Cracovia

Cracovia (în poloneză Kraków; pronunțat ˈkrakuf (  ascultă)) este al doilea oraș ca mărime

și unul dintre cele mai vechi din Polonia. Situat pe Vistula (în poloneză Wisła) în regiunea
istorică Polonia Mică, orașul datează din secolul al VII-lea.[1] Cracovia a fost de-a lungul
vremurilor unul dintre cele mai de seamă centre culturale, academice și artistice ale țării și
este unul dintre principalele centre economice ale ei. A fost capitala Poloniei între 1038 și
1569; a Uniunii Polono-Lituaniene între 1569 și 1596;[2] a Marelui Ducat al Cracoviei între
1846 și 1918. Din 1999 este reședința voievodatului Polonia Mică.
Orașul a crescut de la o mică așezare de Epoca Pietrei până la a fi al doilea oraș al
Poloniei. La început un mic cătun pe dealul Wawel, în anul 965 a început să fie menționat
ca târg în Europa slavă.[1] După înființarea de noi universități și centre culturale la
renașterea celei de a Doua Republici Polone în 1918 și de-a lungul secolului al XX-lea,
Cracovia și-a reafirmat rolul de mare centru național academic și artistic. Orașul are o
populație de circa 760.000 de locuitori, zona ei metropolitană cuprinzând circa 8 milioane
de persoane ce locuiesc pe o rază de 100 km în jurul centrului orașului.[3]
După Invadarea Poloniei de către Germania Nazistă la începutul celui de-al Doilea Război
Mondial, Cracovia a fost transformată în capitala Guvernământului General al Poloniei
ocupate. Populația evreiască a orașului a fost mutată într-o zonă împrejmuită cu ziduri și
denumită Ghetoul Cracovia, ai cărei rezidenți au fost apoi trimiși în lagăre de
exterminare cum ar fi Auschwitz și în lagărul de concentrare Płaszów.
În 1978 Karol Wojtyła, arhiepiscop al Arhidiecezei de Cracovia, a fost numit papă sub
numele de Ioan Paul al II-lea – primul papă de origine slavă din istorie, și primul papă
neitalian în 455 de ani.[4] În același an, UNESCO a aprobat prima listă a patrimoniului
mondial, pe care se regăsea și întregul centru istoric al orașului.[5][6]

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie

o 2.1Istoria timpurie

o 2.2„Epoca de Aur” a Poloniei

o 2.3Secolul al XVIII-lea–începutul secolului al XX-lea

o 2.4Din 1918 până în prezent

 3Geografie

o 3.1Clima

 4Peisajul urban

o 4.1Parcuri și grădini
 o 4.2Mediul

 5Guvernarea

o 5.1Districte

 6Economia

o 6.1Comunitatea EIT pentru Cunoaștere și Inovare

 7Transport

 8Demografie

o 8.1Religia

 9Educație

 10Cultură

o 10.1Muzee și galerii naționale de artă

o 10.2Arte interpretative

o 10.3Muzică

 11Turism

 12Sport

 13Orașe înfrățite

 14Note

o 14.1Bibliografie

 15Legături externe

 16Vezi și

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Numele de „Cracovia” provine, conform tradiției, de la Krakus (Krak, Grakch), legendarul
fondator al orașului și conducători al unui trib de lehiți (polonezi). În poloneză,
termenul Kraków este o formă posesivă arhaică pentru antroponimul Krak și s-ar traduce ca
„[orașul] Krakului” sau „al lui Krak”. Numele lui Krakus ar putea proveni fie de la „krakula”,
un cuvânt proto-slav[7] ce înseamnă „sceptru de județ”, fie de la alt cuvânt proto-slav, krak,
ce înseamnă „stejar”, odinioară arbore sfânt asociat conceptului de genealogie. Prima
mențiune a unui principe Krakus (în grafia Grakch) datează din 1190, deși orașul există
încă din secolul al VII-lea, fiind locuit de tribul Wiślanie.[1]
Numele oficial complet al orașului este Stołeczne Królewskie Miasto Kraków, în traducere,
„Capitala Regală Orașul Cracovia”.[8] În română, unui locuitor al orașului i se spune
„cracovian” sau (la feminin) „cracoviană”.[9]
Istorie[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Istoria Cracoviei.

Biserica Sf. Adalbert, veche de aproape un mileniu, datând din vremea Poloniei medievale
timpurii (Rynek)

Istoria timpurie[modificare | modificare sursă]

Preistoria Cracoviei începe cu urme ale unei așezări din Epoca Pietrei aflată pe locul actual
al dealului Wawel.[10] O legendă pune fondarea Cracoviei pe seama legendarei
căpetenii Krakus, care ar fi construit-o peste o peșteră ocupată de un balaur, Dragonul
Wawel (în poloneză Smok Wawelski).[11] Orașul este descris de istoricul arab, geograf și
explorator Abu al-Hasan Ali ibn al-Hussein al-Masudi în jurul anului 943 din Cairo, în
lucrarea „Murūj adh-dhahab wa-ma'ādin al-jawhar” sau „Câmpiile de aur și minele lor de
pietre prețioase”. Prima atestare scrisă a numelui orașului datează din 966, când Cracovia
a fost descrisă ca târg de seamă, aflat în posesia ducelui Boemiei Boleslaus I.[1] Primul
mare conducător al Poloniei, Mieszko, a cucerit Cracovia de la boemi și a inclus-o în
domeniile dinastiei Piaștilor către sfârșitul domniei lui.[12]
În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez.[1] Până la sfârșitul secolului al X-lea,
ea devenise un târg important.[13] S-au construit clădiri de cărămidă, între care castelul regal
Wawel cu rotonda Sf. Felix și Adaukt, biserici în stil romanic cum ar fi biserica Sf.
Adalbert, Catedrala Wawel, și Bazilica Sf. Maria.[14] Orașul a fost distrus aproape în
întregime în timpul invaziei mongole din 1241. A fost reconstruit practic identic, și a primit
drepturi de oraș în 1257 din partea regelui, pe baza legii Magdeburg, ceea ce a dat orașului
dreptul de a impune taxe, precum și privilegii comerciale pentru cetățenii săi.[15] În 1259,
orașul a fost din nou prădat de mongoli. Un al treilea atac, în 1287, a fost respins în parte
datorită fortificațiilor recent construite.[16] În 1335, regele Cazimir al III-lea al
Poloniei (Kazimierz) a declarat cele două suburbii vestice ale orașului ca un nou oraș
separat, denumit Kazimierz (Casimiria în latină). S-au înălțat ziduri de apărare în jurul
centrului Kazimierzului în 1362, și a fost alocat un teren pentru
ordinul augustinienilor lângă Skałka.[17]
Mormântul regelui Cazimir al III-lea al Poloniei în catedrala Wawel, secolul al XIV-lea

Orașul a căpătat importanță și mai mare în 1364, când Cazimir al III-lea al Poloniei a
fondat Universitatea din Cracovia,[18] a doua universitate ca vechime în Europa Centrală
după Universitatea Carolină din Praga. Regele Cazimir a început și construcția unui
campus pentru Academia din Kazimierz, dar a murit în 1370 și proiectul nu s-a mai finalizat.
Orașul a continuat să crească și sub Dinastia Jagiellonilor polono-lituaniană. Capitală
a Regatului Poloniei și membru în Liga Hanseatică, orașul a atras mulți meșteșugari,
negustori și bresle, începând să înflorească artele și știința.[19]
„Epoca de Aur” a Poloniei[modificare | modificare sursă]

Regele Sigismund I urmărește ridicarea clopotului Sigismund de la Wawel în 1521; pictură de Jan

Matejko

Secolele al XV-lea și al XVI-lea au rămas în istorie ca Złoty Wiek („Epoca de Aur”) a

Poloniei.[20] Au fost create numeroase opere de artă și arhitectură ale Renașterii Poloneze,
[21][22]
 inclusiv vechile sinagogi din cartierul evreiesc Kazimierz, cum ar fi Sinagoga Veche.
[23]
 În timpul domniei lui Cazimir al IV-lea, diverși artiști au venit să lucreze și să trăiască în
Cracovia, iar Johann Haller a înființat o tiparniță[24] după ce Kasper
Straube tipărise Calendarium Cracoviense, prima lucrare tipărită din Polonia, în 1473.[25][26]
În 1520 cel mai celebru clopot bisericesc din Polonia, poreclit Clopotul
Sigismund după Sigismund I al Poloniei, a fost turnat de Hans Behem.[27] La acea
vreme, Hans Dürer, fratele mai tânăr al artistului și gânditorului Albrecht Dürer, era pictorul
de curte al lui Sigismund.[28] Hans von Kulmbach a realizat altarele mai multor biserici.[29] În
1553, consiliul local al Kazimierzului a acordat cahalului evreiesc dreptul de a construi după
cum doresc ziduri interioare în secțiunea vestică a fortificațiilor deja existente. Zidurile au
fost extinse din nou în 1608 datorită creșterii comunității și influxului de evrei din Boemia.
[30]
 În 1572 regele Sigismund al II-lea, ultimul Jagiellon, a murit fără să lase urmași. Tronul
Poloniei a trecut atunci la Henric al III-lea al Franței și apoi la alți monarhi străini ce s-au
succedat rapid, ceea ce a produs un declin al importanței orașului, declin înrăutățit de
jafurile din timpul invaziei suedeze și de o epidemie de ciumă bubonică ce a ucis 20.000 de
locuitori ai capitalei. În 1596, Sigismund al III-lea din dinastia suedeză Vasa a mutat capitala
administrativă a Uniunii Polono-Lituaniene de la Cracovia la Varșovia.[2]
Secolul al XVIII-lea–începutul secolului al XX-lea[modificare | modificare
sursă]

Creșterea Cracoviei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea

Deja slăbită în secolul al XVIII-lea, până prin anii 1790 Uniunea Polono-Lituaniană fusese

deja de două ori divizată între vecinii săi: Rusia, Imperiul Habsburgic și Prusia.[31] În
1791, împăratul austriac Iosif al II-lea a schimbat statutul de oraș separat al Kazimierzului și
l-a transformat în district al Cracoviei. Familiile evreiești mai înstărite au început să plece.
Din cauza interdicției împotriva călătoriilor de Sabat, majoritatea familiilor evreiești au rămas
însă aproape de vechile sinagogi, păstrând reputația Kazimierzului de cartier evreiesc cu
mult după ce noțiunea și-a pierdut sensul administrativ. În 1794, Tadeusz Kościuszko a
inițiat o răscoală nereușită în piața principală a orașului, răscoală care, în ciuda victoriei
în bătălia de la Racławice contra mai numeroasei armate rusești, a avut ca rezultat a treia și
ultima dezmembrare a Poloniei.[32] După răscoală, Cracovia a fost acordată Austriei și a
făcut parte dintr-o provincie a Regatului Galiției și Lodomeriei. În 1809, Napoleon
Bonaparte a cucerit fostele teritorii poloneze ale Austriei și a inclus orașul în Ducatul
Varșoviei.[33] După înfrângerea lui Napoleon în Rusia, Congresul de la Viena din 1815 a
restaurat vechile structuri de opresiune, deși orașul a primit un statut autonom, sub numele
de Orașul Liber Cracovia.[34] Ca și în 1794, o nouă răscoală în 1846 a fost înăbușită,[33] ceea
ce a dus la anexarea orașului de către Austria sub numele de Marele Ducat al
Cracoviei (în poloneză Wielkie Księstwo Krakowskie).[35]
Monumentul Tadeusz Kościuszko din Cracovia, intrarea în castelul Wawel

În 1866, Austria a acordat Galiției o oarecare autonomie în urma înfrângerii sale în Războiul

Austro-Prusac.[36] Devenit mai liber din punct de vedere politic, orașul Cracovia a devenit un
simbol național al polonezilor și centru artistic și cultural, poreclit adesea „Atena Polonă”
(Polskie Ateny) sau „Meca Polonă”.[37] Numeroși artiști polonezi de marcă din acea perioadă
au locuit în Cracovia,[38] între ei numărându-se marele pictor Jan Matejko,[39] al cărui
mormânt se află în cimitirul Rakowicki, și fondatorul teatrului polonez modern, Stanisław
Wyspiański.[40] Cracovia sfârșitului de secol al XIX-lea a evoluat într-o metropolă modernă;
în 1901 au fost introduse apa curentă și tramvaiul electric, și între 1910 și 1915, Cracovia și
comunitățile suburbane au fost combinate într-o unitate administrativă unică denumită
Cracovia Mare (Wielki Kraków).[41][42]
La începutul Primului Război Mondial la 3 august 1914, Józef Piłsudski a format o mică
unitate militară de cadre, denumită Prima Companie de Cadre — predecesoara Legiunilor
Poloneze — care a plecat din Cracovia la luptă pentru eliberarea Poloniei.[43] Orașul a fost
asediat pentru scurt timp de armata rusă în noiembrie 1914.[44] Dominația austriacă asupra
Cracoviei a luat sfârșit în 1918 când Comitetul Polonez de Lichidare a preluat puterea.[45][46]
Din 1918 până în prezent[modificare | modificare sursă]

Ministrul Apărării din Polonia dezvelind monumentul mareșalului Józef Piłsudski înmormântat

la Wawel în 1935; centrul istoric al Cracoviei, 2008

După apariția celei de a Doua Republici Poloneze, Cracovia și-a restaurat rolul de mare
centru academic și cultural prin înființarea de noi universități, cum ar fi Universitatea de
Știință și Tehnologie AGH și Academia de Arte Frumoase Jan Matejko, precum și
numeroase noi școli vocaționale. A devenit un centru cultural important pentru evreii din
Polonia, o mișcare sionistă de tineret fiind relativ puternică în rândul comunității evreiești.
[47]
 Cracovia a fost și un influent centru al vieții spirituale evreiești, toate manifestările
religioase ale curentelor ortodox, hasidic și reformat având loc unele lângă altele.
După invadarea Poloniei în septembrie 1939, Germania Nazistă a transformat orașul în
capitala Guvernământului General, o autoritate de tip colonial condusă de Hans Frank cu
sediul în castelul Wawel. Într-o operațiune denumită „Sonderaktion Krakau”, peste 180 de
profesori universitari și intelectuali au fost arestați și trimiți în lagărele de
concentrare Sachsenhausen și Dachau, deși supraviețuitorii au fost ulterior eliberați la
insistențele unor personalități italiene.[48][49] Evreii au fost mai întâi îngrădiți într-un ghetou și
apoi uciși sau deportați în lagăre de concentrare, inclusiv la Płaszów și la Auschwitz de la
Oświęcim.[50][51] Regizorul de film Roman Polanski este un supraviețuitor al ghetoului, în
vreme ce Oskar Schindler, industriașul german înfățișat în filmul lui Steven Spielberg Lista
lui Schindler, alegea angajați din ghetou pentru a lucra în fabrica sa de vase emailate
(Deutsche Emailwaren Fabrik, sau pe scurt Emalia), salvându-i astfel de deportare.[52]
[53]
 Deși a fost jefuită de ocupanții germani, Cracovia a scăpat de distrugere la sfârșitul celui
de al Doilea Război Mondial,[54] mare parte din moștenirea arhitectonică și istorică a orașului
păstrându-se.

Ghetoul din Cracovia, 1941. Controlul permiselor de ieșire la poarta ghetoului Cracovia.

După război, în timpul regimului stalinist, comunitatea intelectuală și academică a Cracoviei

a fost pusă sub control politic total. Universitățile au fost în scurt timp private de autonomia
lor și de drepturile de editare.[55] Guvernul comunist al Republicii Populare Polone a ordonat
construcția celui mai mare combinat siderurgic din țară în nou-înființata suburbie Nowa
Huta.[56] Înființarea uriașului Combinat Siderurgic Lenin (astăzi Întreprinderea Siderurgică
Tadeusz, aflată în proprietatea companiei Mittal Steel) a adus transformarea Cracoviei
dintr-un oraș universitar într-un centru industrial.[57] Noua clasă muncitoare, atrasă de
industrializarea orașului, a contribuit la creșterea demografică rapidă.
După eforturi întinse pe mai mult de două decenii, cardinalul Karol Wojtyła, arhiepiscop al
Cracoviei, a reușit să obțină permisiunea de a construi primele biserici în noile cartiere
muncitorești.[57][58] În 1978 Wojtyła a devenit papă sub numele de Ioan Paul al II-lea, primul
papă neitalian după 455 de ani. În același an, UNESCO a trecut centrul istoric al Cracoviei
în prima sa listă de locuri în patrimoniul mondial.

Geografie[modificare | modificare sursă]
Râul Vistula și Podul Dębnicki

Cracovia se află în sudul Poloniei, pe râul Vistula, într-o vale de la poalele Carpaților, la o

altitudine de 219 m; la jumătatea drumului între Munții Jura Polonă (în poloneză Jura
Krakowsko-Częstochowska) către nord, și Munții Tatra 100 km către sud, care formează
frontiera naturală cu Slovacia și Cehia; la 230 km vest de granița cu Ucraina. În Cracovia
există cinci rezervații naturale, cu o suprafață totală de circa 48,6 ha. Datorită valorii lor
ecologice, aceste arii sunt protejate de lege. Vestul orașului, pe marginile sale de nord și
nord-vest, se mărginește cu o zonă de importanță internațională, denumită Rezervația
Jurasică Bielany-Tyniec. Principalele motive pentru protejarea acestei zone sunt fauna și
flora de acolo, precum și trăsăturile geomorfologice și peisajul.[59] O altă parte a orașului se
află în coridorul ecologic al văii Vistulei. Acest coridor este și el considerat a fi de importanță
internațională, făcând parte din rețeaua ecologică pan-europeană.[60] Centrul orașului se
află pe malul stâng (nordic) al râului.
Clima[modificare | modificare sursă]
Cracovia are un climat oceanic (Cfb) conform clasificării climatice Köppen, fiind unul dintre
cele mai estice puncte din Europa astfel clasificate. La doar 100 km nord-est de Cracovia
(la est de Tarnów, și la nord de Kielce), mediile lunii ianuarie coboară sub -3 °C, având
astfel climat continental (Dfb). Orașul se află în zona de climă temperată. Temperaturile
medii pe timp de vară se înscriu între 18 °C și 19,6 °C iar ce;e de iarnă între −2,1 °C și 0 °C.
Temperatura medie anuală este de 8,9 °C. Vara, temperaturile depășesc adesea 25 °C, și
uneori chiar și 30 °C, în vreme ce iarna, ele coboară la -5 °C noaptea și la circa 0 °C ziua;
în nopțile geroase, temperatura coboară la −15 °C. Datorită proximității Munților Tatra,
adesea bate halny – un vânt de tip foehn, temperatura crescând rapid, ajungând chiar și
iarna uneori la 20 °C.