CETATEA ORADEA

Introducere

Cetatea Oradiei, ale carei vestigii se pot vedea

si astazi, este mentionata pentru prima data
in 1241, cu ocazia efectuarii unor reparatii
grabnice pentru a face fata unui iminent atac
tataro-mongol. Construirea ei este atribuita
Regelui Ladislau I (1077-1095) care a hotarat
sa ridice o manastire in cinstea Fecioarei
Maria, pe un loc numit Varad - Cronica pictata
de la Viena, leaganul viitoarei episcopii
catolice. In jurul vechii cetati, cea de forma
neregulata, usor ovala, s-a ridicat noua
cetate, pentagonala, cu scopul protejarii
edificiilor interioare si a asezarilor din jur.
Abia in a doua jumatate a secolului al XVI-lea,
in plina ascensiune a Imperiului Otoman,
incep lucrarile de fortificatii, lucrari ce vor
dura pana in 1618. Cetatea, in forma
exterioara de azi, a fost asediata de mai multe
ori dar n-a fost cucerita decat de doua ori. In
toamna lui 1598, cetatea a fost asediata cinci
saptamani de ostile turcesti, fara a fi cucerita.
Oradenii au avut de partea lor pe domnul Tarii
Romanesti, Mihai Viteazul, precum si ploile
care au inundat tabara otomana si bolile care
au decimat-o.
Scurt istoric
In ultimul sfert al secolului al XI – lea, pe o insula
intre bratele Crisului Repede, langa paraul Peta
(Hewjo), regele Ladislau I (1077-1095), s-a hotarat –
“la indemnul ingerilor”-, sa zideasca o manastire cu
hramul Sfintei Fecioare Maria.

In scop de aparare in jurul manastirii a fost ridicata

Cetatea Oradea.Inca de la inceputurile sale, Cetatea
Oradea a constituit nucleul polarizator al asezarilor
din spatiul oradean, prin concentrarea in jurul sau a
functiilor politice, militare, administrative si
religioase.

In cele noua secole de existenta Cetatea Oradea a

servit ca:
-resedinta a Episcopiei romano-catolice de Oradea
(1092-1557). In aceasta perioada Cetatea s-a
remarcat ca important centru religios, dar si de
cultura, aici functionand importante biblioteci ale
vremii, un observator astronomic, o tiparnita si in
special institutii de invatamant sub coordonarea
unor personalitati ale vremii.
- cetate strict militara, centru al Europei politice si
militare (1557-1857).
De-a lungul secolelor, cetatea a fost asediata de:
tatari (1241), turci (1474, 1598, 1658, 1660),
rasculati transilvaneni (1290, 1514, 1664, 1703-
1710), ostile Principatului Transilvaniei (1557,
1603) si de austrieci (1692).

Dupa 1692, Cetatea Oradea intra in componenta

sistemului militar habsburgic. Noii stapanitori au
acordat o semnificatie aparte cetatii, dovada stand
actiunile de reparatii si reamenajari intreprinse in
mai multe randuri: 1692-1695, 1725,1754-1755,
1775-1777 si 1883-1887.

Din punct de vedere al evolutiei sale istorice si a

evenimentelor politico-militare, Cetatea Oradea a
avut trei faze de existenta: cetate cu val de pamant
si palisada de lemn (pana in 1241), cetate circulara
de piatra (1247-1569), cetate pentagonala cu
bastioane pe colturi si sant cu apa (din 1569). 

Desi in a doua jumatate a secolului XX Cetatea

Oradea intra intr-un nemeritat con de umbra, fiind
ignorata atat de puterea administrativa cat si de
populatia si vizitatorii orasului, sondajele realizate
dupa 1990 au reliefat faptul ca unul dintre cele mai
importante puncte de interes pentru comunitate
este reabilitarea Cetatii Oradea. Urmare a acestui
fapt in 1998 a demarat procesul de restaurarea a
Cetatii
Alcatuirea cetatii
 Bastionul Aurit

Construit, în anul 1572, la comada principelui

Ștefan Báthory

a fost puternic afectat de asediile turcești

datorită orientării lui spre Dealul Pisica

reparația cu cea mai mare amploare a fost

făcută după asediul austriac din 1692
 Bastionul Bethlen

Vârful Bastionului Bethlen (sud-vestic),

cel pe care în extremitatea exterioară apare
inscripția și stema familiei princiare și anul
1618 al finalizării construcției.

decenii de-a rândul a fost constituit doar din

pământ bătut și întărit la exterior cu nuiele.

a fost numit din această cauză „bastionul de pământ",

 Bastionul Ciunt

Bastionul Ciunt a fost construit în timpul lui Ștefan

Báthory (1571-1575), fiind insa inceput cu mult timp
inainte, mai numindu-se si bastionul Ciung

Terminarea reparației bastionului este inscripționată

pe ultimul bloc de sub brâu, unde se află dăltuit anul
renovării: 1599.
 Bastionul Crăișorul

Bastion Crăișorul a fost proiectat de arhitectul

italian Giulio Cesare Baldigara și construit între
1569-1570 în timpul domniei principelui Ioan
Sigismund

O parte din blocurile paramentului au rezultat

din tăierea unor fragmente arhitectonice
recuperate din vechile construcții, fiind montate
în zid cu părțile profilate spre interior.
 Bastionul Roșu

Bastionul Roșu a fost construit la comanda

principeului Ștefan Báthory.

El cunoaște mai multe etape constructive,

acestea extinzandu-se între 1580 și 1598

. Asediul din 1660 a afectat grav urechea estică

a acestui bastion, pe o porțiune de aproximativ 25
de metri, fiind aruncată în aer de turci. Această bucată
va fi refăcută și întărită cu aproape un metru un plus la
grosimea zidului, fapt vizibil și astăzi.
 Corpul A - Palatul princiar

Palatul princiar a fost construit între anii

1620 și 1629, în timpul lui Gabriel Bethlen

Se configurează în punctul zero al cetății

renascentiste, fiind prima clădire edificată
în actualul complex fortificat

De-a lungul secolelor, asupra sa se intervine

de mai multe ori, fiind reparată

Actualmente, aici își desfășoară activitatea

Facultatea de Arte Vizuale din Universitatea
Oradea.
 Corpul B -Palatul Princiar
(colțul vestic)

A fost construit în două etape între 1620-1629, respectiv

1638-1648, sub oblăduirea principelui Gabriel Bethlen și
după planurile arhitectului italian Giacomo Resti

Făcea legătura între vechea catedrală gotică și palatul

episcopal renascentist. Actualmente leagă extremitatea
sudică a palatului cu biserica barocă.

El adăpostește în interiorul său Direcția Județeană a

Arhivelor Statului, filiala Bihor.
 Corpul C, latura sud-estică
a Palatului Princiar

1638-1648

Interesantă este prezența celor 7 arce

ce închid pridvorul de pe fațada exterioară.

Azi, el folosește ca sală de cursuri și repetiții

pentru trupe de dans modern.
 
 Corpul D - clădirea care a adăpostit
statul major al garnizoanei austriece

a fost construit începând cu anul 1775

locația ocupată de acest corp de clădire,

fusese ocupată anterior de grajdurile construite
în timpul principelui Rákoczy al II-lea

Azi clădirea este bibliotecă a Facultății de

Arte Vizuale.
 Corpul E

servise ca anexă a palatului princiar, ca loc pentru cei ce

deserveau Curtea

Pe parcursul secolului al XVIII-lea ia funcțiunea de cazarmă

între 1945-1952, când servește ca lagăr de tranzit pentru

oponenții regimului comunist.
 Corpul G

El are forma literei U.

Rolul său a fost acela de magazie de alimente, apoi

de anexă gospodărească.

In ultimii ani a functionat ca atelier de creație

artistic.
 
 Brutăria

Brutăria a fost construită în 1692, imediat după ce austriecii

au cucerit cetatea la ordinul generalului Corbelli.

Brutăria cu șase cuptoare din 1692 până în 1997 și-a păstrat

funcțiunea principală.
 Corpul I

1692-1714 la comanda căpitanului cetății.

Până la mijlocul secolului al XVIII-lea a fost sediul

administrației militare austriece și al vămii unice a orașului.

Intre anii 1775-1777 devine cazarma inginerilor militari

ai garnizoanei din Oradea

Actualmente, în interiorul său își desfășoară activitatea

câteva ONG-uri.
 Corpul J

Corpul J a fost inițial poarta cetății (1573)

Pe el și în proximitatea acestuia se aflau turnul porții și Turnul

cu Ceas, în partea sa dreaptă erau grajdurile și șopronul
pentru căruțe.

Își păstrează funcțiunea de grajd. însă, nemaiexistând turnul

de strajă, i se adaugă cea de cameră a străjerilor.
 Corpul K

A fost construit intre anii 1775 – 1777.

Magazia si cazarma au fost unite si au preluat sarcina

de cazare a ofiterilor.
 Corp L - Cazemata curtinei
nordice

1775-1777

Este o cazemată extrem de solidă și încăpătoare, ea

asigurând una dintre zonele cele mai expuse și mai
des atacate ale cetății

Fiind foarte solidă, dar și rece și întunecoasă,

cazemata a funcționat pe timp de pace și ca
închisoare.
 Corpul M

Corpul M cuprinde ansamblu format

din Poarta de Est și cele două clădiri
adosate ei, respectiv Corpul de gardă
și grajdurile.
 Biserica Romano-Catolică
din Cetate

Biserica romano-catolică din Cetate - construcție datorată

perioadei de dominație austriacă și planurilor arhitectului
Lodovico Marini - pare-se peste mai vechi structuri, din care
unele păstrează conform opiniei unor istorici și arhitecți și
elemenete constructive turcești.
Degradari structurale

Fisuri
Goluri in pardoseala

Suprapunere de
inchideri
perimetrale

Structura cazuta din

cauza slabirii in timp a
rezistentei elementelor
portante
Degradari structurale

Fisuri
Goluri in pardoseala

Suprapunere de
inchideri
perimetrale

Structura cazuta din

cauza slabirii in timp a
rezistentei elementelor
portante
Degradari cauzate de apa

Ape pluviale

Ape pluviale – streasina Ape pluviale – streasina

Apa de capilaritate- soclu Apa de capilaritate- soclu
Scurgere apa pe fatada

Ape pluviale – streasina

Apa de capilaritate- soclu
Scurgere apa pe fatada
Degradari la nivelul ornamentatiei

Distrugerea ancadramentului Degradari ale

portii de vest, intrarea ancadramentelor
principala ferestrelor, corpul L

Distrugerea ornamentatiei
ancadramentului de la
poarta de vest, intrarea mica
 Degradari in forma golurilor

Gol fereastra
zidit

Gol fereastra
demisol ce a
ajuns la cota
terenului natural

Gol usa dublu zidit Gol usa zidit

 Degradari ale tamplariei

Degradari
majore ale
tamplariei la
nivelul
superior

Degradari ale finisajului tamplariei Degradari variate ale tamplariei si geamurilor

Degradari ale sarpantei

Invelitoarea de
tabla trebuie
inlocuita pentru
unitatea
monumentului,
Materialul invelitoarea de
incompatibil tigla trebuie
cu reconditionata
monumentul
si cu perioada
istorica de
referinta
Degradari de instalatii

Scara de incendiu

Instalatia electrica
vizibila

Cabluri lasate pe
fatada
Interventii, constructii auxiliare

Ghereta portar Scurgere ape pluviale Instalatie improvizata

realizata din OSB
Acte de vandalism

Scrijeliri in
tencuiala

Scrijeliri in
Scrijeliri in tencuiala
tencuiala
Atac vegetal

Zidurile cetatii
sunt pline de
iarba si muschi

Iedera acopera
mare parte din
corpul E al
palatului
princiar

Crenelurile au
fost atacate de
vegetatie Zidurile cetatii
sunt pline de
iarba si muschi
Probleme

Cladiri in imediata
apropiere

Incadrarea urbanistica
 Refolosirea caramizilor vechi
Interventii pozitive

Sculpturi interioare ale

studentilor de la
Facultatea de Arte

Parcul din santul cetatii

Biserica romano-catolică din incinta cetăţii
Oradea
Clădirea bisericii romano
catolice din Cetatea Oradea
se află printre cele mai vechi
lăcaşe de cult din Oradea,
fiind construită în jurul anului
1776, în stilul barocului
provincial. Biserica a servit ca
şi capelă romano catolică,
pentru personalul militar şi
cel auxiliar din cetate, dar şi
pentru enoriaşi – în special
de limbă germană - din oraş.
În prezent ea serveşte ca
Biserică parohială romano
catolică pentru credincioşii
romano catolici slovaci din
Oradea.
 Amplasarea în cetate Accesul în biserică

Terenul în cauză este situat în interiorul

cetăţii din Oradea, fiind mărginită înspre
vest de curtea palatului, înspre est de
curtea exterioară a palatului iar înspre
nord şi sud de aripa estică respectiv sudică
a palatului princiar.
Terenul are accese pietonale de-alungul
perimetrului vestic şi estic şi este accesibil
pentru vehicole de teren dinspre vest şi Accesul principal în navă se face prin gang, în axul
est. longitudinal, iar un acces secundar există pe latura
vestică, având un chenar simplu, din piatră.
Degaradări

Conform evaluărilor şi expertizelor efectuate în

perioada aprilie 2010 – evaluarea arhitectural-
funcţională, expertiza tehnică, şi studiul
geotehnic - clădirea se află într-o stare fizică şi
funcţională, care necesită intervenţii necesare
în ceea ce priveşte finisajele şi utilităţile.
Interior biserică şi scară
spre tribună
Imagini corpuri aflate in restaurare
K