Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii (sau abreviat S.U.A.), Statele

Unite sau America (în engleză United States of America respectiv USA, United
States sau America) este numele unei republici constituționale federale, constând din 50 de
state și un district federal (Districtul federal Columbia sau D.C.). Republica este situată
aproape integral în continentul America de Nord, între Canada (la nord) și Mexic (la sud),
respectiv Oceanul Atlantic (la est) și Oceanul Pacific (la vest). Statul Alaska este situat în
extremitatea nord-vestică a Americii de Nord, între Canada la est și strâmtoarea Behring la
vest. Statul Hawaii este un arhipelag din Oceanul Pacific, situat la circa 3.200 km sud-vest
față de sud-vestul statului California. Țara posedă, de asemenea, câteva teritorii în Pacific,
respectiv în Caraibe.
La o suprafață totală de peste 9,83 milioane km2 (sau circa 3,79 milioane mile pătrate),
dintre care circa 85% reprezintă teritoriul Statelor Unite continentale (în engleză Contiguous
United States sau adesea "The Lower 48"), suprafața Statelor Unite este de aproximativ 40
de ori mai mare decât suprafața României, ele fiind a treia țară ca mărime din lume (după
Rusia și Canada). Partea sa continentală măsoară peste 5.000 de kilometri de la Oceanul
Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) și peste 2.000 de kilometri de la granița
canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).
Cu o populație de peste 312 milioane de persoane, conform recensământului din anul 2010,
Statele Unite mai sunt și a treia țară a lumii, luată după populație. Statele Unite sunt, în
același timp, și una dintre țările lumii cele mai diverse din punct de
vedere etnic și cultural din lume, întrucât oameni din toate țările lumii au emigrat cândva
sau continuă să emigreze în Uniune.[3]
La o valoare a produsului intern brut (cunoscut și sub acronimul PIB) de 15,2 trilioane de
dolari, economia Statelor Unite este cea mai mare a lumii, reprezentând circa 22 % din PIB-
ul nominal global și peste 19 % din PIB-ul nominal global, considerând ajustările
determinate de paritatea puterii de cumpărare.[4][5] Statele Unite este o țară foarte
dezvoltată, ce se poziționează foarte bine în clasamente internaționale precum dezvoltare
umană, PIB pe cap de locuitor, nivelul salariului mediu,[6] productivitatea muncii,[7] cercetare
științifică,[8] educație,[9] competitivitate[10] și calitatea vieții,[11] având, de asemenea, un nivel
scăzut de corupție. Deși are doar 4.3% din populația mondială,[12] SUA deține 33.4% din
toată bogăția lumii, cea mai mare pondere de bogăție concentrată într-o singură țară.[13]

Cuprins

 1Istoria Statelor Unite ale Americii

o 1.1Preistorie

o 1.2Colonizarea europeană

o 1.3Crearea națiunii americane

o 1.4Expansiunea
 o 1.5Războiul Civil

o 1.6Secolul XX

o 1.7Secolul XXI

 2Geografie

o 2.1Relief

o 2.2Hidrografie

o 2.3Floră și faună

o 2.4Climă

 3Demografie

o 3.1Religie

o 3.2Limba oficială

o 3.3Educație

o 3.4Aglomerări urbane

 4Politică

o 4.1Guvernul Statelor Unite ale Americii

o 4.2Congresul Statelor Unite ale Americii

o 4.3Justiția în Statele Unite ale Americii

o 4.4Statele Unite ale Americii ca federație

o 4.5Relațiile externe

o 4.6Organizare administrativ-teritorială

o 4.7Armată

 5Economie

o 5.1Agricultură

o 5.2Industrie

o 5.3Servicii

o 5.4Transport

o 5.5Turism

 6Cultură
 o 6.1Bucătăria

o 6.2Literatura, filosofia și artele vizuale

o 6.3Patrimoniu mondial UNESCO

o 6.4Cinematografie

o 6.5Muzică

o 6.6Sport

 7Știință și tehnologie

 8Sănătate

 9Note

 10Vezi și

 11Legături externe

Istoria Statelor Unite ale Americii

Articole principale: Istoria Statelor Unite ale Americii și Cronologia istoriei Statelor Unite ale
Americii.
Preistorie
Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranți din Asia peste strâmtoarea Bering, cu
aproximativ 14.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în
America. Acești indieni americani au lăsat urme ale existenței lor prin petroglife și alte
materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care
astăzi aparține Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor
cauzate de boli infecțioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu
toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat și societăți avansate, de
exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit
centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populație de 40 în anul 1200 î.e.n.
Colonizarea europeană
Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în
secolele XV și XVI, au început națiunile europene să exploreze și să creeze locuințe
permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.
În secolele XVI și XVII, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prima
colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul
următoarelor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul
orașului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York și New Jersey. În 1637,
suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia,
în 1655, Olandei.
Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea
Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor de origine
până la Războiul de Șapte Ani, când Franța a cedat Canada și regiunea Marilor Lacuri Marii
Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a
strânge fonduri pentru război. Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei
considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea
Britanie și colonizatori au crescut și cele 13 colonii au început o revoluție de eliberare de
sub controlul Marii Britanii.
Crearea națiunii americane

Primul președinte al Statelor Unite ale Americii, George Washington, a servit în funcție două

mandate, între 1789 și 1797.

În 1776, cele 13 colonii și-au declarat independența față de Marea Britanie,

izbucnind Revoluția Americană (1775 - 1783) care a creat Statele Unite.
Structura administrativă inițială a țării a fost o confederație, fondată în 1777 (în 1781 fiind
ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document
a fost înlocuit de către Constituția Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un
sistem politic mai centralizat.
Expansiunea
Articol principal: Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii.

Achiziții teritoriale după dată

Pe parcursul secolului al XIX-lea, națiunea s-a extins rapid, adăugând multe state
noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest:
deoarece populația statelor din est creștea și imigranți noi intrau în țară, mulți oameni se
mutau continuu înspre vest.
Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile amerindienilor. Aceste acțiuni continuă
să aibă implicații politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele
locuri, populațiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecțioase aduse de
către europeni și astfel colonizatorii din SUA au acaparat ușor aceste teritorii goale. În alte
situații, Indienii americani au fost mutați forțat de pe teritoriile lor tradiționale, unii fiind duși
în rezervații. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a
acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra
pământurilor în America de Nord de către SUA a fost, esențial, de o natură colonială.
Teritoriile unora din statele care intră în componența SUA au fost cumpărate de la vecini
sau de la alte puteri coloniale: Louisiana a fost cumpărată de la Franța în 1803, Florida de
la Spania în 1809, iar Alaska de la Rusia în 1867.
În această perioadă, țara a devenit o mare putere industrială și un centru pentru inovație și
dezvoltare tehnologică.
Războiul Civil

Bătălia de la Fredericksburg, 13 decembrie 1862

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până
la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor și sclavajului negrilor au
continuat să crească în intensitate și au început să domine politica internă a Statelor Unite.
Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest
sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac și
doreau să introducă sclavia și în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin
Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri și Compromisul din
1850).
Disputa a explodat într-o criză în 1861, când șapte state sudice au părăsit Statele Unite și
au format Statele Confederate ale Americii, o acțiune care s-a terminat cu Războiul Civil
American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în
confederație.
În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele
rebele, prin Proclamația de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a
avut loc doar în 1865, după sfârșitul confederației, odată cu adoptarea Amendamentului al
13-lea al Constituției SUA. Războiul civil a răspuns și la întrebarea despre dreptul statelor
de a părăsi Uniunea și e considerat un moment crucial în istoria țării, când guvernul național
a acaparat puteri noi și extinse.
Secolul XX
Atacul de la Pearl Harbor
Secolul XX a fost, uneori, numit "Secolul American" din cauza influenței exercitate de către
această țară asupra întregii lumi. Influența sa relativă a fost mare, în special datorită faptului
că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influență, a suferit grav în
ambele războaie mondiale
Statele Unite a luptat în Primul și Al Doilea Război Mondial de partea Aliaților. În perioada
interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresiune (1929 - 1939), efectul
căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca și restul lumii dezvoltate, SUA a
ieșit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.
Războiul a adus pagube enorme majorității participanților la el, însă SUA a suferit relativ
puțin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult de jumătate din PIB-ul global
aparținea SUA.
În Războiul Rece, SUA au fost un participant cheie în Războiul din Coreea și Războiul
Vietnamez, și, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această
perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenței Uniunii
Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic și militar cu o
pondere sporită.
În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au participat la mai multe misiuni de poliție și de
menținere a păcii, așa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, și Golful Persic.
Secolul XXI
După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade
Center și a Pentagon-ului de organizația teroristă, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden,
Statele Unite ale Americii, cu ajutorul altor națiuni, au declarat război contra terorismului,
care a inclus acțiuni militare în Afganistan și Irak.

Geografie
Articol principal: Geografia Statelor Unite ale Americii.

Harta fizică a Statelor Unite

Din punct de vedere geografic, țara se împarte în trei regiuni principale: Munții

Stâncoși (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiș și de munte a Appalașilor - la est, și
câmpiile întinse de prerie (Great Plains) - în partea centrală. În secolul 19, preriile imense
au devenit simbolul valorificării de noi teritorii și al vieții în libertate a coloniștilor.
Caracteristice pentru America de Nord sunt și marea diversitate a climei și bogăția lumii
vegetale.
Relief
Relieful Statelor Unite ale Americii este variat, format din munți înalți (ex. Munții Stâncoși,
Munții Coastei, Munții Cascadelor, Munții Alaskăi, Munții Mauna Loa, Munții Mauna Kea,
Munții Apalași etc.) formați prin orogeneză alpină, podișuri (Colorado, Preriilor, Nevada etc.)
și câmpii (Cp. Mississippi).
Hidrografie
Articole principale: Listă de fluvii din SUA și Listă de fluvii din America.
Principala apă curgătoare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii este Mississippi, cel
mai mare fluviu, cu cei mai mulți afluenți. În S.U.A. sunt fluvii și lacuri uriașe. Rețeaua
fluvială se numără printre cele mai întinse de pe Glob, fiind alimentată atât de apa ploilor,
cât și de cea a zăpezilor și ghețarilor care acoperă masivele înalte. Scurgerea râurilor este
dirijată de relief, în câteva direcții principale.
        Mississippi este un fluviu uriaș, care, împreună cu Missouri, este de 2 ori și jumătate
mai lung decât Dunărea, având mărimea de 3950 km. Izvorăște la Vest de Lacul Superior,
la 518 m altitudine, străbate tot teritoriul S.U.A. de la Nord la Sud și se varsă în Golful Mexic
printr-o deltă mlăștinoasă. Bazinul fluviului Mississippi cuprinde 55 de afluenți navigabili. Ca
volum de apă ocupa locul al III-lea în lume.
Floră și faună
Păduri de foioase, păduri de conifere în zona de munte și în Alaska. Vegetație de stepă și
vegetație mediteraneană - în Florida și California, deșertică - în Nevada, în pădurile
tropicale și Hawaii.
Climă
Clima este predominant temperată (exemplu: temperat oceanică - pe țărmul Oceanului
Atlantic; temperat continentală - în centrul țării; subtropicală - în Florida și California).
În Alaska, clima este rece subpolară, în Nevadaeste temperată și în Hawaii este tropicală
umedă. Temperatura variază în iulie între 18 °C în Seattle și 28 °C în New Orleans, iar în
ianuarie, între -10 °C la Minneapolis și 13 °C la Los Angeles. Cantitatea de precipitații
variază de la peste 100 cm pe coasta de est și de sud, la 50 cm în bazinul fluviului
Mississippi și mai puțin de 25 cm în zonele muntoase din Vest. Precipitațiile sunt foarte
abundente în apropierea coastei de vest, în Washington și Oregon 80 cm în zonele joase și
100–150 cm în zonele muntoase. Coborând însă spre California, precipitațiile devin tot mai
rare, ajungând la o cantitate medie de 25 cm în Los Angeles.

Demografie
Articol principal: Demografia Statelor Unite ale Americii.
Comitatele americane dupǎ prevalența etnică a strămoșilor populației

Statele Unite ale Americii este o țară diversificată rasial și etnic. Sunt recunoscute șase
rase: rasa albă, rasa indiană din America, rasa nativă din Alaska, rasa
asiatică, negrii sau afroamericani, hawaieni nativi și alte rase insulare
din Pacific. Americanii sunt, clasificați ca fiind de origine iberică sau latino-americană și ne-
iberici sau ne-latinoamericani, latino-americanii și ibericii din SUA sunt o etnie diferită care
constituie cel mai mare grup minoritar din această țară.
Americanii Albi (inclusiv ibericii și latin-oamericanii americani albi) sunt o majoritate rasială,
cu o cotă de 72,4% din populația SUA, în estimările oficiale din Programul de Estimare a
Populației (PEP), sau 75% în Sondajele Comunitații Americane (ACS). Spaniolii și latino-
americanii din SUA (de orice rasă) reprezintă 16,3% din populație. Afroamericanii sunt cea
mai mare minoritate rasială, reprezentând 12,4% din populație.
Americanii albi sunt majoritari în fiecare regiune, atingând cel mai înalt prag al populației în
centrul, vestul și nordul Statelor Unite: 82% pe PEP, sau 80% pe ACS. 78% din această
regiune central vestică sunt albi, cea mai mare rată de răspândire din toate regiunile. Cu
toate acestea, 35% dintre americanii albi (dacă toți americanii de culoare albă sau non-
hispanici/latini) trăiesc în Sud, mai mult ca în orice regiune. Sudul este, de asemenea,
regiunea unde populația de culoare este cel mai des întâlnită sau afro-americanii sunt cel
mai des întâlniți, cu o proporție de 55%. O pluralitate sau majoritate a fiecărui grup minoritar
rămas rezident în Vest: Regiunea este locul a 42% hispanici și latini americani, 46%
americani asiatici, 48% indieni americani și nativii din Alaska, 68% nativii hawaieni și alte
rase insulare din Pacific, 37% sunt catalogați "Două sau mai multe rase" populație
(Americani multirasiali), și 46% dintre oamenii din "altă rase".
Populația rurală a scăzut în ultimul secol de la 72% în 1910 la 16% în 2010[14].
Religie
Potrivit unui studiu realizat în 2014 de către Pew Research Center, 71% dintre americani
sunt creștini (47% protestanți și 21% catolici), 23% nu au religie și 6% practică alte religii
(iudaism - 1,9%, islam - 0,9% budism - 0,7%, hinduism - 0,7%, alte religii - 1,8%).[15].
Statistici

 American Religious Identification Survey

 Table 75. Self-Described Religious Identification of Adult Population: 1990, 2001,
and 2008

Limba oficială
Deși Statele Unite ale Americii apar în statistici cu limba engleză ca limbă oficială, în fapt
din cele 50 de state componente, numai 31 au, prin lege, ca limbă oficială engleza (în
paranteze anul legiferării), și anume:[16]
Alabama (1990); Alaska (1998); Arizona (2006); Arkansas (1987); California (1986); 
Colorado (1988); Florida (1988); Georgia (1986,
1996); Hawaii (1978); Idaho (2007); Illinois (1969); Indiana (1984); Iowa (2002); Kan
sas (2007); Kentucky (1984); Louisiana (1807); Massachusetts (1975); Mississippi (1
987); Missouri (2008), Montana (1995); Nebraska (1920), New
Hampshire (1995); North Carolina (1987); North
Dakota (1987); Oklahoma (2010); South
Carolina (1987); Tennessee (1984); Utah (2000); Virginia (1981,
1996); Wyoming (1996).
Educație
Aglomerări urbane
Articol principal: Lista orașelor din Statele Unite ale Americii .

Cele mai mari

# Oraș (Stat) Populați
1 New York (New York) 8
2 Los Angeles (California) 3
3 Chicago (Illinois) 2
4 Houston (Texas) 2
New York
5 Philadelphia (Pennsylvania) 1
6 Phoenix (Arizona) 1
7 San Antonio (Texas) 1
8 San Diego (California) 1
9 Dallas (Texas) 1
Los Angeles
10 San Jose (California)
11 Jacksonville (Florida)
12 Indianapolis (Indiana)
13 Austin (Texas)
14 San Francisco (California)
Chicago
15 Columbus (Ohio)
16 Fort Worth (Texas)
17 Charlotte (Carolina de Nord)
18 Detroit (Michigan)
19 El Paso (Texas)
Houston
20 Memphis (Tennessee)

Politică
Guvernul Statelor Unite ale Americii
Articol principal: Guvernul Statelor Unite ale Americii.

Capitoliul Statelor Unite ale Americii

Guvernul federal american, numit Administrație, este condus de Președintele Statelor

Unite. Președintele este ales o dată la 4 ani, aceeași persoană putând deține maximum
2 mandate. Deciziile executive sunt luate de președinte, iar membrii Cabinetului sunt
oficial considerați consilieri ai președintelui pe domeniile legate de responsabilitățile
oficiilor lor. Cabinetul include vicepreședintele și 15 șefi ai departamentelor executive.
Aceștia sunt secretarii pentru Agricultură, Comerț, Apărare, Educație, Energie, Sănătate
și Servicii Umane, Securitatea Patriei, Locuințe și Dezvoltare Urbană, Interne, Muncă,
de Stat, Transport, Finanțe, Afacerile Veteranilor, și Justiție.
Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât președintele nu poate
schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta
s-a întâmplat ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001, când a fost creat
Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul
departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru
Justiție este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind
responsabil de numirea și suspendarea procurorilor federali, precum și de
reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeași funcție ca
Ministerele de Externe în alte țări. Departamentul Securității Patriei are unele
prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte țări. De
exemplu, FBI (poliția federală) este, formal, parte din acesta. Departamentul de Interne
și cel al Educației au prerogative destul de diferite și mai mici decât ministerele cu
aceleași nume din alte țări. Spre deosebire de alte țări, în SUA nu se folosește
cuvântul minister.
Șeful de Cabinet al Președintelui (White House Chief of Staff, adică șeful angajaților
Casei Albe), are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administrației). Sub
președintele George W. Bush, alți patru oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului.
Aceștia sunt Administratorul Agenției de Protecție a Mediului, Directorul Oficiului pentru
Organizare și Buget, Directorul Oficiului Național de Control al
Medicamentelor și Negociatorul-șef pentru Comerț al Statelor Unite (U.S. Trade
Representative).[17]
Actualul președinte american este Donald Trump.
Congresul Statelor Unite ale Americii
Articol principal: Congresul Statelor Unite ale Americii.

Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este o instituție bicamerală formată din Senat, camera superioară, și Camera

Reprezentanților, cea inferioară.
Justiția în Statele Unite ale Americii
Statele Unite ale Americii au o singură curte supremă numită "Supreme Court of the
United States of America", membrii ei fiind desemnați de Președintele SUA, cu acordul
Senatului. Nu este fixat constituțional câți judecători pot fi membri ai Curții Supreme, de
tradiție recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultimă
instanță pentru toate cazurile privind Constituția SUA și, în anumite cazuri limitate, este
curtea de jurisdicție de primă instanță . Curtea Supremă supraveghează direct toate
celelalte curți civile și criminale și, indirect, și sistemul militar de justiție.
Statele Unite ale Americii ca federație
Statele Unite ale Americii sunt un stat federal. Fiecare stat deține suveranitate legală,
are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral,
guvernator ales prin vot direct de populația statului, guvern condus de acesta și sistem
juridic propriu, inclusiv curte supremă de justiție.
Foarte multe responsabilități (de exemplu, poliția, justiția civilă și criminală, educația),
care, în alte țări, sunt prerogativa autorităților centrale, în SUA sunt de prerogativa
statelor. Fiecare stat are și sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare
american este de două tipuri, federal și de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit
pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA
nu există TVA. Totuși, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente și autoritățile
federale alocă statelor sume pentru anumite destinații. Alocarea acestora este adesea
condiționată de îndeplinirea anumitor condiții, în acest fel autoritățile federale
asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea
guvernul federal. Sunt și cazuri când unele state refuză aceste alocări și își mențin o
politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează între a duce o
politică proprie și a primi suplimentar fonduri federale.
Relațiile externe
Organizare administrativ-teritorială
Articol principal: Subdiviziunile Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite cuprind 50 state și un district federal.
 Alaba  Dako  Kentucky  Nebrask  Rhode  Distri
ma ta de a Island ctul
Sud  Louisiana Columbi
 Alaska  Nevada  Tenne a
 Dela  Maine ssee (Washin
 Arizon ware  New
 Maryland gton,
a Hampshire  Texas
D.C.)
 Flori
 Arkans  Massach  New  Utah
da
as usetts Jersey
 Geor  Vermo
 Califor  Michigan  New nt
gia
nia Mexico
 Minnesot  Virgini
 Haw
 Carolin a  New a
aii
a de Nord York
 Mississip  Washi
 Idah
 Carolin pi  Ohio ngton
o
a de Sud
 Colora  Illinoi  Missouri  Oklaho  Virgini
do s ma a de Vest
 Montana
 Conne  India  Oregon  Wiscon
cticut na sin
 Pennsyl
 Dakota  Iowa vania  Wyomi
de Nord ng
 Kans
as
Multe din aceste nume de state provin din limbile populației băștinașe - ale așa-numiților
indieni.
Armată
Articol principal: Armata de uscat a Statelor Unite ale Americii.

Soldat american în Afganistan, în depărtare un UH-60 Black Hawk

Statele Unite ale Americii sunt pe primul loc în lume în termeni de cheltuieli militare cu
661 de miliarde de dolari în 2009, adică 43% din totalul mondial[18]. Pe locurile
următoare se află China cu 100 miliarde dolari și Franța cu 63,9 miliarde dolari[18].
Statele Unite deține și primul loc la numărul de soldați, care este de 1,4 milioane și este
urmată de Federația Rusă, care este de 1 milion, însă Federația Rusă are la fel sau
poate mai mult armament aerian și tancuri, în timp ce Statele Unite au mai multe
submarine.

Economie
Articol principal: Economia Statelor Unite ale Americii.
Datorită condițiilor naturale propice și a sporului demografic (inițial mai ales prin
imigrație din Europa - între 1800 și 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni),
industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziție de
frunte pe arena internațională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei
libere de piață. Datorită abundenței bogățiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale,
hidroenergie), el este mai puțin dependent de importul de energie decât majoritatea
celorlalte state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole:
America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producției agricole
este exportată în lumea întreagă.
Conform datelor oferite de Biroul de Statistică a Muncii din cadrul Departamentului
Muncii al Statelor Unite,[19] în anul 2008, în economia SUA erau ocupate 134.354.250 de
persoane, dintre care:

Număr de % din totalul

Industria
angajați angajaților

Agricultură, silvicultură, pescuit, cinegetică 385.730 0,3%

Minerit 644.070 0,5%

Utilități 542.230 0,4%

Construcție 7.671.680 5,7%

Producție (confecții) 13.960.700 10,4%

Vânzare angro 5.964.920 4,4%

Vânzare cu amănuntul 15.642.700 11,6%

Transport și depozitare 5.306.240 3,95%

Industria informațiilor 3.019.040 2,25%

Finanțe și asigurări 5.990.930 4,6%

Industria imobiliară, chirii și arende 2.143.100 1,6%

Servicii profesionale, științifice și tehnice 7.519.060 5,6%

Administrarea (managementul) companiilor și

1.915.250 1,4%
întreprinderilor

Managementul administrativ, al resurselor și

8.506.680 6,3%
deșeurilor și servicii de remediere
Servicii educaționale 12.455.550 9,3%

Ocrotirea sănătăți și asistență socială 16.006.410 11,9%

Arte, distracții, recreere 1.923.380 1,4%

Cazare și servicii alimentare 11.341.810 8,4%

Alte servicii (cu excepția administrației publice) 3.881.410 2,9%

Administrația federală, de stat și locală 9.533.390 7,1%

Țara cunoaște în ultimele decenii o accentuare a polarizării sociale, fapt care o face să
afișeze inegalitatea veniturilor cea mai mare dintre toate democrațiile industriale
avansate, din acest punct de vedere S.U.A, fiind comparabilă cu state gen Ghana,
Nicaragua sau Turkmenistan, fapt economic și social care, după părerea politologului
Robert C. Lieberman, atacă însăși fibra democrației.[20] Economistul Thomas Sowell, pe
de altă parte, citând studiul Departamentului Trezoreriei "Mobilitatea Venitului în S.U.A.
din 1996 până în 2005", remarcă gradul de mobilitate socială în S.U.A., arătând că
veniturile celor care în 1996 reprezentau cei mai bogați 1% au scăzut cu 26% până în
2005[21].
Agricultură
Industrie
Servicii
Transport
Turism

Cultură
Statele Unite este casa multor culturi și a unei varietăți largi de grupări etnice, tradiții și
valori.[3][22] În afară de populațiile de amerindieni, hawaieni și nativi ai Alaskăi, aproape
toți americanii sau strămoșii lor s-au stabilit sau au imigrat în ultimele cinci secole.[23] În
general, cultura americană este o cultură occidentală în mare măsură derivată din
tradițiile imigranților europeni, cu influențe din multe alte surse, precum tradițiile aduse
de sclavi din Africa.[3][24] Imigrările mai recente din Asia și mai ales din America Latină s-
au adăugat, formându-se un amestec cultural ce a fost descris drept un creuzet de
fuziune și un bol de salată eterogen, în care imigranții și descendenții lor păstrează
caracteristici culturale distinctive.[3]
Miezul culturii americane a fost stabilit de coloniștii britanici protestanți și a fost modelat
în timpul procesului de stabilire la frontieră, având trăsături derivate transmise mai
departe descendenților, iar apoi imigranților de mai târziu prin asimilare. Americanii sunt
caracterizați în mod tradițional de o puternică etică a muncii, competivitate și
individualism,[25] precum și de o credință unificatoare într-un „crez american” ce pune
accent pe libertate, egalitate, proprietate privată, democrație, supremația legii și
preferința pentru un guvern limitat.[26] Americanii sunt extrem de caritabili la standarde
globale. Potrivit unui studiu britanic din 2006, americanii dau 1.67% din PIB pe caritate,
mai mult decât orice altă națiune studiată, de două ori mai mult decât britanicii, aflați pe
locul doi, cu 0.73%, și de douăsprezece ori mai mult decât cifrele franceze de 0.14%.[27]
[28]

Bucătăria

Plăcinta cu mere este o mâncare asociată în mod obișnuit cu bucătăria americană.

În general, bucătăria americană este asemănătoare cu cele ale altor țări

occidentale. Grâul este principala cereală, în jur de trei sferturi din produsele cereale
fiind din făină de grâu[29], iar pentru multe feluri de mâncare sunt utilizate ingrediente
indigene, precum curcanul, cerbul, cartofii, cartofii dulci, porumbul, dovlecelul sau
siropul de arțar, ce erau consumate nativii americani și de rezidenții europeni timpurii.
[30]
 Aceste alimente domestice sunt parte a meniului național împărtășit la una dintre
cele mai populare sărbători americane: Thanksgiving, când diferiți americani gătesc
mâncăruri tradiționale pentru a sărbători.[31]

Curcanul fript este un aliment din meniul tradițional al mesei americane de Thanksgiving.[32]

Feluri caracteristice precum plăcinta cu mere, găina prăjită, pizza, hamburgerii și hot
dogurile derivă din rețetele diferitor imigranți. Cartofii prăjiți francezi, feluri mexicane
precum burrito și alivanca cu carne și felurile de paste modelate liber după surse
italiene sunt consumate pe scară largă.[33] Americanii beau de trei ori mai multă cafea
decât ceai.[34] Comercializarea de către industriile SUA este în mare măsură
responsabilă pentru producerea de sucuri de portocale și de băuturi din lapte pentru
micul dejun ce pot fi găsite oriunde.[35][36]
Obieciurile alimentare americane datorează mult rădăcinilor lor britanice, cu anumite
variații. Cu toate că pe pământurile americane au crescut legume noi, inexistente pe sol
britanic, cei mai mulți coloniști nu au mâncat din aceste noi alimente până au fost
acceptate de europenii rămași pe continent.[37] Cu timpul, alimentația americană s-a
schimbat până la punctul în care criticul alimentar John L. Hess a afirmat în
1972: „Părinții noștri fondatori au fost cu mult superior actualilor noștri lideri politici în ce
privește calitatea alimentației lor, după cum era și calitatea prozei și a inteligenței lor”.[38]
Industria fast food americană, cea mai mare din lume,[39] a inițiat formatul comandă din
mașină în anii 1940.[40] Consumul de fast food a atras îngrijorări legate de sănătate. În
timpul anilor 1980 și 1990, rația calorică a americanilor a crescut cu 24%;[33] prânzirea
frecventă la localurile de fast food este asociată cu ceea ce oficialii de sănătate publică
numesc „obezitate epidemică” americană.[41] Băuturile răcoritoare foarte îndulcite sunt
foarte populare, iar băuturile îndulcite cu zahăr răspund de nouă procente din rația
calorică americană.[42]
Literatura, filosofia și artele vizuale

Mark Twain, autor și umorist american.

În secolul 18 și la începutul secolului 19, arta și literatura americană și-au luat cele mai
multe directive din Europa. Scriitori ca Nathaniel Hawthorne, Edgar Allan Poe și Henry
David Thoreau au exprimat o voce literară americană distinctă pe la mijlocul secolului
19. Mark Twain și poetul Walt Whitman au fost figuri majore în a doua jumătate a
secolului; Emily Dickinson, practic necunoscută în timpul vieții sale, este în prezent
recunoscută drept un poet american esențial.[43] O lucrare cunoscută drept reprezentare
a unor aspecte fundamentale a experienței și a caracterului național—precum Moby
Dick (1851) de Herman Melville, Aventurile lui Huckleberry Finn (1885) de
Twain, Marele Gatsby (1925) de F. Scott Fitzgerald și Să ucizi o pasăre
cântătoare (1960) de Harper Lee—ar putea fi foarte bine numită „Marea Nuvelă
Americană”.[44]
Doisprezece cetățeni americani au primit Premiul Nobel pentru Literatură, cel mai
recent Bob Dylan în 2016. William Faulkner, Ernest Hemingway și John Steinbeck sunt
adesea numiți printre cei mai influenți scriitori ai secolului 20.[45] Genuri literare populare
precum ficțiunea occidentală și ficțiunea criminală fiert tare s-au dezvoltat în Statele
Unite. Scriitorii generației beat au deschis căile unor noi abordări literare, exemple fiind
autori postmoderni precum John Barth, Thomas Pynchon și Don DeLillo.[46]
Transcendentalii, sub îndrumarea lui Thoreau și Ralph Waldo Emerson, au înființat
prima mișcare filosofică amricană de importanță majoră. După Războiul Civil, Charles
Sanders Peirce, iar apoi William James și John Dewey au fost lideri în
dezvoltarea pragmatismului. În secolul 20, lucrările lui W. V. O. Quine și Richard Rorty,
iar mai târziu ale lui Noam Chomsky, au adus filosofia analitică pe un loc de frunte în
academia filosofică americană. John Rawls și Robert Nozick au determinat o renaștere
a filosofiei politice. Cornel West și Judith Butler au dirijat o tradiție continentală în cadrul
academiei filosofice americane. Economiști ai școlii din Chicago precum Milton
Friedman, James M. Buchanan și Thomas Sowell au afectat variate domenii din filosofia
politică și socială.[47][48]
În ce privește artele vizuale, Școala Râul Hudson a fost o mișcare apărută la mijlocul
secolului 19 în cadrul tradiției naturalismului european. Picturile realiste ale lui Thomas
Eakins sunt în prezent apreciate pe scară largă. În 1913, Armory Show din New York
City, o expoziție a artei moderniste europene, a șocat publicul și a transformat decorul
artistic american.[49] Georgia O'Keeffe, Marsden Hartley și alții au experimentat noi stiluri
individualiste. Mișcări artistice importante precum expresionismul abstract a lui Jackson
Pollock și Willem de Kooning, sau pop art a lui Andy Warhol și Roy Lichtenstein s-au
dezvoltat pe scară largă în Statele Unite. Curentul modernismului, iar apoi
al postmodernismului a adus faimă unor arhitecți americani precum Frank Lloyd
Wright, Philip Johnson și Frank Gehry.[50] Americanii au avut o implicare semnificativă în
mediul artistic al fotografiei, cu fotograți importanți ca Alfred Stieglitz, Edward
Steichen și Ansel Adams.[51]

Unul dintre primii promotori de seamă ai teatrului american a fost impresarul P. T.

Barnum, care a început să opereze un complex de divertisment în Manhattanul de jos în
1841. Echipa Harrigan și Hart a produs o serie de comedii a muzicale populare
începând cu sfârșitul anilor 1870. În secolul 20, forma muzicală modernă s-a manifestat
la Broadway; cântecele compozitorilor teatrului muzical precum Irving Berlin, Cole
Porter și Stephen Sondheim au devenit standarde pop. Dramaturgul Eugene O'Neill a
primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1936; alți dramaturgi aclamați americani sunt
diferiți câștigători ai Premiului Pulitzer precum Tennessee Williams, Edward
Albee și August Wilson.[52]
Coreografii Isadora Duncan și Martha Graham au ajutat la crearea dansului modern,
iar George Balanchine și Jerome Robbins au fost reprezentanții baletului secolului 20.
Patrimoniu mondial UNESCO
Până în anul 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 21 obiective
din această țară.
Cinematografie
Articol principal: Cinematografia americană.
 Semnul Hollywood în Los Angeles, California

Hollywood, district din nordul Los Angelesului, California, se află în topul producătorilor

de imagini mișcătoare.[53] Prima expunere comercială de imagini mișcătoare din lume a
avut loc în New York City în 1894, utilizându-se kinetoscopul lui Thomas Edison.
[54]
 Următorul an a fost martorul primei ecranizări al unui film proiectat, de asemenea în
New York, iar Statele Unite au fost în fruntea dezvoltării filmului sonor în următoarele
decenii. De la începutul secolului 20, industria filmului din SUA și-a pus bazele în mare
măsură în jurul Hollywoodului, deși în secolul 21 un număr din ce în ce mai mare de
filme nu se mai fac aici, iar companiile de filme au fost supuse forțelor de globalizare.[55]
Directorul D. W. Griffith, producător de filme american de top în perioada filmului mut, a
avut o importanță capitală în dezvoltarea gramaticii de film, iar
producătorul/antreprenorul Walt Disney a fost lider atât în filmul animat cât și
în merchandisingul filmului.[56] Directori precum John Ford au redefinit imaginea Vestului
Sălbatic American și a istoriei și, asemenea altora precum John Huston, au extins
posibilitățile cinematografului prin filmarea locației, având o mare influență asupra
directorilor ulteriori. Industria s-a bucurat de anii săi de aur, fiind vorba de ceea ce este
numit în mod obișnuit „Epoca de aur a Hollywoodului”, de la începutul perioadei sonore
până la începutul anilor 1960,[57] cu actori filmați ca John Wayne și Marilyn
Monroe devenind figuri emblematice.[58][59] În anii 1970, directori de film ca Martin
Scorsese, Francis Ford Coppola și Robert Altman au fost o componentă vitală a ceea
ce a devenit cunoscut drept „Noul Hollywood” sau „Renașterea Hollywoodului”,[60] fiind
vorba de filme curajoase influențate de picturile realiste franceze și italiene ale
perioadei postbelice.[61] De atunci, directori precum Steven Spielberg, George
Lucas și James Cameron au devenit renumiți pentru filmele lor de mare succes,
caracterizate adesea prin mari costuri de producție, iar în schimb, de mari câștiguri la
casa de bilete, filmul Avatar (2009) a lui Cameron câștigând mai mult de $2 miliarde.[62]
Printre filmele notabile din topul AFI 100 realizat de Institutul American de
Film sunt Cetățeanul Kane (1941) al lui Orson Welles, care este frecvent numit cel mai
bun film al tuturor timpurilor,[63][64] Casablanca (1942), Nașul (1972), Pe aripile
vântului (1939), Lawrence al Arabiei (1962), Vrăjitorul din
Oz (1939), Absolventul (1967), Pe chei (1954), Lista lui Schindler (1993), Cântând în
ploaie (1952), O viață minunată (1946) și Bulevardul amurgului (1950).[65] Premiile
Academiei, cunoscute ca Oscaruri, se dau anual de către Academy of Motion Picture
Arts and Sciences din 1929,[66] iar Premiile Globul de Aur se înmânează anual din
ianuarie 1944.[67]
Muzică
Deși au fost puțin cunoscut în timpul vieții, opera lui Charles Ives din anii 1910 l-a fixat
în postura de prim compozitor american de tradiție clasică, pe când experimentaliști
precum Henry Cowell și John Cage au creat o abordare americană distinctă față de
compoziția clasică. Aaron Copland și George Gershwin au dezvoltat o nouă sinteză a
muzicii populare și clasice.
Stilurile ritmice și lirice ale muzicii afro-americane au influențat profund muzica
americană pe scară largă, dându-i un specific propriu în raport cu tradițiile europeană și
africană. Elemente ale idiomurior de muzică folk precum blues și ceea ce este în
prezent cunoscut drept old time music au fost adoptate și transformate în genuri de
consum cu audiențe globale. Jazzul a fost dezvoltat de inovatori precum Louis
Armstrong și Duke Ellington la începutul secolului 20. Muzica country s-a dezvoltat în
anii 1920, iar rhythm and blues în anii 1940.[68]
Elvis Presley și Chuck Berry au fost printre pionierii de la mijlocul anilor 1950 ai rock
and roll-ului. În anii 1960, Bob Dylan s-a ivit din curentul de renaștere a folkului pentru a
deveni unul dintre cei mai celebri compozitori, iar James Brown a stat în fruntea
dezvoltării funkului.
Printre creațiile mai recente americane sunt hip hop și muzica house. Staruri pop
americane precum Prince, Michael Jackson și Madonna au devenit celebrități globale.[68]
Sport
 Cele mai populare sporturi americane sunt fotbalul
american, baseballul, baschetul și hocheiul pe gheață[69]

Fotbalul american este cel mai popular sport;[70] National Football League (NFL) are cea
mai mare prezență medie a spectatorilor din toate ligile sportive din lume, iar Super
Bowl este privit de milioane de oameni. Baseball este considerat sport național
american de la sfârșitul secolului 19, Major League Baseball (MLB) fiind liga de
top. Baschetul și hocheiul pe gheață sunt următoarele două sporturi profesioniste de
echipă de top, ligile lor de top fiind National Basketball Association (NBA) și National
Hockey League (NHL). Aceste patru sporturi majore, când sunt jucate profesionist,
fiecare dintre ele sunt jucate în perioade diferite ale anului, care însă
interacționează. Fotbalul și baschetul de colegiu atrag largi audiențe.[71] În ce
privește soccerul, țara a găzduit Campionatul Mondial de Fotbal 1994, iar echipa
națională de soccer masculin s-a calificat în zece Campionate Mondiale, iar echipa de
fotbal feminin a câștigat de trei ori Campionatul Mondial de Fotbal Feminin; Major
League Soccer este cea mai mare ligă de sport din Statele Unite (la care participă 19
echipe americane și 3 canadiene). Cererea pentru sporturi profesioniste în Statele Unite
este de aproximativ $69 miliarde, cam cu 50% mai mult decât în toată Europa, Orientul
Mijlociu și Africa combinate.[72]
Opt ediții ale Jocuri Olimpice au avut loc în Statele Unite (Jocurile Olimpice din 2028 vor
marca al nouălea eveniment olimpic din SUA). În 2017, Statele Unite au obținut 2,522
de medalii la Jocuri Olimpice de vară, mai mult decât orice altă țară, și 305 la Jocurile
Olimpice de Iarnă din 2018, fiind pe locul doi după Norvegia.[73] În timp ce cele mai
importante sporturi de seamă din SUA precum baseballul și fotbalul american s-au
dezvoltat din practici europene, baschetul, voleiul, skateboardingul și snow-boardul sunt
invenții americane, unele dintre care au devenit populare pe plan
mondial. Lacrosse și surfingul provin din activități ale nativilor americani și ale nativilor
hawaieni ce preced contactul cu europenii.[74] Cele mai vizionate sporturi individuale
sunt golful și automobilismul, în special cursele NASCAR.[75][76] Rugby union este
considerat sportul cu cea mai rapidă creștere din SUA, jucătorii înregistrați numărând de
la 115,000+ până la peste 1.2 milioane de participanți.[77]

Știință și tehnologie

Astronautul James Irwin plimbându-se pe Lună în apropierea modulului lunar Apollo 15 în

1971. Efortul de a ajunge pe Lună a fost stimulat de Cursa Spațială.

SUA este lider în inovația tehnologică de la sfârșitul secolului XIX și în cercetarea

științifică de la jumătatea secolului XX. Metodele de producere a părților
interșanjabile au fost dezvoltate de Arsenalul Federal al Departamentului de Război al
SUA în timpul primei jumătăți a secolului XIX. Această tehnologie, precum și înființarea
unei industrii a mașinilor unelte, a permis Statelor Unite să aibă o puternică fabricație
de mașini de cusut, biciclete și alte lucruri la sfârșitul secolului XIX, fenomen ce a
devenit cunoscut drept sistemul american de fabricație. Electrificarea fabricilor la
începutul secolului XX și introducerea liniei de asamblare și a altor tehnici care fac
economie de muncă au creat sistemul numit producție în masă.[78]
În 1876, Alexander Graham Bell a fost premiat cu primul patent american pentru telefon.
Laboratorul de cercetare a lui Thomas Edison, unul dintre primele de acest fel, a
dezvoltat fonograful, primul bec incandescent și prima cameră de filmat viabilă.[79] Ultima
a dus la apariția industriei mondiale a divertismentului. La începutul secolului XX,
companiile de automobile Ransom E. Olds și Henry Ford au popularizat linia de
asamblare. Frații Wright au fost, la rândul lor, pionieri ai aviației.[80]
Apariția fascismului și a nazismului în anii 1920 și 1930 i-a făcut pe mulți savanți
europeni, inclusiv Albert Einstein, Enrico Fermi și John von Neumann, să imigreze în
Statele Unite.[81] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, proiectul Manhattan a
dezvoltat arme nucleare. Cursa Spațială a produs înaintări rapide în tehnica rachetelor
teleghidate, știința materialelor și aeronautică.[82][83]
Inventarea tranzistorului în anii 1950, componenta activă cheie a practic
toate dispozitivele electronice moderne, a dus la multe evoluții tehnologice și la o
expansiune semnificativă a industriei tehnologice a SUA.[84][85][86] Aceasta, în schimb, a
dus la înființarea multor companii noi de tehnologie și regiuni tehnologice de-a lungul
țării, precum Silicon Valley în California. Progresele companiilor americane
de microprocesoare precum Advanced Micro Devices (AMD) și Intel precum și al
companiilor de software și hardware cum sunt Adobe Systems, Apple
Inc., IBM, Microsoft și Sun Microsystems, au creat și popularizat computerul
personal. ARPANET s-a dezvoltat în anii 1960 pentru a corespunde
cerințelor Departamentului Apărării și a devenit prima dintr-o serie de rețele ce au
evoluat în Internet.[87]
Aceste evoluții au condus la o mai mare personalizare a tehnologiei pentru uzul
individual.[88] În 2013, 83.8% din gospodăriile americane aveau cel puțin un computer,
iar 73.3% aveau serviciu de internet cu mare viteză.[89] De asemenea, 91% din
americani aveau un telefon mobil în mai 2013.[90] Statele Unite sunt clasate destul de
sus în ce privește libertatea de utilizare a internetului.[91]
În secolul XXI, aproximativ două treimi din fondurile pentru cercetare și dezvoltare
provin din sectorul privat.[92] SUA este lider mondial la articole de cercetare științifică și
la factorul de impact.[93]

Sănătate
 Spitalul Presbiterian din New York City este unul dintre cele mai ocupate spitale din lume. În
imagine este Școala Postuniversitară Weill Cornell (complexul alb din centru).

Statele Unite au o speranță de viață de 79.8 de ani la naștere, mai mult decât 75.2 ani
cât erau în 1990.[94][95][96] Speranța de viață se întinde de la 81.3 ani în Hawaii la minimul
de 73.4 în Samoa Americană.[97][98] Rata mortalității infantile de 6.17 per o mie plasează
țara pe locul 56 în rândul celor celor mai mici rate ale mortalității infantile din 224 de țări.
[99]

Creșterea ratei obezității în Statele Unite a contribuit la scăderea rangului țării la

speranța de viață de la locul 11 în lume în 1987 la locul 42 în 2007.[100] Rata obezității s-
a dublat în ultimii 30 de ani și este cea mai mare din lumea industrializată, precum și
una dintre cele mai mari din lume.[101][102] Aproximativ o treime din populația adultă este
obeză, iar încă o treime este supraponderală.[103] Forma de diabet pusă în legătură cu
obezitatea este considerată epidemică de specialiștii în sănătate.[104]
În 2010, boala arterială coronariană, cancerul pulmonar, accidentul vascular
cerebral, bronohopneumopatia obstructivă cronică și accidentele în trafic au cauzat cele
mai mult pierderi de ani din viață din SUA. Durerile lombare, depresia, problemele
musculare, durerile de gât și anxietatea au cauzat cele mai multe pierderi de ani în
favoarea dizabilității. Cei mai vătămători factori de risc au fost dieta săracă, fumatul de
tutun, obezitatea, hipertensiunea arterială, cantitatea mare de zahăr în
sânge, inactivitatea fizică și consumul de alcool. Boala Alzheimer, abuzul de droguri,
bolile rinichilor, cancerul și căderile caused the most additional years of life lost over
their age-adjusted 1990 per-capita rates.[96] În SUA, ratele sarcinilor la adolescenți și ale
avorturilor sunt substanțial mai mari decât la alte națiuni occidentale, în special printre
negri și hispanici.[105]
SUA este lider mondial la inovații medicale. America singură a dezvoltat sau a contribuit
semnificativ la 9 din top 10 cele mai importante inovații medicale începând cu 1975,
potrivit clasamentului făcut în 2001 de un sondaj în care au fost chestionați fizicieni, în
timp ce Uniunea Europeană și Elveția împreună au contribuit la cinci.[106] Din 1966, mai
mulți americani au primit Premiul Nobel în Medicină decât tot restul lumii luat la un loc.
Din 1989 până în 2002, de patru ori mai mulți bani au fost investiți în companiile private
de biotehnologie din America decât în Europa.[107] Sistemul de sănătate al
SUA depășește orice altă națiune în ce privește cheltuielile pe sănătate, atât în PIB/loc.
cât și în procentul din PIB total.[108]

Note
1. ^ „U.S. POPClock Projection”. U.S. Census Bureau. Numărul se actualizează automat.
2. ^ ISO 3166-1, accesat în 15 septembrie 2018

3. ^ a b c d Adams, J. Q., and Pearlie Strother-Adams (2001). Dealing with Diversity.

Chicago: Kendall/Hunt. ISBN 0-7872-8145-X. Eroare la citare:
Etichetă <ref> invalidă; numele "DD" este definit de mai multe ori cu
conținut diferit
4. ^ „World Economic Outlook Database”. International Monetary Fund. 2011. Accesat
în 11 septembrie 2011.

5. ^ The European Union has a larger collective economy, but is not a single nation.

6. ^ „Average annual wages, 2013 USD PPPs and 2013 constant prices”. OECD. Accesat
în 30 aprilie 2016.

7. ^ „U.S. Workers World's Most Productive”. CBS News. 11 februarie 2009. Accesat
în 23 aprilie 2013.

8. ^ MacLeod, Donald (21 martie 2006). „Britain Second in World Research

Rankings”. The Guardian. London. Accesat în 14 mai 2006.

9. ^ „Human Development Reports - Education Index”. UNDP. 15 noiembrie 2013.

Accesat în 1 martie 2015.

10. ^ http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-
2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-2017_FINAL.pdf

11. ^ „OECD Better Life Index”. OECD Publishing. Accesat în 27 august 2013.

12. ^ „Population Clock”. U.S. and World Population Clock. U.S. Department of

Commerce. 4 iulie 2017. Accesat în 11 septembrie 2017. The United States population
on 4 iulie 2017 was: 325,365,189

13. ^ „Credit Suisse Publikationen”. publications.credit-suisse.com.

14. ^ America rurală, pe cale de dispariție, 29 iulie 2011, Cătălina Mihai, adevarul.ro,
accesat la 1 august 2011

15. ^ America’s Changing Religious Landscape

16. ^ Official English Map

17. ^ President Bush's Cabinet de pe situl Casei Albe

18. ^ a b Cât cheltuim pentru război, capital.ro, accesat la 2 iunie 2010

19. ^ Occupational Employment and Wages

20. ^ This is what the political scientists Jacob Hacker and Paul Pierson call the
"winnertake- all economy." It is not a picture of a healthy society. Such a level of
economic inequality, not seen in the United States since the eve of the Great
Depression, bespeaks a political economy in which the financial rewards are
increasingly concentrated among a tiny elite and whose risks are borne by an
increasingly exposed and unprotected middle class. Income inequality in the United
States is higher than in any other advanced industrial democracy and by conventional
 measures comparable to that in countries such as Ghana, Nicaragua, and
Turkmenistan. It breeds political polarization, mistrust, and resentment between the
haves and the have-nots and tends to distort the workings of a democratic political
system in which money increasingly confers political voice and power.
- http://www.foreignaffairs.com/articles/67046/robert-c-lieberman/why-the-rich-are-
getting-richer

21. ^ Fact-Free Liberals

22. ^ Thompson, William; Hickey, Joseph (2005). Society in Focus. Boston: Pearson. ISBN:

0-205-41365-X.

23. ^ Fiorina, Morris P.; Peterson, Paul E. (2000). The New American Democracy. London:
Longman, p. 97. ISBN: 0-321-07058-5.

24. ^ Holloway, Joseph E. (2005). Africanisms in American Culture, 2d ed. Bloomington:

Indiana University Press, pp. 18–38. ISBN: 0-253-34479-4. Johnson, Fern L.
(1999). Speaking Culturally: Language Diversity in the United States. Thousand Oaks,
Calif., London, and New Delhi: Sage, p. 116. ISBN: 0-8039-5912-5.

25. ^ Richard Koch (10 iulie 2013). „Is Individualism Good or Bad?”. Huffington Post.

26. ^ Huntington, Samuel P. (2004). „Chapters 2–4”. Who are We?: The Challenges to
America's National Identity. Simon & Schuster. ISBN 0-684-87053-3. Accesat în 25
octombrie 2015.: a se vedea de asemenea American's Creed, scris de William Tyler
Pageși adoptat de Congres în 1918.

27. ^ AP (25 iunie 2007). „Americans give record $295B to charity”. USA Today. Accesat
în 4 octombrie 2013.

28. ^ „International comparisons of charitable giving”  (PDF). Charities Aid Foundation.

noiembrie 2006. Accesat în 4 octombrie 2013.

29. ^ „Wheat Info”. Wheatworld.org. Arhivat din original la 11 octombrie 2009. Accesat

în 15 ianuarie 2015.

30. ^ „Traditional Indigenous Recipes”. American Indian Health and Diet Project. Accesat
în 15 septembrie 2014.

31. ^ Sidney Wilfred Mintz (1996). Tasting Food, Tasting Freedom: Excursions Into Eating,
Culture, and the Past. Beacon Press. pp. 134–. ISBN 978-0-8070-4629-6. Accesat
în 25 octombrie 2015.

32. ^ Angus K. Gillespie; Jay Mechling (1 ianuarie 1995). American Wildlife in Symbol and
Story. Univ. of Tennessee Press. pp. 31–. ISBN 978-1-57233-259-1.

33. ^ a b Klapthor, James N. (23 august 2003). „What, When, and Where Americans Eat in
2003”. Newswise/Institute of Food Technologists. Accesat în 19 iunie 2007.

34. ^ H, D. „The coffee insurgency”. The Economist. Accesat în 15 ianuarie 2015.

35. ^ Smith, 2004, pp. 131–132

36. ^ Levenstein, 2003, pp. 154–55

37. ^ Harvey A. Levenstein (1988). Revolution at the Table: The Transformation of the
American Diet. University of California Press. p. 3. ISBN 978-0-520-23439-0. Accesat
în 25 octombrie 2015.

38. ^ Jennifer Jensen Wallach (2013). How America Eats: A Social History of U.S. Food
and Culture. Rowman & Littlefield. p. xi. ISBN 978-1-4422-0874-2. Accesat în 25
octombrie 2015.

39. ^ Breadsley, Eleanor. „Why McDonald's in France Doesn't Feel Like Fast Food”. NPR.
Accesat în 15 ianuarie 2015.

40. ^ „When Was the First Drive-Thru Restaurant Created?”. Wisegeek.org. Accesat în 15
ianuarie 2015.

41. ^ Boslaugh, Sarah (2010). "Obesity Epidemic", in Culture Wars: An Encyclopedia of

Issues, Viewpoints, and Voices, ed. Roger Chapman. Armonk, N.Y.: M. E. Sharpe, pp.
413–14. ISBN: 978-0-7656-1761-3.

42. ^ „Fast Food, Central Nervous System Insulin Resistance, and

Obesity”. Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology. American Heart
Association. 2005. Accesat în 9 iunie 2007. „Let's Eat Out: Americans Weigh Taste,
Convenience, and Nutrition”  (PDF). U.S. Dept. of Agriculture. Arhivat
din original  (PDF) la 7 decembrie 2009. Accesat în 9 iunie 2007. Parametru
necunoscut |df= ignorat (ajutor)

43. ^ Bloom, Harold. 1999. Emily Dickinson. Broomall, PA: Chelsea House. p. 9. ISBN: 0-
7910-5106-4.

44. ^ Buell, Lawrence (2008). „The Unkillable Dream of the Great American Novel: Moby-
Dickas Test Case”. American Literary History. 20 (1–2): 132–
155. doi:10.1093/alh/ajn005. ISSN 0896-7148.

45. ^ Quinn, Edward (2006). A Dictionary of Literary and Thematic Terms. Infobase, p.
361. ISBN: 0-8160-6243-9. Seed, David (2009). A Companion to Twentieth-Century
United States Fiction. Chichester, West Sussex: John Wiley and Sons, p. 76. ISBN: 1-
4051-4691-5. Meyers, Jeffrey (1999). Hemingway: A Biography. New York: Da Capo, p.
139. ISBN: 0-306-80890-0.

46. ^ Lesher, Linda Parent (1 februarie 2000). The Best Novels of the Nineties: A Reader's
Guide. McFarland. p. 109. ISBN 978-1-4766-0389-6.

47. ^ Summers, Lawrence H. (19 noiembrie 2006). „The Great Liberator”. The New York
Times. Accesat în 17 mai 2013.

48. ^ McFadden, Robert D. (9 ianuarie 2013). „James M. Buchanan, Economic Scholar and

Nobel Laureate, Dies at 93”. The New York Times. Accesat în 17 mai 2013.

49. ^ Brown, Milton W. (1988 1963). The Story of the Armory Show. New York:
Abbeville. ISBN: 0-89659-795-4.

50. ^ Janson, Horst Woldemar; Janson, Anthony F. (2003). History of Art: The Western
Tradition. Prentice Hall Professional. p. 955. ISBN 978-0-13-182895-7.

51. ^ Davenport, Alma (1991). The History of Photography: An Overview. UNM Press.

p. 67. ISBN 978-0-8263-2076-6.
52. ^ Moran, Eugene V. (1 ianuarie 2002). A People's History of English and American
Literature. Nova Publishers. p. 228. ISBN 978-1-59033-303-7.

53. ^ „Nigeria surpasses Hollywood as world's second-largest film producer” (Press

release). United Nations. 5 mai 2009. Accesat în 17 februarie 2013.

54. ^ Billboard. Nielsen Business Media, Inc. 29 aprilie 1944. p. 68. ISSN 0006-2510.

55. ^ „John Landis Rails Against Studios: 'They're Not in the Movie Business
Anymore'”. The Hollywood Reporter. Accesat în 24 ianuarie 2015.

56. ^ Krasniewicz, Louise; Disney, Walt (2010). Walt Disney: A Biography. ABC-CLIO.

p. 10. ISBN 978-0-313-35830-2.

57. ^ Matthews, Charles (3 iunie 2011). „Book explores Hollywood 'Golden Age' of the
1960s-'70s”. The Washington Post. Accesat în 6 august 2015.

58. ^ Banner, Lois (5 august 2012). „Marilyn Monroe, the eternal shape shifter”. Los
Angeles Times. Accesat în 6 august 2015.

59. ^ Rick, Jewell (8 august 2008). „John Wayne, an American Icon”. University of

Southern California. Arhivat din original la 22 august 2008. Accesat în 6 august 2015.

60. ^ Greven, David (2 ianuarie 2013). Psycho-Sexual: Male Desire in Hitchcock, De

Palma, Scorsese, and Friedkin. University of Texas Press. p. 23. ISBN 978-0-292-
74204-8.

61. ^ Morrison, James (11 septembrie 1998). Passport to Hollywood: Hollywood Films,

European Directors. SUNY Press. p. 11. ISBN 978-0-7914-3938-8.

62. ^ Turow, Joseph (22 septembrie 2011). Media Today: An Introduction to Mass

Communication. Taylor & Francis. p. 434. ISBN 978-1-136-86402-5.

63. ^ Village Voice: 100 Best Films of the 20th century (2001) Arhivat în 31 d.Hr.,
la Wayback Machine.. Filmsite.

64. ^ „Sight & Sound Top Ten Poll 2002”. British Film Institute. 2002. Arhivat
din original la 5 noiembrie 2002.

65. ^ „AFI's 100 Years”. American Film Institute. Accesat în 24 ianuarie 2015.

66. ^ Drowne, Kathleen Morgan; Huber, Patrick (1 ianuarie 2004). The 1920's. Greenwood
Publishing Group. p. 236. ISBN 978-0-313-32013-2.

67. ^ Kroon, Richard W. (30 aprilie 2014). A/V A to Z: An Encyclopedic Dictionary of Media,

Entertainment and Other Audiovisual Terms. McFarland. p. 338. ISBN 978-0-7864-
5740-3.

68. ^ a b Biddle, Julian (2001). What Was Hot!: Five Decades of Pop Culture in America.
New York: Citadel, p. ix. ISBN: 0-8065-2311-5.

69. ^ "Top 10 Most Popular Sports in America 2017", Recuperat pe 8 iunie 2017.

70. ^ Krane, David K. (30 octombrie 2002). „Professional Football Widens Its Lead Over
Baseball as Nation's Favorite Sport”. Harris Interactive. Arhivat din original la 9 iulie
2010. Accesat în 14 septembrie 2007. MacCambridge, Michael (2004). America's
 Game: The Epic Story of How Pro Football Captured a Nation. New York: Random
House. ISBN: 0-375-50454-0.

71. ^ „Passion for College Football Remains Robust”. National Football Foundation. 19
martie 2013. Accesat în 1 aprilie 2014.

72. ^ Global sports market to hit $141 billion in 2012. Reuters. Recuperat pe 24 iulie 2013.

73. ^ Chase, Chris (7 februarie 2014). „The 10 most fascinating facts about the all-time
Winter Olympics medal standings”. USA Today. Accesat în 28 februarie
2014. Loumena, Dan (6 februarie 2014). „With Sochi Olympics approaching, a history of
Winter Olympic medals”. Los Angeles Times. Accesat în 28 februarie 2014.

74. ^ Liss, Howard. Lacrosse (Funk & Wagnalls, 1970) pg 13.

75. ^ „As American as Mom, Apple Pie and Football? Football continues to trump baseball
as America's Favorite Sport”  (PDF). Harris Interactive. 16 ianuarie 2014. Arhivat
din original  (PDF) la 9 martie 2014. Accesat în 2 iulie 2014.

76. ^ Cowen, Tyler; Grier, Kevin (9 februarie 2012). „What Would the End of Football Look
Like?”. Grantland/ESPN. Accesat în 12 februarie 2012.

77. ^ Hodgetts, Rob. „Will U.S. learn to love rugby?”.

78. ^ Hounshell, David A. (1984). From the American System to Mass Production, 1800-
1932: The Development of Manufacturing Technology in the United States (în engleză).
Baltimore, Maryland: Johns Hopkins University Press. ISBN 978-0-8018-2975-
8. LCCN 83016269.

79. ^ „Thomas Edison's Most Famous Inventions”. Thomas A Edison Innovation

Foundation. Accesat în 21 ianuarie 2015.

80. ^ Benedetti, François (17 decembrie 2003). „100 Years Ago, the Dream of Icarus
Became Reality”. Fédération Aéronautique Internationale (FAI). Arhivat
din original la 12 septembrie 2007. Accesat în 15 august 2007.

81. ^ Fraser, Gordon (2012). The Quantum Exodus: Jewish Fugitives, the Atomic Bomb,
and the Holocaust. New York: Oxford University Press. ISBN 978-0-19-959215-9.

82. ^ 10 Little Americans. ISBN 978-0-615-14052-0. Accesat în 15 septembrie 2014 – via

Google Books.

83. ^ „NASA's Apollo technology has changed the history”. Sharon Gaudin. Accesat în 15
septembrie 2014.

84. ^ Goodheart, Adam (2 iulie 2006). „Celebrating July 2: 10 Days That Changed

History”. The New York Times.

85. ^ Silicon Valley: 110 Year Renaissance, McLaughlin, Weimers, Winslow 2008.

86. ^ Robert W. Price (2004). Roadmap to Entrepreneurial Success. AMACOM Div

American Mgmt Assn. p. 42. ISBN 978-0-8144-7190-6.

87. ^ Sawyer, Robert Keith (2012). Explaining Creativity: The Science of Human

Innovation. Oxford University Press. p. 256. ISBN 978-0-19-973757-4.
88. ^ Bennett, W. Lance; Segerberg, Alexandra (septembrie 2011). „Digital Media and the
Personalization of Collective Action”. Information, Communication & Society. 14 (6):
770–799. doi:10.1080/1369118X.2011.579141.

89. ^ „Computer and Internet Use Main”  (PDF). U.S. Dept. of Commerce, Census Bureau.
Accesat în 22 iulie 2015.

90. ^ „Cell phone ownership hits 91% of adults”. Pew Research Center. 19 mai 2013.
Accesat în 22 iulie 2015.

91. ^ „Freedom on the Net 2014”. Freedom House.

92. ^ „Research and Development (R&D) Expenditures by Source and Objective: 1970 to
2004”. U.S. Census Bureau. Arhivat din original la 10 februarie 2012. Accesat în 19
iunie 2007.

93. ^ MacLeod, Donald (21 martie 2006). „Britain Second in World Research

Rankings”. The Guardian. London. Accesat în 14 mai 2006.

94. ^ „WHO Life expectancy data by country”. WHO. 2012. Accesat în 1 iunie 2013.

95. ^ „Country Comparison: Life Expectancy at Birth”. The World Factbook. CIA. Accesat
în 25 octombrie 2011.

96. ^ a b Murray, Christopher J.L. (10 iulie 2013). „The State of US Health, 1990–2010:
Burden of Diseases, Injuries, and Risk Factors”  (PDF). Journal of the American Medical
Association. 310 (6): 591–608. doi:10.1001/jama.2013.13805. PMC 5436627 
. PMID 23842577. Arhivat din original  (PDF) la 25 iulie 2013. Parametru necunoscut |
df= ignorat (ajutor)

97. ^ http://www.measureofamerica.org/wp-content/uploads/2013/06/MOA-III.pdf Measure
of America report, 2013 (Fact table, page 18). Recuperat pe 8 februarie 2018.

98. ^ https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/aq.html CIA World

Factbook. American Samoa. Recuperat pe 8 ianuarie 2018.

99. ^ „Country Comparison: Infant Mortality Rate”. The World Factbook. Central Intelligence
Agency. Arhivat din originalul de la 11 aprilie 2014. Accesat în 17 mai 2014.

100. ^ MacAskill, Ewen (13 august 2007). „US Tumbles Down the World Ratings List for
Life Expectancy”. The Guardian. Londra. Accesat în 15 august 2007.

101. ^ „Mexico Obesity Rate Surpasses The United States', Making It Fattest Country in
the Americas”. Huffington Post.

102. ^ Schlosser, Eric (2002). Fast Food Nation. New York: Perennial. p. 240. ISBN 0-
06-093845-5.

103. ^ „Prevalence of Overweight and Obesity Among Adults: United States, 2003–2004”.
Centers for Disease Control and Prevention, National Center for Health Statistics.
Accesat în 5 iunie 2007.

104. ^ „Fast Food, Central Nervous System Insulin Resistance, and

Obesity”. Arteriosclerosis, Thrombosis, and Vascular Biology. American Heart
Association. 2005. Accesat în 17 iunie 2007.
 105. ^ „About Teen Pregnancy”. Center for Disease Control. Accesat în 24 ianuarie 2015.

106. ^ Whitman, Glen; Raad, Raymond. „Bending the Productivity Curve: Why America
Leads the World in Medical Innovation”. The Cato Institute. Accesat în 9 octombrie
2012.

107. ^ Cowen, Tyler (5 octombrie 2006). „Poor U.S. Scores in Health Care Don't Measure
Nobels and Innovation”. The New York Times. Accesat în 9 octombrie 2012.

108. ^ „The U.S. Healthcare System: The Best in the World or Just the Most
Expensive?”(PDF). University of Maine. 2001. Arhivat din original  (PDF) la 9 martie
2007. Accesat în 29 noiembrie 2006.Format:Cbignore

Vezi și
 Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO
 Lista orașelor din Statele Unite ale Americii după populație

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații

despre Statele Unite ale Americii prin
căutarea în proiectele similare ale
Wikipediei, grupate sub denumirea
generică de „proiecte surori”:

Definiții și traduceri în
Wikționar

Imagini și media la
Commons

Citate la Wikicitat

Texte sursă la Wikisursă

Manuale la Wikimanuale

Resurse de studiu la
Wikiversitate

La Wikivoyage găsiți
un ghid turistic
despre United States
of America

 Atlasul Wikimedia pentru the United States

Guvern

 Official U.S. Government Web Portal Poarta de acces la site-urile guvernamentale

 House Site-ul oficial al Camerei Reprezentanților din Statelor Unite

 Senate Site-ul oficial al Senatului Statelor Unite

 White House Site-ul oficial al Președintelui Statelor Unite

Sinteze și date

 United States la The World Factbook

 InfoUSA Portalul de informare despre resursele Agenției SUA

 Library of Congress Site-ul oficial al Biblioteca Congresului SUA

 The 50 States of the U.S.A. Colecție de link-uri informaționale pentru fiecare stat

 United States Encyclopædia Britannica intrare

 Statele Unite ale Americii pe Curlie

 U.S. Census Housing and Economic Statistics O gamă largă de date de la U.S.
Census Bureau

 U.S. Citizenship and Immigration Services Site-ul oficial guvernamental

 State Fact Sheets Populație, servicii, venituri, și de date agricole din SUA de

la Economic Research Service

 State Energy Profiles Economie, mediu, și date despre energie fiecărui stat SUA de
la Energy Information Administration

 Category:USA în Creative Commons. Site-uri și proiecte pentru utilizare liberă sub o

licență Creative Commons.

 Key Development Forecasts for the United States de la International Futures

 Ziua Națională a Statelor Unite ale Americii, 4 iulie 2011, Amos News

Istorie

 Historical Documents Colectate de Centrul Național pentru Cercetarea Politicilor

Publice
 U.S. National Mottos: History and Constitutionality Analiza efectuată de Ontario
Consultants privind toleranța religioasă

 USA Link-uri despre date istorice

Hărți
 National Atlas of the United States Hărți oficiale de la Departamentul de Interne
 United States Vedere din satelit de la WikiMapia (nu este afiliat cu
Wikipedia/Wikimedia)

 Economia țărilor dezvoltate