1

Tezaurul de sculpturi de la Tomis, inventarul de cult al unui templu. Vom relua n cele ce urmeaza analiza unui grup de statui si reliefuri descoperite n anul 1962, ntr-o groapa spata cu ocazia construirii unui bloc de locuinte. Ele au intrat n literatura de specialitate sub numele de tezaurul de sculpturi. Cum a fost vorba de o descoperire ntmplatoare nu s-au putut face observatii stratigrafice. Totusi prezena arheologilor de ndat ce descoperirea a fost anunat, a permis observaia c piesele erau asezate cu grije, grupate, sprijindu-se unele pe altele, puse cu vadita intenie de-a fi protejate. Un zid trziu de secolul VI taia groapa in care se aflau depuse piesele (apud Canarache). D. M. Pippidi aduce n plus informatia c groapa era sigilat de un zid roman din sec. V-VI.1. Tezaurul a fost ngropat n afara zidului de incint roman timpuriu i n interiorul zidului bizantin dup extinderea lui n zona vechii gari.2 Dintr-un plan al zonei realizat de P. Polonic3, constatm c aproape de locul descoperirii tezaurului se aflau vestigiile unui templu roman, descoperit ntmplator cu ocazia construirii linii ferate. Ceea ce putem afla dintr-o relatare a lui M.C.Sutzo este ca acolo se afla o constructie de mari dimensiuni cu coloane cu capitele corintice. P. Polonic face si un mic releveu al ruinelor pe care le vede la fata locului. (fig.). D.M. Pippidi vede n ngroparea acestor piese un episod al unui razboi religios altfel spus ncercarea desperata a unui credinciossau a unui grup de credinciosi pgni-de a pune la adapost cteva din chipurile sacre amenintate cu distrugerea de furia devastatoare a adversarilor crestini sau a autoritatilor imperiale4. Tezaurul cuprindea 24 de piese, dintre care 8 statui si statuete, o edicula, 14 reliefuri si un altar de mici dimensiuni anepigraf. Divinitatile reprezentate pe aceste monumente snt urmatoarele: Hecate pe 6 monumente,
1 D.M. Pippdi, Sfrsitul paginismului.., p. 367 2 Adrian Radulescu, Pontica 28-29, 1995-1996, p. 91, fig. 5. 3 Biblioteca Academiei Romane, Mss P. Polonic, VIII 62-64. 4 D.M. Pippdi, Sfrsitul paginismului.., p. 367

Nemesis-1, Glycon- 1, Tyche tomitana -1, Isis-1, Charites-1, Dionysos-2, Asclepios- 1, Cybele-1, Dioscuri-1, Selene-1, Hermes- 1. Mithras-1, Eroul cavaler-4. Gabriela Bordenache, cu ocazia publicrii ctorva piese5, fcea observatia c acest depozit este ciudat de variat din punct de vedere al calitatii artistice a pieselor, ca si a numarului si naturii divinittilor prezente. Trebuie s ncercm s ne explicam tocmai acest fenomen. Daca ngroparea acestor monumente de cult ar fi ncercat s salveze de la distrugere statuile de cult ale unor temple din oras, este putin probabil ca s-ar fi luat odata cu ele, modeste ex votouri ce se aflau firesc n aceste temple. P Intrebarea pe care ne-am pus-o n acest studiu este dac divinitatile prezente n tezaur pot fi exista mpreun ntr- un anssamble cultual. Comunicarea de fa nu i propune s fie un studiu stilistic al pieselor, ci o ncercare de-a explica alturarea acestor piese ntrun depozit comun. Vom fi astfel siliti s intrm n problematica cultelor de la Tomis i implicit s facem unele observaii iconografice asupra pieselor. 1. Cea mai surprinztoare dintre statui este cea a arpelui cu cap de oaie/cine. (fig.). Glycon6. Inaltimea statuii 0,66m. Ciudata alctuire a lui Glycon, acest sarpe cu cap incert de oaie sau de cine7, pr lung, urechi de om, coad de leu, creaie artificial a lui Alexandru din Abonoteichos, un profet de la mijlocul secolului II en. din Paphlagonia, este prezentat ca reincarnarea lui Asclepios. Acest Alexandru ntemeiaz un cult oracular si misteric la
5 G. Bordenache, Studii Clasice VI, 1964, p. 156. 6 V. Canarache, A.Aricescu, V.Barbu, A. Radulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucuresti 1963. G.Bordenache, Contributi per una storia dei culti e dellarte nella Tomi det romana, Studii Clasice, VI 1964, p. 155 urm. G. Bordenache, Ancora su due sculture del deposito di Costanza: Glycon, la Tyche di Tomis, Studii Clasice, XII 1970, p. 135 urm. 7 Numai pe monedele de la Nicomedia (Bitinia) capul este uman.

Abonoteichos

care

va

cunoaste

un

neasteptat

succes.

El

construieste o doctrina ce se intreptrunde cu cea pitagoreica si orfic. Elementele orfice ca naterea lui Glycon dintr-un ou, nsoit de imnuri de slav pentru Apollo i Asclepios, se regasesc i n epitetul dat noului zeu este lumin pentru muritori. Misterele care refaceau naterea sa ineau patru zile. Elew erau conduse de hierofani, purttori de fclii, ncepeau prin izgonirea cretinilor si a epicureilor, pentru a nu le iscodi tainele8, urma mistica nasterii lui Apollo in durerile facerii de catre Leto, impreunarea acestuia cu Coronis i conceperea lui Asclepios i naterea zeului Glycon. Misterul lua sfirsit prin reprezentarea iubirii dintre Selene si Alexandru, profetul. Acesta face parte din categoria preotilor itineranti care savreau ritualurile cultelor misterice n cetaile n care poposeau9, aa cum fusese i fascinantul Apollonios din Tyana al crui elev indirect Alexandru fusese. Apollonios din Tyana, un neopitagoreic care a luat contact direct cu

miscarile spirituale orientale, cu deosebire cele brahmane pare sa-i fi transmis lui Alexandru din Abonoteichos, doctrina migratiei sufletului dupa moarte. Amindoi snt taumaturgi, vindectori, discipoli ai lui Asclepios si implicit ai lui Apollo. Dei Alexandru moare la 174, cultul continu s atrag

credincioi, atingnd un moment de vrf n epoca lui Severus Alexander. Sculptura de la Tomis este un unicat, fiind singura sculptura cunoscuta a acestei divinitati, desi Lucian din Samosata ne spune ca s-au fcut nenumrate sculpturi ale lui Glycon.. Ea este aidoma imaginii de pe reversul monedelor de la Ionopolis10, noul nume al orasului Abonoteichos, primit ca urmare a celebritatii datorate noii
8 Lucian din Samosata

9 Burkert
10 G. Bordenache Battaglia, LIMC IV, p. 280, no. 6-10.

religii

11

. Pe aceste monede se afla reprezentata Tyche cu cornucopia sub

care se afla reprezentarea sarpelui Glycon12. Retinem de aici asocierea lui Glycon cu Tyche13, regasita si pe un medalion de aur de la Chersonesos, datat n epoca lui Alexandru Severus si creiat dupa editorii piesei, n acelasi atelier cu moneda contemporan
14

. In epoca lui Septimius

Severus si Alexandrus Severus, Tomis si Callatis bat i ele monede cu Glycon15. Lucian din Samosata, singurul izvor pentru cultul lui Glycon, ne spune c aria de maxim difuziune a cultului era aria circumpontica de unde acesta iradiaza catre regiunile danubiene. Monedele cu reprezentarea sarpelui nceteaza n epoca lui Trebonianus Gallus, dar probabil cultul dureaza ntreg secolul III. G.Bordenache dateaza piesa de la Constanta ntre 150-170 pe criterii stilistice. Daca ar fi sa judecam dupa epoca care ofera cele mai multe documente ale acestui cult n bazinul pontic, am data mai de graba aceasta piesa n epoca Septimius Severus- Alexander Severus. 2. A doua pies din tezaur pe care o vom meniona aici, ca ntr-o posibil legtur fireasc cu statuia lui Glycon este o statueta a lui Asclepios (fig. ). Glycon, aa cum am vzut, este o alta ipostaza a zeului tmduitor, iar asocierea lor iconografica este deja atestat pe o gem de la Antiochia16. 3. O alt pies a tezaurului - relieful reprezentnd-o pe Selene n car tras de tauri (fig. ) - intra perfect n logica acestui grup de reprezentari cultuale de care ne ocupam. Cu amndou minile ine facla, simbol al luminii nocturne, n conexiune cu lumea infernal17. Vlul
11 K.Kraft, Das System der Kaiserzeitlichen Mnzprgung in Kleinasien: Materialien und Entwrfe. Berlin 1972, p. 99-100 crede ca Ionopolis este un alt oras de lnga Milet. 12 Kraft, l.c. pl. 115, 18. 13 Asocierea lui Glycon cu alte divinitati este foarte rara. O gema de la Antiochia reprezinta pe Glycon alaturi de Asclepios, dar aceasta se explica prin nsasi natura lui Glycon. 14 M.Y.Treister si V.M.Zubar, A Gold Medallion Reoresenting Fortuna and Glycon, Ancient Civilisation from Scythia to Siberia, I, 1994, p. 334. 15 Pick-Regling, Die Mnzen von Dakien und Moesien, I, 1, 3266-3271 (Severus Alexander); G.Bordenache, Studii Clasice, XII, 1970, p. 136; LIMC IV p. 281, no. 6-18. 16 Bordenache Battaglia, LIMC no. 19 17 LIMC s.v. Selene.

rotunjit deasupra capului simbolizeaz bolta cereasc. Pe umeri are cornul lunei. Dupa cum am vzut misteriile lui Glycon se ncheie cu nunta lui Selene cu profetul Alexandru. 4. Artam puin mai devreme c asocierea Glycon- Tyche apare pe monede de la Ionopolis. Statuia lui Tyche de la Tomis (fig. ), piesa cea mai important mpreun cu arpele din acest depozit, reprezinta o imagine sincretica n care parte dintre atributele zeiei snt trecute micului personaj barbos de la picioarele ei: coroana murala, prora de corabie si pomiorul. Zeia poart o mantie care i acoper capul i ntreg spatele i umerii, deasupra lui pe cap diadema, cornucopia n mna stnga si sceptru (?) n mna dreapt ndoit din cot ctre fa. Personajul masculin de la picioarele ei iese dintr-un caliciu de acant, se sprijin pe o pror de corabie i are de partea cealalt un pomior, imagine sincretic a dualitii mare-uscat, ceea ce ne conduce mai de grab la o figur alegoric a oraului Tomis, dect o imagine a lui Pontos, cum o vedea G.Bordenache.In acelasi sens explicm i coroana mural pe care o poart pe cap. Tyche cu Pontos este reprezentat pe monedele de la Tomis18, acesta din urma purtnd clesti de crab pe cap, aluzie la caracterul lui marin. Deci statuia ofer o imagine diferit i cu un alt neles iconografic. Divinitate a norocului, Tyche sau Fortuna cum au numit-o romanii, este o divinitate de mare complexitate. Ea este o creatoare de via care explic toate specializrile ei ulterioare sau locale: aceea de divinitate oraculara care la Preneste si Antium, releva oamenilor viitorul lor si le aducea noroc, Fortuna 19. Asocierea dintre Tyche si Glycon pe documentele menionate mai sus, monedele de la Ionopolis si medalionul de la Chersonessos, ne ndreapt atenia
18 Pick-Regling, pl. VII.22 Pe monedele de la Tomis apar patru scheme iconografice ale lui Tyche: Tyche din profil cu piciorul sprijinit pe o prora de corabie, cu un drapaj lung desfasurat de piciorul ridicat. pe cap poarta calathos, cornul abundentei n mna stnga, sceptru n dreapta cf. Pick-Regling, pl. VII.15 19 J. Champeaux, Fortuna. Le culte de la fortune dans le monde romain, vol. II, Les transformations de Fortuna sous la Republique, p. 293.

ctre un aspect oracular al zeiei, aa cum a fost el detectat la Preneste, i pare s fi avut la Tomis. De ar fi aa prezena statuii n depozit ar intra n logica cultului misteric ce pare a se ntrevedea n piesele aflate acolo. 5- 9. Numarul dominant de piese al tezaurului se refer nsa la o alt divinitate. Este vorba de Hecate20. Ea este prezenta pe 6 dintre piesele tezaurului. Snt trei Hacataia, doua dintre ele de dimensiuni relativ mari (53-71 cm.) de tipul tripla Hecate, creiat de Alkamenes n secolul V, n jurul lui 410. Tripla Hecate, spate n spate adosat unei coloane centrale cilindrice, polos, drapaj arhaizant al unui chiton lung cu apoptygma si centura legat sub sni. Atributele: o fclie lung, o oenochoe, o fial, un bici. La picioarele fiecreia dintre figuri, un cine, pe cap polos sau diadem. Datarea pieselor ar putea merge de la sfrsitul epocii elenistice? pna n secolul III. Exista si reliefuri, ex votouri pentru zei, lucrri de atelier21, dintre care cel puin una dintre schemele iconografice se regsete pe monedele de la Tomis22. Un alt relief ne atrage atenia. A fost publicat ca fiind o reprezentare a zeiei Artemis. Zeia n picioare cu chiton lung si apoptygma, facl lung pn la pmnt n mna stng, mitra (n papiri numita pe cap23, simbol al lumii de dincolo. In aceast postur, ea este si zeia sufletelor care dupa moarte ajung n Hades, postur n care se ntlneste cu Hermes Psyhopompos. Hecate este una dintre divinitile importante n misterele orfice 24, iar la Lagina are propriile ei mistere, ca si la Egina, loc de cult care n epoca romana cunoaste o mare notorietate25 si deasemeni la Samothrake26.
20 V. Canarache, A.Aricescu, V.Barbu, A. Radulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucuresti 1963 21 Canarache, p. 59, fig. 28. Canarache, p.65, fig. 29.

22 Pick-Regling, I.2, Pl. XXI, 34

23 RE s.v. Hecate, col 2773 24 Apare n imnurile orfice ca fiica a lui Eubulos=Hades, RE col. 2773. 25 M.Nilsson, Geschichte der Griechische Religion2, 1961, Mnchen, vol. II, p. 353. Pausanias II, 30,2. 26 Nock, JHS XLVI, 1926, p. 50 ff.; Nilsson, op.cit. p. 354.

Apare i n sistemul mistic al neoplatonicienilor27. In miturile eleusine ea st alturi de Hades si de Persefona cu care este deseori amestecat. In apariia ei triforma este o ntruchipare a lui Artemis, Selene, Hecate. Cultul ei la Tomis trebuie s fi cunoscut o importana mare, cci ea apare pe monede sub Severus Alexander (pe monede cu Iulia Mamaea), n acelasi timp cu Hades. Avem deci aici n proporie dominant n structura tezaurului, una dintre divinitaile a crui cult misteric este foarte puternic si coloreaz cu caracterul ei infernal cultele asociate. La sfrsitul antichitatii, Hecate este strns legat de cultul lui Dionysos. 10-11. Cu aceasta ajungem la monumentele din inventarul tezaurului. care l reprezinta pe Dionysos. Exista doua reliefuri. Primul poarta i o inscripie din care aflm atributul zeului Dionysos Kathegemon28. Dionysos tnar, imberb n chiton scurt si chlamida, tine tyrsul n mna stnga si kantharosul n dreapta. Coroana de frunze de vi si ieder pe cap. In picioare cizme scurte. La dreapta lui la picioare, Priap nud cu fructe n mini pe o baza rotunda spre care se ntinde o panter. In coltul superior un satir cu picioare de tap, cu barba si coarne, culegnd struguri dintr-o vita aflata n fata lui. La stnga zeului, n coltul superior cavaler fara arme la pas, altar si pom n fata lui. In coltul inferior, Pan29 cu tava de fructe (liknon?) pe cap si toiag. Liknon plin de fructe este simbolul caracteristic misterelor bahice. Liknon se purta pe cap cum apare intr-o epigrama a poetului alexandrin Phalaikos care a trait in vremea lui Ptolemeu Philadelphos, in care Euanthe dedica lui Bachos un liknon impreuna cu intregul aparat al unei menade: tympane,tyrs cymbale si liknon
27 Heckenbach, RE s.v. Hekate, col.2772. 28 Inv. 2014. In. 0, 475m.; l: 0,375 m.; gr. 0,075m. Canarache, p. 32, no. 4, fig. 13-16. C.Scorpan,Reprezentari bacchice, Constanta, 1966, p. 21, no. 1, fig. 1. Z.Covacef, Arta sculpturala in Dobrogea romana. Seolele I-III, Cluj-Napoca , 2002, p. 128. 29 L.Robert, BullEp 1966, p. 397. no. 267 il numeste mai de graba Silvanus.

purtat pe cap. Aceasta dovedeste ca liknon era folosit in cultul lui Dionysos30. Liknon poate fi purtat de Priap. Pe marginea inferioara a reliefului inscriptie: 'c ' c cj . Tipul iconografic pe care l avem aici deriva din tipuri pergameniene elenistice31. Dionysos Kathegemon are un cult misteric care a fost raspndit de Attalizii din Pergam32. Format n epoca elenistica, el continua n epoca imperiala. Relativa difuziune larga a cultului lui Dionysos Kathegemon n orasele vest pontice este interesant prin caracterul misteric pe care l avea. Confreriile snt compuse de mystes. Termenul nu este folosit numai pentru misterele lui Dionysos, dar deseori este vorba despre cultul lui. Termenul este din ce n ce mai folosit n epoca imperiala33. Al doilea relief34, fara inscriptie, este un relief rectangular in care este reprezentat Dionysos tnar, imberb, cu coroana de frunze de vita si iedera pe cap, n chiton scurt si chlamida asezata pe umar si brat caznd pe spate, nebrida n jurul corpului, tine tyrsul n mna stnga si kantharos n dreapta cu gura in jos lasind sa se scurga vinul catre pantera care se afla la picioarele lui.. In picioare cizme scurte. La stnga lui un sarpe ncolacit n jurul unei cista mystica (?).Cista mystica era in epoca romana semnul comun pentru misterii. Ea are serpi
35

. Cista mystica este ca si liknonul un

simbol al atributului de zeu al fertilitatii a lui Dionysos. Cista poate fi vazuta in scene bahice pe monumente romane si de initiere in misterele bahice. Sarpele este pus n legatura cu vechiul cult al lui Dionysos, preluat de
30 Nilsson, Dyonisiac Mysteries.., p. 21 urm. 31 G.Bordenache, cat. p. 64, no. 116. 32 inscriptiile privitoare la Dionysos Kathegemon au fost adunate de G. Quandt, De Baccho ab Alexandri aetate in Asia Minori culto, 1913, p. 123 urm. 33 Jeanmaire, Dionysos, p. 441. 34 inv. 2015. In. 0,320 m. l. 0,210m. gr. 0,087m. Canarache, p. 29, no. 3, fig. 12. C.Scorpan,Reprezentari bacchice, Constanta, 1966, p. 39, no. 10, fig. 10 35 Nilsson, p. 23, nota 8

orfici si de neoplatonicieni36. Despre cultul misteric al lui Dionysos la Tomis exista destul de multe documente, care asociate ne ofera o informatie destul de buna. Dedicatia ISM II 120 (5) este catre Dionysos Pyribromos, foc frematator, atribut care apare in imnurile orfice (Orph. H. 19,2; 57,2). Membrii asociatiei se numesc Bacchoi, iar zeul este numit si taurokeros (purtatorul de coarne), epitet prezent la Bacantele lui Euripide, vers 100 si in Imnurile Orfice 52.2. Se vorbeste de celebrarea n vechiul rit care se refera la vechiul imn de cult dionisiac din Elis unde Dionysos apare ca tauros (qej 37aluzie la caracterul lui de zeu al fertilitatii. Deci rememorarea vechiei imagini de cult a lui Dionysos ca taur se face prin evocarea zeului ca purtator de coarne ( Prima epifanie a lui . Dionysos corespunde cu sacrificiul unui taur n ceremonia de cult (Burkert). Este clar o asociatie pentru cultul lui Dionysos misteric. Epitetul pyribromos care aminteste de Dionysos Bromos de la Pergam, are acest aspect legat de foc, lumina. Putem ntre-vedea aici semnele unui cult orfic? Orficii l-au identificat pe Dionysos cu Zagreus si l-au numit si Phanes. Cultul orfic al lui Dionysos a primit numele Baccheia (c Dar nu toate misteriile dionisiace sint orfice. Asupra impactului cultului lui Dyonisos avem mrturia lui Lucian (sub antonini), ca in Ionia si Pontus lumea sta intreaga zi uitnd totul pentru a vedea pe membrii cultului lui Dionysos (Peri Orheseos Despre dans,79).: "Dansul bacchic, foarte ndrgit n Ionia si Pont, n ciuda caracterului su satiric, cucereste att de mult pe oamenii de prin partea locului, nct, cnd vine vremea unor asemenea reprezentatii, uit de celelalte ndeletniciri ale lor si stau toat ziua s-i vad pe titani, pe korybanti, pe satiri si pe pzitorii de boi. Iar cei ce interpreteaz prin dans faptele reprezentate pe scen snt oamenii cei mai de neam, fruntasi ai cettii. Si nu numai c nu se rusineaz de cele ce fac, dar se flesc cu dansul
36 M.P.Nilsson, The Dionysiac Mysteries of the Hellenistic and Roman Age, Lund, 1957, p. 43 37 RE V, col. 1032, 1041.

10

lor mai mult chiar dect cu obrsia nobil, cu dregtoriile si faima strmosilor". Imaginea cultului lui Dionysos la Tomis se completeaza printr-o dedicatie catre imparatul Gordian III si Sabinei Tranquilina din 241 38 de catre un thiasos. Relieful l reprezinta pe Dionysos printre coribanti, satiri, Priap cu cista mystica, pantera. La Orfici, Dionysos copil este pazit de Coribanti. Coribantii stau sub puterea Cybelei. la sunetul specific al tunei, ei si pierd constiinta si intra ntr-un dans delirant sub puterea muzicii frigiene. Aceasta este purificarea prin nebunie, prin muzica. Ei danseaza pentru copilul nou nascut al lui Zeus, Dionysos. Aici se face jonctiunea dintre Dionysos-Koribanti-Cybele39. 12. Raminem deci in acelasi context misteric cu relieful dedicat Cybelei din tezaur, relief cu iconografie tradiionala care nu ne ofer mai multe informaii. Un alt grup de monumente ar fi reprezentat de naiskosul care adapostea statuile zeitei Nemesis si reliefului nchinat pentru Charites (Cele trei gratii). 13. Dubla Nemesis40de stil arhaizant identica cu alte doua imagini ngemanate descoperite la Tomis, indica un prototip comun, probabil statuia de cult la Tomis, legat de tipul n circulatie la Smirna41. Atributul este bastonul de masurat timpul42. Nemesis este asociata cu alte divinitati: cu tripla Hecate. 43, cu Dioscurii44, cu Tyche45, deci prezena ei n tezaur
38 ISM II 107 (73). 39 Pe crater apare Dionysos dezmembrat, reprezentare singulara, dat fiind ca orficii se fereau sa-l reprezinte, desi acest lucru statea la baza ideologiei lor. Dionysos in iconografia obisnuita cu hlamida scurta, nebris, tyrs in mina stinga si ciorchine in mina dreapta si Cybele. Sub una din edicule se afla un cap de pantera, animal reprezentat ntotdeauna alaturi de Dionysos Kathegemon. Cybele este reprezentata dans un naiskos collones, de trois quarts, le polos sur la tte, sceptre la main droite, le bras gauche prenant appui sur un petit tympanon; droite de la desse, un lion de profil, droite du lion un arbre (?),deasupra un cavaler la stnga; La stnga un personaj masculin (Dionysos?), din fat cu cizmulite, chiton scurt, atribut (?) n mna stng, obiect n mna dreapt dus la piept, panter la picioare (?). Dans le fronton de ldicule la tte de Hlios et le croissant de lune. Asocierea Cybele- Cavalerul exista la Tomis, ca si asocierea cavalerului cu Dionysos, linga care este asezata cista mystica si pantera. 40 Naiskos. In: 1,05m L: 0,50m; Gr: 0,285m. In. statuilor: 0,63m. V. Canarache, A.Aricescu, V.Barbu, A. Radulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucuresti 1963. LIMC VI, p. 747, no. 146 41 G.Bordenache, Studii Clasice, VI 1964, p. 167; LIMC VI, p. 761. 42 R.Fleischer, Eine neue Darstellung der doppelten Nemesis von Smyrna in Homm. Vermaseren, Leiden 1978, p. 392-396. H. Volkmann, Studien zum Nemesiskult, Archiv fr Religionswissenschaft 26, 1928, p. 294321. 43 LIMC VI, p. 752, no. 203.

44 pe monede de la Alexandria sub Septimius Severus 45 pe un karneol de la Berlin, Staatliche Mus. FG 7336 (LIMC VI, p. 753, no. 207.). Este usor de

11

nu are a ne surprinde. 14. Dioscurii snt prezenti si ei printr-un grup statuar important ca mrime din care se pastreaza unul dintre Dioscuri alturi de calul su. Grupul se afla pe o baza cu inscriptie . . . . . . . . . . .] Cultul Dioscurilor este cunoscut n orasele pontice cel putin din secolul III en. Este un cult civic dupa cum rezulta din documentele care ni s-au pastrat: decrete ale Sfatului, ex votouri puse de strategul si soldatii care au participat la razboiul contra apolloniatilor, prezenta pe monedele oraselor ca Histria si Tomis. Acest tip iconografic avea o raspndire mare la Tomis. Apare pe un arc de poarta de la Tomis care face parte dintr-o constructie de mari proportii. Dioscurii snt si gardieni ai mormintelor si nsotitori ai sufletelor n lumea de dincolo.
46

n picioare

15. Cele trei gratii47 snt reprezentate nude, doua din fata, cea din mijloc cu spatele, si capul ntors din profil. Fiecare dintre ele este ncoronata de
asociat Nemesis cu templul lui Tyche. Atributele snt apropiate. Combinatie ntre crma purtata de Tyche si roata lui Nemesis. Asocierea dintre Nemesis si Tyche este veche n religia si arta greaca. O inscriptie de la Epidaur sugereaza o asimilare ntre cele doua zeite nca din sec. IV en. (Ch.M.Edwards, Tyche at Corinth, Hesperia 1990, p. 531.)In Dacia apare Nemesis -Fortuna . 46 (inv. 2012) In. 0,52m. V. Canarache, A.Aricescu, V.Barbu, A. Radulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucuresti 1963, p. 90 urm., fig.46-47. L. et J. Robert, BE 1966, p. 398, no. 267. ISM II, p. 149, no. 122. 47 V. Canarache, A.Aricescu, V.Barbu, A. Radulescu, Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Bucuresti 1963, p.79, no. 15, fig.40-41. LIMC III, 1, s.v. Gratiae, no. 52. Iconografia aceasta pentru Gratii se regaseste numai pe monumentele romane din Italia, n pictura, pe sarcofage, geme si monede. Ea apare mai rar pe monumente votive ca cel de fata. In afara Romei nu am mai gasit analogii dect la Side si Perge (Inan jale, Roman Sculpture in Side, 1975) O analogie foarte strnsa a reliefului de la Tomis pe un sarcofag (LIMC no. 28).

12

cte o Nike. Charites au fost asociate cu toate divinitatile fertilitatii, dar n deosebi cu Afrodita. Dar nu cred ca aici trebuie sa cautam explicatia prezentei acestui relief n contextul de la Tomis. Charites au fost asociate cultului zeitei Nemesis
48

. Pausanias: Exista si la Atena, n fata Acropolei,

tot trei Charite. In apropierea lor se savrseste o sarbatoare secreta pentru multime. Se stie ca Pamphos a faurit cel dinti un cntec pentru Charite, dar el nu pomeneste n cntecul lui nici numarul si nici numele lor. Iata ca din nou sntem pusi n fata unor misterii. 16. Asa cum desigur vor fi fost si cele pentru Mithras prezent si el cu un relief votiv n tezaur. Ceea ce am ncercat sa aratam pna acum este ca toate divinitatile prezente n grupul de statui si reliefuri descoperite la Tomis au conexiuni unele cu altele constituindu-se inttr-un sistem de culte cu misterii. Exista deci o logica a gruparii acestor piese, n virtutea careia ele formeaza un ansamblu. Ni se pare deci ca ideia unui inventar de templu care le avem. Inventarele templelor indica folosirea acestora pentru mai multe divinitati asociate sau adapostirea unor ofrande catre alte divinitati decit cea careia i este dedicat templul. Problema este daca era necesara o complementaritate ntre aceste divinitati. Un studiu temeinic a putut fi facut pe inventarul mithraeumului de la Walbrook. Deosebirea fata de tezaurul de sculpturi de la Tomis este ca aici stim care era divinitatea principala. La Walbrook existau pe linga Mithras urmatoarele divinitati: Minerva, Sarapis, Mercur, Bachus, Genius loci, Dioscurii, divinitate fluviala, cavalerii danubieni. Ceea ce putem vedea n acest sanctuar este ca divinitatile acestea pot fi asociate cu Mithras prin unele din functiile lor. Dar exista si o parte rezervata cultului civic sau oficial. Fiecare dintre aceste divinitati apar si in alte temple ale lui Mithras.
48 Schweitzer, Dea Nemesis Regina, JDAI 56, 1931, p. 175). Pausanias IX, 35

se poate

sustine. Cum arata un astfel de templu putem vedea din unele surse pe

13

Un alt exemplu este Templul lui Isis din sanctuarul lui Apollo de la Cyrene. Intr-un bothros apartinnd acestui templu s-au descoperit dedicatii si numeroase sculpturi. Ele reprezentau pe Hecate, Zeus, Charites, Cybele, Mithras49. Pausanias, III 24,2 spune ca ntr-o grota de lnga Pharsalos erau venerati Pan, Hermes, Herakles, Apollo, Asclepios, Nimfele50 Si nsfrsit un ultim exemplu dateaza deja din epoca greaca. este vorba de un sanctuar cu mistere de la Phyla, lnga Atena (astazi Chalandri), despre care se spune ca este mai vechi dect cel de la Eleusis. Misterele snt ale Marii Zeite (Ge). In plus erau altare pentru Apollo Dionysodotos, Artemis Selaphoros purtatoarea de torte, Dionysos Anthios, zeu al florilor, Nimfe. Mai departe este un templu cu altare pentru Demetra Anesidora, Zeus Ktesios, Athena Tithrone, Kore Protogene51. Inventarul unui templu al unor culte misterice pare sa se desprinda din analiza noastra. Piesele aparin unor epoci diferite, care merg din epoca antonin pn catre mijlocul secolului III, mai precis n perioada Severus Alexander- Gordian III., perioada cnd curentele mistice cunosc o mare nflorire. Exista si o reflectare a acestei situatii n iconografia monedelor de la Tomis, cnd divinitatile prezente n acest tezaur si gasesc un loc important pe monedele orasului. Ingroparea statuilor n afara zidului de incinta al orasului se poate explica si prin caracterul oarecum secete al cultelor oficiate n templul respectiv, mai departe de ochii intregii comunitati. Constructia aflata n apropierea tezaurului, daca ntr-adevar e vorba de un templu, ar putea fi chiar cel la care ne referim. Ingroparea tezaurului trebuie sa coincida cu epoca cnd n ntreg imperiul au fost ngropate inventarele templelor. Atestari mai precise avem pentru inventare de mithrea, puse la adapost de furia crestinilor.
49 P.Romanelli, La Cirenaica Romana, 1943, p. 223. 50 F.Graf, heiligtum und Ritual, Le Sanctuaire grec, Entretiens Hardt, 35, p. 159. 51 Burkert, Greek religion, p. 279.