alimentare, despre
care a prins sa se insinueze tot mai mult zvonul ca urmau a fi transformate n uriase cantine
publice. La tara, teroarea a fost si mai mare. Sute de sate au fost distruse sau rase de pe fata
pamntului n intentia de a desfiinta gospodaria taraneasca, asa neajutorata cum era ea, pentru
ca reprezenta o sursa de inducere a simtului de proprietate privata, care, la rndul sau, i
conferea omului o anume individualitate. n locul caselor au fost ridicate blocuri, n ncercarea
de a le impune taranilor un nou mod de viata, bazat pe traiul n comun, anost, fara
posibilitatea vreunei initiative. De asemenea, n orase oamenii au fost nghesuiti n blocuri-tip,
fara personalitate, fara nici un detaliu arhitectonic distinctiv, care sa le inoculeze tocmai acest

sentiment de cufundare n anonimat, si implicit comportamentul respectiv. Toate orasele din

tarile foste comuniste au acelasi aspect: sufocate de blocuri uriase, identice, n culori sterse.
Omului i era impusa prin orice mijloace pierderea identitatii.
Controlul comportamentului se creeaza din frageda pruncie, prin nregimentarea n tot
felul de organizatii bazate pe o ierarhie bine stabilita, cu un statut rigid, cu obligatia de a purta
un anumit gen de uniforme, aceleasi pentru toti. n Romnia regimului comunist a fost
nfiintata organizatia nationala a "Soimilor patriei", n cadrul careia comportamentul copiilor
Tehnici de manipulare
79
era controlat nca din faza prescolara. Urmau apoi organizatia de pionieri, UTC-ul, sindicatul,
organizatia de partid s.a.m.d. ntreaga populatie trebuia cuprinsa n una sau mai multe forme
de organizare, cu reguli stricte, eventual cu uniforme specifice, care sa creeze sentimentul
supunerii fata de autoritati, orice reprezentare ar fi avut acestea. Inducerea supunerii
determina implicit si un anume model de comportament. Omul nu trebuia sa aiba timp de
reflectie pentru a ajunge la vreo opinie proprie sau la manifestari personale. Permanent,
individul era ocupat sa participe la actiunile organizatiei, sa se zbata pentru obtinerea unor
mici recompense, n majoritatea cazurilor "titluri de merit" ce nu aveau nici o componenta
materiala, sa se comporte "exemplar" pentru a accede la trepte superioare ale erarhiei
grupului. ntr-un asemenea mediu, guvernat de reguli nenumarate, orice act comportamental
putea fi interpretat ntr-un anume fel, atragnd dupa sine recompense sau pedepse. Individul
era mentinut permanent ntr-o balanta asupra careia si concentra ntreaga atentie. Actionnd
n sensul dorit de autoritati, el era recompensat, laudat si, uneori, promovat; actionnd n sens
nedorit, el era expus oprobriului public, criticat, retrogradat, supus unor munci umilitoare.
Viata n cadrul unui asemenea sistem, fara alternativa, fara derogari de la reguli (n cazul
majoritatii cetatenilor obisnuiti), l aduce pe individ n situatia de a crede sincer ca
recompensele pe care le obtine n cazul comportamentului "corect" sunt absolut firesti. De
asemenea el crede sincer ca atunci cnd este pedepsit pentru acte "incorecte", chiar merita
pedeapsa. Astfel impunerea unui anume gen de comportament atrage dupa sine, n timp,
modificarea gndirii individului si chiar a sentimentelor acestuia.
Obtinerea controlului total asupra individului prin determinarea modului sau de
comportament impune crearea unui ntreg sistem de ritualuri si obisnuinte menite sa asigure
coeziunea grupului, sa cufunde individul n anonimat si sa-l faca sa se supuna din reflex

autoritatilor si regulilor statuate de acestea. Se ajunge astfel la crearea unei maniere de a

vorbi, de a se mbraca, de a se tunde, chiar si la o anumita expresie faciala. "Limbajul de
lemn" att de ironizat dupa colapsul comunismului reprezenta totusi, la vremea lui, o poarta
spre promovarea sociala. Cei care ajungeau sa-l stapneasca erau constienti ca puteau accede
mult mai usor spre vrful ierarhiei. Multi ajungeau chiar sa creada sincer ca un asemenea
limbaj este "diplomatic" si superior celui utilizat de "vulg". Tunsoarea "decenta" era un alt
element care i facea pe oameni sa nu se deosebeasca unii de altii. n sistemele totalitare
asiatice, majoritatea populatiei purta un soi de uniforme tot timpul zilei. Dependenta totala
fata de regim din punct de vedere financiar i obliga pe cetatenii obisnuiti sa se aseze la coada
pentru a primi periodic mbracaminte si ncaltaminte. Chiar si sa fi vrut, oamenii nu aveau
posibilitatea sa-si procure haine mai "altfel". Cu timpul, obisnuinta i-a facut sa creada sincer
ca acel gen de mbracaminte este cel mai potrivit, cel mai decent, cel mai practic. Oamenii
mbracati deosebit le provocau un instinctiv sentiment de respingere.
n cadrul sectelor, adeptii sunt supusi unor nenumarate ritualuri ce le creeaza un anume
gen de comportament, care, la fel, atrage dupa sine reformarea gndirii si a sentimentelor. Un
fost membru al sectei lui Moon si aminteste ca pna si obiceiuri orientale minore precum
descaltatul la intrarea ntr-un centru de meditatie, ngenuncherea si plecaciunile n fata celor
mai n vrsta l faceau sa se simta deosebit de restul lumii, sa aiba un sentiment de relaxare si
multumire de sine.
Indivizii care totusi mai rezista integrarii totale sunt acuzati de egoism, de mentalitati
nvechite si, nainte de a fi pedepsiti, li se ofera "sansa" reabilitarii. Pentru a se reabilita, sau
chiar pentru a nu se pune n asemenea situatii, indivizii cauta sa se integreze perfect grupului,
ajungnd pna la a-si controla cele mai mici gesturi sau chiar tonul vocii n dorinta de a nu
iesi cu ceva n evidenta. Supunerea totala fata de conducator, orice reprezentare ar avea
acesta, devine cel mai important lucru pe care l au de nvatat.
Bogdan Ficeac
80
Conducatorii stiu ca nu pot comanda gndurile ascunse ale indivizilor. nsa ei stiu foarte
bine cum sa le comande comportamentul, pentru ca gndirea si emotiile sa se conformeze de
la sine acestuia.
Controlul gndirii presupune ndoctrinarea indivizilor att de profund, nct ei sa accepte
neconditionat ideologia grupului, sa adopte n mod firesc noul limbaj si sa si formeze reflexul

de a respinge instinctiv orice "gnd perturbator". Pentru a deveni un "bun" membru al

respectivului grup social, individul ajunge sa sj manipuleze singur propria sa gndire.
n sistemele totalitare, oamenii sunt adusi n situatia de a crede ca ideologia propagata de
conducatori reprezinta "adevarul absolut", singura interpretare corecta a realitatii. Doctrina si
ntregul paienjenis de legi si regulamente ale sistemelor totalitare nu se axeaza doar pe
filtrarea informatiilor culese de individ din exterior, ci mai ales au n vedere crearea unui
sistem de gndire prin care individul nsusi sa selecteze si sa interpreteze informatiile n
sensul dorit de lideri.
ndoctrinarea, pentru a fi ct mai eficienta, trebuie sa se bazeze pe simplicitate.
Individului i se anuleaza posibilitatea de a judeca nprorunzime, de a interpreta situatiile
sociale, n special prin mpartirea tuturor fenomenelor n "bune" si "rele". Nuantele sunt
excluse. n acest sens, lozinca: Cine nu este cu noi, este mpotriva noastra separa dintr-o data
societatea, lumea exterioara, n "buni" si "rai", n oameni care gndesc "corect" si inamici cu
"mentalitati nvechite". Delimitarea dintre cele doua categorii este stricta si nu accepta nici o
derogare, nici o interpretare. Pentru a da masura lucrurilor "corecte", tot ce este "bun" si
permis se regaseste n imaginea conducatorului. Tot ce este "rau" provine din afara.
Mai mult, toate sistemele totalitare sustin ca doctrina lor este riguros fundamentata din
punct de vedere stiintific. Este, de fapt, singura "valabila", singura "adevarata". Din acest
motiv, indivizilor le este inoculata ideea de a nu se mai gndi la asemenea lucruri, "deja
verificate", pentru ca ideologii sistemului au avut grija sa gndeasca pentru ei si sa le asigure
integrarea n "cea mai buna dintre lumi".
Conducatorii unui sistem totalitar creeaza ntotdeauna un limbaj propriu grupului, alcatuit
din cuvinte si expresii specifice, pentru ca limbajul pune la dispozitia gndirii simbolurile cu
care aceasta opereaza. Controlnd limbajul, se poate controla gndirea. Majoritatea
situatiilor ce ar necesita analize complexe pentru a fi ntelese n esenta de oamenii obisnuiti
sunt condensate, etichetate si reduse la simple clisee verbale, ce atrag dupa ele formarea unor
clisee de gndire.
Spre exemplu, n secta lui Moon, atunci cnd un membru are dificultati n a se ntelege cu
un altul, situat fie deasupra, fie dedesubtul sau n ierarhia grupului, conflictul este calificat
drept "problema Cain-Abel". Aceasta etichetare induce imediat n mintea adeptilor si modul
de rezolvare a conflictului: Cain trebuie sa i se supuna lui Abel si sa-l urmeze, nu sa-l ucida,
asa cum s-a ntmplat n episodul descris de Vechiul Testament. Cu alte cuvinte, cel situat pe

o treapta ierarhica superioara are ntotdeauna dreptate. n acest mod conflictul este dezamorsat
pe loc. ncercarea vreunui adept de a gndi altfel este calificata imediat drept supunere fata de
dorinta Diavolului de a-l pune pe Cain-cel-rau mai presus de Abel-cel-bun. Acest cliseu
verbal si de gndire i mpiedica pe adepti sa judece actele si eventualele greseli ale
conducatorilor. Pentru ca liderul actioneaza ntotdeauna corect si, chiar daca deciziile lui par
uneori bizare, el stie foarte bine ce face.
Cliseele verbale si, mai apoi, cele de gndire au rolul de a-i separa net pe membrii
grupului de restul lumii. Acest lucru este vizibil mai ales n cadrul unor secte, al caror sistem
Tehnici de manipulare
81
de ndoctrinare este foarte eficient si pentru faptul ca liderii lor actioneaza asupra unor grupuri
de oameni relativ restrnse, izolate de ansamblul societatii. Prin practicarea unui limbaj
propriu, sectantii, se simt superiori, alesj, posesori ai adevarului absolut. n acelasi timp,
cliseele verbale servesc pentru derutarea nou-ve-nitilor. Acestia au impresia ca sectantii au
ajuns la o ntelegere superioara a fenomenelor vietii, ca pentru a deveni asemenea lor trebuie
parcurse nenumarate trepte initiatice, care sa deschida noi porti ale cunoasterii, ca vor fi
necesari ani ntregi de eforturi pentru a accede la "adevarul absolut''. n realitate, nsusindu-si
limbajul sectei, participnd la ritualurile initiatice, novicii vor nvata cum sa nu gndeasca. Ei
vor nvata ca adevarata cunoastere nseamna credinta totala n ideologia sectei.
O alta componenta importanta a controlului gndirii este formarea reflexelor mentale ale
individului de a respinge orice gnd ce ar putea contraveni ideologiei. Judecarea instinctiva a
diverselor situatii sociale este anihilata, prin crearea unei noi identitati spirituale a individului,
deosebite total de cea veche. Procesul inducerii unor astfel de reflexe mentale are mai multe
etape. n prima faza se aplica negarea totala a ideilor "incorecte", coroborata cu cenzurarea
drastica a informatiilor venite din exterior: Ce spun ei nu este adevarat. Este o minciuna
inventata de dusmanii nostri. Treptat, individul ajunge n situatia de a-si forma el nsusi un
nou mod de gndire. Atunci cnd are unele dubii, din instinct va fi nvatat sa gndeasca: Asa
ceva s-a ntmplat din motive bine ntemeiate. Apoi nu va mai gndi, ci va veni imediat cu
justificarea: Asa ceva s-a ntmplat pentru ca trebuia sa se ntmple.
Crearea reflexelor mentale are ca scop aducerea indivizilor n situatia de a respinge din
start orice idee ce vine n contradictie cu doctrina sistemului, price critica la adresa
conducatorilor sau a grupului. Astfel de indivizi vor fi incapabili sa rationeze cu detasare, sa

evalueze si sa interpreteze obiectiv situatiile sociale. Rigiditatea gndirii lor i va mpiedica sa

se angreneze chiar n cel mai banal schimb de opinii. Ei vor fi sincer convinsi ca sunt
posesorii adevarului absolut. Dar ceea ce este mai grav, vor fi la fel de sincer convinsi ca toti
cei ce nu au idei asemenea lor le sunt dusmani de moarte si trebuie eliminati.
Tot n ideea inducerii reflexelor mentale este ncurajat un anume gen de critica si
autocritica- n cazul multor indivizi, desi atrofiat pna aproape de disparitie, instinctul de
judecare detasata a unor situatii sociale nu poate fi eliminat definitiv. De aceea el trebuie
pervertit treptat, oferindu-i-se sansa de a fi utilizat, spre exemplu, n afirmarea unor pareri
critice. Critica si autocritica au si menirea de a crea o imagine de "obiectivitate" a sistemului,
ntruct cetatenilor le este permis sa-si expuna, chiar public, parerile. nsa punctul vital al
acestor manifestari consta n faptul ca niciodata nu este permisa criticarea ideologiei, ci a
fenomenelor, a situatiilor si a persoanelor care i se opun. ntotdeauna doctrina, sistemul,
conducatorul sunt mai presus de orice ndoiala. n consecinta numai ceea ce i se opune este
demn de critica. La fel, autocritica nu va include niciodata parerea de rau a individului ca a
crezut neconditionat n ideologia grupului, ci nemultumirea ca nu a crezut destul pentru a fi
un "bun" cetatean sau un "bun" adept al sectei respective.
n cadrul unor secte se practica intens ritualuri speciale de alungare a gndurilor "rele".
Adeptii sunt nvatati sa identifice ei nsisi aceste gnduri si sa le anihileze pentru a se putea
ridica pe o "treapta superioara a cunoasterii".
n functie de secta, respectivele ritualuri pot consta n: rugaciuni, matanii, meditatii,
cntece specifice, repetarea cu voce tare sau n gnd a unor clisee cu valoare de simbol,
intrarea n transa s.a.m.d. Treptat, ritualurile devin obisnuinta. Individul este "programat" sa le
activeze la primul semn de ndoiala, teama sau nesiguranta. Automatismul ajunge la
perfectiune, iar sectantul ncepe sa se roage brusc sau intra subit n transa fara ca macar sa
realizeze ca tocmai a avut un gnd "rau".
Bogdan Ficeac
82
Asemenea automatisme mentale de nlaturare a oricarui gnd "incorect", a oricarei
ndoieli sau incertitudini reprezinta cea mai directa cale de a rupe individul de realitate. Pentru
el doctrina grupului va fi perfecta, conducatorii vor fi perfecti, iar toate lucrurile rele ce i se
vor ntmpla vor fi numai din vina lui. Daca n cadrul sectelor astfel de automatisme se pot
crea n cteva saptamni sau luni, n cadrul sistemelor sociale mai mari este nevoie de ani sau

chiar de decenii. Cu ct trece mai mult timp, apar noi generatii, care, chiar daca nu ar fi
ndoctrinate n mod evident, ar ajunge sa serveasca ideologia regimului prin simplul fapt ca
traiesc n acel sistem, ca ntreg comportamentul lor, modul de gndire, sistemul de valori,
standardele culturale etc. se formeaza sub influenta totala a ideologiei respective. Din acest
motiv, seismele sociale mari, provocate de prabusirea unui ntreg sistem doctrinar, induc la
nivelul ntregii populatii starea de anomie, despre care am discutat ntr-un capitol anterior.
Pentru reducerea perioadei de anomie ct mai mult posibil este necesara restructurarea din
temelii a ntregului sistem de valori, de legi si regulamente. Perpetuarea unei stari de falsa
tranzitie, n care vechile structuri si mentalitati continua sa functioneze, chiar si sub forme
poleite, n paralel cu noile mecanisme politice, economice si sociale, nu face dect sa
permanentizeze haosul si confuzia. Sistemele totalitare au putut fi instaurate rapid tocmai prin
eliminarea completa, ntr-un interval de timp foarte scurt, a vechilor structuri. Instaurarea unui
regim democratic, bazat pe ncurajarea individului de a-si manifesta propria sa identitate, nu
se poate realiza prin forta. Aici intervine rolul personalitatilor n istorie.
Atunci cnd personalitatile, aflate la conducere n asemenea situatii de criza, sunt
incapabile sa imprime un curs ascendent redefinirii societatii, artizanii manipularii pot induce
foarte usor sentimentul culpabilizarii generale. Avnd n vedere ca fostul regim ideologic
totalitar a inoculat n mentalitatea cetatenilor de rnd ideea ca doctrina si actiunile
conducatorilor sunt ntotdeauna corecte, iar fenomenele negative sunt puse exclusiv pe seama
oamenilor obisnuiti, cu conceptii "incorecte", acestia vor putea fi nvinuiti mult mai usor de
toate relele, pe motiv ca "mentalitatea lor este nvechita", ca nu vor sa nteleaga maretia
programelor propuse de lideri si justetea acestora, ca se lasa influentati de dusmanii natiunii
sau de diversi "huligani" ori "golani", ca toata lumea este corupta, ca oamenii nu-si merita
liderii.
Conducatorii totalitari nu vor accepta niciodata ideea ca fenomenele negative s-ar putea
ntmpla din cauza incompetentei lor, doctrinei pe care o servesc, sau sistemului pe care l
sustin. Chiar n fata celor mai clare evidente ale esecului totalitarismului, ei vor sustine n
continuare ideologiile de inspiratie totalitara sub diverse pretexte precum: Se poate
democratie si cu un despot luminat... s.a.m.d.
Revenind la mecanismele de control al gndirii, trebuie subliniat si n acest caz faptul ca,
actionnd asupra gndirii, exploatnd fenomenul de disonanta cognitiva se poate obtine si
controlul asupra comportamentului sau al sentimentelor.

Controlul sentimentelor consta n manipularea emotiilor individului si n restrngerea ct

mai mult posibila a spectrului sau sentimental. Vinovatia si frica sunt doua instrumente
absolut necesare pentru a tine oamenii sub control. Manipularea sentimentului de vinovatie da
cele mai bune rezultate pentru integrarea individului n societate, pentru cufundarea lui n
anonimat, dar si pentru inducerea supunerii neconditionate fata de autoritati.
Tehnici de manipulare
83
Vinovatia poate fi de multe feluri. Astfel vina istorica este cea prin care se creeaza
culpabilizarea generala. Pentru ororile nazismului a fost blamat ntregul popor german. Pentru
aruncarea bombelor de la Hiroshima si Nagasaki, fiecare american s-a simtit vinovat. Pentru a
nu se ncepe procesele criminalilor comunisti s-a insinuat ideea ca toti membrii de partid ar fi
vinovati de crimele comise n lagarele si puscariile comuniste. Vina istorica poate fi indusa
att de cuceritorii din afara, care urmaresc sa obtina supunerea neconditionata a "vinovatilor"
n numele pacatelor comise de reprezentantii acestora, ct si de propriii conducatori, care
doresc sa-si justifice unele acte grave si sa le prezinte distorsionat n ochii opiniei publice
interne sau internationale. Vina istorica se bazeaza pe inducerea unui sentiment de
complicitate ntre autoritati si cetatenii obisnuiti, chiar daca deciziile le iau numai unii, ceilalti
reprezentnd doar masa de manevra. Complicitatea si vina istorica prind mult mai repede n
regimurile totalitare, acolo unde opozitia a fost eliminata, iar liderii actioneaza si vorbesc n
numele ntregii natiuni.
Vina incapacitatii de afirmare a propriei identitati, exprimata prin sentimentul de
insatisfactie al individului ca nu traieste la nivelul valorii sale, poate fi de asemenea exploatata
pentru amplificarea starii de nemultumire pna la stadiul de revolta ori, n sens opus, pna la
acceptarea unei supuneri totale fata de autoritati, supunere n schimbul careia individului i
este facilitat accesul spre treptele superioare ale ierarhiei sociale, spre un loc pe care acesta
considera ca l merita.
Vina pentru actiuni comise n trecut este intens utilizata de artizanii manipularii pentru
santajarea individului. n acest sens sunt alcatuite dosare voluminoase, care pot fi scoase la
iveala ori de cte ori persoana n cauza da semne de nesupunere. Puterea extraordinara a
acestui tip de vinovatie determina si crearea unor noi genuri de "pacate", tocmai pentru a face
dosarele ct mai voluminoase. Iar daca individul a avut o viata exemplara, se pot gasi oricnd
parinti, frati, prieteni sau simple cunostinte ale acestuia pentru greselile carora sa fie facut si el

raspunzator. Marturisirea pacatelor nu aduce niciodata iertarea lor. Cu att mai putin uitarea.
n sistemele totalitare sau n sectele distructive, este generalizata aplicarea practicii ntlnite la
societatile democratice doar n cadrul proceselor penale: Tot ce spui poate fi folosit mpotriva
ta.
Vina sociala consta n culpabilizarea generala a indivizilor pentru tarele existente n
societate. Prin inducerea acestei vinovatii, individul este determinat sa-si minimalizeze
propriile sale probleme si incertitudini, sa nu mai dea atentie ndoielilor la adresa celor care l
conduc. Cum te poti lega de unele greseli minore ale guvernului, cnd attia oameni mor de
foame pe strazi si din vina ta?, suna doar una dintre ntrebarile retorice prin care se propaga
vina sociala. n cadrul unor secte se ajunge la blamarea adeptilor pentru toate tarele societatii,
chiar si pentru cele ipotetice, precum iminenta declansare a unui razboi nuclear. Ei sunt facuti
raspunzatori pentru toate pacatele omenirii. Binenteles, ca sa-si spele "greselile", trebuie sa
creada nestramutat n liderul lor spiritual, care, mai devreme sau mai trziu, le va aduce
iertarea.
Frica este celalalt sentiment utilizat pe scara larga pentru manipularea indivizilor, n
special n sensul mentinerii coeziunii grupului social din care fac parte. Sentimentul de frica
este indus si amplificat n doua directii principale, fiecare avnd la baza o amenintare
specifica. Astfel, n primul rnd, indivizii sunt avertizati permanent asupra pericolului
reprezentat de fortele ostile din exterior, care actioneaza continuu pentru a dezmembra si a
distruge grupul. Aceste forte pot fi autoritatile statului n cazul unor secte extremiste, "fortele
imperialiste, reactionare" n cazul sistemelor socialiste, slujitorii Diavolului n cazul unor
grupari religioase, gruparile comuniste n cazul unor societati cu doctrina de dreapta, etniile
Bogdan Ficeac
84
rivale n cazul n care se urmareste exacerbarea unor conflicte interetnice, gruparile teroriste
dusmane unei natiuni, religii sau unui sistem social s.a.m.d.
Manipularea indivizilor prin inducerea si amplificarea amenintarilor venite din exterior
poate ajunge pna la subtilitati extrem de perfide. n cazurile n care "dusmanul" nu exista, el
este inventat. Individul trebuie mentinut permanent ntr-o stare de frica pentru a nu avea timp
sa gndeasca. n acelasi timp, existenta "dusmanului" poate motiva, n sistemele totalitare,
actiuni n forta, sngeroase, care au ca scop final accentuarea starii de teama si nesiguranta n
rndurile ntregii populatii. Propaganda nazista s-a bazat ntr-o mare masura pe nvinovatirea

evreilor de toate relele societatii. Milioane de oameni au fost ucisi n numele acestei idei, dar,
n acelasi timp, a fost dezvoltat un imens sistem de represiune menit sa distruga orice opozant
al regimului, indiferent daca avea sau nu vreo legatura cu etnia evreilor. La rndul sau,
propaganda comunista se baza pe exacerbarea sentimentelor de teama fata de "actiunile
dusmanoase ale cercurilor imperialiste, reactionare". Oricine nu era de acord cu doctrina
comunista putea fi oricnd nvinovatit de legaturi cu "agenturile straine".
Avnd n vedere cele spuse mai sus, iese n evidenta cea de-a doua cale de utilizare a
terorii n scopul controlarii totale a individului. Acestuia i este indusa, permanent, teama de a
nu fi descoperit si pedepsit de autoritati, indiferent daca vina lui este reala (n sensul ncalcarii
unor reguli arbitrar impuse de regimul la putere) sau pur si simplu inventata. Aceasta perfida
combinatie ntre dezvoltarea unui sentiment de vina individuala si frica de a nu fi descoperit
este cu att mai eficienta cu ct regulile sunt mai numeroase, mai oculte si, astfel, foarte usor
de ncalcat. ntr-un sistem totalitar dezvoltat este practic imposibil ca individul sa respecte
absolut toate regulile si legile, mai ales ca aproape n fiecare zi sunt inventate altele noi, iar
popularizarea lor este tinuta n fru, "din ratiuni superioare", astfel nct cetateanul sa afle de
ele abia dupa ce le-a ncalcat si a devenit, n acest fel, pasibil de pedeapsa. Mai mult, de
fiecare data cnd apar reglementari noi, efectul lor este retroactiv, pentru a nu da nici o sansa
individului, orict de supus si de atent ar fi el.
De multe ori, pentru a controla eficient emotiile indivizilor, se utilizeaza redefinirea
sentimentelor. n acest mod, ceea ce era motiv de tristete trebuie sa devina prilej de bucurie,
ceea ce reprezenta o rusine trebuie sa devina o mndrie s.a.m.d. Fericirea, spre exemplu, este
un sentiment spre care aspira orice fiinta umana. n unele secte, de pilda, liderii spun ca omul
poate fi fericit numai atunci cnd se simte ct mai aproape de Dumnezeu. Dar cum Dumnezeu
este, n viziunea respectivilor lideri, mai tot timpul nefericit si nemultumit, ar fi un adevarat
sacrilegiu ca adeptii sectei sa-si manifeste, vreodata, n mod deschis, bucuria. n consecinta,
starea de fericire se atinge printr-o permanenta nefericire si suferinta. De multe ori, sectantii
ajung n extaz numai dupa ce se supun unor suplicii nfricosatoare (flagelari, posturi negre,
automutilari, crucificari etc). Cu ct durerea este mai atroce, cu att ei se simt mai aproape de
divinitate, deci mai fericiti.
Redefinirea sentimentelor este o tehnica de baza n absolut toate sistemele totalitare.
Copiii sunt crescuti si educati dupa standarde noi, conform carora tradarea parintilor pentru
"mentalitati nvechite" devine un merit. Mai mult, n sistemele comuniste de mna forte, au

fost numeroase cazuri n care fiii si-au acuzat parintii n cadrul unor procese publice si au
cerut condamnarea lor la moarte. Tinerii au fost prezentati ca veritabili eroi, au fost coplesiti
de onoruri si li s-a facilitat ascensiunea sociala, pentru ca exemplul lor sa fie urmat de ct mai
multi. Treptat s-a creat o noua mentalitate, n care delatiunea a fost ridicata la rangul de
virtute, de "ndatorire patriotica" fundamentala a oricarui cetatean. Mai trist este faptul ca
astfel de metode sunt continuate chiar si dupa colapsul sistemelor totalitare. n Romnia, spre
exemplu, la sase ani dupa revolutia din decembrie 1989, forul legislativ a adoptat noua lege a
secretului de stat, n care delatiunea se mentine ca o expresie a "fidelitatii fata de tara". Pentru
Tehnici de manipulare
85
a-si demonstra aceasta fidelitate, fiecare cetatean este obligat sa-si supravegheze si sa-si
suspecteze permanent semenii, sa devina un colaborator asiduu al serviciilor de informatii.
Astfel noua lege a secretului de stat nu numai ca mentine redefinirea sentimentelor initiata de
fostul regim, dar are si un al doilea scop extrem de important, acela de a crea o nentrerupta
stare de suspiciune n rndurile cetatenilor. Astfel este facilitata dezbinarea, oamenii pot fi
asmutiti mult mai usor unii asupra altora, iar controlul asupra lor este extrem de eficient,
conform principiului de guvernare: Divide et impera!, enuntat de Machiavelli. De fapt,
principiul este preluat de la romani: Divide ut regnes! (Dezbina ca sa domnesti!).
Fericirea, n majoritatea cazurilor de redefinire a sentimentelor, este redusa la bucuria
individului de a se integra grupului, de a-si urma si adula conducatorul, de a ndeplini
constiincios toate sarcinile ce i sunt atribuite. n Coreea de Nord, copiii, dar si foarte multi
oameni maturi atingeau chiar o veritabila stare de extaz la vederea "Conducatorului" Kim Ir
Sen. De asemenea, n multe secte, fericirea adeptilor este concretizata ntr-o munca epuizanta
n folosul grupului, n cedarea tuturor bunurilor catre comunitate, n respectarea fiecarui
ndemn adresat de catre lider. Chiar si atunci cnd acesta face apel la sacrificiul suprem, asa
cum a fost cazul n Guyana, cnd Jim Jones a determinat sinuciderea n grup a peste noua sute
de oameni.
Alte doua sentimente utilizate intens de artizanii manipularii sunt loialitatea si
devotamentul. Un urias sistem de propaganda este pus n miscare pentrua-l determina pe
individ sa-si canalizeze sentimentele negative numai catre cei din afara grupului. Nu este
admisa nici o critica la adresa doctrinei sau a liderilor, ci doar la adresa celor care au conceptii
potrivnice sistemului. De asemenea, autocritica este ncurajata doar n sensul blamarii oricarei

tendinte de nesupunere fata de normele ideologiei respective sau fata de ndemnurile

conducatorilor. Pentru ncurajarea sentimentului de cufundare n anonimat, ce atrage dupa
sine obedienta neconditionata fata de autoritati, indivizii sunt nvatati sa nu se mai preocupe
de ei nsisi, de nevoile si aspiratiile lor firesti, ci numai de ceea ce este "bun" si "corect"
pentru ntregul grup. n acest sens, sistemul comunist urmarea continuu inducerea n
constiinta cetateanului a principiului: De la fiecare dupa capacitati, fiecaruia dupa nevoi.
Individul trebuia sa se gndeasca permanent la faptul ca sunt destui cei cu un standard de
viata mai scazut dect el (apare aici si sentimentul de vina sociala), de aceea nu trebuia sa se
plnga, ci sa depuna eforturi tot mai mari pentru "binele colectiv". Nu conta ca acest principiu
era aplicat numai oamenilor de rnd, n timp ce suprastructura se bucura de privilegii
nemasurate. Despre acele privilegii era interzis sa se vorbeasca. "Codul eticii si echitatii
socialiste" anula ierarhia fireasca a valorilor si i acuza imediat de "egoism" pe cei care doreau
sa-si puna n evidenta propriile lor capacitati. Manifestarea unui spirit egalitarist perfect (n
cazul cetatenilor de rnd) era dovada suprema a loialitatii fata de doctrina comunista.
O importanta deosebita pentru controlul total asupra structurii emotionale a individului o
are manipularea relatiilor interpersonale ale acestuia. Liderii urmaresc directionarea indivizilor
spre un anume gen de prietenii, le inoculeaza necesitatea evitarii celor cu conceptii
"incorecte", i angreneaza n activitati entuziaste de grup, axate n special pe ndeplinirea
ndemnurilor venite de la conducatori. Munca patriotica, colectarea sticlelor goale,
organizarea de brigazi artistice, dincolo de scopul lor pur economic sau cultural, creeaza
prietenii si simpatii avnd la baza tocmai ndeplinirea unei "sarcini" transmise "de la Centru".
Chiar si micile abateri de la linia impusa "de sus" sunt tolerate, pentru a da individului
sentimentul de libertate, pentru a-l determina sa se angreneze sincer n respectivele activitati.
Uneori, sentimentele pe care trebuie sa le manifeste permanent un "bun" membru al
grupului social sunt impuse prin directive clare. Acestea au un rol bine determinat, mai ales
atunci cnd i vizeaza pe cei mai tineri membri ai societatii, al caror sistem de valori este n
Bogdan Ficeac
86
plina formare. Astfel Statutul soimilor patriei, elaborat n timpul regimului Ceausescu,
impunea nca din primele paragrafe: Soimii patriei trebuie sa fie ntotdeauna veseli. Orict ar
parea de absurda, la prima vedere, o asemenea "sarcina", trebuie luat n considerare ntregul
sistem de educatie din vremea respectiva, sistem prin care primii raspunzatori de ncalcarea

statutului puteau fi educatorii. Trebuia ca ei sa-i mentina veseli pe micii "soimi", dar, n
acelasi timp, sa-i nvete sa respecte ntocmai legile si reglementarile regimului. n consecinta,
singura solutie era aceea de a-i forma pe copii n asa fel nct sa fie veseli si fericiti numai
atunci cnd gndeau si se comportau "corect".
Controlul relatiilor interpersonale mai are o componenta deosebit de importanta, anume
controlul relatiilor sexuale. Liderii sistemelor totalitare impun reguli foarte stricte n ceea ce
priveste alegerea partenerului de viata si numarul urmasilor pe care i poate avea un cuplu. O
atentie deosebita este acordata tinerei generatii, deoarece aceasta este mult mai usor de
ndoctrinat. n timpul regimului nazist, alegerea unui sot sau a unei sotii apartinnd etniei
evreilor echivala cu trimiterea ntr-un lagar de concentrare si exterminare. n paralel, liderii
nazisti au imaginat si au pus n aplicare un program halucinant de obtinere a unor noi
generatii de "arieni", care sa reprezinte viitorul natiunii germane. Trupe speciale SS rapeau
din teritoriile ocupate copii care corespundeau "standardelor" si i internau n camine speciale
unde erau crescuti doar n scopul procrearii. Pe de alta parte, multe tinere germane erau
selectate, ntr-o atmosfera de extaz ideologic, pentru misiunea "suprema" de a oferi copii
Reich-ului. Fetele se mpreunau. n cadru organizat si supravegheat, cu soldati germani, de
asemenea selectati riguros, pe care nu i cunosteau si nici nu i mai ntlneau vreodata. Dupa
nastere, pruncii erau preluati imediat n camine speciale si crescuti n spiritul doctrinei naziste.
Ei nu si mai vedeau niciodata parintii, iar acestia din urma erau mndri ca si servisera patria
si Fhrer-ul.
n Romnia regimului comunist, casatoriile erau controlate prin mijloace mai subtile. n
foarte multe cazuri, parintii se opuneau casatoriei copilului cu cineva provenind dintr-o
familie "cu probleme". Ei stiau ca noul cuplu va avea de suferit din cauza "petelor" de la
dosarele viitoarelor rude apropiate si de aceea preferau sa evite asemenea situatii. Erau
ndeobste dorite casatoriile cu odrasle ale suprastructurii comuniste, avndu-se n vedere
privilegiile de care se va bucura, automat, tnara familie. Aparea astfel o polarizare invizibila
a societatii n familii "bune" si familii "cu probleme".
n ceea ce priveste "politica demografica" a Partidului Comunist Romn, situatia a
capatat accente dramatice, mai ales n timpul regimului Ceausescu. n dorinta lui de a crea
"omul nou", Ceausescu, la fel ca si Hitler si ca toti ceilalti lideri ai sistemelor totalitare, a stiut
ca masa de manevra cea mai docila va fi constituita de tnara generatie, crescuta si educata
"n spiritul valorilor comunismului", ce urma sa ia locul celor cu "mentalitati nvechite". n

acest sens, un prim pas a fost facut prin interzicerea avorturilor, lucru ce a dus la nasterea unor
generatii ntregi de "ceausei". Apoi, pentru a elimina total avorturile ilegale, a fost initiat un
sistem draconic de legi si regulamente, ce a dus la moartea a mii de femei. Doctorilor le-a fost
interzis, sub amenintarea cu ani grei de puscarie, acordarea oricarui ajutor pacientelor aflate n
stare grava, ca urmare a unor interventii empirice, pna ce acestea nu-l denuntau pe autorul
interventiei. Chiar si atunci cnd femeile se aflau n coma, sistemul conditiona acordarea
primului ajutor de existenta unui denunt. Mii de familii au ramas ndoliate, sute de medici au
ajuns n puscarii, alte mii de tinere au fost trimise la nchisoare, deoarece, chiar daca facusera
marturisiri complete, fapta era pedepsita exemplar, n semn de avertisment pentru cei care ar
mai fi ndraznit sa ncalce respectivele legi. n acelasi timp, pentru ncurajarea nasterilor,
ideologii comunismului au inventat titlul onorific de "mama eroina", acordat femeilor cu
multi copii.
Tehnici de manipulare
87
nsa conditiile tot mai mizere de viata din ultimii ani ai regimului Ceausescu au facut ca
aparitia unui copil sa devina o adevarata problema n foarte multe familii. De aceea avorturile
clandestine au continuat. Pentru a le contracara si mai eficient, autoritatile au impus fiecarei
femei din Romnia obligativitatea de a se supune periodic unui control ginecologic umilitor,
ce urmarea depistarea si nregistrarea unor eventuale sarcini nca din primele luni. n acest
mod, viata intima a ntregii populatii a intrat sub o supraveghere foarte stricta. Dupa revolutia
din decembrie '89 s-a decretat imediat libertatea avorturilor, nsa responsabilii pentru acea
politica soldata cu mii de victime nu au fost niciodata trasi la raspundere.
Controlul vietii sexuale este practicat si n foarte multe secte. n unele dintre ele, adeptilor
le este impus un regim de abstinenta. Pentru a putea rezista, ei trebuie sa-si gaseasca o
preocupare permanenta, aceasta fiind, cel mai adesea, desfasurarea unor munci extenuante n
folosul grupului (de fapt, n foarte multe cazuri, cel care profita de roadele muncii adeptilor
este exclusiv conducatorul sectei). n alte grupuri, sectantii sunt ndemnati spre o viata
sexuala frenetica, spre adevarate orgii si chiar perversiuni, precum cele practicate n unele
grupuri satanice. n ambele cazuri, adeptii devin tot mai dependenti de stilul de viata al
grupului, iar controlul asupra starii lor emotionale ajunge o arma redutabila n minile
conducatorului sectei.
Dar cea mai puternica tehnica utilizata n obtinerea unui control total asupra

sentimentelor individului este inocularea spaimei fata de parasirea grupului. Individul este
obisnuit cu o totala dependenta fata de comunitatea din care face parte. El trebuie sa se simta
n siguranta numai n cadrul grupului. Permanent i se spune ca, n cazul parasirii comunitatii,
va ramne fara aparare, se va mbolnavi, va fi persecutat de cei din afara, va fi chiar ucis sau
se va sinucide. n cadrul unor secte, adeptii ajung sa aiba veritabile reactii de panica numai la
gndul plecarii: transpira, bataile inimii se accelereaza, subconstientul le transmite o dorinta
intensa de a respinge respectiva idee. n societatile totalitare, aparatul de propaganda se
preocupa intens de difuzarea unei imagini ct mai sumbre a lumii exterioare. Prin mediile
oficiale de comunicare n masa ori prin intermediul zvonurilor, lumea exterioara este
nfatisata ca un spatiu haotic, populat numai de teroristi, drogati, someri, criminali, indivizi
fara scrupule, care abia asteapta sa-i ngenuncheze si sa-i exploateze pe nou-veniti. O captura
importanta pentru propaganda totalitara sunt cei reveniti n tara, dupa esecurile nregistrate n
exterior. Acestia sunt mediatizati intens, pusi sa-si prezinte nerealizarile ca fiind obiective,
generate exclusiv de actiunile fortelor oculte din exterior, apoi sunt rencadrati n societate,
chiar cu unele privilegii efemere, ca exemplu de marinimie a sistemului fata de "fiii
ratacitori".
nsa oricum s-ar actiona pentru obtinerea controlului asupra emotiilor unui individ,
trebuie retinut faptul ca, o data dobndit acest control, comportamentul si gndirea individului
se vor conforma noii structuri emotionale.
n concluzie, modificndu-se una dintre componentele identitatii individuale (fie gndire,
fie comportament, fie structura afectiva), ca urmare a fenomenului de disonanta cognitiva,
celelalte doua se vor adapta corespunzator.
n cele mai multe cazuri nsa, artizanii manipularii actioneaza n paralel asupra tuturor
celor trei componente, astfel nct fiecare modificare a uneia dintre ele sa vina imediat n
ntmpinarea modificarilor celorlalte doua. Astfel eficienta n obtinerea unui control total
asupra individului este maxima...
Bogdan Ficeac
88
Spalarea creierului
n capitolul precedent am prezentat cele trei mari directii de actiune pentru obtinerea unui
control total asupra individului: remodelarea comportamentului, restructurarea gndirii si
redefinirea structurii emotionale. Pentru fiecare directie n parte am dat nenumarate exemple

de modificari impuse individului. Strategia impunerii acestor modificari, pentru a fi eficienta,

pentru ca schimbarile sa fie durabile, are ca numitor comun succesiunea a trei etape:
dezghetarea, schimbarea si renghetarea.
Dezghetarea are ca scop distrugerea totala a vechiului element de identitate a individului
(act de comportament, mod de gndire, sentiment). Schimbarea este reprezentata de
inocularea noului element de identitate. Renghetarea consta n fixarea noii personalitati a
individului, pentru ca ea sa reziste n timp.
Acest model n trei trepte a fost studiat, n linii generale, de Kurt Lewin, n anii patruzeci,
apoi a fost descris si sistematizat, doua decenii mai trziu, de Edgar Schein si de R.J. Lifton.
Ultimii doi si-au bazat studiile pe analiza programelor de spalare a creierului, utilizate n
China maoista, la sfrsitul anilor cincizeci. Modelul n trei trepte nu este nsa aplicabil numai
unor tehnici de felul celor utilizate de comunistii chinezi pentru a-i "converti" pe prizonierii
lor americani. El este aplicabil n toate mprejurarile n care individul este supus unor
constrngeri fizice, sociale sau psihice, pentru a i se crea o noua identitate.
Daca nu se iau n considerare credinta, valorile, atitudinile, sentimentele sau actele de
comportament ce urmeaza a fi modificate, modelul n sine (devenit astfel neutru din punct de
vedere moral) poate explica toate procesele de influentare si de schimbare a personalitatii
individului, att cele cu finalitate morala negativa, ct si cele ce urmaresc scopuri pozitive, din
perspectiva moralitatii, precum reeducarea n penitenciare sau psihoterapia.
Dezghetarea, schimbarea si renghetarea sunt specifice si proceselor de ndoctrinare din
sistemele totalitare, si metodelor de convertire la diverse religii si secte religioase, si
sistemelor de reeducare din puscarii, si proceselor de recuperare mentala din spitalele de boli
nervoase, si antrenamentelor din armata, iar exemplele pot continua. Modelul n trei trepte
este universal valabil si, de fapt, singurul cu adevarat eficient.
Dezghetarea este cea mai importanta etapa a procesului, de eficienta ei depinznd reusita
aplicarii ntregului model. Pentru a pregati un individ n vederea unei schimbari radicale,
identitatea acestuia trebuie distrusa. El trebuie sa fie complet dezorientat. Sistemul sau propriu
de valori, standardele conform carora se raporta la lumea exterioara si se ntelegea pe sine
nsusi sunt anihilate pentru a pregati terenul schimbarii ce va urma.
Dezghetarea poate fi aplicata pe diverse cai. Prima ar fi detasarea individului din mediul
sau social si anihilarea deprinderilor sale zilnice. Lipsa contactelor interumane obisnuite l
va priva de posibilitatea unor confirmari exterioare ale manifestarilor sale, sporindu-i deruta.

n nchisori, n spitalele de boli nervoase, n asezamintele monahale, n taberele de instruire

Tehnici de manipulare
89
s.a.m.d., sistemul de regulamente interne, obligativitatea purtarii unor vesminte specifice,
aceleasi pentru toti, programul zilnic foarte riguros stabilit creeaza un cadru cu totul nou,
complet diferit de cel cu care era familiarizat individul. n acelasi timp, vechile deprinderi
sunt uitate si se formeaza noi obisnuinte ce vor intra curnd n reflex. O situatie asemanatoare,
desi mai putin evidenta, se ntlneste si n institutiile de nvatamnt, mai ales acolo unde
functioneaza internatele. Nevoit sa locuiasca la camin sau n campusurile universitare, tnarul
se adapteaza treptat unui nou mediu social, contactul cu cei de acasa devine dificil, programul
de studiu si regulamentele interne i creeaza noi obisnuinte. n acest mod, procesul de educatie
ncepe pe un "teren defrisat", eliberat, n mare parte, de influenta experientei anterioare. La fel
se petrece si n armata. Regulamentul strict, ncazar-marea, uniformele, lipsa contactelor cu
cei de acasa l dezorienteaza complet pe recrut si l fac mult mai usor de instruit, mult mai
obedient fata de ordinele superiorilor. Un studiu din 1954, efectuat n mai multe unitati
militare din Statele Unite, revela faptul ca rezultatele militarilor erau cu att mai bune, cu ct
unitatea lor se afla mai departe de casa, iar contactele cu cei apropiati erau mai putine.
n sistemele totalitare, dupa preluarea puterii, ntregul sistem de legi este modificat ntrun
timp foarte scurt, se impun rapid noi deprinderi si noi forme de comportament, mergnd
pna la purtarea unor haine specifice, utilizarea unor alte formule de adresare ori respectarea
unui nou program zilnic, astfel ca, pe fondul starii generale de anomie, propovaduitorii noii
doctrine au o aderenta sporita n rndurile marii mase a cetatenilor.
O varianta mai dura a acestei prime cai de dezghetare este mortificarea eului. Ea se
ntlneste n special n unele secte religioase sau n lagare. Individului i se iau definitiv toate
bunurile personale, este privat, de multe ori, chiar si de unele semne distinctive ale persoanei
sale prin obligativitatea tunsului la piele si a rasului, primeste un numar n locul numelui, este
supus unor munci sau ritualuri extenuante si deseori umilitoare, personalitatea i e complet
anulata. Devine un "nimeni" cufundat n anonimatul celor multi. Vechea sa identitate este
complet distrusa.
n unele culte satanice, novicele, pentru a fi rupt complet de vechea personalitate, este
supus unor ritualuri ce implica desacralizarea si profanarea unor simboluri unanim acceptate
n lumea exterioara (i se impune sa scuipe crucea, sa jure ca si va omor parintii sau prietenii

daca i se va cere, sa faca diverse jertfe animale etc).

O alta metoda foarte utilizata pentru distrugerea identitatii O individului este privarea
acestuia de somn. n completare se poate veni si cu o noua dieta precum si cu noi ore de masa,
ce sporesc dezorientarea persoanei. n unele grupuri se foloseste regimul alimentar sarac n
proteine si bogat n glucide. De asemenea, subalimentarea continua a individului are efecte
sensibile n subminarea stabilitatii sale psihice. n lagarele de concentrare naziste, metoda era
generalizata. n Romnia regimului Ceausescu, ntreaga populatie a tarii, cu exceptia nomenclaturii,
suferea de foame. Asa-numitul "program de alimentatie rationala" avea ca scop att
erodarea rezistentei psihice a individului, ct si ocuparea timpului liber al acestuia cu o
permanenta alergatura dupa alimente, pentru a nu avea cnd sa mai gndeasca. Trebuie
remarcat si faptul ca, dupa caderea regimului comunist, initiatorul respectivului "program" a
ajuns ministru al sanatatii.
Dezghetarea este realizata cu maximum de eficienta n izolare, atunci cnd indivizii nu
au posibilitatea ntretinerii unor legaturi cu exteriorul. Sistemele totalitare interzic cetatenilor
lor calatoriile n strainatate. n sectele extremiste, adeptii sunt adusi ntr-o stare de dependenta
totala fata de asezamntul grupului.
Bogdan Ficeac
90
Hipnoza este o alta metoda, foarte puternica, pentru desfasurarea procesului de
dezghetare. Extrem de eficiente sunt tehnicile hipnotice bazate pe utilizarea deliberata a
confuziei pentru inducerea starii de transa. Confuzia rezulta atunci cnd individul este supus
unui flux de informatii contradictorii, comunicate n acelasi timp. Spre exemplu,
hipnotizatorul spune pe un ton autoritar: Cu ct vei ncerca mai mult sa ntelegi ceea ce spun,
cu att te vei dovedi mai incapabil sa pricepi vreodata. ntelegi? Desi, la o analiza mai atenta,
fraza pare a avea sens, efectul ei imediat asupra subiectului este crearea unui sentiment de
disconfort psihic.
nsa chiar si n absenta hipnozei, atunci cnd individul este mentinut mult timp ntr-un loc
izolat si supus permanent unor astfel de fluxuri informationale confuze, el va ajunge sa-si
suprime din reflex gndirea logica si sa se comporte asemenea celor aflati mpreuna cu el n
izolare. Controlul informatiei si dovedeste astfel ntreaga putere de manipulare a
constiintelor. Individul nu mai are ncredere n sine, ci se adapteaza din instinct
comportamentului de grup.

n majoritatea sectelor, starea de transa este atinsa prin meditatii ndelungate, sedinte de
confesiune, rugaciuni, cntece n grup s.a.m.d. n societatile totalitare, acestea sunt nlocuite
cu sedintele comune de nvatamnt politic, sindicat ori partid, cu scrierea unor nenumarate
autobiografii, cu participarea la spectacole grandioase de venerare a liderilor, cu audierea si
interpretarea cntecelor patriotice etc. Chiar daca nu cu aceeasi intensitate ca n cazul sectelor,
starea de disconfort psihic totusi apare si, pentru eliminarea ei, individul se conformeaza din
reflex normelor impuse de autoritati. Mai mult, o eventuala ncalcare a normelor i activeaza
profunde sentimente de vinovatie, rusine si teama de a nu fi pedepsit. Asemanarile reflexelor
de comportament ajung pna la identificare. Spre exemplu, a te ridica n picioare si a parasi
biserica n timpul unei predici este la fel de inacceptabil ca a te ridica si a parasi sala n timpul
unei sedinte de nvatamnt politic.
Revenind la metoda propriu-zisa de spalare a creierului, aceasta este considerata unanim
drept forma extrema de ndoctrinare politica si singura cu adevarat eficienta. Desi au urmat
cai diferite, att rusii, ct si chinezii au desavrsit-o. Americanii, prin cteva programe
ultrasecrete ale CIA, au experimentat alt gen de metode, n care au utilizat hipnoza, drogurile,
socurile electrice, administrarea de diferite substante chimice s.a.m.d. Au fost depasite orice
limite ale eticii medicale si profesionale, au fost sacrificate vieti omenesti, nsa rezultatele nu
au confirmat asteptarile. Comunistii rusi si cei chinezi si-au pastrat "suprematia" n domeniu,
desi nu au folosit tehnici "exotice" precum americanii, iar violenta fizica a fost aproape
inexistenta.
Metoda ruseasca de spalare a creierului ncepea prin izolarea prizonierului ntr-o celula
austera. Garzile care l supravegheau permanent, prin rotatie, l supuneau ncontinuu la tot
felul de umilinte si njosiri, pentru a-i crea senzatia unei ruperi totale de lumea exterioara. i
spuneau cnd sa stea n picioare si cnd sa se aseze, i indicau n ce pozitie sa doarma si l
trezeau cnd facea o miscare ct de mica, i interziceau orice stimul exterior (carti, stiri,
conversatii).
Dupa patru-cinci saptamni, prizonierul claca. Plngea, mormaia, avea halucinatii, se
ruga de unul singur. Din acel moment ncepea interogatoriul. n fiecare noapte gardienii l
duceau ntr-o camera speciala unde l astepta anchetatorul. Acesta nu l acuza de nimic, ci se
arata convins ca prizonierul stie foarte bine de ce se afla acolo. La rndul sau, prizonierul se
straduia sa-si demonstreze nevinovatia fara a sti de ce era acuzat. Ore n sir, nopti n sir, cei
doi treceau n revista ntreaga viata a prizonierului, n cele mai mici amanunte. Apoi o luau de

la capat. Anchetatorul depista orice neconcordanta si o amplifica, prezentnd-o ca pe o

Tehnici de manipulare
91
dovada indubitabila de vinovatie. De cte ori prizonierul ncerca sa se justifice, anchetatorul
izbucnea n rs, determinndu-l sa caute un alt raspuns, ct mai plauzibil.
Dupa saptamnile de izolare si de nesiguranta, prizonierul ncerca sentimente de usurare
si de recunostinta atunci cnd se ntlnea cu anchetatorul, acesta fiind singura fiinta cu care
putea comunica. Mai mult, ajungea sa se nvinovateasca singur, pentru a face ancheta sa
avanseze, pentru a nu mai trai n tensiunea aceea psihica insuportabila. Treptat avea impresia
ca munceste cot la cot cu anchetatorul pentru rezolvarea ct mai rapida a cazului sau.
Pe masura ce treceau saptamnile, prizonierul si lasa tot mai mult sufletul n minile
anchetatorului, iar acesta, ori de cte ori obtinea o noua marturie, slabea presiunea. i oferea
prizonierului o tigara, statea cu el la taclale, i spunea ca este un simplu om care trebuie sa-si
faca meseria. Daca prizonierul ntrzia sa faca noi marturisiri, strngea din nou surubul,
aratndu-se nemultumit ca i-a fost nselata ncrederea, ca nu s-a colaborat asa cum ar fi
trebuit.
Pe masura ce acuzatiile la adresa lui ncepeau sa se contureze, prizonierul si dadea seama
ca singura cale de a scapa de acel calvar era marturisirea completa. Altfel infernul ar fi
continuat la nesfrsit. n nouazeci si noua la suta din cazuri, ajuns n aceasta faza, prizonierul
semna tot ce i se punea n fata.
n Uniunea Sovietica de pe timpul lui Stalin, marturisirea completa marca sfrsitul
interogatoriului. Dupa obtinerea ei, prizonierul era mpuscat sau trimis ntr-un lagar de
munca. Din acest motiv, termenul de "spalare a creierului" este impropriu folosit n cazul
procedurilor folosite de rusi asupra prizonierilor. Izolarea si interogatoriile constituiau, de
fapt, doar prima etapa a metodei, cea de dezghetare.
Spre deosebire de rusi, chinezii au aplicat ntreaga succesiune a etapelor, propunndu-si,
nca de la nceput, sarcina ambitioasa a reeducarii prizonierilor. Pentru ei, obtinerea
marturisirilor complete reprezenta abia nceputul. Pentru a trece la faza a doua, cea de
schimbare, mutau prizonierul ntr-o celula mai larga, alaturi de alti detinuti. Aici avea loc
ndoctrinarea. Din zori si pna n noapte, prizonierul i studia, mpreuna cu ceilalti, pe Marx si
pe Mao, asculta prelegeri de nvatamnt politic si se autoevalua n cadrul sedintelor de
autocritica. Supraveghetorii nu apreciau individual progresele, ci numai la nivelul ntregului

grup. Orice ameliorare, ct de mica, a conditiilor de detentie, depindea numai de "progresele"

nregistrate de absolut toti membrii grupului. Din acest motiv, fiecare prizonier era foarte
atent la comportamentul celorlalti, atacndu-i violent pe cei care se dovedeau mai rezistenti la
ndoctrinare. n cele din urma, "rezistentii", nemaisuportnd presiunile exercitate de colegi
asupra lor, se conformau comportamentului de grup. Imediat ei simteau cum ceilalti i privesc
cu simpatie si chiar cu recunostinta. Se crea astfel reflexul de supunere neconditionata fata de
procesul ndoctrinarii. Supunerea l facea pe prizonier sa supravietuiasca n detentie, sa se
bucure de consideratia colegilor sai, sa se cufunde n anonimat pentru a-si reduce zbuciumul
interior. Noul comportament atragea dupa sine, din cauza fenomenului de disonanta cognitiva,
remodelarea simta-mintelor si, n cele din urma, a gndirii. n timp, prizonierul ajungea sa
creada ca numai credinta n noua doctrina i putea aduce stima celor din jur. El avea
"revelatia" ca ideologia comunista reprezinta "adevarul absolut", ca doar lui trebuia sa-si
dedice viata.
Avnd n vedere acest proces de "spalare a creierului", utilizat de chinezi asupra
prizonierilor de razboi occidentali, se poate ntelege mult mai usor cea de-a doua etapa a
modelului de creare a unei noi identitati si anume schimbarea...
Bogdan Ficeac
92
Schimbarea consta n a impune individului un nou mod de a se comporta, de a simti si de
a gndi. Astfel se umple vidul creat de stergerea vechii sale identitati si i se creeaza noua
identitate. n acest sens, asa cum am vazut ceva mai nainte, procesul de ndoctrinare consta
att n tehnici evidente, conventionale (ore de nvatamnt politic, lecturi, ritualuri specifice),
ct si n metode subtile, neconventionale (includerea ntr-un grup si supunerea la presiunile
exercitate de acesta, crearea reflexelor de gndire s.a.m.d.). Multe dintre tehnicile folosite n
perioada anterioara, cea a dezghetarii, sunt utilizate, n continuare, si n aceasta a doua etapa.
Metoda chineza a demonstrat ca cea mai puternica sursa de influenta, n cadrul unui grup
izolat, este reprezentata de dorinta noilor prizonieri de a deveni asemenea veteranilor.
Veteranii sunt perceputi ca modele de comportament si fel de a gndi, ca exemple de adaptare
si supravietuire, ca indivizi care au scapat de povara acuzatiilor si se afla spre finalul unui
extenuant proces de reformare a personalitatii. Novicele, disperat, confuz, aflat la limita
rezistentei tinde sa urmeze din instinct experienta veteranilor pentru a supravietui.
Trebuie remarcat faptul ca remodelarea novicilor prin aceasta metoda se face numai cnd

acestia sunt convinsi de sinceritatea veteranilor. Daca exista un dubiu ct de mic ca veteranii
s-ar afla n slujba autoritatilor, ca sunt informatori sau agenti ai Puterii, tehnica nu mai da
rezultate. Novicii se izoleaza n ei nsisi, refuza contactele cu ceilalti membri ai grupului,
resping orice cooperare. Din acest motiv, metoda chineza nu presupune, n mod special,
contacte cu vreun prizonier anume, nu se bazeaza pe infiltrarea de informatori sau agenti de
influenta suplimentari. Grupul este tratat n ansamblul sau, iar constrngerile sau
recompensele se aplica tuturor. Orice contact cu vreun veteran ar trezi suspiciune si ar
compromite procesul de ndoctrinare. Este suficient ca veteranii sa-si joace rolul lor de
indivizi aflati la granita dintre viata n penitenciar si libertate. Novicii au ncredere n ei pentru
ca i simt asemenea lor. n acelasi timp tind sa le urmeze comportamentul pentru ca veteranii
reprezinta un model de supravietuire.
Acelasi lucru se constata, de pilda, n practica judiciara. Membrii bandelor criminale
rezista de obicei cu nversunare interogatoriilor extenuante si presiunilor de tot felul venite
din partea anchetatorilor. nsa atunci cnd un membru marcant al bandei este determinat sa
coopereze cu anchetatorii, exemplul sau, n marea majoritate a cazurilor, i determina si pe
ceilalti delincventi sa faca marturisiri complete.
Aceeasi metoda este utilizata si n anumite penitenciare, n vederea reeducarii detinutilor.
Eforturile autoritatilor se concentreaza asupra celui care este privit ca lider de catre ceilalti
puscariasi. Atunci cnd acesta este determinat sa coopereze, influenta lui asupra grupului
poate fi determinanta n procesul de reeducare. Metoda implica totusi riscuri serioase. Daca
legatura liderului de grup cu autoritatile este descoperita mult prea devreme de catre ceilalti
detinuti, acesta poate sa cada n dizgratia grupului, sa fie catalogat drept "gusa", "ciripitor"
s.a.m.d. Astfel ntreaga strategie da gres, iar susceptibilitatea detinutilor creste, facndu-i mult
mai greu de reeducat prin repetarea acestei tehnici sau chiar prin aplicarea altora.
n spitalele de boli nervoase este cunoscut faptul ca, pentru recuperarea pacientilor, cea
mai mare influenta asupra acestora o au gardienii, infirmierele sau ceilalti pacienti. Medicii
psihiatri obtin, de obicei, mai putine succese dect personalul auxiliar, tocmai pentru ca
rezistenta interna a pacientilor se amplifica instinctiv n prezenta unui cadru medical cu
autoritate. n unele spitale, psihiatrii, pentru a obtine rezultate pozitive, se mentin n umbra,
Tehnici de manipulare
93
coordoneaza comportamentul infirmierelor si al gardienilor, supravegheaza discret adunarile

"libere" ale bolnavilor.

O metoda deosebit de eficienta, dar, ntr-un fel, si riscanta, este cea a "fratelui mai mare".
Foarte multe companii au renuntat la metoda tutelarii noilor angajati de catre persoane aflate
spre vrful ierarhiei. Nou-venitii sunt ncredintati celor aflati pe aceeasi treapta cu ei, dar
vechi n meserie, sau celor de pe treapta imediat superioara. Acestia au mult mai multa
influenta, astfel se creeaza si relatii interpersonale mult mai stabile, care, n final, i fac pe
nou-veniti sa devina loiali firmei. Riscul consta n faptul ca unii dintre "fratii mai mari" pot
avea propriile lor frustrari, pe care le inoculeaza novicilor, determinndu-i sa devina reticenti
sau chiar ostili fata de cei din fruntea ierarhiei. n alte cazuri, "fratii mai mari" pot manifesta o
loialitate ostentativa fata de companie, efectul fiind crearea aceluiasi sentiment de reticenta.
n sectele extremiste, schimbarea are loc n cadrul unor ritualuri extenuante, monotone,
repetate la nesfrsit, n grup. Uneori predicile pe care sunt nevoiti sa le asculte noii adepti sunt
sofisticate, aproape neinteligibile, nsa mesajul general este ntotdeauna acelasi: lumea
exterioara este rea, de aceea unica speranta o reprezinta apartenenta la secta si respectarea
ntocmai a nvataturilor liderului. "Iluminarea spirituala este imposibila pentru cei din
exterior, deoarece ei nu cunosc adevarul." Iar "adevarul" poate fi nteles numai printr-o
supunere oarba fata de ndemnurile conducatorului. "Vechile concepte" trebuie abandonate
pentru a elimina "raul", gndirea rationala este potrivnica progresului spiritual, n consecinta
numai credinta fara limite poate salva sufletul si trupul. Recrutilor li se inoculeaza un nou
comportament, un nou mod de gndire, noi simtaminte n mod gradat. Ei sunt considerati
asemenea unor nou-nascuti din punct de vedere spiritual. n momentul n care se observa o
prea mare rezistenta din partea vreunuia, procesul este ncetinit si, cel mai adesea, respectivul
este ncredintat unui sectant experimentat care sa-i continue ndoctrinarea. ntotdeauna,
puterea de influenta a partenerilor de grup are mai mari sanse de reusita dect presiunea din
partea celor situati n fruntea ierarhiei.
De multe ori, sedintele de ndoctrinare pot deveni obsedante, confuze, dar tocmai asta se
doreste. Noul adept este adus ntr-un gen de transa hipnotica, n care gndirea logica este
anihilata, marind astfel sansele de reusita ale procesului crearii unei noi identitati. n plus,
daca novicii adorm n timpul unor ritualuri obositoare, sentimentul de vinovatie pe care l
ncearca instinctiv poate fi exploatat la maximum, pentru a-i face sa se straduiasca si mai mult
n atingerea "iluminarii spirituale" pe calea indicata de liderul sectei.
O alta tehnica de schimbare este "experienta spirituala". Cele mai bine pastrate secrete

ale recrutului sunt colectate treptat, eventual prin intermediul noilor sai prieteni din cadrul
sectei, si transmise liderului pentru a fi folosite mai trziu, n revelarea unei asa-zise
"experiente spirituale". Spre exemplu, noul adept a avut o prietena care s-a sinucis. Informatia
este pasata conducatorului, care, la momentul potrivit, n cadrul unor ritualuri specifice, o face
cunoscuta. Recrutul, stiind ca nu divulgase nimanui secretul sau fiind convins ca cel caruia i-l
mpartasise nu i putea trada ncrederea, ajunge la concluzia ca liderul i-a citit gndurile sau a
comunicat cu divinitatea. n consecinta el ajunge sa-si ceara iertare pentru insuficienta
preocupare de a deveni un "bun" membru al sectei, iar ncrederea lui n lider devine de
nezdruncinat. n acelasi timp, prin astfel de trucuri, conducatorul sectei capata o aura
cvasidivina. Si cum lipsa de credinta n divinitate este cel mai mare pacat al unui sectant, dar
si originea tuturor relelor din lume, noua identitate a adeptilor va fi lipsita total de atributul
gndirii logice. n consecinta, dependenta adeptilor de secta si de liderul acesteia va fi totala.
Din nou, studiile de psihologie sociala axate pe analiza tehnicilor de manipulare din
cadrul sectelor arata ca totusi cea mai puternica presiune de influentare a noilor membri vine
Bogdan Ficeac
94
din partea semenilor lor deja ndoctrinati. Acestia din urma sunt absolut convinsi ca stiu exact
ce le lipseste nou-venitilor si i "prelucreaza" n consecinta. Veteranii au senzatia ca ei sunt
singurii vinovati n caz ca recrutul nu e destul de maleabil, de aceea si maresc eforturile si
presiunea pna cnd obtin rezultatul dorit.
Pentru accelerarea procesului de creare a unei noi identitati, membrii grupului sunt
mpartiti n subgrupuri, astfel nct recrutii sa se afle permanent n preajma si sub influenta
unor veterani de care sa se lege si sufleteste.
Dar schimbarea nu implica doar inocularea unui sentiment de supunere neconditionata
fata de liderul sectei sau inocularea unor precepte religioase cu totul noi. Pentru a fi de durata,
se urmareste crearea unei veritabile "mitologii" a grupului. Adeptii ajung, treptat, sa-si
marturiseasca ntre ei "vechile pacate", sa raspndeasca povestile de succes ale sectei sau
istorisirile cu aura mistica avndu-l n centru pe lider, sa perceapa noua viata din cadrul
grupului ca fiind singura posibila pentru ei. Se naste astfel un simt al comunitatii, iar
dependenta sectantilor de grup este definitiva. Amenintati cu parasirea sectei sau cu
dezintegrarea acesteia, ei vor alege sinuciderea, asa cum s-a ntmplat n Guyana.
Trebuie adaugata si observatia ca, pentru reusita schimbarii, o importanta aparte o are

mediul (fizic, daca putem sa-i spunem asa) n care se afla recrutul. Dupa cum s-a vazut,
izolarea este absolut necesara. Cele mai eficiente procese de schimbare au loc n nchisori,
spitale, internate, cazarmi etc. Liderii sectelor extremiste si duc ntotdeauna adeptii n locuri
izolate, departe de lumea nconjuratoare, unde orice contact cu exteriorul este anihilat.
Asezarea sectei este ridicata din temelii, ntr-un loc virgin, la fel cum noua identitate a
adeptului este reconstruita total, pe spatiul liber obtinut prin distrugerea vechii personalitati.
Avnd n vedere tehnicile de schimbare a identitatii n sectele religioase sau n diferite
institutii, se pot face si alte numeroase paralele cu manipularea din sistemele sociale totalitare.
Ideologia comunista, spre exemplu, urmarea formarea "omului nou". Procesul de schimbare
includea izolarea ntre granitele tarii, distrugerea a tot ceea ce amintea de trecut, reinventarea
istoriei, exacerbarea cultului personalitatii, deposedarea cetateanului de tot ceea ce i-ar fi
oferit un anume grad de intimitate si cufundarea lui n anonimatul unei mase de manevra
uniforme, includerea lui n tot felul de grupuri de ndoctrinare nca de la cea mai frageda
vrsta s.a.m.d.
Esecul sistemelor totalitare, mai ales al celor de sorginte comunista, s-a datorat, ntr-o
anume masura, si numarului foarte mare de indivizi a caror mentalitate trebuia schimbata.
Procesul are sanse de reusita cu att mai mari, cu ct grupul este mai restrns. Si totusi nu
aceasta este cauza principala a esecului, ci supralicitarea. ntr-un capitol anterior spuneam ca
una dintre cele mai recente concluzii ale cercetatorilor n psihologie sociala este aceea ca
presiunea manipulatorului asupra individului nu trebuie sa depaseasca un anume prag.
Depasirea pragului echivaleaza cu declansarea unui intens sentiment de frustrare. Acesta va fi
pastrat n interiorul individului, va fi ascuns de frica de represalii, nsa, mai devreme sau mai
trziu, va izbucni cu efecte incontrolabile.
Pentru reusita totala a manipularii, individul trebuie sa ramna cu iluzia ca el a ales
schimbarea, nu ca i-ar fi fost impusa. Nu trebuie sa uitam ct de preocupat era Goebbels ca
programele lui de propaganda sa nu depaseasca limita peste care populatia ar fi fost plictisita
si ar fi nchis butonul radioului. Spre deosebire de el, activistii lui Ceausescu au exagerat
enorm manifestarile de venerare a "crmaciului", iar efectul a fost exact invers celui
preconizat.
Tehnici de manipulare
95
Se cuvine aici o digresiune cu privire la diferenta fundamentala dintre socialismul de

sorginte moscovita si socialismul democratic. Pentru cei care au trait (si au suferit) ntr-un
sistem socialist totalitar, pare de-a dreptul bizara aderenta pe care o au ideile socialiste n
democratiile veritabile, si chiar n rndurile unei mari parti a intelectualitatii occidentale.
Aceasta perceptie are la baza confuzia intentionata pe care propaganda comunista a creat-o
printr-un vast sistem de dezinformare si manipulare a opiniei publice interne si internationale.
S-a ncercat inocularea ideii ca socialismul este acelasi, indiferent de caile prin care este
promovat. Mai mult, chiar si astazi, cnd sistemele totalitare s-au prabusit, nostalgicii
comunisti, n intentia de a convinge cetatenii ca doctrina n numele careia au militat era
"corecta", iau Suedia ca exemplu de tara n care principiile socialiste (n special n ceea ce
priveste redistribuirea venitului) au avut cstig de cauza. Or, tocmai aici se afla deosebirea
esentiala.
n democratiile autentice, cetateanul este liber sa opteze pentru socialism, la fel ca pentru
orice alta ideologie. De asemenea, el este liber sa renunte la respectiva doctrina atunci cnd
nu mai este convins de eficienta ei. n sistemele socialiste totalitare, cetateanul este fortat sa
se supuna preceptelor ideologice impuse "de la Centru", fara a avea nici o alta varianta. Mai
mult, nesupunerea echivaleaza cu pedepse adesea insuportabile. Standardul nalt de viata atins
n Suedia se datoreaza tocmai sistemului democratic de acolo. Dezastrul din tarile esteuropene
a fost provocat tocmai de sistemul totalitar. Aderenta pe care o au principiile
socialiste n democratiile autentice se datoreaza faptului ca adeptii lor cred sincer n ele.
Prabusirea "lagarului socialist" a fost posibila pentru ca oamenii nu au mai crezut n ideologia
socialista, poate si pentru ca au fost fortati s-o faca decenii n sir.
Trebuie remarcat faptul ca succesele regimurilor socialiste s-au nregistrat n prima
perioada a acestora, atunci cnd oamenii nca traiau cu iluzia ca socialismul este optiunea lor
fireasca. n acea vreme, era absolut real entuziasmul celor care, spre exemplu, n Romnia, au
construit, prin munca voluntara, liniile ferate Bumbesti-Livezeni, Salva-Viseu sau alte
numeroase obiective. Pentru ca acei oameni, atunci, credeau sincer n "zorii unei ere noi". Dar
pe masura ce regimul a devenit tot mai apasator, iar nivelul de trai tot mai scazut, ei au ncetat
sa mai creada. Astfel, cteva decenii mai trziu, regimurile socialiste s-au prabusit din
interior, tocmai pentru ca marea majoritate a populatiei simtea nevoia unei alternative.
Si totusi, poate ca o anume confuzie persista. Sunt tot mai multi cei care sustin ca
principiile socialiste conteaza la urma urmei, nu caile prin care au fost promovate acestea, iar
daca s-au nregistrat esecuri, a fost din cauza unor conducatori incapabili, nu a sistemului n

sine. Argumentatia poate parea logica, dar ea eludeaza complexitatea fenomenului.

Sistemul socialist de sorginte moscovita punea doctrina pe primul plan. Omul trebuia sa
se supuna acesteia fara crcnire. Situatia n tarile occidentale este total diferita, pentru ca,
acolo, ideologia socialista este doar o parte a unui sistem democratic, n care omul se afla pe
primul plan, iar sistemul trebuie sa se adapteze pentru a pune n valoare personalitatea si
calitatile fiecarui cetatean, indiferent de optiunea lui politica.
n tarile est-europene, nivelul de trai tot mai scazut era motivat de oficialitati prin
necesitatea existentei unor "generatii de sacrificiu" care sa faca posibil acel "viitor luminos",
tot mai ndepartat. Oamenii nu traiau n prezent, ci doar sufereau, singura lor speranta fiind ca
urmasii se vor bucura, poate, de viata. n democratiile veritabile, oamenii traiesc n prezent, se
bucura de viata si se ngrijesc n mod normal de generatiile viitoare.
n esenta, deosebirea dintre socialismul de sorginte moscovita si cel democratic este
deosebirea dintre totalitarism si democratie. Principiile socialiste ajunsesera, n Est, doar
Bogdan Ficeac
96
nvelisul doctrinar menit sa instituie un regim autoritar, n care nu era admisa nesupunerea,
mai ales fata de conducator. De aceea si metodele de instaurare si de mentinere a unui astfel
de sistem erau foarte asemanatoare cu cele utilizate n alte regimuri totalitare (de exemplu, n
cel nazist). Ideologia, principiile "naltatoare" n numele carora guvernau liderii comunisti
ajunsesera simple idei abstracte, menite sa justifice represiunea. Ceea ce i interesa pe
conducatori era doar mentinerea unei puteri absolute asupra oamenilor, n numele careia sa-si
aroge privilegii nemasurate. Ei erau primii care ncalcau principiile pe care le propovaduiau.
De aceea sistemele socialiste totalitare ajunsesera sa nu mai aiba nimic comun cu socialismul
autentic. Ele erau pur si simplu sisteme totalitare, perfect asemanatoare celor pornite de la o
doctrina de dreapta, spre exemplu. ntotdeauna, extremele se ating. Acesta este si motivul
pentru care curentul socialist din societatile democratice, concretizat si n Internationala
socialista, refuza sa se asocieze cu partide socialiste de sorginte moscovita sau asemanatoare
lor. Pentru ca astfel de partide nu urmaresc promovarea doctrinei socialiste (asa cum declara),
ci sunt doar instrumentele prin care se ncearca promovarea unui sistem totalitar.
Socialismul a fost, este si va ramne o ideologie cu o mare putere de fascinatie asupra
oamenilor. nsa promovarea principiilor sale este posibila numai n cadrul unui sistem
democratic. Doar ntr-un asemenea sistem, n care oamenii sunt liberi sa aleaga, aderenta

sincera la doctrina socialista are sanse de reusita. n plus, orice abatere de la principii este
imediat sanctionata de celelalte partide, iar pericolul alunecarii spre totalitarism (si spre toate
consecintele nefaste ale acestuia) este cu att mai mic, cu ct sistemul democratic este mai
puternic.
n fond, n democratiile avansate spre care se tinde, mai ales n cele participative,
confruntarile ideologice pierd foarte mult din intensitate. Cetateanul nu mai este interesat de
doctrina n sine, ci de ceea ce i ofera promotorii ei n sensul bunastarii personale imediate.
ncrncenarile, zvrcolirile, confruntarile violente au loc doar acolo unde sistemul democratic
este abia n formare. Variantele hibride, precum "democratia cu un despot luminat", au avut
uneori efecte benefice doar n democratiile fragile, pe o perioada limitata. Prelungirea unei
astfel de perioade duce inevitabil la alunecarea spre totalitarism, n momentul n care
"despotii" ncep sa prinda gustul puterii nelimitate.
Renghetarea este cea de-a treia si ultima etapa a procesului de creare a unei noi
identitati. Dupa ce i-a fost distrusa vechea personalitate si a fost supus ndoctrinarii,
individului i se cimenteaza noua identitate, pentru a nu exista posibilitatea sa revina la vechile
obiceiuri, sentimente sau mod de gndire, o data iesit de sub presiunea manipulatorilor sai. O
mare parte dintre tehnicile descrise la primele doua etape sunt folosite n continuare.
Neglijarea renghetarii poate duce la esecul ntregului proces. Statisticile arata ca, n
ciuda programelor de reeducare din unele penitenciare, foarte multi detinuti, o data eliberati,
recidiveaza. Din prima zi de libertate, ei se ntorc la vechii prieteni, n mediul social cu care
sunt obisnuiti si si reiau ndeletnicirile ilegale. Un lucru asemanator se ntmpla cu fostii
pacienti ai spitalelor de boli nervoase, o data reveniti la situatia familiala sau sociala ce le-a
produs caderea psihica. Si n cazul acestora, lipsa unui suport social ulterior zadarniceste
programele de resocializare carora le-au fost supusi n perioada internarii.
n domeniul educatiei, se stie deja ca "repetitia este mama nvataturii". nsa principiul nu
se aplica numai acumularii de cunostinte. Sistemul educational, dupa cum am spus deja, are si
Tehnici de manipulare
97
menirea de a crea elevului anumite deprinderi, un sistem de gndire specific, o scara de valori
prin prisma careia acesta va evalua ceea ce i ofera societatea, noii prieteni si colegi de munca
etc. Integrarea proaspatului absolvent ntr-un mediu total diferit de cel cu care fusese obisnuit
n timpul studiilor poate anihila efectul perioadei de educatie, cu consecinte adesea negative.

De asemenea membrii unor secte religioase, atunci cnd le parasesc, revin treptat la
vechile deprinderi, sub presiunea noului mediu social.
Pentru ca procesul de creare a noii identitati sa nu se termine cu un esec, perioada de
renghetare este riguros urmarita. Individului i se impune, n primul rnd, sa-si blameze
trecutul, sa-si faca autocritica, sa se confeseze ndrumatorilor sau parte-nerilor sai. El trebuie
sa se simta permanent vinovat de faptele, gndurile si sentimentele pe care le-a ncercat
naintea schimbarii. n lagarele de reeducare sau n cultele extremiste, individul este obligat
sa-si neglijeze aptitudinile specifice, sa-si renege familia si fostii prieteni sau colegi, sa-si
reprime dorintele firesti sau interesele personale si sa se preocupe doar de ceea ce i se spune
ca este "permis", "corect" ori "naltator". De cele mai multe ori, ca si n etapele precedente,
novicele este dat spre tutelare unui veteran. Astfel, se ating doua obiective. Novicele va avea
permanent un model de comportament la care sa se raporteze si spre care sa tinda, iar
veteranul si va gasi confirmarea credintei sale n respectul pe care i-l va arata nvatacelul.
Noua pereche sau, dupa caz, noul grup va forma n acest fel o "familie adevarata".
Celelalte legaturi de snge vor fi privite doar ca o demodata familie "biologica", neavnd
nimic comun cu spiritul. Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, ai carei membri au
comis acea halucinanta sinucidere colectiva n Guyana, le-a impus adeptilor sai sa i se
adreseze cu formula de "tata". Comunistii rusi l denumeau pe Stalin "tutucul".
Pentru a impulsiona cimentarea noii identitati, individului i se da, uneori, un nou nume, i
se impun un nou stil de mbracaminte, o noua tunsoare, noi formule de adresare, un nou
limbaj, toate acestea specifice grupului si neavnd nici o legatura cu perioada anterioara din
viata lui. n sistemele totalitare, am discutat deja, se ajunge pna la impunerea unui nou tip de
locuinta, a unui nou sistem educational, a unui nou regim alimentar s.a.m.d.
n scopul ruperii tuturor legaturilor traditionale ale individului, acesta este fortat sa
locuiasca ntr-un mediu cu totul nou si ct mai lipsit de intimitate. Liderii marilor sisteme
totalitare au initiat deportarile n masa. ntregi grupuri etnice au fost determinate, prin forta n
marea majoritate a cazurilor, sa-si paraseasca teritoriile natale si sa se stabileasca la sute si mii
de kilometri distanta, n locurile de bastina ale altor popoare. Conflictele sngeroase
interetnice, nregistrate mai ales n ultimii ani n numeroase zone ale globului (n fosta Uniune
Sovietica, n fosta Iugoslavie etc.) sunt urmarea nefasta a unor astfel de actiuni, desfasurate cu
decenii n urma. Mutarea ntr-un mediu total nou face mult mai facila subordonarea
indivizilor fata de autoritati. Lipsiti de suportul social si moral cu care erau obisnuiti, oamenii

se vor supune noilor conducatori, ca urmare a unui elementar instinct de conservare.

O alta metoda eficienta de renghetare este transformarea adeptului n propovaduitor.
Repetnd mereu aceleasi idei, n eforturile de a cuceri noi adepti, individul va ajunge sa
creada nestramutat n ele, chiar si dupa iesirea de sub influenta directa a manipulatorilor. n
acest fel, victima va deveni la rndul sau manipulator, iar sistemul distructiv se va perpetua la
nesfrsit.
Bogdan Ficeac
98
Atunci cnd acest model n trei trepte, universal valabil, este aplicat n mod riguros, el
poate avea efecte tragice asupra individului, daca acesta ajunge n situatii sociale cu totul noi,
incompatibile cu identitatea ce i-a fost impusa de artizanii manipularii.
n cazul adeptilor lui Jim Jones, acestia au ales sinuciderea colectiva atunci cnd au fost
amenintati cu rentoarcerea la viata din afara sectei.
O situatie dramatica se ntlneste si n cazul unor veterani de razboi. "Sindromul
Vietnam", spre exemplu, a fost cauzat tocmai de hiatusul dintre perioada "cazona" a
individului, perioada n care acestuia i s-a inoculat o noua identitate, cea de razboinic n
apararea unei cauze juste, si mediul social n care el a revenit. Aflat din nou n mijlocul celor
apropiati, veteranul nu a mai beneficiat de suportul social avut n cadrul armatei. Dimpotriva,
el a vazut ca majoritatea celor din jur califica faptele sale de vitejie drept crime murdare, ca
ntregul razboi era considerat inutil si daunator pentru natiune. n lipsa unor programe
riguroase de readaptare la noile realitati sociale, efectele fenomenului de disonanta cognitiva
au fost devastatoare pentru majoritatea fostilor combatanti. Unii nu au mai putut suporta si sau
sinucis, iar multi altii au ramas sa traiasca la periferia societatii, cel mai adesea n izolare
sau cautnd compania fostilor camarazi de arme pentru a da fru liber nostalgiei dupa
vremurile de razboi.
O situatie asemanatoare s-a nregistrat dupa caderea regimurilor totalitare. Unii dintre
acei lideri nazisti care au crezut sincer n Hitler s-au sinucis imediat dupa moartea acestuia.
Goebbels, de comun acord cu sotia sa, si-a otravit cei sase copii, a asistat la sinuciderea
consoartei, apoi si-a pus si el capat zilelor.
n tarile foste comuniste, cele mai mari probleme de readaptare le au fostii activisti si
propagandisti de partid. n perioada ce a urmat executarii lui Ceausescu, unii dintre colaboratorii
lui fideli s-au sinucis, iar altii au ajuns n stari de depresie accentuata. Multi nsa, chiar

foarte multi, au intrat n scena politica si continua promovarea aceleiasi ideologii, sub o forma
sau alta, sub sigla unui partid sau a altuia. Pentru ei, renuntarea la vechea doctrina, pe care au
propovaduit-o decenii n sir, ar echivala cu sinuciderea morala sau chiar fizica. Fenomenul
disonantei cognitive este att de puternic n cazul lor, nct nu mai pot fi recuperati pentru
societate, mai ales n lipsa oricarui program de reeducare si reintegrare sociala. Din pacate,
dupa prabusirea regimului ceausist, ei au ajuns sa conduca Romnia, n numele unor principii
democratice fata de care li s-a inoculat, decenii la rnd, o repulsie instinctiva.
Imediat dupa revolutie, un analist politic provenit din vechea nomenclatura lansa ideea ca
romnilor le vor fi necesare cel putin doua decenii pentru a-si schimba mentalitatea.
Experienta primilor sase ani de dupa revolutie a dovedit ca tocmai cetatenii de rnd au fost
primii care au acceptat noul sistem democratic si regulile economiei de piata. Cei de la tara,
unde traditiile si legaturile interumane au fost mai putin alterate, s-au adaptat rapid, de ndata
ce le-a fost redat dreptul de proprietate. Ceva mai greu a reactionat clasa muncitoare, alcatuita
n mare parte din oameni care si-au rupt legaturile sociale si s-au mutat n diferite centre
industriale pentru a ncepe un mod nou de viata, conform cu "standardele socialiste". nsa si
aceasta categorie, dupa ce a experimentat pe propria sa piele "originalitatea" tranzitiei romnesti, s-a adaptat, mai mult datorita instinctului de supravietuire, noii identitati de cetateni
traitori ntr-un sistem democratic. Ceea ce nseamna ca marea manipulare initiata de
propovaduitorii totalitarismului a luat sfrsit. S-a intrat astfel n perioada manipularilor medii,
prin care cei care detin puterea ncearca sa se mentina la conducere prin orice mijloace.
Ramne de vazut ct va dura si aceasta etapa...
Tehnici de manipulare
99
Fascinanta putere a manipularilor neurolingvistice
n 1979, programul neurolingvistic ncepea sa suscite interesul publicului. Initiatorii lui,
psihologul Richard Bandler si lingvistul John Grinder, sustineau ca pot patrunde n mintea
oricarei persoane si i pot influenta modul de gndire si de actiune numai cu ajutorul ctorva
metode originale de interpretare a limbajului si a gesturilor.
La nceput, afirmatiile celor doi cercetatori au fost privite cu suspiciune, nsa, dupa cteva
demonstratii, tulburatoarele perspective oferite de programul neurolingvistic au provocat
deopotriva entuziasm si spaima. Datorita simplitatii lor, metodele descoperite de Grinder si
Bandler sunt la ndemna oricui, dupa un minim exercitiu, dar, n acelasi timp, puse n slujba

unor minti malefice, ele pot deveni instrumente foarte periculoase de manipulare si control
social.
La nceputul anilor saptezeci, John Grinder avea deja o reputatie solida n domeniul
lingvisticii si activa ca profesor la Universitatea California din Santa Cruz. La rndul sau,
Richard Bandler era o somitate n domeniul psihiatriei. Cei doi au nceput n Santa Cruz o
cercetare din care, mai trziu, s-a dezvoltat programul neurolingvistic. Studiile se axau pe
analizarea comportamentului unor foarte buni medici psihiatri, cu intentia de a descoperi ce
anume i facea pe acestia sa aiba succes n vindecarea bolnavilor. Mai precis, cum reuseau sa
comunice cu pacientii, sa si-i apropie si sa-i influenteze n sensul reintegrarii n societate.
Grinder si Bandler au asistat la sute de sedinte de psihoterapie si au analizat n amanunt
alte sute de nregistrari video. Treptat, din observarea amanuntita a nenumaratelor ntlniri
doctor-pacient, au nceput sa identifice si sa sistematizeze principalele "structuri
neurolingvistice" (cum le-au denumit ei) ale procesului de comunicare interumana. n urma
cercetarilor au ajuns la concluzia ca o mare parte din tulburarile psihice, de la traumele din
copilarie pna la fobiile adultilor, si pot avea cauzele n deficiente de limbaj si n lacune de
comunicare.
Dar curiozitatea celor doi nu s-a limitat numai la studiul limbajului. n dorinta de a
descoperi noi cai de ntelegere a mintii omului, Grinder si cu Bandler au plecat n Arizona, la
Phoenix, pentru a studia metodele celebrului psihiatru Milton Erickson. Acesta si petrecuse
mai mult de o jumatate de secol pentru a dezvolta un stil propriu de hipnoza, numit "inductie
indirecta", prin care aducea subiectii n stare de transa facnd apel la amintirile si experientele
acestora, ori punndu-i sa-si concentreze atentia pe diferite imagini mentale.
Dupa analiza unor nenumarate ore de hipnotism, cei doi au reusit sa descifreze secretele
lui Erickson: modul de a vorbi, strategiile de variatie a tonului vocii, adaptarea la ritmul de
respiratie al subiectilor s.am.d. Apoi au facut legatura ntre cercetarile lor initiale si noile
studii, pentru a cuprinde ntreaga complexitate a procesului de comunicare interumana, att
verbala, ct si non-verbala.
Bogdan Ficeac
100
Astfel au descoperit ca un practician foarte bine antrenat poate influenta decisiv
comportamentul, emotiile si gndirea interlocutorilor sai printr-o serie ntreaga de metode,
cum ar fi: copierea gesticii celuilalt, reglarea respiratiei, modificarea subtila a limbajului, a

mimicii ori a intonatiei, utilizarea unor "ancore" pentru a focaliza atentia celuilalt n sensul
dorit s.a.m.d.
Punnd cap la cap toate rezultatele muncii lor, Grinder si Bandler au pus la punct o teorie
conform careia fiecare individ ia contact cu lumea exterioara prin trei modalitati primare de
perceptie: vizuala, auditiva si senzitiva. nsa n cazul fiecarui om, numai una dintre aceste
modalitati de perceptie este predominanta.
Persoanele "vizuale" si amintesc cu placere de peisajele frumoase admirate cndva, n
calatorii, de casa copilariei, de nfatisarile picturale ale bunicilor etc.
Persoanele "auditive" sunt atente la fiece zgomot. Unele sunete le pot destepta amintiri
dragi sau, dimpotriva, dureroase. Oamenii la care aceasta modalitate de perceptie este predominanta
si amintesc usor de cntecele auzite cu multi ani n urma, de vocea calda a mamei,
de zgomotele casei s.a.m.d.
Persoanele "senzitive" percep lumea ca pe un paienjenis de emotii, gusturi, mirosuri,
atingeri. Ele stiu sa aprecieze confortul unui fotoliu sau caldura focului din soba, si amintesc
cum mirosea casa a cozonac n zilele de Craciun ale copilariei si reactioneaza imediat la
parfumul sau la atingerea persoanei iubite.
Pentru a afla din ce categorie face parte un eventual interlocutor, nu este nevoie ca el sa
fie supus unui interogatoriu, ci doar sa fie observat cu foarte mare atentie.
"Vizualii" se exprima, de obicei, n termeni ce implica simtul vederii: "Vezi care-i
diferenta?...", "Alta data sa te uiti mai bine cnd faci lucrul asta...", "E posibil sa fie asa, mai
vedem...", "Uite la ce m-am gndit..."
"Auditivii" folosesc, de regula, expresii specifice modului lor de perceptie: Asculta la ce
m-am gndit...", "Ai mai auzit ceva de el?...", "Explica-i tare si raspicat despre ce este
vorba...", "mi pocnesc tmplele de oboseala..."
"Senzitivii", la rndul lor, utilizeaza mai des termeni implicnd emotii si senzatii tactile,
olfactive ori gustative: ,Ai prins ideea?...", "Ma simt bine cu ei...", "E o tipa acra...", "Nu-mi
miroase a bine..."
Bandler si Grinder au mers mai departe si au sustinut ca fiecare tip de persoana este
caracterizat, pe lnga limbaj, de miscarile ochilor si de ritmul respiratiei. n cursul contactelor
interumane, "vizualii" obisnuiesc sa priveasca n sus si sa respire abia perceptibil. "Auditivii"
pot fi recunoscuti dupa miscarile ochilor ntr-o parte si n alta si dupa respiratia normala.
"Senzitivii" arunca dese priviri n dreapta-jos si respira adnc.

Avnd n vedere aceste informatii, practicianul poate afla careia dintre cele trei categorii
i apartine interlocutorul sau. Stiind acest lucru, el se poate adapta insesizabil modului n care
celalalt vorbeste, respira si priveste. Astfel se creeaza o legatura subtila ntre practician si
interlocutor, legatura datorita careia practicianul dobndeste ncrederea celuilalt si apoi,
treptat, i poate influenta gndirea, comportamentul si chiar deciziile. Psihologii care au
experimentat aceste metode n tratarea bolnavilor psihic au observat ca ele le faciliteaza
enorm comunicarea cu pacientul si grabesc considerabil rezultatele pozitive ale terapiei.
Tehnici de manipulare
101
Dupa ce au pus noile lor metode la dispozitia medicilor psihiatri, Grinder si Bandler le-au
adaptat si pentru uzul avocatilor, oamenilor de afaceri, agentilor de publicitate, politicienilor,
militarilor s.a.m.d. n fiecare caz, strategiile de "comunicare eficienta" se bazeaza pe variante
ale tehnicilor de hipnoza subtila, dezvoltate si utilizate de Erickson.
Iata, spre exemplu, foarte pe scurt, cum ar decurge dialogul ntre agentul de vnzari al
unei companii de tehnica de calcul, initiat n tehnicile de influentare neurolingvistica, si un
potential client angrosist, pe care l viziteaza pentru a-i oferi produsele firmei ce-o reprezinta:
Agentul de vnzari (AV): Buna dimineata, domnule Petrescu. Sunt George Alexandru,
agent de vnzari la Delta Electronics.
Clientul potential (CP): Da, mi amintesc ca am vorbit cu dumneavoastra la telefon.
(Dupa ce i strnge mna, se aseaza napoi n fotoliu, se reazema de spatar si si pune piciorul
stng peste cel drept).
AV: (se aseaza si el n fotoliul din fata biroului; imita insesizabil tonalitatea vocii si felul
de a sta ale celuilalt) Am nteles ca vnzarile de computere ZKM va merg foarte bine...
CP: (zmbeste satisfacut) Da, cererea este nca mare. Suntem multumiti de ele.
AV: (testeaza stabilirea contactului subtil, modificndu-si treptat pozitia; celalalt l imita
fara sa-si dea seama, deci contactul a fost stabilit) Ce anume v-a determinat sa cumparati
produsele concurentilor nostri?
CP: (privirile i ramn spre dreapta-jos, dezvaluindu-i modul de perceptie "senzitiv") Pai,
am simtit {expresie senzitiva} ca era cea mai buna afacere la vremea respectiva si de aceea
am semnat contractul cu ei. (agentul de vnzari "ancoreaza" subtil fraza privind semnarea
contractului, rostita de celalalt, cu o ridicare a sprncenelor si cu un anume gest al minii) Miam
imaginat ce frumos vor arata {expresii vizuale} ZKM-urile n noile noastre brosuri

publicitare si m-am gndit ca dupa asocierea asta se va auzi de noi {expresie auditiva}. M-a
prins asa de mult ideea asta {expresie senzitiva}, ca ardeam de nerabdare {expresie
senzitiva} sa ma ntorc si sa-i pun pe oamenii mei la treaba (din nou, AV "ancoreaza" fraza
celuilalt, privind decizia luata n trecut, cu o ridicare din sprncene si cu acelasi gest al
minii). Cam asta s-a ntmplat atunci si simt {expresie senzitiva} ca nu m-am nselat.
AV: (deschide servieta si ncepe prezentarea ofertei sale): Tastatura noilor noastre
modele este mult mai confortabila. O simpla atingere a tastelor este suficienta pentru a le
activa, de aceea perioada de garantie oferita de noi este de trei ori mai mare dect a
concurentei. n calculator, modulele sunt usoare si simplu de nlocuit. Sunt sigur ca simtiti
diferenta ntre caracteristicile calculatoarelor noastre si cele pe care le comercializati. La fel,
sunt sigur ca si cumparatorii vor simti imediat avantajele oferite de firma noastra... (n timp
ce vorbeste, agentul imita tonalitatea si gesturile cu care angrosistul si-a descris strategia cu
cteva momente mai nainte; de asemenea el arunca "ancora", pentru a-l determina pe celalalt
sa semneze contractul, ridicnd sprncenele si gesticulnd din mna)...
ntr-una dintre cartile lor, adresata de aceasta data avocatilor sau celor care au contact cu
justitia, Grinder si Bandler descriu unele tehnici de manipulare a judecatorilor n instanta.
Spre exemplu, "ancorele" acoperite si comunicarea non-verbala pot fi deosebit de eficiente n
asemenea cazuri. Iata un exemplu de manipulare:
Bogdan Ficeac
102
Un practicant al sistemelor de influentare neurolingvistica si nsoteste prietenul la
tribunal, unde acesta urmeaza a fi judecat. La un moment dat, n timpul desfasurarii
procesului, judecatorul este amuzat de o replica a unui martor si izbucneste n rs. Imediat
practicianul arunca "ancora": tuseste ntr-un anume fel, si drege vocea sau stranuta discret,
astfel nct sa nu distraga atentia, dar sa fie totusi auzit de judecator. Apoi el urmareste fiecare
moment de relaxare al judecatorului si repeta sunetul, pentru a ntari legatura stabilita prin
respectiva "ancora". De asemenea, participa si la alte procese, aruncnd "ancora" de fiecare
data cnd judecatorul zmbeste, dar n asa fel nct sa nu iasa n evidenta. Apoi, n timpul
judecarii prietenului sau, arunca "ancora" ct mai des posibil, dar fara a distrage atentia.
Legatura subtila creata n acest mod ntre "ancora" si comportamentul judecatorului l va face
pe acesta sa se relaxeze atunci cnd se va adresa inculpatului si chiar sa aiba o atitudine
favorabila fata de acesta. Grinder si Bandlersustin ca, aplicata de practicanti experimentati,

metoda are sanse de reusita n majoritatea cazurilor.

ntre 1975 si 1980, cei doi autori au condus numeroase cursuri de instruire n arta
influentarii pe cai neurolingvistice. n Statele Unite, Canada si Europa audienta lor a nceput
sa fie tot mai mare. Medici, avocati, oameni de afaceri, vnzatori au trecut cu miile pe la
cursurile lor. n ciuda succesului, dupa ctiva ani, Grinder si Bandler au hotart sa se desparta.
Bandler s-a orientat spre continuarea studiilor n domeniul terapiei psihologice, n timp ce
Grinder a ales calea afacerilor.
n primavara anului 1982, chiar si n armata Statelor Unite, ntr-o unitate din
Pennsylvania, a fost initiat un curs de nvatare a metodelor neurolingvistice, nsa episodul nu
s-a mai repetat poate si din cauza protestelor tot mai energice venite din partea celor care
considerau respectivele metode imorale.
Bandler si Grinder au instruit peste cincizeci si cinci de mii de oameni si au scris mai
mult de o duzina de carti despre tehnicile descoperite de ei, dar nu au publicat niciodata vreun
studiu stiintific avndu-le ca subiect. Asta si pentru ca lumea stiintifica a privit cu suspiciune
cercetarile celor doi. Mai mult, contestatarii lor afirma ca rezultatele pozitive sunt mult exagerate.
Si totusi, comunicarea neurolingvistica ar putea fi cea mai tulburatoare descoperire din
domeniul psihologiei din ultimele trei decenii. nsa Grinder si Bandler au omis s-o
fundamenteze riguros, din punct de vedere stiintific, fiind mult prea preocupati de avantajele
comercializarii aplicatiilor ei. n acelasi timp se amplifica discutiile referitoare la consecintele
sociale ale metodelor si la responsabilitatea autorilor n acest sens. Este foarte important ca
astfel de instrumente de manipulare subtila sa nu ajunga arme de temut n minile vreunei
elite atotputernice...
Desi nu are legatura cu metodele de comunicare neurolingvistica, vom face, n cele ce
urmeaza, o scurta trecere n revista a unui alt tip de manipulare subtila, anume a celei axate pe
mesajele subliminale.
Cu aproape patru decenii n urma, James Vicary, patronul unei firme comerciale din New
Jersey, l-a convins pe proprietarul unui cinematograf sa ncerce o noua metoda pentru
impulsionarea vnzarilor de Coca-Cola si de floricele de porumb, consumate n mod curent de
spectatorii din sala. n timpul proiectiei, pe ecran apareau flash-uri inobservabile n mod
Tehnici de manipulare
103
constient, dar retinute de subconstientul spectatorilor, cu doua tipuri de mesaje: Beti CocaCola

si: Mncati floricele de porumb. n urma experimentului, Vicary a declarat ca vnzarile

la bauturile nealcoolice au crescut cu optsprezece procente, iar cele la floricele de porumb, cu
cincizeci si opt de procente. Afirmatiile lui au declansat un adevarat scandal. Unele ziare i-au
prezentat initiativa ca pe descoperirea secolului, altele l-au acuzat de manipulare mrsava a
spectatorilor, iar Comisia Federala a Comunicatiilor a interzis difuzarea unor astfel de mesaje
subliminale la radio sau la televiziune.
Si totusi, experimentele ulterioare nu au confirmat eficienta acestui gen de manipulare. A
fost cercetat si efectul mesajelor subliminale auditive, dar tot fara rezultate semnificative. nsa
cu toate contestarile lumii stiintifice, numai vnzarea casetelor audio cu efecte de "slabire", de
"cstigare a respectului de sine", de "renuntare la fumat", de "mbunatatire a memoriei" sau
chiar de "perfectionare a ndemnarii la jocul de golf a nregistrat cstiguri de peste cincizeci
de milioane de dolari numai n 1990.
n privinta efectului pe care l au mesajele subliminale auditive, psihologul Anthony
Greenwald a efectuat, n 1991, un experiment simplu, dar edificator. El a convocat doua
grupuri de subiecti. Cei din primul grup doreau sa-si mbunatateasca memoria, n timp ce
componentii celui de-al doilea erau interesati n ridicarea nivelului de respect fata de propria
lor persoana. Ambele grupuri au fost puse sa asculte casete cu mesaje subliminale. n secret
nsa, Greenwald a schimbat benzile ntre ele. La sfrsitul experimentului, fiecare subiect a fost
rugat sa aprecieze efectul pe care l-au avut sedintele de ascultare asupra propriilor lor
asteptari. Absolut toti au declarat ca simt progrese semnificative. Evident, desi experimentul a
dovedit fara umbra de ndoiala ca efectul mesajelor subliminale este minim sau chiar nul,
progresele semnalate de subiecti s-au datorat, atunci cnd ntr-adevar au existat si nu au fost o
simpla iluzie, autosugestiei.
Si totusi, conform rezultatelor unui alt tip de studii, mesajele subliminale pot avea efect.
Dar si n acest caz, efectul este departe de asteptari si de miraculoasele progrese promise de
reclamele destinate sa vnda casetele audio si video de gen.
n 1982, John Bargh si Paulo Pietromonaco au invitat doua grupuri de subiecti sa
vizioneze un filmulet de desene animate "neutru", n care Donald Ratoiul era rugat sa doneze
snge la Crucea Rosie iar acesta refuza. n filmuletul proiectat primului grup au fost inserate
flash-uri, imperceptibile n mod constient, ce reprezentau cuvinte neutre precum apa sau
oameni. n filmuletul destinat celui de-al doilea grup, mesajele subliminale erau reprezentate
de cuvinte cu ncarcatura ostila, precum insulta sau rautate. La sfrsitul vizionarilor, fiecare

subiect a fost invitat sa aprecieze comportamentul ratoiului. Cei care au receptionat mesaje
subliminale "neutre" s-au aratat indiferenti. Cei carora le-au fost proiectate flash-urile "ostile"
au spus despre Donald Ratoiul ca este un egoist, un badaran indiferent la suferinta semenilor
lor. Cei doi cercetatori au ajuns astfel la concluzia ca mesajele subliminale pot induce o
anumita atitudine n comportamentul subiectilor.
n 1988, Steven Neuberg a facut un experiment asemanator celui descris anterior. El a
lucrat tot cu doua grupuri de subiecti. Din primul grup faceau parte subiecti ce aratasera o
anume nclinatie spre cooperare cu semenii lor, n timp ce al doilea grup era alcatuit din
indivizi obisnuiti cu spiritul de competitie. Primilor le-au fost proiectate mesaje subliminale
ce accentuau spiritul de cooperare, iar ceilalti au fost supusi influentei unor mesaje
subliminale ce accentuau comportamentul competitiv, mergnd pna la agresivitate. Apoi
subiectii au fost pusi sa joace cteva jocuri ce presupuneau att cooperarea, ct si competitia
n cstigarea ct mai multor puncte. Rezultatele au demonstrat ca att n cazul celor
cooperanti, ct si n cel al competitivilor, nclinatiile lor firesti au fost accentuate sensibil de
Bogdan Ficeac
104
vizionarea filmelor cu mesaje subliminale. Neuberg a inversat apoi filmele, iar rezultatele au
fost aproape nule. Concluzia studiilor sale a fost ca mesajele subliminale pot avea unele
rezultate semnificative doar atunci cnd ele ndeamna subiectul la un comportament catre care
acesta are deja o nclinatie fireasca.
Dar concluzia generala a tuturor experimentelor din acest domeniu este aceea ca efectul
mesajelor subliminale nu corespunde nici pe departe asteptarilor si nu justifica adevarata
psihoza manifestata n vnzari de milioane de dolari la casetele audio sau video. Psihoza este
ntretinuta n mod artificial de producatorii respectivelor marfuri si de comercianti.
Efecte mult mai semnificative n sensul manipularii consumatorului l au reclamele
evidente, precum afisele sau clipurile publicitare de la televiziune ori radio. De foarte multe
ori, clientii, sub efectul unor astfel de reclame n avalansa, cumpara lucruri de care, o data
ajunsi acasa, si dau seama ca nu aveau nevoie. n Statele Unite ale Americii, nemultumirea
cumparatorilor pusi n asemenea situatii a ajuns, la un moment dat, exploziva. Ei au dat n
judecata guvernul pentru faptul ca permite cascadele de reclame care i fac sa cumpere
produse ce nu le sunt necesare. Pentru a-i mpaca si pe producatori si pe consumatori, a fost
data imediat o lege conform careia fiecare cumparator poate returna orice obiect achizitionat

(evident cu exceptia produselor perisabile si a altor categorii foarte bine delimitate) n termen
de treizeci de zile si va primi napoi ntreaga contravaloare. Legea nu a reprezentat o lovitura
prea mare la adresa producatorilor, deoarece efectul reclamelor este att de puternic, nct
procentul celor care returneaza lucrurile este nesemnificativ pentru totalul vnzarilor.
Tot n cadrul acestui capitol destinat manipularilor subtile se cuvine sa amintim si un alt
gen de experimente cu rezultate interesante. Unui grup de subiecti i s-a dat sa citeasca o lunga
lista de cuvinte alese la ntmplare. Unele apareau o singura data, iar altele se repetau cu o
frecventa mai mare sau mai mica. n final, subiectii erau rugati sa aprecieze favorabil sau
defavorabil cuvintele. Apreciate favorabil au fost cele ce apareau cel mai des n lista.
Cercetatorii au explicat ca subiectilor le-au devenit, n mod inconstient, familiare cuvintele pe
care le-au ntlnit mai des. Metoda este deja utilizata n strategiile agentiilor de publicitate. Cu
ct numele unei companii apare mai des, chiar daca nu n mod evident, potentialul
consumator devine tot mai familiar cu marca respectivei firme si are o atitudine favorabila
fata de produsul propus.
Sa exemplificam metoda cu cteva scene dintr-un film sponsorizat de o firma
producatoare de Cola rece: un cuplu discuta la o masa pe care se afla o sticla de Cola; o
femeie asteapta nfrigurata, ntr-o statie de autobuz, pe care se poate zari, ntre alte afise, si
unul cu Cola ntre cuburi de gheata; un pusti asista la cearta parintilor sai sorbind dintr-un
pahar pe care este o inscriptie cu Cola rece s.a.m.d. Chiar daca aceste aparitii ale marcii Cola
trec neobservate, n mod constient, de catre spectator, totusi el devine familiar cu sigla
companiei si, la prima ocazie, va cumpara instinctiv o sticla cu respectiva bautura. Apropo, nu
vi s-a facut pofta de o sticla de Cola rece?...
Evident, respectiva tehnica poate fi utilizata si n campaniile electorale. Cu ct figura unui
anume candidat apare mai des la televizor, indiferent de ocazie, cu att ea devine mai
familiara alegatorului. Strategia i are n vedere mai ales pe potentialii alegatori nca
nehotarti, al caror procent, uneori, este att de mare, nct o asemenea manipulare poate
rasturna spectaculos rezultatele preconizate ale scrutinului. Din acest motiv, n statele cu
democratie avansata, domeniul audiovizualului este supus unor legi stricte n timpul
campaniilor electorale, legi menite sa limiteze la maximum utilizarea unor astfel de tehnici de
manipulare subtila a electoratului....
Tehnici de manipulare
105

Cum este manipulata mass-media n conflictele internationale

Cea mai eficienta tehnica de manipulare pe scara larga este reprezentata de controlul
informatiei. Rescrierea istoriei, cenzurarea stirilor, dezinformarile, falsificarea realitatii
s.a.m.d. sunt doar cteva dintre procedeele avute n vedere de cei care se ocupa cu controlul
informatiei.
Principalul suport prin care se pun n practica asemenea strategii de influenta este massmedia.
Daca n sistemele totalitare mijloacele de informare erau controlate strict de la Centru,
n democratiile aflate la nceput si mai ales n cele deja rodate, manipularea mass-media
implica elaborarea unor strategii extrem de complicate si subtile, dar cu o forta extraordinara
de influentare a opiniei publice, deoarece omul de rnd s-a obisnuit sa creada sincer n
impartialitatea ziaristilor.
Pentru a vedea la ce grad de sofisticare au ajuns artizanii manipularii n domeniul massmedia,
redam mai jos dezvaluirile lui Yohanan Ramati, directorul unui institut de studii
strategice celebru n ntreaga lume: Jerusalem Institute for Western Deffence. Ramati, un
cercetator sobru, care se ocupa de studiul fenomenelor geopolitice si geostrategice
contemporane, a acceptat sa ofere publicatiei new-yorkeze Mainstream, n aprilie 1994,
cteva informatii zguduitoare despre felul cum se construieste, la nivelul mentalitatilor
colective, imaginea unor ntregi popoare sau etnii, cu consecinte politice si istorice
incalculabile. Dezvaluirile lui Y. Ramati au aparut apoi si n ziarul Romnia libera, n
traducerea si prelucrarea lui Vladimir Alexe.
Dupa parerea lui Y. Ramati, mediatizarea internationala a razboiului civil din Iugoslavia
a nfatisat enormele pierderi si suferinte nregistrate de toate partile implicate n conflict, dar,
continua el, cu diferentieri semnificative. Astfel suferintele musulmanilor erau prezentate, de
regula, cu cele mai multe detalii, n timp ce suferintele croatilor erau abia mentionate, iar cele
ale srbilor nici macar nu erau amintite.
n mass-media occidentala, n cea din tarile islamice, ca si n Israel ? observa Ramati ?
aparea o puternica tendinta de "injectare a urii" prin manipularea propagandistica a massmedia.
De regula, n presa scrisa sau la televiziune apareau femei, copii ori batrni din
Sarajevo ? dar numai din cartierele musulmane ? raniti, sngernd abundent, pe fundalul
sonor al rapaitului de mitraliere si al bubuiturilor de tun. Niciodata nsa nu erau prezentati
copii, femei sau batrni, n exact aceeasi situatie, din partea srba a Bosniei. Nici ranile
femeilor, nici ale copiilor croati nu-si gaseau, de regula, spatiu, daca acestea erau rezultatul

bombardamentelor sau tirurilor musulmane.

Aceasta selectivitate, spunea Ramati, "era de departe prea evidenta pentru a fi rodul
ntmplarii". Faptele erau manipulate si, cnd nu conveneau, erau pur si simplu ignorate.
Fiind vorba asadar de o actiune concertata, urmatoarea ntrebare care s-a pus a fost: "Cine
sustinea financiar si dirija din umbra toata acea manipulare internationala a mass-media si a
Bogdan Ficeac
106
opiniei publice, astfel ca n SUA, Marea Britanie sau Franta sa se creeze un curent favorabil
constituirii unui al doilea stat musulman n Balcani?"
Ramati ofera n acest sens exemplul companiei "Ruder & Finn Global Political Affairs".
Obiectul companiei este mai neobisnuit, cel putin pentru marele public: manipularea imaginii
unor conflicte internationale, a imaginii unor popoare si etnii, prin intermediul mass-media, n
functie de interesele clientului. Adica ale guvernului sau ale celui care plateste compania
pentru asta! Mai pe scurt, "Ruder & Finn..." se ocupa cu "intoxicarea" opiniei publice
mondiale la cerere.
Pentru a-si argumenta afirmatiile, Ramati a citat un interviu absolut senzational prin
cinismul (sau, daca vreti, pragmatismul) sau, acordat de nsusi James Harff, directorul lui
"Ruder & Finn..." lui Jacques Merlino, la Paris, n octombrie 1993...
Harff: Timp de optsprezece luni, noi am lucrat pentru Croatia si Bosnia-Hertegovina, ca
si pentru opozitia din provincia Kosovo. n aceasta perioada am avut multe succese, crend
clientilor o formidabila imagine internationala. Intentionam, de altfel, sa obtinem toate
avantajele si sa dezvoltam ntelegeri comerciale cu aceste tari. Viteza este esentiala pentru ca
faptele, favorabile clientilor nostri, sa fie sadite n constiinta opiniei publice. Conteaza doar
prima afirmatie. Retractarile ulterioare nu au nici un efect.
Merlino: Ct de des recurgeti la interventii pe lnga oficialitati?
Harff: Cantitatea nu e importanta. Trebuie doar sa intervii la momentul oportun si pe
lnga cea mai potrivita persoana. Din iunie pna n septembrie (1993, n.n.) noi am organizat
treizeci de ntlniri cu agentiile de presa importante, ca si ntlniri ntre oficialitatile
bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum si cu zece senatori influenti, printre
care George Mitchell si Robert Dole. De asemenea, am expediat n exclusivitate treisprezece
stiri de ultima ora, treizeci si sapte de faxuri cu informatii de ultim moment, am trimis
saptesprezece scrisori oficiale si opt rapoarte. Am mai dat douazeci de telefoane personalului

de conducere de la Casa Alba si alte vreo suta la ziaristi, editori, comentatori de politica
externa si altor persoane influente din mass-media internationala.
Merlino: De care dintre realizarile Dvs. sunteti cel mai mndru?
Harff: Faptul de a fi atras de partea noastra opinia publica evreiasca. Aceasta era o
chestiune vitala, fiindca dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru ca
presedintele Tudjman (al Croatiei), de pilda, a fost dur la adresa evreilor n cartea sa "Tara
fagaduintei si realitatea istorica". Cine citea aceasta carte l-ar fi putut, cu mare usurinta,
acuza de antisemitism. Nici n Bosnia lucrurile nu stateau mai bine. Presedintele Izetbegovici
sustinea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, n cartea sa intitulata
"Declaratia islamica". Dincolo de asta, trecutul Croatiei si al Bosniei este puternic marcat de
un autentic si crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminati n lagarele croate.
Asa ca era foarte normal ca organizatiile evreiesti si intelectualii sa fie ostili croatilor si
bosniacilor. Misiunea noastra era sa schimbam aceasta atitudine. Si am reusit de minune. La
nceputul lui iulie 1992, publicatia new-yorkeza "Newsday" a lansat afacerea cu lagarele
(srbe) de concentrare. Am sarit imediat sa exploatam momentul. Asa ca am contactat pe loc
trei dintre cele mai mari organizatii evreiesti din America ? Liga B'nai B'rith contra
defaimarii, Comitetul evreiesc american si Congresul american-evreiesc. n august, le-am
sugerat acestor organizatii influente sa publice un avertisment n "New York Times" si sa
Tehnici de manipulare
107
organizeze demonstratii n fata ONU. A fost o lovitura de proportii. Cnd organizatiile
evreiesti au trecut de partea bosniacilor musulmani am putut, cu mare usurinta, sa-i
identificam pe srbi cu nazistii n mintea oamenilor. Nimeni nu ntelege nimic din ceea ce se
ntmpla n Iugoslavia. Marea majoritate a americanilor se ntreaba, probabil, n care parte
a Africii se afla Bosnia. Dar noi, dintr-o singura miscare, am fost n stare sa le prezentam o
poveste simpla, cu "baieti buni" si cu "baieti rai", care pe urma a functionat aproape de la
sine. Imediat s-a observat o schimbare clara n limbajul presei, care a nceput sa exploateze
concepte cu o nalta ncarcatura emotionala, de genul "purificare etnica", "lagare de
concentrare", concepte ce evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste si ale camerelor de
gazare de la Auschwitz. Schimbarea n acest registru emotional a fost att de puternica, nct
nimeni nu a mai ndraznit dupa aceea sa mearga contra curentului.
Merlino: Dar cnd faceati toate acestea, nu aveati nici o dovada ca ceea ce spuneati era

adevarat. Aveati doar un singur articol, din "Newsday"!

Harff: Treaba noastra nu e sa verificam informatiile. N-avem echipament pentru asta.
Sarcina noastra este doar sa acceleram raspndirea informatiilor favorabile noua. Noi nu
confirmam deloc existenta lagarelor mortii n Bosnia, noi doar faceam cunoscut ce afirma
"Newsday".
Merlino: Sunteti constient ca v-ati asumat o responsabilitate imensa?
Harff: Suntem profesionisti. Trebuia sa facem ceva si am facut. Nu suntem platiti sa fim
morali.
Dupa citarea interviului, Y. Ramati a adaugat ca mai ramnea de clarificat o chestiune,
doar aparent minora: cine a angajat si platit compania "Ruder & Finn..."? Era putin probabil
ca guvernul croat sau bosniac sa fi dispus de fondurile necesare. Sa fi fost la mijloc banii unor
state arabe? Sa fi fost banii companiilor petroliere americane care opereaza n tari arabe? Sau
ai bancilor internationale? si poate permite oricine sa angajeze pe "Ruder & Fin..."?
Unui israelian, interesat de chestiune atunci cnd Partidul Likud era la putere n Israel, i
s-a raspuns de catre o alta asemenea companie ca ea ar putea ntreprinde ceva pentru guvernul
israelian doar daca acesta ar fi dispus la initierea unor schimbari politice. Campania bine
orchestrata de "demonizare" a srbilor, era de parere Y. Ramati, ar trebui sa-i avertizeze att
pe evrei, ct si pe toti cei care vor ca tarile lor sa continue sa existe. Pentru israelieni, ca si
pentru crestinii maroniti din Liban ori pentru albii sau zulusii din Africa de Sud, aceasta
manipulare poate deveni o chestiune de viata si moarte. Cine promoveaza islamismul radical
n Europa poate promova radicalismul si islamismul oriunde n lume. Sanctiunile exclusive
contra srbilor sunt o rusine pentru umanitate, sustine Y. Ramati, pentru ca srbii ortodocsi au
fost majoritari n Bosnia, nainte de a fi decimati de ustasii croati (politiile fasciste croate n
ultimul razboi mondial) si de musulmanii bosniaci care l-au sustinut, cum se stie, pe Hitler. Si
nca mai acopereau peste jumatate din teritoriul Bosniei nainte de nceperea luptelor.
Musulmanii, ajunsi dupa razboi mai numerosi (48 la suta contra 35 la suta), ocupau un
teritoriu mai restrns, grupati mai ales n asezarile urbane.
A lupta, sustine Ramati, ca sa scapi de impunerea cu forta a fundamentalismului islamic
de catre despoti tip Izetbegovici, ntr-o tara care ti-a apartinut si apoi ti-a fost rapita de o mna
de straini, este o reactie foarte naturala la orice popor care si pastreaza instinctul national de
supravietuire. Iar a continua lupta, n ciuda sanctiunilor impuse de o "comunitate
internationala" cinica, dominata doar de interesele ei financiare, nu si de obiectivitate,

constituie un semn al onoarei. Nici o sanctiune, observa Ramati, nu a fost impusa, de pilda,
Bogdan Ficeac
108
Rusiei cnd a intervenit pentru a-l rasturna pe presedintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia)
si a-l nlocui cu niste marionete, dupa un razboi sngeros. Nici Siriei nu i s-a reprosat nimic
dupa interventia din Liban, menita sa distruga structurile crestine si sa le nlocuiasca, treptat,
cu cele fundamentalist-islamice. Nici Egiptul nu a fost supus sanctiunilor economice atunci
cnd a invadat si anexat o parte din Sudan (1993), fapt necunoscut de opinia publica
internationala deoarece mass-media a ignorat att invazia, ct si refuzul ONU de a o dezbate.
n 1993, sute de mii de oameni au fost ucisi n diverse zone din Asia, Africa, America
Latina sau spatiul fostei URSS fara sa se dea vreo "sanctiune" internationala. n schimb,
constata Y. Ramati, "comunitatea internationala" devine brusc foarte dura atunci cnd
anumite interese legate de exploatarea petrolului sunt n joc, ca de pilda n Irak, n 1990.
Embargoul, observa Ramati, nu facea dect sa prelungeasca razboiul. Pentru ca privnd
populatia Serbiei de hrana, medicamente si benzina l lipsea total si pe Izetbegovici de vreun
interes real pentru a pune capat luptelor, deoarece el spera ca srbii sa fie siliti sa-i accepte
conditiile. Se poate observa astfel ca "Ruder & Finn..." nu reprezinta dect un element ? este
adevarat, esential ? al unui ntreg lant
Prin manipularea opiniei publice internationale, imaginea unor conflicte si popoare
uitregi devine n acest mod dependenta de interese legate de petrol si financiare. "Ruder &
Finn..." nu face dect sa-si ofere serviciile. Ea, ca si celelalte companii cu acelasi profil,
comercializeaza imaginea internationala a unor state. E un comert nou si foarte costisitor. Iar
deviza lor, dupa cum s-a vazut, este: We are not paid to be moral! (Nu suntem platiti sa fim
morali!)...
Tehnici de manipulare
109
Rezistenta la manipulare
Dupa cum am vazut n capitolele precedente, toate strategiile si tehnicile de manipulare
sunt axate pe obtinerea controlului asupra comportamentului, gndirii sau sentimentelor
subiectilor, ntr-o anumita situatie sociala si pe parcursul unei anumite perioade de timp, n
vederea cstigarii unor avantaje substantiale pentru artizanii manipularii si n detrimentul
celor controlati. Schimbarile urmarite a fi produse n una dintre cele trei componente ale

identitatii subiectilor pot fi focalizate precis sau pot fi parti ale unui proces deosebit de
complex. Ele pot avea efecte imediate sau pot ramne n faza latenta pentru a determina
ulterior mutatii radicale de mentalitate, pot fi induse n mod vizibil ori pe cai subtile, se pot
solda cu rezultate durabile n timp sau pot nregistra schimbari doar pentru o anumita perioada
avuta n vedere de manipulatori.
Desi unele metode de manipulare se bazeaza pe tehnici "exotice" precum hipnoza,
administrarea de droguri sau de socuri electrice, interventiile chirurgicale pe creier, cele mai
multe strategii de obtinere a unui control total asupra individului au n vedere tehnici "laice",
n majoritatea cazurilor extrem de eficiente. Ele se bazeaza pe exploatarea necesitatilor
fundamentale ale omului (nevoia de hrana, de adapost, de informare, de integrare ntr-un
anumit grup social s.a.m.d.), n sensul cufundarii individului n anonimat, pentru a-l face mult
mai docil si mult mai dispus sa se supuna regulilor impuse de autoritati, indiferent de forma
sub care sunt percepute acestea.
Unii agenti de manipulare fac parte dintr-un sistem institutionalizat, guvernat de reguli
stricte, precum armata, cultele religioase, suprastructurile guvernamentale si administrative,
institutiile de nvatamnt, structurile de promovare a activitatilor comerciale etc, n timp ce
altii actioneaza n mod empiric, conform unor reguli nescrise sau bazndu-se pe propria lor
experienta de influentare a indivizilor si chiar a maselor (profeti, cersetori, escroci s.a.m.d.).
Tehnicile de manipulare se ntlnesc permanent, chiar si n cele mai banale momente ale
vietii. Mai mult ca sigur, fiecare dintre dumneavoastra a utilizat cel putin o data n viata
tehnica "trntitului-usii-n-fata", fara sa stie ca se numeste astfel si ca a fost studiata de
colective ntregi de psihologi. Iar efectul a fost acelasi cu cel obtinut de specialisti. Spre
exemplu, n cadrul celei mai obisnuite trguieli de la piata sau de la talcioc, atunci cnd ati
dorit sa cumparati un produs, vnzatorul v-a "trntit" de la bun nceput un pret evident mai
mare dect valoarea reala a produsului si, binenteles, dect ati fost dumneavoastra dispus sa
platiti. La rndu-va, i-ati "trntit" un pret vizibil mai mic dect valoarea estimata. Jocul cererii
si ofertei a continuat pna la acordul asupra unui pret mediu care v-a satisfacut att pe
dumneavoastra, ct si pe vnzator.
Copiii, si ei, aplica de multe ori, instinctiv, metoda "piciorului-n-usa", cernd parintilor
sa le ia un lucru minor, apoi altceva si iar altceva... Si nu doar copiii procedeaza asa. Probabil
de multe ori ati avut senzatia ca i-ati dat cuiva "un deget", pentru ca apoi respectivul sa vrea
"toata mna". n astfel de situatii si nu numai, ati ncercat senzatii de nemultumire, de

disconfort psihic, ceea ce reprezinta tocmai manifestarile specifice disonantei cognitive.

Bogdan Ficeac
110
nvatnd sa recunoasteti astfel de stari, stiind cum sa ajungeti la cauzele lor intime, veti putea
sa rezistati manipularilor de orice fel. Sau majoritatii lor. Tocmai acesta este scopul
capitolului de fata.
Cum spuneam, presiunea diferitelor tipuri de manipulari poate fi sesizata n cele mai
obisnuite secvente ale vietii. Importanta acordata relatiilor interumane, supunerea fata de
regulile de grup, emotia produsa de recompense sociale minore precum un zmbet, un
compliment sau un gest prietenesc reprezinta tocmai efectele manipularilor. Nu ne propunem
neaparat sa calificam manipularile drept "bune" sau "rele", ci dorim sa oferim procedee de
recunoastere a lor, lasnd apoi la latitudinea fiecaruia aprecierile precum si optiunea n ceea
ce priveste supunerea sau nesupunerea fata de ele. Aceasta pentru ca succesul influentelor
sociale nedorite se bazeaza tocmai pe neputinta individului de a le percepe n mod constient si
a li se opune n consecinta. Spre exemplu, regulile de protocol reprezinta factori de inhibitie
extraordinar de puternici pentru comportamentul firesc al omului obisnuit. Uneori, disonanta
cognitiva aparuta n urma plasarii individului ntr-un mediu cu totul nou, guvernat de reguli
rigide, este att de puternica, nct da nastere la manifestari imposibil de controlat, precum
accelerarea batailor inimii, transpiratia, tremurul vocii etc. Pentru a rezista, individul ncearca
disperat sa se supuna noilor reguli, fara a se mai gndi macar daca sunt neaparat necesare sau,
mai mult, daca nu cumva ele sunt anume facute pentru a-i reduce la tacere pe cei care gndesc
diferit sau vor sa puna ntrebari.
Cu ct individul se preocupa mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau
lipsit de orice talent, cu att el este mai usor de manipulat de catre cei care intentionat i induc
astfel de preocupari pentru a-l distrage de la gndurile si ntrebarile lui firesti. n majoritatea
cazurilor, reflexul de supunere fata de regulile impuse de cei din jur este inoculat nca din
copilarie. Un "copil cuminte" vorbeste numai cnd este ntrebat, sta la locul lui, nu i
deranjeaza pe cei mari, e ascultator. De mic, individul se obisnuieste cu supunerea fata de o
autoritate, reprezentata n primul rnd de parinti, apoi de ceilalti adulti din familie sau de fratii
mai mari, de profesori s.a.m.d. El nvata ca este mult mai usor sa te supui, pentru a nu fi trimis
"la colt" (o forma de izolare n fata a doi pereti goi), ori chiar pedepsit mai aspru. Din nou, nu
calificam un astfel de sistem educational drept "bun" sau "rau", nsa cteva sfaturi generale

pot rezulta de aici. Niciodata sa nu-i spuneti copilului: "esti prost", "esti un neispravit", "n-o
sa iasa nimic din tine". Foarte putini se ambitioneaza pentru a demonstra contrarul. Cei mai
multi nsa ramn cu un sentiment de inferioritate care i poate urmari toata viata, facndu-i
victime sigure ale manipulatorilor care asteapta sa exploateze tocmai astfel de slabiciuni.
Lasati copilul sa puna chiar si cele mai ciudate ntrebari si raspundeti-i ntotdeauna fara a-l
jigni. Daca ntrebarea este chiar prosteasca, spuneti-i simplu: "e o ntrebare proasta", dar
niciodata "esti prost". Nu-l nvatati sa identifice ntrebarea gresita cu propria lui persoana. Nui
impuneti reguli fara a i le explica. nvatati-l sa gndeasca singur. Aveti ncredere n el,
respectati-l chiar daca ati optat pentru rolul de parinte autoritar. nvatati-l ca respectul fata de
ceilalti nseamna, n primul rnd, respectul fata de sine nsusi. n acelasi timp nu-l rasfatati
neconditionat, pentru ca, mai trziu, va deveni extrem de vulnerabil la influentele anturajului,
care, uneori, pot avea efecte negative foarte greu sau chiar imposibil de controlat.
Revenind la influenta situatiilor sociale obisnuite, de multe ori ea poate fi mai puternica
dect influenta exercitata n mod direct de catre cei mai versati manipulatori. De aceea
artizanii marilor manipulari imagineaza strategii tocmai pentru crearea unor astfel de situatii
sociale, n care individul este supus presiunilor grupului din care face parte. El realizeaza din
reflex ca este mult mai usor sa te supui regulilor grupului dect sa le ncalci si se adapteaza
situatiei respective imitnd comportamentul celor din jur, fara a mai ncerca sa analizeze cu
detasare respectivele reguli.
Tehnici de manipulare
111
Se ajunge astfel la problema fundamentala: "Care este cea mai buna cale pentru a rezista
manipularilor?" La prima vedere, solutia ideala ar fi izolarea totala de societate. n acest fel
individul se poate detasa complet de influentele exterioare. Metoda a fost aplicata de unii
sihastri, care s-au retras departe de civilizatie, au refuzat orice contact cu semenii si si-au
dezvoltat propria lor filozofie de viata, dupa ani ntregi de suferinta. Metoda nsa nu poate fi
generalizata pentru ca omul este, n primul rnd, o fiinta sociala. Ar exista si o varianta mai
rezonabila a izolarii: individul continua sa traiasca n societate, dar se poate detasa emotional
de anumite aspecte ale vietii. Detasarea nsa atrage dupa sine pierderea suportului social
reprezentat de familie, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, ntmpinati tot timpul cu
raceala, vor ajunge sa evite contactul direct cu individul. Treptat, sentimentul de singuratate
se va amplifica, putnd duce chiar la aparitia unor manifestari paranoide.

Ne aflam astfel n fata unui veritabil paradox. Detasarea de societate, pentru a evita orice
contact prin intermediul caruia am putea fi manipulati, este absurda. n acelasi timp,
implicarea totala, sincera, plina de pasiune n viata sociala ne poate face extrem de vulnerabili
la influentele exercitate de artizanii manipularii.
Si totusi, omul este o fiinta sociala. Marile sale mpliniri se pot atinge numai n cadrul
societatii. Fiecare dintre noi doreste sa experimenteze cele mai profunde sentimente, sa aiba
prieteni de nadejde, sa poata actiona asa cum i dicteaza inima, sa-si traiasca viata din plin.
Acest lucru poate fi realizat si fara a cadea victima manipularilor prezente n fiecare moment
al existentei noastre, utilizndu-se o a treia cale, prin care paradoxul de care vorbeam mai sus
poate fi evitat. n acest sens, nu mai este vorba de a alege ntre detasare si implicare, ci de a
alterna cele doua stari, astfel nct perioadele de traire la cote nalte sa fie urmate de scurte
intervale de detasare. Din cnd n cnd este bine sa ncercam o detasare totala de problemele
zilnice si sa ne analizam "la rece" actiunile, sentimentele, alternativele alese ntr-o situatie sau
alta, pentru a gasi cele mai bune solutii pentru viitor. Oscilarea permanenta ntre acesti doi
poli (detasarea si impli-carea) este singura modalitate de a evita, pe ct posibil, manipularile
zilnice.
Evident, se pune problema cnd sa ne analizam viata ,4a rece" si cnd sa traim din plin.
Pentru ca nu trebuie sa ajungem obsedati de pericolul manipularilor. Acestea au existat, exista
si vor exista, ct timp va fiinta societatea umana. Ceea ce ne intereseaza este ca ele sa nu ne
transforme n sclavii unor indivizi lipsiti de scrupule, sa nu ne lipseasca de bucuriile simple
ale vietii, sa nu ne transforme n niste "legume".
Unii si aleg timpul detasarii seara, nainte de culcare. Un fost profesor universitar al
subsemnatului spunea, cu toata seriozitatea, ca n perioada studentiei sale obisnuia sa-si puna
caciula pe masa, n fata patului, si sa-i vorbeasca nainte de a adormi. O considera ca pe un
alter ego al sau, si n cadrul acelui "dialog"-monolog recapitula tot ceea ce facuse n timpul
zilei, si bune si rele, pentru a analiza consecintele si a alege cea mai buna solutie pentru a
doua zi. Este un exemplu. Uneori nsa problemele sunt complexe si "analiza de seara" poate
conduce spre insomnii cu efect stresant.
Nu poate fi data o reteta generala, nsa exista diverse modalitati pentru a ne da seama
imediat cnd se impune momentul de detasare. Profesorul Philip Zimbardo si colega sa Susan
Andersen, de la Universitatea Stanford, California, au desfasurat numeroase studii, n urma
carora au cristalizat principalele metode prin care putem identifica momentele n care suntem

supusi manipularilor. De asemenea, ei arata cum ne putem detasa n astfel de momente si, mai
ales, care sunt principalele strategii de a rezista influentelor.
Bogdan Ficeac
112
n continuare vom trece n revista cele mai importante asemenea strategii, mpreuna cu
cteva exemple pentru fiecare.
Identificarea discontinuitatilor
De obicei, marile minciuni sunt ascunse sub un nvelis de aparenta normalitate. Si totusi
"camuflajul" nu poate fi niciodata perfect. ntotdeauna, mai devreme sau mai trziu, apare
ceva "n neregula", ceva ce "nu se potriveste". De fiecare data, astfel de momente trebuie sa
reprezinte pentru noi semnale de alarma.
Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, cel care a determinat sinuciderea colectiva a
peste noua sute de oameni, le promitea adeptilor sai o viata idilica n jungla Guyanei: climat
blnd, mncare din abundenta, munca usoara, sanatate si viata vesnica. Realitatea a fost exact
pe dos: climat ucigator, munca extenuanta, hrana insuficienta, tntari, boli, decese. Unii dintre
sectantii care nu fusesera nca subjugati total vointei lui Jones si-au dat seama nca din
momentul sosirii n Guyana ca promisiunile pastorului sunt vorbe n vnt. Si totusi marea
majoritate a adeptilor nega evidentele si credea nestramutat n cuvintele lui Jones care le
spunea ca, oricum, viata lor putea fi considerata un rai n comparatie cu "infernul" ce pusese
stapnire pe lume. Cei care au reusit sa se salvaze naintea tragediei finale au fost tocmai cei
care si-au dat seama ca "ceva nu se potriveste", ca exista o discrepanta evidenta ntre
promisiunile pastorului si realitatea nconjuratoare. La rndul sau, Richard Clark, cel care a
condus prin jungla un grup de evadati din Jonestown, chiar n dimineata de dinaintea
tragediei, spunea: "nca de cnd am cobort din avion am simtit ca nu era n regula ceva."
Regimurile comuniste au colapsat atunci cnd tot mai multi oameni au nceput sa simta
discrepantele uriase dintre promisiunile naltatoare ale ideologilor si nrautatirea continua a
traiului de zi cu zi.
O escrocherie de proportii, descrisa ntr-un cotidian romnesc la nceputul lui 1996, a
esuat din cauza unui amanunt minor ce a atras atentia uneia dintre potentialele victime. Astfel
conducerea unei regii autonome din Bucuresti a intrat n contact cu un grup de oameni de
afaceri romni si italieni, care urmareau ncheierea unor contracte fabuloase cu respectiva
regie. Ei sustineau ca vor contribui cu sute de milioane de dolari, ceea ce, evident, reprezenta

o sansa unica pentru viitorii lor parteneri. La un moment dat, unul dintre negociatorii regiei
autonome a observat ca un membru important al celuilalt grup nu are carti de vizita. Scapare
minora, dar de neacceptat pentru un om de afaceri serios. Convins ca "nu se potriveste ceva",
negociatorul a dispus verificarea partenerilor, care s-au dovedit a fi niste escroci.
Exemplele sunt nenumarate, dar esenta problemei ramne una singura. Atunci cnd
simtim ca "nu se potriveste ceva", ca "nu e n regula ceva", ca "nu merge ceva", este
momentul sa ne detasam si sa analizam lucrurile lucid, cu obiectivitate si calm, pentru a vedea
care este sursa reala a respectivei discontinuitati. Trebuie sa-i judecam si sa-i evaluam pe cei
cu care intram n contact nu numai dupa ceea ce spun, ci si dupa ceea ce fac. Iar cnd distanta
de la vorba la fapta este considerabila, nseamna ca "nu merge ceva". Foarte multi escroci si
datoreaza succesele unei abilitati nnascute de a-si nvalui interlocutorii n vorbe frumoase si
n promisiuni ce nu au nici o legatura cu realitatea.
Tehnici de manipulare
113
n general, cnd simtim ca n adncul sufletului nostru persista o nemultumire (semn al
disonantei cognitive), nseamna ca este momentul unei analize "la rece" a situatiei n care ne
aflam, pentru a lua ct de repede posibil o decizie n privinta viitorului. Neglijarea acestor
nemultumiri interne, ignorarea lor conform principiului "lasa ca trece" ne pot duce uneori n
situatii ce par fara scapare. n fond, libertatea de optiune, n adevaratul sens al cuvntului,
impune mai nti analiza obiectiva a situatiei, pentru ca abia dupa aceea sa fie cautata solutia
optima.
Alternnd trairile intense cu momentele de detasare destinate analizelor, ne putem
dezvolta un anume scepticism si un simt critic n masura sa ne ofere posibilitatea de a depista
la timp influentele nedorite carora le suntem supusi.
Observarea normalitatii aparente
Cele mai eficiente tehnici de manipulare se bazeaza pe crearea unei aparente de
normalitate. Pentru a avea succes, agentii de influenta trebuie sa actioneze n asa fel nct sa
nu atraga atentia celor din jur. Raportndu-ne la subcapitolul precedent, ei sunt foarte atenti sa
nu le dea ocazia celorlalti de a observa ca "nu se potriveste ceva". Cersetorii, chiar si cnd
venitul lor lunar l depaseste de cteva ori pe cel mediu pe economie, se mbraca ntotdeauna
n zdrente, umbla murdari, si pun n evidenta ranile (de multe ori intentionat) pentru a strni
mila trecatorilor. Marii escroci se mbraca ntotdeauna elegant, folosesc un limbaj elevat, se

comporta aidoma oamenilor de afaceri veritabili. De multe ori, potentialele victime nici nu
mai verifica identitatea celor cu care stau de vorba de teama sa nu-i "ofenseze". ntotdeauna
cei care si asuma o alta identitate ncearca sa se comporte, sa vorbeasca, sa se mbrace
precum cei pe care i imita, pentru ca potentialelor victime sa le fie indus sentimentul de
normalitate menit sa adoarma vigilenta.
Comportamentul civilizat, respectul si sentimentele de prietenie fata de cei din jur nu sunt
echivalente cu a le acorda, neconditionat, o ncredere absoluta. ntotdeauna, un minim simt
critic este bine venit. Chiar si cei mai apropiati noua tind, uneori, sa ne exploateze slabiciunile
pentru a-si satisface un interes, sau cum spun batrnii, ncearca "sa ne apuce un deget, pentru
a ne lua toata mna".
La nivel macrosocial, toate regimurile, indiferent de ce orientare ar fi acestea, ncearca sa
induca oamenilor obisnuiti sentimentul de normalitate, n masura sa justifice actiunile
guvernamentale si sa confere un spor de autoritate suprastructurii. Acest lucru se realizeaza, n
principal, prin controlul informatiilor, n anii cincizeci, guvernul Statelor Unite a refuzat sa
avertizeze cetatenii din Nevada asupra pericolului caderilor radioactive produse n urma
testelor nucleare. Oamenii au crezut n starea de formalitate" si nu si-au parasit asezarile,
pentru ca abia mult mai trziu sa fie dezvaluita incidenta crescuta a cazurilor de cancer din
Nevada.
n cazul accidentului nuclear de la Cemobl, autoritatile au refuzat sa ofere informatii
opiniei publice, iar cnd dezastrul nu a mai putut fi ascuns, au ncercat sa-l minimalizeze ct
de mult posibil. Echipele de interventie nu au fost avertizate asupra pericolului real la care se
expun, locuitorii din mprejurimi au fost linistiti cu comunicate false, iar dupa zece ani s-a
dovedit ca mii de oameni au murit nevinovati, n chinuri groaznice, tocmai din dorinta
guvernului de a pastra aparenta de "normalitate", pentru a nu-si sifona "imaginea".
Bogdan Ficeac
114
n Romnia postrevolutionara, si nu numai, cuvntul de ordine n toate ministerele este
pastrarea secretului asupra tuturor nemplinirilor si esecurilor, pentru a da impresia populatiei
ca tranzitia decurge "normal". De cte ori ziarele independente publica documente
compromitatoare la adresa suprastructurii, prima masura este demararea unei anchete pentru a
se depista scurgerea de informatii. Din pacate, n majoritatea cazurilor, aceasta ramne si
singura masura luata de guvernanti. De multe ori, ncrncenarea autoritatilor de a pastra

aparenta de normalitate ajunge sa frizeze absurdul. Astfel, dupa revolutia din decembrie 1989,
Romnia a fost zguduita de demisiile rasunatoare ale unor importanti functionari de stat (seful
Garzii Financiare, seful Inspectoratului General de Politie, seful Serviciului de
Contrainformatii al Armatei etc), care au ncercat, prin gesturile lor, sa arate ca "nu merge
ceva n tara", respectiv ca fenomenul coruptiei a cuprins cele mai nalte straturi ale
suprastructurii. Reactia Puterii, n toate aceste cazuri, a fost debarasarea de acesti functionari
incomozi, care au stricat impresia de "normalitate". Sondajele de opinie arata ca efectul a fost
exact contrar celui urmarit de autoritati. Omul obisnuit resimte tot mai acut pericolul
coruptiei, al coagularii structurilor crimei organizate n sferele nalte ale Puterii, n ciuda
mesajelor linistitoare venite "de sus", conform carora, "totul este normal".
Revenind la presa independenta, n orice stat civilizat, ea este considerata "cinele de
paza al democratiei", n sensul ca menirea ei este aceea de a sanctiona prompt orice
discontinuitate, orice fapt "ce pare n neregula". Din acest motiv, presa se afla ntr-o
permanenta opozitie cu tendinta autoritatilor de a pastra aparenta de normalitate. Iar acuzele
venite din partea autoritatilor, conform carora ziarele independente sunt vinovate de imaginea
proasta a suprastructurii n ochii cetatenilor, pentru ca nu reflecta n paginile lor si faptele
pozitive (cte ar fi acestea), nu reprezinta dect tot o tehnica de manipulare (cea a "tintelor
false"), prin care se ncearca transferarea esecurilor autoritatilor n sarcina presei, n realitate,
responsabilitatea pentru imaginea proprie revine n ntregime autoritatilor, n timp ce menirea
ziarelor independente, dupa cum spuneam, este aceea de a observa discontinuitatile, pentru a-i
oferi cititorului posibilitatea sa analizeze obiectiv situatiile si sa se poata hotar n perfecta
cunostinta de cauza cu ce formatiune politica va vota atunci cnd va veni vremea alegerilor.
Un alt exemplu de aplicare a acestei tehnici privind "aparenta de normalitate" n Romnia
postdecembrista este dat de interviurile acordate presei de catre cei incriminati n raportul
"Apartamentul" (raport efectuat de o comisie parlamentara speciala, avnd ca obiect
repartizarea ilegala de locuinte unor nalti demnitari). Cei intervievati au raspuns cu
nonsalanta ca ei au obtinut locuintele n mod "normal", ca urmare a unor cereri facute, "ca tot
omul", forurilor n drept sa acorde respectivele spatii locative. n acest caz, aparenta de
normalitate a fost contrazisa flagrant de criza de locuinte existenta n Romnia acelei
perioade. Cei incriminati au utilizat respectiva tactica tocmai pentru a ascunde traficul de
influenta si ilegalitatile prin care si-au obtinut locuintele si, din pacate, ca n multe alte cazuri
flagrante, nu s-a luat nici o masura n privinta lor. Spunem din pacate, pentru ca perpetuarea

unei asemenea stari are repercusiuni mult mai grave dect ar parea la prima vedere. Treptat, n
constiinta publica se insinueaza ideea ca adevarata stare de "normalitate" n Romnia este cea
n care structurile crimei organizate se afla la putere, n care orice ilegalitate este permisa daca
ai "spatele asigurat". Oamenii ajung la concluzia ca este mult mai simplu si mai profitabil sa
ti cauti protectori pentru a ncalca legea, dect s-o respecti. Se creeaza astfel un nou sistem de
valori, o noua mentalitate, ce nu au nimic comun cu cele existente n tarile cu democratie
autentica. Iar trecerea spre o normalitate reala va fi mult mai grea si mai chinuitoare. Daca va
mai fi vreodata...
Revenind la modalitatile propriu-zise de detectare a normalitatii aparente n viata de zi cu
zi si la strategiile de evitare a influentei manipulatorilor n astfel de cazuri, trebuie remarcata
dificultatea si caracterul complex al acestora. Artizanii manipularii depun eforturi
Tehnici de manipulare
115
considerabile pentru a evita aparitia oricarei discontinuitati. Si totusi posibilitati de aparare
exista. Respectarea unor reguli de protocol foarte rigide nu impune neaparat supunerea
neconditionata fata de acestea. Respectarea oricaror legi, norme si regulamente, scrise sau
nescrise, nu nseamna abandonarea judecarii lor cu un ochi critic, mai ales n cazurile n care
ele afecteaza, chiar si ntr-o mica masura, drepturi fundamentale precum cele la libera
exprimare, asociere sau informare. Testarea unor asemenea reguli se poate face printr-o
minora ncalcare a lor pentru a observa consecintele. Daca reactia este disproportionat de
mare si de violenta, nseamna ca "nu e n regula ceva" si trebuie sa reevaluam situatia,
eventual prin adunarea unor informatii suplimentare referitoare la cei cu care am intrat n
contact sau la respectiva situatie sociala.
n general, o anumita relaxare dublata de un spirit nonconformist sunt necesare n
asemenea situatii pentru pastrarea capacitatii de analiza lucida, n masura sa sesizeze aparenta
de normalitate.
Sesizarea falsei similaritati
Marii artizani ai manipularii nu se multumesc doar cu controlul total al victimelor. Ei
devin cei mai buni prieteni ai acestora, le capteaza afectiunea si respectul, putnd astfel sa le
influenteze mult mai eficient.
Cu trei decenii n urma, n Statele Unite, un anume George Whitmore Jr. a recunoscut
asasinarea a doi activisti socialisti, dupa ce fusese supus unor interogatorii ndelungate. El nu

numai ca a scris o marturisire de saizeci si una de pagini, dar a dorit sa-si exprime n mod
public admiratia fata de anchetator, pe care ajunsese sa-l respecte mai mult dect pe propriul
lui parinte. Pentru anchetator, aceste sentimente de admiratie reprezentau dovada suprema a
abilitatii sale de a intra "pe lungimea de unda" a acuzatului, de a-i capta ncrederea si de a-l
determina, n cele din urma, sa faca marturisiri complete. Evenimentele ulterioare au
demonstrat fara dubiu ca Whitmore fusese adus n situatia de a recunoaste un dublu asasinat
pe care, de fapt, nu el l comisese!
Pentru a fi eficienti, manipulatorii ncearca, n primul rnd, "sa se bage sub pielea"
victimei. Ei imita felul de a se comporta al celuilalt, i mpartasesc idealurile si temerile, i
capteaza ncrederea si prietenia. Apoi, atentia se muta imperceptibil dar continuu spre zona ce
l intereseaza pe manipulator. Victima se misca mai greu, nsa ncrederea pe care deja o are n
noul prieten o face sa nu sesizeze deplasarea, mai ales cnd partenerul stie exact cnd sa
foloseasca un gest prietenesc sau un zmbet de ncurajare. n final, victima sufera o
transformare completa, de care nici macar nu-si da seama. Variante ale unor asemenea
procedee se ntlnesc, spre exemplu, n relatia dintre anchetator si detinut sau ntre detinut si
colegii sai de celula, veterani, n cadrul procedeelor de spalare a creierului despre care am
vorbit ntr-un capitol anterior.
Dar falsa similaritate apare si n situatii dintre cele mai simple, cnd manipulatorul
actioneaza uneori din instinct, fara un plan dinainte stabilit. n subcapitolul precedent
vorbeam despre legarea unor prietenii. Fiecaruia dintre noi i se pare "normal" ca noul amic sa
aiba aceleasi idealuri, aceleasi obiceiuri, acelasi mod de a se mbraca sau de a vorbi. ntr-un
anume fel ne recunoastem n el, primim o confirmare a faptului ca ceea ce facem, gndim sau
simtim noi este corect, de vreme ce si altii se manifesta la fel. Treptat, ncrederea pe care o
Bogdan Ficeac
116
avem n noi nsine se transfera asupra noului prieten, iar spiritul critic se diminueaza tot mai
mult. Devenim astfel victime usoare ale celor care folosesc aceasta tehnica a falsei
similaritati.
Pentru a ne feri de astfel de situatii este necesar sa analizam cu atentie comportamentul
noului partener de relatie, sa vedem daca supraliciteaza ntr-un anume context si de ce, sa
facem diferenta ntre ceea ce vorbeste sau promite si ceea ce face cu adevarat, sa-i cerem, din
cnd n cnd, cte o dovada ct de mica, dar concreta, de prietenie.

Este adevarat ca exacerbarea unui asemenea comportament critic fata de orice noua
cunostinta ar putea sa ne mpiedice sa traim din plin. Permanenta nencredere n ceilalti,
banuielile, teama de a nu fi nselati nu pot ramne nesesizate prea mult timp de catre cei din
jur si ar putea sa ne izoleze. Probabil, n marea majoritate a cazurilor, este mai bine sa-i
privim pe oameni cu ncredere, chiar cu riscul de a fi dezamagiti mai trziu. Pentru ca toate
astea tin, n ultima instanta, de farmecul vietii. De fapt, secretul supravietuirii decente nu
consta n a ne comporta ca si cum am trai ntr-o lume de dusmani, ci de a nvata din greselile
noastre si ale celorlalti Acceptnd ca am gresit n anumite situatii, chiar si numai pentru faptul
ca ne-am lasat amagiti, ne va fi mult mai usor, dupa aceea, sa ne ferim.
Identificarea competentei aparente
Dincolo de credibilitatea reala a unei persoane, pe cei din jur i impresioneaza
competenta, ncrederea si siguranta de sine pe care aceasta o manifesta. Oamenii puternici
fascineaza nu numai prin ceea ce spun, ci si prin tonalitatea vocii, prin gesturi, prin postura.
Cineva care se uita direct n ochii interlocutorului, sta foarte aproape de acesta si vorbeste
raspicat, reuseste foarte usor sa se impuna.
Pe de alta parte, cei usor influentabili manifesta o permanenta stare de incertitudine, att
prin ceea ce spun, ct, mai ales, prin ceea ce nu spun. Ezitari minore precum pauzele n
vorbire sau blbielile pot fi usor de manipulat pentru ca ele exprima, n acel moment, o
judecata confuza, deci o vulnerabilitate sporita a celui n cauza. Multe dintre manualele
destinate vnzatorilor din tarile occidentale le ofera acestora sfaturi privind exploatarea celor
mai nensemnate gesturi si ezitari ale potentialilor cumparatori.
Foarte multi manipulatori si creeaza cu atentie o imagine de indivizi puternici,
competenti, siguri pe ei nsisi, destinata sa-i intimideze pe cei cu care vin n contact. Liderii
sectelor extremiste si construiesc o aura de mister indescifrabil n jurul lor, folosesc un limbaj
specific, "accesibil doar initiatilor" (chiar daca nu semnifica nimic concret), tocmai pentru a-i
putea subjuga mult mai usor pe novici. Conducatorii sistemelor totalitare, de asemenea, si
bazeaza ideologia pe "fundamente stiintifice", se comporta ca veritabile figuri mesianice, mai
presus de orice banuiala, se erijeaza n detinatori ai adevarului absolut, dincolo de
"ntelegerea" maselor de manevra. Pna si cele mai nesemnificative gesturi sunt supuse
necesitatii de a-si crea o imagine de competenta absoluta. Astfel orice activist este obisnuit
din start sa se adreseze celor din afara ierarhiei, indiferent de vrsta sau competenta reala a
acestora, cu "tu", "mai" sau chiar sa foloseasca expresii triviale pentru a-si demonstra

"superioritatea".
Tehnici de manipulare
117
Puteti sa ncercati si singuri un experiment. Atunci cnd un functionar va vorbeste taios,
la per tu, raspundeti-i n acelasi fel. De multe ori l veti vedea cum si ndulceste tonul vocii si
trece la pronumele de politete.
Cum se poate rezista unor situatii n care cei cu care venim n contact exercita o putere de
fascinatie greu de evitat? Primul pas este acela de a analiza raspunsurile "programate" pe care
acestia le asteapta de la noi si de a refuza rostirea lor n caz ca nu sunt justificate. Niciodata nu
trebuie sa acceptati un lucru ce vi se pare "ciudat" doar din cauza presiunii si a insistentelor
celuilalt. n marea majoritate a cazurilor, o amnare este bine venita pentru judecarea la rece a
situatiei. n acelasi timp, refuzul de a accepta neconditionat premisele impuse de cineva, cu
aparenta de credibilitate sau competenta, va poate stimula ncrederea n propria
dumneavoastra persoana, echilibrul si gndirea lucida.
Daca va considerati o persoana usor influentabila, gnditi-va ca totusi fiecare fiinta
umana, cu calitatile si defectele ei, este unica n felul sau. Poate ca tocmai cei care vi se par
puternici au la rndul lor slabiciuni ascunse, mult mai grave dect simpla dumneavoastra
timiditate, de care ei ncearca sa profite. Reacti-vati-va n memorie un episod din viata
dumneavoastra n care v-ati simtit puternic(a), n care v-ati bucurat de respectul si admiratia
celor din jur. Pastrati aceasta imagine numai pentru dumneavoastra, ca pe un secret intim, si
gnditi-va la ea ori de cte ori veti ncerca un sentiment de slabiciune. Va fi dovada de
necontestat ca puteti fi o persoana puternica, la fel cu cei care va fascineaza ntr-un moment
sau altul al vietii, sau chiar mai presus de ei. Nu va mai gnditi la amintirile neplacute,
eliminati incertitudinile si analizele interioare descurajante. Concentrati-va atentia asupra a
ceea ce aveti de facut n mod concret, n loc sa va pierdeti timpul cu tot felul de ndoieli fata
de propria dumneavoastra persoana. Asemenea dialoguri interne va pot face extrem de
vulnerabil(a) n fata manipulatorilor care stiu extrem de bine cum sa le observe si sa le
exploateze.
Actionnd, analiznd, negociind, refuznd sa colaborati sub presiune, veti fi mult mai
greu de influentat.
Sesizarea confuziei cognitive
De multe ori, la nivel macrosocial, dar nu numai, indivizii sunt integrati unei "lumi mai

bune" prin exploatarea erorilor din vechiul mod de viata, dar, mai ales, prin controlul
informatiilor. Artizanii manipularii apeleaza la analogii false, la distorsiuni semantice, la
etichetari retorice, ajungnd pna la rescrierea istoriei sau la "reinventarea" unor stiinte
fundamentale, pentru a motiva noul sistem social. n acest mod, individul e mpiedicat sa
perceapa realitatea asa cum este, limitndu-se la a trai ntr-o lume iluzorie, n care simbolurile
nlocuiesc concretul.
n coagularea societatilor bazate pe ideologia comunista, un rol fundamental l-a avut
reconsiderarea istoriei, pe principiul orwellian, conform caruia "cel care controleaza prezentul
controleaza trecutul, iar cel care controleaza trecutul controleaza si viitorul". n capitolul
dedicat sistemelor totalitare am vazut, pe larg, cum s-a actionat pentru crearea "omului nou",
pentru impunerea unei noi mentalitati, pentru redefinirea culturii s.a.m.d. nsa utilizarea
confuziei cognitive se aplica si n cazuri de manipulari medii sau mici, pentru a cstiga
controlul asupra individului.
Bogdan Ficeac
118
n general, ori de cte ori sesizati ca o explicatie este neclara, ca unele generalitati sunt
extrem de vagi, ca mesajele transmise de diversi vorbitori sunt retorice, confuze ori
neconforme cu realitatea, nseamna ca "nu merge ceva". n majoritatea cazurilor, pentru a
escamota realitatea sau pentru a-si ascunde obiectivele reale, diversi indivizi ncearca sa
apeleze la noi constructii semantice, la etichetari neobisnuite sau la teorii cu aparenta de
fundamentare stiintifica. Spre exemplu, pentru ca tranzitia n Romnia postrevolutionara a
nregistrat nenumarate poticneli, ea a fost calificata drept "originala", aceasta eticheta fiind
considerata suficienta pentru a motiva esecurile "inevitabile", dar si pentru a induce ideea ca,
desi "originala", tranzitia exista si avanseaza triumfal. Nici unul dintre utilizatorii acestei
etichete nu a explicat vreodata, n mod concret, ce ntelege prin termenul de "original". Daca
analizam programele partidelor de pe scena politica romneasca vom vedea ca multe, chiar si
dintre cele cu aderenta semnificativa la electorat, nu au o doctrina clara, aceasta fiind nlocuita
cu generalitati extrem de vagi si de confuze. Si exemplele pot continua la nesfrsit.
Pentru a scapa de tentativele de influentare prin inducerea unor astfel de confuzii
cognitive, cea mai eficienta cale este aceea de a pune mereu ntrebari. Atunci cnd ceva vi se
pare neclar, ntrebati pna va lamuriti. Foarte multi agenti de influenta ncearca evitarea unor
raspunsuri concrete prin crearea unui sentiment de jena n interiorul celui care este nelamurit.

Fie indirect, printr-o privire severa sau ironica, fie direct, prin fraze, uneori chiar brutale, de
genul: Esti prea prost sa ntelegi! Cum poti sa pui asemenea ntrebari? Te credeam mai
destept! Esti prea nervos ca sa judeci cu luciditate! s.a.m.d. n astfel de cazuri, cel mai indicat
este sa aplicati "metoda Ion Roata", ntrebnd la modul foarte nevinovat: Domnule, explicatia
dumneavoastra este excelenta, dar prea elevata pentru mine. Ati putea sa repetati concret, n
cteva cuvinte, ce ati vrut sa spuneti? Evident, n functie de situatie si de interlocutor, puteti
folosi un ton serios sau mucalit, puteti reformula ntrebarea, puteti gasi alte variante. Esential
este sa ntrebati.
Sesizarea confuziei emotionale
Cel mai puternic instrument de manipulare a individului este apelul la sentimentele sale.
Artizanii manipularii elaboreaza strategii, uneori extrem de complexe, pentru a trece de
bariera ratiunii catre emotiile individului, pentru a-i exploata cele mai ascunse dorinte sau
temeri, mergnd pna la activarea instinctului fundamental de conservare. Ei urmaresc cu
atentie ce anume asteapta subiectii ntr-o anume situatie sociala, care sunt sursele de teama
sau de inducere a unui sentiment de vinovatie, ce interese sau dorinte intime se manifesta, mai
mult sau mai putin vizibil, la un anumit moment dat. Cunoscnd toate acestea, este foarte usor
apoi pentru manipulatori sa vina n ntmpinarea necesitatilor emotionale ale indivizilor, sa le
cucereasca ncrederea si sa-i subjuge, fara ca ei sa-si dea seama. Sau daca realizeaza ca au fost
manipulati, de cele mai multe ori este prea trziu pentru a mai face ceva.
Diane Louie, o supravietuitoare a tragediei din jungla Guyanei (a facut parte din grupul
de fugari, condus prin jungla de Clark, n dimineata de dinaintea masacrului), povestea o
amintire dureroasa din viata ei. ntr-o zi s-a mbolnavit din cauza unui virus intestinal si a fost
dusa la infirmeria din Jonestown. Ceva mai trziu, Jim Jones a venit la patul ei si a ntrebat-o:
Cum te mai simti? Ea s-a cufundat n paturi, evitnd sa-l priveasca n ochi. Ai vrea sa
mannci ceva anume?, a continuat Jones. Diane si-a amintit atunci de locuinta ei mizerabila,
de gndacii din mncare, de munca istovitoare, de toate promisiunile cu care Jones i-a nselat
pe ea si pe ceilalti si a raspuns: Nu. Totul e n regula. Ma simt mai bine. Mult mai trziu avea
Tehnici de manipulare
119
sa declare: Am stiut atunci ca, daca acceptam vreo favoare, i-as fi apartinut pentru totdeauna.
De aceea n-am vrut sa-i datorez nimic. Cum spuneam, Diane Louie a fost unul dintre foarte
putinii supravietuitori ai tragediei finale.

n sistemele totalitare, o strategie extrem de complexa este pusa n miscare pentru

exploatarea sentimentului de vinovatie. Sunt imaginate noi pacate, se ntocmesc dosare,
individul este permanent amenintat cu ceea ce ar putea sa i se ntmple daca nu respecta
normele impuse de regim. Dar strategia este aplicata, n continuare, si dupa colapsul
respectivelor sisteme. n Romnia postrevolutionara, santajul a devenit o veritabila politica de
stat. Primul val a fost reprezentat de amenintarile cu publicarea dosarelor ntocmite de
securitate. Cum, ntre timp, opinia publica si-a pierdut interesul fata de trecutul mai mult sau
mai putin tulbure al diferitor personalitati, s-a trecut la cel de-al doilea val, reprezentat de
amenintarea cu dosarele penale. n mod voit, pe de o parte s-a perpetuat haosul legislativ, iar
pe de alta aparatul de justitie a fost facut ineficient prin aruncarea lui ntr-o criza fara
precedent. n acest mod, declansarea urmaririi penale, n marea majoritate a cazurilor n care
sunt implicate personalitati importante, a ramas n ntregime la latitudinea celor aflati la
putere. n consecinta, ori de cte ori interesele Puterii o cer, dosarele penale ale unor opozanti
sunt trimise justitiei. n acelasi timp, cnd aceleasi interese o cer, procesele sunt stinse si
afacerile musamalizate pna la noi ordine.
Dar manipularile bazate pe confuzia emotionala nu se limiteaza numai la exploatarea
sentimentelor de vina sau de teama. Extrem de subtila este exploatarea dorintelor intime ale
indivizilor. O locuinta confortabila, o deplasare n strainatate, o functie importanta s.am.d.,
oferite la momentul oportun, pot crea sentimente de recunostinta extrem de puternice, prin
care chiar si cei mai aprigi dusmani pot fi redusi la tacere. De asemenea, diversele cadouri,
atragerea n anumite afaceri, n care mirajul banilor poate ntuneca ratiunea, pot deveni mai
trziu instrumente extrem de eficiente pentru santajul sentimental si chiar pentru cel cu
conotatie penala.
Necesitatile sexuale ale indivizilor si cele mai ascunse dorinte ale acestora n domeniu pot
fi si ele exploatate pentru a genera posibilitati de santaj ulterioare. Scandalul de la "Sexi
Club", din Bucuresti, este elocvent n acest sens. Desi, n nenumarate interviuri, oficialitatile
au vorbit despre zeci de casete pe care fusesera nregistrate, cu camere ascunse, delirurile
sexuale ale unor importante personalitati ale vietii publice romnesti, respectivele nregistrari
nu au constituit niciodata obiectul vreunei anchete serioase, ele fiind destinate exclusiv
santajului la nivel nalt.
Cobornd la nivelul strazii, trebuie remarcat ca pna si cel mai banal cersetor se bazeaza,
n activitatea lui, pe inducerea unui sentiment de vina (alaturi de mila) n sufletele trecatorilor,

pentru faptul ca ei sunt bine mbracati, n general bine hraniti, n timp ce el sufera de foame
sau de frig. La fel, nenumarati escroci se dau drept gunoieri, controlori, politisti, angajati ai
unor asociatii de caritate etc, exploatnd sentimentele pe care oamenii le au fata de
respectivele institutii sau organizatii.
Pentru a sesiza ncercarile de manipulare ce se fac asupra noastra pe baza confuziei
emotionale, ar trebui sa ne inducem cteva momente de detasare, de analiza lucida, ori de cte
ori simtim ca abuzeaza cineva de sentimentele noastre, cnd avem un disconfort psihic, sau
cnd sesizam ca "ceva nu este n ordine". ncercnd sa gasim cauzele acestor activari
emotionale, am putea, n multe cazuri, sa vedem daca sentimentele avute n acel moment sunt
provocate cu un scop anume sau au o motivatie ce nu tine neaparat de manipulare.
Bogdan Ficeac
120
Si totusi, este foarte greu sa actionam astfel n toate mprejurarile, deoarece ar trebui sa
apelam la momentele de detasare cel putin de cteva ori pe zi. O asemenea metoda se impune
doar atunci cnd ntr-adevar simtim ca presiunea emotionala a atins cote ngrijoratoare. n
rest, cel mai indicat ar fi sa ne luam cteva masuri elementare de precautie.
Nu va dezvaluiti niciodata, mai ales n prezenta strainilor sau a unor cunostinte
ntmplatoare, dorintele intime, punctele vulnerabile, temerile sau incertitudinile. Vorbiti ct
mai putin despre trecutul dumneavoastra, nu va lasati antrenati n confesiuni ce nu si au
rostul, evitati sa va deschideti sufletul n fata oricui. Chiar si cel mai bun prieten se poate
folosi, cndva, de secretele pe care i le-ati destainuit numai lui.
Evitati tentatiile de orice fel. n general, darurile nu cad din cer. Gnditi-va, nainte de a
accepta generozitatea cuiva, la ce v-ar putea duce un firesc sentiment de recunostinta. n
Eneida lui Vergiliu, marele preot al Troiei, Laocoon, ncercnd sa-i convinga pe concetatenii
sai sa nu introduca n cetate calul de lemn lasat de ahei pe tarm, n care se afla Odiseu
mpreuna cu soldatii sai, s-a adresat multimii cu o fraza devenita celebra: Timeo danaos el
dona ferentes (Ma tem de danai chiar si cnd aduc daruri). Dupa cum se stie, din nefericire,
temerea batrnului preot s-a dovedit ntemeiata. Nu ar fi rau sa va amintiti acest episod ori de
cte ori cineva la care nu va asteptati va ofera daruri.
Jocul de-a "alegerea"
n tarile cu sistem concurential veritabil, cei mai versati vnzatori nu se multumesc doar
a-l determina pe client sa cumpere unul dintre produsele oferite de ei, ci continua discutia

pentru a-l convinge ca "a facut cea mai buna alegere". n acest fel se creeaza o legatura subtila
ntre ei si cumparator, care l va determina pe acesta sa le devina client permanent. Mai mult,
ndata ce simt ca omul este decis sa faca o cumparatura n magazinul lor, i prezinta mai multe
sortimente, cu preturi din ce n ce mai ridicate si de calitate superioara, accentund pe faptul
ca "alegerea i apartine". Evident, au grija sa-i induca sentimentul ca posibilitatea de alegere
se refera la ce anume sa cumpere, nu la daca sa cumpere ceva ori nu. n caz ca respectivul
cumparator nclina sa ia un produs ieftin, i prezinta n continuare calitatile suplimentare ale
marfurilor de acelasi gen, dar mai scumpe, sugerndu-i ca depinde numai de el daca vrea sa ia
un lucru prost la un pret mic sau accepta sa dea ctiva bani n plus pentru a avea o marfa ntradevar
de calitate.
Tehnica respectiva nu se aplica doar n domeniul comercial. O varianta a ei este
reprezentata de strategia "fructului oprit". Liderii unor secte extremiste, precum si
conducatorii unor organizatii cu iz ocult imagineaza tot felul de ritualuri initiatice, care sa
presupuna ct mai multe eforturi din partea novicelui pentru a le parcurge. n acest mod,
satisfactia finala a noului adept, precum si fidelitatea sa fata de secta sau organizatie vor fi
incomparabil mai mari dect n cazul unei acceptari formale. Psihologii Jack si Sharon Brehm
au publicat n 1981 rezultatul unor studii prin care se constata ca, cu ct sunt mai severe
restrictiile impuse individului, cu att dorinta acestuia de a le nfrunta este mai mare. Tentatia
"fructului oprit" i da individului sentimentul ca nu are dect o optiune, celelalte fiind
nedemne de atentie. Tehnica a fost aplicata si de multe partide extremiste, care, mai ales
atunci cnd au fost scoase n afara legii, au reusit sa adune un numar record de adepti, n
special prin exagerarea persecutiilor la care au fost supuse sau chiar prin inventarea unor
pogromuri ori atentate la adresa membrilor lor.
Tehnici de manipulare
121
Pentru a rezista acestui joc de-a "alegerea", este necesar sa luam n considerare,
ntotdeauna, si variante despre care nu ni se vorbeste. Spre exemplu, imaginati-va ca sunteti
ntr-un bombardier si vi se adreseaza ntrebarea: Cte bombe ar trebui sa aruncam? Una,
doua, sau zece? Nu este necesar sa spuneti cte. Puteti foarte bine alege un raspuns neindus
de ntrebare: Nici una. De asemenea trebuie sa analizam de fiecare data, cu atentie, situatii n
care suntem ademeniti cu "fructul oprit". De multe ori, de exemplu, preturile unor produse
sunt artificial ridicate doar pentru ca acestea se vnd ntr-un magazin din care cumpara snobii

sau, mai bine zis, "lumea buna". Exista nsa nenumarate alte magazine, unde se pot gasi
aceleasi marfuri, de aceeasi calitate, la preturi sensibil mai mici, doar ca despre ele nu se
vorbeste.
n general, atunci cnd cineva ne impune sa actionam ntr-un anume fel, putem sa-i
testam intentiile, macar cu o opozitie formala, pentru a-i vedea reactiile. Atunci cnd ni se
ofera posibilitatea de a alege ntre mai multe variante este indicat sa ne gndim daca nu exista
si o alta nementionata de interlocutor, nsa, poate, mult mai favorabila noua. n anumite
situatii, interlocutorul poate insista vehement asupra unei variante numai ca sa ne trezeasca
suspiciunea si sa ne determine sa alegem o a doua posibilitate, favorabila pentru el. Testati-l,
acceptndu-i varianta! Daca are un plan ascuns, va fi luat prin surprindere si se va da de gol.
n orice caz, gnditi-va ca aproape ntotdeauna exista o solutie ce nu a fost luata n calcul.
Poate fi chiar cea de care aveti nevoie.
Gndirea de qrup
Succesul manipularilor pe scara larga depinde, n primul rnd, de modul n care individul
a fost cufundat n anonimatul masei de manevra. Liderii sistemelor totalitare, precum si
conducatorii unor secte extremiste depun eforturi considerabile spre a inocula n mintile celor
pe care i manevreaza sentimentul fidelitatii neconditionate fata de respectivul grup social.
Repetnd la nesfrsit preceptele teoriei bazate pe mpartirea oamenilor n "buni" si "rai", ei i
fac pe adepti sa creada sincer ca fac parte din grupul social "bun", "corect", n timp ce restul
lumii este alcatuit din "rai" si "ticalosi". Orice idee ce nu corespunde respectivei ideologii este
calificata drept eretica sau drept o expresie a tradarii.
Manipularea se realizeaza n special prin controlul informatiilor, dar si prin izolarea
grupului, pentru a evita orice contacte ale membrilor sai cu lumea exterioara. n capitolul
dedicat sistemelor totalitare am vazut, pe larg, n ce mod se face controlul informatiilor,
pentru a permite accesul oamenilor obisnuiti numai la stirile ce sustin politica regimului. De
asemenea, am vazut cum se redefnesc istoria, morala, filozofia, limba, cum se modifica
sistemul educational, cum se da o noua nfatisare oraselor, satelor s.a.m.d., totul pentru a-l
rupe complet pe individ de influentele vechiului mod de viata (de "mentalitatile burghezomosieresti",
"reactionare") si pentru a-l transforma n "omul nou". Aceleasi tehnici se aplica,
la scara redusa si n diverse variante, n orice secta religioasa extremista.
O data ce individul nu mai are nici un contact cu exteriorul si nici o posibilitate de acces
la surse alternative de informatie, identitatea lui se evapora si el va fi integrat grupului.

Comportamentul, gndirea si chiar sentimentele lui se vor adapta noilor standarde, sisteme de
valori, legi si regulamente. Pentru a scapa de chinul interior, determinat de fenomenul
disonantei cognitive, el va ajunge sa creada sincer n noua ideologie sau viziune asupra vietii,
Bogdan Ficeac
122
n noile reguli de grup si va fi mult mai preocupat de alinierea la modul de gndire general,
dect de exprimarea unor pareri critice sau de analiza obiectiva a situatiilor. Cu timpul va
avea chiar impresia ca participa efectiv la luarea deciziilor, ca hotarrile luate "n
unanimitate" sunt cele "corecte", ca noua lume n care traieste este "cea mai buna dintre
toate". Si chiar daca nu este totalmente supus noii ideologii, izolarea fata de lumea exterioara,
intoxicarea cu informatii asa-zis "corecte" si contactul permanent cu o politica ce mparte
totul n "alb" si "negru", "bun" si "rau", "corect" si "incorect" i vor forma un mod de gndire
foarte greu de readus la normalitate.
Izolarea este aplicata si n situatii dintre cele mai comune, pentru a influenta individul sa
faca un lucru sau altul. Politia si interogheaza suspectii n camere goale, fara nici un fel de
mobilier; puscariile, spitalele de boli nervoase, centrele de reeducare sunt locuri izolate,
sectele extremiste se retrag n campusuri unde contactul cu lumea exterioara este inexistent.
Tehnica inocularii unei "gndiri de grup", atunci cnd ea este aplicata unui ntreg sistem
social, e greu de sesizat, dar nu imposibil. Greu n special din cauza faptului ca cel care
sesizeaza la un moment dat ca "nu merge ceva", se vede pus n situatia de a se aseza
"mpotriva curentului general". Si totusi, daca n sistemele totalitare o astfel de atitudine ar
atrage dupa sine pedepse severe, n sistemele democratice ea este posibila fara urmari, iar n
sistemele democratice n curs de cristalizare (precum cele din statele postcomuniste) este
chiar bine venita, pentru a impulsiona formarea unei mentalitati noi, deschise confruntarii
autentice de idei.
Cum putem sesiza daca suntem victime ale acestor tehnici de impunere a unei "gndiri de
grup"? n primul rnd printr-o analiza la rece a comportamentului, a gndirii si a
sentimentelor noastre. Daca am ajuns sa credem neconditionat n anumite idei, desi suntem
pusi n fata a numeroase fapte concrete ce le contrazic, daca i consideram prosti sau dusmani
pe cei care au alte pareri dect ale noastre, daca ne limitam numai la anumite surse de
informatie, ce ne sustin conceptiile, daca ajungem sa dam raspunsuri standard, al caror nteles
profund nici macar nu ne este prea clar, nseamna ca ne aflam sub influenta totala a

manipulatorilor ce ne-au inoculat politica mpartirii tuturor faptelor si ideilor n "albe" si

"negre", n "corecte" si "incorecte". n viata reala exista nenumarate tonuri de gri, nenumarate
variante si nimeni nu se poate crede detinatorul adevarului absolut.
Dialogul autentic, schimbul de idei, recunoasterea greselilor, analiza lucida a faptelor
sunt pasi importanti spre evadarea din mrejele unui asemenea tip de manipulare pe scara
larga. Gnditi-va atunci cnd luati o decizie daca ea reprezinta optiunea dumneavoastra
intima. Nu cumva ati luat-o pentru ca "asa trebuie" sau pentru ca o asemenea hotarre asteapta
de la dumneavoastra cei care deja va manevreaza asa cum vor ei? Atasamentul neconditionat
fata de anumite idei, n ciuda tuturor evidentelor ce demonstreaza contrarul, nu reprezinta un
semn al loialitatii, ci o dovada de rigiditate si chiar de succes al manipularii la care este supus
individul.
Acceptati n cadrul discutiilor, nu doar formal, si parerile celorlalti si analizati-le cu
atentie, atunci cnd sunt sustinute de argumente concrete. De multe ori va pot oferi solutii la
care poate chiar si dumneavoastra v-ati gndit, dar le-ati respins pentru ca nu erau "pe linie"
sau nu conveneau "politicii generale". ncercati sa iesiti de sub influenta celor care judeca
doar n "alb" si "negru", a celor care i considera dusmani personali pe toti cei care au pareri
diferite de ale lor. Iesiti de sub influenta celor care sustin pna n pnzele albe idei contrazise
de realitate, care nu accepta dialogul, care se erijeaza n detinatori ai adevarului absolut.
Tehnici de manipulare
123
Cristalizati-va propriile dumneavoastra opinii prin observarea atenta a realitatii, prin
culegerea informatiilor din ct mai multe surse. Nu uitati ca premisa fundamentala a
democratiei este asigurarea accesului tuturor cetatenilor la surse alternative de informatie.
Numai astfel omul obisnuit poate sa-si aleaga reprezentantii n deplina cunostinta de cauza.
Numai astfel alegerile generale pot fi considerate libere si corecte. Amintiti-va cu cta
nversunare, ani de zile dupa revolutia din Romnia a fost refuzata acordarea licentelor de
emisie unor posturi particulare de televiziune, ce nu puteau fi controlate de autoritati.
Amintiti-va ct de usor au fost chemati minerii la Bucuresti, din cauza controlului
informational total exercitat de puternicii zilei. La sase ani dupa revolutie, cnd televiziunile
si posturile de radio particulare au nceput sa se dezvolte, asemenea manipulari de anvergura
nu mai sunt posibile (sau, oricum, ar fi posibile cu mult mai mult efort din partea
autoritatilor).

nvatati din greselile trecutului, pentru a nu mai gresi din nou.

Structurile impersonale
n sistemele totalitare, orice semn de opozitie este pedepsit sever. De asemenea, n
nchisori, n spitalele de boli mintale, n sectele extremiste, n cazarmi sau n lagarele de
concentrare, conducatorii acestora au un control aproape total asupra existentei celorlalti. Nici
o mpotrivire la reguli nu este admisa.
Atunci cnd presiunea unui sistem autoritar asupra oamenilor obisnuiti devine
insuportabila, apare ntrebarea daca este posibila ori nu vreo cale de salvare sau de razvratire.
Autoritatile din astfel de sisteme si iau de obicei masuri de siguranta, prin angajarea n toate
posturile-cheie ale suprastructurii a unor oameni fideli lor, pe care i pot coordona cu usurinta.
n asemenea cazuri, opozantii sunt mai tot timpul oameni obisnuiti, care nu pot face mare
lucru fara a fi pedepsiti. Mult mai usoara este lupta mpotriva unor astfel de sisteme din afara
lor. Asta daca pot fi gasite cai de evadare.
Si totusi, chiar si n situatiile cele mai lipsite de speranta exista posibilitatea organizarii
unei rezistente interne, ce ar putea da rezultate. Primul pas este analiza atenta a sistemului
pentru a vedea ce schimbari anume sunt posibile. Apoi, cei care formeaza nucleul rezistentei
ncep sa testeze conceptiile si sentimentele intime ale celor din jur, comenteaza unele lucruri
minore, carora regimul nu le acorda prea multa importanta (pentru a demonstra celorlalti ca
pozitia critica este totusi posibila, dar fara a se expune prea mult, n caz ca informeaza cineva
autoritatile). Apoi ncearca sa stabileasca punti de legatura cu cei din jur, axndu-se pe
discutarea problemelor ce i framnta si pe acestia, mpartasindu-le nemultumirile, captndule
ncrederea, determinndu-i sa-si deschida tot mai mult sufletul.
De ndata ce se formeaza un grup de opozanti, nemultumirile acestora fata de sistem vor
fi exprimate n revendicari ale grupului, ce vor fi mult mai greu de anihilat de catre autoritati
dect razvratirile individuale. n acest mod structurilor impersonale ale regimului li se opun
revendicarile impersonale ale unei anumite organizatii.
Astfel, o minoritate puternica poate lupta mult mai eficient mpotriva majoritatii. n
continuare, de ndata ce minoritatea s-a facut cunoscuta, ea poate determina Puterea sa
accepte unele concesii, lucru ce i sporeste prestigiul si i aduce noi adepti. O astfel de
Bogdan Ficeac
124
strategie are destul de putine sanse de succes ntr-un sistem totalitar, nsa variante ale ei sunt

aplicate frecvent n statele ce asigura un anume grad de libertati cetatenesti. Ea este

caracteristica nfiintarii si functionarii unor organizatii cetatenesti, unor grupari ale
minoritatilor nationale sau rasiale s.a.m.d.
Concluzia ce trebuie retinuta din acest subcapitol este ca rezistenta colectiva e mult mai
eficienta dect opozitia individuala, indiferent ct de cunoscuta ar fi persoana n cauza. Din
pacate, acest lucru nu este luat n considerare de diversii veleitari care bntuie scena politica a
statelor postcomuniste. Fragmentarea spectrului politic, sciziunile determinate doar de
vanitatile personale ale unor lideri sau ale altora nu fac dect sa reduca drastic posibilitatea
aparitiei unor formatiuni politice puternice, care sa impulsioneze decisiv tranzitia spre sisteme
democratice autentice.
n statele cu un grad nalt de civilizatie, deja scena politica este dominata de un numar
foarte redus de partide, n multe cazuri numai doua, astfel nct stabilitatea sistemului este
mult mai mare, iar dezorientarea electoratului e minima.
Observarea atenta, detasata, a scenei politice poate releva cu destula usurinta care partide
ncearca sa atraga electoratul, prin diverse tehnici de manipulare, doar pentru satisfacerea
orgoliilor sau a intereselor strict personale ce i anima pe unii lideri de partid ori pe membrii
acestora si care au ntr-adevar un cuvnt de spus n promovarea mecanismelor democratice
autentice si n asigurarea unei cresteri reale a bunastarii tuturor cetatenilor.
n acest capitol am trecut n revista principalele strategii de identificare a tehnicilor de
manipulare si de rezistenta mpotriva lor. Se cuvine totusi o scurta recapitulare, oferind astfel
celor interesati instrumente ct mai eficiente pentru a se sustrage presiunii permanente
exercitate de agentii de influenta. De aceea vom ncheia aceasta carte cu o lista cuprinznd
douazeci si doua de sfaturi necesare pentru a rezista manipularilor.
Tehnici de manipulare
125
Douazeci si doua de sfaturi practice pentru a rezista manipularilor
1. ncercati sa jucati cu dumneavoastra nsiva, din cnd n cnd, rolul de "avocat al
diavolului", combatndu-va propria imagine, conceptiile pe care le considerati de
nezdruncinat, prejudecatile, comportamentul, sentimentele. Veti ajunge astfel sa va cunoasteti
mai bine, sa va descoperiti punctele slabe ori rigiditatile, dar poate si calitati pe care nu vi leati
pus n valoare. ncercati sa va priviti cu alti ochi, mereu din alte perspective, pentru a
ntelege mai bine care este parerea celorlalti despre dumneavoastra.

2. Exersati rostirea unor expresii precum: "Am gresit", "mi pare rau", "E vina mea", "Am
nvatat ceva din greseala asta".
3. Fiti atenti la perspectiva din care altii ncearca sa prezinte, sa ncadreze o problema, o
situatie, o anume opinie. Acceptnd neconditionat premisele lor, le oferiti din start un avantaj
substantial. Fiti pregatiti pentru eventualitatea de a respinge de la bun nceput, n ntregime,
punctul lor de vedere si de a veni cu varianta dumneavoastra. Feriti-va sa treceti la discutarea
detaliilor nainte de a vedea daca problema, n totalitatea ei, nu este cumva gresit pusa. De
multe ori agentii de influenta si atrag interlocutorul n discutii pe marginea unei probleme,
pentru ca abia cnd e prea trziu acesta sa-si dea seama ca ntreaga problema era artificial
creata. Spre exemplu, dupa revolutia din 1989, regimul de la Bucuresti a facut nenumarate
presiuni asupra ziaristilor pentru discutarea articolelor pe care ar fi trebuit sa le cuprinda legea
presei. Ziarele independente nsa au pus problema cu totul altfel: era ntr-adevar necesara
legea presei sau aparitia ei ar fi putut justifica un nou val de cenzura informationala?
4. Acceptati pierderile pe termen scurt (n bani, timp, efort, sau chiar respect fata de
propria dumneavoastra persoana) pentru a va pastra independenta. Lasndu-va atrasi cu
usurinta de mirajul unor avantaje imediate, puteti cadea n capcane foarte periculoase, iar
suferinta produsa de aparitia disonantei cognitive va fi incomparabil mai mare dect cea
provocata de nemultumiri sau de necazuri trecatoare. Acceptati micile pierderi si gnditi-va ca
ele va sunt nvatatura de minte pentru a nu mai gresi n viitor.
5. Puneti imediat piciorul n prag atunci cnd sunteti nemultumit, agasat, sau cnd suferiti
din cauza comportamentului unei persoane apropiate. Exersati-va n a spune:,,Pot trai si fara
dragostea (prietenia) ta, chiar daca la nceput mi va fi greu. Daca vrei sa mai fim mpreuna
(prieteni), nceteaza sa mai faci lucrul asta si obisnuieste-te sa faci asta", sau: "Pot supravietui
fara favorurile dumneavoastra, daca vreti sa ramnem n relatii bune, gnditi-va sa ma tratati
cu mai mult respect" s.a.m.d. n caz ca nu sunteti luat(a) n serios, chiar dupa avertismente
repetate, pregatiti-va sa va detasati (despartiti) total de persoana respectiva.
6. Evitati ntotdeauna sa luati hotarri pripite, mai ales n situatii care va sunt neclare.
Multi agenti de influenta exagereaza graba cu care trebuie sa raspundeti, presndu-va, pentru
a nu va da timp de gndire. Judecati problema la rece, luati-va un ragaz suficient, cautati surse
suplimentare de informatii asupra subiectului si abia apoi puneti-va semnatura.
Bogdan Ficeac
126

7. ntotdeauna cnd ceva vi se pare neclar, insistati cu ntrebarile pna ce va lamuriti

complet. Nu-i lasati pe agentii de influenta sa va faca sa va simtiti prost si astfel sa va reduca
la tacere, n foarte multe cazuri, explicatiile superficiale sunt semne ale unor tentative de
manipulare, dar si ale superficialitatii si incompetentei celui chipurile atotstiutor.
8. Exersati-va n descifrarea sensurilor ascunse ale lucrurilor sau situatiilor ntlnite la
fiecare pas, indiferent ct de banale ar parea: rolul uniformelor, substratul diverselor relatii
interper-sonale, intentiile reale ale diversilor vorbitori, rolul nescris al unor legi si
regulamente. ncercati sa va explicati ce s-a urmarit prin promovarea unor anumite conceptii
arhitectonice, care sunt tentativele de manipulare prin afisarea diverselor simboluri sau sigle,
ce interese se ascund sub unele aliante de circumstanta, prin ce mijloace este obtinut acceptul
sau atasamentul unora sau al altora fata de anumite idei, organizatii sau lideri, cum actioneaza
asupra individului presiunea grupului social din care face parte, ce se poate citi printre rnduri
n articolele din ziare s.a.m.d. Poate fi un joc interesant, dar si foarte util.
9. Fiti atent(a) la regulile impuse de gazde, atunci cnd sunteti n rolul oaspetelui. Uneori
respectarea instinctiva a acestora (pentru a nu da dovada de impolitete) va poate limita drastic
libertatea de exprimare, de actiune si chiar de alegere. Priviti cu detasare regulile de protocol,
respectati-le, dar nu ntr-o asemenea masura, nct sa renuntati la a va mai expune deschis
parerile. ncercati din cnd n cnd sa jucati rolul nonconfor-mistului. Reactiile celor din jur
va vor putea demonstra daca au sau nu intentii ascunse.
10. Nu acordati credit solutiilor simple n cazul unor probleme personale, sociale sau
politice complexe.
11. Amintiti-va ca nu exista dragoste sau prietenie totala, neconditionata, din partea unui
strain, la prima vedere. Fiti foarte atenti la cei care ncearca sa vi se "bage sub piele" si
ncercati sa aflati ce anume urmaresc sa obtina de la dumneavoastra. nsa chiar si n cadrul
relatiilor obisnuite de prietenie sau de iubire, retineti ca acestea pot fi verificate numai n timp.
De asemenea, este imposibil ca ele sa reziste daca unul numai da, iar celalalt doar primeste.
ncrederea, adevarata dragoste sau prietenie au la baza reciprocitatea si respectul fata de
celalalt.
12. Daca ajungeti ntr-o situatie sociala noua, ntr-un anturaj nou, ntr-o companie
nefamiliara, ncercati imediat sa aflati de pe ce pozitie puteti intra n contact cu cei din jur si
care sunt principalii agenti de influenta ai grupului. Intrati pe "lungimea de unda" a acestora,
aflati ct mai multe amanunte despre ei, "cititi-le" preferintele, orgoliile, preocuparile, flatati-i

daca e cazul, ncercati sa descifrati ce urmaresc si apoi cautati solutiile cele mai bune pentru a
rezolva problemele ce se pot ivi.
13. Evitati situatiile total nefamiliare, n care nu va puteti manifesta libertatea de actiune
sau de exprimare. Daca totusi va aflati ntr-o asemenea situatie, ncepeti cu testarea limitelor
ce va sunt impuse. Acceptati un pret mai mic pentru a va elibera, n loc sa va supuneti unor
suferinte greu de suportat pe care vi le-ar putea provoca ramnerea ntr-o astfel de situatie.
14. Nu va dezvaluiti sentimentele, dorintele ascunse, slabi-ciunile sau limitele n fata
oricui. Amintiti-va ca, uneori, chiar si cel mai bun prieten va poate trada sau va poate exploata
cu ajutorul acestor destainuiri.
15. Obisnuiti-va cu momentele de detasare emotionaa, mai ales atunci cnd doriti sa
analizati cu atentie a anumita problema. Exersati-va n pastrarea calmului si a sngelui rece, n
confruntarile cu cei care ncearca sa va manipuleze. De foarte multe ori ei urmaresc sa va
Tehnici de manipulare
127
enerveze special pentru a va crea momente de vulnerabilitate de care sa se foloseasca n a va
ngenunchea.
16. Nu va lasati la cheremul lacomiei si al satisfacerii orgoliului personal. Agentii de
influenta stiu foarte bine cum sa va exploateze aceste slabiciuni pentru a profita de pe urma
dumneavoastra sau chiar pentru a va supune n cele din urma. Rezistati ademenirilor,
linguselilor, brfelor, iar daca va simtiti nesigur(a) si nu stiti cum sa procedati, gnditi-va la
persoana pe care o considerati un exemplu de onestitate si stapnire de sine si imaginati-va
cum ar proceda aceasta n locul dumneavoastra.
17. Acceptati schimbul de idei, analizati la rece opiniile sau conceptiile ce nu coincid cu
ale dumneavoastra, mai ales cnd sunt sustinute de argumente concrete, ncercati sa va puneti
n locul celor cu care va confruntati ideile, pentru a vedea mai bine unde gresesc ei sau unde
gresiti dumneavoastra.
18. Identificati momentele n care simtiti un sentiment de vina si ncercati sa-i aflati
originea. Vedeti daca nu va este indus n mod artificial pentru a va determina sa actionati ntrun
anume fel. n general, nu luati decizii pentru a scapa de sentimentul de vina. Acceptati-l ca
pe o componenta inevitabila a firii umane, dar nu actionati sub imperiul sau.
19. Actionati pe deplin constient n toate situatiile. Nu luati decizii doar pentru ca "asa
trebuie" sau pentru ca asa v-a intrat n reflex. ncercati sa vedeti care anume reflexe corespund

convingerilor dumneavoastra intime si care v-au fost impuse prin diverse tehnici de
manipulare.
20. Gnditi-va ca, uneori, consecventa poate conduce la rigiditate. Daca n urma unei
analize detasate va dati seama ca ati gresit, nu persistati n greseala doar de dragul
consecventei.
21. Autoritatile legitime trebuie respectate, dar cei care se erijeaza n autoritati fara a avea
legitimitate trebuie supusi unei analize atente pentru a vedea care sunt interesele ascunse ce i
anima si pentru a gasi calea de a-i respinge.
22. Vociferarile sau reactiile emotionale nu sunt suficiente pentru contracararea actelor de
inechitate sau de injustitie. Pentru a lupta mpotriva oricaror abuzuri trebuie sa va asumati
deschis optiunea si sa le nfruntati pna la capat, indiferent de consecinte.
Lista prezentata mai sus contine douazeci si doua de sfaturi, nsa ea constituie doar un
nceput. O puteti completa dumneavoastra nsiva cu concluziile proprii extrase din aceasta
carte sau rezultate n urma observatiilor din viata de zi cu zi. Apoi puteti analiza din nou toate
aceste metode, le puteti practica, le puteti perfectiona, le puteti adapta situatiilor concrete n
care va aflati la un moment dat, le puteti mpartasi celor din jurul dumneavoastra sau le puteti
ignora.
Alegerea va apartine...
Bogdan Ficeac
128

Referinte bibliografice
Aronson, Elliot, Akert, Robin M. & Wilson, Timothy D., Social Psychology: The Heart
and The Mind, New York, Harper Collins, 1994
Aronson, Elliot, Social Animal, San Francisco, W.H. Freeman, 1981
Cialdini, R.B., Influence: Science and Practice (ed. III), New York, Harper Collins, 1993
Conway, Fio & Siegelman, Jim, The Awesome Power of The Mind-Probers, Science
Digest, sept. 1983
Hart, R., Friedrich, G. & Brooks, W., Overcoming Resistance to Persuasion, New York,
Harper & Row, 1975
Hassen, S., Combatting Cult Mind Control, Rochester VT, Park
Street, 1988

Kapferer, Jean-Noel, Zvonurile, Bucuresti, Humanitas, 1993 Keen, Sam, Faces ofthe
Enemy, San Francisco, Harper & Row, 1986
Le Bon, Gustave, Psihologia multimilor, Bucuresti, Anima, 1990 Lifton, R.J., Thought
Reform and The Psychology of Totalism, New York, W.W. Norton, 1969
Lutz, W., Double-Speak, New York, Harper & Row, 1983 Mares, William, The Marine
Machine, New York, Doubleday, 1971 Marks, John, The Searchfor The Manchurian
Candidate, New York, McGraw-Hill, 1980
Milburn, M.A., Persuasion and Politics: The Social Psychology of Public Opinion,
Pacific Grove CA, Brooks/Cole, 1991
Milgram, S., The Individual in a Social Work: Essays and Experiments (ed. II), New
York, McGraw-Hill, 1992
Pease, A., Limbajul Trupului, Bucuresti, Polimark, 1995
Pratkanis, A.R. & Aronson, E., Age of Propaganda: The Everyday Use and Abuse of
Persuasion, New York, Freeman, 1991
Schrag, R, Mind Control, New York, Pantheon Books, 1978
Schwitzgebel, R.L., & Schwitzgebel, R.K. (Ed.), Psychotechnology: Electronic Control
of Mind and Behavior, New York, Hoit, 1973
Tehnici de manipulare
129
Weinstein, N.D., Psychiatry & the C.I.A., Washington D.C., American Psychiatric Press,
1990
Zimbardo, P.G., Ebbesen, E., & Maslach, C, Influencing Attitudes and Changing
Behavior, Menlo Park CA, Addison Wesley, 1977
Zimbardo, P.G., Mind control: Political Fiction and Psychological Reality. n P. Stansky
(Ed.), On Nineteen Eighty-four, New York, Freeman Press, 1984
Zimbardo, RG. & Leippe, M.R., The Psychology of Attitude Change and Social
Influence, New York, McGraw-Hill, 1991
Zimbardo, P.G., The Tactics and Ethics of Persuasion.
E. McGinnies & B. King (Eds.), Attitudes, Conflict, and Social Change, New York,
Academic Press, 1972
Bogdan Ficeac
130

CUPRINS
Argument cu regizori si figuranti 4
Scurta clasificare a manipularilor 16
Studiu de caz: Trntirea usii n fata si amutirea presei independente 30
Remodelarea gndirii ntr-un sistem totalitar 34
Eminentele negre ale propagandei 51
Strategiile de influenta ale NKDV (KGB) pentru tarile din lagarul
sovietic
59
Controlul total asupra individului 73
Spalarea creierului 88
Fascinanta putere a manipularilor neurolingvistice 99
Cum este manipulata mass-media n conflictele internationale 105
Reziatenta la manipulare 109
Douazeci si doua de sfaturi practice pentru a rezista manipularilor 125
Referinte bibliografice 128