Sunteți pe pagina 1din 47

29 Cloasterf (Iudetul

Mures)

Biserica

jortijicatd

din

Cloasterf

, vd2lltd din sud-est

Prima mentiune documentara despre Villa Nikolai se gaseste intr-o enumerare din 1322 a proprietat ilor abat iei de la Cirta. Satu l isi datoreaza numele primei sale biserici inch inata sf. Nicolae , Klos fiind 0 prescurtare a acestui nume din care s-a format denurn irea saseasca Klosdorf. Dupa trad it ie, argat i de pe una din latifundiile manast ir ii s-au asezat pe hotarul Saschizului intemeind comuna Cloasterf. Existenta bisericii este consemnata intr-un document din 1353 care se refera la doi preoti ce i~i disputau parohia din Cloasterf , Ca "partinantia" (proprietat i) ale abatiei din Cirta , Cloasterf , Crit si Mesendorf ajung, dupa desf iintarea e i, in 1474, in posesia bisericii sf. Maria din Sibiu. Dupa 1500, desi Sibiulle perce pea impoz itele , cele trci sate depindeau de Scaunul Sighisoarei. Despre infat isarea vechii biserici, premergatoare actualei biser ici-sala, construita initial si pentru aparare , nu se cunoaste nimic. Dar cum cornuna a primit, in 1521, din parte a "Provinciei Sibiului a celor Sapte Scaune", 0 subventie pentru clad irea hisericii ("Illis de Closdorff in subsidium Structure Ecclesiae dati sunt fl. 6 d. 0" - Celor din Cloasterf li s-au dat 6 florini d. O. ca ajutor la construirea bisericii), sintem indreptat it i sa f ixam inceputul constructiei in acest an. Pe peretele de est, in cor, se gase~te 0 inscript ie cu litere negre: ,,1524 hee struetura jinita est per me mrm . Stephana Schesestur", (In 1524 aceasta constructie a fost terminata de mine, mester zidar Stephan Ungar din Sighisoara") indicind anul term inar ii COTIstructiei si pur tind semnatura integrala a arhitectului, prima sernnatura de acest fel cunoscuta in Transilvania. Acestui constructor li atrihuim s i edificarea bisericii fortificate iden tice de la Dupus , pe al carui perete de vest este de asemeni inscris anul 1524ca termen al incheier ii constructiei, casi ridicarea bisericii fortificate din Boz (llnga Miercurea Sibiului, datata 1523, al ca;ei cat de aparare TIU e sust inut de arcur i

.~s Z: S)...
.hecibuctur" J;nifaelf
Lnscripiia

me ;Jttum J(9'Jianu'Vll~(\:r:

Per

Jc/leseJ(ur:

aflata

pe bolta corului

defensive, ca la Cloasterf si Dupus, ci scos in consola , cu guri de turn are m ic i, plasate intre console. Aceste trei b iserici-sala din perioada goticului tard iv , al caror plan, elevat ie si amenajare defensiva sint at it de asemanatoare, poarta fiecare un singur mare cat de aparare deasupra sal ii s i corulu i, de latime egala. Aceleasi bolt i in leagan cu penetrat ii le gasim la toate trei biser icile, cu except ia nervurilor de teracota care sjnt altfel dispuse , in Cloasterf ele form ind 0 piasa din romburi si romboide. Spre catul de aparare urea 0 scara spiralata, plasata , ca s i i~ comuna vecina Saschiz , intr-un turnulet eilindric in coltul de sud-vest al salii. In Boz si Dupus, turnuletele de scara sint adosate exterior. Catul de aparare a fost ridic~t imediat dupa terminarea construct ie i biserieii din piatra si boltirea ei , parapetul de caram ida sprijinindu-se pe arcurile plate int inse intre eontraforturile ce inconjoara biser ica-sala ; in spate le arcur ilor , devansate cu 40 em fat a de peretele biser icii , se deschid gurile de turn are ascunse in umbra arcurilor si servind luptei din apropiere. Xnparapetul subtire din caram ida , ce se inal ta la 2,3 m deasupra arcurilor defensive, se deschid 2S de metereze m ici, aproape patrate , practicabile de pe un coridor ce inconjura parapetul in interior, intr-o ina lt ime corespunzatoare, de la care n-au mai ramas decit gaurile patrate ale birnelor de sust inere. Asemanator bisericilor fortificate din sudul Frantei , cea de la Cloasterf formeaza un bloc de aparare, cu 0 singura intrare in Iatada de vest, ce se inch idea cu hersa , ale care i lagare de glisare se conserva in contraforturile mijlocii ale fatadei apusene. Deasupra portalulu i, parapetul nivelului de aparare e devansat cu 40 cm, aici fiind amplasat dispozitivul pentru cobor irea hersei. In coltul de sud-est al sal ii se gaseste s i azi o f int ina acoperita cu scindur i, folosita la vreme de asediu. In afara eelor 44 trepte din piatra ale turnuletului ce urea din sala, in nivelul de aparare se mai putea urea din curte. Sacristia alipita peretelui de nord al corulu i, bolt ita semiciIindr ic, poarta - ca aceea din Saschiz - doua catur i, acoperite pr intr-o singura panta. Catul superior avea , pe latura de est, 0 intrare sub acoperisul sacrist iei , accesibil prin scara mob ila, iar de aici se ajungea cu aceasta scara , in cont inuare, printr-o deschidere in peretele corulu i, deasupra bolt ii acestuia. Az i, aceste intrar i sint zidite fara urme. 0 nota din 1707, a preotului Daniel Muller , in registrul de evidenta a biser icii. se refera la "acoperi~ul ruinat" care a fost inno it in acel an, pentru care reparat ie 0 colecta facuta in Sibiu a adus SS Fl., iar cu S Fl. a contribuit comuna. Sarpanta acoperisului este sustinuta masiv de trei rindur i suprapuse de st ilpi vert icali , fiecare intar it cu doua chingi diagonale. Acoperisul ina lt , in sa, formeaza inca doua pante repezi in est s i vest. Un inalt arc tr iumfal , de stil gotic tard iv, incheiat semicircular, separa corul de sala. Dintre inaltele ferestre inguste numai cea nordica din cor si-a pastrat mu lur ile , in luneta fiind inscr is un cere cu
Cetatea din Cloaster /, vdzutd din nord-vest {acuareld}

tr ilob traforat. !ntrarea in sacristie poarta un arc in consola, ca si porta1u1 vestic. Usciorul din sud prez inta pe ce1edoua laturi libere un basorelief - 0 coloana formata din patru lalele suprapuse. Ornament area simetrica a portalului perm ite concluzia ca usciorul decorat provine din edificiul anterior, fiind fo1osit aici pentru relieful ce-I impodobeste. Vechii biserici ii apart inca probabil s i cr isteln ita got ica din piatra, a carei cupa octogonala foloseste azi, inversata, ca baza a unui pupitru din cor. Decorul sau, in altorelief, infat iseaza un balaur cu coada incirligata in Iata unui alt animal fantastic cu corp de pasare si cu 0 coada ce formeaza 0 trerra, Intre aceste doua apar it ii este plasata 0 cruce greceasca, cu brate egale, ca sim. bol apotropaic. Piciorul cr isteln ite i, de sectiune octogonala, se gase~te azi in fata portalului. Cristelnita pare a fi 0 lucrare din secolul XIV. De ment ionat ar mai fi decorul tabernacolului in forma de casuta , adosat peretelui nord ie al corului. Im itind crestaturi in lemn, scrinul e decorat cu 0 rozeta in forma de stea si "roata soare1ui", iar pe 1atura din fata, in ecuson, e incizat anu1 1521iar emb1ema comunei, intr-un alt ecuson, sub el. Baza fermata din trei baghete suprapuse, tncrucisate 1a colturi , im ita forme1e construct iei din 1emn. Un acoperis din lemn in piramida, acopera scrinul, cu tigle aparente pictate naiv, inlocu ire nefericita a coronamentu1ui pierdut. Peret ii navei sint inconjurat i de tribune din lemn ale caror balustrade au tabli i pictate. Cele mai vechi, provenind de la 0 tribuna anter ioara, se gasesc ca tavan sub tribuna de vest, compuse din rozete renascentiste, dat ind din primul sfert al secolului XVI. Primei jumatat i a secolului XVII ii apart ine pictura de pe tribuna de sud - lalele, rozete si rodii cuprinse de lujere circu1are, amintind pictura tribunelor din Drausen i, semnate de Molitoris. Tribuna de nord e ornamentata cu 0 pictura populara , cu mici reprezentar i fanteziste ale unor cetat i taranest i, cu capete de ingeri si ghirlande. Cea mai veche strana , din lemn de brad nepolicromat, e datata 1532. Pupitrul asezat pe cupa cristelnitei a fost ulterior vopsit uniform, dar inauntru l sau se pastreaza 0 lunga inscriptie din care redam numai anul si autorul " ... anno 1788, eu Georgius RosIer jun. am facut acest pupitru ... " - acelasi rnester care, in 1775, a pictat tribunele de vest ale bisericii din Bunesti , Cetatea dateaza din primul sfert al secolului XVI. Coltur ile taiate ale incintei rectangulare sint strajuite de cite un turn cu doua nivele, devansat , purtind acoper is in pupitru. Planul turnului este trapezoidal, pe fiecare din laturile libere e scos in consola un masicul iu. Intrar ile in fiecare dintre nivele, separate prin platforme de birne, se afla in curtea cetat ii, adapostite sub 0 panta de acoper is mult cobor ita deasupra scar ilor actuale ce inlocuiesc scar ile mobile. Turnurile, ca s i partea super ioara a zidului din p iatra, ina lt de 6 -7 m dinspre strada, sint prevazute cu metereze orizontale, in chenarele lor existtnd butuci turnant i in jurul unui ax metalic, pozit ie deschisa pentru doua tevi de pusca , Aceste metereze alterneaza cu unele in forma gaurii de cheie. Din coridorul de aparare, construit din lemn, nu s-a pastrat nici 0 urma, Latura de nord a curtinei s-a inno it cu caramida. Cel mai mare dintre turnuri, eel din nord-vest, controla drumul ce venea din Saschiz, punctul cel mai expus atacului. Turnul de poarta din sud-vest a fost demolat ~i inlocuit printr-o clopotn ita cu patru nivele, purt ind un coif tuguia t octogonal. Pe perete1e ei din sud se citeste: ,,1816 erectur 1819 perfectur": Cornisa pr incipala a turnu1ui de aparare, treptata, e ornamentata in negru prin puncte si motive in forma osului de peste, sub un.masiculiu fiind pictat un craniu suspendat de un lant , Cutremurul din 1802 a cauzat distrugeri bisericii fortificate, reparate un an mai t irz iu, fapt amintit de inscriptia de pe arcul triumfal: .Deo auxiliante Aedes hae Sacrae terrae motu ruinosae factae sunt renovatae Anno 1803". (Cu ajutoru1 lui Dumnezeu aceste sfinte (lacasuri) ruinate de cutremur au fest renovate in anu1 1803).

30 Crit (Iudetul Bresov)

Cetatea

din

Cri] , viizutii

din

sud-uest

Vechea denumire Kreuz (cruce) se datoreste , dupa trad it ia locala, unei cruci mari impl in tata pe un promontor iu, v izib ila de la d istanta din eele trei comune invecinate - Cr it , Cloasterf si Mesendorf , In preajma ei s-au grupat primele case ale asezar ii, s-a ina ltat 0 b iser ica din piatra inchinata sf. Cruci. Din doua documente, datate 1270 si 1272, aflarn cii regele Stefan al Ungariei, dupa legea secu ilor , conf irrna lui Laurent ius, fiullui Hylyees ~i fiului acestu ia , tot Lauren t ius, posesia pam intur ilor de linga Szederges (Moreni) , eu biserica inch inata sf. Maria, si Scentkerest, eu biserica din p iatra inch ina ta sf. Cruc i,din imprejurimile Tileagdului (alias Odorhei). Secuilor l i se recornanda sa pr irneasca pe Laurentius s i urrnasii sa i in eomunitatea lor, cele doua sate ment ionate nema iapar t inind jur isd ict iei ~i puterii exercitate de voievodul Transilvaniei. Asadar, la incepu t, Crit a fost proprietate nob iliara ,

Vechea denumire Kreuz (cruce) se datoreste , dupa trad it ia locala , unei cruci mari impltntata pe un promontor iu , v iz ib ila de la d istanta din cele trei cornune invecinate - Cr it , Cloasterf si Mesendorf , In preajrna ei s-au grupat primele case ale asezar ii, s-a inaltat 0 b iser ica din piatra inch inat a sf. Cruci. Din doua documente , datate 1270 si J272, af lam ca regele Stefan al Ungariei, dupa legea secu ilor , conf irrna lui Laurent ius, fiullui Hylyees si fiului acestu ia , tot Lauren t ius, posesia pam intur ilor de linga Szederees (Moren i) , cu biserica inch inatii sf. Maria, s i Sceutkcrest, cu biserica din p iatra inch inata sf. Cruc i, din imprejur im ile Tileagdului (alias Odorhei). Secuilor l i se recomanda sa pr imeasca pe Laurentius si urrnasi i sa i in comunitatea lor, cele doua sate ment iona te nema iapar t in ind jur isd ict ie i si puterii exercitate de vo ievodul Transilvaniei. Asadar , la incepu t , Cr it a fost proprietate ncb il iara. In 1322, satele Cr it , Cloasterf s i Mesendorf faceau parte din propr ieta t ile abat ie i de la Cir ta , La desf iintarea abat ie i, in 27. II. J474, regele Mate i Corvin daruieste toate propr ietat ile aba t ie i hiser ic ii sf. Maria de la Sibiu. Astfe l, Cr it ajunge sub au tor ita tea si adrn in istrat ia magistratului din Sib iu. Intre 1496/97, cele trei sate se af la in tr-o d ispu ta cu rnagistratul sibian pentru "zeciuiala" care ar reveni prcot ilor acestor comune , Ep iscopul de Alba Iulia decide ca preot ii aeestor comune sa incaseze zeciuiala, el urrn ind sa pr irneasca irnpozitul datorat episccp ie i, iar magistratul sibian -- impozitele fiscalc. Pe la 1500, Cr it se numara printre comunele Scaunului de Sigh isoara . Din vechea b iser ica a sf. Cruci, demo lata in 1810, nu s-a pastrat nici un document grafic care sa ne informeze asupra infati~arii sale. In noua b iser ica , ina l ta ta in locul celei vechi in tre 1810/1813, de ace las i mester care a construit biserica din Saes si clopo tn ita de la Danes, se pastreaz a , pe doua tribune ale perete1ui apusean, strane din vechea b iser ica , dintre care unele apart in secolului XVII, cu picturi in tempera, asemanatoare celor de la Cloasterf , 0 strana aflata in tribuna super ioara are pictata pc una din tabl iile sale 0 b iser icuta ce ar parea sa fie 0 reprezentare aproxirna tiva a vechii biserici. La bisericile din Bunest i si Cloasterf , pe balustradele tr ibunelor , se gasesc de asernen i p ictate , vag asernanatoare , bisericile acestor 10cal itat i, a~a inc it s i imaginea de la Cr it ar putea sa constituie un reper pentru reconstituirea infa t isar ii primei biserici a satului. Corul scund , nava ceva mai inalta, prez in ta pe peretele de sud arcade deasupra ferestrelor, ce ar putea sa fie si arcuri ce ascund guri de turnare. Clopotn ita asezata in vest poar ta un coif tuguiat , dar fara galerie de aparare , ce desigur, in secolul XVI, a existat. In secolul XV s-au ina lta t cur t ine le ce inconj oara biserica in tr-un oval neregulat, adapt indu-se formei terenu lu i, ceea ce expl ica ina lt imea lor inega la , in tre 6 si 8 m. Partea super ioara a curtinelor este dota ta cu metereze s i guri de turnare , ultimele in t iln indu-se mai ales in sectorul de sud-vest , unde zidul e ridicat pe marginea pantei abrupte . Pe latura de sud-vest , unde curtina este bine conservata , ea prez inta , pe la juma tatea ina lt irn ii sale, 0 treapta ce folosea coridorului de aparare drept sprij in. In turnul de est, sapte trepte de p iatra due spre ingusta platforma ce sust inea coridorul de aparare si din care nu s-a mai pastrat nimic. Cinci turnuri devansate , de plan patrat , aparau cetatea. Turnul din sud , de deasupra vechii intrar i, s-a surpat in 1925, fragmente din peret ii laterali si in trar ile acum z id ite, cuprinse in cur t inii., indica locul unde s-a aflat. Intrarea in parter se ina lta doar cu 60 ern deasupra solului, in tr-at it s-a ridicat pam in tu l in inc inta , desigur in urma derno lar ilor . Turnul din nord-est s-a surpat si el trei decenii mai t irz iu, in 1955, dar a fost reclad it eu doua nivele, purt ind un acoper is in p iram ida , In co ltu l de sud-vest al cetat ii se af la turnul de poarta , curtina pornind in est - de la co ltul lui din nord-est, iar sprc vest - din mijlocullaturei sale vestice. Parterul cuprinde
Part ea abuseand a incintei i,.te"ioare a cetdt.ii din Crit (acuareld )

~XV-XVI/

IIIx/X
~1B10-18fj

intrarea creata ulterior, flancata de contraforturi puternice. Catul al treilea este devansat Iata de zidul turnului pentru a ascunde gurile de turnare, cite trei pe laturile de sud s i est. Deasupra s i sub ele se afla cite un rind de metereze pentru arme de foc. Turnurile de vest si nord-vest, cu cite trei n ivele, au inca acoper isur ile lor originare in pupitru , iar sub ele, pe fatada ina lta s i pe flancuri, guri de turnare , Intrar ile in eele trei caturi nu sint situate pe acelasi ax vertical, ci plasate lateral, fiind aparate de acoperisur i oblice sust inute de patru st ilpi. In vest s i nord-vest, unde terenul ce urea spre coama dealului ofera avantaje pentru atacatori, a fost inaltat un al do ilea zid, put in devansat, legind colturile turnulu i din nord-vest cu cele ale turnurilor de vest si nord-est, zidul Zwinger-ului astfel creeat fiind si el prevazut cu metereze. In secolul XIX, cind Zwinger-ul n-a mai fost necesar pentru aparare , curt ina interioara s-a demolat in nord-vest, inlocu ind-o cu un perete scund din paianta , cu sase deschideri mar i, perete ce sust ine, impreuna cu curt ina exter ioara a Zwingerului, un acoperis in ~a ce acopera sopronul unde se gaseau hambarele satenilor. Un al doilea ~opron a fost construit in curtea cetat ii, intre turnurile din sud s i est, acoperisul in ~a sprij in indu-se pe curtina inter ioara si peretele r id icat in curtea cetat ii, dispus cu patru deschideri mari. In fata fostului turn din sud se mai afla 0 tintina adinca din piatra , eu un mic acoperis in pirarnida. In 1908 s-a deschis, llnga turnul din vest, 0 poarta larga, num ita a lesilor , destinata carului mortuar. Forma ovala a incintei. cum 0 int iln im la Crit ~i Viscr i, este mai rara in zona Rupei, unde predomina incintele rectangulare caracteristice secolului XVI. Astfel s i forma incintei indreptateste datarea ei in secolul XVI. Pe latura de sud s-a imprejmu it 0 a doua curte de Zwinger, cu ziduri drepte - curtea fiind num ita "Parch", cuv int ce deriva din "Parcham" - denumire Iolosita de Cavalerii Teutoni pentru curt ile Zwingerului.
Revista TRANSILVANIA SIBIU

31 Mesendorf (judetul Bra~ov)

Cetatea din

Mesen dorf , viizutii

din sud

Intr-o enumerare a propr ietat ilor abatiei cisterciene din Ctrta, datata 1322, se pomeneste de Messendorj, impreuna cu comunele invecinate Cloasterf si Cr it - aceasta fiind prima atestare documentara a local itat ii, Comuna aserv ita, Mesendorf a plat it biruri abat ie i pina in 1474 cind, la desf iintarea acesteia, posesiunile ei au trecut in proprietatea bisericii sf. Maria din Sibiu, azi biserica evanghel ica paroh iala. Pe la mijlocul sec. XIV s-a cladit mica biser ica-sala, in stil gotic timpuriu, cu clopotn ita pe un promontoriu in nord-estul comunei. Sala si corul ceva mai ingust, construite din gresie bruta, erau acoperite initial cu bolt i in cruce pe ogive cu nervuri din piatra, din bolt ile originare conserv indu-se doar doua chei de bolta. Profilul nervurilor (cu cavete pe laturile unei sect iun i dreptunghiulare) si rozeta cu cinci petale a cheii de bo lta ce fusese dupa numarul nervurilor ce se int ilneau in ea - plasata deasupra part ii de est a corului incheiat pe trei laturi, apart in repertoriului de forme al sant ierelor cisterciene din Transilvania. Nici un alt element stilistic nu atesta Insa participarea cistercienilor la construct ia edificiului. A doua cheie de bolta infatiseaza 0 mina Iacind gestul juramintului. Peret ii exteriori ai sali i si ai corului sint intar it i de 14 contraforturi, menite sa preia presiunea bolt ilor s i sa o canalizeze vertical. Clopotnita ingusta. asezata in fat a laturii apusene, forma, cu parterul boltit in leagan , un mic portico Caturile sale superioare au fost amenajate initial pentru aparare si prevazute - cu except ia celui de-al treilea - cu metereze in nise de ina lt imea unui om, mult evazate spre interior, adaptate pentru arcasi. In partea superioara, n isele sint acoperite cu birne, iar deasupra part ii mai inguste, spre exterior, cu lespezi. Al doilea cat al tumului comun ica cu sala bisericii printr-o scara rnob ila (azi din tribuna orgii), din al treilea cat deschizindu-se 0 arcada spre podul bisericii.

In cursu I Iort ificar ii, inceputa in anul 1495, clopctn ita a fost transformata in donjon inchizindu-se portalul de vest, a~a incit turnul era accesibil numai din interiorul bisericii. Deasupra catului al cincilea, pe cele doua laturi de sud s i vest mai expuse proiectilelor, a fost inaltata 0 galerie de aparare cu balustrada din piatra, iar pe laturile de nord si est, indreptate spre deal, balustrada este imbracata doar in scinduri. Un coif ascut it, de forma piramidala, accentueaza eleganta turnulu i ce se ingusteaza in doua retrageri. Sala si corul au fost fortificate la fel ca bisericile comunelor invecinate, Braden i, in vest, si Fiser. in est, prin supraina.ltarea zidurilor de piatra cu 2 m, prevazute cu metereze, ca si prin constructia unei galerii cu parapet de paianta, asezata pe console de lemn, devansata fat a de peretele bisericii cu 30-40 em - intervalele dintre console folosind ca guri de turnare si de aruncare. Catul de aparare, cupr inzind doua etaje, era accesibil din catul al treilea al clopotn itei, intrarea put ind fi aparata de un singur om. Un asemenea coridor de aparare se mai pastreaza in Transilvania deasupra corului si navei bisericii din Stejeris (linga Agnita) si deasupra corului de la Drauseni si Cincsor. Acest fel de fortificare a corului bisericii prin supraetajare, cu un cat din piatra s i 0 galerie cu balustrada de lemn sau paianta , este eel mai vechi si mai simplu, pe cind caturile de aparare cu parapet din caramida devansat, asezat pe arcade int inse intre contraforturile bisericii sau numai ale corului, au aparut mai t irz iu, odata cu perfect.ionarea armelor de foe, eliminind part ile construite din lemn. Toate ferestrele laturii de nord si ale corului au fost zidite, pe latura sudica deschizlndu-se, az i, ferestre inguste cu arc semicircular. Catul de aparare construit deasupra bisericii, modifica proport iile init iale ale acesteia, accentuind silueta ingusta s i elansata , mai cu seama privita dinspre latura estica. In 1817, bolta saIi i, arnenint ind sa se prabuseasca, a fost demolata ~i inlocu ita cu un tavan plat de stucatura, Iar acoperisul a fost asezat, dupa inlaturarea galeriei de aparare, direct pe consolele de lemn. In 1900 si corul a primit 0 bolta din cararn izi, compusa din patru bolt i inguste in leagan, ale carer pinze sint ornamentate cu stucatura. Pentru a mar i numarul locurilor in biser ica s-au construit, in sec. XVII, galerii de lemn de-a lungul peretilor sal ii, balustrada lor de lemn fiind pictata cu vechi s i frumoase motive florale, din pacate restaurate in tonuri acide de Joseph Vogel,
Biserica fortificatd ii turnul din sud-uest al cetdlii din Mesendorf (acuarela )

in 1914. Din inscript iile aflate pe galerii aflam ca tirnplar ia a fost executata de Giorgium Philippi, iar pictura de Petru Orend t din Mesendorf , in anul 1701, luna iulie. Un al do ilea pictor, Georgius Rosler , decoreaza galeria de sud, in 1765. Aceste inscript ii permit identificarea si datarea altor picturi decorative in bisericile din Daia, Cloasterf , Bunesti, Cr it si alte comune din zona Rupea. Pe galerie, linga amvon, este f ixata 0 cutiuta pictata, cont inind patru clepsidre, fiecare din ele golindu-se in alt interval de timp, de la sfertul de ora pina la ora pl ina. Cind preotul se urea in amvon, intorcea cut iuta , nisipul incepea sa curga , putind astfel sa-si masoare lungimea predicii. Catre sfirsitul sec. XV, s-a construit din gresie si pietre de cimp 0 incinta cu traseu neregulat cam de 5 m inalt irne, cu 0 intrare in sud, in fata portalului bisericii. In sud-est si sud-vest incinta este intar ita de catre un turn cu trei niveluri, iesite pe jumatate in afara, cu accper isur i in pupitru, cu mas icul iur i pe latura frunt ii inalte, prevazute cu metereze. In sectorul sudic s-a pastrat intact coridorul de aparare, sprij init jumatate pe zidul care se ingusteaza la 2 m deasupra solului, jumatate sust inut de console din lemn. De pe platforma coridorului se foloseau meterezele din partea superioara a zidului, metereze deschizindu-se si la baza acestuia in nise dreptunghiulare. Turnul estic, precum si tot acest sector al incintei a fost demolat in 1958, amen int ind sa se prabuseasca, zidul fiind reconstruit din caram ida , Intrarea in catul al do ilea al turnului din sud-vest e astaz i situata la nivelul solului, din cauza inaltarii terenului in curtea bisericii. Pe latura sudica , est ica s i jumatatea estica a laturii de nord, aflam acoperisul coborind intr-o smgura panta de pe zidul spre curte, sust inut de st ilpi din stejar. Inscript ia dintr-o n isa cu dubla arcada, ta iata in peretele de sud al incintei interioare, aminteste de restaurarea cetat ii in anul 1701. Deasupra n ise i si alatur i de ea, in vest, este incastrata cite 0 mica f igura umana , din gre~ sie. In 1552, Mesendorf pr imeste 0 subvent ie din partea casei Provinciei Sibiului pentru lucrar i de construct ie, care ar putea fi curtinele exterioare, astaz i inalte doar de 3 m, dublind incinta inter ioara in est, sud si vest, a~a inc it curtinele cuprind intre ele "Zwinger-ul". Coltul de nord-vest este strajuit de un turn masiv de patru niveluri cu galerie de pa ianta si coif piramidal ascut it. In sud se deschide 0 arcada larga de intrare in Zwinger. Ina.lt imea curtinelor exterioare a fost scazuta considerabil, cind din piatra lor s-a construit 0 noua scoala ~i sala comunala. In 1888, s-a demolat par tea de est a incintei exterioare, curtinele interioare fiind mutate mai inspre curte pentru a crea spat iul necesar construct ie i scol ii.

XIV. 11r95~
XIX

Iii

Revista

TRANSILVANIA

SIBIU

32 Bunesti (Iudetul

Bra~ov)

Biserica fortificatd

din Bunesti , viizutii din sud-est

Asa cum aflam d intr-un document datat 1337, Bunest i, comuna libera a Scaunului de Sigh isoara , participa la conducerea acestei corporatii administrative, prin Petrus, fiul lui "Stephan de Boda", facind parte din "Sfatul batr inilor" al acestui Scaun. Numele german Budendorf] - care ar putea sa derive din patronimicul Budo sau Bodo - apare pentru prima data intr-un document din 1452 cind , la 0 adunare a celor ,,~apte Scaune" din Sibiu, pe ling a judele regesc, apare s i "Mychael Greb de Budendorf]" ca reprezentant al Scaunului de Sighisoara , In cel mai vechi recensam int al populat iei, dat ind din 1488, Budendorff apare cu 88 de gospodar ii, doi pastor i, doua mori, un dascal si trei saraci, Bunest ii fiind, dupa Saschiz si Archita, a treia comuna ca importanta in Scaunul de Sigh isoara , Biserica din Bunest i, atestata documentar pentru prima data in 1356, dateaza de la inceputul secolului XIV, pe atunci 0 baz ilica cu trei nave, fara clopotn ita, din perioada trans ilvaneana a trecerii stilului romanic catre eel gotic. Corul, inch is pe trei latur i, purta initial 0 bolta in cruce, iar deasupra part ii estice 0 bolta cu penetrat ii, deschiz indu-se printr-un arc triumfal in arc frint spre nava acoper ita cu tavan plat. In nord, alaturata corului, s-a aflat 0 sacristie bolt ita cu un semicilindru. Nava centrala comunica prin cinci perechi de arcade semicirculare cu colateralele ce purtau bolt i in cruce. Singurul portal existent era situat in fatada apuseana. Registrul de impuneri al orasului Sighisoara mentioneaza, pentru an ii 1505- 1508, scutiri de impoz ite pentru Bunesti , motivate de unele lucrar i de construct ie la biserica, ce nu pot fi altele dedt pentru fortificarea ei. ("Bodendorff relexat i (sunt) ad fabricam ecclesiae fl(orini) 21 den(ar) 12".)

-----,---, -, Este greu de precizat in ce ordine cronolog ica s-au ridicat nivelele de aparare de deasupra corulu i, deasupra navei centrale si a celor trei caturi inferioare ale turnulu i, construit la capatul apusean al navei centrale. S-ar parea ca s-a inceput cu ridicarea unei clopotn ite la capatul de vest al navei centrale, din care nu s-au pastrat decit cele trei nivele inferioare, .construite in piatra, pina la lnalt imea zidurilor navei. Daca turnul a fost vreodata complet inaltat si ulterior distrus, daca constructia sa a fost intrerupta, nu se poate preciza nici dupa 0 atenta examinare a z.idariei. Colateralele s i sacristia au fost demo late pentru a se r id ica deasupra corului si navei centrale catul de aparare obisnuit in aceasta regiune, a i carui peret i se sprijina pe arcurile devansate, int inse intre contraforturi. Arcadele navei centrale s-au zid it, nava ~i cele trei caturi ale turnului, de aceeasi latime ca nava, s-au inconjurat cu 15 contrafortur i, intre care, la inalt imea zidurilor navei, s-au construit arcade semicirculare devansate cu 40 cm fat a de zidul navei. Intervalele astfel create formeaza masicul iur ile camuflate in umbra arcurilor. Catul de aparare ina ltat deasupra arcurilor avea, probabil, un parapet din paianta cu coridor deschis care, demolat in 1804, nu ne-a lasat nici un document grafic care sa retina infatisarea sa. Nivelul de aparare , scos in consola deasupra corului, devansat cu 55 cm , deschide la baza cite trei guri de turn are (24 x 33 cm), cite una in peret ii ingusti din est: Parapetul, gros de lungimea unei caram izi, cuprinde sapte metereze (de 75 x 25 cm), carora le corespund in interior nise evazate. Coltur ile incaper ii sint intar ite in interior de st ilpi, carora le corespund in exterior nise decorative. Pietrele de consola ce sustin parapetul depasesc si in interior peretele corului, destinate sa sust ina 0 platforma din b irne , In peretele despart itor dintre nivelele de aparare ale corului ~i navei se deschide 0 usa ingusta de 50 em si inalta de 1,55 m, u~or de aparat de catre un singur om. De fiecare parte, un meterez rectangular inalt, lat de 15 em, apara incaperea chiar de podul navei , constituind astfel un ultim refugiu. In coltul sud-vestic al navei s-a adostat un turnulet cilindric in care 42 de trepte din lemn ale unei scar i spiralate urea spre catul de aparare , Treptele nu sint dispuse in jurul unui ax central, ci fixate una de alta prin "cepi". Turnuletul acopera una din vechile arcade semicirculare ale navei centrale, dovedind ca a fost constru it, impreuna cu catul de aparare, anterior bolt ir ii navei centrale care, dupa 0 inscript ie de pe arcul triumfal, a fost term inata in 1519, intruc it semicilindrul bolt ii nu se sprijina pe p ilastr ii sau colonete adosate, c i pe un perete plin, care captuseste zidurile laterale ale navei pe toata lungimea lor. Astfel, pornirea nervurilor de teracota e marcata doar de ornamente de stucatura s i nu de console. Ulterior, s-au construit n ise in arc fr int in acesf perete dublat, care a ingustat considerabil nava, pentru a se plasa strane in aceste nise, de-a lungul peretelui. (Nisele nu trebuie confundate cu vechile deschideri ale arcadelor spre colaterale.) Concomitent cu ridicarea bolt ii deasupra sal ii s-a transformat s i bolta corului, primind
--

Corul fortif icat al bisericii

din Bunest i, vdzut, <Jin sud [acuareld )

o retea de nervuri dispuse in forma stelata. Cele doua intrar i laterale ale sal ii s-au deschis la fortificarea bisericii, cind s-au zidit portalurile apusene, at it cel al sal ii c it s i cel din Iatada turnului, ultimului lasindu-i-se doar un meterez. Parterul turnului, acoperit cu 0 bolta din caram ida , constituise un portic al navei centrale. Meterezele celor doua caturi superioare ale turnului arata ca el a fost de la inceput destinat aparar ii, Inaltarea lui fiind abandonata , probabil, cind s-a construit catul de aparare deasupra navei, cupr inzind si caturile turnului in aceasta larga construct ie defens iva un ita sub un singur acoperis in ~a. In 1804, s-a demolat parapetul catului de aparare de deasupra sal ii, cobor ind acoperisul cu 2 m ~i asezindu-I direct pe arcurile dintre contraforturi. In 1847 s-a inaltat , pe temelia turnului, 0 r lopotn ita care se r id ica cu put in deasupra acoper isulu i construct ie i defensive, forma sa lips ita de stil neincadr indu-se cu vechea b iserica fortificata. Totodata, s-a reconstruit 0 sacristie tavan ita in locul celei demolate la fortificare. Pentru a lirgi spatiul necesar bancilor, s-au adosat peret ilor laterali ai navei galerii de lemn, ale carer balustrade sint ornamentate cu motive flora le si maxime , Tribuna din sud poarta inscriptia: "Magister operis fuit Johann Rossler anno 1680." Aceste doua tribune, din sud si nord, sint legate de 0 alta r id icata linga peretele de vest. Intrucit pictura acestei tribune este ident ica cu aceea situata deasupra ei, datata 1775, presupunem ca ambele tribune din vest dateaza din acest an. Pictura lor poate fi atribu ita lui Georgius Rossler, nepotul lui Johann Rossler. In 1808 s-a mai instalat 0 a doua tribuna, deasupra celei ex'istente pe latura de nord, purtind la baza 0 inscr ipt ie in limba germana cu litere gotice: "Ca monument al recunostinte i sale fat a de dumnezeu si aceasta cornun itate, donat de stra inul Johann Ludwig, 1808". Cind s-a executat pictura tribunei superioare de nord a fost inno ita si aceea a celei inferioare. Datar ile ~i sernnatura existente pe tribunele din Bunest i sint valoroase s i pentru comparatia cu tribunele altor monumente, databile prin asemanarea cu pictura din Bunesti. La ridicarea acestor tribune s-au mar it si vechile ferestre gotice, in arc fr int cu rnulur i traforate, cele noi fiind total lipsite de stil, Altarul, in st il clasicist, construit din lemn, asezat in 1805 in cor, ca ~i prospectul in stil rococo al orgii, care se r id ica deasupra lui, acopera azi interesante picturi murale pastrate partial in partea estica a corului. Montarea unui electromotor necesar foalelor orgii a deteriorat port iun i import ante ale frescei ce infati~eaza 0 fr iza de apostoli - ca la Homorod, acoper ind partea inferioara a peret ilor din cor. Pe peret ii laterali exista cite trei figuri, pe peret ii ingu~ti din est cite doua figuri de apostoli, acoperiti dupa Reforma cu zugraveala , Portretul user de descifrat al sf. loan, semnaleaza m ina unui zugrav roman - pictura de trad it ie b izant ina, executata la inceputul secolului XVI intr-o stilizare de mare efect, amintind prin desen si culoare de pictura manastir ilor din nordul Moldovei, ca ~i prin fundalul albastru s i chenarul ro~u al cimpur ilor picturale. Dimensiunea si simplitatea desenului esent ial izat confera figurilor monumentalitate.

!n forma sa actuala, cetatea dateaza de la inceputul secolului XVI, r idicata odata cu fort.if icat iile de pe corpul bisericii. Incinta poligonala, apropiata de forma circulara, presupune existenta anterioara a unui val din palisade. Dintre cele cinci turnuri devansate, cel rnai mare, din nord-vest, apara panta platoului pe care e situata biserica in mijlocul comunei. Intrar i separate pe latura de est, situate in l in ia curtinei, due la caturile separate prin platforme din birne. Parterul are, in he care din cele trei caturi libere ale turnului, metereze cu cadre de lemn ce se inch id printr-un butuc turnant in jurul unui ax metalic. Caturile superioare poseda , pe latura apuseana , mici ferestre, indicind ca turnul a fost locu it , fapt confirmat s i de hornul din co ltul de nord-est, apart in ind unei vetre care nu mai exista. Peret ii au metereze in forma gaurii de cheie. In interiorul acestui turn, acoperit in pupitru, se afla inscris anul 1545. In interior, vedem inc izat in tencu iala anul 1644. Inscriptii in rosu si negru stau marturie ca in vreme de ased iu , oamenii au trait s i s~ferit impreuna: "amen, amen dico vobis, post haec videbitis coelum apertu ... anno 1644". ("Amin, amin zic voua, dupa acestea yeti vedea cerul deschis .... in anul 1644"). Pe peretele de sud (in traducere): "biciul raneste, dar 0 singura gura rea zdrobeste pe tot i". Pe peretele de nord: "Non operantur malum, qui in viistuis ambulant" (sic!). (In trad. Iibera: "Nu gre~esc cei ce merg pe calea virtutii.") Peret ii s i ambrazurile ferestrelor sint decorate simplist in ro~u s i negru. Clad irea rectangulara , lunga, devansata spre sud-vest, a bastionului port ii, se r id ica deasupra parterului boltit pe doua treimi in leagan , ultima treime a tunelului hind acoper ita cu scinduri ce puteau fi scoase pentru a respinge dusmanul daca patrundea totusi prin poarta inch isa cu hersa , Catul superior, cu metereze laterale , av ind chenare din lemn si butuc turn ant de inchidere, purta initial inca un coridor de aparare. Dupa inlaturarea sa, acoperisul in forma de ~a a fost coborit cu circa 2 m, latura de vest a frontonului tesit intretaindu-se acum cu arcada port ii ce se inalta pina la al do ilea cat. Terenul intrar ii, urcind in panta, a fost egalat prin amplasarea unor scar i de beton la jumatatea tunelului. Turnurile din nord sint constru ite asemanator , cu trei catur i, metereze in forma gaur ii de cheie si doua intrar i din curtea cetat ii. Primul si al do ilea cat comunicau intre ele, al treilea hind accesibil doar printr-o scara'mobila. Micul turn din est s-a surpat. Curtina de 1,50 m grosime la baza, prezinta, la circa 4 m Inalt ime, 0 retragere, 0 platforma ingusta de 1 m formind drumul de straja al zidului ce se inalta, cu grosime redusa, inca cu 2 m ~i care initial era crenelat. In secolul XVIII, amenajat ~oproane in incintei, ai carer stilpi sint plasat i pe acest drum de straja s i in curte la 0 distanta de 3 m de curtina. Panta acoperisului soproanelor se uneste cu pantele acoper isurilor in pupitru ale turnur ilor, formind o singura suprafata inelara ce confers curt ii un aspect unitar si sobru. Pe latura sudica, s-a construit un spatios Zwinger, zidurile inch iz ind 0 suprafata trapezo idala cu 0 f int ina si care adaposteau animalele pe timp de asediu. Peretele de vest al Zwinger-ului s-a demolat, din cel sudic si estic mai exista resturi. Inire 1964/66, cetatea a fost temeinic restaurata.
Revista TRANSILVANIA SIBIU

s-au jurul

33 Roade~ (Iudetul Brasov)

Biserica

[orti

f icata

din

Roades,

vdz'Utii din sud-est

Dintre toate cetat ile pitorest i s i bine conservate ale zonei Rupea, cetatea si mica biser ica fort ificata din Roades, de m~!~int~res arh itecton ic, au cea mai frumoasa imp~urime, fiind situate intr-un fund de cazan, inconj~ratede coline impadur ite. Pe un promontoriu dominind satul, in a doua jumatate a sec. XIV, s-a clad it 0 biser ica-sala gotica, cu clopotnita asezata in fata Iaturii aI)Usene~ Initial mult n"lai'zveTta,cl0p01nlta deschidea in parterul ei, boltit in cruce, patru arcade in arc frint, cea de apus const ituind portalul principal bogat profilat. Ambrazura, de 1,30 m lat irne, este articulata prin trei baghete cu sect iune in forma de para, doua trapezoidale, printre care cinci cavete adinci produc un viu efect plastic. Luneta a fost ornamentata cu muluri traforate. Intrarea in clopotnita, situata in catul al doilea pe latura estica, era accesibila exclusiv din sala bisericii, pr intr-o scara mob ila. Arcada semicirculara a intrar ii e clad ita din pietre dispuse vertical, in crestetul bolt ii aflindu-se un boltar in forma unei pene triunghiulare. Turnul construit, ca de altfel intreaga biserica din gresie, a suferit 0 grava deterriorare in timpul incursiunilor turcesti din sec. XV, din el supravietuind numai cele trei caturi inferioare si part i din baza catului al patrulea. Inceputul reconstruct iei s i fortificar ii sale sint atestate de 0 insernnare din socotelile Provinciei Sibiului a celor Sa.ptescaune, datata 1494:" ... pro structura in Radendal flor . 8."

("pentru constructia din Roades 8 florini"). 0 scutire de impozite acordata cornunei Roades in 1504-1508, consemnata in socotelile Sighisoarei ("Relaxati ad fabricam ecclesiae"), ("Scutiti pentru construirea bisericii") in valoare de 28 florini ~i 37 dinari, nu poate fi atribu ita decit lucrar ilor de fortificare s i construct ie i dublei incinte. Clopotn ita s-a transformat in donjon prin zidirea arcadelor din parter, caturile superioare fiind accesibile doar prin sala bisericii s i cu intrarea din al doilea cat. Turnul a fost inconjurat cu un zid din piatra, de 1,40 m grosime, de lat imea salii bisericii. Fereastra celui de-al do ilea cat al turnului a fost transfermata in meterez. Zidar ia veche, ramasa nenivelata si prezentind urrnele unei distrugeri, tradeaza graba cu care s-a procedat, donjonul fiind desigur prima lucrare din operat ia fortificar ii. Doar latura apuseana a caturilor doi, trei si patru este strapunsa de cite un meterez. In fat a laturii nord ice se inalfa un turn de aparare al curtinei interioare, dispensind latura nordica a clopotn itei de metereze Catul al cincilea se pare ca a cazut pentru a doua oara prada distrugerii, fiind reclad it intr-o a treia etapa, exclusiv din caramida. In peretele sau estic se deschide 0 arcada semicirculara spre podul bisericii, transformat si el in scop defensiv, constituind singurul acces spre acest cat de aparare. Coiful turnului, format dintr-o piramida cu virful retezat, cu fringere de panta a muchiilor, purt ind deasupra 0 galerie din lemn cu scaunul clopotelor, se terrn ina pr intr-o piram ida ascut ita, adaos al timpurilor recente, identica aproape cu acoperisul clopotn itei din comuna invecinata Archita. Desi de 42 m inal t ime, turnul pare scund, masiv si gros. Catul de aparare de deasupra navei se sprij ina cu peret ii sai longitudinali pe arcade din caramida, construite intre cele cinci contraforturi ale laturilor _ de sud si nord. In umbra arcadelor se ascund largi guri de turnare, rezultate din devansarea parapetului fat a de linia peretelui bisericii. Deasupra bo lt ii in leagan cu penetrat ii ce acopera sala, peret ii longitudinali ai navei au fost inaltati cu 2 m, strins i in chingi de lemn, birne asezate transversal, ale carer capete, iesind in exterior sint prevazute cu un mic acoperis ce se inscrie ca un accent in suprafata fatadei. Inalt imea vechiului fronton al sali i se recunoaste u~or dator ita diferentei materialelor de constructie - piatra la cladirea or iginara, caramida pentru inaltarea peret ilor si frontonului. Acoperisul in doua ape cu pante repezi are virful frontonului tes it, ca vechile case tarane~ti din aceasta regiune. Corul, care si-a pastrat pina azi bolta sa cu penetrat ii si nervuri de teracota, a primit si el un coridor de aparare asezat pe console din lemn. Pe Irontonul sal ii se distinge forma vechiului fronton mai scund, ramas ca un iesind acoperit cu 0 streasina lata de trei tigle. La ina ltarea frontonului, zidul a fost continuat intr-o mai mica grosime, incit peretele initial mai lat a ramas viz ibil din exterior. Catul de aparare al corului, accesibil printr-o deschidere in peretele estic de piatra al sal ii, deasupra unui arc triumfal semicircular, a fost demolat in sec. XIX, iar acoperisul a fost asezat direct pe coroana de zid a corului, producindu-se astfel 0 mare diferenta de nivel intre acoper isul sali i si cel al corului. In podul corului nu se intra azi decit prin catul superior al sacristiei, construita in 1526 pe latura nordica a corului, cu ajutorul unei scari mobile, iar inCetaiea din Roades,

vazuta din nord-est

[acuareld )

trarea in etajul sacristiei se afla la 2 m inalt ime, in zid fiind sapate citeva trepte ce duc la 0 u~ita de stejar intar ita cu lame de fier. Intrarea prin sud a sal ii s-a taiat dupa inchiderea portalului de vest, pe cind intrarea in cor, pe latura sudica, este vechea intrare a preotului din epoca dinaintea Reformei. Frumoasa u~a din lemn, in stil renascentist, este datata 1671. Usa sacristiei, pictata cu motive flora le arhaice, este datata 1526. Cei trei peret i ai sali i sint lnconjurat i cu galerii ale carer balustrade din lemn, imbodob ite cu picturi flora le , pot fi datate (cea de nord in analogie cu pictura similara de la Bunest i) in jur de 1680, si atr ibuita lui Johann Rosler, iar galeria de sud, repictata in 1753, repeta 0 maxima pictata cu un secol inainte la biserica din Bunesti. Doua tabli i ale balustradei inati~eaza obisnuitele biserici stilizate, int iln ite adesea ca motiv decorativ, dar una din ele reda indubitabil biserica din Roades cu catul ei de aparare deasupra corului. Relicva bisericii de foarte mare valoare o constituie altarul triptic in st il gotic, a carei nisa centrala adaposteste doua figuri din lemn polieromat, inegalabile in sculptura transilvaneana (sf. loan Botezatorul si sf. loan Evanghelistul). lntradosurile aripilor reprez inta scene din v iata celor doi sfint i, iar pe dosurile aripilor apar opt scene din Pat imile lui lsus. In literatura de specialitate altarul a fost uneori atribuit mesterului Cristian din Sighisoara, colaborator allui Johann Stoss, fiullui Veit Stoss, aceasta presupusa paternitate datind si altarul dupa 1533. Din desen si compozitie rezulta pentru noi ca pictura dateaza, eel mai devreme, din a doua jumatate a sec. XV. Restaurarea bisericii, din anii 1819-1821, a cuprins transformarea ferestrelor s i refacerea boltii in leagan cu penetrat ii deasupra salii. In 1874 corul primeste 0 noua invel itoare.

-7

'-

..,.

l'
'~

,"

)(IV

'/~//

/?~~~~~
Ograda

XV ~ XV/111m

-=--~-demo/at
5

10 .

Intr-un oval aproape perfect, curtinel~jnterioare inconjoara biserica fortificata. Incinta exterioara s-a pasiJ.:aLdoar-in sectorul sud-estic, latura nord-vestic}L f ijnd demolata in 1854. Pe cind curtinele ext-er--ioare sint aparate doar in cilltJlJ_.~d=e,---,s=-=u=:-=d=---=e=-st=---d=-e~u=n::....:m:=i.::.c_t.:..:u=.:r~n~c=a,-=-r-=-e-:-,l=:'ese .QL1rei Jaturi in' z~ incinta interioara a fost aparata de <jug turnur i cu cite trei.caturi, de sectiune ----areptunghrulara, situate illlte cele doua curITne. .Tumul preotului" din nordvest a servit ca adapost in caz de asediu, folosinta atestata de cele doua ferestre mici cu tocuri de lemn ~i de hornul alipit laturii sudice. Turnul de sud-est, transform at in 1871 intr-o clasa de scoala, este cunoscut ca "Vechea ~coalii de fete". In tencuiala coco~ din nord-est, intrarea intrarea. canat stantate lui aflam metal actuala care doua date: pr iveste 1618 s i 187l. Turnul spre padure cind scund
0

din sud-est acoperisului sub

a fost demolat; sau existind Turnul lateral un din doua inch ide cu rozete incinta platforma Un

eel din nord este numit

"pivnila de lemne", pe virful


a pazn iculu i, adaposteste, cetat ii- un tunel se mai anul deschide de stejar,

se apropie

ploaia. acoperisul

locuinta

sau baroc,

bolt ita in curtea 0 poarta In curtina si purtind intact. in pupitru

in care se deschid

nise boltite.

grea cu canaturi sudica incizat La

intar ita cu lame de fier, u~a pentru fiind din de aparare ornamentate ce inconjoara lemn spre purtau curte.

pieton i, cu un singur

din stejar,

lame le de fier cu care e prevazuta 165l. Coridorul ina lt imea se foloseau oblic de 2 m, gurile console

s-a pastrat coridorului, acoperis

de pe care

de turn are alternate zidului


Revlsta

cu metereze.

coboara

de pe coama

TRANSILVANIA

SIDIU

34 Archita (Iudetul Mures)

Cetatea din Archita,

varutd din sud-est

La Arch ita, situata intre Saschiz si Beia, se lnalta in centrul comunei 0 cetate taraneasca deosebit de bine conservata, cu dubla incinta s i sapte din cele noua turnuri de aparare cite au inconjurat-o odinioara. Pomenit documentar pentru prima oara in 1356 ca Ercud, satul avea 0 baz ilica romanica cu trei nave, fara turn, f inisata cu grija, dat ind din ultimul sfert al sec. XII, care a fost transfermata intr-o biser ica-sala gotica, odata cu fort ificarea sa, in jurul anului 1500. Necesitatea de a supraetaja nava centrala cu un cat de aparare, a dus la demolarea colateralelor, prevazute la aceasta baz ilica cu bolt i in cruce pe ogive-cum atesta urmele acestor bolt i, vizibile pe latura de nord, in coltur ile formate intre peretele navei si contraforturile adosate. Cele patru arcade semicirculare, deschise altadata in colaterale, au fost inchise cu caramiz i si pietre, umplutura deosebindu-se vizibil de zidul originar din piatra, fiind evident in partea infer ioara netencu ita a laturii de miazanoapte. Pe aceeasi latura, clopotn ita a fost ulterior al ipita bazilicii, intrucit exista 0 crapatura intre cele doua part i de construct ie, ambele terminate cu canturi netede. Turnul a fost construit, probabil in sec. XIV, desigur inaintea fortificar ii. Parterul sau deschidea inca doua arcade, spre nord ~i sud, care au fost zidite cind s-a inconjurat partea infer ioara a turnului cu 0 camasa din caram ida, lata de un metru, ce izola parterul complet.

Printr-o ingusta galerie, amenajata in grosimea zidului de vest, se intra in al doilea cat al turnului, unde se afla 0 vatra pentru fierberea lichidelor ce se turnau prin gurile de pacura, hornul vetrei fiind construit intre zidul de est al turnului si eel de vest al navei, terminat printr-o deschidere in latura sud ica a turnului. In catul al treilea se afla intrarea in catul de aparare amenajat in podul bisericii. Caturile superioare ale clopotnitei sint separate prin platforme de b irne, deschizind pe cele trei laturi cite un ingust meterez. Turnul a prim it forma sa actuala in 1802, cind i ~-a aplicat si coiful copiat dupa cele ale turnurilor din Tara Birsei: 0 pir nrlirli cu virful retezat este surmontata de 0 galerie din lemn, cu dubla arcada pe Iiecare latura, formind un post de observat ie, terminindu-se intr-o pirarnida octogonala ascut ita. Acoperisul, foarte asemanator turnului de la Roades, dovedeste influent a comunelor invecinate in adoptarea unor forme si tehnici de construct ie, unor instalatii defensive. Cum in anul 1504 is-au acordat Architei scutiri de impozite, este de presupus ca fortificarea a inceput in acest an. Pe linga transformarea clopotnitei in donjon, s-a construit un cat de aparare deasupra navei s i corului, inchis acurn pe trei laturi. Bolta in cruce a corului s i tavanul plat al navei centrale au fost inlocu ite cu o bolta gotica. Intre cele douasprezece contraforturi, care inconjurau corul si nava, s-au intins arcade de caramida, la interval de 40 -50 em de peretele zidului, golurile astfel formate devenind guri de turnare. Strapuns de metereze in forma gaurii de cheie, parapetul catului de aparare se inalta cu 1,50 - 1,70 m deasupra arcadelor; asemenea metereze, guri de tragere, se deschid s i in peret ii navei, deasupra bolt ii, unde se postau tragatorii. Cei care foloseau meterezele superioare 0 faceau de pe 0 punte din lemn, asezata pe birne transversale la inaltimea arcade lor. Podul fortificat era izolat de interiorul bisericii, fiind accesibil doar prin al treilea cat al donjonului. Biserica-sala astfel constitu ita a pr imit, dupa inlaturarea colateralelor si .inchiderea portalului de vest, 0 intrare pe latura sudica, ce intruneste, in tocul sau sculptat din piatra, elemente got ice tardive s i de Rena~tere- baghete incrucisate pe colturi si cornisa cu denticuli. Lintelul poarta un semn lapidar: 0 cruce cu bara verticala oblica. De forma gotica tardiva este s i profilarea intradosului arcului triumfal, foarte ina It, construit odata cu noua bolta: intre doua cavete adinci. 0 bagheta cilindrica accentuata prin benzi inguste. Pe latura nordica s-a adostat 0 incapere patrata, cu lungimea laturii de 5 rn, acoper ita cu 0 bolta in cruce pe ogive, cu nervuri profilate, care a servit initial ca sacristie, dar, pentru a se mar i numarul locurilor in biser ica, a fost inclusa in nava prin desfiintarea peretelui despart itor. Arcada plata ce inche ie deschizatura in partea super ioara dovedeste deschiderea t irz ie a peretelui. Incaperea, de proport ii armonioase, este luminata de doua mici ferestre in arc frint , cu ambrazura de gresie foarte corodata. Corul si nava poseda ferestre in arc frint. Incendiul din 28 august 1748 a distrus cea mai mare parte a comunei, flacar ile cupr inzind ~i acoperisul de ~ita al bisericii, coiful turnului, topind clopotele si s i transforrn ind in cenusa tot mobilierul bisericii. In decurs de doi ani, locuitorii din Archita au reusit sa reacopere biserica si sa 0 mobileze, fapt amintit de inscriptia de pe arcul triumfal: "DOMUS HAECCE, CULTI DIVINO DEDICATO, IN CINERIS REDACTA 1748 D 28 AUG. NOCTU HORA XI. E CINERIBUS RURSUS REVIVISCIT ANNO 1750, MENSE JULIE, PASTORE MA RT. KELP DE STERN BURG." ("Aceasta casa dedicata cultului divin a fost prefacuta in cenusa in 1748, 28 august la orele 11 ale noptii si din
Cetatea din Archita, viizutd din sud-uest [acuareld )

cenusa a renascut in anul 1750 luna iulie, pastor fiind Mart/in) Kelp din Sternburg"). Actuala bolta in leagan a sal ii dateaza din acel timp. Catul de aparare, nimicit de incendiu, nefiind refacut, acoper isul a fost a~ezat direct pe arcade le dintre contraforturi, care art iculeaza peret ii atit de pitoresc cu umbrele lor puternice. Incinta dubla , ce inconjoara biserica for tificata, are forma dreptunghiulara, caracter ist ica inceputului sec. XVI, mai ales pentru aceasta regiune. Din cele doua turnuri init iale s-au pastrat ~apte precum ~i galeria de aparare a curtinelor exterioare. Incinta inter ioara are tumurile asezate pe coltur i, la demolarea celui din nord-est inchizindu-se peretele pe port iunea ocupata de el. Zidul inalt de 7 m a fost inconjurat la ina lt imea de 4 n:t de un coridor de aparare sprijinit pe zid, care, de la aceasta ina lt ime, se Ingusteaza in sus, s i pe console din lemn. Galeria a fost demolata, meterezele zidite, doar pe latura sud ica , in partea de est, se mai pastreaza doua nise (35 cm inalte, 60 em late), pentru un singur tragator. In partea de vest a aceluiasi zid se deschid doua masiculiuri, - meterezele care le-au eorespuns fiind zidite. Caturile turnurilor au fost despart ite prin platforme din lemn, fiecare avind 0 intrare separata pe latura curt ii, accesibile din eoridorul de aparare sau eu ajutorul unor scar i mobile. Toate trei laturile lib ere ale turnurilor sint prevazute cu cite doua metereze in fiecare etaj, n isele acestora fiind acoperite eu birne. Initial, turnurile pur tau toate galerii din lemn sub acoper isul lor piramidal, ele insa au fost ulterior indepar ta te. Turnul de nord-vest conserva doua scar i cioplite in busten i masivi de stejar, datate, eea mai scurta in 1661 - cind s-a reconstruit turnul ("ex ruinis restauratur"), cea mai Iunga , din 1880. Incinta exterioara ~i-a pastrat intact coridorul de aparare ce 0 inconjoara, sprijinit pe z idul mai lat in parte a infer ioara si pe console din lemn, acoper isul coborind in panta de pe coama zidului spre curte, spr ij inindu-se pe st ilpii balustradei. La distanta de 3-4 m, se deschid metereze in zid, ale caror n ise sin t boltite in partea superioara sau acoperite cu lespezi, meterezele put ind fi inch ise cu butuci de lemn pr insi intr-un ax de fier. Dintre turnurile incintei exterioare numai cel de nord-vest e asezat pe colt, celelalte au peret ii paraleli cu z idurile incintei. In nord-est turnul cu numai doua eaturi iese cu trei laturi in afara zidului deschis spre curte. Numai turnul din sud-vest ~i-a pastrat galeria de lemn; cite doua ferestre mici in caturile doi si trei arata ca turnul a fost locuit. In centrul laturii apusene, turnul port ii pazeste intrarea bolt ita, od inioara prevazuta eu hersa, ale carei lagare de glisare s-au conservat. Caturile superioare au fost locuite. In nord a fost a.lip ita casa paznicului, in sud Vechea prinuirie, desch isa spre strada cu 0 balustrada avind coloane ce sust in panta acoperisulu i, peretele din spate fiind format de zidul ineintei. Zidurile si turnurile au fost reparate in anii 1811, 1866, 1899, iar in al saptelea deceniu al secolului nostru s-au renovat toate acoper isur ile, inc it cetatea - cu piramidele acoper isur ilor plasate la diferite niveluri si in diferite poz it ii - of era 0 imagine atragatoare, un peisaj viu si dinamic.

ndemo/at

X/Il ~150+

II

XVI

Conriorul de
d~:iOre

35 Drausent

(judctul

Brasov)

Biserica fortificatd din Drnuseni , vdzutd din sud-est

in primul document referitor la istoria sasilor din Transilvania, datat 1224, asa numitul Andreanum, se pomeneste de Drauseni ("terra Daraus") ca punctul estic de gran ita al teritoriului acordat colonist ilor sasi, ca localitatea cea mai avansata spre t inutul secuilor, situata la 18 km in nord-est de Rupea, in valea Homorodului Mare, facind parte din Scaunul Rupei, "terra Daraus" care marginea in est Provincia Sibiului. De aceea, poate, in mijlocul satului se inalta cea mai impozanta, arrnon ioasa si impodobita baz ilica a unei comune sasesti.
T'\_L_l:: _1_ . _L __ ~_~~..1
J..

.L~ __

1____

v ............................. r'-'&J ......... _, - .......... '-' ...'-"...-.~-

, ..

----r~-'-'~

....,

.................................................... '-' .JU.J'-'y\..J..

Detalii ale tehnicii de construct ie, elemente stilistice, ornamente ale plasticii arhitectonice plaseaza edificarea bazilicii in al treilea sfer t al veacului XIII. Clad ita in intreg ime din gresie rosiatica, cu colturile intar ite prin piatra de talie si cuburi din bazalt, bazilica prez inta 0 dispoz it ie planimetr ica caracteristica monumentelor sasest i ale epocii: cor patrat cu absida semicirculara, corp bazilical cu trei nave si clopotn ita r idicata deasupra capatului vestic al navei cetrale, Ilancata de colaterale. Catul inferior al clopotn ite i alcatu ia obisnu ita hala de intrare, deschisa prin arcade semicirculare spre cele trei nave, cu portalul principal pe latura apuseana. (Arcadele de nord ~i sud, .miqorate in cursul mcdificar ilor din 1494, au fost transformate in arc frint.) In coltur ile formate de cei patru stilpi puternici ai turnului se inalta - de pe un soclu care inconjoara tot parterul turnului s i de pe baze atice - colonete zvelte cu capiteluri formate din trei frunze striate vertical, acoperite cu abacuri in forma de placa dreptungh iulara, ce sust in nervurile bolt ii in cruce pe ogive. Nervurile, profilate cu cavete laterale si bagheta cilindr ica pe latura infer ioara, se int ilnesc intr-o cheie de bolta al carui frumos motiv (floarea soarelui) , impreuna cu capitelurile colonetelor, apart in repertoriului de forme ale sant ierelor cisterciene din Transilvania. Aceeasi cheie de bolta 0 mai int iln im in comuna apropiata Homorod s i in orasul Sebes, ca si la abat ia cisterc iana de la Cirta. St ilpi i sint inconjurati - la ina lt imea naster ii bolt ilor - de 0 corn isa simpla, placa dreptunghiulara cu 0 caveta pe latura inferioara. Aceeasi cornisa se observa si la stilpii ce separa navele. Tribuna de vest, in al doilea cat al turnului, este la fel de generos impodob ita , caz unic la bazilicile de sat sasesti. Un rezalit puternic, adosat Iatadei apusene a turnului, cuprinde portalul cu ambrazura neobisnuit de larga, articulata prin ~ase retrageri, cu pilastr i si cite cinci coloane cilindrice, ce se inalia de pe socluri compuse din doua trepte ce inconjoara intreaga baza a turnului si de pe baze atice. Capitelurile lor forrneaza, in sud si nord, cite o fr iza variat ornamentata, capitelurile cu croseta ale laturii de sud au frunzele articulate cu siruri de bobite, intrun ind astfel elemente ale romanicului tirziu cu ale stilulu'i de tranzit ~l cistercienilor, pe cind friza de pe latura nordid forrneaza 0 singura banda din frunze ~i lujeri luxur iant i, prevestind, prin tratarea lor natural ista, apar it ia goticului. Arhivoltele, repetind profilurile ambrazurii cu un pronuntat joc de umbre si lumini, cuprind in luneta 0 lespede treflata purt ind un relief bine conservat. Din bogata vegetat ie de flori s i lujeri se desprind doi balauri afrontat i, cu gituri lungi, trupuri masive de brontozaur purtate de picioruse de sopirla , coada lunga innodata la virf , Portalul din Drausen i este cel mai amplu ~i bogat impodobit din toate portalurile romanice ale bazilicilor de sat sasesti. Un lux neobisnu it il prez inta si bolt ile pe ogive ale colateralelor, ale carer travee apusene, ce comunicau cu parterul clopotn ite i, aveau nervurile sprijinite pe colonete angajate cu capiteluri cu crosete, iar la punctul de int iln ire dintre doua travee, cele doua nervuri diagonale si cea transversala porneau de pe trei colonete inmanunchiate, Acest manunchi de trei colonete, purtind capiteluri cu crosete este tipic pentru santierele cisterciene din Transilvania. Intr-o forma asernanatoare le gasim in corul bisericii abatiei de la Cirta , in corul bazilicii sf. Bartolomeu din Brasov, la Halmeag , la biserica reformats din Sic si biserica Minor it ilor din Bistr ita (cele doua din urrna in Transilvania de nord) confirmind pina un de au patruns formele arhitecturii cisterciene. Ogivele celorlalte tra vee se sprij ineau pe console dintre care s-a pastrat una pe al doilea din st ilp ii laturii de sud, vizibil in exterior, dupa inlaturarea colateralelor in timpul fort if icar ii, cind s-au zidit arcadele dintre nave. Numai ultimele doua travee de apus ale laturii sudice au ramas in picioare, intrucit la capatul acestei colaterale, put in devansata spre vest, se afla 0 scara spiralata ce urea la tribuna din al doilea cat al turnului, deschisa printr-o larga arcada spre nava centrala si avind pe laturile de sud si nord cite 0 intrare term ina ta in arc semicircular, cu toe de pia tra. Aici in t iln im aceeas i bo Ita pe 0give, ca la parter, sust inuta de aceeleasi colonete. Casuta scar ii spiralate urea, desigur, odinioara ~i la al treilea etaj care nu poseda alta intrare in afara unei deschideri semicirculare de 60 em lat ime pe latura sud ica, In peret ii de nord, sud ~i vest se deschid nise (de 2,50 m ina lt ime si 1,30 m lat ime}, oferind adapost pentru doi tragatori. In peretele de est se afla 0 intrare in podul bisericii, prin care se ajungea la catul de aparare ridicat ulterior deasupra corului. N isa cu meterez din latura de sud dovedeste ca acoperisul catului de aparare, ri~iicat deasupra colateralei in timpul fortificarii, a fo~t initial mai scund. Asemenea corpuri de aparare, ina lta te deasupra part ii apusene a colateralelor, flancind clopotn ita, pot fi int iln ite si 11. Cisnad ie. 0 platforrna din b irne separa caturile trei si patru, in al patrulea aflindu-se scaunul clopotelor , cum 0 dovedesc cele patru ferestre mari, ingustate si transform ate in metereze, cind la fortificare s-a construit coridorul de aparare de deasupra acestui ultim cat al turnului, mutindu-se clopotele mai sus, sub acoperisul in forma de piram ida. Sub streasina, turnul este impodobit cu 0 fr iza din arcuri semicirculare, intilnita si
T'urnul de poartd al cetdtii dill Drdusen i (acuarelii}

la turnul din comuna Cincul Mare (azi mascata de acoper isul tribunelor colarale), cum il gasim, i,ntr-o forma mai ampla, si la absidiolele catedralei din Alba Iulia. Pe toata inalt imea, caturile turnului sin t construite din piatra de talie. o deoseb ita podoaba a bazilicii 0 constituie cele patru ferestre in arc semicircular ale navei centrale cu except ia celei din est - ferestre geminate cu colonete din gresie. Asemenea ferestre geminate mai poseda bazilicile de la Cat a si Rodbav; l i Cincu, 0 strana din cor, construita in acelasi fel, a fost incastrata in tribuna de deasupra colateralei sudice. De-a lungul peret ilor longitudinali ai navei centrale s-a desfasurat 0 fr iza pictata sub ferestrele geminate si deasupra arcade lor deschise spre colaterale, inalta de 1,30 m, executata intr-o tehn ica m ixta (fresca si tempera). Legenda sf. Ecaterina este povestita intr-o viziune populara, cu atitudini sugestive, de un realism convingator , rea lizata in ultimul sfert al veacului XIV. Stilul si costumat ia indica un pictor din scoala sud-germana sau boema , Friza, dupa Reforma, a fost accper ita , cu zugraveala si descoperita doar partial pe latura de sud, in 1936. Cind in cursul fort if icar ii tavanul plat al bazilicii a fost inlocu it cu 0 bolta in leagan din caram iz i, s-au adosat st ilpilor , dintre arcade le colateralelor, p ilastr ii zvelt i ce sust in bolta, dar care Iragmenteaza friza in cinci compartimente, acoperind, prin supraIata lor, unele scene s i personaje. subvent ie de 11 galbeni acordata comunei Drausen i din fondul celor Sapte Scaune ale Provinciei Sibiene, in 1494, ne indrepta teste sa presupunem construirea bolt ii in acest an, odata cu inceputul for tif icar ii bazilicii, transforrnata prin in laturarea colateralelor in b iser ica-sala , Prima operatic a fost, desigur, izolarea turnului de interiorul bisericii prin zidirea arcadei dechise in tribuna spre nava centrala , ca si a intrar ilor sale laterale, turnul primind atunci coridorul sau de aparare. Absida sern icirculara a fost imbracata intr-o camasa (din cara-

XIII.

XV ~
1650
demo/elf

m
0 4A

I - ~
'5

1D

mizi) dreptunghiulara, de lat imea corului, peste care s-a ina ltat catul de aparare cu parapet din paianta , cum n mai gasim numai la b iserica-sala din Stejeris. Pentru sust inerea catului de aparare, devansat pe console din lemn, s-au construit contraforturi in jurul corului. o incinta de forma pol igona la neregulata, apropiata de oval, inalta de 8-9m, inconjoara biserica. Deasupra intrar ii boltite, prevazuta cu una sau, poate, doua herse, se r id ica cele trei caturi ale turnului de vest, iar in nord se deschide 0 port ita pentru pieton i cu usa din stejar intar ita cu lame de fier. Dintre cele cinci turnuri de aparare ale cetat ii, cel de sud cu patru caturi, si cel de sud-est, cu trei caturi, au 0 sect iune pentagonala , dat ind - ca toate turnurile pentagonale ale cetat ilor sasest i - de la mijlocul secolului XVII. Ele au inlocu it, poate, alte turnuri mai vechi de sect iune patrata, precum la turnul de est, cel de nord-est si cel de nord. Toate poarta acoper isur i piramidale cu except ia celui de nord - acesta av ind un acoper is in forma de pupitru, prevazut, pe fatada inalta s i pe flancuri, cu masicu liur i. Platforme de b irne separa catur ile turnurilor, inzestrate toate cu metereze mici a carer rame din lemn de stejar pot fi inch ise cu butuci f ixat i in axe de fier. De jur-rmprejurul curtinelor trecea, pe latura inter ioara, un coridor acoperit ce permitea folosirea rneterezelor s ia gurilor de turnare plasate la distanta de 2-3 m una de alta. In secolul XVII, cetatea a fost inconjurata de 0 a doua cur t ina, aparata in est si vest de cite un bastion, demolata total in 1841. Cu zidurile sale inalte si masive, strapunse doar din loc in loc de negre guri de pacura , straju ite de turnurile din Iata lor, cetatea of era 0 imagine impunatoare si invincibila. Drumul venind dinspre comuna Cata drept spre ea, se loveste, parca , de rez istenta cetat ii s i se bifurca imbrat is ind-o , pentru a se reuni dupa ocolirea ei. Mobilierul s i galeriile cu balustrada din lemn pictate ale bisericii const ituie 0 adevarata comoara de arta populara , Galeriile pictate in 1637, stranele din cor picta te in 1636, alte strane din colaterale pictate in .secolele XVII s i XVIII sint piese decorative de mare va loare art ist ica si istor ica , Darausen ii fiind, alatur i de Beia si Cata , un vest it centru, din zona Rupei, pentru pictura pe mobilier.
Revista TRANSILVANIA SIBIU

36 Cata (Iudetul

Brasov)

Incinta intetioaril, cu bazilica,

Cata, comuna Iibera a pamintului cra iesc, apartinea - dupa vechea Impartire administrativa de pinji la 1876 - Scaunului de Rupea si capitlului de Kosd. Denumirea germana KatzendorJ a fost adusa de colon ist i din tara lor de obirsie, deoarece lingi Bernkastel pe Mosela exista un Katzenloch , in Eifel un Katzenburg , in districtul Trier un Katzenmuhle, in zona Rinului mijlociu un Katzenbach s i Katzenho], ultimul nume purt indu-I s i 0 localitate din Luxemburg. In Germania ~i Austria exista 14 Ioca.litati cu numele de Katzendorf. (Dupa dr. Gustav Kisch. Diciionar comparativ al dialectului nasiiudean $i eel Jrancon de pe M osela $i din Luxemburg.)

Daniel Hager afirma (in Blatter jur Geist, Gemu: und Vaterlandskunde, din 14.III.1839) ca denumirea originara a localitat ii ar fi fost Kattendorj, asezarea fiind o veche colonie a imigrantilor din Hessa. Locuitorii din Hessa sint descendent ii unui trib germanic numit Katten sau Chatten, din teritoriul Fulda-Lahn, ce a apart inut mai t irziu tribului Franconilor. Schimbarea vocabulei Katte in sasescul Katz s-a petrecut in Transilvania, ca ~i a vocabulei Ratte in sasescul Ratz. Ambele teze indica originea francona , din regiunea Moselei, a denumirii Katzendorf. Documentar, localitatea apare in secolele XIV -XV cu denumirile de Katza , Kacza, Cacza, Katzen, pentru a figura Katzendorj pe harta lui Honterus. In 1488, satul avea 92 de gospodar ii. 5 pastor i, 0 scoala , 0 moara ~i doi saraci. Ridicarea bazilicii roman ice cu trei nave, deschiz ind din nava centrala trei arcade semicirculare spre colaterale, avind un cor patrat , absida sernicirculara si clopotn ita Ilancata de colaterale, poate fi datata curind dupa anu11250. Datarea este confirmata si de ferestrele romanice geminate, cite trei de fiecare latura a navei centrale, mai vechi decit ferestrele geminate din Drauseni, intruc it dublul arc semicircular se sprij ina pe 0 coloana centra la ~i doua laterale, purtind capiteluri cubice, capitelurile din Drausen i, formate din trei frunze, fiind 0 forma ulterioara. 0 arhivolta in trei retrageri se arcuieste deasupra fiecarei ferestre. Clopotnita surptndu-se in 21 martie 1894, nu se mai st ie daca al doilea nivel al sau era 0 tribuna deschisa spre nava intr-o arcada semicirculara , asa cum le intilnim la clopotnitele din comunele vecine - Homorod ~i Drauseni. Din prima faza a constructiei s-a pastrat corul de plan patrat, cu ferestre roman ice laterale situate foarte sus si cu intrarea din sud a preotului, devenita ulterior intrarea in sacristie. Arcul triumfal, semicircular, prez inta, la nasterea lui, o cornisa slab pronuntata, sub placa dreapta retrag indu-se 0 caveta s i un sfert de bagheta cilindrica , Cele doua pile adosate din est si vest, ca ~i cele doua libere din mijloc, sint de sectiune patrata. Intre 1960-1970, s-au degajat doua din ferestrele geminate ale navei centrale. Pe latura de nord ele s-au pastrat, deoarece panta acoperisului de pe nava centrals s-a prelungit deasupra colateralei, fatada de nord fiind mai expusa intemperiilor, in vreme ce latura sud ica a conservat forma baz ilicala, cu acoperis in pupitru deasupra colateralei, ferestrele geminate, la 0 restaurare mai recenta, fiind aici inlocuite cu trei ferestre in arc frint. In peretele de apus al navei centrale s-a pastrat 0 arcada sernicirculara , inalta de 3,10 m ~i lata de 2,22, pe sub care se intra in porticul situat in parterui tumului de vest, bolt it in cruce. Arcade identice se deschideau lateral spre colaterale, in fatada apuseana a clopotnitei aflindu-se portalul principal Cll doua retrageri, cu doua perechi de coloane, ce purtau, pe capitelurile lor cubice, arhivolta semicirculara , Pe la 1400, absida semicirculara a fost inlocuita, corul fiind inch is pentagonal. EI poarta 0 bolta in cruce, iar partea estica pentagonala cinci penetrat ii, Nervurile, de profil simplu, put in scobite lateral, urea de pe colonete semicilindrice in colturile incaper ii. In peretele sudic al prelungirii est ice a corului se deschid dona Ierestre in arc frint, iar in eel din est una circulara , Pe latura de nordest, fereastra a fost transformata in usa, prin care se ajunge la tribuna orgii, aflata deasupra altarului. In cele doua nise din pcretele de sud al corului se pastrau vasele de cult. Odata cu transform area gotica a corului, nava centrala a prim it, in locul tavanului plat originar, 0 bolta gotica , ale carei nervuri se sprijineau pe console, dintre care se mai pastreaza doua pe peretele de nord. Cheile de bolta sint incastrate in Iatada de apus, renovata. Dupa 1894, cind clopotnita, surpindu-se, a spart bolta navei, aceasta a primit un tavan plat din stucatura , La sfirsitul secolului XIX, in fatada de vest s-a amenajat un simplu portal cu un mic portic acoperit in forma de ~a. Clopotnita surpata si partea apuseana a colateralelor distrusa n-au mai fost reconstruite. Deasupra parterului clopotnitei s-a amenajat o mica tribuna, iar la capatul colateralelor - scari ce urea spre galeriile laterale de lemn ale navei centrale. Casa scarilor a distrus fereastra geminata din vest. Colateralele deschid portale semicirculare dispuse pe acelasi ax. Pe cele doua pile mijlocii ale laturii de nord, se observa urmele unor cruci inscr ise in cercuri, datind de la 0 sfintire a bisericii de catre un episcop, operatic ohligator ie dupa 0 pingar ire a biserici prin varsare de singe. Consolele ~i cheile de bolta prez inta urme
Turnurile de nord ~i est ale cetdlii din Cata [acuareld}

de pictura in negru, ro~u ~i verde. Nu se mai poate constata, in urma transfermarilor efectuate in secolul trecut, daca biserica a fost fortificata.O dubla incinta poligonala neregulata Inconjoara bazilica, ambele curtine formind, din colturile turnului de poarta, aflat in vest, unde zidurile sint foarte apropiate, un Zwinger. Curtina interioara, dat ind din secolul XV, inalta de 8 m, era aparata de patru turnuri devansate. Ea conserva multe bucat i de lemn provenite din trunchiurile rotunde ce se foloseau drept schele la constructie. Un mic acoperis in sa, lat de doua tigle, acopera coroana zidului. Deasupra intrar ii in cetate se Inalta cele trei caturi ale turnului portii, incoronat de un coridor de aparare scos in consola pe b irne , Pe latura catre curte se deschid cele trei intrar i spre nivelele turnului. accesibile odinioara numai prin scar i mobile, azi prin scari din lemn cu un mic acoper is, refacute in 1969. Turnul din sud a fost demolat si zidul refacut in locul unde s-a aflat. Turnul din est, cu cinci nivele, este singurul care deschide, la baza catului superior, scos in consola, guri de turnare. Ca si celelalte turnuri, el poarta un acoperis in piramida , avind de asemeni intrarile situate pe latura ce da spre curte. In catul al doilea, turnul are un ancadrament gotic din piatra in jurul intrarii. In fiecare dintre caturi se deschid metereze rectangulare ina lte (40 X 50 cm). In tre turnurile de est si vest, s-a crea t 0 intrare cu arcada ina lta , Turnul din nord poarta un coridor de aparare pe console de birne deasupra celor patru nivele. Cele trei nivele inferioare au metereze lungi pentru arcasi, in interior corespunz indu-Ie n ise aproape patrate , In timpul invaziei tatar ilor din 1658, locu inte le din Cata si Mercheasa au fost arse pina la temelii. Prapadul acesta a determinat satenii din Cata sa-si incercu iasca cetatea cu 0 a doua curt ina ce cuprinde 0 mare suprafata , in nord si sud-est fiind sust inuta de cite un turn. Cel din nord s-a demolat, eel din sud-est , turnul preotului, este de plan pentagonal, cum sint cele mai multe turnuri de aparare r id icate pe lei.rnijlocul secolului XVII. In timp de asediu, turnul folosea preotului si familiei sale drept locuinta , cele trei nivele superioare put ind fi inca lzite, un horn strapung ind zidul vertical. Latura dinspre curte e prevazuta cu ferestre si usi, iar laturile exterioare, ale f iecaru i nivel, cu metereze din stejar si butuc turnant in jurul unui ax metalic, dispozitiv ce inch idea meterezul. Un coridor de aparare scos in consola pe b irne , cu parapet de pa ianta , purtind un acoper is in piram ida, incoroneaza turnul. Al patrulea cat e prevazut cu guri de turn are pentru apararea bazei turnului. Un br iu pictat in ro~u s i albastru inconjoara turnul la inalj imea catului al do ilea . 0 ni~a in latura de est poart a inscr iptia: .Propugnaculum hoc errectum est existente pastore Longio Andrea 1676." ("Acest turn a fost ridicat pe vremea pastorului Andreas Lang in 1676.") Pe fundul une i alte n ise e scris in germana cu caract ere gotice: "Doamne apleaca-te iar spre noi si fii milostiv cu slugile tale" si in continuare: ,,0 [elices vas, qui in pace de bello et in bello de pace cogitatis'. ("Ferice de voi care in timp de pace va ginditi la razboi si in tirnp de razboi la pace.") In 1706, intregul sat a fost incendiat in luptele cu oastea curut ilor. Un an mai t irz iu se restaureaza cetatea, contribuind ~i comuna Viscri cu 0 donat ie , In 1711 s-au adosat galeriile de lemn peret ilor navei centrale pentru rnar irea numarului de locuri. In 1717 s-a restaurat clopotnita si s-a construit tribuna din cor. In 1818 s-a demolat partea estica a curtinei exterioare pentru a se constru i casa paroh iala , In 1860 s-a demolat tribuna din piatra constru ita inainte de 1700, r id icindu-se sacristia adosata peretelui de sud al corului. In 1884/85 s-a demolat turnul din nord al curtinei exterioare s i port iunea ei de est pentru a se construi scoala , In 1936/37 s-au demolat alte port iun i ale curtinei exterioare pentru a se cladi din materialul obt inut 0 sala comuna la , Azi, din curtina exterioara s-a mai pastrat doar partea din sud-vest.

37 Viscri (Iudetul

Bra~ov)

Situata intre cele doua sosele ce leaga Rupea de Sigh isoara si de Medias. in comuna Viscri se putea ajunge pina acum zece ani doar prin mijloace proprii de locomot ie , Dator ita poz it ie i sale retrase , aici s-a pastrat eel mai arhaic costum femeiesc, cu imbrobodeala pur med ievala , ca si 0 arh itectura un itara , de tip francon, din secolele XVII-XIX. in Viscri mai dainuie , bine conscrvata , una din cele ma i pitorest i ~i - in pofida dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetat i taranest i sasest i, ce cuprinde intre zidurile sale una din put inele b iser ic i-sa la roman ice ale secolului XIII. Part icu lar ita t ile monumentului au preocupat pe multi cerce tator i iar enigmele lui au putut fi c1ezlegate abia prin sapatur ile intreprinse in 1970/71 de catre arheologul 1\1 ariana Dumitrache, care prez in ta rezultatele lor intr-un studiu amplu Cercetdri arheologice ~i ale istoriei arhitecturii in zona Rupei [Viscri-Deutschli'eisskirch), aparu t in Forschungen zur Volks- und Landeskunde vo l. 21, nr. 2, 1978 . In prezentarea monumentului, preluam cele constatate asupra istor ie i construcEei,. concluzii~ obtinu!e .pc baza invest igat iilor cercetatoare i.

;::'LIUL-~ll.,.;.J.,

l.-VJ.J.L-.LUL.<.LJ.

'-" ... ~J.

..........

j-''''''

..... --~

......

~--.

~--o~r---~-

~~------~----.

Poz it ia retras,' a asezar ii cxpl ica si apar it ia sa relativ t irz ie in documente. Ab ia pe la 1400, "Alba ecclesia" (alias Viscr i}, apare intr-un registru a l local itat ilor pentru plata impozitului datorat episcopatului, al capitlului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerata printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu SIde gospodar ii, tre i pastor i, un dascal si doi sarac i. Aici, ca s i in alte comune, vechimea b iser ic ii conf irrna ca asezarea co lon ist ilor germani a luat f iinta la sf irsitul secolului XII, cind a fost colon izata s i partea apuseana a viitorului Scaun al Rupei. Biser ica-sala roman ica , cum mai exista in zona Rupei doar in Homorod (biser ica-sala din Cr it apart inea deja stilului de trecere de la romanic la gotic), a avut 0 antecesoare care a fost partial inclusa In acest edificiu. Co lon ist ii germani (care s-au aseza t si in Viscri ca im igrant i dupa domnia regelui Geza al II, ad ica dupa 1162, ca "alii Flandrenses", In ultimul sfert al secolului XII) au gasit. pe promontoriul din nord-estul comunei actuale, 0 mica capela , Aceasta era constru ita din calcar alb-verzui, avea forma rectangu lara , cu absida sern icircu lara spre rarasarit , iar unicele podoabe erau pietrele cub ice ecarisate ce formau co ltur ilc sal ii si inceputul absidei, 0 arcada sern icirculara a intrar ii sudice. Sala avea un tavan plat, absida 0 sern ica lota (lungimea capelei era de 13 ,5 m , a sal ii de 9,80 m , lat imea sal ii in vest de 7,8 m si in est de 8 m). Dupa piesele descoperite In mormintele d inlauntrul s i din afara capelei, monede si cercei de timpla de la inceputul secolului XII, aceasta se dateaza intre 1100-1120, ca apar tin ind unui grup de secui ce pazeau In acest punct gran ita statului maghiar feudal, inaintea sosirii colonist ilor germani. Ex istenta capelei parasite a dispensat pe colon ist i de truda r id icar ii unei baz ilici roman ice cu trei nave, cum s-au construit in cele mai multe asezar i sasest i in decursul secolului XIII pe pam in tul cra iesc , Adaptarea capelci s-a efectuat In etapc, in concordanta cu evo lu t ia soc ia la a co lon ist ilor s i cond it iile istorice respective. Asa cum rezu lta din analiza si interpretarea cercetar ilor arheologice, capela s-a folosit, in prima etapa a evo lut ie i asezar ii sasest i, fara larg ire plan imetr ica , construindu-se doar 0 tribuna de vest, sust inuta de patru arcade semicirculare, purtate de trei coloane cilindrice. Ipoteza aceasta este sust inuta de cele trei capiteluri roman ice datate unanim in prima jumata te a secolului XIII, conservate in corul bisericii. Cel mai mare dintre ele (avind suprafata de 48 X 48 cm) e asezat pe un segment de coloana. put in scobit pe suprafata super ioara , servind drept cr isteln ita. Fiecare din laturile rotunjite in partea inferioara , lasind canturile sa apara ca n iste ciubuce semicirculare, este decorata , in partea super ioara , printr-un scut central put in reliefat si doua jumatat i de scuturi laterale, cele doua capiteluri mai mici avind suprafata de 42 x 44 crn , fiind 11 fel orn unentate s i av ind pe una din laturi patru mici scuturi egale. Considerind dupa forma ornarnentar ii, capitelurile erau vizibile pe toate laturile, deci sta teau libere, folosirea lor ca intermediar in tre fusurile celor trei coloane si cele patru arcuri ale tribunei fiind foarte plauz ib ila , cac i nu li se poate gasi 0 in trebu intare mai potr iv ita. Datarea In prima juma tate a secolului XIII ar corespunde si timpului in care asemenea tribune s-au construit - e drept , in alt chip - in bazilicile din zona Sebesu lu i, dar aici ne preocupa funct ia s i nu forma tribunei de vest care, la Girbova si M'iercurea , a serv it de asemeni unei familii conducatoare de greavi sas i. Turnul de locuit, construit la 4 m d istanta in vest de capela , am iriteste donjonulgreavilorde la Ciln ic s i Girbova, la fel forma ovala a incintei en care s-a inconjurat cetatea cupr inz ind vechiul cimitir cu capela , Deoarece Viscri n-a fost n iciodata proprietate nob il iara , numai familia greavului, conducatorul obste i satest i, a ridicat turnul de locu in ta , in a doua jurnatate a sec. XIII spre Iolosinta persona la , In true it temelia turnului taie un morm int , avem dovada ca el a fost clad it ulterior capelei, c ind locul nu mai servea ca cimitir. Dealtfel, turnul e constituit din alt material decit capela, anume din bazalt gri. Parterul nu are deschider i, poarta 0 bo lta in leagan , pe axa est-vest, ca si catul al do ilea, legat de cel inferior ~i de cel superior prin scar i de piatra taiate in grosimea zidului. Intrarea sem icircu lara in turn se afla pe latura estica , accesib ila printr-o scara mobila. De la al do ilea cat in sus, nivelele aveau metereze inalte de 1,60, in n ise evazate spre interior, destinate arcasilor. Catre sf irsitu L'seco lulu i XIII, stingindu-se probabil familia de greavi, af lam din trei documente ca un magister Akus doreste sa cumpere satul, ceea ce nu s-a In t implat. Ceta tea trece, in secolul XIV, in posesia obstei , care mod if ica mai int ii partea est ica a capelei, demolind convex ita tea absidei si construind, in prelungirea peretilor laterali ai acesteia, un cor devenit trapezoidal, inch is in est, cu absida sern icirculara sprij in ita de sapte contraforturi. Pe latura nordica a sal ii, sacristia s-a construit ina inte de modificarea corului, caci daca s-ar fi construit . dupa ridicarea noului cor, ar fi fost adosata acestuia si nu sa lii. Dealtfel, sacristia veche, d iv izata printr-un perete transversal, a fost folosita partial ca osuariu. Presupunem ca deja in aceasta Iaza corul a primit 0 bolta , peret ii de sud si nord prezentind 0 inclinare ce poate insemna nasterea unei bolt i. A treia perioada de constructie, situata in prima jumatate a secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea peretilor laterali ai capelei s-a racordat b iser ica-sala la donjon. 1n parterul sau s-a creat 0 intrare pe latura estica, devenita acum peretele de vest al bisericii, intrare printr-un toe de piatra in arc frint, cu ambrazura al care i profil - bagheta sem icilindr ica intre doua cavete - este aproape identic cu ambrazura intrar ii din peretele nordic al bisericii-sala din Homorod, cu diferenta ca aici este inchisa semicircular. Prin scar ile din grosimea zidului se ajunge la
Cetatea din Viscri, vdzutd din sud-est (act/Meld)

n ivcle le superioare, in al patrulea n ive l , rueterezu l cst ic a fost transformat in intrarc spre podul bisericii, fiind acoperit, ca toa te metcrezclc turnului. in partea ingusta a n ise i, cu lespezi, in cea evaza ta , cu b irne. Turnul a primit un al cincilea n ivcl cu mari deschideri pentru sunetul clopotelor, iar p~ acceasi ina lt ime , un coridor de aparare scos in conso la pe b irne , acoperit de 0 mica streasina , deasupra careia s-a mai ina ltat zidul turnului cu un metru pentru guri de tragere deschise sub acoper isul in pirarn ida scund'i , Pentru a pu tea folosi la tragere si ferestrele mici, in dreptul lor s-a construit 0 platforrna. In partea de vest, prelung ita , s-a creat un al doilea portal al sa li i. Corul si sala au fost boltite in leagan eu penetrat ii s i nervuri dc teracota , sistem ob isnu it in b iser ic ile sasest i pe la anul 1500. Pentru in tar irea part ii de est a bisericii, corul a fost inaltat poligonal si inconjurat de un al do ilea rind de contraforturi, ce se unesc sus prin arcade semicirculare pentru a sust ine parapetul unui cat de aparare , in spatele areadelor devansate deschizindu-se masiculiuri. Alte contraforturi s-au adosat laturilor de nord si de suo ale sa li i, care s-au inclinat sub presiunea bo lt ii, creindu-Ie astfel 0 contrapresiune. Aceasta masura de protectie s-a dovedit ineficace, bolta fisurindu-sc pc alocuri si devcnind pcr iculoasa , 1743, bo lt ile au fost inlocu ite printr-un tavan casetat in sa la si unul cu stuca tura in cor. Tavanul easetat se acorda cu balustrade le de lemn pi~tate si cu mohilierul bisericii; el e asezat deasupra ferestrelor gotice ale laturii de sud. Concomitent, s-a demolat s i catul de aparare de deasupra corului, asez indu-so acoperisul direct peste arcadele de aparare. Forma sern ic ircu lara a arcului triumfal s-a doved it a nu f i roman ica ; el a fost ina ltat pe co ltur ile vechii absidc a capelei, arcul propriu-zis fiind din cararn ida ~i datind din secolul XVIII. Tot atunei s-a construit noua sacristie pe latura de nord a coru lu i in tre doua contrafortur i. De aceste transformar i am inteste 0 inscr ipt ie de pe arcul triumfal indicind anul 174T. Ferestrele actuale ale corului au fost transformate, dar la cercetarea peret ilor s-au gasit urme ale unei ferestre roman ice in estul absidei, iar ale uneia in arc fr int pe latura de sud, ambele dat ind din timpul transformar ii gotice a coru lu i, Mari fragmente de fresce au fost deseoperite, dar pictura a fost partial d istrusa la ina ltarea corului. Peretele de nord al sal ii ce nu are ferestre a fost de asemeni impodob it cu pictura, care ia is-au suprapus citeva inscr ipt ii. N isa din peretele de sud al corului a rarnas de la vechea absida a capelei, ea fiind bolt ita cu 0 arcada din piatra (Iarga de 38 cm) intradosul ei fiind strabatut in eentru de un ciubuc de piatra , Strane cu picturi fitomorfe gotice si renascentiste, datate 1694, sint asezate de-a lungul peretelui de vest; tribunele de lemn, cu balustradele lor pictate, dateaza din 17l7, iar stranele de pe latura de sud din 1783. Acest mobilier pictat rustic confera 0 nota aparte, intima, interiorului, prezentind totodata 0 valoare etno~r~fic_~. _

r~

Din ineinta ovala a seeolului XIII s-au pastrat sectoarele de sud, est s i nordest, zidul, din piatra de r iu si de cimp, ating ind in tre 5,5 - 7 m ina lt ime. Poarta a fost probabil into tdeauna s ituata in sud-est, drumul urcind spre ea panta l ina a promon toriulu i. n eursul fort if icar ii, la incepu tul seeolulu i XVI, seetorul sudestie a fost dotat eu doua turnuri s i doua bastioane. Turnul din sud, eu trei nivele s i eoridor de aparare devansat pe console din lemn s i bastionul de sud s int unite sub acelasi acoper is in patru ape eu coarna lunga si adosate ineintei in exterior, ca si bastionul din est. Initial, aeesta purta acelasi eoridor de apararc, in cele trei nivele intr indu-se din eurtea cetat ii. In seeolul XIX, bastionul din est si-a pierdut nivelul de aparare , eaturile inferioare au fost transformate in locu in te eu inca lzire, iar eatul superior a servit, pina in anii 1960, pentru pastrat slan ina. Nivelele inferioare ale bastionului de sud au fost eomasate intr-o s ingura sala mare, eu intrare pe latura de est, numai eatul superior si-a pastrat meterezele late eu ehenare din stejar si butuei turnan t i, ee le puteau inch ide , Coridorul de aparare si acoper isul bastionului de sud sin t unite eu eele ale turnului de sud. Turnul de poar ta a fost asezat in spatele intrar ii, in incin ta. Greutatea eelor patru eaturi este suportata de puternieii peret i lateral i si de doua areuri intinse peste parterul boltit in leagan , eele patru co ltur i fiind sprijinite de eontraforturi masive. Intrar ile spre eaturile superioare, situate pe latura apuseana , erau aeeesibile initial numai prin scar i mobile, aeum insa turnul din sud este legat de coridorul de aparare al bastionului si al turnului de sud printr-o platforrna aflata in fata aeestui turn la eel de-al treilea nivel, spre care urea doua scar i de lemn. Intre turnul de poarta si eel din sud se desehide 0 intrare pentru pietoni, eu u~a din lemn arrnata eu benzi de fier late de 10 em, spre care due scar i largi de p iatra , in curte parn intul fiind mult ridieat Iata de exterior. Panta abrupta din vest, mai put in expusa ataculu i, a fost intar ita abia in secolul XVIl, printr-un zid rectangular, ee cuprinde sectorul nord-vestie al ineintei, doua turnuri devansate plasate in nord si vest (eel din nord, eu trei nivele, fiind eonstruit in 1630 de catre arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, eu patru nivele, ridie'at in 1648-49. Turnurile clad ite pe panta platoului sint mult mai inalte in exterior decit in incinta, un de al doilea cat allor se afla la nivelul solului. In al treilea nivel se intra din coridorul de aparare , ee ineonjura ineinta pe latura interioara, unde se aflau gurile de turn are si meterezele situate la 1,30 m sub coroana zidului. Ambele turnuri din seeolul XVII au eoridoare de aparare eu parapet de paianta, ulterior imbracat in scinduri. Nivelul superior al turnului de vest, eu mici ferestre spre nord si sud, iar in coltul de nord-est eu un orificiu pentru evaeuarea fumului din vatra, serve a ea locuinta preotului in caz de asediu. Intrar ile situate spre eurte au toeuri de stejar, nivelele separate prin platforme din lemn sint prevazute eu meterezele descrise mai sus. In seeolul XVIII, s-a eonstruit un al doilea cordon de zid in jurul cetat ii, pastrat azi la inalt imea de numai un metru, eu lipsuri pe laturile de nord-est si sud-est. In incinta, eoridorul de aparare a fost inlocu it printr-un ~opron, acoperit intr-o singura panta, ee coboara de pe coroana curtinei catre un zid ma i scund, ridicat la 3 -4 m distants de curtina, si avind 19 mari intrari dreptunghiulare, sopronul nefiind despartit de ziduri transversale si servind la adapostirea hambarelor de cereale , In 1970 -71 eetatea a fost temeinic restaurata.

----- -~-~--,- ~ ._'~_L~


r

~"'~D'-"~-'

38 Homorod - Hamruden (Kreis Bra~ov)


Der Name Hamruden geht auf das ungarische Wort hamar = schnell zuruck das "Dorf am schnellen Bach". Die Ortsbezeichnung Hamerodia taucht erst urn 1400, in einem Register der Kathedralzinszahlungen des Repser (Kosder) Kapitels - also sehr spat-auf, was wohl dadurch bedingt ist, daB das Dorf anfangs auf einem Hugel, im Osten der heutigen Gemeinde, neben dem jetzigen rumanischen Friedhof lag und nach der Kirche des HI. Petrus, Petersdorf hieB. Urn 1500 zahlt Hameroden zu den freien Gemeinden des Repser Stuhls, hat 68 Wirte, 4 Hirten und einen Schulmeister. Wahrend die sachsischen Sakralbauten Siebenburgens im 13. ]h. fast ausschlieBlich als romanische dreischiffige Basiliken angelegt wurden, besitzt Hamruden eine der ganz wenigen romanischen 'Saalkirchen, die dem letzten Drittel des 13. Jh. entstammt. Der im 0 mit halbrunder Apsis schlieBende Chor 6ffnet sich in einem Rundbogen nach W in den kleinen, 10,40 m langen, 9 m breiten Saal. Der Westfront vorgebaut, bildet der Glockenturm mit seinem kreuzgewolbten ErdgeschoB eine Vorhalle mit dem Haupteingang der Kirche, einem dreimal abgetreppten Rundbogenportal. Irn zweiten TurmgeschoB offnete sich die jetzt vermauerte Rundbogenarkade der Westempore in den Saal, die heute nur noch im Turminnern zu erkennen ist. Das Vorhandensein der Westernpore und eines RosettenschluBsteins im Chor - der die als Zisterziensermotiv in Siebenbiirgen mehrfach auftretende Sonnenblume mit gitterf6rmig gemeiBelter Mitte darstellt - rechtfertigen die von Prof. V. Vatasianu vorgeschlagene Datierung der Kirche urn 1270. Die Halbkalotte der Ostapsis, die Leibungen ihrer drei kleinen Rundbogenfester und die Wande dazwischen, ebenso die Chorwande weisen Fragmente von Wandmalereien auf, die - in drei Schichten einander teils uberlagernd - drei verschiedenen Stilperioden angeh6ren, die alteste wurde noch Ende des 13. Jh., kurz nach Vollendung des Bauwerks ausgefiihrt. Der Kirchensaal trug ursprunglich eine flache Holzdecke, die der Brandgefahr wegen urn 1500 durch ein gotisches Gew6lbe ersetzt wurde, das sich auf vier, in den Saalecken angeblendete Saulen stutzte. Der Aufstieg zu den Obergeschossen des Glockenturms lag ursprunglich im SO-Eck seiner Vorhalle und fiihrte durch die Mauerdicke in einem engen Treppenstollen in die Westempore; der Einstieg ist heute vermauert. Im Zuge der Wehrbarmachung, die Ende des 15. Jh. einsetzte, erhielt der Glockenturm zwei Seitenanbauten yon der Breite des Saales, deren Pu ltdacher etwa in Hohe des Kirchendachfirsts an die Turrnwande anschlieBen. Im Sudanbau fuhrt eine vom Saal her zugangliche und mit dem Treppenstollen des Turmaufstiegs ,:erbundene Wendeltreppe zum Saaldachboden hinauf. Hier kann man durch eine Offnung in der Ostturmmauer, die nur iiber eine Leiter erreichbar ist, ins Turminnere blicken, das nie in Geschosse unterteilt, wohl aber mit Holzleitern versehen war, die zum holzverschalten Wehrgang emporfuhrten, den der Turm zu Verteidigungszwecken erhielt. Irn nordlichen Seitenanbau liegt ein in Haustein gefaBtes gotisches Rundbogenportal, dessen Leibung das gleiche Profil zeigt wie die Umrahmung des Spitzbogenportals in der Westwand der romanischen Saalkirche von DeutschweiBkirch: drei Rundstabe, dazwischen zwei Hohlkehlen. Durch diesen Seitenanbau gelangt man ins NW-Eck des Saales. Die Fronten der Flankenanbauten treten nur 20 em hinter die Turmfassade zuruck und verbreitern die Westfront auf die Saalbreite. Ein Holzturchen, daB die Mundung des Treppenstollens der Vorhalle gegen die Wendeltreppe abschlieBt, tragt das Datum 1641, doch entstanden die Flankenbauten wesentlich fruher.

Der eigentliche Verteidigungsbau der Hamrudner Wehrkirche ist der iiber dem Chor errichtete machtige achtgeschossige Bergfried, dessen Bruchsteinmauerwerk - 11 m im Geviert - an der Basis 3 m, in Hohe des vierten Geschosses immer noch 2 m Dicke aufweist. Ziehen wir auf der Landkarte eine horizon tale Linie yon Hamruden nach Westen, so begegnen wir auf dieser Waagerechten gleichartige, etwa zur selben Zeit erbaute Bergfriede, zunachst in Bekokten, weiter west lich, im oberen Harbaohtal in sechs benachbarten Gemeinden - Hundertbiicheln, Neustadt, Neithausen, Jakobsdorf. Probstdorf , Roseln, wo diese machtigen Steinturme teils iiber dem Chor, teils am Westende der Kirchen errichtet wurden -, offensichtlich liegt hier eine gegenseitige Beeinflussung beim Bau der Wehranlagen VOL Urn einen tragfahigen Unterbau fiir das kolossale Gewicht der Steinblocke zu schaffen, aus denen sich der Turm aufbaut, ummantelte man den Hamrudner Chor und seine Ostapsis in rechteckiger Form, in Fortsetzung der Saallangswande, so daB der KirchengrundriB nun ein langliches Rechteck bildet. Der Chor ist somit das ErdgeschoB des Bergfrieds, aus dem man in das zweite TurmgeschoB durch einen Treppenstollen in der Mauerdicke aufsteigt, dessen Eingang in einem, in der Sudwand der Apsis eingesetzten spitzbogigen Fenstersteinrahmen liegt. Auch das zweite TurmgeschoB tragt ein Kreuzgewolbe, daher fiihrt in der Westmauer eine Steintreppe ins dritte GeschoB hinauf - die iibrigen Geschosse sind durch Balkendecken getrennt, die iiber Holztreppen miteinander verbunden sind. Vom zweiten aufwarts sind alle Geschosse mit schmalen langen SchieBschlitzen versehen, die seitlich versetzt und nicht genau iibereinander liegen. Im Turminnern fallen die zahlreichen, in einer horizontalen Linie liegenden Rundlocher auf, durch die das Tageslicht hereinschimmert. Es sind Cerustlocher, wie wir sie vielerorts in Europa an mittelalterlichen Bauten finden - z. B. auch an den rheinischen Ritterburgen des 12. Jh. War die Mauer soweit emporgewachsen, daB man gerade noch hinaufreichen konnte, legte man in Abstanden yon etwa 2 m Eichenstammchen quer dariiber, die auf beiden Seiten etwa 1 m vorragten, und festigte sie mit einer weiteren Steinschicht. Nun konnten Bretter auf die vorstehenden Enden gelegt werden, die den Werkleuten als Geriist dienten. War der Turm vollendet, brach man, immer tiefer steigend, das Geriist ab, indem die Stammchen dicht an der Mauer gekappt wurden. Das in der Mauer verbliebene Holz ist vielfach vermodert, so daB heute nur noch die Rundlecher iibrigblieben. Die sieben steinernen Turmgeschosse erreichen eine Hohe yon 27,70 m. Als achtes GeschoB tragt der Turm einen auf Hangebocken vorgekragten Wehrgang, wo seit 1932 die mittels Flaschenzug heraufgezogenen Glocken hangen. Der romanische Triumphbogen, auf dem die westliche Turmmauer lastet, muBte wegen Einsturzgefahr ausgefiillt werden, so daB der Chor, vorn Saal abgetrennt, als Kultraum unbrauchbar wurde. Es ist nicht bekannt, wann das geschah - jedenfalls vor der Reformation, da sich im Chor die katholischen nicht iibertiinchten Wandmalereien erhalten haben. 1623 vernichtete ein groBer Brand alle Holzteile der Kirchenburg. Eine Inschrift an der Ostseite des Chorturms besagt, daB auch dessen Dachstuhl verbrannte und erst 1626erneuert wurde. "Anno 1623die 13aprilis incendio per incuriam Andreas Henrich orto conflagrata haec turris restauratur 1626 Jun. ]9, pastore existente Georgoi Vustio". (Irn Jahre 1623, am 13. Tag des April, begann durch Unvorsichtigkeit yon Andreas Henrich ein Brand diesen Turm in Flammen zu erfassen, restauriert im Jahre 1626, den 19. Juni, Pastor war Georg Wust). Der Raummangel im kleinen Kirchensaal drangte die Gemeinde, einen neuen Chor zu schaffen, indem man 1784 die Saalsiidwand durchbrach, urn daran den nach Siiden ausgerichteten Chor anzubauen, der nun bis auf 1 m Abstand an die innere Ringmauer heranreicht - eine in Siebenbiirgen einmalige Lcsung l Vorher hatte man sich durch Anbringung yon zwei iibereinanderliegenden Emporen an die Saalwande geholfen - an der Westwand sind es sogar drei, die oberste, sogenannte "Kalberburg", diente den eben eingesegneten jungen Knechten als Sitzplatz; nach einem Jahr durften sie auf der mittleren Empore bei den groBeren Knechten sitzen. Die unterste Empore der Nordwand nahmen die Manner zwischen 40 und 50 ein, die Alten saBen in den Gestiihlen entlang der Saalwande, die Frauen im Kirchenschiff. 1792
Sudiuestansicht der Kirchenburg
VOlt

Hamruden

(Aquarell )

-----

IIXIII ~xv I XVI


111651-

-,

,
I

,
I

,, , ,
I

I ,

.-

CTIf7-B4

ooj-

~
10

~
15/')7

stiirzte bei einem Brand das gotische Saalgewolbe ein, die groBe Glocke schmolz. Danach erhielt der Saal seine heutige Flachdecke, die in einem Ornamentmedaillon die Jahreszahl 1792 tragt. Ende des 15. Jh. umgab man die Kirche mit einem 7 -8 m hohen rechteckigen Bering, an dessen abgestutzten Ecken vier zweigeschossige Turme vorspringen, ihr drittes GeschoB liegt unter dem schrag zum Burghof abfallenden Pultdach. Ihre hohe Stirnseite und die Flanken sind mit Schielischlitzen versehen, im obersten GeschoB mit Gusserkern, die auf eingemauerten Eichenbalken vorgekragt sind. In den zwischen Turm und Ringmauer gebildeten stumpfen Winkeln waren neb en jedem Turm Abtritterker vorgekragt - heute noch zwei an der Sudfront erhalten. Der von Hangebocken getragene Wehrgang des oberen, von SchieBscharten und Gulilochern durchbrochenen Mauerteils verlief rund urn den innern Bering, auch an der Hoffront der Turme entlang, an der West-, Nord- und teilweise an der Ostseite ist er noch gut erhalten. In der Mitte der Westfront liegt ein von einem Scharwachttiirrnchen auf holzernem Unterbau bewachter Eingang. Den innern Bering umschlieBt eine zweite, niedrigere turmlose Wehrmauer - heute noch im Suden und Westen erhalten. 1657 ersetzte man den baufa lligen NW-Turm durch einen 10 m hohen, viergeschossigen Turm von fiinfeckigem GrundriB, der uber seinem holzverschalten Wehrgang ein 1954 erneuertes Schindeldach tragt. J edes der durch Holzplattformen geschiedenen Geschosse hat einen eigenen Eingang von der Hofseite her, davon einen kleinen Altan mit Bretterbriistung und steilem Holztreppenaufgang. An den AuBenfronten schmiickt eine blau-rote Bemalung die Kanten, den das vierte GeschoB umgebenden steinernen Wulst und eine Schlusselschiefischarte. Das Erbauungsjahr ist in drei Inschriften in Nischen der AuBenfronten angefiihrt: "Propugnaculum hoc inchoatum est anno MDCLVII die IX Apr. finitum, die XII Maji" (Dieser Turm wurde errichtet im Jahre 1657, am 9. April, vollendet am 12. Mai). "Propugnaculum hoc extructum est 1657 Existen " [Dieser Turm wurde errichtet (im Jahr) 1657 zur Zeit ... J, "Turris fortissima et nomen Domini 1657 ..Haec ... ". (Der starke Turm ... und Name Gottes 1657 ... dieser). Der NO-~,!~~ wll:rde abg~tra~e~.

- -- ---n"~~kd;r b-t;~n~~~g de~-;om~~ i~~h~~'Ch~;~s vo~ irche~i~~e;~-,oci~;-d~d~rch als Kultraum unbrauchbar wurde, haben sich darin die altesten siebenburg ischen Wandmalereien erhalten, in welchen die Verschmelzung romanischer und gotischer Stilcharakteristiken erstmalig auftritt und die bald nach Vollendung des Kultbaus, Ende des 13. Jh. ausgefuhrt wurden. In der Koncha der Apsis erscheint Christus im Strahlenkranz einer Mandorla, auf dem Regenbogen stehend (Majestas Domini), von den Evangelistensymbolen, dem Tetramor-ph, umgeben. Zu Seiten erscheinen neb en Cherubim die Furbitter Maria und Johannes - es ist das ikonographische Thema byzantinischer Tradition: Deesis. Darunter verlauft auf der Apsidenwand ein Apostelfries unter Arkaden mit KleeblattschluB, im Treffpunkt von schlanken, ziegelgedeckten Turrnen uberhoht. Die Architektur ist am besten zu erkennen, in dicken roten Linien gezeichnet. Beide Kompositionen der Apsis bilden eine Einheit und gehoren zur Darstellung des Jungsten Gerichts, wie sie an den groBen europaischen Kathedralen immer wieder im Skulpturenschmuck der Westportale auftaucht - hier im land lichen Milieu in Wandmalerei ubertragen. Auf graublau-abstraktem Hintergrund sind die in Ocker- und Brauntonen gehaltenen Gestalten mit klarumrissener Kontur gezeichnet, in dem fur die Ubergangsphase kennzeichnenden linear-erzahlendem Stil, der fur Siebenburgen wahrend des 14. Jh. volkstumlich wurde. Damit ist der AnschluB der siebenburgischen Wandmalerei an eine europaische Tradition des provinziellen Milieus, der kleinen land lichen Kirchen erwiesen, wo der linearerzahlende fruhgotische Stil weite Verbreitung erfuhr. Seine Eigentumlichkeit, die in der Ausdruckskraft der Linie liegt, entwickelte sich aus dem Bestreben, die biblischen Legenden so klar und eindringlich zuschildern, urn dem des Lesens unkundigen Yolk die Handlung bildhaft zu uberm itteln. Auch an der Sudchorwand haben sich Szenen aus dem Leidenszyklus Christi erhalten, die noch der originaren Malerei angehoren, teilweise ganz verwischt. In einem an der Nordchorwand erhaltenen Fragment sind deutlich zwei spater ausgefuhrte Schichten der Malerei zu unterscheiden. Die obere zur Halite erhaltene Szene zeigt den "Schmerzensmann", zudessen Haupt sich Maria neigt, das schone Spiel ihrer Hande, daneben einen Engel mit einem Spruchband. Links ist ein Stuck des Ornamentbandes zu sehen, das die Szene umrahmte, die unverkennbar vom EinfluB der italienischen Malerei des Trecento gepragt ist und dem Ende des 14. Jh. angehOrt. Den unteren Teil dieser Szene iiberdeckt die F igur des Gekreuzigten, die der dritten Malschicht angehOrt. Diese laBt sich urn 1420 eingliedern, weil sie mehrere identische Stilelemente mit der durch Paul von Ung ausgefuhrten Wandmalerei der reformierten ungarischen Kirche in Derj aufweist, die signiert und 1419 datiert ist; sie stellt die Legenden des HI. Ladislaus dar. Identisch ist das Tapet im Hintergrund des Gekreuzigten von Hamruden mit jenern auf der Bilderfolge von Derj verwendeten, von augenfa lliger Ahnlichkeit der Christuskopf und das Haupt des "HI. Ladislaus wahrend der Ruhe", besonders die Zeichnung der geschlossenen Augen und die punktierte Umrahmung des Heiligenscheins. Es ist naheliegend, an den gleichen Meister zu denken, der be ide Malereien ausfuhrte, in den Kirchen von Derj und Hamruden.

-K

39 Feldioara (Iudetul Brasov)

I 20

.yo 'IX-

Cetatea din Feldioara,

vilzutd din sud-est

tn secolul XIII, Feldioara const itu ia centrul strategic si economic al Tar ii Birse i, sed iul principal al Cavalerilor Teutoni, care si-au construit aici castelul ordinului lor, "Cetatea Mariei", denumire adoptata s i de a~ezarea de la poalele colinei. Ordinul Cavalerilor Teutoni, inf iinta t la 1198 in Palestina, a fost adus de regele Andrei II in Tara Birsei ca sa apere granitele de sud-est ale regatului sau impctr iva cumanilor, ca sa intareasca puterea regala in fata tend intelor acaparatoare ale nobilimii maghiare, sa ocupe eventual noi ter itor ii. De fapt chemarea ordinului in Transilvania se datoreste lui Berthold de Andechs-Meran , fratele reginei Gertrud, sot ia de or ig ina germana a regclu i Andrei II. Berthold, arhiepiscop de Kalosca si ban al Croat ie i, a mijlocit chemarea Cavalerilor ca sa intareasca poz it ia "partidului german" la curtea magh iara. Un alt frate al reginei, Eckbert, episcop de Bamberg, a intermediat in acelasi an (1211) logodna fiicei lui Andrei II, Elisabeta, sanct if icata in 1235, cu Ludwig, f iu llandgrafului Hermann de Turingia. Aceasta legatura dinast ica s i originea tur ing iana a Marclui Xlaistru al Cavalerilor Teutoni, Hermann yon Salza, un prieten apropiat al landgrafului Ludwig, au determinat imigrarea turingienilor in Tara Birsei, alaturi de' ce i din Franconia de mijloc (a carer colonizare este doved ita prin cercetar i lingvist.icc) fiind colon izat i ca sa garanteze baza econom ica a teritoriului ocupat de Cavaleri. Totodata , l i s-a interzis sasilor colonizat i intre Orast ie si Drauseni sa se asczc in Tara Birsei pentru a nu depopula teritoriul numit Fundus regius, existind tcntat ia de a se stabili in tinutul administrat si controlat de Cavalerii Teutoni, care reprezentau un sprijin militar. Tendinta Cavalerilor Teutoni de a transform a Tara Birsei intr-un stat independent al Ordinului lor, cu aprobarea s i sprijinul Papei a provocat, in 1225, alungarea lor din Transilvania. Partidul nobiliar d~tigase din nou supremat ia la Curtea maghiara, dupa asasinarea reginei Gertrud, in 1213, cind "partidul german" suferise 0 infringere. in scurtul interval de 14 ani, Cavalerii Teutoni au reusit sa puna in Tara Birsei bazele unei asezar i trainice, conv ietuind cu populat ia bastinasa romaneasca, numita intr-un document din 1211, "locuitorii actuali si viitori ai Tarii Btrsei". Cavalerii Teutoni au construit un sistem defensiv menit sa apere trecerile in Tara Birse i - patru pasuri din teritoriul sud-estic ocupat de cumani. Situat linga eel mai important drum de legatura cu Tara Oltului, drum care, spre nord, ducea in centrul Transilvaniei, Feldioara era sediul principal al Cavalerilor, centru administrativ si strategic al Tar ii Birsei. De aici, 0 retea de drumuri ducea catre principalele fort ificat ii, care serveau atit pentru aparare cit si ca puncte de sustinere ale atacului, spre cele "cinci locuri fortificate" si spre Castrum rnun it issimum - 0 cetate r idicata de Cavaleri in t inutul cumanilor, dincolo de Carpati. Dintre aceste cetat i de gran ita (Cetatea Neagra de pe dealul Codlei care inch idea trecerea spre "terra blachorum et bissenorum", cetatea Crucii, la Teliu si 0 cetate in apropiere de Brasov) nu s-au pastrat=- cu except ia par t ii mai vechi a cetat ii Risnovului, clad ita de Cavaleri - decit ruine. Local itat ile formate la poalele acestor dealuri cu cetat i reprezentau initial 0 rezerva economica si de forta m ilitara pentru cetatile de pe culmi, punctele intar ite ale Cavalerilor. Pe cind cetat ile acestea au decazut dupa izgonirea Cavalerilor, s-au ridicat in secolul XV, sub amenintarea pericolului turcesc, puternicele cetat i taranesti 'ale sasilor, azi inca simbolul insemnatat ii de odinioara a Tar ii Birsei ca stavila cea mai importanta a occidentului impotriva invadatorilor din est si sud, rez ist indu-Ie de nenumarate ori, dar adesea trecute prin foc s i sabie. Toate aceste asezari sint comune cu siruri lungi de case, al carer traseu permite reconstituirea drumurilor principale ce se int ilnesc toate in Feldioara. Brasovul, situat in afara acestei retele de drumuri, a cistigat doar mai tirz.iu. in secolul XIV, importanta sa de centru economic, prin dezvoltarea mestesugur ilor , Printre cele 1-3 localitat i intemeiate de ord inul Cavalerilor Teutoni in Tara Birse i, pentru trei din ele se poate preciza ca nucleul construetiilor lor sacra le se datoreste Cavalerilor: Feldioara, Prejmer, Sinpetru. Ceea ce
Cetatea din Feldioara , IIdzutd din uest (ocuarela}

numim astaz i "Cetatea Mariei" - denumirea se datoreste patroanei Ordinului Cavalerilor Teutoni - este de fapt 0 inc inta avant-post, situata pe platoul unci coline, la 20 m deasupra comunei, la 510 m deasupra nivelului mari i, inconjurata in est, sud si nord de r iul Homorod, care alimenta 0 retea de lacuri si producea adesea inundat ii. Cetatea de pe col ina cuprindea 0 incinta ovala, adaptata formei platoului, de mar ime aproape egala cu aceea a Cetat ii Negre si a Cetat ii Crucii, cu ziduri de 2 -4 m lat ime la baza, aparata de 4 turnuri devansate, dintre care doar cel vestic s-a pastrat in intregime, informindu-ne asupra modului de construetie. Turnul din est a fost demolat pina la pivnita bolt ita in leagan , turnul din nord l ipseste , cel din sud s-a pastrat numai cu resturi ale zidurilor scunde din piatra. Pe la jumatatea ina.ltim ii de 6 -7 m a curtinelor, 0 treapta rezultata dintr-o ingustare in zid, ca si g;mrile in care erau introduse birnele consolelor, indica traseul coridorului de aparare ce se continua si in fat a turnurilor de pe care se serveau meterezele alternate eu masicul iur i. Pe fatada sudica , deasupra pantei abrupte a colinei, se rernarca sirul des al masiculiur ilor iesind din zid ca niste mici sacnasiuri. In Siria, la castelul Krak der Ritter, Cavalerii Teutoni vazusera aceste amenajar i defensive, prin care se turna pacura si apa clocot ita asupra atacatorilor. La Cetatea Mariei, Cavalerii au introdus, pentru prima oara , in Transilvania masiculiur ile - utilizarea lor extinz indu-se de aici in intreaga Transilvanie, mai ales in regiunea Rupei si a Va ii Tirnavelor. In cele trei caturi ale turnurilor, separate prin platforme din birne, se deschid cite patru n ise evazate spre interior, cuprinzind meterezele pentm arcasi, transformate si ingustate pentru arme de foc. 0 f int ina ad inca de 70 m s-a aflat in parte a de vest a cetat ii. Un mortar din var nestins, rezistent la corodarea vremii, leaga piatra de riu si de car iera a zidurilor care, in partea superioara, prez inta si umplutura din caram ida proven ita din unele restaurar i. Cetatea a fost deter iorata de tatari in. 1241, reconstru ita dupa 1420 si devenind sub regele Sigismund cetate taraneasca ;;i din nou avar iata , de turci, in 1432. Partea ei sud-vest ica este aparata de un zid ce dubleaza incinta, formind "Zwinger-ul", de la care nu s-a pastrat decit fundat ia indicind traseul. Citeva camari pentru cereale ca si turnul de aparare au fost demolate. Din cetate facea parte un vast teritoriu inconjurat de ziduri, cuprinzind actuala b iser ica a comunei, curtea acesteia si, probabil, 0 boln ita - conform regulilor Cavalerilor. Un sant adinc mai separa inca comuna de cuprinsul fostei cetati. Castelul s-a aflat pe locul unde se r id ica azi bazilica. Corul acesteia - avind pe atunci 0 absida semicirculara, tavan plat si ferestre roman ice - constituia capela Cavalerilor, continuindu-se spre vest, in locul corpului bazilical de az i, intr-o clad ire cu trei caturi, "Casa Conventului", in al carei parter se afla "Remtner-ul" s i refectoriul, in al doilea cat - "Sala Cap itolului", sala de mese si magazia, iar in catul superior - dorrn itorul. In coltul sud-vestic al corului se afla un turn (parterul sau boltit in cruce exist ind si azi) formind 0 hala de intra re in cor. Un turn lateral de sud poseda si castelul Ordinului Teuton Marienburg din Prusia, a care i clad ire cu trei etaje este de asemeni alipita capelei. Precum se st ie, Ordinul Cavaler ilor Teutoni, dupa izgonirea din Tara Birse i, a fost trimis in estul Germaniei cu aceleasi misiuni m il itare s i religioase. Cum cetat ile Ordinului au fost toate constru ite in aceleasi scopuri, de catre sant iere mereu inrud ite, ele prez inta anumite analogii. Planul si construct ia au preferat regularitatea, nucleul constructiei - capela si casa conventului - fiind de pred ilectie de plan patrat, pe cind incintele siconstruct iile militare se adaptau terenului, ca la "Cetatea Mariei'' din Tara Birsei. Aici, capela s i casa conventului au fost probabil distruse de tatar i, biserica fiind reconstru ita dupa 1240, cind regele Bela IV a subordonat local itat ile Feldioara, Prejmer, Ghimbav s i Sinpetru patronatului cistercienilor.

40 Sinpetru - Petersberq (Kreis Bra~ov)

Nordsektor des innern Burghofs, mit Vorratskammern

Da Petersberg gleich den anderen vierzehn deutschen Ortschaften des BurzenIandes eine Griindung des Deutschen Ritterordens ist, mag die Anlage der im 13. Jh. errichteten Peterskirche, eine romanische dreischiffige Pfeilerbasilika, auch noch auf die Ordensritter zuruckzufuhren sein. Von der 1794 vollstandig abgetragenen Basilika haben sich nur zwei SchluBsteine erhalten, die ehemals das Chorgewolbe schmuckten, heute riickwarts im Altartisch eingemauert sind, ein Agnus Dei und eine Buste des Apostels Petrus in Reliefdarstellung. Nach Burzenlander Uberlieferung (durch Dechant Theodor Lange festgehalten) lassen im Chor der alten Basilika entdeckte J ahreszahlen darauf schlieBen, daB es die alteste Kirche des Burzenlandes war, die zweimal eingewolbt worden sein soll. Die Gewolbebogen des Schiffes sollen auf Konsolsteinen geruht haben, deren erste beiden Paare im Osten Kopfe von Deutschrittern, als den Stiftern der Kirche, dargestellt haben sollen, das folgende Konsolenpaar den Dechanten des Burzenlandes im Siiden und gegeniiber den Kapf einer Nonne, die weiteren Konsolen hielten die Portrats der damaligen vier Grafen des Burzenlandes fest, des Comes von Rosenau. Zeiden, von Marienburg und Tartlau. Leider laBt sich diese Uberlieferung nicht mehr nachprufen, doch erscheint verwunderlich, daB die Portratkonsolen beim Abbruch der Kirche nicht geborgen wurden, wogegen man die weniger interessanten SchluBsteine aufbewahrt hat. Da nicht anzunehmen ist, daB wahrend ihres nur vierzehnjahrigen Aufenthaltes im Burzenland die Ordensritter den Bau vollenden konnten, blieb dies vermutlich den Zisterziensern uberlassen. die auch in Petersberg das Erbe der Ritter antra ten und 1240 das Patronat iiber die Peterskirche iibernahmen und sich hier auch eine Wohnstatte schufen, die wir in dem langgestreckten schmalen Gebaude im Siiden des Burghofs annehmen durfen, das von der noch dem 13. Jh. entstammenden Ringmauer eingeschlossen wurde. Das Gebaude ist unterkellert, diewaggonartig aneinandergereihten Raume sind durch Zwischenwande getrennt, in denen sich steingefaBte Rundbogendurchgange offnen: ein durchgehendes Tonnengewolbe aus Kalktuff deckt den ganzen Keller. In einigen Raumen des Erdgeschosses sind Fragmente und Spuren von Wandmalerei erhalten, so in einer Fensternische der schmalen Ostwand eine in Braun und Dunkelgriin gemalte wellenformige Ranke mit Blattornamenten, Farbspuren am' zylindrischen Deckengewolbe, die nur in einem ehemaligen Klostergebaude denkbar sind. Dieses war urspriinglich in der wohl 5 m hohen zinnengekroriten Ringmauer eingeschlossen, an deren Innenseite ein Laufsteg entlangfiihrte, wo die Bogenschiitzen Aufstellung nahmen und Deckung hinter den Zinnen fanden. Als im 15. Jh. die Bauern diese alte Ringmauer auf 8 Meter erhohten, den Burghof ringsum mit zweigeschossigen, radienformig angeordneten Wohn- und Vorratskammern umgaben, wurden auch die ehemaligen Klosterraume in solche Kammern umgewandelt - in denen jedoch niemals ein Wandmalereischmuck angebracht worden ware, da sie reine Zweckbauten darstellten.
",. 'I , -

Die im Nordosteck des innern Burghofs ~'teh~nd~K~p~ile-g;h6;t~-~~hl -~~~h-;och zum Bestand des Klosters, doch wurde sie erwiesenermaBen erst nachtraglich an die Ringmauer angebaut, die sie nicht als Nordlangswand benutzte, vielmehr lauft diese mit der Ringmauer parallel, dicht anschlieBend, und verdeckt die von auBen noch sichtbaren, offengebliebenen Zwischenraume der ehemaligen Mauer,zinnen, da dem Kapellenraum spater noch zwei Obergeschosse aufgestockt wurden, die eine kleine Bastei bilden. Der rechteckige Kapellenraum ist mit einfachem Kreuzgewolbe ohne Schluflstein uberfuhrt, das an den Langswanden je zwei runde, an der Schmalseite im Osten und Westen je einen spitzbogigen Schildbogen bildet. Die Steinrippen des Gewolbes zeigen das typische Zisterzienserprofil, des Balkens von quadratischem Querschnitt mit abgeflachten Kanten, und steigen von Kragsteinen auf, die im oberen Teil das verbreiterte Rippenprofil wiederholen. In der Siidwand offnete sich ein 90 em breiter, steingefaBter Rundbogeneingang, durch den der Priester den Raum betrat, der Haupteingang lag im Westen, als weiter Bogen in einen anstollenden Raum geoffnet. In der Siidwand fiihrte ein Rundbogeneingang mit Sandsteinfassung ins KellergeschoB, daB wahrscheinlich eine Krypta - wohl die Begrabnisstatte der Monche - barg. VongroBem kunsthistorischem Wert ist die heute teils beschadigte Wandmalerei des Kapellenraumes, deren Themenkreis nach westlicher Tradition an Totenkapellen verwendet wurde. Der an der Ostwand dargestellten Kronung Mariae geweiht war die Kapelle, an deren Nordwand die Transfiguration des MeBopfers zu sehen ist, darunter drei weitere kleine Szenen. Besonders wertvoll ist Die Eriiisung der Seele durch mildtiitige Werke, da die handelnden Personen in zeitgenossische einheimische Kostume gekleidet sind. Der Mann und die Frau, die den Armen Kleidung und Brot reichen, tragen die sachsische Burgertracht, die Armen sind als rumanische Hirten, mit langen Hemden, Pelzrniitzen und Hirtentasche dargestellt. Links entsteigt eine erloste Seele dem Hollenkessel, in welchem andere Verdammte sieden, als nackte kleine Gestalt. Die Szene wird links von einem "Cosmatenband" begrenzt, einem mehrfarbigen Ornament, das auf ein geometrisches Schema aufgebaut ist, wie es im 14.-15. j h. mehrfach an siebenbiirgischen Kultbauten auftritt - so auch in der Kapelle von Honigberg - und auf einen italienischen EinfluB hinweist. Im 12.-14. j h. wurden derartige Ornamente urspriinglich in Mosaiken von einer Kunstlergruppe verwendet, deren Mitglieder vielfach miteinander verwandt, haufig den Vornamen Cosmas trugen. Die mittU

Sudjront

der Kirchenburg

von Petersberg (A quare II)

lere der kleinen Szenen der Nordwand stellt einen Priester dar, der eine Hostie in der Hand halt, auf der als winzige Symbolgestalt Jesus erscheint , daneben steht als dritte Szene Erzengel Michael mit der Seelenwaage. Uber dem Rundbogen der Westwand verlauft ein Spruchband mit gotischer Minuskelschrift, dariiber ist Erzengel Michael im Kampf mit den Damonen gemalt, die Siidwand ist mit der Steinigung des HI. Stefan geschmiickt. Auf dem Westteil des Gewolbes sind die Apostel zu sehen, langs der Rippen an der Nordwand verlauft ein Ornamentstreifen rnit dem auch im Chor von Malmkrog an gleicher Stelle verwendeten mehrfarbigen Muschelmuster, das auch in Honigberg wiederkehrt. Die grofsflachige, primitive, doch auBerordentlich wirkungsvolle Malerei erinnert durch die mandelformigen Augen an Giotto, doch lassen sich thematische Analogien zur bohmischen und Tiroler Wandmalerei feststellen, so daB wir einen siiddeutschen Meister als Schopfer annehmen diirfen. Die bidimensional aufgefaBten Figuren sind vor einen abstrakten graublauen Hintergrund gestellt, die Gewandfalten der ganzlich unschattierten Kleider schmiegen sich den Korperformen an, die Flachen sind durch ausdrucksvolle Konturzeichnung abgegrenzt. Bemerkenswert ist der naturalistisch gesehene Vorhang im unteren Wandteil, dessen Faltenwurf zum gotischen Formenrepertoire gehort. Wir nehmen die Entstehung der Malerei im 14. Jh. an - kurz nach der Reformation wurde die Kapelle zur Speckkammer des Pfarrers degradiert und bereits 1516 als solche in einem Inventar der Kirchengiiter angefiihrt.

_XIII~IV
~V1

~XV
~1817'21

ES]16161mi11195-91

I
10

I
15

I
2Dm.

Neu,s

R",thdUS

Die zweite Bauphase der Kirchenburg wurde durch den Aufbau eines zweistockigen Wehrgeschosses iiber der Kapelle eingeleitet, das mit Schielsscharten und Gufllochern ausgestattet ist und die spater erhohte Ringmauer iiberragt. Eine Mauernaht an der Nordseite beweist, daB die Ringmauer hier nur anstoflt, ohne organisch mit dem KapellenobergeschoB verwachsen zu sein. Bei der Erhohung der Zinnenmauer bis zu 8 m wurden, wie in Tartlau, Gufllocher und Schieflscharten ausgespart, die vom Wehrgang aus bedient wurden, der teils auf der Mauerbreite, teils auf Hangebocken ruhend rund urn den Burghof fiihrt. 1m Ostsektor besaB der schrag gedeckte Wehrgang nur eine holzverschalte Brustung , wahrend die iibrigen Teile ummauert waren. Die in zwei Geschossen rings an den Innenring angebauten Wohn- und Vorratskammern offnen je eine Tfire und ein Liiftungsfensterchen in den Burghof, ihre Rauchfange munden in den Wehrgang. Bei der Errichtung der Kammern wurden die ehemaligen Klosterraume miteinbezogen und auBen, auf der Siidseite, durch eine langgestreckte Bastei verstarkt. 1610 baute man einen zweistockigen Quertrakt, die "Alte Schule", uber den Westteil des Klostergebaudes, das Datum ist am Steintiirstock des Kellereingangs zu lesen. In den .Fruchthauschen" bewahrte man sogar noch bis zum zweiten Weltkrieg das Saatkorn auf, in 2 m hohen Fassern yon 1 m Durchmesser, aus Tannendauben mit Haselruten gebunden. 1m 15. ]h. entstanden, zugleich mit der Mauererhohung die ffmf vorspringenden Turme, deren unterer Teil nur an die Mauer angelehnt ist, wahrend der obere Teil mit der erhohten Ringmauer verwachsen ist. Der fiinfeckige Ostturm entstand erst 1676 - wie alle Turme yon polygonalem GrundriB dem 17. ]h. angehoren. Der Sudwestturm tragt als einziger ein Pultdach, das erst nach seiner Zerstorung durch den Einsturz des Kirchturmes aufgesetzt wurde. Ein zweiter, niedriger Mauergiirtel mit vorspringenden Schaltiirmen umgibt .den innern Bering. Zwischen ihnen liegt der Zwinger, der auBen yon einem Wassergraben umschlossen wurde, den wiederum ein dritter, niedriger Mauergiirtel abgrenzte. 1m Siidosteck lag die Torwehre iiber dem mit Fallgatter verschlieBbaren Einfahrtstunnel, vor dem eine Zugbriicke sich iiber den Graben senkte. Die Petersberger Kirchenburg ist die einzige des Burzenlandes, die ihren dreifachen Mauergiirtel fast vollstandig erhalten hat - mit Ausnahme des Ostsektors, wo die AsphaltstraBe bis an den innern Bering heranreicht. 1m Norden wurden der Zwinger und der langst zugeschiittete Wassergraben zu einem Kirchhof vereinigt. 1m Jahre 1713 sturzte bei heiterem Himmel der Glockenturm der Kirche bis auf die stehengebliebene Nordmauer ein, Glocken und das unter dem Tnrrn gelegene Hauptportal blieben unversehrt. 1778 wurde ein neuer Turm auf dem bis zur Halite abgetragenen Turmstumpf errichtet, wobei die neuen Mauern wie auf einer schiefen Ebene aufruhten - eine Fehlkonstruktion, die 1782 zum erneuten Einsturz des Turmes fuhrte, der diesmal quer iiber die Kirche fiel, Gewolbe, Orgel und die Fruchthauschen samt dem Turm des Siidsektors zerschmetterte. 1795 begann der Neubau einer geraumigen, neoklassizistischen Hallenkirche, deren harmonische Proportionen nur durch die fiber den Seitenschiffen eingebauten Holzemporen gestOrt werden. Der etwas niedrige Chor liegt nun im Westen; im Osten; der StraBe zu, wurde 1817 der Bau des neuen Glockenturms begonnen und 1820 mit Stern und Knopf die Spitze gekront. Die Stelle der Torwehre nimmt das Rathaus ein, im 19. Jh. wurde die Schildbastei im Nordwesten in eine Gruft verwandelt und in den trockengelegten Wassergraben Stallungen, Schuppen und Wirtschaftsgebaude gebaut.

41 Harman - Honigberg

(Kreis Brasov)

.,.-

-.~ .-

~-.;5-::
--..-~ ~
-~

~
~-

~-~-

J~

Westlei/

des Bur gho f s und

Basi/ilia

von Honigberg

"In Honigberg, der westlich von Tartlau gelegenen Nachbargemeinde, steht eine nicht minder wehrhafte, guterhaltene und eindrucksvolle Burg mitten auf dem weiten Marktplatz. Durch das Pittoreske ihrer Patina, den verwitterten Anstrich ihrer Gebaude wirkt sie gegenuber der prachtvoll restaurierten Tar tlauer Burg warmer und inti mer. Die den Mittelpunkt der Anlage bildende dreischiffige Basilika entstammt der zweiten Halite des 13. Jh. Mehrere ihrer Stilelemente - Radfenster mit Vierpafidurchbruch als Obergaden, Seitenkapellen neben dem Chor - bezeugen die Beteiligung der Zisterzienser am Bau; - 1240 hatte Konig Bela IV. den Zisterziensern das Patronat der Honigberger ikolauskirche mit allen Rechten und Einkunften uberantwortet , Von der alten Basilika sind noch die meisten Bauteile erhalten, mit Ausnahme der Nordkapelle neben dem Chor, die, wie die darin befindliche Piscina zum AusgieBen des ubriggebliebenen Abendmahlweins beweist, noch vor der Reformation zur Sakristei umgebaut wurde. Im 15. Jh. beabsichtigte die leistungsfahige Gemeinde, die spatrornanische Basilika durch einen gotischen Bau zu ersetzen, der im Westteil mit dem Bau des hochsten Glockenturms des Burzenlandes (32 m bis zum Hauptgesimse) begonnen wurde, aber nur bis zur Mitte des Langhauses gedieh. Daraus erklaren sich die heterogenen Stilelemente und das Fehlen weiterer Spuren der Zisterziensertatigkeit. Daher offnen sich im Westteil des Mittelschiffs je eine schmalere Spitzbogenarkade, im Ostteil je zwei sehr weite Rundbogenarkaden in die Seitenschiffe, die von breiten rechteckigen Pfeilern getragen werden. Ursprunglich war das Mittelschiff flach gedeckt - wie die iiber den Spitzbogenfenstern und dem heutigen Gewolbe liegenden Radfenster mit VierpaBdurchbruch, die ehemaligen Obergaden, beweisen, ebenso die das Gewolbe uberragenden Langswande des Mittelschiffs und dessen Ostwand, die irn Dachbodenraum noch Fragmente und Spuren der einstigen Bemalung tragen - die ganze Kirche war vor der Reformation mit wertvollen Fresken ausgemalt. Die sehr schmalen Seitenschiffe trugen ursprunglich gratlose Kreuzgewolbe mit rechteckigen, langgestreckten Jochen, die der Arkadenbogenweite entsprachen. Der vormals rund geschlossene Triumphbogen wurde bei der gotischen Einwolbung der Kirche spitzbogig gestaltet. Der Chor tragt noch sein altes Kreuzgratgewolbe und schlieBt mit einem Rundbogen gegen die etwas eingezogenen Wande der halbrunden, mit einer Halbkalotte gedeckten Apsis ab. Ehemals offneten sich in der romanischen Apsis drei schmale Rundbogenfenster, die man spater zumauerte und westlich davon zwei groBere, gradwandige Rundbogenfenster brach. Neben dem teils ausgebrochenen Fullmauerwerk der alten Fenster lassen die Leibungen groBe, ganzfigurige Heiligengestalten erkennen, daruber verschlungene Spruchbander mit gotischer Minuskelschrift. Im Nordfenster ist "st. thomas - martir" zu Iesen, der Heilige erscheint in rot em Mantel, mit Zweispitzkrone und Heiligenschein. Die Malerei ist nach Erich Jekelius 1486 ausgefuhrt. 1757 teilt J. Teutsch m it , daB "die alte schlechte Gemalde uberweifit und zum Teil neu gemacht wurden" - wodurch ein wert voller Freskenschatz bester Qualitat verlorenging.
T __ XT

_1

...l

C"

1'"""1

1"

- --------------- ------ ~--- ..- .. ~~~b ..b


Irn Norden und Suden des Chores sind die typischen Zisterzienser kapellen angebaut, die den Monchen fur private Gebet- und BuBiibungen dienten. Nur auf der Sudscite ist die tonnengewolbte Kapelle in urspriinglicher Form erhalten, mit drei schonen Doppelbogenfenstern, zwei in der Sud-, eines in der Ostwand. Die Doppelbogen des oberen Fensterschlusses sind aus je einem Sandsteinmonolith gehauen, der auf scitlichen vertikalen Steinpfosten ruht und sich auf einen heute fehlenden Mittelbalken stutzte. Irn Westteil der Kapelle offnet sich ein Rundbogeneingang mit Steineinfassung. Bei dem noch im IS. ]h. erfolgten Umbau der Nordkapelle zur Sakristei, wurde die Aubenlangswand nach Norden vorgeruckt und an das etwas breitere Seitenschiff angeschlossen. 1976 konnten wir im aufgerissenen FuBboden der Sakristei die alte Grundmauer der etwas schrnaleren Kapelle sehen. Eine Stichkappentonne deckt die Sakristei, dieses Gewolbe ist alter als das des Mittelschiffs und mit einem Rautennetz aus feinprofilierten dimnen Tonrippen iiberzogen, die an jeder Seite doppelt gekehlt sind. Die Rippen steigen von Konsolen auf, die als Altoreliefkopfe - Manner mit Schnurrbart, Frauen mit geoffnetern Mund, gestaltet sind. Drei Spitzbogenfenster erhellen den Raum, in der Sudwand sind drei N ischen fur Kultgerate eingetieft, deren Holzturen mit gotischen Ranken und Kriechblattern in Brandrnalerei geschmiickt sind. Der Sakristeieingang im Westteil des Chores hat einen rechteckigen Sandsteinturstock, dessen Rundstabprofil, im Geschmack der Renaissance, sich im unteren Teil der Mitte zu einbiegt, die vorgekragte Platte des Gesimses kront ein Zahnfries. Die Sakristei konnte zugleich mit dem Glockenturm ausgefuhrt worden sein, der im Westteil des Mittelschiffs zwischen die ihn flankierenden Seitenschiffe gesetzt wurde. Er ruht auf vier macht igen Pfeilern, zwischen denen sich Spitzbogenarkaden in die drei Schiffe offnen, in der ganz aus Quadersteinen gefUgten, etwas vorgeschobenen Westfront liegt das spatgotische Hauptportal. Ohne Basis steigen die Stabe der Cewandegliederung von einem einfachen Sockel auf - der den ganzen Westteil und ebenso den Chor umgibt -, sechs Rund- und Birnstabe streben ohne Demarkation zwischen fiinf tiefen Hohlkehlen zur Bogenspitze auf. Das Bogenfeld der Archivolte ist mit einer Wandmalerei geschmuckt - auf kobaltblauem Grund ein Pelikan in Goldbronze, der seine ]'lmgen mit dem Blut seiner aufgerissenen Brust nahrt -, das Symbol christlichen Opfergeistes. Zu beiden Seiten des Portals treten in 1,5 m Hohe erkerartig die Wande der Treppenturmchen au Ben und innen hervor, die zur Turmempore hinauffiihren. Das ErdgeschoB des Turmes tragt, 'als Vorhalle, ein Kreuzgewolbe mit Steinrippen des typischen Zisterzienserprofils
Die Kirchenburg von Honigberg, Siidwestansicht (Aquarell)

- Balken von quadratischem Querschnitt mit abgeflachten Kanten, die sich in einem runden, in der Mitte offenen SchluBstein treffen, wie er im Burzenland mehrfach vertreten ist. Im zweiten GeschoB, der Turmempore, miinden die Aufgange der Wendeltreppen in Rundbogenoffnungen , ein groBer Rundbogen offnet sich gegen das Mittelschiff. Das dritte GeschoB besitzt drei hohe, schmale SchieBnischen fiir Arrnbruste, im Osten liegt der Eingang zum Dachboden des Mittelschiffs, wahre nd das vierte GeschoB mit breiten, nach innen ausgeweiteten SchieBnischen versehen ist. Im fiinften GeschoB, der Glockenstube, offnen sich in jeder Wand je zwei aus einem Monolith gehauene Zwillingsfenster. Das sechste, siebente und achte GeschoB des aus Kalktuff errichteten Turmes ist nur mit Balkenplattformen versehen. Ein im 18. ]h. entfernter Umlauf kronte den Turm. Die vier Ecktiirmchen bedeuten auch hier das Symbol der eigenen Blutsgerichtbarkeit des Marktes. Die oktogonale hohe Pyramide des Spitzhelms decken buntglasierte Ziegeln in Fischgratenmuster verlegt, die in Streifen von Rot, Griin, Lila und Englischrot abwechseln. Ein Kuriosum ist die Turmuhr des 16. ]h., mit einem einzigen, die Stunden angebenden Zeiger. Ein Glockchen lautet vor jedem Stundenschlag, urn aufhorchen zu lassen und die Schlage zu zahlen. 1593 fielen Gemeinde und Kirchenburg einem GroBbrand zum Opfer, dessen Zerstorungen die Einwolbung der Schiffe 1595 bedingten. Ein Konsolstein an der Westwand hinter der Orgel, einer der Gewolbetrager, halt das Datum in Stein gemeiBelt fest. Gleichzeitig wurde auch der Triumphbogen spitzbogig geschlossen und an seine Innenseiten, wie an alle alten Arkadenpfeiler, Pilaster mit Volutenkapitellen angeblendet, auf denen das Gewolbe ruht. In der Siidfront liegt ein Portal mit schon profilierter Steineinfassung in KleeblattbogenschluB, durch zwei Rundstabe zwischen drei Hohlkehlen gegliedert. Da der Raum im Burghof beschrankt ist, setzte man auch iiber das Pultdach des Siidseitenschiffs und der Siidkapelle einige Vorratskammern, die iiber schmale Leitern zuganglich sind, eine pittoreske Eigentumlichkeit der Kirche bilden und sich gleich Schwalbennestern unter die Traufe des Mittelschiffs schmiegen.

'(;pelle,"{

(Jrm

Q;Brunfren

II
qr
..
~

/'I
'

@
"-

/:
,III

[nel'1lilacr

~a5<;D"9"Jbel1

~bgetrd9(>'"

!ill! xv [:l XVIII

Im 15. Jh. schloB sich auch urn die Basilika von Honigberg ein dreifacher konzentrischer Mauergurtel, von der gleichen Anlage wie im Nachbarort Petersberg. Der 12 m hohe, an der Basis 4 m starke innere Bering ist samt seinen sieben vorspringenden, viergeschossigen Turmen erhalten, ebenso der auflere 4 -5 m hohe Mauernng des Zwingers, der, an die AuBenecken der Turme anschlieBend, den MauerfuB des Innenringes schiitzt und gegen den breiten Wassergraben abgrenzte. Eine kreisformige Senke deutet heute noch den Verlauf des Grabens an - heute ein von Kastanien umstandener trockener Wiesengrund. Ganzlich verschwunden ist der dritte Mauergurtel, der mit Wehrturmen den AuBenrand des Wassergrabens umgab. Wie in Tartlau und Petersberg lauft auch hier ein gedeckter Wehrgang iiber dem innern Mauerring rund urn den ganzen Burghof, oberhalb der in zwei GeschoBen an die Ringmauer angebauten Vorratskammern, die heute nur im Siidsektor noch erhalt en sind. In Eichenholzrahmen gefaBte, mit Drehbolzen verschlieBbare SchieBscharten wechseln mit GuBerkern ab, die vom Wehrgang aus bedient wurden, der mit samtlichen Turrnen in Verbindung stand, in deren Untergeschosse man uber bewegliche Leitern gelangte. Der Nordteil des Innenrings, vom Westturm bis zum Ostturm, ist nur 10 m hoch, bloB mit Cufflochern versehen, da sich im Norden der Burg ungangbares Sumpfgelande erstreckte und einen Angriff von dieser Seite verhinderte. Allein der NO-Turm hat einen Zugang von dem zwischen dem innern und aufleren Mauerring gebildeten Zwinger. Eine zweigeschossige Torwehre bildet die mit Fallgatter versperrbare Einfahrt, daruber erhebt sich der achteckige, aus dem 16. Jh. stammende Fleischerturm. Seinem gedrungenen Rumpf entspricht das niedrige Pyramidenstumpfdach mit einem kleinen Dachreiter darauf. 1644 wurde das Vorgebaude der Burg samt dem Eingangstunnel errichtet. Die alte "SchloBbriicke" stand bis 1791, 1814 baute man mit erheblichen Kosten eine "von Grund auf gemauerte" Brucke. Der barocke Saulengang vor der Torwehre gleicht jenem von Tartlau. Der nach auBen wie nach innen vor die Ringmauer vorspringende, mit einem Pultdach gedeckte Ostturm beherbergt im zweiten GeschoB eine Kapelle, urspriinglich ein Baptisterium. Der mit zwei Kreuzgewolbejochen uberfuhrte Raum ist inwendig vollstandig mit Fresken von hohem Kunstwert - denen des Malmkroger Chors vergleichbar - ausgemalt, sogar die Steinrippen vom Zisterzienserprofil sind auf allen drei Seiten mit Bandornamenten und Ranken bemalt, ebenso Fensterleibungen und Nischen. Die zwischen 1460 -1470 ausgefiihrte Malerei.wurde ungliicklicherweise im Zuge der Reformation ubertuncht, 1920 durch Pf. Fr. Reimesch freigelegt, leider hat sie dabei sehr gelitten. Die ikonographische Thematik umfaBt Szenen des Marienlebens, die Kreuzigung, das j iingste Gericht und verschiedene Heiligengestalten, alle durch Spruchbander mit spatgotischer Minuskelschrift erIautert , Eigenartig ist die Verschmelzung abendlandischer und byzantinischer Einflusse im Stil dieser Malerei, die in flachen, unschattierten Tonen und feiner Konturzeichnung ausgefiihrt ist, auf physiognomische Verschiedenheit und Gefuhlsausdruck Gewicht legt. Thematisch und stilistisch gehOrt die Darstellung des Jiingsten Gerichts an der Westwand dem EinfluB der ostkirchlichen Wandmalerei an, eine Fulle von Details erinnern an die Fresken der Nordrnoldaukloster. Eine eingehende Beschreibung der Fresken wurde den uns zur Verfiigung stehenden Rahmen sprengen, doch soll betont werden, daB es sich hier urn eines der wertvollsten Wandmalereiensembles siebenburgisch-sachsicher Kultstatten handelt. Uber dem Kapellenraum liegt ein heizbares Gemach mit erhaltenem Rauchfang, das wohl zu Belagerungszeiten als Pfarrerstubchen diente.

S-ar putea să vă placă și