Prejmer

Situată în centrul comunei, cetatea ţărănească din Prejmer, cel mai impunător
monument de acest tip din Transilvania, este alcătuită din biserica evanghelică
înconjurată de o incintă fortificată.
Cel mai vechi edificiu din cadrul complexului îl reprezintă biserica, ce iniţial era
destinată ritului catolic şi purta hramul Sfânta Cruce.
Este o construcţie concepută pe plan central cruciform – cu braţul de V extins
într-o etapă ulterioară – având un turn clopotniţă deasupra careului. Braţul răsăritean, care
adăposteşte sanctuarul, este încadrat de două încăperi alcătuite din două câte două travee
pătrate, secondate spre N şi respectiv S de câte o încăpere mică, tot de plan pătrat. Alte
două încăperi dreptunghiulare flanchează simetric braţul vestic la intersecţia acestuia cu
braţele transversale. O scară circulară din piatră, situată la încrucişarea sanctuarului cu
braţul sudic, înlesneşte accesul la turn.
Ridicată în secolul XIII ca o construcţie pe plan central în formă de cruce, cu
braţe egale, biserica are în prezent un plan, în cruce latină rezultat în urma prelungirii
braţului vestic între anii 1511-1515, cu încă 6 m.
Sanctuarul şi braţele transversale sunt alcătuite din câte o travee pătrată (6x6 m)
acoperită cu boltă sexpartită şi sunt terminate cu abside poligonale 3/6.
Absidele sunt sprijinite de contraforturi scurte, în 3 trepte, care se opresc mai jos
de cota cornişelor.
Lunetele semicirculare ale bolţiilor şi baza turnului central sunt străpunse de
ochiuri romanice rotunde, în care se înscrie câte un patrulob decupat într-o placă de
piatră.

1
 La exterior, zidurile stau pe un soclu de piatră racordat la elevaţie printr-o muchie
teşită simplu, în vreme ce la partea superioară ele se termină cu o cornişă decorată cu un
şir de croşete.
Braţul de V, îndeplinind funcţia de navă, a avut iniţial o travee pătrată boltită
sexpartit şi o absidă 3/6, care erau luminate prin oculi în patrulobi, la fel cu braţele de sud
si de nord. În prezent, nava mai păstrează doar o parte din vechiile ferestre circulare care
înzestrau iniţial toate laturile şi care, în urma extinderii şi construirii noilor bolţi la o cotă
mai joasă au fost parţial obturate sau refolosite alături de ferestrele gotice înalte,
introduse în traveea adăugată la începutul secolului al XVI-lea.
Accesul în navă se face pe faţada de vest, printr-un portal în arc frânt, cu
ancadramentul din piatră profilat (cu un tor încadrat în două scotii).
Interorul are o boltă gotică târzie, cu nervuri în plasă din cărămidă şi a fost
înzestrat la începutul secolului al XVI-lea cu o tribună la vest, pe care se află în prezent
orga.
Tribuna este susţinută de o boltă în plin cintru cu penetraţii, armată pe intrados cu
nervuri de piatră dispuse în plasă şi prevăzute cu chei de boltă discoidale sau în formă de
scut, trei dintre ele purtând inscripţii cu anul „1511”, respectiv iniţialele „LBP” şi
probabil şi semnul maistrului pietrar înscris intr-un scut.
Tot din acesată fază datează portalul de acces la tribuna de V, situat pe peretele
sudic al navei, care este înzestarat cu un ancadrament din piatră arcuit, semicircular,
având arhivolta, profilată dintr-un tor încadrat de două scotii, ce continuă pe suprafaţa
usciorilor până la o pereche de baze cilindrice. În pereţii laterali ai navei se deschid
arcade gotice în arc frânt, ce fac legătura cu încăperile fostelor capele, respectiv pe latura
de N o pereche ce avea odinioară o corespondentă simetrică pe latura de S, dar care a fost
redusă la o singură deschidere, mai amplă, în urma transformăriilor din sec. XVI; în
fostele capele de pe latura de N see păstrează câteva lespezi funerare, printre care cea a
pastorului luteran Jakobus Jekeuis, din anul 1692.
Deasupra traveei centrale se ridică turnul clopotniţă înalt, pe plan octogonal,
terminat cu un foişor pe stâlpi din lemn şi acoperit cu un coif piramidal. Turnul este
divizat pe verticală în două registre marcate printr-o cornişă din piatră, registrul inferior –
mult mai scund – având patru laturi înzestrate cu ochiuri de ferestre circulare cu

2
patrulobi, de tipul celor din nave, dar ceva mai mici. În registrul superior, pe toate cele 8
straturi se deschis mici ferestre în arc frânt, databile într-o fază de înălţare a turnului,
realizată probabil în 1461, anul înscris la bază.
Ceasul cu turn, cu patru cadrane orientate pe axele bisericii, este de producţie
vieneză şi a fost montat în anul 1852.
La interior,patru stâlpi masivi, placaţi cu piatră, definesc traveea careului peste
care se înalţă o boltă în cruce pe ogive, construită în cursul sec. XV.
Ogivele pornesc de pe console prismatice sau decorate cu scuturi, care sunt situate
mai sus decât cota de pornire a arcelor masive ce despart bolta careului de bolţiile celor
patru braţe adiacente, diferena fiind marcată prin zidărie de cărămidă.
Cheia de boltă este decorată la rândul ei cu un scut heraldic ce poartă stema
Prejmerului, reprezentând o cruce latină racordată la un inel.
Pe stâlpul din colţul de N-V se află, suspendat în consolă, un amvon din piatră,
accesibil din braţul nordic printr-o rampă de scară încastrată. Modificăriile operate în
arhitectura stâlpului, prin decuparea blocurilor de piatră pentr a face loc amvonului,
sugerează introducerea acestuia într-o fază ulterioară,probabil în sec. XV.când a fost
construită bolta peste careu. Stâlpii de pe latura de S a careului au suferit unele refaceri în
anul 1588, când au fost probabil introduse probabil conişele de piatră de la partea
superioară, intervenţie marcată pe pilastru de S-E prin inscripţia „15MKP88”.
Braţul răsăritean, destinat sanctuarului, se distinge prin perechia de ferestre înalte,
geminate, peste care se deschide un ochi circular în care se inscrie un patrulob conturat
din chenare subţiri de piatră (caracteristică pentru perioada de tranziţie de la romanic la
gotic).
Braţul de N păstrează în lini generale arhitectura primei faze din sec. XIII, însă
modificăriile din sec. XV, prin introducerea unui portal cu lintel pe console arcuite şi a
unei ferestre ogivale, ambele datând din faza goticului târziu.
La începutul sec. XVI, capela din colţul de N-V al bisericii a fost transformată în
sacristie, iar accesul sau din braţul de N a fost înzestrat cu un portal din piatră în stil
Renaştere.
Braţul sudic conservă cel mai bine imaginea sa iniţială cu bolţiile gotice timpuri,
pe ogive din piatră rezemate pe console piramidale. Singura intervenţie aici este portalul

3
din axul absidei, care asigură comunicarea cu exteriorul; ancadrament de piatră în stil
gotic târziu, cu deschidere în arc frânt şi arhivoltă profilată cu baghete încrucişate în
cheie.
Încăperile aflate la intersecţia braţelor crucii, care iniţial îndeplinesc rolul e capelă
şi comunicau cu navele prin deschideri arcuite încadrate de pile din piatră de talie cu
soclu şi imposte din piatră simplu profilate, au bolţi cilindrice sau în cruce şi ferestre
înguste prevăzute cu ancadramente evazate, din bolari de piatră şlefuită. În sec. XIX,
încăperea din colul de S-V a fost lărgită, astfel că bolta a fost înlocuită cu un tavan pe
grinzi din lemn (1960-1970, are loc restaurarea, ulterior recăpătând forma sa iniţială).
Pardoseala interioară din plăci ceramice triunghiulare, reproduce forma şi
cromatica finisajului de pardoseală din sec. XIII.
În evul mediu, biserica era înconjurată de un cimitir, care în 1785 a fost abandonat
pentru un alt amplasament în afara cetăţii.
Retablul are o tematică uşor arhaică, naivă; cromatica este vie şi armonioasă,
utilizată pe fond de aur, ce substituie cerul. Imaginile redau scene din viaţa lui Iisus,
precum: Răstignirea, Spălarea picioarelor, Cina cea de Taină, Iisus la Caiafa, Învietrea,
etc. Ultima restauraea a acestu altar a avut loc în anii 1980.
Stranele aflate în sanctuar, decorate cu motive renascentiste sculptate în lemn,
datează din 1525-1526; decorul este realizat din motive vegetale combinate cu figuri
umane.
Cristelniţa din piatră sub formă de potir, este o creaţie a sec. XIX, neogotic.
În cursul celor aproape opt secole de existenţă biserica a fost supusă unor
transformări care au alterat parţial arhitectura monumentului din sec. XIII. Pe baza
cercetărilor s-a putut stabili că în prima fază a fost ridicată o construcţie pe plan central,
în formă de cruce cu brae egale terminate în abside poligonale cu 3 laturi având un turn
octogonal peste careul de la intersecţia crucii.
Fundaţiile şi elevaia pereţiilor, pâna la înălţimea de 3 m au fost construite din
zidărie de piatră de râu şi piatră de carieră legate cu mortar de var hidraulic. La partea
superioară a pereiilor şi la bolţi s-au folosit blocuri de tuf calcaros legate cu acelaşi tip de
mortar. Faţadele au rămas netencuite, având la bază un soclu din blocuri de piatră cu
muchia teşită, iar la partea superioară o cornişă din piatră decorată cu croşete.

4
 În sec. XV în interiorul bisericii s-au făcut unele modificări, construcia unei boli
în cruce pe ogive peste traveea centrală a careului, ogivele sunt mai sus decât consolele
bolţiilor sexpartite de sec. XIII din cor şi din navele de S şi de N, diferenţa fiind marcată
prin completarea cu zidărie de cărămidă; capelele care încadrează braţul vestic au fost
acoperite cu bolţi gotice, iar frescele de pe ogive, cheile bolţiilor de pe pereţi datează tot
din aceea perioadă.
A treia fază- transformarea braţului vestic între 1511-1515, fiind prelungit cu 6 m,
s-a obturat trecerea pe partea de nord spre capelă, iar în partea de sud s-a format o
deschidere în arc frânt. În capătul de vest a fost construită o tribună pe care se ajunge
printr-o scară exterioară adosată faţadei sudice, care la început era accesibilă din biserica,
iar mai târziu din exterior. Nava extinsă a fost acoperită cu o boltă în reţea pe nervuri de
cărămidă, similară cu bolta ce susine tribuna de vest.
În cursul sec. XVII când a fost demolată mica încăpere pătrată din colţul de S-E
(în prezent reconstituită) şi au fost înlocuite bolţiile încăperii dreptunghiulare alăturate.
În suita monumentelor de arhitectură medievalăregională din Transilvania,
biserica evanghelică din Prejmer reprezintă unicul exponent al tipului de construcie pe
plan central în formă de cruce cu braţe egale. Adoptarea acestui tip arhitectural a fost pus
pe seama iniţiativei cavaleriilor teutoni, care au stăpânit Ţara Bârsei între anii 1211-1225.
Arhitectura acestiu monument ar fi fost nemijlocit influenţată de biserica abţiei
cisterciene da la Câra (Ţara Făgăraşului); cele două având câteva detalii arhitectonice
comune: ferstre circulare, bolţiile sexpartite, două ferestre înalte pe peretele răsăritean al
altarului, încălecate de un oculus.
Goticului timpuriu îi aparţin elemente precum: absidele poligonale sprijinite pe
capetele braelor, bolţiile sexpartite, descriind lunetele semicirculare la intersecţia cu
peretele; deschideriile în arc frânt ale arcadelor spre capele şi ferestrele geminate din
peretele răsăritean al altarului.
Cea de-a doua fază aparţine goticului târziu şi este reprezentat de arhitectura navei
precum şi de ferestrele înalte cu muluri introduse în absida corului sau în axul braţului
nordic.
De asemenea în interior există detalii realizate în peroiada Renaşterii, precum:
portalul sacristiei sau cornişele în retrageri de la stâlpii careului.

5
 Pentru datarea bisericii există mai multe variante: însă una dintre cele mai
veridice ar fi cea din 1240, prin actul de donaţie a lui Bela IV, ce conferea ordinului
Cistercian dreptul de patronat asupra bisericilor din Feldioara, Sânpetru, Hărman şi
Prejmer.
Planimetria de tip central şi dtalile constructive din elevaţie au generat edificarea
bisericii în două faze: prima fază ar fi atribuită cavalerilor teutoni (biserica a fost
incendiată în 1241-1242), iar cea de-a doua fază este atribuită cistercieniilor.
Construcia fortificaţiei din piatră în jurul bisericii datează din sec.XV şi se leagă
de contextul intensificării agresiunilor otomane asupra Transilvaniei. În 1427 biserica
Sfânta Cruce din Prejmer a fost înconjurată de un zid de apărare cu 4 turnuri cilindrice şi
un turn de poartă spre sud. Dintre cele 4 turnuri cilindrice, se mai păstrează doar 2 (cele
de N-V şi S-E). În sec. XVI , turnul de N-V s-a prăbuşit fiind înlocuit cu unul pentagonal
(„Turnul pedepselor”).
În sec. XVI-XVII, cetatea a fost întărită cu o barbacană, construcie cu rol defensiv
reprezentată de o incintă în formă de potcoavă ridicată în partea de de sud, în faţa porţii.
În exteriorul barbacanei, de o parte şi de alta au fost adăugate în sec. XIX două construcii
– „Mica Primărie” şi în stânga cea destinată paznicului.
Zidul cutinei, 5 m grosime, 12-14 m înălţime, descrie o incintă inelară cu
diametru de 80 m şi este prevăzut la partea superioară cu un drum de strajă lat de 2 m,
apărat de metereze cu ochiuri înguste de tragere şi maşiculi. În partea de S-E a drumului
de srajă se păstrează o „orgă a morţii”, unică în Trasilvania, alcătuită dintr-o scândură de
stejar.
Pe tot perimetrul zidului de apărare au fost adosate în total 273 de încăperi
dispuse pe trei şi 4 niveluri, accesul se face cu ajutorul scărilor. Două încăperi mai mari,
situate în partea de sud, sunt cunoscute sub numele de „vechea şcoală”.
Iniţial cetatea a fost dotată cu 2 ziduri de apărare concentrice, din cel de-al doilea
zid mai scund, ce înconjoară ca o centură prin incintă, păstrându-se astăzi doar câteva
urme. Spaiul dintre cele două ziduri era odinioară pavat cu bolovani de râu.

6
 Bibliografie

1. Ionescu Gr. – „Arhitectură românească”;

2. Ionescu Gr. – „Istoria arhitecturii în România”;
3. Mihaela Sanda Salontai – „ Cetatea de la Prejmer”;
4. Drăguţ V. – „Arta gotică în România”.