Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pilele Karpen, numită și pile K[1] (mai rar pila VK),[2] denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă, sunt
tipuri de pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen.[3][4] A fost brevetată în 1924[5] și realizată în 1947.[6] Din 2013 se află
expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București.[7][2]
Unele articole de presă susțin că invenția lui Karpen ar fi un perpetuum mobile de speța a 2-a[2][6][7][8][9]. În unele articole se pretinde
chiar că putea fi folosită de agenții spațiale și în aplicații militare. [2][8]
Cuprins
1Brevetare
2Descrierea elementelor constitutive
5Note
6Bibliografie
7Lectură suplimentară
8Vezi și
9Legături externe
Brevetare[modificare | modificare sursă]
Autorul a obținut brevet francez în 1924 pentru diferite tipuri de pile electrice cu 2 medii lichide nemiscibile și același tip de electrozi
sau același mediu și electrozi din materiale diferite pentru a ilustra posibilitatea obținerii unei forțe electromotoare la contactul a
două medii diferite sau electrozi diferiți, studiu început în 1922[10].
Ideea existenței electronilor liberi în electroliți și a rolului acestuia în formarea tensiunii electromotoare între două medii diferite în
contact a fost luată în considerare de Karpen începând cu 1926[11].
In pilele electrochimice obișnuite tip Volta, Daniel, concentrația diferită a electronilor in vecinătatea electrozilor este menținută prin
intermediul reacțiilor chimice de încărcare-descărcare. În pilele K cu electrozi metale inatacabile nu se produc reacții chimice,
menținerea concentrației diferite a electronilor se datorează diferenței energiei de interacție electron-aur, respectiv platină.
Din explicațiile autorului pilei referitor la compensarea sau necompensarea căldurii primite sau cedate de gazul electronic din
metale(le electrozi) în funcție de prezența sau absența dispozitivelor electrochimice care implică interfețe intre conductorii electrici
de ordinul I și II, se observă motivul neaplicării principiului al doilea al termodinamicii sub forma enunțurilor strict legate de
funcționarea motoarelor termice care implică procese ciclice bitermice cu un fluid de lucru la pila Karpen. Acest motiv e legat de
faptul că gazul electronic (considerat ca fluid de lucru în ipoteza considerării pilelor Karpen ca motoare termice obișnuite cu tot ce
implică acest fapt) nu participă la transformări ciclice biterme, ci doar la destinderi sau comprimari izoterme. Ca urmare pila Karpen
nu se poate încadra la motoare termice și deci nu se aplică principiul al doilea al termodinamicii în forma strictă bazată pe ciclu
Carnot care rămâne valabil pentru motoare termice bazate pe cicluri termodinamice biterme sau echivalent spus pila Karpen nu
satisface definiția unui motor termic care să necesite două surse de căldură cu temperaturi diferite. Gradientul termic presupus de
unele analize nu a fost dovedit.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ Pilele Karpen, sistemul producător de energie electrică fără să consume ceva în schimb, 7 decembrie 2013,
Reportajele Telejurnalului, TVR1.
2. ^ a b c d e f Laura Maria Albani - Pila Karpen, expusă pentru prima dată în ultimii 30 de ani, Historia.ro
4. ^ Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii - Dicționar, București: Editura Științifică și Enciclopedică, 1982,
pp. 400-401
6. ^ a b c Laurențiu Dologa, Din minunile tehnicii: Pila nemuritoare, ziare.com, 30 iunie 2010, accesat 2018-04-18
7. ^ a b c Marian Păvălașe, BATERIA care NU se CONSUMĂ 60 DE ANI, făcută de un român. Comuniștii lui Ceaușescu
au ascuns-o într-un seif imens, Evenimentul Zilei, 7 decembrie 2014, accesat 2018-04-18
8. ^ a b c d e I. Golea, "Pila nemuritoare", Ziua, 11 martie 2006, accesat 2018-04-18
9. ^ a b Ovidiu Șandru, Karpen's Pile: A Battery That Produces Energy Continuously Since 1950 Exists in Romanian
Museum, greenoptimistic.com, 25 decembrie 2010, accesat 2018-04-18
13. ^ E3 Chemistry Review Book, 2018 Home edition, E3 Scholastic Publishing, 2017, ISBN: 978-1978362437, p. 200
15. ^ A. J. Bard, R. Parsons, J. Jordan, Standard Potentials in Aqueous Solutions, New York: Marcel Dekker, 1985
16. ^ Mihai Dogaru, Mircea Dimitrie Cazacu, For a Continuous Working of the Vasilescu-Karpen’s Concentration Pile,
elth.pub.ro, accesat 2018-04-18
19. ^ „Exhibit 1 – The Clarendon Dry Pile”. Department of Physics. Oxford University. Accesat în 18 aprilie 2018.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Nicolae Vasilescu-Karpen, Fenomene și teorii noi în electrochimie și chimie fizică, 1957