x sft, ^

\ •-• r1^4^ k . 1 1 . ^

CE M,T R U Lffv^E U ROPEAN DE STUDII

iii«fcfe C O V A SNA - HARGHITA

- î'’S» ;4 V '^5(1

tOANf LACATUŞU
ARHIVIST, ISTORIC, SOCIOLOG
LA 65 DE ANI
Mi
U. STUDII. ISTORIE, ETNOGRAFIE,
V'%1- •’
SOCIOLOGIE, CULTURĂ
i?M
'4f'j
A?' !
‘ * ''r ,' A

w1 CtinAA lOMCJUmnCJI

“C x'j«li “ -'i "ii

 CENTRUL EUROPEAN DE STUDII
COVASNA - HARGHITA

Profesioniştii noştri 5

IOAN LĂCĂTUŞII
arhivist, istoric, sociolog
la 65 de ani
II. Studii. Istorie, etnografie, sociologie, cultură

Ediţie ngrijită de VASILE STANCU

BIBLIOTECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
iţ^Nicolae Colan
Nr, înre^
*
★ *
* *

EDITURA EUROCARPATICA

Editura Eurocarpatica
Sfântu-Gheorghe
2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
OMAGIU. Lăcătuşu, loan
loan Lăcătuşu : arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani / ed. îngrijită de Vasile
Stancu. - Sfântu Gheorghe ; Eurocarpatica, 2012
2 voi.
ISBN 978-973-1814-51-3
Voi. 2. - 2012. - ISBN 978-973-1814-53-7

I. Stancu, Vasile (ed.)

930.25(498) Lăcătuşu,!.

Coperta: LIVIU BOAR jr.

Traducerea în limba engleză: ADINA CRIŞAN
Lector corector: LIGIA-DALILA GHINEA
Tehnoredactare: ERICH-MIAHIL BROANĂR, FELICIA LĂCĂTUŞU

Copyright © Toate drepturile rezervate Editurii Eurocarpatica

Editura Eurocarpatica
520003 Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre, nr. 2
Tel./fax: 0267.313534
E-mail: cohara_ro @ yahoo.com
 Cuprins
I. ISTORIE

Florin BENGEAN, Solniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire la Putna în secolul

alXV-lea.................................................................................................................................... 9
Constantin BURAC, Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset, domnul Ţării
Moldovei (1675-1678)................................................................................................ 21
Mircea MĂRAN, Sate de ardeleni în Banatul sârbesc...........................................................31
Adrian POHRIB, Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei. Două
studii ale regretatului arhivist Alexandru-Florinei Duţă................................................. 39
Constantin AITEAN-TAUS, Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele
Arini şi larăş din Ţinutul Zek................................................................................................53
Elena MIHU, Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transil­
vaniei. Arestări şi persecuţii ale preoţilor, în lunile septembrie-martie 1849-1850 ..... 61
Ana HANCU, Aspecte privind participarea cerghizenilor la revoluţia de la 1848-1849.....85
Sebastian PARVU, Din pierderile umane şi materiale ale românilor din scaunele
Treiscaune, Odorhei, Ciuc, în timpul Revoluţiei de la 1848/1849.................................. 99
Alexandru CIUBÎCĂ, Teze şi antiteze paşoptiste sau De ce sărbătoarea naţională a
Ungariei e clădită pe osemintele martirilor români din Transilvania......................... 113
P.S. Macarie DRAGOI, Din istoria bisericească a românilor transilvăneni. Un caz
de schimbare a identităţii confesionale la Apahida (Cluj), în a doua jumătate a
secolului al XlX-lea.............................................................................................................. 119
Ana DOBREANU, Majoritate şi minoritate. Efecte ale politicilor guvernamentale
din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în
comitatele Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune.......................................................................... 125
Vasile LECHINŢAN, Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” din Sfântu Gheorghe
(1886-1887). Cronologie.....................................................................................................139
Ana GRAMA, Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani. 1. Elie Miron
Cristea (1868-1938).................................................................................................‘......... 149
Erich-Mihail BROANAR, Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi
Harghita. Ierarhi ortodocşi născuţi în Arcul Intracarpatic............................................ 157
Milandolina-Beatrice DOBOZI, Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transil­
vaniei" (1862-1872).............................................................................................................171
loan RANCA, Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvnia dintre anii 1880-
1908 şi învăţămintele lor.................................................................................................... 183
Oana Lucia DIMITRIU, In jurul redacţiei „Luceafărul”, activitate oglindită în
corespondenţă.......................................................................................................................189
Dumitru STAVARACHE, Aurel P. Bănuţ (1881-1970) şi Octavian C. Tăslăuanu
(1876-1942). Corespondenţă inedită aflată la Biblioteca Academiei Române............ 195
Daniel ALIC, Alegeri de episcop la Caransebeş, în cursul anilor 1908-1909.................. 203
3
Dan-Ovidiu PINTILIE, Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare
ale Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române.................................................... 215
Nicoleta PLOŞNEA, Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea
Transilvaniei cu România.................................................................................................. 227
Silviu VACARU, Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul Primului Război
Mondial.................................................................................................................................243
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU, Episcopia Armatei Române, o
realitate istorică (1921-1948)............................................................................................263
Virgil PANA, Edificii româneşti cu caracter religios, construite la Târgu-Mureş
după Marea Unire...............................................................................................................277
Virgil COMAN, Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa a
Ligii Antirevizioniste Române............................................................................................301
Adin ŢIFREA, „Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor din
secuime" al Astrei, în bazinele Odorhei şi Ciuc............................................................. 317
Nicolae ŢIRIPAN, Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime.......................... 325
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN, Ofensiva diplomatică şi propagandistică
ungară întreprinsă pe plan internaţional pentru revizuirea Tratatului de la Trianon....339
Aurelian CHISTOL, Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară
(28 decembrie 1937 - 10februarie 1938)........................................................................349
Gavril PREDA, Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării
Negre, în perioada interbelică. Cazul româno-britanic..................................................359
Alin SPÂNU, Propaganda revizionistă ungară în analiza Secţiei a 11-a Informaţii din
Marele Stat Major. Studiu de caz: romanul Halhatatlan elet (Viaţă nemuritoare),
de Nyiro Jozsef.....................................................................................................................375
Cristina ŢINEGHE, Contribuţii documentare privind drama refugiaţilor ardeleni.
Studiu de caz: refugiaţii din judeţul Storojineţ................................................................ 379
Vilică MUNTEANU, Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în
judeţul Bacău din nord-vestul Transilvaniei în urma Dictatului de la Viena.............. 389
Petre ŢURLEA, România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941................................... 405
Dorel MAN, Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostoliei 1941-1943 în secuime........ 415
Elisabeta MARIN, O mare personalitate a culturii germane din România - prof. univ.
dr. Karl Kurt Klein (6 mai 1897 - 18 ianuarie 1971)...................................................... 423
Vasile STANCU, Naşterea şi „autodizolvarea" organizaţiei Erontul Plugarilor din
fostul judeţ Trei Scaune (13 august 1946 - 12 martie 1953)......................................... 443
Costel-Cristian LAZĂR, Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale
în Regiunea Autonomă Maghiară......................................................................................461
Alexandru PORŢEANU, Originile ideii autonomiei secuieşti.......................................... 481
Corneliu-Mihail LUNGU, Unitatea românilor şi a teritoriului lor - necesitate
obiectivă în era Uniunii Europene....................................................................................489
Liviu BOAR, Aspecte privind relaţiile dintre arhivele din România şi Ungaria după
1989............................................!........................................................................................ 499
 II. ETNOGRAFIE - SOCIOLOGIE - CULTURA

Marian NENCESCU, Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism...................... 521

Stelian GOMBOŞ, Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă şi
răsăriteană, în viziunea Mitropolitului Antonie Plămădeală.....................................529
Constantin CATRINA, Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)............ 537
Constantin SECARA, Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc din
Vâlcele şi Araci, judeţul Covasna.............................................................................. 549
Anton COŞA, Ancore identitare româneşti:,Mioriţa" în cultura populară a romano-
catolicilor din Moldova.............................................................................................. 557
Dorel MARC, Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd.
Restituiri după arhive de folclor................................................................................ 561
Doina DOBREANU, Frumuseţea portului românesc din zona Mureşului Superior...... 569
Nicolae BUCUR, Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte.................575
Aurel Florin ŢUSCANU, Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară
şi mărturii ale credinţei.............................................................................................. 581
Elena COBIANU, C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al minoritarului
maghiar interbelic...................................................................................................... 587
Traian CHINDEA, Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice în cazul unui
conflict etnic în sud-estul Transilvaniei..................................................................... 595
Maria COBIANU-BACANU, Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave
etnice, de tipul Regiunii Autonome Maghiare, înTransilvania................................... 611
Luminiţa CORNEA, Bucuria cuvintelor româneşti. Tabletă........................................ 621

Lista autorilor...................................................................................................................625

Abstract............................................................................................................................ 633
 I.
ISTORIE
 Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire

la Putna în secolul al XV-lea
Pr. prof. dr. Florin BENGEAN

Botniţele mănăstirilor. Cuvântul „bolniţă” este de origină slavă. In limba

noastră românească, el a intrat cu însemnarea de „locul unde se află bolnavi”,
adică de „lazaret”, „spital”. Aşa-1 găsim în dicţionare. Odată cu dezvoltarea
sanitară a ţării noastre, cuvântul „bolniţă” a fost înlocuit cu latinescul „spital”,
rămânând totuşi mai departe în limba română, dar desemnând o bisericuţă sau
cameră subterană, unde se păstrează osemintele defuncţilor monahi, la mănăstiri.
După cum este îndeobşte cunoscut, spitalele au luat fiinţă datorită ideii caritabile
de a se veni în ajutorul semenilor căzuţi în suferinţe, pe de o parte, iar pe de alta,
de a preveni pe cei sănătoşi de a contracta maladiile celor căzuţi bolnavi.
Antichitatea a cunoscut în măsură redusă şi doar în unele ţări, ideea
generoasă a spitalizării celor prinşi de boli şi suferinţe. Deşi popoarele antice, ca
egiptenii şi babilonenii, ajunseseră la o civilizaţie destul de înaintată pentru perioada
lor, totuşi, din literatura ce ne-au lăsat, nu se vede că ele au cunoscut sau practicat
instituţia spitalicească de stat sau cea particulară. Şi nu putem spune că aceste
popoare nu cunoşteau medicina. Dimpotrivă, la babiloneni de exemplu, practica
medicinii ajunsese să fie minuţios definită, chiar prin legi de stat. Aşa de pildă,
faimosul cod al lui Hamurabi, din mileniul al doilea î. d. Hr., prevede pedepse
destul de grave, unele mergând până la tăierea mâinilor şi picioarelor ori scoaterea
ochilor, pentm tratamente nereuşite asupra bolnavilor. Cunoscutele papirusuri
medicale, descoperite în Egipt, arată gradul înalt de cunoştinţe medicale la care
ajunseseră locuitorii din valea Nilului. Părintele istoriei omenirii, marele Herodot,
care ne-a lăsat atâtea informaţii despre mai toate popoarele lumii vechi,.arată că
medicina era practicată pe scară întinsă, medicii renumiţi fiind invitaţi chiar din ţări
îndepărtate. Despre marele Hipocrate, ni se povesteşte că a fost chemat din Grecia
să meargă în Persia, să trateze pe regele Artaxerse. Hipocrate n-a dat ascultare
invitaţiei, deoarece n-a voit să meargă la inamicul declarat al poporului elin.
Ebreii, a căror legislaţie cuprinde un bogat număr de prescripţii medicale,
mai ales igienice, nici ei n-au ajuns la ideea unei asistenţe organizate faţă de cei
peste care veneau suferinţele corporale ori psihice. Numai în cazul bolilor
molipsitoare, cum de exemplu lepra, legislaţia mozaică prescrie scoaterea celui
contaminat din sânul comunităţii şi izolarea lui într-un fel de lazaret, până la
completa vindecare. Despre spitale, oricât de rudimentare, în care să fie îngrijiţi
bolnavii, nu găsim nici cea mai mică menţiune.
Florin BENGEAN

La vechii greci existau aşa-numitele „asclepieia”, templele lui Esculap,

unde bolnavii veneau să recapete de la zeu refacerea sănătăţii lor. Pelerinii
aşteptau pe sub portice, înveliţi cu păturile pe care le căraseră în spate la un loc cu
hrana, căci de la administraţia templului nu primeau decât un culcuş de paie. Cei
care avuseseră norocul să viseze ceva, cu privire la remediile ce conveneau
maladiei lor, se deşteptau la cântatul cocoşilor şi mergeau să le povestească
zakori-lor sau preoţilor lui Esculap. Zakorii le interpretau după metodele lor şi
prescriau diverse tratamente, în general, destul de anodine. Aşadar, asclepieia nu
erau nici pe departe spitale, în înţelesul adevărat al cuvântului.
Faptul acesta nu demonstrează că nu existau medici în Grecia. Nu, căci
poemele lui Homer, scrierile lui Platon, ale lui Xenofon şi mai ales operele lui
Hipocrat, la tot pasul vorbesc despre medicii care însoţeau armatele în campanii;
cum şi de cei care mergeau de la oraşe la sate, pentru consultaţii. Locul lor de
acţiune era strada. Alţii mergeau din oraş în oraş şi vizitau bolnavii la domiciliu.
Atât din istorisirile scriitorilor clasici, cât şi din literatura descoperită în
urma descifrării documentelor egiptene şi mesopotamiene, nu se constată existenţa
unor case publice de sănătate, în genul spitalelor noastre şi în înţelesul pe care noi îl
dăm cuvântului „spital”. Cei vechi mergeau la medic ori medicul mergea la cei
bolnavi, de la individ la individ. Numai cei care aveau posibilitatea să plătească un
medic, aceia îl aveau permanent lângă dânşii, dar cei care-şi permiteau acest lucru
nu erau decât capetele încoronate. Poporul, mulţimea cea mare, era lipsită de
posibilitatea curarisirii medicale, deoarece case publice de sănătate nu existau1.
Apariţia spitalului, ca o instituţie pentru ajutorarea celor mulţi şi lipsiţi de
posibilităţi de îngrijire, s-a semnalat mult mai târziu. Primele începuturi le găsim
în perioada ce a urmat răspândirii creştinismului în omenire. După cum se ştie,
doctrina creştină are la bază, ca principiu de căpetenie, iubirea faţă de aproapele.
Mântuirea individuală chiar este condiţionată de dragostea faţă de semeni.
Datorită acestui comandament, primul grup de creştini - cel din Ierusalim - a
practicat o viaţă comunitară. Mai târziu, când creştinismul a început să se propage
în tot cuprinsul Imperiului Roman, zelul comunitar a fost diminuat, dar n-au lipsit
temperamentele fierbinţi care au înţeles să vină în ajutorul celor suferinzi cu
obolul lor. împăratul Constantin cel Mare a ţinut să dea exemplu. După Edictul de
la Milan (313), prin care au fost interzise persecuţiile religioase, împăratul
Constantin cel Mare a dăruit pământuri, case şi alte bunuri, prin care să fie ajutaţi
cei nevoiaşi şi suferinzi.
Acum au început să ia fiinţă pe lângă mănăstiri aşa-numitele „xenodochii”
(case de primire a drumeţilor), „ptochotrofii” (case unde să ia masa săracii),
„orfanotrofii” (unde să fie îngrijiţi orfanii, până să poată învăţa o meserie),
„brefotrofii” (casele în care să fie îngrijiţi şi mai ales nutriţi pruncii rămaşi fără de
marne) şi, în fine, aşa-numitele „nosocomii” (azile sau spitale, la începutul lor).

Pr. dr. Ath. Negoiţă, Botniţele mănăstirilor, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 9-10, 1969, p. 683-684.
10
 Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Istoria aminteşte de numele unei matroane cu numele de Fabiola care,

după ce şi-a vândut averile, a pus bazele unui nosocomion, adică unui spital, unde
să fie adunaţi cei bolnavi şi îngrijiţi până la vindecarea lor. Ea urma pilda
generoasă a Sfântului Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei (Asia
Mică), care şi-a dat toata agoniseala pentru institutele de binefaceri, între care
locul prim îl ocupa un nosocomion - spital - unde să fie alinate şi tămăduite
suferinţele celor bolnavi, precum şi o leprozerie. Aşezămintele lui fuseseră chiar
denumite, de către contemporani, basiliade (adică instituţiile lui Vasile) şi faima
lor se dusese până departe şi ajunsese chiar până la urechile împăratului. Trecând
odată, prin părţile Cezareii Capadochiei, împăratul Valens şi, văzând înfăptuirile
caritabile ale Sfântului Vasile, s-a umplut de entuziasm şi a donat aşezămintelor
anumite pământuri în apropiere, pentru a ajuta la întreţinerea lor.
Prin Edictul de la Milan (313), creştinismul a scăpat de starea de religie
ilicită, care-1 punea în afara legii. Până atunci, cei care erau prinşi că practică cultul
creştin erau aspru pedepsiţi, de cele mai multe ori cu pedeapsa capitală. După edict,
devenind cult liber, creştinismul începe să se organizeze sub toate aspectele. Acum
îşi face apariţia monahismul. Temperamentele dinamice, decise să ducă o viaţă
după prescripţiile doctrinei creştine, părăsesc viaţa citadină, ce nu le asigura o
realizare deplină a credinţei lor şi se refugiază în locuri retrase de lume, ca acolo, în
singurătate, să vieţuiască numai după preceptele scumpe inimii lor. Cum era şi
natural, la început, monahii au fost puţini şi trăiau izolat, dar cu timpul, înmulţindu-
se, ei s-au asociat în frăţii, dând naştere mănăstirilor. O mănăstire este o cetate sau
un oraş în miniatură. Singura deosebire faţă de oraş o constituie viaţa comunitară a
locatarilor ei. Pentru a-şi agonisi existenţa, monahii trebuiau să practice diferite
ramuri de ocupaţii ale vieţii: cărturarii la studii şi scris, necărturarii la lucrul manual.
Sfântul Vasile cel Mare a fost organizatorul vieţii monahale în Orient. Ca
mănăstirile să-şi îndeplinească rolul lor spiritual. Sfântul Vasile a fixat reguli
amănunţite de comportare zilnică pentru monahi. în afară de participarea la orele
de cult, călugării erau îndreptaţi spre actele caritabile, în slujba aproapelui, în
special în direcţia îngrijirii bolnavilor. Pentru nevoile sale interne, orice mănăstire
avea încăperi anume, unde cei prinşi de boli erau îngrijiţi de către monahii care
căpătaseră o experienţă medicală.
In decursul secolelor, retragerea în mănăstiri a sufletelor pioase a cunoscut o
dezvoltare nebănuită. în părţile Egiptului şi ale Palestinei, mănăstirile au ajuns să
numere sute şi mii de membri, deci aproape cât un orăşel din timpul nostru. In modul
acesta, şi numărul celor bolnavi devenind mai mare, s-a simţit nevoia unei case
speciale, alături de mănăstire, unde să fie îngrijiţi, atât propriii suferinzi, cât şi
pelerinii, care, cu timpul roiau spre mănăstiri tot mai mult. Aşa a luat fiinţă „bolniţa”
sau spitalul mănăstiresc. Ulterior, spitalul situat în afara incintei mănăstirii a început
să fie frecventat tot mai mult de către populaţia rurală şi chiar orăşenească din juml
mănăstirii. Aceste spitale erau deservite de către monahii care, cum am amintit,
obţinuseră oarecare experienţă medicală, prin observ'area proprietăţilor vindecătoare a

11
Florin BENGEAN

unor plante sau ierburi, iar pe de altă parte se obişnuiseră cu tratamentul bolnavilor,
desigur, atât cât se putea în epocile primelor secole ale erei noastre.
în dezvoltarea spitalului, au mai survenit şi campaniile cruciaţilor. Este
cunoscută acţiunea întreprinsă de statele din Apusul Europei, de a merge în
Palestina, spre a elibera Locurile Sfinte din mâinile musulmanilor. Timp de
aproape două secole, s-au hărţuit europenii cu islamismul. Războaiele aduc vărsări
de sânge. Era firesc ca răniţii să fie îngrijiţi, ca să poată fi redaţi armatei. Acest
lucru a necesitat lazarete de campanie. în lipsa unor clădiri propice, s-a făcut apel
la mănăstiri, care au pus la dispoziţia cruciaţilor părţi din locaşurile lor; odată
amenajate pentru îngrijirea bolnavilor, au rămas continuu destinate acestui scop,
promovând tot mai mult ideea înfiinţării de spitale speciale pe lângă mănăstiri.
După alungarea din Palestina, cruciaţii s-au reîntors în ţările de baştină, cu dorinţa
de a face şi acolo, case speciale pentru îngrijirea suferinzilor autohtoni.
Tot cam în acest timp, au luat fiinţă şi ordinele monahale din apus. între alte
îndatoriri religioase, în rândul întâi, era şi aceea de a veni în ajutorul suferinzilor,
atât psihic, cât şi corporal. Este destul de cunoscută activitatea dezvoltată în direcţia
îngrijirii de bolnavi de către ordinele monahale apusene, de exemplu. Ordinul
Milostivirii, cel al Somascianilor, cel al Carmeliţilor şi alte multe la număr. Dintre
ele, cel care s-a ocupat îndeosebi de bolnavi şi a propagat ideea înfiinţării spitalelor
ca aşezăminte de sine stătătoare se pare că a fost Ordinul Lazariştilor. De acum,
spitalele se înmulţesc mereu. în ele lucrează monahii de ambele sexe, dar cu timpul,
cunoştinţele medicale făcând mari progrese, pe lângă monahi, sunt recrutaţi medicii
de profesie. Astfel, au luat fiinţă spitalele mănăstireşti, dintre care multe există chiar
şi în zilele noastre. Desigur, în ele nu lucrează numai medici eccleziastici, ci şi
medici de carieră, unii dintre ei foarte bine pregătiţi'.
Despre tipicul bolniţelor mănăstireşti. După cum este cunoscut, asistenţa
medicală este de origine religioasă; în mod oarecum organizat, a pornit din Asia
Mică, unde acum mai bine de 2000 de ani, s-a constatat existenţa caselor de
oaspeţi, în care se dădeau bolnavilor oarecare, îngrijiri medicale. în secolul al IV-
lea, s-au organizat mănăstirile din jurul Ierusalimului şi în special din Capadocia.
Totodată, au apărut spitalele sau bolniţele mănăstireşti, destul de frecvente şi
despre care aghiografia creştină aduce unele informaţii. Mulţi intelectuali, doctori
au aderat la noua învăţătură: Cosma, Damian, Kir şi loan, Pantelimon, Ermolaie,
Samson, Diomid, Mochie, Anichit, Talaleu şi Trifon sunt numai câţiva dintre
cunoscuţii „doctori fără de arginţi”, care, dimpreună cu încă numeroşi alţii, au
acordat bolnavilor asistenţă medicală gratuită.
Din Asia Mică, spitalele s-au răspândit în toată lumea creştină. Le găsim şi
la mănăstirile din Muntele Athos, multe dintre ele construite şi subvenţionate de
voievozii şi domnitorii români. Atât în lumea slavă (Rusia, Serbia, Bulgaria), cât şi
la noi, aceste instituţii monahale au purtat numele specific de „bolniţe”: Bistriţa,
1507, distrusă şi refăcută în 1521-1524; Câmpulung, Cozia, 1542-1543; Neamţ,

■ Ibidern. p. 685-687.
12
 Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

restaurată în 1735 (în 1760 avea şi o farmacie); Mănăstirea Dintr-un Lemn, arsă
înainte de 1814; Curtea de Argeş - Simidreni, secolul al XFV-lea, cunoscută
documentar la 1524; Suceava, 1614; Putna, Horezu, 1696-1699; Brâncoveni, 1700;
Sadova, 1692-1693; Mamu, 1700?; Dragomirna, 1602; Bolniţa Episcopiei
Râmnicului, 1744 etc.
Unul dintre cei mai de seamă cercetători ai trecutului nostru medical, dr.
Pompei Gh. Samarian, afirma că „până la sfârşitul secolului al XVII-lea, bolniţa a
fost spitalul specific românesc”. Aceeaşi părere o împărtăşeşte şi prof. dr. D.
Danicico: în epoca feudală „au luat naştere bolniţele mănăstirilor răsăritene din
Moldova şi Muntenia şi hospitalele călugăreşti din Ardeal, în care probabil că se
practica şi chirurgia”. în 1956, conf. dr. I. Ghelerter şi dr. Al. Pescaru, constată că,
în timpul orânduirii feudale. Biserica „monopolizează asistenţa medicală. încep să
apară sub influenţa slavă, bolniţele mănăstireşti... în Transilvania, găsim mici
spitale pe lângă mănăstiri... în secolul al XlII-lea”. Alţi doi cercetători, prof. dr.
Valeriu L. Bologa şi dr. Samuil Izsak, în anul 1962, reluând problema „bolniţelor
mănăstireşti”, afirmă că la începutul orânduirii feudale, „ocrotirea sănătăţii şi
asistenţa medicală sunt legate în patria noastră, de activitatea socială, a unor
mănăstiri, centre culturale, aşezate în oraşe sau la ţară, ...dar fiindcă ele erau
legate de viaţa umilită şi trudită a claselor exploatate, n-au lăsat decât puţine urme
în documentele oficiale”. Acelaşi lucru îl susţin, în 1962, dr. V. Gonţa şi Al.
Gonţa, despre Bolniţa de la Suceava şi Bolniţa de la Putna (secolul al XV-lea), pe
care le socotesc primele spitale româneşti.
în 1964, dr. N. Vătămanu, răstoarnă brutal concluziile înaintaşilor săi
stabilind o diferenţiere între cei doi termeni: bolniţă şi spital. Autorul susţine că
bolniţele „nu erau spitale” şi că în ele „trăiau izolaţi călugării bolnavi şi bătrâni”,
dar „laicii nu puteau să intre în bolniţă”, fiindcă „era şi firesc ca laicii să nu poată
pătrunde în bolniţe, deoarece acestea erau rezervate strict călugărilor”. El mai
susţine că în lumea bizantino-slavă, „spitalul pentru laici şi bolniţa pentru
călugări, erau instituţii complet deosebite. Spitalul era cam ce este astăzi, adică o
instituţie cu medici, deci cu personal calificat”, care reda pe bolnavi vieţii; în
schimb, „bolniţele erau azile pentru călugări”. Şi încheie studiul său, cu
următoarele concluzii: „Acestea au fost bolniţele: infirmerii călugăreşti şi
nicidecum spitale pentru laici. Afirmaţiile contrare, atât cele mai vechi, cât şi cele
recente, că bolniţele au fost spitalul tuturora sau chiar spitalul specific românesc,
sunt, din nefericire, simple aserţiuni neconfirmate nici de documente, nici de
tradiţie”. A spune că noi nu am avut spitale până în 1700, şi că „infirmeriile” nu ar
fi nişte mici spitale, personal socotesc că este o eroare.
Bolniţa nu poate însemna nici azil, nici ospiciu de nebuni, ci numai „casă de
oameni bolnavi”, în sensul nobil al cuvântului. La ruşi, şi astăzi spitalul se numeşte
„bolniţă”; adică termenul slavon, care reprezintă aceeaşi noţiune, fără nici o
diferenţiere specifică. Dacă la anumite popoare slave, şi astăzi spitalul se numeşte
„bolniţă” şi la noi, care până la 1650, am avut acelaşi termen, cu aceeaşi semnificaţie.

13
 Florin BENGEAN

După anul 1700, sub influenţa medicilor de cultură apuseană s-a introdus
termenul latin, spital. Mănăstirile izolate de oraşe au păstrat termenul de bolniţa în
care se da aceeaşi îngrijire bolnavilor din raza respectivă. Subliniem că bolniţa nu
era o creaţie speciflcă pentru bolnavi din obştea monahală, cât mai ales pentru
bolnavii contagioşi dinafară, un fel de izolare ca să nu se aducă în mănăstire diferite
epidemii. De aceea, ele nu sunt în legătură cu numărul personalului monahal (fac
excepţie mănăstirile închinate, care trimiteau toate veniturile în străinătate şi nu
aveau bolniţe). Dar nu putem vorbi de bolniţe fără să cunoaştem statutul de
organizare al mănăstirilor şi capitolul referitor la această anexă monahală, bolniţa.
Statutul de organizare canonică al mănăstirilor creştine este consemnat în
Tipicon, o lucrare atribuită Sfântului Sava, care a trăit în jurul anului 400 d. Hr., în
vremea împăratului Teodosie. Lucrarea aceasta cuprinde regulile „după cum să
urmează în Sf. Lavră a Sf. Savei şi în toate bisericile ceale de prin prejurul
Ierusalimului şi de pretutindeni, care acum din nou l-am tălmăcit şi l-am tipărit în
limba noastră românească, după tipicul grecesc şi după cel slavonesc”.
In această lucrare voluminoasă a Sfântului Sava, intitulată Tipicon, găsim
capitolul 48, consacrat în întregime botniţelor, şi pentru valoarea lui documentară,
îl prezentăm mai jos:
Cap. 48.
Pentru bolniţa şi pentru primirea streinilor şi pentru cei bătrâni şi bolnavi
„Să cuvine egumenului a să sârgui pentru tămăduirea bolnavilor, ori
pentru a celor ce vieţuiesc în mănăstire, ori pentru acelor streini ce vin, cu boale
greale şi grabnică tămăduire cer. Deaca vine cineva, îndată să caute pre cel
bolnav şi să-i dea lui sănătate. Iar deacă va înceape a nu-1 băga în seamă, iastă
mare primejdiia. Ci să fie negreşit doftoru în mănăstire, dupre cum s-au zis şi să
se sărguiască a-i găti lui plastori şi unsori şi altele care să cuvin a găti spre
sănătate acestora şi de la bolniceriu a li să da, şi să cuvine a fi cineva rânduit
spre trebuinţa acestora. Şi să poruncească igumenul bolnicearului, a le da toate
ceale de trebuinţă, mai nainte cumpărate fiind şi să pue miiare şi să le dea
verdeţuri uscate, vin, pearje, smokine, câte sunt îndemânatice spre tămăduire, şi
câţi monahi în mănăstire sau mireani cu boale vor fi ţinuţi, toate verdeţurile ceale
dofioritoare să le dea lor. Şi igumenul adeaseori a merge către dânşii şi a-i purta
grijă pentru cei bolnavi, cu voire dofioritoare şi să poruncească a le da cele de
trebuinţă. Iar doftorii lor meşteşugul doftoriei să-l uneltească ca să dea tărie şi
sănătate celor ce pătimesc. Şi de va veni cineva strein şi fără de casă, în casa de
streini cu vreo boală cuprins, cu cei bolnavi, de la igumenul şi de la doftorul să
fie rânduit, ca întru toate să-şi câştige odihnă: şi să i să poruncească a petrece în
casa cea de bolnavi, până se va face sănătos şi atuncea cele de trebuinţă în cale
de la igumenul, împreună cu rugăciunea priimind, cu pace întru ale sale să se
slobozească. Iar bătrânilor şi celor ce nici un ajutor nu au, să poruncească a să
îndulci de toate cele de trebuinţă. Şi pat lor întocma numărat să le pue lor pentru
odihnă. Pentru care de la stareţul să se ia în toate zilele ceale de trebuinţă lor”.

14
 Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Din acest capitol, reiese clar şi fără echivoc, că în bolniţe îşi găseau
sănătatea bolnavii, fie din personalul monahal, fie „a celor streini ce vin cu boale
greale şi grabnică tămăduire cer”. Aici, bolnavii erau trataţi ştiinţific şi însănătoşiţi,
apoi redaţi ocupaţiilor lor. Documentul este prea clar pentru a mai avea nevoie de
interpretare3.
Un spital de mănăstire la Putna în secolul al XV-lea. In primul rând trebuie
spus faptul că Putna reprezintă un izvor de sfinţenie pentru neamul românesc.
în cursul glorioasei domnii de 47 de ani a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
(1457-1504), viaţa bisericească a luat un avânt deosebit, aşa cum nu cunoscuse nici în
timpul înaintaşului său în scaun, Alexandm cel Bun. Prezent printr-o activitate
susţinută în toate domeniile vieţii publice. Ştefan cel Mare nu putea să lipsească nici
din viaţa bisericească a ţării sale. In cursul aceleiaşi lungi şi glorioase domnii, a luat o
dezvoltare deosebită arta şi cultura bisericească. Este lucm cunoscut că puţini dintre
domnii ţărilor române au ridicat atâtea locaşuri de închinare ca Ştefan cel Mare.
Tradiţia spune că după fiecare luptă, el înălţa, ca amintire şi mulţumită a biruinţelor
sale, o biserică sau o mănăstire, unele zidite din temelie, altele numai reînnoite sau
adăugite. In aceste locuri sfinte s-au copiat apoi numeroase cărţi de slujbă, s-au
zugrăvit icoane, s-au lucrat felurite odoare bisericeşti4.
între mănăstirile şi bisericile ctitorite şi înzestrate în întregime de strălucitul
domn moldovean, pe primul loc se situează Mănăstirea Putna, cu hramul Adormirea
Maicii Domnului. Zidirea ei a început la un an după cucerirea cetăţii Chilia, în vara
anului 1466 (4 iulie după versiunea întâi Letopiseţului de la Putna şi 10 iulie după
versiunea a doua şi după Cronica zisă moldo-polonă). Lucrările de construcţie au
durat patru ani, timp în care această măreaţă operă arhitectonică a fost dusă la bun
sfârşit de un arhitect grec. Teodor, ajutat de meşteri zidari, pietrari, zugravi şi
argintari veniţi din Transilvania. Ion Neculce scria în lucrarea sa „O samă de
cuvinte”: „Şi aşa au făcut mănăstirea de frumoasă tot cu aur poleită; zugrăvala mai
mult aur decît zugrăvală şi pre dinlăuntru şi pre dinafară şi acoperită cu plumb. Şi
zicu călugării să fie fost făcut şi sfeşnicile cele mari şi cele mici şi policandru şi
hora tot prisme de argint”. Sfinţirea mănăstirii s-a făcut după victoria repurtată
asupra tătarilor la Lipinţi, slujba fiind săvârşită de un sobor de 64 de arhierei,
egumeni, preoţi şi diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist şi episcopul Tarasie al
Romanului, cum relatează Letopiseţul de la Putna şi al lui Grigore Ureche.
Strădania domnitorului ctitor de a crea Putnei o puternică bază materială se vădeşte
din cuprinsul multor hrisoave emise de domn, prin care i se făceau felurite danii:
sate, mori, prisăci, iezere, mertice anuale de vin, peşte şi sare, scutiri de vamă etc.
Ar fi prea lungă înşirarea tuturor actelor sale de danie, de aceea menţionăm numai

3 Dr. Petre Miroiu, Despre tipicul botniţelor mănăstireşti, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 9-10, 1969,
p. 696-699.
4 Preot Profesor Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române - Pentru Seminariile
Teologice, Ediţia a treia. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1987, p. 97.
15
 Florin BENGEAN

ultimul act emis în timpul vieţii sale, la 2 februarie 1503, prin care i se întăreau
mănăstirii toate daniile şi privilegiile obţinute până atunci (27 de sate, vii, sare de la
ocnă, ceară, venitul unor vămi, mori, prisăci etc.). Vrednic de amintit este şi un
hrisov, cu data de 17 noiembrie 1502, prin care Ştefan cel Mare hotăra ca preoţii din
satele Mănăstirii Putna să plătească acesteia dările ce reveneau chiriarhului şi să fie
judecaţi de egumen, nu de slujbaşii Mitropoliei. Alte danii au făcut unii din boierii
lui Ştefan, între care marele vistiernic luga şi alţii. Largile privilegii ale mănăstirii
menţionate au fost întărite şi printr-un hrisov emis de Ştefăniţă Vodă, nepotul lui
Ştefan cel Mare, la 21 august 1520. Numeroşi urmaşi ai săi au înzestrat mănăstirea
cu alte sate, vii, prisăci, mori etc., încât puterea ei economică a crescut neîncetat,
încă din timpul lui Ştefan cel Mare, cu îndrumarea primilor ei egumeni,
arhimandriţii loasaf, Paisie zis cel Scurt şi Spiridon, Mănăstirea Putna a devenit cel
mai însemnat centru cultural şi artistic al ţării. Importanţa ei creşte şi prin faptul că
este gropniţa lui Ştefan cel Mare, a familiei sale şi a urmaşilor săi, până la Petru
Rareş. în pridvorul bisericii, se află mormântul mitropolitului Teoctist I. Toate
mormintele au lespezi funerare frumos sculptate, cu inscripţii în limba slavonă.
Mănăstirea Putna, gropniţa lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale, însemnat centru
cultural şi artistic al Moldovei, a rămas de strajă de-a lungul veacurilor, ca o
mărturie a faptelor strălucite ale marelui ei ctitor şi binefăcător5. Mănăstirea Putna
este locul în care rugăciunea a scris istorie. Dotată dintru început cu atelier de
caligrafie - „scriptorium” (în care călugării, instruiţi în şcoala vestitului caligraf
Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ, copiau cărţi de cult şi din scrierile Sfinţilor
Părinţi), cu atelier de broderie (în care se lucra cu fir de aur şi de argint, cu mătăsuri
scumpe şi pietre preţioase) şi cu o celebră şcoală de muzică psaltică, condusă de
Eustatie Protopsaltul, Mănăstirea Putna va deveni, în scurt timp, un renumit centru
al artei şi culturii medievale sud-est europene, în secolele XV-XVI. Mai târziu,
viaţa duhovnicească, culturală şi artistică a mănăstirii a avut, din nou, o perioadă de
mare înflorire, în timpul păstoririi mitropolitului lacov Putneanul. Pentru români.
Mănăstirea Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci şi o pagină din
istoria vie a neamului. Nume ca loan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian
Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu trezesc şi astăzi amintirea marii
serbări de la Putna (14-16 august 1871), ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la
sfinţirea bisericii mănăstirii. Atunci, Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Să facem
din Putna, Ierusalim al neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan, altar al
conştiinţei naţionale”. Pe urna votivă depusă atunci pe mormântul Sfântului
Voievod Ştefan se află inscripţia: „Eroului, învingătorului, apărătorului existenţei
române, scutului creştinătăţii, lui Ştefan cel Mare, Junimea Română Academică,
MDCCCLXXf’. Păstrarea conştiinţei de neam, în timpul ocupaţiei austro-ungare,
s-a manifestat şi în 1904, când întreaga Bucovină, la iniţiativa lui Eudoxiu
Hurmuzachi şi a altor intelectuali români, a comemorat 400 de ani de la trecerea la

5 Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ediţia a doua. Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureşti, 1991, p. 379-380.
16
 Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

cele veşnice a slăvitului Voievod Ştefan cel Mare, care a fost „glasul istoriei
noastre, al unui neam viteaz şi nedreptăţit” (P.P. Panaitescu). Evlavia românilor,
înrădăcinată de veacuri faţă de marele ctitor de locaşuri sfinte, a făcut ca actul
canonizării Sfântului Ştefan cel Mare, în iunie 1992, să fie doar o recunoaştere
oficială a cultului popular păstrat cu sfinţenie atâtea veacuri. „Om ales de
Dumnezeu”, „apărător al dreptei credinţe”, „ocrotitorul celor năpăstuiţi”, „stâlp
neclintit al răbdării”, „neînfricat ostaş al lui Hristos”, marele Voievod a fost şi
rămâne în conştiinţa poporului ca „părinte al neamului românesc”. Sfinţenia
Voievodului rămâne dovedită peste veacuri şi de strânsele sale legături cu marii
duhovnici ai timpului: Sfântul Ghenadie, Simeon, stareţul de la Pângăraţi şi mai ales
cu Sfântul Daniil Sihastru, în a cărui chilie a găsit totdeauna mângâiere, sfat şi
ajutor. Mănăstirea Putna este ridicată pe o veche vatră sihăstrească, fapt dovedit şi
de cercetările arheologice. La numai o jumătate de metru sub temelia vechii Case
Domneşti s-au găsit oseminte „galbene şi fmmoase”, cu mireasmă de sfinte moaşte,
a cinci călugări care s-au nevoit aici, cu peste un secol înainte de întemeierea
Mănăstirii Putna. Prima obşte a fost formată în anul 1466, din călugări aduşi de la
Mănăstirea Neamţ, conduşi de Arhimandritul loasaf, cel dintâi stareţ al Putnei. De
atunci şi până în prezent, viaţa monahală s-a desfăşurat fără întrerupere, în pofida
ocupaţiei străine şi a prigoanei comuniste. Pentru creştini, Putna a fost şi rămâne o
cetate a rugăciunii şi duhovniciei, unde generaţii întregi de monahi s-au nevoit să
ajungă la desăvârşire, la cunoaşterea lui Dumnezeu. Monahii sunt chemaţi să se
roage pentru întreaga lume şi aceasta este principala lor slujire către omenire.
Mulţumită monahilor, rugăciunea nu se întrerupe niciodată pe pământ, iar acesta
este cel mai mare folos pentru întreaga lume, căci lumea dăinuie prin rugăciune. De
aceea, vieţuitorii mănăstirii se străduiesc să săvârşească zilnic Sfânta Liturghie şi
cele Şapte Laude.
E adevărat că poporul românesc era cunoscut de vecini ca înzestrat cu o
sănătate bună. Cronicarul polon Oricovius spune că „moldovenii nu sunt niciodată
bolnavi”. Dar aceasta nu înseamnă că nu se aflau şi bolnavi în mijlocul lor. O
informaţie mai veche, folosită de cronica lui Dlugosz, ne relatează că la anul 1308
era bolnav chiar voievodul cel mare al moldovenilor, tocmai în timpul cât ţinea
arestat pe Otto de Bavaria, candidat la tronul Ungariei, înainte de a fi înscăunată
Dinastia Angevinilor. El era tratat de nişte femei mai în vârstă, care i-au spus
stăpânului lor că boala este o pedeapsă a cerului, datorită deţinerii nejustificate, în
închisoare, a nefericitului pretendent.
Tot în veacul al XlV-lea, se mai pot urmări cazuri de bolnavi în Moldova,
înregistrate de documentele bisericii catolice din Şiret, pentru că suferinzii au
apelat, pentru vindecare, la preoţii şi obiectele de cult ale acestei biserici, pe care
le socoteau făcătoare de minuni. Sunt semnalaţi oameni de rând, meseriaşi şi, pe
lângă aceştia, un diac rutean, care, condamnat la moarte pentru hiclenie şi scăpând
de sabia călăului numai cu cinci răni, în urma intervenţiei miraculoase, a fost la
urmă graţiat de Ştefan Voievod. Tradiţia vindecării de boală, de către un făcător

17
Florin BENGEAN

de minuni din Şiret, a fost spulberată, mai târziu, de către Bogdan Chiorul, care
apelând pentru îngrijirea ochiului său bolnav şi aici, dar fără rezultat, a dispus
dărâmarea bisericii franciscane din temelie.
După organizarea noastră de Stat, în care am împrumutat o serie de
instituţii de la Bizanţ, secundată şi de una bisericească, aşezămintele de asistenţă
socială au fost create sub supravegherea acesteia din urmă, pe lângă mănăstirile
ortodoxe. Deşi documentele domneşti şi boiereşti de danie pentru mănăstiri tac
atunci când este vorba de organizarea spitalelor, totuşi îngrijirea bolnavilor fiind
una din obligaţiile fixate în disciplina monahală, spitalele erau subvenţionate,
desigur, din aceleaşi venituri provenite din danii. Numai rareori avem cazuri de
danii cu destinaţie - pentru mănăstiri şi pentru spitale - cum este cazul mănăstirii
Zograf dăruită de Ştefan cel Mare la 10 mai 1466 cu 100 ducaţi ungureşti anual,
dar pentru care marele voievod a zidit un spital înzestrat, începând cu 13
septembrie 1471, cu câte 500 aspri în fiecare an; ori ca spitalul de la Simidreni şi
adăpostul de pelerini de la Curtea de Argeş, dăruite de Vladislav voievod la 24
iulie 1524, cu tot caşul domnesc din judeţul Pădureţ.
Tot din această cauză, suntem lipsiţi de informaţii şi în ce priveşte
problema formării personalului medical mănăstiresc. Inexistenţa unor şcoli pentru
pregătirea medicală a laicilor se explică prin aceea că îngrijirea sănătăţii unui
bolnav înstărit cădea în seama familiei respective. Când e vorba de casele
domnitoare ori cele boiereşti, pravilele interzic familiilor acestora intrarea vreunui
membru al familiei în asemenea spitale, pe de o parte pentru ca cei avuţi să nu
abuzeze de asistenţa şi întreţinerea gratuită, iar pe de altă parte ca să nu fie
posibilă însuşirea averii celui internat de către cei rămaşi acasă. Sub acest ultim
aspect, pravila este categorică: „Acela ce-şi va trimite pe fiul său cel bolnav la
spital va pierde puterea părintească ce are asupra fiilor săi. Tot aşa să facă şi fiul
ce-şi va trimite pe tatăl său la spital”6.
De asemenea, trebuie să spunem faptul că nu se specifică, în actele de danii,
nimic despre pregătirea călugărilor bolniceri pentru care ştiinţa medicinii se preda
paralel cu literele şi astronomia în şcolile mănăstireşti, care erau organizate după
acelaşi sistem ca învăţământul bizantin şi supravegheat de episcopi. Intervenţia
domnească era numai în ce priveşte daniile. Şcolile şi spitalele cu întreţinerea şi
îngrijirea bolnavilor săraci cădea în seama călugărilor bolniceri. Deşi domnul era
cel mai mare donator, totuşi el nu apela niciodată la medicii mănăstirilor. încă din
anul 1460, este semnalat la curtea lui Ştefan cel Mare un medic bărbier genovez, iar
după rana căpătată la Chilia, în 1462, el mai cheamă unul de la Buda. La
redeschiderea ei, în 1475, s-a adresat Veneţienilor pentru a-i trimite un altul.
Cunoscând ce este suferinţa pe propriul său corp, marele voievod s-a
gândit şi la durerile celor săraci. Faptul că a dăruit mănăstirii Zograf, 100 ducaţi şi
spitalului său, încă 500 aspri, anual, la 13 septembrie 1471, este cea mai puternică

6 Dr. V. Gonţa şi Alexandru 1. Gonţa, Un spital de mănăstire la Piitna în veacul al XV-lea. în

.Alitropolia Moldovei şi Sucevei", nr. 9-10, 1963, p. 592-593.
18
 Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

dovadă că el era aproape, nu numai moral, ci şi material, de cei obidiţi şi părăsiţi

de soartă.
Şi dacă a făcut această danie pentru un spital care avea să îngrijească de
bolnavi tocmai la muntele Athos, numai dintr-o datorie umană de a veni în ajutorul
aproapelui, era oare posibil să fi fost străin de suferinţele supuşilor săi bolnavi şi
răniţi în desele războaie purtate alături de ei şi cu ajutorul lor, pentru apărarea ţării?
Lăsând la o parte întărirea mănăstirilor anterioare domniei lui cu noi venituri, el a
trebuit să se gândească la asemenea aşezăminte ori de câte ori devenea ctitor al
fundaţiilor sale, ca unul ce recunoaşte rolul bisericii în mijlocul societăţii omeneşti
şi ca supus al unei ordine stabilite prin canoanele bisericeşti valabile pentru orice
ortodox la acea oră. Aşa a fost şi cazul fondării mănăstirii de la Putna. Cronicile
vremii au însemnat că viitoarea necropolă domnească a fost zidită în anii 1466 şi
1470 când a fost sfârşită. Ele nu menţionează însă construirea altor clădiri în incinta
ei, destinate unor altfel de instituţii, cum ar fi fost şcoala ori spitalul. Documentele
privind privilegiile cu care a fost înzestrată, îndată după sfinţire, tac şi ele când e
vorba de aşa ceva. Şi totuşi se ştie că de la Mănăstirea Putna au ieşit multe lucrări
de cultură şi artă, din mâna călugărilor, care au învăţat carte aici, deşi nu vom găsi
informaţii nici în actele anterioare şi nici posterioare arderii ei, în Miercurea Mare,
din 15 martie 1484. Refăcută în întregime după această dată, ctitorul a dăruit-o în
continuare cu multe venituri provenite din vama de la Jicov, de la Şiret, mori, sate,
vii, drobi de sare de la ocne etc., dar niciodată nu se precizează în actele de danie, că
din aceste subvenţii să fie repartizate o parte pentm şcoală sau spital. Pe un minei,
însă, din secolul al XV-lea, salvat de la năprasnicul foc care a mistuit mănăstirea din
temelie, se află o însemnare puţin cunoscută, datată din 8 martie 1536. In această zi.
Mănăstirea Putna a avut de suferit din nou, fiind cuprinsă de un foc tot aşa de
mistuitor ca şi cel din 1484. Martoml ocular al cataclismului descrie amănunţit, pe
fila 187 a acestui minei, tot ce a dispărut în flăcările groaznicului incendiu,
însemnarea este deosebit de preţioasă.
Pe de o parte este descris evenimentul, în sine, care a distrus din nou
mănăstirea, iar pe de altă parte, menţionat spitalul din incinta mănăstirii, aşa cum
fusese restaurat după dezastrul din 1484, ca fiind alături de trapeze, bucătărie şi
cămară. De la focul din 1536, afară de acest minei, a mai fost salvat şi un manuscris
de tratarea bolilor, scris în limba latină, de pe care găsim o copie făcută la mănăstirea
Putna în anul 1543 intitulat „Proemitatia quaedani ad Medicinam Spectantia”, Putna,
1543. Acest tratat de medicină, în prima lui copie, va fi fost folosit încă sub Ştefan cel
Mare, de învăţatul călugăr astronom, probabil şi medic al mănăstirii, cunoscut de
altfel de istoriografia noastră, cu numele de Filip Popa, care apare în cronica lui
Dlugosz, după bătălia de la Baia, ca şef al oştirii moldovene intrate în secuime pentru
represalii. Faţă de o asemenea informaţie putem, în adevăr, să afirmăm că ne aflăm în
fata unei bolnite de mănăstire în secolul al XV-lea.

19
Florin BENGEAN

Singura problemă care se mai pune acum, după aceasta, este aceea de a
stabili dacă bolniţa de la Putna putea să fie spital mănăstiresc ori osuar al
călugărilor decedaţi?
Problema existenţei unor spitale pe lângă mănăstirile româneşti, încă de la
fondarea lor, nu a fost discutată prea mult. Ea este considerată, în general, ca fiind
o datorie morală a clerului de a îngriji nu numai de sufletele credincioşilor, ci şi de
trupurile atinse de boală. Şi era normal să se judece aşa. Bolniţa a fost, în Evul
Mediu, spitalul oamenilor nevoiaşi7.
Referitor la bolniţa de la Mănăstirea Putna, distrusă de incendiu la 8 martie
1536, aşezată lângă cămara de alimente, trapeză, bucătărie şi casele domneşti,
toate acestea neputând fi puse în rând cu morga, negreşit, ea era un spital de
mănăstire şi nu un loc de astrucat oasele, atâta timp cât era menţionată în rândul
aşezămintelor necesare comunităţii călugăreşti şi avea în copie, un tratat de
medicină pentru îngrijirea bolnavilor, despre care ni s-a păstrat o menţiune. Nu
mai spunem că prezenţa manuscrisului în limba latină este o dovadă că, în şcoala
de la Putna, se preda călugărilor şi medicina, după cursurile de medicină ale
apusului Europei. E foarte adevărat că ele nu puteau avea, la început, o mare
capacitate. Din documente, se vede că spitalul sârbesc de la Prizren, ca şi cel de la
Vodiţa, nu aveau decât 12 paturi8.

Pr. prof. dr. Florin BENGEAN

7 Ibidem, p. 594-596.
8 Ibidem, p. 600.
20
 Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset,

domnul Ţării Moldovei (1675-1678)1
Prof. univ. dr. Constantin BURAC

Alegerea acestei teme a venit din dorinţa de aprofundare a epocii

prefanariote. După domniile îndelungate ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu,
care au dat o oarecare stabilitate domniei, remarcate, dacă putem spune, printr-o
serie de progrese înregistrate, în special, în domeniul culturii, dar nu intrăm în
amănunte, fiindcă ar tebui să ne abatem de la tema pe care ne-am propus-o s-o
prezentăm aici şi apoi nu ne îngăduie nici timpul acordat pentru prezentarea
comunicării noastre; deci a urmat o mare perioadă de instabilitate politică, care s-a
întins de la sfârşitul celor două domnii amintite mai sus şi până la domnia lui
Carol 1(1866- 1916).
în Moldova, cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea este dominată
de personalitatea lui Miron Costin. Familia sa, originară, după ultimele concluzii,
din părţile putnene, s-a remarcat odată cu începutul secolului al XVII-lea, făcând
parte din noua boierime ridicată în vremea Movileştilor, când tatăl său a devenit
hatman, în timpul domniei lui Moise Movilă, fiul lui Simion Movilă, care a
domnit în două rânduri; 1630-1631 şi 1633-1634. Fidel domnului său, acuzat de
neloialitate faţă de Poarta otomană, hatmanul lancu Costin l-a urmat, în 1634, în
Polonia, când Miron Costin nu împlinise nici un an de zile de la naştere.
Aşadar, viitorul cronicar, a crescut şi primit învăţătură, împreună cu fraţii
şi surorile sale, de la şcolile din oraşul Bar, în apropierea căruia s-a stabilit familia
sa. Amintim şi faptul că lancu Costin a primit, în 1636, titlul de nobil polon
împreună cu fiii săi: Alexandru, Miron şi Potomir, pentru serviciile aduse
Poloniei, în timpul invaziei turceşti conduse de Abaza paşa, din anul 1634. Miron
Costin, ca tânăr nobil, a cunoscut şi viaţa de palat, slujind ca dvorean la curtea
regelui Vladislav al IV-lea, mort în 1648, iar apoi a lui Cazimir, participând la
luptele dintre poloni şi cazaci. După moartea tatălui său, în 1650, Costin şi familia
sa a fost întreţinută material de marele dregător lordache Cantacuzino.
în acest timp, relaţiile lui Vasile Lupu cu Polonia au cunoscut o reală
îmbunătăţire. Profitând de această apropiere a domnului Moldovei de Polonia,
fraţii Cantacuzini, lordache şi Toma, ca unii din cei mai intimi consilieri ai lui
Vasile Lupu, au obţinut aprobarea aducerii, în 1653, a copiilor hatmanului lancu
Costin în ţară. în această perioadă, ei au fost adăpostiţi în casele lui lordache

1 Acest studiu a fost prezentat la cea de a XV-a sesiune ştiinţifică naţională „Feţele Bacăului” din
20 noiembrie 2009, organizată de către Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bacău.
21
Constantin BURAC

Cantacuzino din Iaşi, în calitate de rude şi ca urmare a faptului că fraţii

Cantacuzini au administrat, probabil, averea lui lancu Costin din Moldova pe
timpul adăpostirii sale, în Polonia. Supoziţia nostră este susţinută de un document
din 13 martie 1663, redactat în Iaşi, în care se arată că fiii lui lancu Costin au făcut
un zapis de mărturie la mâna lui lordache Cantacuzino şi a mătuşelor lor.
Prin actul menţionat, Miron Costin şi fraţii săi recunoşteau, încă din primii
ani de la stabilirea lor în Moldova, că „văzându milă şi atâta recunoştinţă ca de la un
părinte, ci încă au primit cu multă milă toate satele ce le-au dat dumnealui lordachi
şi mătuşele lor..., şi pentru tot binele ce le-au ftcut..., făcut-am boiariului nostru
lordachi spătariul şi mătuşelor lor, zapis cu blăstăm mare, iscălit de toţi ficiorii lui
Costin, ...să nu mai scornească ficiorii lui Costin vreo pâră sau gâlceavă asupra
boiariului nostru”2. Pentm toate acestea, şi altele, „Costineştii le-au purtat
întotdeauna respect” protectorilor, fapt consemnat de Miron Costin în Letopiseţul
său. Referindu-se la Cantacuzini, cronicarul apreciază că asemenea „...capete de-
abea de au avut cândva această ţară, sau de va mai avea”3, iar cu alt prilej, afirma
„că ce oameni au fostu aceşti doi aicea în ţara aceasta, ales lordachie vistiernicul,
fără scrisoarea mea credziu că va trăi numele lor, în veci, într-această ţară de
pomenirea oamenilor, den omu în omu”4. Legăturile dintre aceşti Cantacuzini şi
Costineşti au fost atât de profunde şi de apropiate încât fratele lui Miron Costin,
Velicico s-a căsătorit cu fiica lui Toma Cantacuzino, Ecaterina.
Tot în calitate de protector, lordache Cantacuzino este acela care l-a luat
pe Miron Costin „la curtea lui Vasile Lupu”, unde a deprins orientarea în diferitele
aspecte asupra treburilor de la curtea domnească. Aici, a cunoscut pe cei mai
însemnaţi dregători ai ţării şi, probabil, pe mitropolitul Varlaam, unul dintre marii
învăţaţi, oameni ai timpului, mort în 1657.
Toate acestea explică faptul că, în vremea înlăturării lui Vasile Lupu, în
1653, din scaunul domnesc, Miron Costin rămâne, la început, alături de boierii
Cantacuzini, lordache şi Toma, deci alături şi de domn. Cunoscător al limbii polone
şi al obiceiurilor acestora, este trimis de Vasile Lupu, la îndemnul celor doi
Cantacuzini, ca sol după ajutor la starostele Cameniţei, Petru Potocki, pe care
voievodul moldovean l-a scos, cu bani grei, din robie de la tătari, dar n-a fost nevoie
pentru că-i venise în sprijin cazacii conduşi de ginerele său, Timuş Hmelniţchi.
Fiind pragmatic şi bun evaluator al forţelor care se confruntau, Miron
Costin nu-şi urmează protectorii, lordache şi Toma, alături de domn, care avea
sprijinul cazacilor, ci trece de partea lui Gheorghe Ştefan, ajutat de poloni şi
principele Transilvaniei, Gheorghe Rakozi. Despre motivele care l-au determinat
să treacă în noua tabără, nu pomeneşte nimic în „Letopiserţul Ţării Moldovei”, cu
toate că aici povesteşte, în detaliu, confruntările dintre Vasile Lupu şi noul
pretendent la scaunul domnesc, Gheorghe Ştefan. Acesta din urmă, pentru gestul

N. Grigoraş, Ştiri noi despre viaţa şi familia lui Miron Costin, Iaşi, 1956, p. 189.
Miron Costin, Optre. Bucureşti, 1958, p. 121.
J Ibideni. p. 169.
22
 Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

său, l-a ridicat în dregătoria de sluger. Mai târziu s-a şi înrudit cu familia
domnească; soţia voievodului i-a botezat o fiică a cronicarului.
Tânărul Costin, dacă şi-a dovedit calităţile unui viitor politician, fiind invidiat
de confraţii cu barbă şi părul încărunţit de vremuri, pentru clarviziunea în aprecierea
evoluţiei evenimentelor de la sfârşitul domniei lui Vasile Lupu, şi-a dat seama că nu
se va putea impune pe scena politică moldovenească fără o susţinere materială
consistentă. Ca urmare, în etapa imediat următoare îl vedem pe viitorul cronicar
preocupat de intrarea în posesia averii hatmanului Isac Balica, mort în 1612, în lupta
de la Cornul lui Sas, dintre Constantin Movilă şi Ştefan Tomşa, avere care-i revenea
de drept soţiei sale. Ileana, în calitate de nepoată de văr al marelui dregător.
Izvoarele documentare arată că în 1660, Miron Costin recuperase în cea
mai mare parte, averea fostului hatman, care i-a întărit poziţia materială, ce se
ridica, după Radu Rosetti, la 161 de moşii5, răspândite în ţinuturile Dorohoi, Iaşi,
Neamţ, Covurlui, Suceava etc.6, alături de aceea politică, „devenind un om de
vază cum puţini se întâlneau în epocă”7.
în aceeaşi perioadă, 1653-1661, asistase la şapte schimbări de domnie
Gheorghe Ştefan (1653 - aprilie 1658), Gheorghe Ghica (aprilie 1658 - noiembrie
1659), în luna noiembrie 1659 s-au perindat la scaunul domnesc, când Constantin
Şerban urmat de Ştefăniţă Lupu care a stat în scaun până în ianuarie 1661, când a
revenit pentru câteva săptămâni. Constantin Şerban, ca să se reîntoarcă apoi
Ştefăniţă Lupu, până în luna septembrie a aceluiaşi an; apoi a urmat Eustratie
Dabija, care a domnit până în 1665. Aceste schimbări nu i-au afectat cariera politică
şi, mai mult, izvoarele istorice îl înregistrează urcând pe scara ierarhică
dregătoricească, ajungând la, 15 martie 1658, pârcălab de Hotin, ca în vremea lui
Eustratie Dabija să fie ridicat la rangul de mare comis (20 aprilie 1664), dregătorie
care îi oferea prilejul să intre în rândul membrilor sfatului domnesc8.
începând cu prima domnie a lui Gheorghe Duca (1665-1666) şi până la
curmarea tragică a vieţii cronicarului în 1691, perioadă caracterizată printr-o mare
instabilitate domnească determinată în mare măsură de războaiele turco-polone,
Miron Costin „a fost cel ce a asigurat o anumită continuitate vieţii politice interne
şi a determinat, prin cuvânt şi prestigiu, o politică externă realistă, potrivită
momentului”9.
Din vasta şi complexa sa activitate politică în calitate de şef al grupării
boiereşti filopolone, reţinem respectul politicienilor otomani, dacă ne gândim la
momentul întrevederii istorice cu marele vizir Kupriilii. Acesta din urmă a fost
încântat de replica dată de vornicul Ţării de Jos, cu prilejul cuceririi cetăţii

5 Radu Rosetti, Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Bucureşti, 1907, p. 248.

6 Enache Puiu, Viaţa şi opera lui Miron Costin, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975, p. 42.
7 Ibidem, p. 41.
8 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV -
XVII, Bucureşti, 1971, p. 387.
9 Enache Puiu, op. cit., p. 50.
23
Constantin BURAC

Cameniţa de către turci. Ion Neculce l-a consemnat în Letopiseţul său prin
cuvintele: „suntem noi moldovenii bucuroşi să să lăţească în toate părţile cât de
mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine să să lăţească”10. Satisfăcut de răspunsul
inteligent dat de către marele dregător şi învăţat român, vizirul i-a promis că trupele
otomane nu vor mai ierna, cum se preconiza, în Moldova, că „ţara-i săracă”1'.
După această introducere asupra personalităţii lui Miron Costin şi a
implicării active în viaţa politică a Moldovei în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, ne vom ocupa în continuare de implicarea cronicarului în mazilirea lui
Antonie Ruset vodă (1675-1678).
Domnia lui Antonie Ruset se încadrează într-o epocă de mare instabilitate
politică şi de frământări sociale, dacă ne gândim la nemulţumirile seimenilor de la
sfârşitul domniei lui Vasile Lupu şi începutul celei a lui Gheorghe Ştefan sau la
revoltelor sorocenilor, orheienilor şi lăpuşnenilor sub conducerea lui Hâncu şi
Durac, din 1672. Instabilitatea politică este dată şi de intensificarea ofensivei
otomane împotriva Imperiului habsburgic, dar, mai ales, împotriva Poloniei,
cazacilor şi ruşilor. Datorită acestui fapt. Poarta otomană a căutat să impună pe
tronul Ţărilor Române, donmi fideli, care să sprijine politica ei în această parte a
Europei. De asemenea, trebuie subliniat faptul că după domniile îndelungate ale
lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, domnii care le-au urmat au fost impuşi în
scaunele de la Iaşi şi Bucureşti de către Poartă, în deplină concordanţă cu voinţa
cel puţin a unei părţi din boierime. între aceştia, în Moldova, amintim pe
Gheorghe Ştefan12, Eustartie Dabija13, Gheorghe Duca14, Ştefan Petriceicu15,
alternativ cu cei impuşi de Poartă, Gheorghe Ghica16, Diaş Alexandru17, Gheorghe
Duca a doua domnie18, Dumitraşcu Cantacuzino19.
Totodată, datele istorice duc la concluzia că, începând cu domnia lui
Alexandru Iliaş, după mazilirea lui Gheorghe Duca, la câteva luni după ce a fost
confirmat în domnie. Poarta otomană se amestecă tot mai mult în treburile interne
ale Ţărilor Române în general şi, mai ales, în cele ale Moldovei, ca urmare a stării
conflictuale cu Polonia, cazacii şi ruşii. Izvoarele istorice narative arată că domniile
erau impuse în funcţie de mersul războaielor, încât de multe ori grupările boiereşti
nici nu mai aveau timpul necesar, sau nici să cunoască motivul demiterii domnului.

0 Ion Neculce, Letopiseful Ţării Moldovei. Bucureşti, 1982, p. 221.

'I Ihidem. p. 222.
'■ Miron Costin. op. cit., p. 168.
1' Ihidem. p. 201 şi Ion Neculce. op. cit., p. 195-196.
14 Ihidem. p. 205 - 206; Istoriile domnilor Ţării Româneşti de Radu Popescu vornicul. Introducere
şi ediţie critică întocmite de Const. Grecescu. Bucureşti. 196.'^, p. L^.t-l.:ţ4.
*' Ion Neculce. op. cit., p. 218; Conica lui Ion Neculce copiată de loasaf Liica. Manuscrisul
.Mihail". Ediţie de Zamfira Mihail şi Paul Mihail. Cuvânt înainte de Ştefan Ştetanescu, Bucureşti.
1980. p. KR
,t' Miron Costin. op. cit., p. 179.
1 Ion Neculce. op. cit., p. 208 - 209.
' Ihidem. p. 211.
' Ion Neculce, op. cit., p. 234; Conica lui Ion Neculce copiată de loasaf Luca. p. 16.
24
 Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

să ceară de la Poartă îngăduinţa de a-şi alege propriul domn (a se vedea cazul

domniei lui Gheorghe Ghica, Diaş Alexandru), dar nici aceasta din urmă nu putea
aştepta până ca boierimea să-şi trimită propriile propuneri asupra noului domn
(cazul lui Gheorghe Ghica, Dumitraşcu Cantacuzino, Antonie Ruset).
în acest context, este numit domn al Ţării Moldovei, Antonie Ruset, a
cărui domnie a fost una ştearsă, deşi a domnit trei ani (1675-1678). Izvoarele
istorice narative au consemnat puţine date petrecute în vremea acestui domn grec.
De asemenea, nu ne putem lăuda nici cu un număr impresionant de izvoare
documentare rămase de la această domnie. între evenimentele pe care cronicarii
vremii au considerat să le consemneze, menţionăm numirea lui Miron Costin în
cea mai înaltă dregătorie a ţării, şi anume, de mare logoftt.
Fiind domn credincios, cu frica lui Dumnezeu, Antonie Ruset şi-a marcat
domnia, ca bun gospodar, prin repararea bisericii Sf. Neculai, de lângă poarta de
intrare în curtea domnească, a adus apă făcând o fântână în zidul bisericii amintite,
a împrejmuit biserica cu gard de zid, fapt pe care l-a repetat şi la biserica Sf. Sava,
dar pe care nu l-a isprăvit decât pe jumătate.
De asemenea, izvoarele istorice îl pomenesc pe Antonie Ruset ca
participând, în două rânduri alături de oştile otomane, la luptele acestora cu
polonii pentru cucerirea cetăţii Cehrin şi la primirea marii solii poloneze, conduse
de Jan Ganinski, la Poarta otomană, pentru încheierea păcii de la Zuwama.
Mai mult. Antonie Ruset, pe întreaga sa domnie, s-a remarcat doar ca un
bun executant al ordinelor primite de la demnitarii turci. El nu s-a afirmat ca o
personalitate, în vreo latură a domniei sale, nici în plan intern, cu deosebire faţă de
intrigile dintre grupările boiereşti, dar nici în plan extern. Mai degrabă, politica
externă a Moldovei era condusă de marele logofăt Miron Costin, care era cunoscut
în lumea diplomatică polonă, dar şi în aceea otomană.
Ca filopolon şi şef al grupării boiereşti, care vedea în Polonia principala
forţă care îi putea scăpa în acea perioadă de otomani, Miron Costin mediase, între
hatmanul Jan Sobieski, viitorul rege al Poloniei, o înţelegere, cu marele vizir. în
acelaşi timp, diplomaţia otomană îl aprecia pe învăţatul moldovean ca un redutabil
om politic, încă din vremea lui Dumitraşcu Cantacuzino, când a ştiut să1 evite
pedeapsa vizirului şi a iernării trupelor turceşti în Moldova.
El este unul, dacă nu principalul, dintre cei care au contribuit la mazilirea
lui Antonie Ruset. Despre ceilalţi actori implicaţi, lucrurile sunt clarificate, dacă
avem în vedere pe hatmanul Alexandru Buhuş şi Gheorghe Duca, domnul Ţării
Româneşti.
Despre contribuţia lui Alexandru Buhuş, la mazilirea lui Antonie Ruset s-
au scris până în prezent două articole, unul de către Şt. Meteş, iar celălalt de către
Gabriel Ştrempel. Autorii acestora au scos în evidenţă motivele pe care le-a avut
hatmanul Alexandru Buhuş în detronarea voievodului Antonie Ruset. între
acestea, cel mai semnificativ este schimbarea acestuia din urmă din marea
dregătorie de hatman al Ţării Moldovei.

25
Constantin BURAC

In ce priveşte Gheorghe Duca, informaţiile istorice arată că acesta domnise

deja în două rânduri în Moldova, odată doar şase luni (1665-1666), iar a doua oară
în perioada 1668-1671, fiindu-i mai dragă domnia din Moldova, unde luptele
dintre grupările boiereşti nu erau aşa de intense ca în Ţara Românească şi, mai
ales, din dorinţa de a scăpa de gruparea Cantacuzinilor, în frunte cu Şerban
Cantacuzino, care lucrau la detronarea sa.
Izvoarele istorice narative recunosc, mai mult sau mai puţin, implicarea
marelui cărturar şi om politic, Miron Costin, în mazilirea lui Antonie Ruset. Unii
au încercat, pentru a-1 proteja, să nu-i mai pomenească numele sau chiar să-i
aducă unele argumente care să-i atenueze învinovăţirea, dar nimeni nu-i arată
motivele care au stat la baza atitudinii cronicarului faţă de domnul moldovean.
Ion Neculce arată că, la Poarta otomană, Dumitraşcu Cantacuzino, fost
domn al Moldovei, umbla „să mazâlească pre Antonie - vodă” 20. Cronicarul
spune, de asemenea, că, în perioada cât a durat drumul de întoarcere a lui Antonie
Ruset de la cucerirea cetăţii Cehrin până la Soroca, l-au „pârât o samă de boiari”,
dar în schimbul a „o sută de pungi de bani şi mai bine” vizirul l-a confirmat, spre
surprinderea denigratorilor, în domnie21. Acest lucru este consfinţit şi de Axinte
♦ • • ‘7‘7 5 ^
Uricariul în Cronica paralelă-". Dacă a scăpat de mazilirea vizirului, nu acelaşi
lucru s-a întâmplat cu boierii care au mers la Poarta otomană „de l-au pârât pre
tare la Poartă, cu multe năpăşti”23, care i-a adus mazilirea.
Intre boierii care-1 pârâse la vizir. Ion Neculce îl pomeneşte pe hatmanul
Alexandru Buhuş, apoi pe Miron Costin24. Despre acesta din urmă, Axinte Uricariul
nu vrea să-i dea numele, spunând „treacă-1 condeiu meu”, după care adaugă că „i-au
văzut osânda, perind nevinovat, de alţi domni”25. Autorul „Cronicii paralele” arată,
totodată, că un grup de boieri, format din „Miron logofătul, Dubău visteiemicul,
Costandin postelnicul, Ghioca vtorii logofăt şi alţii”26, se aflau în tabăra vizirului
Cara Mustafa paşa, de lângă Chişinău, cu scopul alegerii noului domn. Despre
numele celor care l-au pârât la înalta Poartă, nu avem nici o ştire.
Aceste informaţii, coroborate cu cele care arată că Antonie Ruset fusese
confirmat în domnie de marele vizir, ne sugerează a desprinde ideea că soarta
mazilirii domnului moldovean fusese pecetluită de mai înainte vreme, încât boierii
moldoveni au fost luaţi prin surprindere de soarta lui Antonie Ruset. Totodată, acest
lucru este dovedit şi de faptul că boierii nu căzuseră de acord asupra numelui
aceluia care urma să le fie domn în locul celui mazilit, „unii trăgea să fie Duca vodă
domnu la Moldova, alţii zicea pe un Ieremia, ce era boiari de ţară; Ghioca logofătul
umbla şi pentru sine, dar foarte pre ascuns, iar la arătare umbla pentru Duca
->0
Ion Neculce, op. cit., p. 251.
21 Ibidem, p. 25 2 - 253.
77 . 1 . .
Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Tării Româneşti şi Ţării Moldovei, p. 142.
-3 Ibidem, p. 256.
24 Ion Neculce, op. cit, p. 257.
Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.
26 Ibidem, p. 142.
26
 Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

97
vodă” . Din informaţiile pe care le deţinem, singuml susţinător al lui Duca vodă
era hatmanul Alexandru Buhuş, în calitate de rudă, dar şi pentru că fusese îndepărtat
din dregătoria de hatman al Moldovei, de către Antonie Ruset şi pe care dorea s-o
recapete. La acesta, s-a adăugat şi marele dregător şi învăţat, Miron Costin, căruia îi
purta o prietenie încă din vremea domniei lui Eustratie Dabija. Constatările, la care
am ajuns, ne permit să deducem că au fost două gmpări boiereşti care au lucrat la
detronarea lui Antonie Ruset, fără ca să se ştie una de alta. Se poate ca acestea să fi
fost conduse, din umbră, de către domnul Ţării Româneşti, Gheorghe Duca, care
ţinea mult să se întoarcă pe scaunul domnesc de la Iaşi, din motivele arătate.
Izvoarele narative conţin şi alte posibile învinuiri, care au dus la
îndepăratarea din domnie a lui Antonie Ruset. Una dintre acestea se referă la o
rudă a sa, anume marele postelnic Alexandru Ramandice care era „grec simăţu,
mândru, nebun, lacom. Trece peste toţii, nu cunoştea pre nime, având trecere şi
cinste la Antonie vodă”28, care pe deasupra îi era sfetnic intim. Cu toate acestea,
Axinte Uricariul arată, în Cronica sa, că şi din rândul moldovenilor „cărei au
cinste şi sint aproapi la domni, au întrecut cu dzece părţi cu răutate şi neomenie pe
Ramandiiu”, mai mult subliniază faptul „că Ramandiiu nice un obiceiu rău n-au
îndemnat pre domnu să facă, nice au făscut”29.
Un alt motiv, care a dus la detronarea lui Antonie Ruset, ar fi acela legat de
fiii domnului, care fiind „dezmerdaţii”, „fără frică înbla prin ţară, cu mulţi ficiori de
mazâli, nebuni, strânşi cu dânşii, de făcea multe giocuri şi beţâi şi nebunii prin
târguri şi prin sate boiareşti, de lua femeile şi fetile oamenilor cu de sâla, de-ş râdea
de dânsăle, ce nu numai a oameni proştii, ce şi a oameni de frunte. Ce, deşi obicie
Antonie -vodă, încă nu le dzice nemic şi nu-i certa cu cuvântul, ca un părinte ce le
era. Şi pentr-acie poate în osândă mai pre urmă Antonie vodă au cădzut”. Axinte
Uricariul adaugă că Alexandru, fiul lui Antonie Ruset, „era călăreţ bun şi curvariu
foarte. ...la băuturi era libovnic şi la alergături de caiu. însă nu pârâia pre nimeni la
tată-său; de nu grăia de bine pre om, iar de rău nu grăia” 30 .
Coroborarea tuturor informaţiilor istorice privitoare la mazilirea domnului
Ţării Moldovei, Antonie Ruset, sugerează că Miron Costin s-a alăturat
demersurilor lui Gheorghe Duca, credem mai mult pentru politica sa filopolonă,
faţă de abţinerea domnului său în promovarea relaţiilor de apropiere de Polonia.
Pe de altă parte, trebuie luate în calcul apropierea şi afecţiunea cronicarului
manifestate faţă de Gheorghe Duca. Acestea mi se par că au fost motivele care
l-au determinat în luarea deciziei pe Miron Costin de a-1 pârî pe Antonie Ruset la
marele vizir. Argumentele care susţin această idee sunt risipite prin diferite
izvoare istorice, pe care le-am adunat şi le-am supus unei critici istorice ştiinţifice,
care m-a condus la această concluzie.

Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.

28
Ibidem, p. 255.
' Ibidem.
1 Axinte Uricariul, op. cit., p. 141.
Constantin BURAC

Un alt aspect pe care trebuie să-l subliniem, se referă la faptul că

detronarea lui Antonie Ruset s-a făcut în pripă. Conspiratorii, dacă le putem spune
aşa, fiind presaţi de timp, au ales totuşi, bine momentul. El coincidea cu
întoarcerea domnului din campania turcilor pentru cucerirea cetăţii Cehrin, unde
participase la porunca vizirului Cara Mustafa paşa. Obiceiul era ca înainte de
întoarcerea domnilor din campaniile turceşti, la care erau obligaţi să participe, în
scaunul de reşedinţă să fie sau nu în domnie, în funcţie de îndeplinirea sarcinilor
încredinţate de înalta Poartă. De data aceasta, confirmarea lui Antonie Ruset
capătă o însemnătate deosebită. Ea se suprapunea cu împlinirea a trei ani de când
acesta fusese uns domn al Ţării Moldovei31. Tăcerea izvoarelor istorice asupra
relaţiilor dintre domn şi grupările boiereşti presupune că, de-a lungul acestei
domnii, nu au fost înregistrate conflicte deosebite între domn şi vreo grupare
boierească din Moldova. Antonie Ruset nu intrase în conflict, fiind filootoman,
nici cu gruparea filopolonă, în frunte cu Miron Costin, adoptând o poziţie de
abţinere. Mai mult, la venirea pe scaunul de la Iaşi, Antonie Ruset i-a încredinţat
cronicarului cea mai înaltă dregătorie din stat, şi anume, de mare logofăt.
Scoaterea din dregătoria de hatman a lui Alexandru Buhuş se pare că nu a
declanşat vreo reacţie din partea acestuia sau a altora care îl susţineau.
De asemenea, nici o ştire istorică nu consemnează, până la sfârşitul
toamnei anului 1678, constituirea vreunei grupări boiereşti potrivnice domnului şi
nici, cel puţin, plângerea vreunui boier la vreun demnitar otoman împotriva celui
care ocupase scaunul domnesc de la Iaşi. Cu toate acestea, încercări de a-1 detrona
pe Antonie Ruset au existat, dar nu din partea propriilor boieri, ci din partea lui
Gheorghe Duca, care era domn al Ţării Româneşti.
Acesta din urmă a căutat să demonstreze Porţii otomane că Antonie Ruset
nu este întru totul fidel acesteia, că nu-şi îndeplineşte în mod corect sarcinile către
înalta Poartă privitor la situaţia de pe frontul confiuntărilor dintre turci şi poloni.
Ocazia s-a ivit atunci când domnul Ţării Româneşti a fost implicat în luptele de la
Zuwarna, din vara lui 1676, la care domnul Ţării Moldovei nu a participat.
Conflictul s-a încheiat, după cum se cunoaşte, printr-o înţelegere. Gheorghe Duca,
profitând de faptul că Antonie Ruset nu avea cunoştinţe amănunţite asupra
rezultatului luptelor, şi-a trimis curierul la sultan pentru a-1 informa asupra acestui
aspect. La plecare, curierul a fost instruit ca să nu-1 informeze corect pe domnul
Moldovei despre noua ipostază apărută la Zuwarna, ci să-i spună că nu ştie nimic
de o lună de zile despre situaţia oastei turceşti, că fusese înfrântă, precum şi să
facă în aşa fel încât să ajungă înaintea seraschierului comandantului turc care a
condus operaţiunile de la Zuwarna. Ajuns la vizir, curierul domnului muntean l-a
informat pe vizir, despre încheierea păcii pe care vizirul KiiprUlii o dorea.

Este perioada când Poarta Otomană încearcă să introducă şi să impună un nou sistem de
domnie, limitând-o la trei ani, cu obligativitatea de a fi confirmată anual, dar şi cu posibilitatea de a fi
reînnoită încă pe o perioadă de aceeaşi durată.
28
 Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

răsplătindu-1 pentru această veste bună cu 200 de pungi de galbeni de aur, după
care l-a trimes la sultan.
între timp, au apărut şi ştirile de la domnul moldovean care spuneau că turcii
au fost înfrânţi. La auzul acestora, vizirul l-a rechemat pe curierul muntean pentru a
vedea care este adevărul. Acesta din urmă i-a spus înaltului demnitar turc cum a fost
instruit, de către domnul Ţării Româneşti, ca să-l denigreze pe Antonie Ruset în faţa
demnitarilor otomani. Indiferent de rezultatul acţiunii, Gheorghe Duca a creat, în
acest fel, asupra lui Antonie Ruset o oarecare suspiciune din partea otomanilor la
care erau foarte sensibili, îndoială privind credibilitatea informaţiilor pe care, acesta
din urmă, le transmitea la Poartă. Se pare că aceste lucruri n-au ajuns la urechile
sultanului, ci au rămas doar la nivelul vizirului, care nu a luat nici o măsură
împotriva domnului Moldovei, care şi-a dat seama de jocul domnului muntean.
Consecinţele acestei întâmplări, provocate de către Gheorghe Duca, n-au produs,
pentru moment, vreo reacţie în sânul boierimii moldovene care să se grupeze
împotriva lui Antonie Ruset. Nici chiar Miron Costin, considerat un apropiat al lui
Gheorghe Duca, n-a schiţat nici cel mai mic gest de opoziţie faţă de Antonie Ruset.
întorcându-ne la mazilirea lui Antonie Ruset, observăm că, în „Cronica
paralelă a Ţării Româneşti şi a Moldovei”, Axinte Uricariul spune că, la
„întoarcerea vizirului” Cara Mustafa paşa de la luptele pentru cucerirea cetătii
Cehrin, „au început unii din boiari a amesteca şi a pârî pe Antonie vodă” ^2.
Denigrarea domnului moldovean de către boieri s-a făcut, zice Axinte Uricariul,
„prin mijlocirea Ducăi vodă şi cu îndemnarea lui” .
La intrarea lui în Moldova, Cara Mustafa paşa a fost întâmpinat, lângă
Chişinău, unde vizirul şi-a stabilit tabăra de odihnă, de către boierii „Miron
logofătul, Dubău vistiernicul, Costandin postelnicul, Ghioca vtori logofăt şi alţii”,
care veniseră cu scopul de a-1 cere ca domn, în locul lui Antonie Ruset, pe
Gheorghe Duca. După spusele aeeluiaşi cronicar, Axinte Uricariul, se pare că
lucrurile erau deja aranjate. Acesta povesteşte că Duca vodă a testat mai dinainte
pe boierii moldoveni dacă îl mai doresc domn al Moldovei. Pentru acest lucru s-a
folosit de postelnicul Antihoie Jora, trimiţându-1 la Gavriliţă hatmanul, pus în
această înaltă dregătorie de către Antonie Ruset, în locul lui Alexandru Buhuş,
căruia îi era nepot de soră, pentru a afla poziţia acestuia. înaltul dregător,
cunoscând poziţia unora dintre marii boieri, probabil şi a lui Miron Costin, şi-a
înclinat nu numai sprijinul său, dar şi al altora.
Informaţiile lui Ion Neculce şi ale lui Axinte Uricariul, contemporani într-
o oarecare măsură cu Miron Costin şi buni cunoscători ai vieţii şi activităţii
acestuia, îl situează pe bătrânul cronicar între boierii care doreau înlăturarea lui
Antonie Ruset. Motivele care l-au îndemnat pe Miron Costin să se alăture celor
care hotărâseră să-l denigreze pe domn la marele vizir nu pot să se rezume numai
la poziţia acestuia faţă de politica rezervată a lui Antonie Ruset faţă de Polonia şi

32 Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.

33 Ibidem, p. 142.
29
Constantin BURAC

nici la legăturile prieteneşti pe care le-a avut cu Gheorghe Duca, care aspira să
revină pe tronul de la Iaşi. Probabil că alte izvoare vor aduce şi alte motive care să
clarifice deplin atitudinea cărturarului faţă de domnul în cauză al Ţării Moldovei.

Prof. univ. dr. Constantin BURAC

30
 Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

Dr. Mircea MĂRAN

Colonizările care au avut loc pe întregul teritoriu al Monarhiei Habsburgice,

în decursul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XlX-lea, au schimbat
harta etnică pe un areal foarte întins, aceste schimbări cuprinzând şi spaţiul etnic
românesc. în cadrul acestor strămutări a populaţiei româneşti, consemnăm şi pe cele
care au dus la stabilirea locuitorilor din alte provincii în Banat. Astfel de mişcări s-
au produs din motive economice, politice şi militare, contribuind ca, pe întreg
cuprinsul Banatului, să apară, pe lângă elementul autohton bănăţean, şi comunităţi
mai mici sau mai mari de români provenind din Transilvania, Crişana, Oltenia şi din
alte ţinuturi. In părţile din extrema vestică a Banatului istoric, găsite azi în cadrul
Provinciei Autonome Voivodina (Republica Serbia), teritoriu cunoscut şi sub
denumirea de Banatul sârbesc, au avut loc colonizări ale populaţiei de origine din
Transilvania (în sensul larg al cuvântului) în mai multe localităţi, atât în cele din
fosta Graniţă Militară, cât şi din afara acesteia. Cauzele acestor strămutări sunt
multiple. Majoritatea au loc prin intervenţia autorităţilor habsburgice, din diferite
motive: ca urmare a desfiinţării graniţei militare de pe Tisa şi Mureş, pentru a se
face loc coloniştilor germani care urmau să fie aduşi în aceste ţinuturi şi, nu în
ultimul rând, în urma înăbuşirii răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, unele familii
de răsculaţi fiind deportate în Banat, la periferia imperiului habsburgic - la Ofcea,
Alibunar şi Sân-Mihai. în unele cazuri, au loc şi migrări sezonice ale păstorilor din
spaţiul carpatic, care ajung până în părţile sud-vestice ale Banatului, în Graniţa
Militară, fiind menţionaţi în numeroase documente ale vremii.
Astfel de colonizări cu populaţie de provenienţă din ţinuturile transilvane,
în sensul larg şi restrâns al acestei noţiuni, au avut loc în următoarele localităţi
găsite azi în cadrul P.A. Voivodina - Banatul sârbesc: lancaid (azi lankov Most),
Clec, Ofcea, Glogoni, labuca, Sefcherin, Ecica, Sân-Mihai (azi Lokve), Alibunar,
Satu Nou (Banatsko Novo Selo), Seleuş, Sărcia (azi Sutjeska), Toracul Mic şi,
desigur, cazuri individuale au fost şi în alte localităţi.
Localitatea cu cea mai omogenă populaţie ardelenească a fost şi a rămas şi
până în zilele noastre lancaidul, în apropiere de oraşul Zrenianin (fostul
Becicherecul Mare). Se pare că, în această localitate, au fost aduşi, de către
autorităţile habsburgice, români din valea Mureşului, în anul 17471, în perioada de
desfiinţare a graniţei militare de pe Tisa şi Mureş. Istoricii sârbi susţin că
stabilirea românilor ardeleni la lancaid a avut loc în anul 1767. Anume, în acest an

Florin Ursulescu, lancov Most lancaid - trecut şi prezent, Novi Sad, 1997, p. 16.
31
Mircea MĂRAN

este consemnată colonizarea românilor de pe Mureş, pe prediu Sărcia veche, pe

vatra fostei localităţi Zoruka, de unde vor fi strămutaţi la câţiva kilometri de acest
loc, unde a luat naştere localitatea actuală Sărcia (Sutjeska). în acelaşi timp,
intenţia autorităţilor a fost de a coloniza alte familii de pe Mureş pe prediul din
apropierea satului Modoş (azi Jasa Tomic), însă din cauza rezistenţei opuse de
locuitorii acestui sat, planul a fost zădărnicit, iar colonizarea acestor familii a avut
loc la Ecica, lancaid şi Oregfal2 (lângă Becicherecul Mare). Conform tradiţiei,
numeroase familii stabilite la lancaid au venit de la Beşenova (de aici numele de
familie Besu), dar şi din alte localităţi3. Este posibil ca Beşenova să fi reprezentat
doar un punct de trecere a familiilor venite din valea Mureşului, fără a fi specificat
din care localităţi. Deci, nu există informaţii precise despre faptul din care
localităţi a venit această populaţie la lancaid.
Slujbele religioase, în noua localitate, le săvârşeau la început preoţii din
localităţile învecinate. în 1761, vine la lancaid preotul Vasile Popoviciu, originar
din Răşinarii Sibiului4. Parohia făcea parte, la început, din episcopia Timişoarei,
pentru ca, în anul 1880, să fie încadrată în Episcopia Aradului. Până în zilele
noastre, locuitorii acestui sat şi-au păstrat elementele specifice ale portului şi
graiului ardelenesc5, localitatea fiind numită de savantul Radu Flora, „un ostrov
ardelenesc în Banat”6. De fapt, atât românii din lancaid, cât şi cei din Toracul Mic
şi Ofcea, se folosesc în viaţa cotidiană de subdialectul crişan, o dovadă a
provenienţei lor din această parte a spaţiului etnic românesc.
Unul dintre faptele care trebuie remarcate, în legătură cu viaţa
confesională a românilor din lancaid, este preluarea confesiunii greco-catolice de
către o parte din enoriaşi, în anul 1892, aceştia fiind afiliaţi la parohia greco-
catolică din Comloş. lancaidul a reprezentat astfel, împreună cu Marcovăţul de
lângă Vârşeţ, unica comunitate românească greco-catolică din Banatul sârbesc. Cu
timpul însă, începând cu perioada interbelică, numărul greco-catolicilor scade în
aşa măsură, încât azi în această localitate nu mai există credincioşi aparţinând
acestei confesiuni. Numărul românilor este şi aici într-o scădere îngrijorătoare,
multe familii stabilindu-se în ultimele decenii la Zrenianin, din motive economice.
Dacă în 1858, au fost înregistraţi 1381 de locuitori, majoritatea români, în 2002
numărul locuitorilor a scăzut la 639, dintre care 384 români.
O altă localitate care ne interesează este Ofcea, găsită la malul Dunării,
vizavi de Belgrad, capitala Serbiei. Localitatea a existat încă în perioada stăpânirii
turceşti a Banatului, iar în secolul al XVIII-lea a fost părăsită de locuitorii săi de mai
multe ori, din cauza condiţiilor deosebit de grele de viaţă, provocate de desele

■ Borislav Jankulov, Pregled kolonizacije Vojvodine u XVIII i XIX veku, Novi Sad Pancevo,
2003, p. 49; Du.san J. Popovic, Srbi u Vojvodini, 2, Novi Sad, 1990, p. 38.
■ F. Ursulescu, op. cit., p. 17.
Florin Ursulescu, Petru Măran, Biserica din lancov Most, Novi Sad, 2001, p. 47.
Mirjana Maluckov, Rumuni u Banatu - Etnoloska monografija, Novi Sad, 1985, p. 39.
Radu Flora, Un ostrov ardelenesc în Banat, Lumina, Vârşeţ, nr. 6-7, 1952, p. 423-433.
32
 Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

inundaţii, de atacurile tâlharilor ş.a. După înăbuşirea răscoalei lui Horia, Cloşca şi
Crişan, la cererea nemeşilor şi în baza unei rezoluţii a împăratului losif II, a început
deportarea familiilor ardelene, care în timpul răscoalei au comis acte de violenţă,
acestea fiind aduse în parte la Ofcea, da şi în alte localităţi. în luna februarie 1786,
au fost trimişi în Banat, 122 de capi de familie, care au fost repartizaţi în zone greu
accesibile, cât mai departe de localităţile de baştină7. Primul grup de fruntaşi ai
răscoalei, sub escortă militară, trecând pe drumul Lugoj-Denta, a ajuns până la Sân-
Mihai. Al doilea grup, venind peste Caransebeş-Vârşeţ, a avut destinaţia Alibunar.
Din sursele contemporane, reiese că, din comitatul Zarand, au fost deportaţi cu
această ocazie, fruntaşi ai răscoalei din 13 sate, din comitatul Hunedoara, din 30 de
sate, iar din Alba - din 17 sate8. Au fost deportaţi şi fiii lui Horia - Ion Nicola şi
Luca, cu toate că nu au comis acte de violenţă. Primul - Ion Nicola, a ajuns
împreună cu soţia sa chiar la Ofcea. Deportările au continuat şi în primăvara
aceluiaşi an, când, în Banat, au fost transferate deja 160 de familii din Transilvania.
Cu toate că împăratul losif II a ordonat, în sfârşit, încetarea deportărilor, se pare că
acestea au continuat şi în perioada următoare, din dorinţa nemeşilor de a se răzbuna
pe răsculaţi. Unii dintre cei deportaţi reuşesc să fugă şi să se înapoieze în Ardeal,
dar sunt prinşi de autorităţi şi întorşi în Banat.
în localitatea Ofcea, concret, în tradiţia orală transmisă în cadrul familiei
poreclită a Iu’ Nicoară, se aminteşte stabilirea a şase familii de răsculaţi deportate
la 1786 din Trasilvania, şi anume: Nicoară, Ursu, Crişan, Ardelean, Dehelean şi
Brăgean9. Familia lui Petru Nicoară a fost adusă forţat la Ofcea, unul dintre fiii
acestuia reuşind totuşi să se înapoieze în Ardeal, iar celălalt fiu, cu numele de
Lăpădat, a rămas la Ofcea, urmaşii acestuia trăind şi azi, în această localitate. In
ceea ce-1 priveşte pe Ion Nicola, fiul lui Horia, se pare că acesta a murit la Ofcea,
fără a lăsa urmaşi10.
Câteva decenii mai târziu, la Ofcea au loc noi colonizări, prin care practic se
întemeiază localitatea, în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai importantă a avut
loc în perioada 1813-1815, când numeroase familii de români din Clec şi
Becicherecul Mare au cerut să treacă în Graniţa Militară, la Ofcea. Autorităţile
habsburgice intenţionau să-i aşeze pe solicitanţi, la Petrovasâla (azi Vladimirovaţ),
unde încă mai existau locuri goale pentru colonizare, în urma înfiinţării acestei
localităţi la 1808, dar, la refuzul familiilor din Clec şi Becicherec de a se aşeza la
Petrovasâla, acestora li s-a permis, în sfârşit, să se stabilească la Ofcea. Şi în
continuare, populaţia trăia în condiţii grele, în special din cauza inundaţiilor dese.
Originea acestor locuitori veniţi la Ofcea din Clec reprezintă la fel o
poveste aparte. Anume, în anul 1767 a avut loc strămutarea românilor din
Kisfalud, Săcălaz şi Sevdin în noile localităţi Clec şi Torac, azi în Banatul sârbesc.

71.D. Suciu, Unitatea poporului român - contribuţii istorice bănăţene. Timişoara, 1980, p. 72.
8 Ibidem.
9 Ilie Baba, Valentin Mic, Ovcea - pagini de istorie culturală şi spirituală, Novi Sad, 2007, p. 9.
I.D. Suciu, op. cit., p. 73.
33
Mircea MĂRAN

Iniţial, cei din Kisfalud şi Sevdin trebuiau să se stabilească la Clec, însă din cauza
neînţelegerilor apărute între cele două comunităţi, sevdinenii au fost mutaţi la
Torac, înfiinţând, de o parte a râului Bega, localitatea Toracul Mic, pe când cei
din Săcălaz s-au stabilit de cealaltă parte a acestui râu, întemeind Toracul Mare".
Locuitorii Clecului, provenind din Kisfalud, după cum am observat, s-u reţinut în
această localitate ceva mai puţin de jumătate de secol, revendicând ulterior ca din
cauza asupririi feudale şi a sărăciei să treacă la Ofcea. Atât la Toracul Mic, cât şi
la Clec (unde, azi, trăieşte un număr foarte mic de români - 73, conform
recensământului din 2002) şi Ofcea, populaţia băştinaşă foloseşte, şi azi, graiurile
ardelene, care aparţin subdialectului crişan.
Locuitorii Ofcei duceau o viaţă foarte grea, în special din cauza
revărsărilor apelor Dunării şi a Timişului. Condiţiile pentru dezvoltarea
agriculturii nu erau favorabile, astfel că locuitorii se ocupau mai mult cu pescuitul,
vânatul, oieritul şi împletitul coşurilor. De aceea, de o deosebită importanţă a fost
ridicarea digului de apărare împotriva inundaţiilor, în anul 1934, prin care s-a
oprit în sfârşit revărsarea apelor în apropierea acestei localităţi. Acest moment a
reprezentat o cotitură în viaţa Ofcei, pentru că se creează condiţii favorabile ca
locuitorii să înceapă să se ocupe cu succes cu agricultura şi legumicultura. După
Al Doilea Război Mondial, localitatea Ofcea este încadrată din punct de vedere
administrativ în teritoriul Belgradului, capitala ţării. Aceasta a înlesnit o
dezvoltare economică rapidă a localităţii în ultimele decenii. Numărul locuitorilor
români este, şi la Ofcea, în descreştere (de la 1413 în 1880, la 705 în 2002). In
Jumătatea a doua a secolului al XX-lea şi la începutul secolului nostru, este de
menţionat activitatea culturală deosebit de bogată, al cărei promotor principal este
Societatea cultural-artistică „Steaua”, deţinătoare a numeroaselor premii şi
menţiuni, atât în ţară, cât şi în străinătate şi păstrătoare a datinilor străbune.
La Glogoni, localitate din apropierea oraşului Panciova, în Banatul de Sud,
în anul 1781, se stabilesc românii veniţi din Sângeorgiul de Bega (Szentgydrgy, azi
Stiăte), din apropierea Becicherecului Mare. Şi această populaţie vine tot din
ţinutul Mureşului, stabilindu-se în Sângeorgiul de Bega, în anul 1774, dar după ce
satul a fost cumpărat de nobilul Kiss Izsăk, românii au cerut să se stabilească în
Graniţa Militară, astfel că au fost mutaţi în localitatea Glogoni, dar şi la Ofcea,
labuca şi Omoliţa. In aceeaşi perioadă, a avut loc şi colonizarea românilor în
localitatea învecinată Sefcherin, în care elementul românesc, de-a lungul deceniilor
care au urmat, s-a sârbizat. Despre prezenţa românilor în această localitate, azi, mai
vorbesc doar numele de familii ca: Ursu, Crişan, Măceş, Drăgoi, Roşu, Cucu, Coteţ,
şi numele străzii în care au trăit - „Vlaski sor” (Strada valahă)12. Această populaţie
românească, azi asimilată, îşi are şi ea origini ardelene. Anume, în hotarul
Sefcherinului se amintesc, încă la 1769, păstorii români veniţi din Ardeal, iar în

11 B. Jankulov, op. cit., p. 48-49.

i: Ilie Baba. Glogoni - pagini de istorie adtiirală. Zrenianin. 2009. p. 25.
34
 Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

1794, are loc colonizarea românilor din Răşinari, care s-au stabilit şi în alte localităţi
din jurul Panciovei - la Glogoni, labuca şi Ofcea13.
La Glogoni, majoritatea locuitorilor o formau germanii, astfel că în anul
1869, din numărul total de 2773 de locuitori, doar 751 erau români. După Cel De-al
Doilea Război Mondial, ca urmare a represiunilor comuniste, germanii au părăsit
localitatea, în locul lor fiind colonizaţi sârbi şi macedoneni. Numărul românilor
scade în continuare, ca urmare a asimilării şi a natalităţii mici, astfel că la
recensământul din 2002, au fost înregistraţi doar 156 de români, din numărul total
de 3281 de locuitori. Numărul mic de copii reprezintă şi cauza principală a
desfiinţării claselor cu limba de predare română în şcoala din localitate, în anul
1963. Totuşi, spiritualitatea românească în această localitate este încă vie, atât prin
existenţa parohiei ortodoxe române, cât şi prin activitatea Societăţii cultural-artistice
„Veselia”, participantă la numeroase manifestări cultural-muzicale cu caracter
românesc.
In localitatea vecină labuca, populaţia românească era dintotdeauna
numeric inferioară faţă de alte etnii, decât cea din Glogoni. Şi la labuca, românii
convieţuiau cu germanii până la sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, care
au fost, după aceea, înlocuiţi cu sârbi şi macedoneni. Cel mai mare număr de
români a fost înregistrat în anul 1900 (438 de persoane), pentru ca în 2002,
numărul românilor să fie de doar 79 de persoane, comunitatea fiind, prin urmare,
pe cale de dispariţie. Din punct de vedere confesional, românii ortodocşi din
labuca sunt afiliaţi la parohia din Glogoni.
In 1765, este consemnată şi colonizarea românilor din Ardeal şi Banatul
răsăritean în oraşul Panciova, centru de district pe atunci, unde şi-au înfiinţat
strada lor14. Prezenţa într-un număr mai mic a acestei populaţii la Panciova încă în
conscripţia din 1764, deci înainte de colonizările amintite, este confirmată şi de
numele de familii, precum Erdeljan (mai multe familii), Morişan, posibil şi Bucur.
Astfel de nume sunt şi mai numeroase în conscripţia din 179515.
După cum am mai afirmat, populaţia românească de origine din Transil­
vania s-a stabilit, într-un număr mai mic, şi în alte localităţi din Banatul sârbesc.
Astfel, în numeroase localităţi consemnăm nume de familie de provenienţă
ardelenească, precum: Ardelean (cu varianta întâlnită la populaţia sârbească din
zonă - Erdeljan, Erdeljanov, Edreljanovic), Baba (după localitatea cu acelaşi
nume din Transilvania), Bercea (localitate în Transilvania), Buia (membrii acestei
familii din Seleuş susţin că îşi trag originea din localitatea Buia, judeţul Sibiu),
Mureşan (după râul Mureş), Bârţan (după localitatea Bârsa), Brădean (din
localitatea Brad, judeţul Hunedoara), Bugilan (sau Budilan, din satul Budila,
judeţul Braşov), Burdan (din Burda, judeţul Bihor), Condan (din Cund, judeţul
Mureş), Copoşan (din Copşa, judeţul Sibiu), Domoşlean (din Domoşu, judeţul

13 Mircea Măran, Românii dn Voivodina, Zrenianin, 2009, p. 249.

N Sreta Pecinjacki, Pancevacki distrikt 1717-1773, Novi Sad, 1985, p. 227-228.
15 Dusan Popovic, Srbi u Banatu do kraja XVIII veka, Beograd, 1955, p. 357-367.
35
Mircea MĂRAN

Cluj), Ghizeşan (din Ghijasa, judeţul Braşov), Medveşan (din Medveş, judeţul
Alba), Mogoşan (din Mogoş, judeţul Alba), Mohan (din Mohu, judeţul Sibiu),
Mândrea sau Mundrean, (din Mândra, judeţul Sibiu), Ocolişan (din Ocoliş, judeţul
Hunedoara), Oţan (din Oţeni, judeţul Harghita), Plăişanu (din Plăieşii de Jos,
judeţul Harghita), Prodan (sunt mai multe localităţi în România care poartă acest
nume), Rodean (din Rod, judeţul Sibiu), Roşian (sunt mai multe localităţi Roşia
din Transilvania), Rujan (din Ruja, judeţul Sibiu), Sebeşan (din Sebeş), Selejan
(din Sălaj), Surdan (din localitatea Surda, judeţul Mureş) şi multe altele16.
Cazuri individuale de stabilire a familiilor de ardeleni în localităţile Bana­
tului sârbesc au fost consemnate şi mai târziu, în perioada dualismului austro-
ungar, în special a celor care au primit un post de muncă - de preot, învăţător,
medic, avocat. Amintim doar câteva cazuri: preoţii Constantin Dimian (originar
din Breţcu) şi Ştefan Şperchez (originar din Zămeşti), stabiliţi în 1908, la
Petrovasâla, dr. Alexandru Andressi (originar din Sângeorz-Băi), medic la
Petrovasâla, Teodor Petrişor, învăţător la Alibunar (originar din Sân-Paul, judeţul
Cluj), Petru Stoica, învăţător şi director de bancă la Satu Nou (originar din
Ormindea, judeţul Hunedoara)17, Serafim Berariu, preot la Satu Nou (originar din
Vulcez, judeţul Hunedoara), dr. Ludovic Mehes, avocat la Vârşeţ (originar din
Ardusat, comitatul Sătmarului) şi alţii.

Mircea Samoilă, Viaţa numelui - carte despre numele de familii a românilor din Voivodina,
Seleuş, 2002.
17 Mircea Măran, Personalităţi ardelene în localităţile Banatului Sârbesc - Some personalities,
originating from Transylvania, in the settlements ofSerbian Banat, în „Angvstia”, Sf. Gheorghe, nr.
5/201 l,p. 49-56.
36
 Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

Harta
SANATULui SÂ^BeSO LOCALITĂŢIJ_£ Din feAnaT.U u
IUG05L(5i'y CU,LOCUlTDtL
roma UI

;s£i4«Eni y'

/TX
SlITIfSCA / S \
------------------ - \ V .
\ 'f'
VA 4-

^UÎDIU *^1 I ./"N.,

^ BARLte'i 1 ^AMUHfc ^
a'lrf 1 I / ,rV
Locve, i i macdVaK
; "n i /' j«EDbT&S •1'L i
«fciifi
5£Uli5 * >/ : MlCA
tAal jr
•I1V ' •Macii
\ AV,t&UUAR >r 1 . silci'Ţ-A J
>18 VLAtC0y\Ai / I»6UU<W
tO/ . .
’iiisîiruf
\
‘^,T^80ţ 'i
«yUpiMlţOVAT
•I 5ATU NOU-'7 \ v'o(^piVfrcf‘
G1.0G0H1,\ 04r 1
S7T>A1/^r / -Ls.,.
lAEUCA';
BKESAŢ V/ K
/ / OOUOĂYt \ ^iiACaVt'4
/
°VC£A ro • M^AţAMOPoiO ®l^P6EUATy ^

• oai&iATa

OMOUTA \covm

Harta Banatului sârbesc, cu localităţile în care trăiesc români

Bariţe - Sân lanăş

Begheiţi -Torac
Locve - Sân Mihai
Sutiesca - Sărcia
Vladimirovat - Petrovasâla

37
Mircea MĂRAN

m'7 ''te
wjţ-i

"{'"S««£
' 1 ■■«

Dr. Mircea MĂRAN

38
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei.

Două studii ale regretatului arhivist Alexandru-Florinel
Duţă (1946-2009)
Dr. Adrian POHREB

Prezentul articol îşi propune să readucă în atenţia publicului, două studii

referitoare la istoria Transilvaniei, aparţinând regretatului şi distinsului nostru
coleg, Alexandru-Florinel Duţă, care, începând cu anul 1970 şi până la stingerea
din viaţă, în anul 2009, a profesat ca specialist în cadrul Arhivelor gălăţene.
Scurtă notă biografică. S-a născut la 14 mai 1946, în localitatea Calafat,
judeţul Dolj, din părinţi Gheorghe, ofiţer de carieră, şi Agripina, cadru didactic.
Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii „Alexandru
loan Cuza” Iaşi, promoţia 1969, a obţinut media 10 la examenul de licenţă.
La data de 1 august 1969, este angajat ca arhivist stagiar în cadrul
Arhivelor Statului, Filiala Vrancea, unde, încă de la început, a manifestat
preocupări, luând ca exemplu filialele Galaţi şi Brăila, pe linia popularizării la
instituţii şi întreprinderi a instrucţiunilor privind activitatea arhivistică, instruirii
arhivarilor şi secretarilor de judeţ, a gestionării fondurilor parohiale, subliniind
totodată necesitatea înfiinţării unei săli de studiu.
După efectuarea stagiului militar în anul 1970, care a avut ca finalitate
absolvirea Şcolii militare de ofiţeri de rezervă, îl regăsim ca angajat al Arhivelor
Statului, Filiala Galaţi.
La 1 iunie 1990, este promovat, conform Ordinului Ministmlui de Interne, în
funcţia de şef de filială, înlocuindu-1 pe dl. Cezar Bejan, funcţie pe care o deţine până
la data de 15 februarie 1998, când este înlocuit de dna prof Mariana Bujoreanu.
Dl. Duţă Alexandru a manifestat, în mod constant, preocuparea de punere‘în
valoare ştiinţifică a datelor şi informaţiilor din fondurile de arhivă, deţinute de
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale. în studiile şi comunicările ştiinţifice.
Domnia Sa a abordat teme privind evenimente şi personalităţi, nu numai ale istoriei
locale şi naţionale, ci şi internaţionale. Dintre articolele şi studiile dedicate istoriei
internaţionale, se disting în mod evident, cele referitoare la activitatea Comisiei
Europene a Dunării (1856-1949) şi Comisiei Mixte a Prutului (1866-1919). în
perioada 1990-1995, a fost un constant colaborator al revistei editată de Inspectoratul
de Poliţie Judeţean Galaţi - „Poliţia în acţiune” - unde a publicat mai multe articole
referitoare la activitatea acestei instituţii în perioada interbelică, al revistei
, JDanubius”, editată de Muzeul de Istorie Galaţi şi al cotidianului, Jurnalul de Galaţi”,
acesta din urmă găzduind mai multe articole referitoare la activitatea social-

39
Adrian POHRIB

economică şi culturală a oraşului Galaţi. In mod evident, dovadă a recunoaşterii

meritelor profesionale, o parte dintre articole şi studii le regăsim în paginile „Revistei
Arhivelor” şi în „Acta Bacoviensis. Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău”.
Remarcăm, de asemenea, contribuţia deosebită în editarea unor lucrări de o
deosebită ţinută ştiinţifică cum ar fi: Tezaur documentar gălăţean (coautori Cezar
Bejan, Stelian lordache. Viorica Solomon, Bucureşti, 1988, 445 p.). Tratate,
convenţii şi alte documente referitoare la regimul navigaţiei pe Dunărea Maritimă,
(coautor Ştefan Stanciu, ediţia a Il-a, Galaţi, 2009, 447 p.) sau în punerea la
dispoziţia pasionaţilor de istorie a unor instrumente de cercetare ştiinţifică
impecabile - ne referim la Inventarul arhivistic al Comisiei Europene a Dunării
(1856-1949) (coautori Cezar Bejan, Stelian lordache. Viorica Solomon),
Bucureşti, 1987, 250 p.), dar şi la alte numeroase inventare arhivistice care, deşi
nu au fost publicate, reprezintă adevărate monumente ale profesionalismului
pentru generaţiile actuale şi viitoare de arhivişti.
O succintă trecere în revistă a activităţii ştiinţifice, a studiilor, articolelor şi
comunicărilor susţinute în decursul anilor la sesiunile ştiinţifice constituie un
tablou mai mult decât grăitor, substituindu-se oricăror cuvinte elogiatoare la
adresa autorului1.
La 16 aprilie 2009, în urma unei boli care l-a lovit fulgerător, dl. Duţă
Alexandru s-a stins din viaţă.
Revenind la scopul iniţial declarat, dăm curs celor două studii aparţinând
distinsului nostru coleg.

Documente de la Arhivele Statului Galaţi, referitoare

la istoria Transilvaniei (1691-1964)"

Documentele pe care le prezentăm se află grupate în colecţiile de

documente, manuscrise şi hărţi ale Filialei Arhivelor Statului Galaţi.
In colecţia „Documente”, se găsesc un număr total de 255 de documente
din perioada anilor 1804-1840, scrisori ale unor negustori greci din Braşov,
expediate din Braşov, Sibiu, Sâmbăta de Sus, Bucureşti, Pesta, Viena, Triest,
referitoare în special la comerţ, preţuri, împrumuturi, cursul monedelor, falimente
şi alte operaţiuni financiare.
Lfn număr de 1703 din aceste documente sunt scrise în limba greacă, iar 85
în limba turcă, dar cu alfabetul grec4. Acestea din urmă, toate documente originale.

Pentru mai multe date şi informaţii referitoare la activitatea ştiinţifică desfăşurată vezi In
Memoriani. Alexandru - Florinei Du(â (1946-2009), în „Acta Bacoviensa. Anuarul Arhivelor
Naţionale Bacău”, voi. IV, 2009, p. 48.^-498.
■ Studiul a fost prezentat cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Statului din
Cluj, în cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice desfăşurate în perioada 18-20 octombrie 1995, vezi
arhiva proprie a Serviciului Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, dos. 20/1995, f 104-111.
3 Arhivele Statului Galaţi, colecţia „Documente”, pachetul XXII, documentele 1-40 şi pachetul
XXVI, documentele 1-129.
40
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

au fost inventariate cu sprijinul studenţilor de la Facultatea de Arhivistică care au

efectuat practica la Galaţi.
Principalii autori ai acestei corespondenţe sunt negustorii greci Dimitrie
Panaiot Enghiurli, fratele său, Chiriţă Panaiot şi Dimitrie N. Cervenovodali din
Braşov. Aceştia corespondează între ei, dar şi cu comercianţi români sau de alte
naţionalităţi ca: Lazăr Hagi Atanasiu şi Lazăr Calenderoglu din Bucureşti, loan
lazigi din Triest, Mihalache Zaha din Braşov, Panache Gheorghiu, Minas Zotu,
Mirică Flutureanu, Hagi Constantin Popp (acesta din urmă din Viena), Emanoil
loan Nichifor din Iaşi şi cu unele firme comerciale ca: „Goiciu loan Toscoglu et
Co.” şi „Fraţii Bacaloglu” din Viena şi „Rizu Dormuşi şi Fii” din Pesta.
Corespondenţa are, aşa cum arătam mai sus, un caracter preponderent
comercial şi financiar.
Astfel, la 30 octombrie 1822, Lazăr Hagi Atanasiu îi scria lui Dimitrie
Panaiot cu privire la cumpărarea unor fesuri din Viena şi Constantinopol şi preţul
acestora5, iar la 8 şi 22 noiembrie despre vânzarea de ceară pentru lumânări6,
lanache Gakin îl informează, la 10 mai 1824, pe Dimitrie Panaiot despre preţul
zahărului, cafelei şi pieilor din Bucureşti7. Tot din Bucureşti, la 30 noiembrie
1824, Spiru Millu îi solicită lui Dimitrieg Panaiot 300 florini de argint pentru plata
vămii pentru lâna adusă din Basarabia . La 11 iunie 1830, acelaşi Sipru Millu îi
scrie lui D. Panaiot că va merge la Focşani să negocieze cereale şi alte mărfuri, în
special piei, care lipsesc în Italia şi despre preţul lânii la Bucureşti9. Două scrisori
ale lui Lazăr Calenderoglu din Bucureşti, din 1830, către D. Panaiot se referă la
cumpărarea de piei şi ceară de la Ismail şi Chişinău, pentru a fi vândute la
Constantinopol10 şi despre comerţul cu cereale la Braşov şi Constantinopol,
creşterea preţului acestora în Moldova şi Basarabia, intenţia sa de a aduce mărfuri
franţuzeşti şi englezeşti, care sunt căutate la Bucureşti".
Despre abundenţa de bumbac pe pieţele Braşovului şi Orşovei îi scrie
Dimitrie Cervenovodali din Braşov lui Chiriţă Panaiot la Sibiu, la 1 iulie 181 ll_.
Tot Chiriţă Panaiot este informat de partenerii săi de afaceri, Gheorghe Nicolae
Bacalul şi Nicola Gigira, asupra comerţului cu zahăr şi orez la Sibiu în 181413.
Hagi Constantin Popp, în 1817, îi scrie lui Chiriţă Panaiot despre
abundenţa de piele pe piaţa Sibiului14. Din Sâmbăta de Sus, în 1818, Minas Zota îi

4 tbidem, pachetul XXVII, documentele 1-85.

5 Ihideni, pachetul XXII, documentul 1.
6 Ibidem, documentele 4, 6, 8.
7 Ibidem, documentul !7.
8 Ibidem, documentul 19.
0 Ibidem, documentul 27.
10 Ibidem , documentul 29.
11 Ibidem , documentul 34.
12 Ibidem pachetul XXVI, documentul 1.
11 Ibidem documentele 7, 8.
14 Ibidem , documentele 22, 27.
41
Adrian POHREB

expediază lui Chiriţă Panaiot, cinci scrisori în legătură cu comercializarea grâului

la Braşov, Cluj şi în Ungaria15. Negustorul român, lacob Moşu din Braşov îi
trimite spre vânzare, lui Lazăr Hagi Atanasiu, la Bucureşti, în februarie 1822, mai
multe baloturi cu blănuri16. La 13 martie 1831, Lazăr Calenderoglu scrie, din
Bucureşti, lui Dimitrie Panaiot, la Braşov, despre piaţa pentru lână şi vite la
Galaţi17, iar la 9 mai, despre fierul englezesc care îl are la Galaţi şi intenţia sa de a
cumpăra un loc pentru casă şi prăvălie la Brăila18. în acelaşi an, alte cinci scrisori
cu acelaşi emitent şi destinatar tratează despre comerţul cu fier, bumbac, piei,
ceară la Bucureşti şi Ismail19.
Un intens schimb de scrisori are loc în anii 1814-1817, între negustorii din
Sibiu, Braşov şi Viena, cu privire la cursul monedelor - florini, taleri, galbeni - în
aceste oraşe şi la Lipsea20.
Trei scrisori din 1822, trimise de Lazăr Hagi Atanasiu din Bucureşti lui
Dimitrie Panaiot la Braşov, îl informează pe acesta despre lipsa talerilor împărăteşti
şi a sfanţerilor, despre zvonurile în legătură cu scăderea generală a cursului
monedelor şi perturbările produse pe piaţă, la schimbarea cursurilor21. Alte trei
scrisori din 1830 ale lui Lazăr Calenderoglu către D. Panaiot se referă la lipsa de
credite la Viena şi falimentele care se produc acolo-". Ar mai fi de menţionat
bilanţul pentru perioada 9 februarie - 24 octombrie 1816 a negustorului braşovean
Chriţă Panaiot, încheiat cu un sold de 128 florini şi un debit de 22.848 florini23.
Tot în această colecţie, se află şi alte două documente despre Transilvania:
primul, în ordine cronologică, este un imprimat tipărit, în limba germană, cuprin­
zând lista membrilor Casei de Economii din Braşov şi bilanţul acestei bănci din
Transilvania pe anul 184024. Al doilea este o scrisoare din 20 septembrie 1849, a lui
Avram lancu, prin care certifică că Teodor Borcănescu din Ţara Românească a stat
în Munţii Apuseni, din iama anului 1848 şi până la data scrisorii, participând
probabil la revoluţia românilor din Transilvania25.
In colecţia „Hărţi” sunt inventariate un număr de 93 de hărţi care cuprind,
integral sau parţial, reprezentarea geografică a Transilvaniei. Opt dintre acestea
sunt hărţi medievale din anii 1691-1766, imprimate la Paris, Niimberg, Viena şi
Amsterdam, în limbile latină şi franceză26. O menţiune specială merită o hartă

5 Ibidem, documentele 37-38.

16 Ibidem, documentele 77, 78.
17 Ibidem, documentul 105.
Ibidem, documentul 108.
19documentele 117-119, 121, 123.
20 Ibidem, documentele 7, 10, 13, 23-27.
21 Ibidem, pachetul XXII, documentele 5, 7, 10.
22 Ibidem, documentele 37, 38 şi pachetul XXVI, documentul 98.
23 Ibidem, pachetul XXVI, documentul 18.
27 Ibidem, documentul 130.
25 Ibidem, pachetul XXIX, documentul 41.
20 Idem, colecţia „Hărţi medievale”, nr. 1 -4, 6-9.
42
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

anonimă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, care prezintă cursul Dunării
de la Viena la vărsarea Oltului, cu indicarea oraşelor şi a cetăţilor creştine şi
otomane şi pe care sunt înscrise date despre bătăliile |)urtate de lancu de
Hunedoara, unguri şi austrieci cu turcii în secolele XV-XVII"7.
Alte 85 hărţi modeme, editate între anii 1916-1940, militare şi turistice,
cuprind întreg teritoriul Transilvaniei; o parte din ele înfăţişează desfăşurarea
operaţiunilor armatei române în Transilvania, în perioada august - septembrie 191628.
Un document cu caracter, cu adevărat, enciclopedic îl constituie harta admi­
nistrativă a României, întocmită de generalul Constantin Teodorescu şi editată la
Braşov în 1939, care indică apele navigabile, drumurile, căile ferate, amplasarea
fabricilor, monumentelor istorice şi arheologice, podurilor, staţiunilor balneare, tu­
nelurilor, gărilor, minelor de cărbune, sare, aur şi fier, sondelor de petrol, incluzând
şi hărţile municipiilor, printre care Arad, Oradea, Cluj, Tg. Mureş şi Braşov29.
în colecţia „Manuscrise”, se păstrează un număr de şapte asemenea docu­
mente referitoare la Transilvania, donate de învăţătorul Ion Lefterescu, originar
din comuna Corod, judeţul Galaţi, care a funcţionat, în perioada anilor 1957-1964,
ca şef al staţiei meteorologice Tg. Secuiesc. Patm dintre aceste manuscrise sunt
copii, iar trei sunt originale, redactate de donator. Originalele sunt o culegere de
cuvinte, în special toponime şi onomastice, de origine românească, culese din
dialectul secuilor din raionul Tg. Secuiesc30, un caiet cuprinzând note şi date
pentm o monografie a aşezărilor româneşti din acelaşi raion31, ambele datate 1957
şi manuscrisul unei lucrări, datat 1958 şi rămasă nepublicată, intitulată
„Raporturile românilor şi maghiarilor din secuime cu Ţările Române, în trecut şi
astăzi” ". Cităm, în continuare, un pasaj deosebit de interesant dm această lucrare.
„Simpatia secuilor faţă de români se explică, după izvoarele şi tradiţiile
păstrate între secuii din Tg. Secuiesc şi Ciuc, prin faptul că substratul de bază
numeric, din valea Pârâului Negru până la Braşov, erau românii. Există printre
locuitorii de aici o vie tradiţie asupra legăturilor cu Moldova şi Muntenia,
reflectată în datini, obiceiuri, tradiţii. Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru
Rareş, nu şi-ar fi găsit un sprijin serios în Ţara Bârsei, dacă populaţia de aici nu ar
fi simpatizat cu românii de peste Carpaţi, fiindcă ei înşişi erau români. Mihai
Viteazul a avut în Kezni - Cernatu, Sânzeni, Turea, centrul său de subzistenţă şi
ajutor în ostaşi, când a trecut prin pasul Oituzului, în Moldova, pentru a goni pe
leremia Movilă, în 1600”33.

Ibidem, nr. 4.
28 Idem, colecţia „Hărţi moderne”, nr. 97, 109, 111-113, 115-118, 121, 124, 128, 130-134, 138-
140, 143-182, 220, 221,229-231, 241, 243, 244, 263-268, 270-272, 297, 301-305, 318.
Ibidem, nr. 404.
Idem, colecţia ,Manuscrise”, nr. 14
Ibidem, nr. 15.
n Ibidem, nr. 16.
1 Ibidem, f. 20.
43
Adrian POHRIB

Manuscrisele-copii sunt reprezentate de două caiete, cuprinzând monografia

intitulată „Istoricul parohiei române ortodoxe din comuna Covasna, compus pe baza
datelor găsite în arhiva parohială de aici, de preotul local F. Tecuşan, în 1928”34.
Un alt caiet, scris în anul 1964, cuprinde transcrieri ale unor documente
din anii 1823-1891, din arhivele parohiilor ortodoxe din Cernatul de Jos şi Turia,
în limbile română şi maghiară, copiile însemnărilor de pe cărţile de rit ortodox ale
bisericilor din Gemătul de Jos, Zagon, Ojdula, Mărtinuş şi un istoric al acesteia
din urmă35. Cităm din acest document două pasaje deosebit de interesante:
„Ion Popescu, bun gospodar, a fost mai bine de 10 ani primar şi a avut o
moarte tragică de mâna celor care i-a ajutat. In 1940, la venirea ungurilor, a fost
avertizat să fugă. Dar, neştiindu-se urât, a stat în sat. O ceată de unguri l-au găsit
în pod, unde se ascunsese, şi aruncat cu capul în jos, sfârşindu-şi astfel viaţa”3 .
„Afirmaţia că românii ar fi venit de aiurea este o născocire tendenţioasă,
întrucât este dovedit că, în toate aşezările cu populaţie mixtă de români şi unguri,
ungurii ocupă văile largi şi intrările defileurilor, în timp ce populaţia românească
este strânsă şi împinsă pe înălţimi şi în fundul scobiturilor văilor, în locuri proaste
şi inaccesibile... Dar cine doreşte să ocupe locurile cele mai proaste? A susţine
această ipoteză este echivalent cu a admite curgerea apei de la vale la deal”37.
Ultimul manuscris la care ne referim conţine rapoarte şi procese-verbale ale
Protopopiatului ortodox al Oituzului, din anii 1921-193938, un „registm istoric” al
oraşului Tş. Secuiesc, întocmit de secretarul Primăriei, Romulus Cosma, datat 6
iunie 193939, cuprinzând şapte capitole (date istorice asupra înfiinţării, dezvoltării şi
administraţiei oraşului, populaţia, bisericile, învăţământul, cultura, instituţiile
sanitare, salubritatea), condica parohială a bisericii ortodoxe din Tg. Secuiesc din
1925, cu o notă a lui Ion Lefterescu, făcută la 9 august 195840, o situaţie a mişcării
românilor din acest oraş în perioada 1954-1962 şi un raport datat 25 iunie 1959,
referitor la folosirea resurselor naturale ale raionului Tg. Secuiesc42.
în concluzie, putem afirma că documentele prezentate, majoritatea inedite
(cu excepţia hărţilor), acoperă un interval cronologic destul de întins - mai precis
273 de ani şi se referă, în special, la Braşov şi zona Tg. Secuiesc, iar cele
cartografice, la întreaga Transilvanie.
Fotocopii:
Foto 1. 1822 decembrie 25, Bucureşti. Scrisoarea trimisă de Lazăr Hagi
Atanasiu lui Dimitrie Panaiot Enghiurli la Braşov îl informează pe acesta despre

Ibidem, nr. 11, 13.

1 Ibidem, nr. 4.
’ Ibidem, f. 56.
’ Ibidem, f. 57.
1 Ibidem, nr. 9, f. 2-46.
1 Ibidem, f. Al-61.
1 Ibidem, f. 69-78.
Ibidem, {. 79-80.
.12
Ibidem, f. 82-85.
44
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

lipsa talerilor împărăteşti şi a sfanţerilor, zvonurile în legătură cu scăderea generală

a cursului monedelor, perturbările produse pe piaţă la schimbarea cursurilor.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Documente”,
pachetul XXII, documentul 10, original, filigran, 17/24 cm.
Foto 2. 1849 septembrie 20, Câmpeni. Scrisoare a lui Avram lancu, prin
care certifică că Teodor Borcănescu, din Ţara Românească, a stat în Munţii
Apuseni din iarna anului 1848 şi până la data scrisorii, participând probabil la
revoluţia românilor din Transilvania.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Documente”,
pachetul XXIX, documentul 41, original, sigiliu roşu din ceară, 24/23 cm.
Foto 3. „A doua jumătate a secolului al XVII-lea”, Amsterdam... Hartă
întocmită de Nicolaus Visscher, care prezintă cursul Dunării de la Viena la
vărsarea Oltului, cu indicarea oraşelor şi a cetăţilor creştine şi otomane şi pe care
sunt înscrise date despre bătăliile purtate de lancu de Hunedoara, unguri şi
austrieci cu turcii în secolele XV-XVII.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Hărţi
medievale”, nr. 4, original, limba latină, 36/53 cm.
Foto 4. „A doua jumătate a secolul al XVII-lea”, Amsterdam. Harta
cursului inferior al Dunării, de la Belgrad la vărsare, şi a ţărilor şi provinciilor
învecinate, întocmită de Nicolaus Visscher.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Hărţi
medievale”, nr. 9, original, limba latină, 51/61 cm.

Date preliminare despre refugiaţii din Transilvania de Nord,

stabiliţi în sud-estul României în anii 1940-1944^^

Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care partea de nord a

Transilvaniei, având 43.492 km. şi 2.667.000 locuitori, în majoritate români, a
fost luată României şi cedată Ungariei, a determinat şi un val de refugiaţi din
teritoriul cedat către diverse zone şi localităţi din România.
Fenomenul poate şi trebuie considerat în cadrul mai larg al masivelor
mişcări şi dislocări de populaţie din întreaga Europă, de la Atlantic la Volga,
produs direct al celui de al Doilea Război Mondial.
O parte din refugiaţii din Transilvania de Nord s-au îndreptat şi spre sud-
estul României, stabilindu-se în special în localităţile urbane, dar şi rurale.
în prezenta lucrare sunt expuse o serie de date preliminare, extrase din
documente din fondurile arhivistice ale Inspectoratului Regional de Poliţie Galaţi
(care avea în subordinea sa poliţiile din judeţele Covrului, Tecuci, Tutova, Putna,
Buzău şi Râmnicu-Sărat) şi prefecturilor Covrului şi Tecuci.
în luna aprilie 1941, birourile de siguranţă din cadrul poliţiilor subordonate
Inspectoratului Regional de Poliţie Galaţi, la solicitarea acestuia, au întocmit şi

1 Ai ticolul a fost publicat în revista „Angvstia”, voi. 11,2007, p. 269-274.

45
Adrian POHRIB

înaintat tabele nominale privind refugiaţii din teritoriile cedate, stabiliţi în raza de
competenţă a acestora.
Centralizarea şi analiza acestora ne furnizează o serie de informaţii rele­
vante, cu caracter istoric şi sociologic, despre vârsta, sexul, profesiile şi meseriile
şi localităţile şi zonele din Transilvania de Nord de unde proveneau refugiaţii, cu
menţiunea că datele sunt parţiale, în sensul că, în aceste tabele, cu unele excepţii,
nu sunt înscrişi decât capii de familie, dar nu şi soţiile şi copiii acestora.
în aprilie 1941, sunt recenzaţi la Galaţi 70 de refugiaţi44, din care 63 erau
bărbaţi şi şapte femei, la Buzău 19 (16 bărbaţi şi trei femei)43', în judeţul Putna 87
(65 bărbaţi şi 22 femei)46, la Râmnicu-Sărat 216 (168 bărbaţi şi 48 femei)47, iar la
Tecuci 19(12 bărbaţi şi şapte femei) .
In privinţa naţionalităţii, cvasitotalitatea acestora erau români; numai la
Râmnicu-Vâlcea erau înregistraţi trei maghiari (Silye Margareta, menajeră, 26 ani,
din Marghita - Bihor, Benedek Zoltan, pensionar, 63 ani, din judeţul Bihor şi
Kerekeş Veronica, muncitoare, 36 ani, din Cluj) şi un italian (Deatti Luigi,
funcţionar, 36 ani, din Cluj), iar la Tecuci, un rutean.
In privinţa vârstei, documentele menţionate ne furnizează următoarele date:
- la Galaţi, vârsta refugiaţilor varia între 12 şi 75 ani, astfel: 15 dintre
aceştia aveau între 12 şi 19 ani, 20 între 20-29 ani, 16 între 30 şi 39 ani, 7 între 40-
49 ani, 9 între 50-59 ani, iar 3 peste 60 de ani49;
- la Buzău, vârsta refugiaţilor era cuprinsă între 17 şi 60 ani, arătând astfel
pe categorii: trei între 17-29 ani, nouă între 30-39 ani, şase între 50 şi 59 ani şi
unul peste 60 ani50;
- la refugiaţii din judeţul Putna, situaţia se prezenta astfel: vârstele extreme
erau de 18 şi 61 ani, din care 15 persoane între 18-29 ani, 30 între 40-49 ani, şapte
între 50-59 şi una peste 60; la un număr de 23 persoane nu este menţionată vârsta51;
- la Râmnicu-Sărat, vârsta refugiaţilor era cuprinsă între 18 şi 63 ani;
arătând astfel pe categorii: 62 persoane între 18 şi 29 ani, 95 între 30 şi 39 ani, 42
între 40 şi 49 ani, opt între 50 şi 59 şi opt peste 60; la o persoană nu este înscrisă
vârsta, iar la alta este indicată ca fiind de 85 ani, în mod greşit, dat fiind că
respectivul figura încă, la profesii, ca muncitor52;

Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.A.N.G.), fond Inspectoratul
Regional de Poliţie Galaţi, dos. 29/1941, f. 130-138.
45 Ibidem, f. 85-96.
’ Ibidem, f. 144, 149-151.
Ibidem, f. 39-64.
' Ibidem, f. 76-84.
Ibidem, f. 130-138.
.■iO
Ibidem, f. 85-96.
Ibidem, (. 144, 149-151.
Ibidem, f. 39-64.
46
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

- la Tecuci, vârstele extreme înscrise în tabel sunt de la 13 la respectiv 64

ani; pe categorii, trei dintre refugiaţi aveau până la 19 ani inclusiv, cinci între 20 şi
29, trei între 30 şi 39, şase între 40 şi 49, unul între 50 şi 59 şi unul peste 6053.
în privinţa profesiilor şi meseriilor refugiaţilor, acestea prezintă, în
general, o mare varietate; este drept însă faptul că, la completarea acestei rubrici,
agenţii Siguranţei nu au avut criterii precise de orientare, ghidându-se, mai mult
ca sigur, după declaraţiile şi formulările refugiaţilor.
Concret, situaţia arată astfel:
- la Galaţi, sunt nominalizate 19 profesii şi meserii, după cum urmează: 19
refugiaţi erau muncitori, 15 funcţionari, 10 elevi, patru mecanici, patru ucenici,
patru pensionari, doi comercianţi, doi gardieni, trei casnici şi, câte unul, om de
serviciu, inginer, comisar de poliţie, sergent de poliţie, preot, actriţă, medic,
profesor, învăţător şi pantofar54;
- la Buzău, un număr total de 19 refugiaţi figurează cu şapte profesii: opt
funcţionari, patru pensionari, două casnice, două servitoare şi, câte unul, profesor,
mecanic C.F.R. şi picher55;
- în judeţul Putna, cei 87 refugiaţi declarau nu mai puţin de 30 de profesii
sau meserii, astfel: 20 muncitori, 10 casnice, opt funcţionari, şase servitori, câte
patru, om de serviciu, mecanic şi cioban, câte trei, şofer, acar şi învăţător, câte doi,
pensionar şi grefier, iar câte unul, grădinar, fotograf, dulgher, profesor, grăjdar,
picher, portărel, administrator, judecător, cofetar, simigiu, horticultor, şef depou,
medic veterinar, preot, intendent de liceu, lăcătuş şi gardian public56;
- la Râmnicu-Sărat, cei 216 refugiaţi figurau cu 27 de profesii sau meserii,
astfel: 114 muncitori (menţionăm că Fabrica de ţigarete din Sfântu Gheorghe s-a
refugiat la Râmnicu-Sărat - n.e.), 39 funcţionari, 15 casnice, şase mecanici, patru
pensionari, câte trei profesori şi fierari, câte doi croitori, servitoare, şoferi, zidari,
pavagii şi tâmplari, câte unul, electrician, medic, comerciant, gardian public,
pantofar, portar, agent sanitar, litograf, casier, învăţător, geamgiu, instalator,
strungar şi director (sic.!)57;
- şi la Tecuci, la un număr mic de refugiaţi, respectiv 19, figurează nu mai
puţin de 16 profesii, meserii sau ocupaţii, astfel: câte doi erau muncitori şi'
casnice, iar câte unul, mecanic, agent sanitar, om de serviciu, comerciant, moaşă,
gardian public, comisar de poliţie, funcţionar, ofiţer de armată, învăţător, grefier,
portărel şi servitor; la două persoane apare menţiunea „fără profesie”^8.
Examinarea documentaţiei întocmite de organele Siguranţei din unele
judeţe din sud-estul României, în aprilie 1941, evidenţiază faptul că refugiaţii

■3 Ihidem, f. 76-84.
w Ihidem. f. 130-138.
55 tbidem, f. 85-96.
56 Ibidem, f. 144, 149-151.
51
Ibidem, f. 39-64.
.■ÎS
Ihidem, f. 76-84.
47
Adrian POHRIB

proveneau din aproape toate zonele şi oraşele Transilvaniei de Nord, de la Oradea,

Cărei sau Baia Mare, la Miercurea-Ciuc sau Sfântu Gheorghe.
- Astfel, cei 70 de refugiaţi din Galaţi veneau din 21 de localităţi sau zone:
14 din Cluj, 13 din Târgu Mureş, 12 din Satu Mare, patru din Miercurea-Ciuc, câte
trei, din Sighetul Marmaţiei şi Turda, câte doi, din Oradea şi Zalău, câte unul, din
Şimleul Silvaniei, Baia Mare, Copşa Mică, Dva Mică, Sfântu Gheorghe, Breţcu, Dej
şi comuna Poiana Sărată (Treiscaune); la alţii nu se menţionează localitatea, ci
numai zona sau judeţul: Sălaj, Someş şi Bihor (câte unul) şi patru din Treiscaune59;
- la Buzău, cei 19 refugiaţi proveneau din zece localităţi: patru din Oradea,
câte trei din Sfântu Gheorghe şi zona Treiscaune, doi din Covasna, câte unul din
Vişeul de Mijloc, Sighet, Dej, Gheorgheni (Ciuc) şi comuna Floreşti (judeţul Cluj)60;
- cei 87 de refugiaţi din judeţul Putna erau originari din 16 localităţi urbane
sau rurale şi cinci zone din Transilvania de Nord, astfel: opt din Satu Mare, câte
şase din Oradea şi Miercurea-Ciuc, câte şapte din Breţcu şi Năsăud, câte trei din
Bistriţa şi comuna Poiana Sărată, cinci din Cluj, câte unul din Târgu Mureş,
Sighet, Târgu Secuiesc, Săcele, Ghimeş, Almeu, comunele Mărtănuş (Treiscaune)
şi Socol (Mureş), la alţii nu se specifică localitatea, ci numai zona, 17 din Mureş,
şapte din Sălaj, câte patru din Maramureş şi Someş şi unul din Bihor; la unul din
refugiaţi tabelul nu indică nicio localitate. Aici trebuie menţionat şi faptul că
tabelul indică pe lângă oraşul Focşani, cu 67 de refugiaţi stabiliţi aici, şi alte
localităţi din judeţul Putna: 12 la Mărăşeşti, cinci la Odobeşti, câte unul în
comunele Vulturu, Făurei-Putna şi Coţofeneşti61.
Pentru a nu lungi excesiv textul comunicării, ne oprim aici cu expunerea
localităţilor şi zonelor geografice din Transilvania de Nord de unde proveneau
refugiaţii, considerând că datele prezentate susţin suficient afirmaţia că aceştia
proveneau din întreaga arie geografică a teritoriului cedat Ungariei.
O altă categorie, mai puţin cunoscută, de persoane strămutate în urma cedă­
rii Transilvaniei de Nord, o constituie românii expulzaţi de autorităţile maghiare,
începând din luna septembrie 1940. în această direcţie, exemplificăm cu tabelul în­
tocmit la 9 aprilie 1941, de Biroul Siguranţei Focşani, în care figurează şase români
din comuna Poiana Sărată (un cărăuş, doi comercianţi şi doi muncitori) cu soţiile şi
cei 24 de copii, stabiliţi la Focşani, Adjud şi comunele Năneşti şi Coţofeneşti62.
Documentaţia existentă la Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale,
referitoare la refugiaţii din Transilvania de Nord, cuprinde şi alte materiale din
anii 1941-1944, pe care acum numai le menţionăm, urmând, poate, a fi expuse şi
analizate într-o comunicare viitoare.
Printre altele, este vorba de registrul alfabetic pentru înscrierea refugiaţilor
din Transilvania de Nord, cu anii extremi 1942-1944, întocmit de Prefectura

Ibidem, f. 130-138.
1 Ibidem, f. 85-96.
Ibidem, î. 144, 149-151.
Ibidem, f. 113-114.
48
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

judeţului Covrului. Aici, sunt înscrişi iniţial, un număr de 131 capi de familie şi
146 alţi membri, în total 277 persoane stabilite în Galaţi şi comunele din judeţ,
ulterior se adaugă 101 capi de familie şi 72 membri, înscrişi iniţial în alte judeţe,
în total alte 173 persoane63.
Pentru judeţul Tecuci, menţionăm, printre alte materiale documentare,
tabelele nominale întocmite în 1942, de Poliţia oraşului Tecuci şi primăriile
comunelor Iveşti, Ungureni, Gohor, Homocea, Mândreşti, Buciumeni, Movileni,
Nărteşti, Corbasca, Galbeni, Furceni şi Glăvăneşti64.
Ca exemplu, în tabelul de la Iveşti sunt înscrise patru familii (soţi, soţii şi
13 copii), refugiate din Ghimeş, Cluj, comunele Mihăileni şi Poiana Sărată; capii
de familie erau învăţător, comerciant, funcţionar C.F.R. şi muncitor65.
Importante sunt şi declaraţiile date de refugiaţii în judeţul Tecuci, în luna
iunie 194266, fişele alfabetice şi formularele Comisariatului General al Refugiaţilor
din Nordul Transilvaniei, din acelaşi an 1942, aflate în fondul arhivistic al
Prefecturii judeţului Tecuci, după care anexăm câte o copie spre edificare asupra
conţinutului informativ67.
Fotocopii 5-7. 1942, Tecuci. Modele de declaraţii date în luna iunie 1942
de refugiaţii din Transilvania în judeţul Tecuci (foto 5); fişe alfabetice (foto 6) şi
formulare ale Comisariatului General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei
(foto 7).

Dr. Adrian POHRIB

6 ' D.J.A.N.G., fond Prefectura judeţului Covurlui, registru 239/1942-1944, f. 1-49.

fil D.J.A.N.G., fond Prefectura judeţului Tecuci, dos. 114/1942, f. 1-33.
1,5 Ibidem, f. 2.
bf> Ibidem, dos. 115/1942, f. 1-99.
(’7 Ibidem, dos. 113/1942, f. 1-33, dos. 116/1942, f. 1-59 şi dos. 117/1942, f. 1-98.
49
Adrian POHRIB
|l■■llllll 11^1 III ^ lin I' iriiii' ~~ 1 ' |ţiii i ii[nrrinmrniT~inF^|ji

Ulil|

jrW. c'~ -1}*'" ■ -c:;, . ”& & ■ /

■j ii 4ţv/‘-* /C^* •î-

, I 4 -w.r. #,A .^y*

Ă
i|» ■'*1- 4^V»H ^Stt
A- •“O if-i

K 4.-*4 Kii ie ♦»**• ••.%• A \(V* ^ J'ffl-

•■*■*• rUJ-
I, //.•»''■./.»
»•><* I, r/. •»' r : ^.» ,, v »
V*» <<•« e^..<â«^,
«f# * tAir*
*»« ^ ♦*»
• ♦*» i« ♦«<

^/j «%* (4; ,>*p *>.- 5.V “A»* ‘V'IT

'■f trrrr.' 4Tt*; •'■'xf^‘'9:^J:

»f >
f-A..,5TOE^„.-.
.Ji’i^.,V‘■■ ■■ •--1

■., -.•A* * i>f-'ivo:ţ<î5 , • rr'■ ■

-•«>*

J9
‘*f. < f <-t «.• * t*. r.^, '.. tr'7

*A
w/^ ^ *'' j^-r ' t. r. [

Foto 1,2

50
 Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

... H o K J0..„. -A?'

.aa-ws-s? fc-'Sfe»' ♦agaSfeafefcfe

a1

,77^u;,;iifcMC0,. i. ,Jv'PF.lu(
“iBfc...F«cr^'.'.^ , ;jirx^‘-“7^^f^^>>\‘^^v-^'
.;, X <•->-, t 'cVnir\^
hi'?1»car i f. iDy

ŞSlî® :iSŞS&3iCu,,:sşaî. iMr^c'i

Foto 3, 4

51
 Adrian POHRIB

DECLRAŢIE Nf. »|it(b*«tet»»

FIŞA ALFABE^A
■ Numele şl pronumele re/ug/o(u(u/; ^
LocoUlaleo de unde v/m: ^,:>-'^-f-
Arff«o ad«o/i5: ....... ...

,/ w,.!..- .1^ „ii,h:-.£'2 !': __ ooooiiil.-

Stereo civfte .• ... r%-trîv^^ .
Pfofeî/unao!-- •
Do/o prMenlârîi; - ___ ________ ,__
/u/ortfofao care o eqmo^efa* Njo :—

'1. o.. Im». Ceati.

N». fl|«J teimllo!» •

‘f c t*

FIŞA ALF^ETI^
Numele fi praeumele
Loceliloleo de ueie e,„e: t'A-fiS’oa^
Adrefo aeluold :

'Ii'CJq; - .' ■ ------ ;neomu/: î

Sloree dWU: ---------^_—-
Pro/oj/uneo;-----—
K Oaia precenfdrJI: -.
o?/-
Auforifofeo CI

K. 0.. (oer.Cttrtt.
■•5

■lumuium it iTtT 11 leMiiiuni, cduh?iiii |t nmiTimn Nr. tlfel: .y..._

COMtS AltlATU L QCNERAt AL REFUGIAŢI^ Dofo comp.* ^ /1^/'/^3.
DIN NORDUL TRANSILVANIEI
-)J <r* r> - ■ ■ ^ r. >V>- /y vv.;;- '7^~
iifoj
At/fortfofeo corp complel^t5/ifof —---------
-------- '— --. .-^ /•
^^/'proni/mefoV - ICr<«T', pro/ejfunoo
Numofe rc^ugiefu/ui: ----------------—C-Sy^-. r ; ■

C'>'--'no d« urufe vine r.------------------

___ , judelui —
A ,a acluO^ : - . C'J: * 'Ji
-•» /* *r- octete dr yenlUolc ce poseejjfi
v r’ ✓ 1- /'r -g* ____ -^22 '■r€ iT^P y ..'Vf'. _ i'
yryp^ey..fr^y^.£Zy.(':h !ii

sm'ATiA rAMimii UcbI rAiierll:

Nriaal Stirrt civflj Religii VItlU (cula I’rolralosea YeeilDrl onscRTAţiroi
iMiettt 4 teloKtAioal ^ 7 C«miaa. jfltf.
(^'^C'eC/
,oM - ‘ < id- ,'rmf .?o- ' e-ur- J d /m.-. .. «•-«•'... /
MomC *. y ** • r' /■ r
//'/'ed^'.’
Cop» t •*•*. y'/T/fc '.rCL r/tr. -Jf / ■'

«. - r -r r V ie: '
■? rp,'-f/fr.f f r // •' . .
i r-;,-.-.-.- / c
/? -'r 'P rV«. tr«

■ 4^-:: -
ALTE TEPSOAXE Orilel 4( Aroum nM.NCMB OBSERV AŢIUKI
IK SARCINA BtriGIAUin rudfnic

C a119% —MO. l■•prlW«l•• CttlrtX

Foto 5, 6, 7

52
 Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larăş...

Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele

Arini şi larăş din Ţinutul Zek
Constantin AITEAN-TAUS

Fără drept de tăgadă, Biserica Ortodoxă din Ardeal a fost liantul veritabil
ce i-a ţinut laolaltă pe acei „valahi”, cum erau numiţi românii în izvoarele slave,
bizantine şi apoi maghiare, încă de la începutul mileniului doi, atât de loviţi de
vitregia vremurilor, deposedaţi de orice drepturi şi libertăţi, ei, care erau cei mai
mulţi şi mai vechi din acest spaţiu. Şi toate numai pentru firea lor blajină şi
îngăduitoare.
Printre numeroşii oameni de seamă care au abordat acest aspect al istoriei
românilor transilvăneni, la loc de cinste se află mitropolitul Nicolae Colan, fiu al
ţinutului nostru, născut la anul 1893, în localitatea Araci.
El sintetizează astfel: „Neamul nostru n-a umblat niciodată să capteze şi să
deznaţionalizeze prin prigoane şi silnicii pe fiii altor naţii. Nu a închis, nu a
schingiuit, n-a tras pe roată şi nu a ars pe rug pe nimeni pentru limba sau legea
lui... Câtă vreme neamul românesc a avut o soartă tocmai întoarsă în istoria sa: a
fost prigonit până la moarte de alte naţii pentru legea şi limba lui. Poate de aceea
şi-a iubit aşa de mult aceste comori preţioase ale sufletului”1 încă de la începutul
mileniului al Il-lea, odată cu trecerea de la ortodoxie la catolicism a regelui
maghiar. Ştefan Cel Sfânt (997-1028) şi mai ales după marea schismă din anul
1054, s-a pornit un puternic asediu împotriva bisericii ortodoxe din Transilvania,
asupra „schismaticilor” cum erau denumiţi credincioşii ortodocşi. însuşi cuvântul
schismatic devenise sinonim cu valah (român). După Marea Schismă, un factor
determinant, care a făcut imposibilă o împăcare între catolici şi ortodocşi, a fost
devastarea Constantinopolului de către cavalerii celei de a patra cruciade (1202-
1204)săvârşind una dintre cele mai mari crime umanitare.
într-un document2 din 16 aprilie 1204, Papa Inocenţiu al IlI-lea porunceşte
episcopului de Oradea şi abatelui de Peliş (Ungaria) să cerceteze starea bisericii
greceşti şi dacă se poate înfiinţa un episcopat grec dependent de scaunul papal. El
aduce ca argument originea latină a românilor din Transilvania. Toate încercările
au rămas zadarnice. Această dorinţă a papalităţii a devenit realitate după o
jumătate de mileniu, timp în care românii ortodocşi au trecut prin tot felul de
um.ilinţe şi poveri.

1 Alexandru Surdu, Literalitate şi literaritate în scrierile teologului cărturar Nicolae Colan, în

„Angvstia”, nr. 11/2007, Sf. Gheorghe, p. 243.
Documente privind istoria României. C Transilvania, voi. I, doc. 45.
53
Constantin AITEAN-TAUS

La anul 1252, este pomenit într-un document, pentru prima dată. Ţinutul
Zek, din care fac parte localităţile Arini, larăş, Hăghig, Araci, Vâlcele, Ariujd şi
cătunul Hetea3. Acest ţinut românesc nestăpânit după invazia tătară din 1241,
când nobilul sas Fulkun a fost omorât. Ţinutul îi fusese atribuit de regele Andrei
al doilea pentru ajutorul dat la alungarea Teutonilor din Ţara Bârsei, la anul 1225.
In documentul amintit, erau stabilite hotarele astfel: „inter terras Olachorum de
Kirch, Saxonum de Barasu et terras Siculorum de Sebus”, şi toponime de
localităţi: Debrefw, Houad, Corlathpotoka, Zoltangypew4.
în anul 1349, cu ocazia unui proces de hotărnicire se menţionează că:
„pârâul Corlat se varsă în Olt la nord de Luget” (denumirea maghiară a localităţii
Arini şi în prezent)5. Şi azi se află pe aceeaşi vatră. Nu cunoaştem încă denumirea
anterioară a localităţii, deci vom considera ca primă atestare anul 1349.
Despre prigoana ortodocşilor, ne putem da seama foarte bine în urma
sinodului catolic de la Buda, din anul 1279, unde regele Ladislau al IV-lea
(Cumanul), la cererea Papei Nicolae al lll-lea de a-i alunga pe eretici din ţară,
a jurat că nu le va admite schismaticilor să-şi practice cultul ortodox şi le va
interzice ridicarea de biserici sau capele din piatră, durabile, deşi el avea origini
române, mama lui era din neamul Borza6.
S-a ţinut de cuvânt atât el, cât şi urmaşii lui la tron, dar, cu toată prigoana
şi împilarea, marea masă a ortodocşilor a rezistat, iar puţinii români care din
anumite pricini, sau ambiţii deşarte de-a lungul vremii au trecut la catolicism,
lepădându-se de neam şi limbă, doar ca să le fie pe plac stăpânilor vremelnici, nu
au fost în măsură să afecteze starea firească a unui popor.
în anul 1377, este atestată prezenţa arhiepiscopului Ghelasie de la Râmeţ,
fiind primul ierarh ortodox din Transilvania despre care avem cunoştinţă până în
prezent. Cu siguranţă numărul lor era mai mare, dar ei nu erau recunoscuţi de
stăpânire, denumindu-i „pseudoierarhi”7.
Desconsiderarea clericilor ortodocşi era o stare premeditată şi bine ţintită
împotriva preoţilor, care au preluat de la cnejii şi voievozii români înlăturaţi, rolul
de conducători ai poporului, din al cărui cuvânt nu ieşea nimeni. Din nefericire,
preoţimea ortodoxă era complet părăsită şi neajutată de stăpânire, după cum reiese
din scrisoarea Patriarhului Ortodox Chirii Lucaris, din 2 septembrie 1629, adresată
principelui Gabriel Bethlem, în chestiunea preoţilor români, din care redăm un
fragment: „Cu mare durere am fost nevoit a înţelege cât de părăsită, întunecată,
păgubitoare şi ruşinoasă pentru ţara Luminăţiei Voastre este soarta preoţilor români

1 Szabo Karoly, Szekely Okleverltor, voi. I, p. 9.

A Heinrich Wachner, Istoria Ţării Bârsei, Ed. Aldus, 1995, p. 17.
Emma Iczkovits, Az Erdely Feher Megye a Cozepkorbon, Budapesta, 1939, p. 82.
6"j D.R.H. C Transilvania, 1p. 471.
Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi
Maramureş până în 1918, Cluj-Napoca, 1992, p. 64-65.
54
 Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larâş...

de sub ascultarea L.V. şi cum aceasta a decăzut atât de mult încât nu mai sunt în Q

Stare să citească, cu atât mai mult să înţeleagă tainele sfintei liturghii” .

La anul 1640, Ilie lorest a fost ales mitropolit al Transilvaniei, la Alba
lulia. Hirotonirea a avut loc la Mitropolia Ungrovlahiei din Târgovişte. După doi
ani de păstorire, pentru rezistenţa opusă principelui Rakoczi I, de a trece la
calvinism, a fost întemniţat şi toată averea confiscată9. A fost eliberat condiţionat
de plata a 1000 de taleri. După ce obţine milă din Moldova şi Rusia, plăteşte
amenda lui Rakoczi. Se stinge în 1647.
Aceeaşi soartă o împărtăşeşte şi urmaşul lui: Mitropolitul Sava Brancovici.
A păstorit între anii 1656-1659 şi se remarcă prin măsurile radicale pe care le-a luat,
obligând preoţii să ţină predica în româneşte, ameninţându-i pe cei ce refuză că îi va
înlocui (îi va scoate din popie). A fost întemniţat de principele Mihail Apafi la Vinţ,
de unde este scos în fiecare vineri, pentru a fi bătut cu beţe în faţa poporului, obligat
să asiste la supliciu. In astfel de suferinţe s-a stins, lăsând în urmă o candelă aprinsă
în sufletul ortodocşilor români „predica în limba strămoşească” la care nu vor mai
renunţa.
Trebuie să amintim că: toţi principii maghiari ai Transilvaniei erau calvini,
fapt pentru care au dus această aprigă luptă împotriva celor de altă credinţă, dar
mai aprigă a fost lupta dusă de Habsburgi, pentru impunerea credinţei lor catolice.
La începutul secolului al XVII-lea, creşte prigoana împotriva ortodocşilor
în localităţile cu populaţie mixtă, unde secuii au acceptat deja reforma calvină,
ajungând până la alungarea din sate a românilor ce refuzau să treacă la religia lor.
Aşa au ajuns la Arini, larăş şi Hăghig familiile: Aitean, Bologa, Gabor, Costin, şi
altele necunoscute, care au fost primite pe moşiile sale de contele Nemeş, din
Hăghig. Prin tradiţie orală, se moşteneşte originea română a conţilor Nemeş, astfel
se poate explica comportamentul apropiat faţă de românii de pe domeniul lui, pe
care i-a ocrotit stând în faţa tuturor încercărilor de secuizare şi apoi de
maghiarizare forţată a parohiei Arini, pe care Marea Unire din 1918 a găsit-o pur
românească, în timp ce toate localităţile din dreapta Oltului erau locuite de
populaţie mixtă, majoritatea maghiarizată, atât români cât şi secui.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, visul papei Inocenţiu al IlI-lea, de a-i
aduce şi pe români sub ascultare papală, prinde contur. In afara forţei au recurs la
tot felul de promisiuni că: „dacă se supun papei vor primi şi românii drepturi egale
cu ungurii, saşii şi secuii”.
La 12 aprilie 1698, printr-un extras de rezoluţie aulică, împăratul Leopold I
promite preoţilor ortodocşi care recunosc supremaţia papei, că vor beneficia de
„privilegiile” clerului catolic, iar mirenii vor scăpa de statutul de „toleraţi”10. Astfel,

8 ton Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 72. p. 77.
'' Ion Lupaş, Istoria românilor. Cluj, 1921, p. 133-134-136.
10 Arhivele Naţionale Braşov, Primăria Braşov Actele magistratului, voi. II, doc. 288 din 2 aprilie
1698.
55
Constantin AITEAN-TAUS

o parte dintre ortodocşii transilvăneni s-au unit cu Roma, îndemnaţi de propriii lor
păstori care năzuiau spre afirmare naţională, spre libertate şi egalitate.
Şi totuşi, la 20 noiembrie 1699, comisarii încredinţaţi cu cercetarea în Ţara
Bârsei şi a Făgăraşului,în Trei Scaune şi în părţile de către pădure (zona Buzăului
Ardelean) ale comitatului Alba, după ascultarea preoţilor şi ţăranilor români din
177 de sate, raportează că niciunul nu vrea să se unească cu Roma, ci toţi rămân în
vechea lor credinţă ortodoxă. Semnează şi întăresc cu ceară roşie: Gereb lanos,
Gidoffalvi Gabor, Draut Gyorgy, Johannes Barberius, Stephanus Szent Martoni,
Czerey Janos, Rozgoni Mihaly’1.
La sinodul din 1700, de la Alba lulia, a participat protopopul Cristea din
Trei Scaune împreună cu 13 preoţi. S-au întors aşa cum au plecat, „neuniţi”. Ca
răspuns la prigoana exercitată de stăpânire împotriva ortodocşilor care refuzau
convertirea, la 27 iunie 1701, preoţii din Braşov, Făgăraş, Zărneşti şi Tohan,
sprijiniţi de negustorii greci ce formau Compania Grecească din Braşov, emit un
protest împotriva acestor practici12.
In anul 1759, împărăteasa Măria Tereza, sub presiunea clerului ortodox,
încearcă restaurarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania, rămasă fără conducător
după unirea cu Roma a unei părţi. Astfel, după 60 de ani este adus un ierarh ortodox
în persoana episcopului de Buda, Dionisie Novacovici13. Din nefericire, odată cu
episcopul, este trimis în Transilvania şi generalul Nicolaus Adolf von Bukow, care
va distruge cu ajutorul focului şi al tunurilor numeroase biserici, schituri şi
mănăstiri ortodoxe, printre care şi cea din Augustin, aflată în apropierea ţinutului
nostru. Cele care au scăpat de barbaria generalului au fost trecute în stăpânirea
Bisericii Unite, chiar dacă enoriaşii au rămas ortodocşi şi preoţii fără biserici.
In aceste condiţii de teroare, episcopul Dionisie Novacovici nu rezistă decât
4 ani de păstorire. Umilinţa clerului ortodox creştea pe măsură ce preoţii uniţi erau
tot mai favorizaţi, în timp ce ei supravieţuiau din contribuţia credincioşilor. Astfel,
la 26 iunie 1768, se emite un decret imperial pentru mărirea salariilor preoţilor
greco-catolici, iar după o săptămână, printr-un ordin al Gubemiului, se trimite
Tablei Continue a scaunului Trei-Scaune, un decret regal cu privire la scutirea de
impozite a preoţilor greco-catolici14.
O licărire de speranţă vine după moartea Măriei Tereza, prin „Edictul de
toleranţă” emis de fiul ei, losif al Il-lea, la 13 octombrie 1781, prin care asigură
populaţiei necatolice, libertatea cultului religios, astfel se admite şi ortodocşilor
posibilitatea de a-şi construi biserici. Acestea nu au întârziat să apară şi unele
dăinuie până azi15.

Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 206, p. 483.
Arhivele Naţionale Braşov, Primăria Braşov Actele magistratului voi. III, doc. 120 din 13 din
1704.
13
Paula Pârjolescu, Istoria românilor, Ed. Carmin, p. 72.
Arhivele Naţionale Covasna, fond Scaunul Trei Scaune, inv. 1, doc. 90, 94 din 1768.
Dan Pavalache, Cronică de Braşov, Ed. Haco Internaţional, 2008, p. 201.
56
 Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larăş...

Dar bucuria lor nu a durat mult, la 2 aprilie 1790, printr-o poruncă a

cancelariei aulice către guvernul din Transilvania care spunea că: „românii neuniţi
să plătească preoţilor saşi decima, precum şi fiscului”16. De fapt, după moartea lui
losif al Il-lea, în anul 1790, fratele acestuia, Leopold al Il-lea, pe timpul celor 2
ani de domnie (1790-1792) a anulat toate drepturile sociale şi religioase obţinute
de români, începând perioada restituirilor nobiliare. In acest context nefavorabil,
rolul de conducători ai românilor a revenit episcopului Gherasim Adamovici din
Sibiu şi episcopului unit din Blaj, loan Bob. Pentru vehemenţa cu care îşi apără
credinţa, episcopul Gherasim Adamovici este înlăturat, lăsând din nou credincioşii
ortodocşi fără un ierarh recunoscut, pentru multă vreme. De altfel, aceasta era o
practică veche „să lovească conducătorii ca să zdruncine temelia”.
Lucrurile iau o turnură favorabilă la anul 1810, când este numit după 110
ani un ierarh de neam românesc la Episcopia Sibiului, în persoana episcopului
Vasile Moga, care militează activ pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi a
tradiţiilor româneşti17.
Până la anul 1864, Biserica Ortodoxă din Transilvania a aparţinut de
Mitropolia Ortodoxă sârbo-română de la Korlowitz. După această dată, ia fiinţă
Mitropolia din Sibiu, sub vrednica păstorire a episcopului Andrei Şaguna (episcop
de Sibiu din 1847) care devine Mitropolit al Ardealului. Din anul 1872, reuşeşte
desprinderea defintivă a celor două biserici surori, română şi sârbă, iar din anul
1925, regatul României numeşte primul patriarh, în persoana Mitropolitului Miron
Cristea, astfel biserica ortodoxă din România devine autocefală.
Odată cu înfiinţarea Protopopiatului Hăghigului şi Vâlcelelor, la mijlocul
secolului al XlX-lea, sub conducerea protopopului loan Moga, se intensifică
activitatea religioasă în ţinutul nostm, prin creştinarea tuturor copiilor şi eliminarea
stărilor concubinale. Din 5 februarie 1848, avem primul atestat de botez din parohia
Arini „despre Savui Gyorgy din Luget, al cărui fiu David s-a născut la 9 mai 1829 şi
a fost botezat de preotul Die Şerban, având ca naşi pe Măria şi Bucur Morar”.
Contrasemnează preotul Alexandru Bucşa, din Hăghig. Atestatul fiindu-i necesar
pentru căsătorie18.
Tot în anul 1848, dintr-un tabel nominal ce cuprinde parohiile, preoţii,
numărul căsătoriilor şi suma depusă, în protopopiatul Vâlcele, reiese că Ariniul a
avut, în 1847, patru căsătorii şi au depus 1 rf şi 20 cr19. Prin grija preotului losiv
Bucşa, paroh la Arini din 1854, au fost înfiinţate primele registre confesionale la
anul 1858: Protocolul botezaţilor. Protocolul căsătoriţilor şi Protocolul
prohodiţilor20. Colecţia de registre se află la Filiala Braşov a Arhivelor Naţionale.

16 Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 25, p. 198.
17 Nicoieta Ploşnea, Bisericile româneşti din protopopiatele Trei Scaune Odorhei, Ciuc-Giugeu şi
Reghin (1850-1914), în „Angvstia”, nr. 13/2009, Sfântu Gheorghe, p. 108.
18 Arhivele Naţionale Covasna, fond Protopopiatul Ortodox Sfântu Gheorghe, pach. I.
Ibidem.
1 Arhivele Naţionale Braşov, fond Colecţia de registre confesionale.
57
Constantin AITEAN-TAUS

Din inventarul bunurilor bisericilor din parohia Arini, efectuat de părintele losif
Bucşa, la anul 1872, reiese existenţa unei biserici din piatră, construită în anul
1760 la Arini şi a unei biserici de lemn în larăş, fără menţionarea datei când a fost
construită21. Cu toate reparaţiile efectuate la anul 1868, biserica din Arini s-a
deteriorat, nemaiputând fi folosită. în anul 1886, se construieşte o capelă pe locul
actualei şcoli, care a funcţionat până la construirea bisericii actuale22. în anul
1902, în întreaga parohie Arini, erau 705 persoane, toţi ortodocşi, iar în anul 1915,
în localitatea Arini, erau 430 şi în larăş 34023.
Sub atenta îndrumare a preoţilor, creştinii ortodocşi din Arini şi larăş,
renunţau tot mai mulţi la concubinaje, primind cu bucurie cununia religioasă,
trăind o viată moral-creştină sănătoasă. Totuşi mai erau multe de făcut, în special
pentru atragerea ţiganilor spre biserica ortodoxă, căci ei, datorită originii lor
nomade şi libertine, mai trăiau încă în concubinaje şi nu-şi botezau copiii. Dintr-o
statistică efectuată în anul 1929, în parohia Arini, erau 13 familii ce trăiau în
concubinaj, ocupând locul 4 în protopopiatul Sfântul Gheorghe, deşi aveau cel
mai vechi paroh, preotul loan Bucşa, din 188224.
O problemă îngrijorătoare s-a creat la începutul perioadei interbelice, odată
cu apariţia unor secte. Astfel, au apărut două cazuri, în Arini şi în filia larăş, în
urma unei propagande intensive făcute de nişte sectari străini localităţilor, care
lucrau ca tăietori de lemne în pădure, s-au molipsit în larăş o femeie, iar la Arini
chiar clopotarul bisericii25. A fost ca o sămânţă de buruiană aruncată într-un ogor
curat. Până la izbucnirea Celui de al Il-lea Război Mondial s-au creat secte de
pocăiţi, atât la larăş, cât şi la Arini. Pe atunci, numărul lor era limitat la patru
familii în Arini şi trei în larăş.
în perioada interbelică, locuitorii cătunului Corlat s-au strămutat în Arini.
Toţi erau ortodocşi. Ultima înmormântare în cimitirul din Corlat a fost a lui loan
Ormenişan de 30 de ani, în anul 1935 . In anul 1931, se construieşte la larăş o
nouă biserică, sub păstorirea preotului loan Bucşa, sfinţită în prezenţa
Mitropolitului Nicolae Bălan, la 8 noiembrie 1932, în ziua Sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavril, al căror hram îl poartă biserica.
în anul 1933, se termină lucrările şi la noua biserică din Arini, sfinţită în
prezenţa aceluiaşi mitropolit, în data de 29 iunie 1933, purtând hramul Sfinţilor

Ana Grama, Inventare cu bunuri ale comunităţii româneşti ortodoxe, în „Angvstia”, nr. 4/1999,
Sf. Gheorghe, p. 209.
22 Ibideni, p. 215.
■3 Preot prof. dr. Alexandru Moraru, Cosmin Cosmuţă, Protopopiatul Ortodox Român Trei-
Scaune (I88I-I92I}, în „Profesioniştii noştri 1, Ana Grama Ia 70 de ani”. Editura Eurocarpatica,
Sfântu Gheorghe, 2010, p. 198.
Aurel Nistor, O pagină din istoria Bisericii şi Neamului, Ed. Carpatii Răsăriteni. Sf. Gheorghe,
1999, p. 70.
' Ibidem, p. 74.
’ Sursa; Cornelia Şolcoi, Arini, născ. 1927 în Corlat.
58
 Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larâş...

Apostoli Petru şi Pavel. Din anul 1938, filia larăş se desprinde din parohia Arini
devenind parohie, sub păstorirea preotului Gheorghe Corbu27.
In urma Dictatului de la Viena, din Ţinutul Zek, localitatea majoritar
românească Vâlcele, staţiune balneară în acea perioadă, a fost anexată Ungariei, iar
celelalte localităţi au rămas României. Din nefericire, în localităţile Arini şi larăş, în
afara românilor refugiaţi, au venit numeroşi ţigani expulzaţi de unguri din Valea
Crişului, Arcuş, Doboşeni, Belini, Aita şi altele, care împreună cu cei localnici au
creat nuclee sectare: baptişti, penticostali, evanghelişti etc. După 1944. majoritatea
românilor s-au reîntors în localităţile lor, dar ţiganii au rămas aici, iar după anul
1990, au venit din nou alţii şi tot din acelaşi motiv „alungaţi de maghiari”.
La recensământul populaţiei din anul 2002, în Arini erau 901 locuitori, din
care 312 români, 3 maghiari, un german şi 585 ţigani, iar pe confesiuni 563
ortodocşi, 3 romano-catolici, 3 greco-catolici, 322 penticostali, 8 creştini după
evanghelie şi un unitarian. O parte dintre ţigani au rămas ortodocşi şi frecventează
biserica.
în prezent, din cei aproximativ 1000 de locuitori, în Arini mai avem 218
ortodocşi, 5 creştini după evanghelie, aproape 100 de ţigani au fost botezaţi
ortodocşi, dar nu practică niciun cult religios, iar restul, de aproximativ 700,
penticostali împărţiţi în două tabere după ambiţiile predicatorilor, în condiţiile
când în Arini mai sunt 80 de familii de români. Tinerii s-au strămutat la oraş, iar
bătrânii se reduc pe cale naturală. La larăş, situaţia este mult mai bună în privinţa
numărului de ortodocşi. Din totalul de 508 locuitori, 495 sunt ortodocşi, 13 sunt
penticostali şi 2 alte confesiuni" .
Din nefericire, natalitatea la români este foarte scăzută. Trebuie să
menţionăm dania consistentă oferită de familia Virginia şi Octavian Ardelean din
Arini, care au suportat toată cheltuiala reparaţiei capitale, cât şi a picturii
interioare a bisericii, resfinţită la data de 4 noiembrie 2007, în prezenţa unui
numeros sobor de preoţi conduşi de Mitropolitul Ardealului, dr. Laurenţiu Streza.
Toate s-au realizat sub îndrumarea şi atenta supraveghere a părintelui paroh
Adrian Nicolae Duţia, ridicat la rang de iconom cu acest prilej. Nici credincioşii
din larăş nu se lasă mai prejos, prin danie şi muncă fizică, dar mai cu seamă prin
sprijinul substanţial acordat de Episcopia Harghitei şi Covasnei, condusă de înalt
Preasfinţitul loan Selejan, au reuşit să facă numeroase lucrări de reparaţii, iar în
prezent, se pictează interiorul bisericii de către pictorul de biserici Vasile Silaghi
din Maramureş, sub păstorirea părintelui paroh. Lucian Vasilcoi29.

2' loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei,
Miercurea-Ciuc, 2003.
28 vezi şi loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Universităţii „Petru Maior” Târgu Mureş, 2008.
29 vezi O candelă în Carpaţi - 15 ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009, tipărită cu binecuvântarea, sprijinul şi
59
Constantin AITEAN-TAUS

w -'ihI' i

Constantin AITEAN-TAUS

coordonarea înaltpreasfinţitului loan, Arhiepiscopul Episcopiei Covasnei şi Harghitei (ediţie îngrijită

de loan Lăcătuşu şi Nicoleta Ploşnea).
60
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis

Guvernatorului Transilvaniei. Arestări şi persecuţii ale
preoţilor, în lunile septembrie-martie 1849-1850
Elena MIHU

Episcopul Andrei Şaguna, după o absenţă de opt luni, se va reîntoarce la

reşedinţa sa din Sibiu, în luna septembrie 1849, şi în prima şedinţă a
Consistoriului1 ţinută în 10/22 septembrie, va trimite preoţilor o circulară2 plină de
speranţe pentru viitor: „Cu ajutorul Tatălui nostru carele este în ceriuri, vijeliile
războiului civil scornit din partea rebelilor, înălţatului nostru monarh, prin armele
oştirei împărăteşti s-au nimicit, puterea anarhiei s-au sfărmat şi ordinea legală s-au
introdus”. Şi, o nouă „epohă au răsărit păntru noi românii”.
A. -5

In fruntea Transilvaniei va fi aşezat un guvernator civil şi militar , în

persoana feldmareşalului Ludwig de Wohlgemuth, numit de împăratul Francisc
losif prin „înaltul rescript” din 19 iulie 18494, care sună astfel:
„Noi Francisc losf I din graţia lui Dumnezeu împărat Austriei...
Noi ne-am aflat îndemnaţi a denumi pe secretariul nostru consiliariu şi
locu-ţinute marşal campestru Ludovik baron de Volgemut de gubernator civil şi
militariu în marele nostru principat al Transilvaniei şi al pământului săsesc
împreună cu reunitele comitate: Crasna, Solnocul de Mijloc şi Zarand, mai pe
urmă al ţinutului Cetatei de P iatră (Kovar) şi al cetăţii Zila, şi a-i da lui de
ajutoriu în purtarea trebilor pe şeful ducatului nostru Bucovina, Eduard Bah ca
comisariu împărătesc plin împuternicit.
Noi ordinăm aşa dară tuturor deregătoriilor şi funcţionarilor publici,
precum şi tuturor locuitorilor de toată starea şi de tot rangul din însemnata ţară, a
se supune ordinilor locu-ţinutului marşal campestru al nostru Ludovic varon de
Volgemut şi ale plin împuternicitului nostru comisariu împărătesc Eduard Bah, şi
a împlini cu acurateţă dispunerile lor.
S-au dat în capitala şi reşedinţa noastră, Viena, în 19 (7) Iulie 1849.
Francisc losif m.p.

1 Arhiva Mitropoliei Ardealului (în continuare A.M.A), Sibiu, fond Consistoriu, doc. 302/1850-
nr. cons. 4/1849 (concept).
2 Ibidenr, şi ANSJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş, dos. 1, f. 1; publicat în
..Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918, Documente”, voi. 1, 1996, p. 81-82.
3 George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe două sute de ani din urmă, voi. 2,
Ediţia a ll-a. Braşov, 1994, p. 583; vezi şi Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Revoluţia românească
din Transilvania şi Banat, în anii 1848-1849. Contribuţia Bisericii, Sibiu, 1995, p. 184.
^ ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta Politica, dos. 1975, dos. 1975/1849, f. 69.
61
Elena MIHU

F.Şvarţenberg m.p.”.
Guvernatorul va sosi în Transilvania prin Bucovina, fiind însoţit de
comisarul împărătesc Eduard Bach: „pe la august, şi fuseră primiţi cu foarte mare
solenitate de cătră năciunea săsă, cum şi de puţinii români câţi apucaseră a fi pe la
casele lor”5. „Scopul sosirii” - spune Bariţiu - era de „a împăca ţara”, dezarmându-i
pe toţi locuitorii „ca să nu se mai încaiere unii cu alţii”. Pentru îndeplinirea acestor
deziderate, era nevoie cât mai urgent de înlocuirea vechilor legi, cu altele noi: „toate
aceste lucruri socotite mai de aproape, se încheie în două cuvinte: Organisare şi
Administrare”6.
Ajuns la Bistriţa în luna august 1849, publică primele proclamaţii, privind:
dezarmarea generală (prima datată Tihuţa, 10 august7 şi cea de a doua Bistriţa 11
august8); egalitatea în drepturi a naţiunilor, conform constituţiei din 4 martie
1849, intitulată „Proclamaţie către locuitorii Transilvaniei”9, prin care se cere
încetarea tuburărilor revoluţiei, deoarece: „destule cruzimi au căzut peste capetele
voastre care v-au zdruncinat averile pe mai mulţi ani în viitor, iar starea morală a
poporului a zdruncinat-o din temelii”; înlocuirea bancnotelor de hârtie maghiare
„kossutiane” 10, care au fost arse în pieţile publice; introducerea legii marţiale
„statarială”11 - intrând în vigoare din nou „Prochemăciunea” generalului imperial
Haynau din 1 iulie 184912 - prin care se cere pedepsirea „tuturor crimelor şi a
grişelelor stapte în comunicăciune cu rebelia ungurească”.
Toate aceste „ordinăciuni” vor fi trimise de episcopul Andrei Şaguna şi
protopopilor săi, însoţite de adresele din 20, 22 şi 25 august 1849 , anexând şi
numirea prin „prea înaltul manifest”, a guvernatorului civil şi militar, baronul
Ludovic de Volgemut” 14 şi a comisarului regesc pentru Transilvania, Eduard
Bach15 - scrise în limba germană şi semnate de generalul Kalliani.
Prin proclamaţia din 21 septembrie 184916, se va trece la o nouă reorga­
nizare administrativă a ţării, fiind înlocuite vechile comitate - şi Transilvania, va fi
împărţită în 6 districte militare: districtul Sibiului, al Belgradului, al Clujului, al
Beteagului, al Odorheiului şi al Făgăraşului - coordonate de un comandant militar,

■ „Gazeta Transilvaniei”, nr. 21, Braşov, 12 decembrie 1849, f. 79.

6 Ibidem.
7 loan Bolovan, Adran Onofreiu, Revoluţia de la 1848-1849 în zona regimentului grăniceresc
năsăudean, contribuţii istorice şi demografice, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, p. 148-149.
8 Mişcarea naţională..p. 56
9 I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit, p. 150-151.
10 ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta Politica, dos. 1975/1849, f. 33; G. Bariţiu, op. cit., p. 586;
publicat la I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit., p. 159-159.
11 Ibidem, f. 84; I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit., p. 155-156.
12 Ibidem, f. 9
'■ A.M.A. Sibiu, fond Consistoriu, doc. 5/1849, f. 1,15 şi 2; ultima publicată şi în Mişcarea
naţională, p. 82.
M Ibidem, f. 4.
’ Ibidem, f. 6.
’ ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta politica, dos. 1975, f. 9; vezi şi Bariţiu, op. cit., f. 79.
62
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

un comisar şi subcomisari. Mari nemulţumiri va produce această arondare, multe

proteste şi multe petiţii vor fi scrise de români, unele vor ajunge până la Viena.
în oraşele Sibiu, Cluj, Alba lulia şi Odorhei se vor înfiinţa judecătorii
marţiale „cercetătoare”, pentru abuzurilor comise în timpul revoluţiei. Acum, a
venit „timpul ca toţi aceia să se tragă la dare de seamă şi să-şi sufere cuvenita lor
pedeapsă” - spune guvernatorul Wohlgemuth, în decretul său „Publicare” din 18
septembrie 184917. în urma căruia, vor lua fiinţă şi „comisiuni curăţitoare” pentru
delicte mai uşoare: la Târgu Mureş, Bistriţa şi Braşov, care, fără întârziere vor
trebui să adune dovezi, ca: „făcătorii de rele să se pedepsească, şi păgubiţii după
putinţă să se despăgubească” - şi toţi slujitorii care au fost necredincioşi împăratul
„din deregătoriile publice să se depărteze”.
Comisia de purificare cesaro-regească a cercului Târgu Mureş, îl va avea ca
comandant pe Eperjesi Laszlo, căpitan de cavalerie, care dorind să ducă la
îndeplinire „porunca locurilor mai înalte”, le va cerea protopopilor18 să-l sprijine în
această acţiune, pentru că, - în 31 ianuarie 1850 s-a „început purificarea preoţilor
«care trebuie» să se continuie fără pauză, până când se termină”. Fiecare protopop
era obligat să predea lista cu toţi preoţii subordonaţi, pentru că, cercetarea va fi de
durată - pentru că, numai cinci inşi vor putea fi „purificaţi” într-o singură zi.
Protopopul ortodox al Târgu Mureşului, Partenie Trombitaş printr-o adresă
din 1 februarie 185019, îşi anunţa preoţii, că: „fieştecare preot de orice releje,
ţiitoriu de ţircul Murăşului, e îndatorat a sta faţă înaintea comisii purificatorie, ce
e statornicită aicea la Vasarhely”. Până le va veni rândul „să vii faţă”, trebuiau să-
şi întocmească „Testimoniul” în care să se specifice ce au făcut în timpul
revoluţiei, cu semnătura notarului satului „sub pecet” şi declaraţiile a şapte
oameni de încredere. Iar cei care au fost plecaţi în Ţara Românească „să arătaţi
pasu” pe unde au trecut. în acea zi, cei cinci protopopi ai tuturor religiilor din
oraşul Târgu Mureş, au fost chemaţi: „la purecare, cum le numea poporul nostru,
în glumele sale satirice”20.
în anii „regimului absolutist”, revendicările formulate pe Câmpia Libertăţii
nu au fost satisfăcute, decât într-o foarte mică măsură - deşi, românii au rămas
loiali monarhiei, în speranţa că li se vor acorda totuşi, drepturile promise" .
Nici chiar prefecţii şi tribunii anilor 1848-1849, nu vor scăpa de persecuţii,
unii vor fi arestaţi şi duşi în „prinsoare”: Axente Sever va fi arestat la Sibiu, sub
* '77 . ,
pretext că ar fi ascuns arme" , în luna noiembrie 1849, dar după câteva săptămâni

''ANSJ Mureş, Culegere de patente..., 1849, p. 33-34; Bariţ, op. cit., p. 782-783; Mişcarea
naţionala...\, p. 72-73.
18 ANSJ Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu Mureş, dos. 225, f. 1
19 ANSJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş, dos. 5, f. 60
20
Bariţ, op. cit., p. 598
Pr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 197.
Bariţ, op. cit., p. 607.
63
Elena MIHU

va fi eliberat de „Excelenţa Sa Dţomnul] gubematoriul, preţuind meritele lui

Acsenţiu, îl iertă”23.
Despre întâmplarea lui Avram lancu de la Hălmagiu, din luna decembrie
(cam în ziua de 15), s-a aflat imediat la Sibiu, de unde va pleca o scrisoare24 spre
Braşov, la Bariţiu:
„Sibiu, 12/24 decembrie. Nu ştiu dacă până la primirea acestei scrisori a
mele vei căpăta ştiri despre un lucm foarte neplăcut ce s-au întâmplat înainte cu
vreo 9 zile eroului nostru lancu, - deci mă grăbesc a ţi-1 face cunoscut, după cum
am aflat de isvor autentic: Cu o săptămână şi ceva mai bine s-au dus bravul nostru
lancu la Hălmagiu la târg, unde ajungând, şi preîmblându-să pe uliţi, poporul român
ce să afla acolo la târg, se lua după dânsul, care de care întrecându-să de a putea
vedea şi saluta pe vrednicul fiu al năciunei sale. Intr-aceea iată! O patrulă de poleci,
vine, întreabă după lancu, şi voeşte să prindă pe un român anume Fodor «tribun»,
care încă se afla la târg - socotind că, acesta ar fi lancu, dar Fodor nu se lăsa să-l
aresteze. Când deodată sosi şi lancu acolo şi aflând cum că soldaţii voiesc pe dânsul
să-l aresteze, au răspuns cum că merge el, şi de bună voie. Intr-aceea înţelegând
popoml, cum că lancu este prins, îndată se aruncă asupra gardurior, mpsă parii,
mersă la Vardă, şi năvăli asupra soldaţilor, cerând afară pe lancu. Atunci căpitanul,
cel ce comenda miliţia de acolo, se dusă minteni la locul unde se afla lancu, şi-l
rugă ca să domolească furia poporului, căci arestarea lui s-au întâmplat din greşală,
Aşa lancu îndată, ţine cuvântare la popor, dojenindu-1 ca să fie liniştit, căci dânsul
nu se află în nici un pericol - apoi, încălecă pe cal şi pomi cătră casă. Gubematorul,
îndată ce au înţeles lucrul acesta, au trimis comisiune cercetătoare, spuind, cum că
pe soldaţii cei vinovaţi, i va pedepsi cu toată străşnicia”.

,Arestări de preoţi româneşti” - documentul nr. 302/1850 25

Cea mai mare binefacere obţinută de credincioşii români de guvernatorul

Wohlgemuth, va fi aprobarea deschiderii lucrărilor Sinodului bisericii ortodoxe în
ziua de 12/24 martie 1850" - unde, se vor lua în discuţie şi persecuţiile la care
sunt supuşi în permanenţă preoţii, - urmăriţi, interogaţi şi chiar arestaţi.
„Amar mare şi durere
Plângere cu mare jele
Că pe noi în loc de plată
Ne pun în Robie iată”.

23 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 4, 1850, p. 16.

24 Publicată în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 22, 1849, p. 86.
25 Toate documentele se află în Arhiva Mitropoliei Ardealului Sibiu, fond Consistoriu, doc.
302/1850
25 Actele soboarelor bisericei greco-răsăritene din Ardeal din anii 1850 şi 1860, Sibiu tipării în
Tipografia diecesană.
64
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Despre aceste abuzuri, episcopul Andrei Şaguna prin adresa cu nr 231 din 2
aprilie 1850, îl va informa pe guvernator, aducându-i ca argument - paragraful 10,
din procesul-verbal27 al Sinodului: „Deoarece din rapoartele orale ale protopopilor
cu durere au înţeles soboml acesta, cum că unii dregători civili subalterni, la orice
pâră arestează preoţi de ai noştri. Şi arestându-i, îi tratează într-un mod cu totul
degrădătoriu prin care foarte tare pătimeşte vaza preoţimei şi a bisericii. Află
Soborul acesta, neaparat de lipsă de a ruga pre înaltul Guvemu ca să binevoiască a
dispune cele de lipsă, ca şi sub starea de asedie de acum, preoţii noştri fără de
pricină bine fundată să nu se prindă. Sau dacă nescai dovezi învederate cer
înarestarea vreunui preot, să se înştiinţeze despre aceasta, sau protopopul
atâmătoriu, sau episcopul, pentm ca să se poată pune din partea acestora la cale cele
de lipsă, ca poporul să nu pătimească vreo scădere în cele sufleteşti”.
Guvernatorul prin adresa nr. 236.1255.232/M.C.G din 10 aprilie, îi va
răspunde episcopului, cerându-i, ca: „pentru a pomi demersurile legale de lămurire
a acestor plângeri, cer Sfinţiei Voastre să-mi descrieţi cazurile în care au avut loc
ultimele incidente, cauzele lor, precum şi persoanele care au participat la ele”.
Episcopul Andrei Şaguna va întocmi un memoriu în limba germană, foarte
bine documentat, datat Sibiu în 22 aprilie 1850, însoţit de plângerile preoţilor şi
ale protopopilor. în care îi va scrie guvematomlui, următoarele:
„Sunt onorat să vă arăt datele pe care le am eu despre aceasta, şi vă aduc la
cunoştinţa Excelenţei Voastre neplăcerile scrise” - de următorii preoţi: loan
Candrea^8 din Neagra «Poiana Vadului», Gheorghe Popovici29 din Beşinău
«Secăşel», Nicolae Stoicovici30 din Jacu Românesc, Nicolae Repede din Gioagiu
de Sus, lacob Balcăş31 din Vlădeni şi Vasile Rotariu din Sângiorgiu de Pădure.
Arătând, că: „în chipul acesta au fost „tractaţi preoţii mei, numai în anul cel
nefericit 1848, când se necăjeau ungurii, că nu [îi] putea căpăta de partea lor”.
Preotul loan Candrea din Neagra, în vârstă de 65 de ani, a slujit 39 de ani
la altarul bisericii din sat, - dar atunci când i s-a cerut, împreună cu credincioşii
săi, s-a ridicat împotriva „rebelilor” - pentru că, a fost şi a rămas „credincios
Monarhului meu, până la sfârşitul vieţii mele”.
„Acestea-mi sânt patimile. Prea Luminate Doamne!” aşa îi scria
episcopului din temniţa de la Alba lulia, rugându-1 să facă toate demersurile ca să
se oprească arestările şi batjocurile: „ce se fac clerului nostru şi a nu mai suferi ca

■' Ibidem, p. 37
28 Vezi, Revoluţia Transilvană de la 1848-1849. Date, realităţi şi fapte reflectate în
documentele bisericeşti ortodoxe 1848-1850. Volum întocmit de Dumitru Suciu (coordinator),
Alexandru Morar, losif Marin Balog, Diana Covaci, Cosmin Cosmuţa, Lorand Madly, Ed. ASAB,
Bucureşti, 2011, p. 198-199, 324
29 Ibidem, p. 494.
20 Elena Mihu, Preotul Nicolae Stoicovici din Jacu şi fraţii săi - „răsplata" primită pentru
devotamentul lor în revoluţia din 1848-1849, în „Angvstia” 13, 2009, p. 67-76.
Vezi, Revoluţia transilvană..., p. 399
65
Elena MIHU

preoţii noştri să se aresteze numai după relaţia unui voitoriu rău”. Povestindu-1,
cum a decurs arestarea sa:
In dimineaţa zilei de Anul Nou, a fost rugat de credincioşii de la Lăzeşti să
le slujească - preotul lor, fiind omorât „în tulburările trecute” - dar la întoarcere,
a mai poposit şi la colegul său preotul Stan George, care era bolnav. Ajuns seara
târziu acasă, pe ora IOV2, intrând în curte l-au întâmpinat: „Două cătane cu puştile
străjuiau la uşă afară”, şi alte cinci erau în casă. După puţin timp, soseşte şi „un tist
cătănesc, şi cu un contraş de pădure”, pe nume Johan Schuster, sasul a început a-l
pălmui, iar soldaţii „începu a mă îmboldi cu patul puştilor”, şi scoţându-1 afară l-au
ferecat în lanţuri „ca pe un hoţ de drumuri”. Apoi pe un ger cumplit, l-au pornit pe
jos, toată noaptea: „tot cu ferele pe mine, mă escortă între baionete până la Alba
Carolina, unde mă aflu şi acum arestat, fără de a şti pentru ce. Pentm că, până acum
nimeni nu-mi spuse pentru ce sânt arestat, nice mă întreabă ce am ftcut”.
Cere ajutor, pentru că simte că acolo în temniţă îşi va sfârşi zilele, slăbind
tot mai mult din zi în zi (fiul său spune că a are 72 de ani) din cauza bătrâneţelor:
„Mă mângăiu cu aceea, că şi Domnul nostru lisus Hristos a fost pălmuit, străpuns,
ferecat în lanţuri şi aruncat în închisoare. lisus, ca un Atotputernic, le-a învins
toate”.
Fiul său, Mihail Candrea descrie arestarea şi maltratarea tatălui său, drumul
lung pe care l-a parcurs tatăl său până la Alba lulia:, JDupă aceea au pornit de acolo,
şi pedestm, l-au dus pe bătrânul de 72 de ani şi pre lângă aceea vătămat, l-au dus
toată noaptea până la patru ceasuri dimineaţa, când au ajuns la Varda «Vardie -
unitate militară» în Câmpeni. Din Câmpeni l-au escortat luni seara, 12 feciori
soldaţi din Abrud, marţi la Zalatna şi miercuri la Belgrad. Aici l-au aruncat în
prinsoare şi l-au ţinut 9 săptămâni”. Din Câmpeni s-au îndurat autorităţile să-l pună
într-o „code”, împreună cu loan Molan, care n-a mai scăpat viu, a ,/ămas mort în
arestul Bălgradului” - lăsând în urmă o văduvă săracă cu patru prunci mici.
Protopopul losif Ighian de la Câmpeni, îi scria episcopului despre loan
Candrea, cel arestat în 16 ianuarie 1850, că: pe „acel preot l-am avut întră cei mai
de frunte cu învăţătura, cu vaza, şi şi cu purtarea”. împreună cu acesta a fosi
ridicat şi preotul Moise Geaman din Brăzeşti. Protopopul a fost înştiinţat de
„Comanda Districtuală”, prin comisarul cesaro regesc losiv Fink, încă din 9
ianuarie, să pună alt preot în loc.
Preotul Gheorghe Popovici din Secăşel, îi va scrie episcopului: „simpla
povestire a năcazurilor şi a batjocurilor, care în luna septembrie 1849 am trebuita
le suferi noi credincioşii supuşi ai împăratului”, care pentru tron şi-au sacrificat
toate bunurile, şi: „Mi-am pierdut în bătaie doi fraţi!”.
In „urma poruncilor” venite în toamna anului 1848, de la Anton Puchner,
comandantul armatei din Transilvania, de la Comitetul Român, dar şi de la Axente
Sever, prefectul Legiunii a 1 „Blasiana” - li se cerea preoţilor, să facă rost de:
,A/lijloace de viaţă pentru cetele armate împărăteşti. Să se ia supt titulă de,
Requisitiuni, din averile rebelilor câte s-au secvestrat. Insă, când mandatul era să se

66
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

puie în lucrare, atunci se striga în urma românilor, că sânt hoţi şi răpitori. Nici
prefecţii şi tribunii, n-au luat nici o plată de la nimini”32. Atunci s-a obligat şi
comunitatea românească din Săcăşel să „ridice bucate” din curtea domnească a
nobilului din sat, şi să le ducă la magaziile din Blaj, pentru aprovizionarea lagărelor
româneşti. Dar în iama anului 1849, când „rebeliunea maghiară” a fost stăpână
peste Ardeal, arendatoml curţii, Gaizago Laszlo se întoarce în sat împreună cu fiii
săi, şi îi păgubeşte pe români de 170 vite comute şi 400 oi. După „sugmmarea
răscoalei maghiare”, românii şi-au cemt bunurile răpite, mgând Adminstaţia
Blajului să nu aprobe să dispară din curtea nobilului, animalele şi bucatele. Dar
administratoml, ajunge mai repede la August Auenfels Georg33 comandantul cetăţii
din Alba lulia, promiţându-i că va aproviziona cetatea cu „cu o sumă însemnată de
bucate”. Pentm faptul că românii s-au opus, au fost arestaţi şi „sorociţi la Bălgrad”;
Mihailă Voicu, Achim Munteanu şi Onu Popa, şi preotul - dar „sătenii văzând
aceasta, minteni aleasără 12 bătrâni, cari să meargă cu noi în Cetate”.
Preotul Nicolae Repede din Gioagiu de Sus, va fi arestat, tot „pentm
strânsura Blajului”, care s-a adunat tot la ordinul generalului Anton Puchner: „Nu
e de negat, că în noiembrie şi decembrie 1848, suferiră şi unele curţi, în bucate şi
vite. Ci aceleaşi, se întrebuinţară în partea lor cea mai mare, ca recercăciuni
{Requisition) pe sama oştirilor la manifestele porunci ale comandanţilor. Iar dacă,
şi ţăranii îşi însuşiră, şie unele - acelea, proprietarii le scoseră din spinarea lor,
întreit şi împătrat, cu vină fără vină, necătând la vreo dreptate”34.
în apărarea preotului lor, credincioşii vor trimite „carte de chizeşie”, ca
dovadă a dragostei „câtă avem de-a pumrea, cătră arestatul nostm părinte”. îşi vor
pune „prin darea mânilor drepte”, semnăturile: 89 din Gioagiu, 12 din Ştremţ
împreună cu preotul Toma Tot, şi 9 din Giomal.
Preot Pop Trifon, le va scrie o emoţionantă „suplică”, care va ajunge la
episcopie. în care credincioşii, arată, că ei l-au mgat pe preot „în Timpul
Libertatei”, să le fie conducător, dorind: „Ca martirii cei dintâi! Să ieşim şi până la
o picătură de sânge să ne luptăm”, pentm tronul împăratului, pentm Naţiunea
Română şi pentm Egalitate. Toate acestea le-au făcut,în speranţa că, faptele lor
vor fi răsplătite după terminarea revoluţiei. Dar acum, văd: în loc de bucurie-
supărare, în loc de recunoştinţă ostenele-închisori, - şi prin arestarea preotului lor,
care pătimeşte de câteva luni „ca un tâlhariu”, ei se simt, jefuiţi „de mângâierea
sufltească” ca şi în perioada „revoluţiei rebelilor”.
Despre preotul lacob Balcăş din Vlădeni, va afla episcopul de la
protopopul Petm Gherman din Braşov, care îi va descrie întâmplarea din toamna
anului 1849: în timp ce soţia preotului îi pregătea cămţa cu cai, ca să plece la o
înmormântare în Satul Nou, au apămt în curte două cătane, care aveau nevoie de
cai „să meragă de forşpan”. Aceştia cu sabia scoasă, au bătut-o pe preoteasa

32 G. Bariţiu Scria în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 20 din 8 decembrie 1849, p. 77

33 Fost comandant al Cetăţii din Târgu Mureş, în toamna anului 1848
33 G. Bariţiu scria în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 10, din 5 februarie 1850, p. 41
67
Elena MIHU

„peste spate şi mâni”, reuşind să desprindă caii de la căruţă, cu forţa. Luându-i tot
atunci şi caii preotului George Dragoş, - având nevoie de ei, colonelul Stancovici
de la regimentul „Riter Kuloţ”, să meargă la Braşov.
Preotul Vasile Rotariu^5 din Sângiorgiu de Pădure, va fi apărat de episcop
la Sinod, luând în discuţie „chestiunea preotului”, care a fost nevoit „din cauza
grozăviei ungureşti”, să se refugieze cu familia în iama anului 1849, în Ţara
Românească - dar la întoacere, în toamna anului 1849, a fost arestat din nou36, fiind
acuzat că ar fi chemat lagărul românesc în sat, jefuind curţile nobililor. Poate că
preotul şi românii de aici, au făcut şi ei abuzuri - spune episcopul, dar; „aceste
acţiuni au fost represalii la multele suferinţe pe care le-au avut din cauza răzbunării
secuilor rebeli, şi la acţiunile voluntare făcute de maghiarii din Sângiorgiu de
Pădure. Şi acestea, au fost întărite de zece ori, de jefuirea «satului», şi distrugerea
bisericii”.
Protopopul Partenie Trombitaş, cere o comisie mixtă de cercetare la
Sângiorgiu de Pădure, pentru că: „Baronii Kemeni Pâl şi Zeik, şi-au biciuluit
pagubile curţii - pe lângă că ei au fost rebelii - şi, voiesc «acum» a lua di pe
românii Szent Gyorgyului, di pe care s-au luat ce au vrut, - dintre ei, s-au şi omorât
în vremea ungurească. Acum să se execăiuiască iar, mi să pare «că» n-ar fi cu cale”.
Cere ca românii din cercul Târgu Mureş, fiind în număr mare „din loc în loc suni
comune curat româneşti”, au nevoie de un notar român, fiindcă toate posturile sunt
ocupate de maghiari, - care mulţi au fost honvezi, şi acum au ajunsă să fie
„executorii românilor”.
Pe preotul lacob Tacşa din Nazna, n-au mai îndrăznit să-l aresteze, dar a
fost anchetat de nenumărate ori, sub diferite pretexte. El a plătit destul, cu a avut
mai drag, fiul de numai 21 de ani. Tânărul tribun Vasile Pop, care a fost spânzurat
în 12 octombrie 1848, va deveni „cel dintîiu martini al naţiunii noastre”.
George Bariţiu, găseşte explicaţia arestărilor din aceste aceste luni. Ele erau
făcute pentru a speria poporul: „pentru ca să-l ţie în frică, ca să nu-şi recearâ
despăgubire pentru câte i s-au răpit în anul 1848 până la noiemvrie, şi în anul 1849
de la ianuarie până la iuliu”. Oamenii din aceste părţi „au subştemut o mulţime de
plânsori, pentru despăgubiri”37.
Chiar dacă, aceste memorii (plânsori) nu au avut rezultatul dorit, ele au
fost scrise - cum afirma protopopul Partenie Trombitaş - „pentru ştiinţă”.
Episcopul Andrei Şaguna îşi va încheia memoriul adresat lui Wohlemuth,
într-un ton mai optimist, rugându-1: „De a nu lua cele scrise aici, ca un semn al
neîncrederii în guvern, ci, mai mult, să întâmpinaţi asigurarea cea mai ascultătoare,

35 Este pregătit pentru tipărire un volum, dedicat acestui tânăr preot atât de mult martirizai -
arestat de de 5 ori.
36 Prima dată în 17 octombrie 1848, fiind sentinţa dată în 30 octombrie, să fie spânzurătoare.
Dar sosind în 5 noiembrie generalul Ghedeon, cu regimentul II de graniţă, a fost elibrerat.
37
„Gazeta Transilvaniei”, nr. 10 din 6 februarie 1850, p. 41.
68
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

că întregul cler diocezan şi întregul popor român, sunt însufleţite de cel mai adânc
respect şi de cea mai nezdruncinată încredere în guvern”.

Anexe

1
Arhiva Mitropoliei Ardealului Sibiu, fond Consistoriu, doc. 302/1850
(original în Ib. germană) publicat şi în Revoluţia Transilvană..., p. 337-338.

Sibiu, 10 aprilie 1850 - Guvernatorul Transilvanie Ludovic de Wolhgemuth răspunde episcopului

Andrei Şaguna la adresa sa nr. 231 din 2 aprilie 1850, în care se aduceau acuze autorităţilor, care
arestează preoţi ortodocşi fără motive întemeiate, aşa cum, au reieşit din rapoartele protopopilor
prezentate la Sinodul diecesan din 12/24 martie 1850 - care, au fost cuprinse în paragraful 10, al
procesului-verbal al şedinţei.

Traducere38:
Praes. Nr. 236.1255.232/M.C.G

Către,
Sfinţia sa, episcopul bisericii neunite. Domnului Andrei Şaguna!

Sibiu, 10 aprile 1850

în scrisoarea Dvs cu nr. 231 din 2 «aprilie» luna aceasta. Sfinţia Voastră aţi citat,
că deja de mai multe ori membrii clerului bisericii greceşti neunite, au fost arestaţi fără
motive întemeiate, şi astfel au fost trataţi prin încălcarea formelor legale.
Pentru a pomi demersurile legale a acestor plângeri, cer Sfinţiei Voastre să îmi
descrieţi cazurile în care au avut loc asemenea incidente, cauzelor lor, precum şi
persoanele care au participat la ele.
L. Wohlgemut

Rezumat:
302/1850
înaltul Excelenţa Sa Dţomnul] gubemator civil şi militar Ludovic de Volgemut dto
10 aprilie a.c. Nr. prez. 236 255.232/M.C.G, la relaţia Prea Sfinţiei Sale Dţomnului]
episcop dieţesan, cere a i se arăta întâmplările acelea, în care după paragraful 10 al
trecutului Sinod eparhial Nr. Consistorial 231, Excelenţiei Sale aşternut, preoţimea noastră
s-ar fi arestuit fără pricină cuviincioasă de unii dregători subalterni, cu vătămarea legii.
Rezoluţie 6/18 apr. [1]850
Să se arate Excelenţiei sale Dţomnului] gubemator ciţvil] şi mţilitar] pre larg
întâmplările cu arestuirea şi maltratarea parohului nostru de la Neagra, loan Candrea, de
proto[popul] atâmătoriu sun Nr. 18 a.c. arătată
Arestuirea şi deţinerea parohului nostm din Jacod Nicolae Stoicowici în prinsoare
mai multe luni, fără a i se şti vina, Nr. cons. 120/[1849, 20 şi 139/[1]850

1 Traducerea făcută prin amabilitatea colegului Dorin Rus - mulţumirile noastre.

69
Elena MfflU

Arestuirea parohului şi de la Beşinău, Georgie Popovici şi a celui de la Joajul de

Sus, Nicolae Repede, care după arătarea şi cererea poporului de sub preş. 5 aprjilie] a.c.,
zace în prinsoare de mai multe luni, fără a se fi cercetat vina.

Idem, doc. 302/1850 (concept Ib. germană);

Sibiu, 22 aprilie 1850 - Memoriul trimis guvernatorului Transilvaniei de episcopul Andrei Şaguna,
în care descrie arestările şi umilinţele Ia care au fost supuşi preoţii eparhiei sale, în toamna şi iarna
anului 1849-1850; Vasile Rotariu din Sângiorgiu de Pădure, Nicolae Stoicovici din Jacu Românesc,
loan Candrea din Poiana Vadului (Neagra), Nicolae Repede din Gioagiu de Sus, Gheorghe Popovici
din Secăşel, şi lacob Balcăş din Vlădeni şi alţii. Anexând şi plângerile preoţilor.

Traducere -W.

Excelenţei Sale, Domnului Guvernator civil şi militar al marelui principat al

Transilvaniei, Ludwig von Wohlgemuth!

Sibiu, 22 aprilie 1850

Prin înalta misivă din 10 aprilie 1850 cu nr. de ordine 236-255-232, Excelenţa
Voastră mi-aţi dat onoranta sarcină, care mi-a ajuns mie, «ca răspuns la circulara» cu nr
231 de la data de 2 a acestei luni - şi prin care, a fost prilejuită adunarea, care să discute
neplăcerea conţinută în punctul 10 al procesului verbal sinodal, să semnaleze
împrejurările. Sunt onorat să vă arăt datele pe care le am eu despre aceasta, şi să vă aduc
la cunoştinţa Excelenţei Voastre neplăcerile scrise:
în zilele de Anul Nou grecesc ale acestui an, s-a dispus ca preotul meu loan
Condrea din Neagra «azi Poiana Vadului», districtul Alba, să meargă la Lăzeşti, pentru
a ţine slujbele religioase în parohia rămasă fără preot, în urma decesului duhovnicului.
După înmormântarea aceluia, el s-a întors înapoi în localitatea lui, dar mai întâi a intrat îu
vizită într-o altă parohie, şi seara la ora 9 V2 a ajuns acasă. Aici a întâlnit o patrulă ce
consta din 7 militari cezaro-crăieşti, din care doi păzeau, iar cinci se găseau în cameră.
Ofiţerul cezaro-crăiesc care comanda, pădurarul care însoţea patrula, pe nume Schuster,
era în acest timp în cârciumă, şi imediat după sosirea numitului preot, doi soldaţi s-au
grăbit într-acolo pentm a le aduce acestora la cunoştinţă acest lucru. Când aceştia au
auzit, s-au întors de îndată înapoi la casa preotului în frunte cu numitul pădurar, pentru a-l
ameninţa pe preot, şi a-l înjura cu tot felul de cuvinte.
La trecerea peste potecă, preotul a fost bruscat de mai multe ori de către pădurar
şi lovit de soldaţi cu patul puştilor. Odată ajunşi la curte, preotului i-au fost puse lanţurile
şi au mers mai departe. Când coloana a ajuns la hanul satului, el a trebuit să aştepte atâi
de mult în faţa aceluia, până ce ofiţerul şi însoţitorii lui au servit masa de seară. După
aceasta, l-au pornit din nou pe preot - un bătrân de 79 de ani, care mai era şi bolnav - pe
drum, prin Zlatna spre Alba lulia.
Aici el a fost aruncat în închisoare şi ţinut 9 săptămâni apoi a fost eliberat ocazie
cu care, respectivul auditor trebuie să-i fi spus următoarele cuvinte: „Mergeţi acasă, că

Traducerea Dorin Rus.

70
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

vina dumneavoastră nu a fost constatată; totuşi, trebuie să fi vorbit ceva, şi din cauza
aceasta perioada de arest vă este considerată ca amendă”.
«Intercalat textul în Ib. română»; Tractamentul întâmplatului numit, nu se
potriveşte cu starea Preoţimei, ci nici cu lucrul acela pentru care s-au învinuit preotul,
care se vede din sfârşitul lucrului. în chipul acesta au fost tractaţi preoţii mei, numai în
anul cel nefericit [1]848, când se necăjea ungurii, că nu «îi» putea căpăta pe partea lor.
Preotul acesta fiind aşa tare batjocorit, au recignat, căci prea tare simte ruşinea aceasta ce
i s-au făcut lui pe nedrept, în cei 72 de ani ai bătrâneţelor sale.
Al doilea caz, pe care s-a întemeiat o parte a reclamaţiei sinodului, conţine
declaraţia păstrată aici în limba germană, a preotului meu din Beşinău «azi Secăşel», din
districtul Alba lulia, pe nume Gheorghe Popovici.
Al treilea caz «preotul Nicolae Stoicovici din Jacu Românesc», am avut cinstea să
vi-1 aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre, prin adresa nr 20 din 28 ianuarie 1850.
Un alt caz este arestarea preotului meu «Nicolae Repede» din Felgyagy
«Gioagiu de Sus» din districtul Alba lulia, care, potrivit rugăminţii mele, deja de mai
multe luni - ca urmare a plângerilor făcute de câţiva unguri împotriva lui, din cauza că ar
fi desfăşurat activităţi ca şi comandant în timpul luptelor revoluţionare, a fost arestat, şi
încă este ţinut la închisoare, fără să se audă nimic despre faptul, dacă cercetarea este în
desfăşurare sau dacă deja este judecat - pentru a putea lua măsurile necesare în privinţa
suferinţelor acestui preot. Parohia v-a rugat pentru eliberarea duhovnicului lor pe garanţia
ei, şi pentru cercetarea lui în stare de libertate. Totuşi, adeseori, acestor cereri nu le-a fost
dat curs.
în Sinod a apărut un caz care s-a petrecut în decursul lunii octombrie anul trecut în
localitatea Vlădeni, în districtul Braşovului. Intr-o zi a numitei luni, doi soldaţi infanterişti
au intrat în casa preotului din Vlădeni, Jacob Balcăş, care însă se afla în biserică, şi au
poruncit soţiei acestuia, să-i spună, că după terminarea liturghiei va pleca la Neudorf «Satu
Nou», unde a fost chemat la o înmormântare şi au cerut să se pună caii. Femeia, care nu ştia
că caii au fost eliberaţi, le-a răspuns că ea nu le poate da caii, deoarece soţul ei trebuie să
plece la un mort. După care, unul din soldaţi a scos sabia şi a lovit-o pe femeie în spate, au
luat caii şi au plecat cu ei. Soldaţii au plecat apoi la celălalt preot al localităţii, au scos şi
acolo săbiile şi au pornit mai departe cu căruţele spre Braşov.
în sinod, a venit în discuţie şi chestiunea preotului meu Vasile Rotar din
Sângiorgiu de Pădure din districtul Târgu Mureşului, care a fost arestat la întoarcerea lui
din Valahia, unde s-a refugiat din cauza grozăviei ungureşti, apoi a fost din nou lăsat liber.
Contra lui şi a enoriaşilor lui, a fost trimisă spre sfârşitul anului trecut, ca urmare a unei
plângeri făcută de către mai mulţi unguri, care nu erau cel mai bine intenţionaţi, o comisie
din partea cercului Târgu Mureş, ce consta din 3 unguri şi un român, cu al cărei rezultat, din
câte se pare, oficiul cercual nu este mulţumit; apoi, din câte am fost anunţat, a fost trimisă în
această localitate o nouă comisie, formată din doi maghiar, din care unul, pe nume Andrăs,
îmbracă funcţia de notar în Sângiorgiu de Pădure, care şi-a făcut cercetările pe declaraţiile
mai multor maghiari şi pe pasiunile mai multor români, care au fost îndemnaţi din cauza
examinărilor multiple ale duhovnicului lor, cu privire la căsătoriile nelegitime. Este deci
vizibil, că la constituirea acestei comisii, nu s-a ţinut seama de înaltul Dumneavoastră ordin,
care mi-a parvenit şi mie, în scrisoarea din 28 februarie [1]850, cu nr 2106/1119, - ci, mai
mult, dându-se crezare plângerii persoanelor compromise, prin instituirea unei comisii
partinice, a părut că această plângere este întemeiată.

71
Elena MIHU

Că românii din Sângiorgiu de Pădure şi duhovnicul lor au făcut multe acţiuni

împotriva maghiarilor, în decursul războiului civil, care în condiţii de normalitate erau
considerate abuzuri, şi se pedepsesc cu toate rigorile legii, nu pun la îndoială - «dar» în
acest caz, intervine mereu blânda împrejurare, că aceste acţiuni au fost represalii la multele
suferinţe pe care le-au avut din cauza răzbunării secuilor rebeli, şi la acţiunile voluntare
făcute de maghiarii din Sângiorgiu de Pădure - şi acestea, au fost întărite de zece ori de
jefuirea şi distrugerea bisericii «de lemn, cioplită de popa Pătm din Hodac în 1704».
Dacă, după acestea, dreptatea pretinde ca această chestiune să fie cercetată mai
adânc, aceasta trebuie să se facă printr-o comisie imparţială, prin care trebuie să se afle
adevărata stare de lucruri, pe de-o parte, dar pe de altă parte trebuie să se asigure o
apărare favorabilă a românilor din cercul Târgu Mureş, pentru că în întregul cerc, care
conţine un mare număr de români, abia dacă există vreun notar în mijlocul lor, şi mai
mult, toate posturile sunt ocupate de maghiari.
Acestea sunt cazurile cele mai speciale, care au fost prezentate la Sinodul
diocezan, de către protopopi, şi care au dat prilejul nemulţumirilor conţinute în procesul
verbal al adunării, prezentat Majestăţii Sale.
îmi iau, de aceea, permisiunea, de a o ruga pe Excelenţa Voastră, de a nu lua cele
scrise aici, ca un semn al neîncrederii în guvern, ci, mai mult, să întâmpinaţi asigurarea
cea mai ascultătoare că, întregul cler diocezan şi întregul popor român, sunt însufleţite de
cel mai adânc respect şi de cea mai nezdruncinată încredere în guvern, şi că ele suni
impresionate de multiplele dovezi ale grijii paterne din partea înaltului guvern pentru
popoarele credincioase faţă de înaltul Tron, prin ridicarea nouă prilejuită de vitregia
vremurilor de către înaltul guvern cu ferma convingere.
Dacă prin aceasta, se aduc nemulţumirile Sinodului diecezan, prin articolul 10 al
procesului verbal al adunării, aceasta se întâmplă nu din cauza măsurilor înaltului guvern,
al cărei scop sfânt nu este pus la îndoială de către nici un român, ci tocmai din motivele
că unii funcţionari aflaţi în nemijlocita relaţie cu poporul de rând şi cu clericii lui, nu
urmează întotdeauna ordonanţele guvernului, ci par, mai degrabă, să acţioneze în
interesul aşa numitului partid vechi conservator.

loan Candrea din Neagra

Ibidem, doc 302/1850

Poiana Vadului, 7 ianuarie 1850 - Preotul loan Candrea îi scrie episcopului despre arestarea sa

Prea Luminate Doamne Episcope, Doamne al meu Părinte, milostiv Stăpâne!

Sânt 65 de ani de când petrec între valurile lumei acesteia, şi 39 de când servesc la
altariul Domnului. încă în anii cei dintâi ai copilăriei, părinţii mei îmi insuflară în inima cea
crudă, frica de Dumnezeu, credinţa către împăratul, şi iubirea de dreptate. Acestea clenodii
(?) le-am păstrat şi le păstrez cu cea mai mare grijă, chiar şi acum în adâncile bătrâneţe. îmi
aduc aminte că chiar şi Mărimea Ta, ne-ai îndemnat la credinţa către împăratul şi ne-ai
poruncit ca aceeaşi, să o însuflăm şi în inimile poporenilor, prin circulariul în care ne-ai
făcut cunoscută suirea pe tron a Augustului nostru Domnitoriu, Franz losifu.

72
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Aceasta o am făcut-o cu cea mai mare exactitate, ba chiar şi acum mă dechiar, că

sânt şi voi fi credincios Monarhului meu până la sfârşitul vieţii mele. Jertfele ce le-am făcut
pentm Casa Domnitoare în contra rebelilor, pot convinge, nu numai pe Mărimea Ta, ci
chiar şi pe lumea întreagă, despre adevărul sus ziselor, şi cu toate acestea - poate pentru
credinţa cea statornică, ne vedem: maltrataţi, bătuţi cu baionetele, pălmuiţi, cu o vorbă în tot
modul batjocoriţi, şi mai pe urmă, escortaţi între baionete în arestul din Alba Carolina
«Alba lulia».
Dimineaţa, în ziua de Anul Nou, fiind poftit de binecredincioşii din Lăzeşti - care-
şi pierdură preotul în tulburările trecute - ca să le slujesc, mă supuseiu dreptei lor cereri.
Aşa mă duseiu în Lăzeşti, după slujba Dumnezeiască mă întorseiu către casă, dar fiindcă
tovarăşul meu Stan Georgie, preot în Neagra era cam bolnav, mă abătui pe la dânsul ca să
văz ce mai face. La dânsul am petrecut până la 10 ceasuri seara, cam pe la jumătate la 11
veniu acasă. Dar acasă, ce văzui? Două cătane cu puştile străjuia la uşă afară. După ce
intraiu în casă, mai văzuiu încă 5 cătane cu puştile în mână. La vederea acestei scene
neaşteptate, mă cuprinseră nişte fiori încât nu ştiam ce să zic, sau ce să fac. Mă ispiteam pe
mine însumi, întrebându-mă ce am făcut oare de mi-au călcat casa atâţia soldaţi în puterea
nopţii, dar nu putea gâci pricina, pentru că cugetul meu era curat şi conştiinţa nu mă mustra
pentm nimic, ce ar putea da pricină cătanelor ca să mă calce noaptea pe la 10 ceasuri, ca pe
un hoţ de dmmuri.
Nu mult după acestea, văzui că intră în casă un tist cătănesc şi cu un contraşu de
pădure, «pe nume» Şuştem de naţiune sas. Tistul pomnci cătanelor şi aceştia începură a mă
boldi cu patul puştelor, după acestea scoţându-mă afară din casă, sasul Şustem începu a mă
pălmui şi în urmă ferecându-mă în lanţuri, mă duseră înaintea cârciumei. Aci mă ţinură
afară între soldaţi până ce se ospătă sasul Şuştem cu tistul, după aceasta toată noaptea mai
până de către ziuă mă aduseră pe jos tot cu ferele pe mine, mă escortă între baionete până la
Alba Carolina, unde mă aflu şi acum arestat, fără de a şti pentm ce, - pentm că până acum
nimeni nu-mi spuse pentm ce sânt arestat, nice mă întreabă ce am făcut.
Acestea-mi sânt patimile Prea Luminate Doamne! Patimi cari nu pentm mine, care
acum sânt trecut în vârstă, ci chiar şi pentm un tânăr ar fi insuportabile. Eu însă mă mângăiu
cu aceea că, şi Domnul nostm Isus Hristos, a fost pălmuit, străpuns, ferecat în lanţuri şi
amncat în închisoare. Isus ca un Atotputernicul, le-a învins toate! Eu însă, ca un bătrân
neputincios ce sânt, prevăz că dacă nu mi se va da ajutoriu de undeva, ca să mă sloboază cât
mai în grabă din închisoare prevăz, zic că, aici în arest îmi voi da sufletul în mânile
Părintelui Ceresc, pentm că simţ cum mă lasă puterile, şi cum mă slăbesc pe zi ce merge.
De aceea, rog prea plecat pe Mărimea Voastră ca să vă milostiviţi a întreveni unde
se cade cât mai în grabă, a mijloci scăparea mea din arestul nemeritat. A protesta cu toată
seriozitatea în contra arestărilor şi batjocurilor ce se fac clerului nostru, şi a nu mai
suferi ca preoţii noştri să se aresteze numai după relaţia unui voitoriu de rău. Ci dacă are
cineva ceva în contra oarecămia preot, să-l tragă în judecată, şi acolo să-şi arate
pretensiunile sale, iară să nu-i maltrateze, aşa precum nici rebelii maghiari «nu-s pedepsiţi».
Aşteptând mângăiosul răspuns pe lângă sămtarea mânilor, rămâiu.
Al Mărimei Voastre
1850, ianuarie 7.
în arestul din Alba Carolina
Prea plecat serv
îoaf! Candrea, preot în Neagra

73
Elena MIHU

Ibidem, doc. 302/1850 (copie)

Alba lulia, 9 ianuarie 1850 - Comisarul cesaro-regesc al cercului Alba de Jos, losiv Fink îi cere
protopopului losif Ighian să-l înlocuiască pe preotul loan Candrea din localitatea Neagra.

Copia 108/1850

Onorate D[omnule] Protopop losiv Igianu!

în urma rânduielii inclitei Comanda Districtuale dto 7 ianuarie a.c. provoc pe

d[omnul] protopop, în Neagra în locu preotului Candra luon, cât degrabă pe altu a substitua.
De la ocârmuirea Cercului Albei de Jos.

Belgrad, 9 ianuarie 1850

losiv Fink m.p.
Caes[ro] Reg[esc] Comisariu

Ibidem, doc. 302/1850

Câmpeni 16 ianuarie 1850 - Protopopul losif Ighian îi scrie episcopului despre ordinul venit de
la Comanda districtului militar al Albei de Jos, prin care i se cere numirea altui preot la Neagra în
Kk'uI preotului loan Candrea. care urma să fîe arestat.

Prea Luminate şi Prea Osfinţite D[omnule] Episcope!

în ziua de astăzi la 3 ianuarie c[alendar] v[echi], primiu o ordine de la Comisariul

Bălgradului de Jos. d[omnul] I[osiv] Fine, dto 9 ianuarie 1850, Nr. 108, după cum de aici
alătunita copie. Părinteşte te vei milostivi a vedea, în care mă provoacă ca numai decât în
locul preotului loan Candrea de la Neagra, să subştităluesc alt preot.
Eu bine ştiu că aceasta facultălorie, nu de mine, tară de Prea Luminat Măria ta să ţine,
dar întni politică critică ca cea de acum, ca să nu să acăţă şi în noi, că nu Ie băgăm în samă
poruncile lor, dacă înliuitpină oficioase, şi pană atunci ce aş căpăta despre această poruncă de
la Prea Luminat Măria Ta rânduială, de a mă atinge de acest feliu de substituţii, sau nu.
In ziua de astăzi, i-om demandat mai sus pomenitului preot loan Candrea, ca să fie
oprit de la slujbele preoţeşti, şi până voi căpăta altă rânduială în privinţa aceasta de la Prea
Luminatul scaun episcopesc, - în locul lui am rânduit pe preotul supemumerariu de la Gura
Arări. Petru Nicula, ca să deie ajutoriu parohului al 2-lea Georgie Stan. De cumva nu-l vot
fi transpoftat pană acum la Bălgrad sub pază militară, ca şi pe parohul nostru de la Brăzăşti,
Moisiie Geaman - la carele mergând laitenantul, sau Comandantele cătanelor aici în
CMfenbaia «JBaia de Criş>» staţionate, cu o sută de ostaşi lângă sine, unde găsind o puşcă, I-
au prins şt Lau trimis la căpitanul în Câmpeni, de unde prin mijlocirea d|omnului] loar
Boeriu, deodată l-au sloborit sub chizâşie. Apoi dacă au mers înştiinţarea la Comandantele
DcsOrktoittti de acolo au venit ca îndată să-l prinză cu cătane şi să-l trimită la Belgrad în
cetate - unde, şi până astăzi să află arestat.
74
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Pentru care, am făcut o cerere cu o Carte de chizăşie, în care lângă notariul locului,
m-am subscris şi eu ca regius.
Vom vedea, ce va mai urma şi după aceasta. Mai încolo cu adâncă fiască cinstire.
Am rămas.
Al Prea Luminat Mării Tale
Offenbaia, 4 ianuarie 1850
Umilit fiu
losif Ighian
Protopopul Zlatnei, legea răsăriteană

P.S. Togma acuma căpătaiu înştiinţare, că pe mai sus pomenitul preot loan
Candrea, bătut şi bajocorit l-or dus la Cetate la Bălgrad, dar pricina pentru ce l-au dus, nu s-
au dat afară. Nu mă mir din destul, că eu pre acel preot l-am avut întră cei mai de frunte cu
învăţătura, cu vaza, şi, şi cu purtarea, - poate o beţie neaşteptată să-l fi cuprins a să slobozi
în ceva exţese aşa mare. Şi de cumva va ajuta vremea, şi eu îndrăznesc a mă ruga pentm
dânsul, a-i tinde mână de ajutoriu.

Ibidem, doc. 302/1850; publicat şi în Revoluţia Transilvană..., p. 337

Câmpeni, 10 aprilielSSO - Preotul loan Candrea îi trimite protopopului „Jalba” sa, pentru a fi
trimisă episcopului la Sibiu, aşa cum a cerut prin circulara sa din 14 aprilie 1850.

Prea Cinstite Domnule Protopoape!

Din ordinăciunea Măriei Sale Domnului Episcop, dto 2 aprilie «s.v.» 1850 în
Sibiu, cel din jos subscris, arată această jalbă:
Ianuarie 1, [1]850, venind acasă din funcţiile mele cele duhovniceşti, la al 11-lea
ceas în noapte văzui în casa mea o patrolă de soldaţi împărăteşti, un laitinant «maior» şi 7
soldaţi, care aştepta arestarea mea. După intrarea mea în casă, mă înconjurară ca pe un
făcătoriu de rele. Cu numita patrolă fu şi un contraş, anume Şuster, care ivindu-să înaintea
mea, grăi: „De astăz înainte eşti rob împărătesc”. Şi puindu-şi mânile în barba mea, m-au
dijonorat ca pe un hoţ, a cămi îndemnare văzând numiţii armaţi, începură a bate cu puştile
sale părţile trupului meu, îmi împedecară picioarele mele cu feră, - aşa hulindu-mă şi
batjocorindu-mă, mă scoasă din sălaşul meu cu mai mare hulă în mai sus numitul ceas,
fără a spune cauza arestării mele. M-or povăţuit între puşte până la Câmpeni, unde mă
băgară în casa străjii, de unde dimineaţa pentru slăbiciunea mea, mi-să rândui o cocie, în
care suindu-mă cu Molnar loan din Scărişoara, într-aceia zi până la Abrud, iarăşi în
Vardă, a doua zi la Zlatna, a tria zi la Bălgrad, în temniţă.
După 7 zile, fusăi chemat de domnul auditor ca să-m[i] dau cauza arestării mele,
răspunsă!: „Eu încă până în ceasul de acum nu ştiu, mă rog a mi-o da în ştire, la care voi
fi răspunzătoriu”. Pe care răspunsă auditoriu, zisă: „Domnia ta ai zis că pădurile sânt a
oamenilor, prin jurământul de la Blaj, şi bine ar fi să mai întoarcă Bem şi Koşut ca să
omoară pe cari să ţin acum de păduri, adecă pe toţi gomicii şi Tistie Silvanală”. La
această întrebare, răspunsă!: „Eu acestea nu le-am vorbit, cine m-au pârât să arete prin
mărturii adevărate şi la inimă drepte: Eu am fost iobitoriu totdeauna de Casa Austrii şi
iubitoriu voi rămânea”.
75
 Elena MIHU

După 9 săptămâni, după ce s-au ispitit părătorii în contra mea, mă cheamă

auditoriul iarăşi, zicând; „Toţi părăşii domniei tale ascultăndu-i, din judecata noastră de |
oaste, te-ai găsit întru nevinovăţie, te pui în picior slobod, mergi în pace acasă”.
Arestul de 9 săptămâni, pricinui slăbirea trupului şi a organelor.
Numitul Molan loan, rămas mort în arestul Bălgradului - rămasă muiere
văduvă şi 4 prunci în vârstă iuvenilă, săraci. |
Câmpeni în 10 aprilie 1850 i
loan Candrea
Paroh Ia Neagra j

Ibidem, doc. 302/1850; publicat şi în Revoluţia transilvană..., p. 339

Câmpeni, 15 aprilie 1850 - Protopopul losif Ighian îi scrie episcopului despre pălimirile preotului
din Neagra.

Prea Luminate şi Prea Sfinţite Domnule Episcope!

în urmarea părinteştii otdinăciuni a Prea Luminat Mării Tale din 2 aprilie 1850, prin
care mi să porunceşte executarea parohului nostru din Neagra. loan Candrea, prin ce persoane
şi cum s-au întâmplat, precum tot acelaşi preot aflatu-s-au de vină, şi cum s-au pedepsit?
Fiindcă de la locuinţa mea, este satul Neagra preste cale de o zi depărtat, nu mi
s-au dat prilej aşa în scurtă vreme să pot cerceta lucrul mai de aproape şi mai pre larg. - faii
luând răspuns de la mai sus pomenitul preot loan Candrea în scris, cu însuşi a sa iscălituri
întărit, carele a mea cu toată cinstea, îndrăznesc a-l aşterne, din carele părinteşte te vei
milostivi a vedea şi înlăkge. cum micşorară stalului preoţesc, intâmfdata necinstire:
Drept aceia, luând în socotinţă pracseşu (?) de mai nainte, cum era în atmz cu statuşu
preoţesc, pentru crime, ca acestea mai nainte nedovedite, nu mă poci din destul nara. că ce
statal preoţesc, cu mult în mai mare mkşoiaie şi necinste au ajuns, din pricina aceia căci un
preot, tără ştirea Prea Lununat scaunului eprscopesc / fată o faptă criminală in fixto delicii I
nu să atesta, ape» mai nainte de a fi ascultat pâiâhiL Ia atâte luşine iHi si osândea.
Iară acuma când nădăjdutese. să fim libertăţi, şi să fim ascultaţi la pâiile orie drepte
şi nedrepte, şt asupritoaie. Mai nainte, ne vedem supuşi şi baigoctMiţi la nişte pâre nedrepte
şi asupritoare, de cătră nişte oameni nepreţuiţi, pentru că pâiâşul <kşi an avut dr^ a-l da în
sus şi a-şi cere satisiaeţie de pre execuţia în persoana sa, căci aceasta era treaba pofiţii - şi a
da sămn de batjocută spre micşoraiea statului preoţesc, precum să vede dăm lăspanosirl mai
sus insulluji pteot.
Că i^escul pracricant, Johan Şuster, an fost în persoana sa cn ofiţiml liiiiii Măritul
Rt^ment aO otainOni Boresii «Prusieit» Vilhelntii, şi a-şi puume nmâniile sale mm chip de
baipcairă Im baitba parltmiîwî pteot, dacă îi attevămt, «fespre o paitte, - iară despre alkiă parte,
vă^intd că «dtespoinDeimiliiail preot fără «k vină, - nu numai baţjocuitii scăniiMiiDioase a mei fe|e
pteoţe^, dară şi robie «te 9 săptămâni, fără «te vină an fes* silit a lăbda. Fană «te vină zic,
peMn că nki s-an pns sub canţie, nid s-an arătat mai în sus că an fost vimnovat m ceva, -
fâtă decât, s-i»# sDofeeait liber acasă.
tetă pân^itiO Ini, In^ nki până Im rina «te astări, ^ne piillda aDttsara, sam nas la
justecaftă, san ImfinuiMtait, - cate mea^teptate Mâmtşflări ce s-ara fâcrat asupra prrcopsnr noştri
celtef nteviuKovaţţi, vesteam că midi o satiisfacţte piyritoane imu .s-an Irutânaiplaii.
M
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Pentru aceia dară, cu adânca şi jalnica simţire, rugăm bunătatea Prea Luminat Mării
Tale, ca stăpânul nostru, să-ţi întinzi mila şi părinteasca bunătate a ne mijloci scutire statului
preoţesc de la aşa nesuferite batjocuri, de la prea înaltele locuri.
Al Prea Luminat Mării Tale
Câmpeni, 15 aprilie 1850
losif Ighian
Protopopul Zlatnei de lejia răsăriteană

8
Ibidem, doc. 302/1850 (copie)

Sibiu, 21 aprilie 1850 - Fiul preotului, Mihail Candrea trimite episcopului „Protocolul” în care
descrie cum a decurs arestarea tatălui său.

Sibiu, 9/21 aprilie 1850

Protocolul

Despre întâmplarea cu arestuirea şi maltratarea parohului de la Neagra, loan

Candrea după arătarea subscrisului:
în ziua de Anul Nou [1]850 au slujit taică-meu loan Candrea, în biserica de la
Lăzeşti - unde este parohia vacantă - şi întorcându-se de acolo acasă, unde au ajuns
târziu noaptea, cam la 9 ore şi V2 au aflat la casa sa şepte soldaţi împărăteşti poleci, doi
străjuiau la uşă şi ceilalţi 5 se aflau în lăuntru în casă, fiind ofiţerul milităresc şi cu
contraşul de pădure, anume Schuster în cârci[u]mă.
Intrând taica meu în casă, se duseră numai decât doi soldaţi după ofiţerul
împărătesc şi numitul contraş Schuster, cari amerinţând asupra taică-meu cu degetul şi
înjurându-1 de cruce, i-au zis: „Să ştii părinte că de astăzi înainte eşti rob împărătesc, de
vei sufla numai un cuvânt, soldaţii aceştia au putere să te împuşte, - acum să te văd cum
vei omorî contraşu de pădure”. Acestea zicând, l-au pălmuit preste obraz, şi soldaţii din
porunca lui Schuster şi a ofiţerului, prinzându-1 l-au tras afară din casă pălmuindu-1 pre
trepte în jos, - de o parte Schuster, iară de altă parte soldaţii, vrând asemenea a face,
boldindu-1 cu paturile puştilor, iar în curte l-au bătut în cap (?), şi au pornit cu el acolo.
Ajungând la cârc[iu]ma din Neagra, ofiţerul şi cu Schuster au intrat în cârciumă de au
cinat, iară pre bătrânul taică-meu l-au ţinut afară înaintea cârci[u]mei întră patru soldaţi,
până ce au gătat de a cina ofiţerul şi Schuster. După aceea au pornit de acolo, şi pedestru,
l-au dus pe bătrânul de 72 de ani şi pre lângă aceea vătămat, l-au dus toată noaptea până
la patru ceasuri dimineaţa, când au ajuns la Varda «Vardie - unitate militară» în
Câmpeni. Din Câmpeni l-au escortat luni seara, 12 feciori soldaţi din Abrud, marţi la
Zalatna şi miercuri la Belgrad. Aici l-au aruncat în prinsoare şi l-au ţinut 9 săptămâni.
La nouă săptămâni, fiind într-aceea cercetat şi neaflându-se asupra lui nici o
vină, s-au slobozit afară şi au fost trimis acasă, cu aceste cuvinte din partea Auditoriului:
„Te du acasă părinte, că nu s-au aflat asupra ta nici o vină, însă trebuie să fi vorbit ceva, -
şi pentru aceea, arestul de 9 săptămâni ţi se socotesc «în» chip de pedeapsă la aceea.
Acesta s-au întâmplat în urma pârei lui:
a. Teodor Mocanu
b. Pentru Araniaşi
c. Bucur Kintraş
77
Elena MIHU

d. lanc Alecsandruţ Iui Avram.

1. Cel dintâi au pârât, că ar fi zis bătrânul taică-meu, înaintea obştimei poporului:
„Că gomicii de pădure ar trebui omorâţi, când ar mai fi un loagăr”.
2. Al doilea, că ar fi zis odată la Lăzeşti, cătră numitul Petru Araniaşi: „Păziţi-vă,
că vine Bem şi Kossut şi atunci veţi vedea voi”.
3. Al 3-lea au arătat că, zisul preot i-ar fi zis tot la Lăzeşti: „Daţi lucrătorilor
plătimioară bunişoară, că şi eu voi trimite oamenii mei la lucru, pentru că avem despre
aceasta poruncă de la Măria Sa Domnul episcop, ca oamenii să lucre pe plată fără nici o
temere: Şi că n-ar fi bine a să spăria oamenii din pădure, până nu se va hotărî lucml cu
pădurile, că moşii şi strămoşii noştri au avut pădurile acestea de proprietate şi noi arr
jurat credinţa împăratului”.
4. Al 4-lea. Că ar fi publicat bătrânul în biserică la popor, ca să taie pădurea cea
oablă, iară nu cea strâmbă.
în privinţa pârei aJ).d, nu s-au putut dovedi încă, - iară, arătarea de sub c, nu o
au negat nici taica bătrânul.
Mihail Candrea,
Preot la Neagra
în fiinţa noastră de faţă:
loann Hannia
notar consistţorial]
Dr. Gregoriu Pantasi,
notar

Nicolae Repede din Geoagiu de Sus

Ibidem, doc. 302/1850

Gioagiu de Sus, 13 aprilie 1850 - Trifon Pop, preotul Geomalului întocmeşte plângerea
credincioşilor, care cer eliberarea preotului lor Nicolae Repede, arestat încă din toamna amilul
1849. Pentru eliberarea sa. 89de credincioşi din Geoagiu de Sus, 9 din Geomal şi 12 din Streini
semnează o ., Carte de chezăşie ”.

Măria Ta Prea Luminate şi Prea Sfinţite Doamne Episcope, nouă milostiv Stăpân!

Din aicea sub A, aceluia Carte de chizeşie.

Te vei milostivi Măria Ta a privi şi mai chiar, a cunoaşte toată dragostea şi biruinţa
noastră câtă am avut şi avem de-a pururea, cătră arestatul nostru părinte Nicolae Repede.
Nu pentru altceva, ci numai pentru aceea că, îndată din strânsura Blajului, văzând
că aceea a fost din porunca fostului General Comando a Excelenţii Sale Dţomnul] b[aron]
Anton de Puchner, lângă aceea şi jurând credinţă cătră bunul nostru Monarh în Timpul
Libertatei, n-am avut pe cine să alegem mai bun, şi de cine să ne legăm mai bine, decât,
de părintele nostru Nicolae Repede. Carele după multă rugare s-au şi legat de ocârmuirea
noastră. Drept aceea, din ora ce au primit ocârmuirea noastră - noi n-am auzit alta din
cuvintele dumisale, decât: să fim de omenie, poruncile mai marilor noştri să le plinim, şi
unde va fi porunca împotriva rebelilor, pentru bunul nostru Monarh - să ieşim şi până lac
picătură de sânge să ne luptăm pentru întărirea tronului înălţatuluiîmpărat, şi câştigarea
Naţiunei noastre Române, a Egalitatei etc.”.
78
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Drept aceea, ne-am şi luptat cu toţii, încât am putut să putem zice: „Că, ca
martirii cei dintâi!”. Fiindcă şi pe noi, şi tot ce am avut, pentru credinţa ce am ţinut cătră
înălţatul împărat, ne-am jertfit: Cu nădejdea răsplătirii faptelor!
Şi, mulţămită lui Dumnezeu, că credinţa, nădejdea şi dragostea noastră nu ne-au
înşelat, că am văzut mântuirea cu ochii noştri. însă...:
„Amar mare şi durere
Că pe noi în loc de plată
Ne pun în Robie iată,
Pentm al său bun Părinte
Tot poporul Jale simte”.
7 pmnci împreună cu soţia părintelui nostru au rămas săraci şi fără tată, şi fără
casă, şi fără toată averea câtă au avut, - nu pentru altceva, ci numai pentru credinţa cătră
înălţatul împărat, păstrată.
Noi cu adevărat aveam nădejde, că după învingere vom avea bucurie şi răsplătire
după vrednicia faptelor, iară dimpotrivă, vedem acum, adecă: în Ioc de bucurie -supărare,
şi în loc de răsplătire pentru ostenele-închisori. Precum chiar se vede în părintele nostru
Nicolar Repede.
Tocma pentru aceea, ne este mai cu Jele, că pe părintele nostru, - unii dintre
rebeli Jurând hamişi, l-au pus la arest, unde acum de vreo câteva luni, mai rău ca un
tâlhariu pătimeşte.
Şi Jele! Că şi pe lângă cererea de chizăşie, tot n-am avut norocire să să sloboadă.
Noi totdeauna ne-am legat, precum şi acuma, şi vom sta buni, şi vom răspunde pentru
toate faptele dumnealui, de câte ştim, în câtă vreme ni-au fost povaţă.
Că noi de am fi ştiut ceva vină în trânsul, l-am fi arătat, iară fiindcă ceva dosebită
crimă în dumnealui, n-am cunoscut. Pentru aceea ne-am rugat şi până acum de cinsitele
tisturi împărăteşti, ca să binevoiască a ni-1 slobozi. Iară fiindcă de acolo n-am dobândit
nici o mângâiere, ca batăr până la investigaţie a tot lucrul, părintele nostru să ni să
dămiască a fi cu noi, ca în cele sufleteşti să nu pătimim fără de lege, - fiindcă alt preot,
noi poporenii în locul dumnealui nu avem.
Şi precum în ano trecut - pentru Revoluţia Rebelilor - aşa şi acum, suntem Jefuiţi
de mângâierea sufletească.
Deci, ca să nu ni se întâmple mai mari scăderi sufleteşti, iară şi iară, cădem la
mila Mării Tale, ca încât va fi cu putinţă să te milostiveşti a ne adjuta întru slobozirea din
arest, a deseori pomenitul nostru părinte Nicolae Repede.
Aşteptând mângăioasa resoluţie, suntem.
Ai Mării Tale
PuiTirea umiliţii fii.
Poporul Joagiului de Sus
Din Cercul Begradului de Jos

Descripta est hace supplicatio secundem popului rogaţionem per

Trifonem Popp m.p.
Parochum Diomaliensem

79
Elena MEHU

«Carte de chizăşie» 40

Noi cei mai jos scrişi dăm acastă Carte de adeverinţă, despre aceea, cum că în
acest an curgătoriu 1850, aprilie 1/13, venind înaintea noastră aceşti oameni mai jos
iscăliţi, prin darea mânilor drepte, pe sine chizăşie, despre aceia, cum că:
Pe arestatul părintele Nicolae Repede / care pentru întâmplările războiului civil e
arestat / să se milostivească cinstitele tisturi de la toate cuvincioasele locuri, a-1 slobozi
afară. Ca ori în ce feliu de lucru, cu ce va fi pârât de adversari, să şi poată umbla de rând
şi să aibă timp a să desvinovăţi, încât va fi cu putinţă.
Fiincă aşa legară mai jos scrişii chizăşi înaintea noastră, cum că tocma de n-ar fi
în stare de a putea răspunde la toate întrebările, onoratul părinte, sau n-ar voia, - întru o
întâmplare ca aceea, dânşii totdeauna stau buni!.
Cum că, sau pe dumnealui îl vor da înainte, sau de cumva nu-1 vor putea da
înainte, atuncea dânşii vor fi rîspunzători la toate greutăţile opposite, luându-şi satisfacţie
mai întâi de pe bonumurile susonoratului preot.
Urmează numele chizeşilor: «89 semnături»; încă şi din Diomal s-au pus chizeşi
următorii: «9 semnături»; Din Stremţ, s-au pus chizăşi pentru slobozirea mai sus
onoratului părinte Nicolae Repede, aceştia: «12 semnături». Despre a cărora, înaintea mea
pusă chizăşie. Şi eu cu aceasta adeverind, în Stremţ a[n]o [1]850, 1 aprilie. Toma Toi,
paroh Stremţ.
Despre a cărora mai sus scrişilor chizăşi prin ducerea mânilor sale celor drepte -
primiră pe sine chizăşie - cum că, în mai sus scrisul mod, au rămas întru toate, despre
aceea şi noi precum dânşii s-au legat înaintea noastră, şi noi cu aceasta adeverim „fila
nostra mediante”. în Joajiul de Sus, [1]850 13/1 aprilie.
Papp Triphon m.p.
Paroh Diomalului
Nicolae Szabo m.p.
Preot Gioagiului de Sus
Bogdan Niculae
[c]tito[r] la Jioajiu de Sus
Poploan

10
Gheorghe Popovici din Secăşel
Ibidem, doc 302/1850

Secăşel, 15 ianuarie 1850 - Plângerea preotului Gheorghe Popovici, privind arestarea lui şi a
celorlalţi trei credincioşi.

Prea Sfinţite Domnule Episcope!

în urma poruncilor celor mai înalte venite, atât de la Excelenţa Sa D[omnul]

General Comandante Baronul «Anton» de Pu[c]hner, cât şi de la Comitetul Român din
Sibiu, şi de la D[omnul] Prefectu, Axentii «Axente Sever», în a[nul] 1848 şi [1]849, dea
40
Publicată şi în „Revoluţia transilvană”, p. 338
80
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

ridica bucate de la curţile domneşti şi a le duce la magazinele împărăteşti, sau la loagăre -

au trebuit şi comunitatea noastră de la Beşinău, a duce în mai multe rânduri bucate, atâta
la Blaj cât şi la alte locuri, din curtea arândaşului din satul nostru Gaizago Laszlo, care cu
începtul rebeliunii maghiare, dimpreună cu fiii săi au trecut la rebeli.
După retragerea oştirilor împărăteşti din Transilvania, numitul arindatoriu însoţit
de mai mulţi rebeli, să reîntoarce la noi în sat, şi sub titul de despăgubire pentru bucatele
administrate din curia lui la magazine şi la loagăre, ne luă: 170 vite comute, şi 400 oi,
apoi să depănă de sat.
După sugmmarea răscoalei maghiare, lăcuitorii satului nostru să rugară de
Adminstratura Blajului ca să oprească, să nu poată duce nimenea ceva din curia
susnumitului arendator, până când satul nu-şi va dobândi despăgubirea de la el, pentru
vitele jefuite. Care mgare Adminstratura o şi împlini.
întru aceea, Gaizago Laszlo simţind aceasta, îndată se duse la Bălgrad şi să tocmi
cu dţomnul] comandantele, colonelul August, că va administra la Cetate, o sumă
însemnată de bucate. Apoi luând o poruncă în scris de la dţomnul] colonel, şi însoţit fiind
de nişte soldaţi, veni la noi în sat ca să încarce bucatele din curie.
Noi neînţelegând porunca adusă de dânsul, căci era în limba germană scrisă, am
trimis-o la Administratura de la Blaj, ca aceia să ne spuie, că întru adevăr de la dţomnul]
August, este ieşită?
Gaizago însă, fără să ne îngăduie până la venirea răspunsului de la Blaj, să dusă la
Bălgrad şi raportă, cum că sătenii din Beşinău să opun transpurtării bucatelor. Şi luând
asistenţă militară, pomi iarăşi cătră Beşinău.
Noi întm aceia căpătarăm răspuns de la Blaj, cum că pomnca susnumită purcede
de la dţomnul] colonel, deci ne şi grăbirăm a încărca bucatele şi la Bălgrad a le pomi.
Transportul ajungând la Drămbard?, să întâlni cu arendatoml şi cu cătanele care
fără să-şi curme dmmul, veniră în sat, unde adunând a doua zi după sosire pe poporeni
înaintea bisericii.
Officinul, cel ce comanda miliţia, strigă pe nume 3 oameni, şi adecă: pe Mihailă
Voicu, Achim Muntianu şi Onu Popa - apoi, atât pe aceştia, cât şi pe subsemnatul, ne
întrebă: că cu a cui pomncă ni-am împotrivit ducerii bucatelor?. Iar după aceea, ne soroci
la Bălgrad'.
Sătenii văzând aceasta, minteni aleasără 12 bătrâni cari să meargă cu noi la
Cetate, şi să vadă ce stă pricina ducerii noastre acolo.
A doua zi după sosirea noastră la Bălgrad, ne-am dus la d[omnul] colonel şi
dădurăm o Instanţie, în care făcându-i cunoscut pagubile ce ni le-au pricinuit Gaizago.
Totodată îi arătarăm cum că noi, nu ne-am împotrivit ducerii bucatelor, ci numai am voit
a ne încredinţa dacă pomnca este genuină.
Dţomnul] colonel însă, fără de a ne asculta, pomnci ca mai susnumiţii 3 oameni,
înaintea ochilor mei şi a celorlalţi 12 oameni, să capete bătaie. Şi întm adevăr, pomnca
aceasta au fost cu atâta severitate executată, încât Onu Popa, din pricina beţelor atunci
căpătate, şi astăzi în pat zace. Iară pe mine, cămia d[omnul] colonel mai nainte-mi, zice
aşa: „Cum că sânt vrednic nu de popie, ci de glonţu”.
După săvârşirea pomenitei execuţiuni, mă cheamă în casă şi numai după ce 2
soldaţi jurară, cum că din gura mea n-au ieşit nici un cuvânt aţâţători, au întărâtătoriu
cătră oameni, [î]mi dădură dmmul.

81
Elena MIHU

Aceasta este Prea Cinstite Stăpâne, simpla povestire a năcazurilor şi a

batjocurilor, care în luna lui septembrie 1849, am trebuit a Ie suferi noi, credincioşii
supuşi ai împăratului, - la pâra unui rebel, căruia dregătorii cei împărăteşti, mai muli
crezământ îi dau decât nouă, cari în revoluţiune am sacrificat pentru Tron bunurile
noastre. Mi-am pierdut în bătaie doi fraţi din satul nostru.
Deci cu umilinţă mă rog, ca să iei acestea în părinteasca privinţă şi să mijloceşti
unde să cade, o comisiune neinteresată care să cerceteze curgerea lucrului acestuia, şi noi
să fim reaşezaţi în cinstea noastră. Iară dimpotrivă cei vinovaţi, să-şi ia meritata pedeapsă,
Cu care nădăjduind părinteasca ascultare aplecatei mei ecereri, rămâi.
Al Mării Tale
Beşinău în 15 ianuarie 1850
Prea plecat fiu
Georgie Popovici
Paroh Beşinău

«Documentul a fost tradusă şi în Ib. germană, trimis în anexă»

11
lacob Balcăş din Vlădeni
Ibidem, doc. 302/1850

Braşov, S aprilie 1850 - Petru Gherman, protopopul Braşovului îi scrie episcopului despre
pătimirile familiei preotului lacob Balcăş din Vlădeni.

Prea Luminate şi Prea Osfinţite Domnule Episcope!

La părinteasca Mării Tale poruncă din 31 martie a.c. înlăuntru, fără număr, iară
cu numărul adresei 270, prin care mi să pune datorie să arăt mai pe larg cum s-au
întâmplat maltratarea preotesei a parohului nostru de la Vlădeani, în toamna trecută prin
un dregătoriu sau ofiţiru împărătesc. Cu umilitate am a da desluşire în obiectul acesta:
După primirea aceştei părinteşti porunci, numai decât am ieşit în faţa locului, am
luat la întrebare pe parohul lacob Balcăş şi pe preoteasa acestuia, cari amândoi mi-au
descoperit în chipul urmăroriu, cum că:
Parohul susnumit, ducându-să la biserică spre împlinirea slujbei sale, au lăsal
vorbă acasă ca până va veni de la biserică să-i gătească caru şi cu caii, că are să să ducă la
îngropăciune în Satul Nou, unde au fost poftit. Aşa preoteasa numitului paroh au şi urmai,
au gătit caru şi au prins caii, - dar s-au pomenit că au venit două cătane, cum spune
parohu, bantişti, şi au zis: cum că să-i deie caii să meargă de forşpanu.
Preoteasa le-au răspuns, cum că nu poate să le lase caii a merge de forşpanu, că
are trebuinţă popa, bărbatu său, să meargă la îngropăciunea unde s-au poftit. După care
unul dintre cătane, au scos sabia şi au început cu sabia a bate pre preoteasa peste spate,
peste mâni, pe unde au ajuns, şi aşa silniceşte i-au desprins caii popii şi i-au luat de
forşpanu. Apoi s-au dus şi la celălalt paroh George Dragoş, tot cu sabia scoasă, şi, şi de la
acesta i-au luat caii cu potenţie şi i-au dus până la Braşov.
Forşpanu acesta după spusele parohului lacob Balcaş, au fost rânduit pentru
domnul oberst «colonel» Stancovici de la Regimentul „Riter Kuloţ”.
82
 Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

După aceasta întâmplare, susnumitul paroh dimpreună cu preoteasa au venit şi la

mine la Braşov şi s-au arătat preoteasa, cum era bătută vânătă pe umeri şi pe mâni.
Eu i-am îndreptat la domnul Comendant oberst Stancovici, la care s-au şi dus şi i-
au descoperit toată patima ce au pătimit de cătră soldaţii. De la care au căpătat răspuns,
cum că: va face rânduială ca acei soldaţi să să pedepsească, - şi cu aceia, au fost siliţi să
iasă din casă afară.
Aceasta după mărturisirea parohului şi a preotesii, cu umilitate arăt Mării Tale. Pe
lângă care, întru toată supunerea şi ascultarea, sânt.
Al Mării Tale
Braşov, 5 aprilie [1]850
Umilit serv
Petru Gherman
Protopop Braşovului al u[n]ulea

Elena MfflU

83
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Aspecte privind participarea cerghizenilor

la revoluţia de la 1848-1849
Dr. Ana HANCU

Izbucnită la 12 ianuarie 1848 în Italia, la Palermo, revoluţia burghezo-

democratică a cuprins treptat Franţa, Germania şi Imperiul Habsburgic. In
Transilvania, în ciuda recomandărilor cancelarului aulic Jojika Samuel au loc o
serie de manifestări şi mişcări cu caracter revoluţionar. In oraşul Tg. Mureş primele
informaţii despre izbucnirea revoluţiei şi programul revoluţionar adoptat la Pesta au
fost aduse de la Cluj în seara zilei de 21 martie de cancelistul de la Tabla Regească,
Urhăzi Gybrgy. A doua zi, în adunarea cetăţenilor oraşului s-a exprimat adeziunea
faţă de programul revoluţiei maghiare de la Pesta1. Consfătuirea canceliştilor din
oraşul de pe Mureş concretizat prin redactarea unui memoriu adresat împăratului au
reliefat primele divergenţe între canceliştii români, maghiari şi saşi. Sub pretextul că
nu aveau împuternicire din partea „Universităţii săseşti”, canceliştii saşi au părăsit
sala. Avram lancu şi Alexandru Papiu Darian au condiţionat semnarea memoriului
prin acceptarea drepturilor românilor din Transilvania; desfiinţarea iobăgiei fără
despăgubire, respectarea şi garantarea drepturilor tuturor naţionalităţilor şi limbilor,
egalitatea politică şi civilă. loan Oros Russu a refuzat semnarea petiţiei, căci aşa
cum mărturisea în memoriile sale, „eu din parte-mi am fost întotdeauna în contra
uniunii pentru că prevedeam pericolul ce avea să urmeze asupra noastră din
uniune'”-. în seara zilei de 26 martie canceliştii români adunaţi la „corteluU lui
Avram lancu, în prezenţa lui Nicolae Bârlea care tocmai sosise de la Blaj, s-a
hotărât convocarea adunării de la Blaj pe data de 30 aprilie. Duminica Tomii.
Informaţiile despre primele mişcări revoluţionare s-au extins cu rapiditate în
localităţile situate pe valea Mureşului, Tâmavelor şi zona de Câmpie. Dar, cum era
firesc, şi locuitorii din Cerghid şi Cerghizel au fost atraşi în vâltoarea evenimentelor
revoluţionare. Deşi se afla în vecinătatea oraşului Tg. Mureş, din punct de vedere
administrativ aceste localităţi au fost încorporate comitatului Târnava, respectiv,
plasei Tirimia3. Prin organizarea prefecturilor româneşti, în toamna anului 1848, au

1 Bozodi Gyorgy, 1848 mârciusa Marosvăsărhely (Martie 1848 în Tg. Mureş), în „Korunk”,
1958, nr. 3, p. 328.
2 loan Oros Russu, Memorii, Bucureşti, 1989, p. 31, 32; Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din
Dacia Superioară, Tg. Mureş, 2005, p. 295; Grigore Ploeşteanu, Cancelişti români la „Tabla
regească", în „Cadran mureşan”, Tg. Mureş, aprilie, 1970; Idem, Scânteia dumnezeească, în
„Vatra”, Tg. Mureş, nr. 258, p. 10-12; Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, Bucureşti, 1977,
voi. I, p. 111-112, doc. 72.
3 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2021, f. 56.
85
Ana HANCU

intrat în componenţa prefecturii a III - Marusiensis condusă de prefectul Vasile

Macariu Moldovan.
Pentru a împiedica organizarea adunării din Duminica Tomii, gubematorul
Transilvaniei, Teleki Jozsef, a hotărât la 17 aprilie în şedinţa „guberiuM'
interzicerea ei şi transmiterea de circulare comitatelor, oraşelor şi episcopilor
români care aveau obligaţia de a aduce la cunoştinţă prin intermediul protopopilor şi
preoţilor interdicţia de a participa la adunarea convocată la Blaj, pentru ziua de 30
aprilie. în adresa sa, Teleki Jozsef, recunoştea dreptul naţiunii române de a-şi face
cunoscute doleanţele, dar numai prin intermediul memoriilor căci, „întrunirea
maselor neinstruite este întotdeauna periculoasă şi nici măcar conducătorii lor nu
pot spune până când le vor stăpâni”4.
Diversiunea şi măsurilor luate de autorităţile gubemiului (retragerea podu­
rilor de peste Someş şi Mureş, răspândirea zvonului conform căruia cei care vor
pleca la adunare vor fi traşi pe Jurci”, că armata era adusă împotriva românilor), nu
au avut efectul scontat, deoarece în satele româneşti se constata o mare agitaţie, se
convocau adunări în centrul satului, la biserică, exprimându-se hotărârea de a se
deplasa spre Blaj. „Ape/w/” lansat de Aron Pumnul şi ,J3rovocaţiunea” lui Bămuţiu
erau comentate şi explicate prin intermediul tinerilor „intelighenţr, iar la târgurile
săptămânale se schimbau informaţii şi păreri despre mersul evenimentelor.
Adresele funcţionarilor către corniţele comitatului Târnava, groful Haller
Ignăc, deplasările prin sate, au relevat neliniştea de care erau cuprinse autorităţile
cu privire la organizarea şi participarea românilor la adunarea din Duminica
Tomii. Din Tirimia, la 28 aprilie, judele plasei, Thuroczi Păi, informa că românii
din toate localităţile au primit înştiinţarea cu privire la interzicerea adunării, cu
excepţia Cerghidului. Deplasându-se personal în localitate, judele a citit ordinul
de interzicere a adunării, dar locuitorii au răspuns că au ordin de la episcop ca pe
Duminica Tomii, câte doi săteni să se prezinte la Blaj, ei nu recunosc alt ordin,
deci, în consecinţă, vor merge la Blaj. „Cei din Cerghidul Mare, în timp ce am
cerut prin viu grai să asculte porunca de mai sus, au anunţat „ că lor episcopul le-
a interzis sub povara pedepsirii cu 24 de florini de argint să se supună solicitării
funcţionarului autorităţii oficiale, preotul a răspuns că el are ordin de la episcop,
ca în Duminica Tomii să se prezinte cu doi delegaţi săteni la Blaj; — iar ei
necunoscând această poruncă de interzicere a adunării, se va şi duce”5. Preotul
greco-catolic al satului (Pop Dumitru, n.n.) a fost reclamat la protopopul din
Teremia, Gavril Fogaraşi, pentru că nu a adus la cunoştinţă ordinul de interzicere
al adunării, specificând faptul că i s-a transmis circulara din partea episcopului
Lemeni şi nu a întreprins nimic pentru a linişti poporul. Judele nobiliar recomanda
supravegherea cu stricteţe a mişcărilor şi preoţilor români .

4 Gelu Neamţu, Revoluţia românilor din Transilvania, 1848-1849, Cluj-Napoca, 1996, p. 25.
5 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2009, f 156.
6 Ibidenr, P. Moldovan, Pace şi război. 1848-1849 în Transilvania centrală. Mişcările
revoluţionare şi războiul civil. Cluj, 2008, p. 40.
86
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Pentru anihilarea şi supravegherea mişcărilor româneşti, la 25 aprilie 1848,

guberniul ardelean a publicat legea statarială. Pentru că evenimentele şi
împrejurările bine cunoscute periclitau securitatea publică, siguranţa persoanei şi a
averii şi populaţia influenţată de agitatori comitea o serie de contravenţii, iar
iobagii refuzau prestatarea slujbelor, în adunarea comitetului pentru siguranţa
publică desfăşurată la Târnăveni în ziua de 6 mai 1848, se solicita guberniului
ardelean constituirea unui tribunal statarial „care să poată fi folosit deopotrivă
atât în contra elementelor care tulbură liniştea publică, cât şi împotriva
răsculaţilor şi a acelor care instigă'1. Cu acceptul guvernatorului Teleki Jozsef,
la 8 mai 1848, se introducea legea statarială în comitat pe o perioadă de trei luni
de zile (prelungită ulterior) şi se decreta constituirea a două tribunale de judecată
rapidă, Rogton bunteto torveny .
în împrejurările respective, autorităţile comitatului au fost anunţate, ca
imediat şi fără întârziere, în toate localităţile să se anunţe introducerea legii
statariale9. în şedinţa comitetului din ziua de 9 mai funcţionarii au fost informaţi
despre introducerea statariului, obligaţia de a citi în cadrul adunărilor populaţiei
ordinul nr. 6003 şi de a ordona ridicarea spânzurătorilor. Luarea la cunoştinţă era
certificată prin semnătura juzilor săteşi, notarilor sau preoţilor.
Participarea locuitorilor la adunările din 30 aprilie şi la Marea Adunare din
3/15 mai de la Blaj nu a putut fi oprită. în memoriile sale, Isaia Moldovan descria
momentul plecării spre Blaj: „a curs aşa zicând, românimea din tot Ardealul, ba
şi unguri iobagi, locuitori printre români, treceau veseli pe sub furcile ridicate,
apoi cât erau câmpurile, văile şi dealurile nu se vedea altă decât o mare de
oameni neîntreruptă”10. Printre aceştia se vor fi aflat cu certitudine şi locuitori din
Cerghid, în frunte cu preotul Pop Dumitru.
Desfiinţarea iobăgiei prin hotărârea dietei de la Cluj din 6/18 iunie 1848,
„ziua slobozeniei” a intrat în conştiinţa locuitorilor de la sate ca ziua desfiinţării
relaţiilor urbariale determinând pretutindeni refuzul efectuării obligaţiilor
iobăgeşti. Asemenea celor din zona Mureşului Superior, locuitorii satelor
Chirileu, Sânmărghita, Şăuşa, Moreşti, Ungheni, Cerghizel, Mureşeni, (600-700
de oameni) în frunte cu Vasile şi Isaia Moldovan, loan Oros Russu, losif Tămaş
din Sânmărghita au sărbătorit ştergerea iobăgiei într-o atmosferă de sărbătoare.
Drumul a fost împodobit cu ramuri verzi de plopi şi sălcii, iar poarta triumfală a
fost decorată cu covoare, ştergare şi chindee româneşti1'.

7 Documente privind revoluţia de la 1848 în Ţările Române. C. Transilvania, Bucureşti, 1982,

voi. III. p. 253-254.
8 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2009, f. 179.
9 Ibidem, I'. 181
10 Isaia Moldovan, Din întâmplările vieţii, Note şi schiţe. II. 1848-1849, în Nicolae Bocşan,
Valeriu Leu, Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, 1988, p. 242.
11 Paul Abrudan, Prefectul paşoptist Vasile Moldovan, Bucureşti, 1979, p. 55; Isaia Moldovan,
Din întâmplările vieţii. Note şi schiţe. II. 1848-1849, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, op. cit. p. 244.
87
Ana HANCU

Implicarea în revoluţie era evidenţiată în declaraţia lui Căcuţ Aron, depusă

în procesul de cercetare al cetăţeanului Pasc Onisie din Vidrasău, caporal în
legiunea condusă de prefectul Vasile Moldovan, prin care se menţiona participarea
locuitorilor din Cerghizel la paza cetăţii, după cucerirea oraşului Tg. Mureş de către
armata austriacă condusă de generalul Gedeon12.
Precipitarea evenimentelor revoluţionare, vestea întemniţării „tribunului
plebis" Vasile Pop din Nazna i-au determinat pe locuitorii din Nazna, Moreşti,
Ungheni, Vidrasău, Sânmărghita, Chirileu, Şăuşa, Cerghid şi Cerghizel să se
solidarizeze în vederea eliberării sale din arest, semnând memoriul de protest
înaintat autorităţilor scaunului Mureş prin intermediul lui Vasile Moldovan şi loan
Oros. Tribunalul statarial din Tg. Mureş sub preşedinţia lui Szentivâny Jănos l-a
condamnat pe tribunul Vasile Pop sub delictul de instigare la moarte prin
spânzurare, sentinţă executată în 12 octombrie orele 3, după masă13.
înfrângerea legiunilor româneşti, conduse de Florian Micaş şi Vasile
Moldovan, pătrunderea trupelor secuieşti prin sate, după adunarea de la Lutiţa,
soldate cu moartea a numeroşi români au indus un sentiment de teamă şi teroare în
rândul comunităţilor. Sentimentele erau justificate. Sub ameninţarea cu pedepse
corporale, (se aplicau între 25-100 de lovituri pe spate), întemniţarea şi „execuţii
militare,‘> asupra satelor, autorităţile maghiare au obligat locuitorii să depună
jurământul de credinţă faţă de constituţia şi guvernul maghiar.
Formula jurământului, adresată românilor, care circula atât în limba
maghiară, cât şi în română, cuprindea în mod expres respingerea ordinelor venite
din partea comandamentului armatei austriece de la Sibiu: „Eu N.N jur pe vivul
Dumnezeu cum că împăratului nostru unguresc al cincilea Ferdinand şi ţării
noastre ungureşti, legilor ţării noastre şi ministerului ascultător voi fi. Jur că
numai la ministerul cel unguresc îngăduiesc şi de la General comando cel de la
Sibiu nici un fel de poruncă nu voi asculta, aşa să-mi ajute Dumnezeu şi aşa să-mi
dee ispăşenia sufietului meu”14.
Pentru a se pune la adăpost de vitregia vremurilor, în 26 octombrie 1848,
un număr de 28 de locuitorii din Cerghizel vor depune jurământul de credinţă faţă
de constituţia şi guvernul maghiar.15 La 27 octombrie vor depune, de asemenea,
jurământul 43 de locuitori, români din Chirileu, Vidrasău, Sânmiclăuş - 13
români, Ungheni - 7, Cristeşti, Sântandrei, Tirimia Mare - 73 de cetăţeni. Satul
Nou - 78, Vaidacuta - 29, Tirimia Mică - 19, Moreşti - 151, Şăuşa - 38,

'■ S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte poUtico-administrative, dos. 2025. f. 110.
13 Idem, fond Scaunul Mureş, Vicejude Szentivâny Jănos, dos. 703, f 2; dos. 729, f. 1; dos. 730.
filele I, 3, 4; Idem, Vasile Pop din Nasna, în „România eroică”, nr. 3-4, 1933; Traian Popa, Tribunul
Vasile Pop, în „Progres şi cultură”, an III, 10, dec. 1935; Grigore PIoeşteanu, Vasile Pop, în
„Proliluri mureşene”, voi. II, Tg. Mureş, 1973; G. PIoeşteanu, Liviu Moldovan, Un martir nnireşan.
în „Marisia”. Tg. Mureş, an X, 1980; Păl-Antal Sândor, op. cit., p. 285, 286; Peter Moldovan, op. ci!..
p. 405-406.
Idem, fond Comisar Bethlen, dos. 26, f 3.
‘ tbidem, dos. 284, f 2.
88
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Voiniceni - 45l6. După reîntoarcerea acasă şi depunerea jurământului, sătenii din

Vaidacuta şi Cerghid „nu sunt de găsit", se pare, după noile zvonuri, că s-ar fi dus
la Zagăr17. Amploarea şi desfăşurarea ulterioară a mişcărilor revoluţionare au
demonstrat că depunerea jurământului de către români a fost doar un fapt
conjunctural, depus sub ameninţare pentru salvarea vieţii.
Informat despre arestarea unui număr de 11 persoane la Ungheni, comisarul
gubemial Bethlen Jănos recomanda căpitanului Dosa Samuel eliberarea acestora în
cazul în care vor depune jurământul de credinţă şi vor promite că pe viitor vor avea
o atitudine corespunzătoare şi nu se vor împotrivi naţiunii şi constituţiei maghiare,
în caz contrar, să fie încarceraţi în temniţa scaunului Mureş18. Căpitanul Dosa
Samuel confirma arestarea celor 11 locuitori şi menţiona faptul că 9 au fost conduşi
în temniţa scaunului Mureş, iar doi, deferiţi spre cercetare tribunalului civil, au fost
ucişi pe durata deplasării sub comanda birăului din Lăureni. Românii din Tirimia,
Vaidacuta şi Cerghizel vor depune jurământul de credinţă faţă de naţiunea maghiară
şi secuiască, (fapt care s-a şi întâmplat după cum am menţionat în rândurile de mai
sus). Dosa Samuel informa, de asemenea, că din Vaidacuta, 73 de români au fost în
tabăra română, dintre care 6 nu s-au reîntors acasă; Tirimia Mare - 3 persoane se
aflau în tabără, 3 s-au reîntors acasă, dar i-a arestat; din Tirimia Mică - unul se afla
în tabăra românească. în încheiere, se exprima nemulţumirea faţă de incursiunile
trupelor de soldaţi în satele româneşti vecine de unde au fost ridicate vite şi cai19. La
26 octombrie 1848, căpitanul Gălfavi Lajos confirma faptul că, în grădinile satului
Ungheni, unii dintre soldaţii companiei sale au ucis o seamă de români care se
ascundeau refuzând să se predea, pe unii i-au înecat în râul Mureş, iar alţii (1 bărbat,
5 femei, o fecioară, 4 copii) au fost arestaţi. De asemenea, au fost luate 10 cămţe cu
bunuri, cereale, prizonieri şi un număr de 48 de animale20. Pentru că pădurile din
juml satului Tirimia erau pline de români care se adăposteau, vicejudele Biro
Mihâly solicita comisarului Bethlen permisiunea şi sprijinul pentru înarmarea
locuitorilor din plasele Abud şi Găieşti, pentru ca a doua zi, (27 octombrie),
dimineaţa, să năvălească în pădurile amintite pentru a-i prinde pe români., „cădi
altfel cei din împrejurimile Nirajului rămaşi acasă nu pot fi liniştiţi"- .
Cucerirea Transilvaniei de către armata maghiară şi instaurarea
administraţiei maghiare a marcat, în pofida proclamaţiei de amnistiere emisă de
generalul Bem, începutul unei noi perioade de represiune. Cu prilejul incursiunilor
trupelor de secui în satul Zagăr au fost arestaţi 55 de saşi. în ziua de 22 ianuarie
1849, în oraşul Tg. Mureş s-a petrecut un incident regretabil, 23 dintre saşii
arestaţi au fost ucişi de secuii agitaţi. Din informaţiile oferite la 23 ianuarie de

16 Ibidem, dos. 170, filele 1, 2; dos. 323, f. 1; dos. 264, f. 1; dos. 384, filele 1,4; dos. 295, filele 1,
3; dos. 404, f. l;dos. 338, f. 1.
17 Ibidem, dos. 284, f. 1.
18 Ibidem, dos. 82, f. 2.
19 Ibidem, dos. 133, f. 1.
20 Ibidem, dos. 124, f. 1.
21 Ibidem, dos. 134, f. 1.
89
Ana HANCU

comandantul comisiei militare de comenduire, vicecolonelul Forro Elek,

vicejudelui Szentivâny Jânos, aflăm că în acea zi a fost dat pradă morţii şi
căpitanul din Cerghid (neidentificat la acest moment): „Ieri, când a fost adm
căpitanul din Cerghid ca prizonier de război, s-au întâmplat groaznice întâmplări
şi agitaţii, fiindcă secuii înarmaţi cu lănci şi arme, abia ajungând acesta la oficiul
Scaunului, acolo l-au omorât, dar nu numai pe el, ci după aceea şi pe întemniţaţii
saşi, scoţându-i afară din temniţă, au omorât 23 dintre ei. Ceilalţi rămaşi în
prezent în temniţă într-atât sunt expuşi primejdiei, că viaţa lor nici un moment m
este în siguranţă, căci numărul hoţilor sporeşte în fiecare moment, în temniţă
fiind şi alţi prinşi”. Pentru evitarea pe viitor a unor astfel de situaţii, pentru
păstrarea ordinii şi liniştii, vicejudele Szentivâny Jânos cerea să se asigure pază
suficientă şi transferarea prizonierilor în cetate22. La rândul său, primarul oraşului
Hajnal Jozsef relata comandantului Forro despre acest incident: în închisoarea
scaunului Mureş, împotriva prizonierilor de război s-a produs o accidentală
ucidere - s-a răspândit în oraşul nostru şi vestea despre indivizii români aflaţi în
închisoarea oraşului nostru - căci, după ce în temniţa nobilului scaun, s-a începui
omorârea şi coborând la hotelul oraşului de sub închisoare, unul care s-a numit pe
sine căpitan român, Barabâs Jancsi a fost şi el dat pradă morţii"'.
Daniel Roman, preotul ortodox din Cerghid a urmat după moartea tatălui
său în funcţia de preot, fiind hirotonit de episcopul Andrei Şaguna, la 25 octombrie
1848, însă fără singhelie24. Nu s-a implicat în evenimentele revoluţionare, dar la
cererea credincioşilor a îndeplinit oficiul de notar al satului aducând la cunoştinţă
ordinele sosite de la tribuni sau funcţionarii administraţiei. A avut relaţii de
colaborare cu maghiarii din sat, intervenind pentru salvarea vieţii lui Pâsztohi Jozsef
în toamna anului 1848 după luarea oraşului Tg. Mureş de armata austriacă25.
In timp ce se îndrepta dinspre Căneşti spre Tg. Mureş, preotul ortodox
Daniel Roman din Cerghid a fost arestat de o trupă de soldaţi, în 22 ianuarie 1849,
A fost întemniţat la Tg. Mureş şi transferat ulterior în închisoarea de pe dealul
Cetăţuia din Cluj. Comunitatea românilor din Cerghid a apelat la clemenţa
comisarului guvernamental, Szentivâny Kâroly, motivând cererea de eliberare a
preotului, care nu se făcuse vinovat cu nimic, prin necesitatea efectuării serviciului
religios, pentru mângâierea sufletelor ei neputând rămâne în continuare fără preot.
Din adresa comisarului guvernamental, transmisă comitelui Bânffy, la 16 iunie,
aflăm detaliile capturării sale, preotului însă, nu i se imputa nici o faptă potrivnică,
mai mult, el considera că a fost arestat doar pentru că era preot român. Motivul
arestării nu era cunoscut nici conducerii armatei, el însuşi susţinea, după cum pe

■■ Idem, fond Scaunul Mureş, Vicejude Szentivâny Jânos, dos. 952, f. 1.

Idem, fond Primăria oraşului Tg. Mureş, Acta Politica, dos. 1754, f. 3; Pâl-Antal Sândor, op.
cit., p. 414
D. Suciu, Al. Morarii, I.M. Balog, D. Covaci, C. Cosmuţa, L Madly, Revoluţia Transilvană de
la 1848-1849. Date fapte şi realităţi reflectate în documentele bisericeşti ortodoxe 1848-1850.
Bucureşti, 2011.
2,'S
P. Moldovan, op. cit., p. 192.
90
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

sine în nimic, nu se simte vinovat, că a fost arestat doar din considerentul că era
preot român. Comisaml ordona ca de îndată după recepţionarea ordinului în termen
de 8 zile să se dispună cercetarea preotului stabilindu-se ce comportare personală a
avut, ce fel de om a fost amintitul preot din Cerghid? Au existat motive valabile
pentru arestarea sa? Ce fapte a întreprins împotriva patriei? Dacă era necesară
menţinerea sa în arest, sau poate fi eliberat la cererea credincioşilor care depuneau
scrisoare de chezăşie26. Judele plasei Tirimia, Thuroczi Păi, confirma primirea
ordinului de demarare a cercetării preotului Daniel Roman care, după cum însuşi
recunoştea, a fost arestat în luna ianuarie şi încarcerat la Tg. Mureş, de unde, fără
consemnarea faptelor de care s-ar fi făcut vinovat, a fost transferat la Cluj, unde se
afla şi la data de 20 iunie 1849" . Concluziile cercetării au fost remise comitelui
comitatului Târnava, Bănffy Jănos: declaraţiile martorilor interogaţi, cetăţeni
români şi maghiari din sat, au reliefat că numitul preot nu s-a făcut vinovat de
comiterea de fapte potrivnice constituţiei şi naţiunii maghiare, fiind un om corect,
cu sentimente sincere şi comportare cinstită. In concluzie, judele Thuroczi Păi nu
considera că exista vreun motiv pentru menţinerea preotului Daniel Roman în
arest28. La rândul său, în adresa cu privire la cercetarea numitului preot înaintată
comisarului gubemial Szentivăny Kăroly, Bănffy Jănos menţiona că la persoana
numitului preot nu a fost reţinută nicio faptă duşmănoasă, toţi martorii interogaţi
declarând că are o fire blândă şi o comportare cinstită. Dar având în vedere că era de
aceeaşi naţionalitate, în acele timpuri critice, cu uşurinţă ar putea induce autorităţile
în eroare. Din aceste motive, exprimându-şi neîncrederea cu privire la preot, se
întreba dacă nu se putea găsi o modalitate de a se întârzia iertarea şi eliberarea sa,
deoarece prezenţa sa acasă, în sat, nu ar aduce nici un folos cauzei maghiare sau ar
putea întreprinde fapte nelegitime împotriva autorităţii sale29. în final, la 8 iulie
1849, Szentivăny Kăroly dispunea eliberarea nevinovatului preot Daniel Roman,
care a fost întemniţat pe nedrept. Cu acea ocazie au fost iertaţi şi eliberaţi cetăţenii
Comşa Gheorghe din lemut şi Aldea Aron din Ungheni care erau, de asemenea,
arestaţi şi întemniţaţi la Cluj, în închisoarea „Felegvar”, împotriva lor nefiind
demonstrat nicio atitudine reprobabilă deosebită30. Preotul se angaja că va milita şi
va îndemna credincioşii spre susţinerea liniştii publice şi credinţă faţa de constituţia
maghiară, în caz contrar, accepta să fie pedepsit în mod corespunzător31. Cazul
preotului Daniel Roman din Cerghid se circumscrie politicii generale promovată de
autorităţile maghiare împotriva preoţilor şi intelectualilor români, care erau
consideraţi un pericol la adresa revoluţiei maghiare prin influenţa şi atitudinea pe
care o insuflau enoriaşilor, fiind participanţi şi conducători ai evenimentelor care se

S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2039, f. 12.
Ibidem, 2039, f. 13.
28
Ibidem, dos. 2034, f. 40.
' Ibidem, dos. 2026, f. 74.
30
Ibidem, dos. 2030, f. 82.
Ibidem, f. 84.
91
Ana HANCU

derulau în Transilvania. în cazul prezentat, preotul a fost arestat şi întemniţat la Cluj

doar din considerentul că era preot român, ancheta desfăşurată demonstrând în mod
evident că nu era implicat în mişcarea revoluţionară, fiind adeptul unei bune
colaborări şi convieţuiri a locuitorilor români şi maghiari din sat.
Comunităţile din Cerghid şi Cerghizel au avut de suportat o serie de
pierderi materiale generate de obligativitatea susţinerii efortului militar maghiai
prin donaţii de bani, produse, clopotele bisericilor, recrutări militare, jafuri şi
furturi. Cheltuielile cu aprovizionarea şi întreţinerea trupelor din Galiţia, aduse îj
Transilvania la Sibiu, staţionate pe data de 9 septembrie la Cerghid, 10 septembrie
Căneşti, 12 septembrie Mediaş erau asigurate şi prin efortul comunităţiloi
respective '. Taxa de război pentru susţinerea armatei maghiare era următoarea:
din cuantumul taxei de 233, 12 fl. pe anul 1848, comunitatea din Cerghizel la data
de 23 aprilie a plătit suma de 171,30, iar Cerghidul, din taxa în valoare de 482,11
plătise la acelaşi termen suma de 300,53 fl.33. La 4 mai 1849, judele plasei
Tirimia, Thuroczi Păi informa că bisericile, din „propria lor voinţă”, au predat 12
clopote, printre acestea numărându-se şi biserica disunită din Cerghid, care donase
1 clopot de 25 fonţi şi cea unită, cu un 1 clopot de 28 fonţi' . In ,Jnsemnaren
clopotelor donate din comitatul Târnava pentru sprijinirea patriei”, la data de 2;
mai 1849 erau consemnate un număr de 97 de clopote''.
„Conscripţia oraşelor, satelor, preoţilor, bisericilor, şcoalelor şi t
sufletelor din Eparhia greco-orientală-răsăriteană în Ardeal şi anume i ;
Protopopiatul Cetăţii de Baltă de Jos cu sfârşitul anului 1849 întocmită” de Petni
Cheţanovici la 18 decembrie 1849 în localitatea Boian, menţionează pentni
Cerghid: paguba satului: 6950, 58 fl., a bisericii: 127 fl. şi decedaţi prin moarte
silnică: 2 bărbaţi36. în „Pomelnicul martirilor români de la 1848-1849”, A.P
Alexi menţionează uciderea unui singur bărbat, în aprilie 1849, la Cerghid37.
Anchetarea hoţilor Săndor Jănos, Sipos Imre, Szilăgy Mihâly de către
tribunalul civil din Tg. Mureş indică amploarea jafurilor întreprinse asupra sateloi
româneşti. Sândor Jănos recunoştea că, în „iama trecută în satele de pe lânp
Târnava au furat nenumărate, fără număr, vite, cai, pe care le-a dus la măcelarii
Szatmâry Păi din Tg. Mureş care le-a jupuit. Şi cai atât au furat că nici numărul
nu se poate şti”. în declaraţia sa, Szilăgy Mihăly, recunoştea, de asemenea, căîc
iarna trecută, în tovărăşie cu prietenii săi au furat atâtea vite şi cai încât nici nii
poate să spună în mod sigur numărul animalelor furate, acesta fiind mai mare de
200. Preotul unit. Pop Nicolae din Cerghizel îi reclama pe Săndor Jănos, Ferenczi

Ibidem, dos. 2003, f. 169.

1 Ibidem, dos. 2021, f. 29.
Ibidem, dos. 2027, f. 39.
Ibidem, dos. 2026, f. 54.
36 D. Suciu, Al. Moraru, I. M. Balog, D. Covaci, C. Cosmuţa, L. Madly, op. cit.
37 A.P. Alexi, Din pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, în „Transilvania”, Braşov, ani
1970, 15 oct.
92
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Gyorgy, Ferenczi Lajos, Solyom Istvân din Şoimuş care i-au furat 4 boi pe care i- •IQ

au vândut la Tg. Mureş, cerând să i se plătească paguba pricinuită' .

După înfrângerea revoluţiei, pentru despăgubirea celor care au fost prădaţi
şi jefuiţi în timpul revoluţiei, guvernatorul civil şi militar al Transilvaniei,
Ludovic Wohlgemuth, prin decretul din 6/18 septembrie 1849 va hotărî, printre
altele, şi crearea unor comisii pentru examinarea şi cercetarea pagubelor pricinuite
prin războiul trecut, astfel încât, „păgubiţii după putinţă să se despăgubească”39.
Procesul de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi petenţii era
dificil de realizat, datorită faptului că era necesară certificarea în faţa autorităţilor,
din partea unor martori, a dreptului de proprietate.
Pentru a-şi recupera o iapă de 8 ani, pe care o cumpărase tatăl său din
târgul Sighişorii, şi care i-a fost răpită de soldaţii secui, Căcuţ Gheorghe din
Cerghizel s-a prezentat, la 13 noiembrie 1849, în faţa comisiei de cercetare
împreună cu martorii: Pop loan, Moldovan Simion, Găborean Ştefan, Popa Lică şi
Veszeli Leonhard. Martorii interogaţi au declarat în faţa comisiei că aveau
cunoştinţă despre faptul că, în postul Paştelui românesc, soldaţii maghiari i-au
confiscat lui Căcuţ Gheorghe, din hotarul satului o iapă, prezentând semnele
particulare ale animalului. Dar deoarece atât martorii, cât şi proprietarul au omis
evidenţierea unui însemn, comisarii investigatori, Soos Gyorgy şi Denes Lăszlo au
respins cererea de retrocedare către proprietarul de drept40.
Documentele supuse cercetării au evidenţiat implicarea şi participarea
comunităţilor din Cerghid şi Cerghizel la evenimentele revoluţionare din anii
1848-1849, înscriindu-se în paginile istoriei naţionale, prin contribuţia adusă la
lupta pentru obţinerea de drepturi sociale şi naţionale ale naţiunii române din
Transilvania, atitudinea represivă a autorităţilor maghiare faţă de preoţi, pierderile
umane şi materiale ale locuitorilor.

Anexe
1
Preamărite domnule grof comite suprem!
Ca urmare a respectatului ordin din anul acesta sub nr. 247, anunţ cu umilinţă
domniei voastre că în localităţile din plasa mea locuite de români în care m-am deplasat,
respectivul ordin de interzicere a adunării, dat prin porunca de mai sus, în mod corect,
pretutindeni, l-am adus la cunoştinţa respectivilor cetăţeni în cauză. Şi peste tot, cu
excepţia Cerghidului Mare, am primit de la preoţi declaraţia conform căreia ei nu au
primit de la nimeni încă nici o înştiinţare, şi că chiar dacă vor primi, nu se vor supune
doar dacă ar veni de la episcopul lor. Chemându-1 la mine, la domiciliul gazdei mele pe
preotul din Cerghidul Mare pentm a-i aduce la cunoştinţă ordinul de mai sus, a transmis
că lui episcopul i-a interzis cu pedepsirea a 24 de florini de argint să se supună

is S.J.A.N. Mureş, fond Scaunul Mureş, Organe revoluţionare, dos. 45, f. 39, 41.
19 George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani din urmă, Braşov, 1994, voi.
II, p. 783.
■|0 S.J.A.N. Mureş, fond Primăria oraşului Tg. Mureş, Acta politica, dos. 2103, f. 1.
93
Ana HANCU

autorităţii civile, şi nu vine?; şi după care văzând că eu totuşi nu renunţ la comunicarea

ordinului şi m-am îndreptat eu însumi spre el, numai atunci a venit la domiciliul meu,
unde după ce i-am citit ordinul de interzicere (al adunării), a răspuns că el are de la
episcop ordin ca în Duminica Tomii să se prezinte cu doi delegaţi săteni la Blaj; - el nii
recunoaşte un ordin mai presus decât acela, şi se va duce. în continuare, sunt îndatorat, să
o informez pe domnia voastră despre acest preot că acel îndemn al episcopului pentru
liniştirea poporului, pe care tradus din maghiară îl pot citi şi în gazete, nu l-a comunicai
credincioşilor, la solicitarea mea spunând că nu a primit nici un astfel de document. îu
alte localităţi din plasa mea, peste tot, preoţii au primit ordinul şi l-au comunicai
poporului, într-adevăr cu bune rezultate; Protopopul din Tirimia încunoştinţat despre
comportamentul deosebit al acestui preot a fost surprins, declarând că despre adunarea
din Duminica Tomii nu ar fi putut primi nici o înştiinţare de la episcop, căci el a primit cu
o zi înainte de la episcop acel ordin prin care numai protopopii puteau să cheme la
adunare iar întrunirea se va ţine în 15 mai la Blaj. Şi vă puteţi închipui că acea circulară
scrisă transmisă de episcop nu ar fi primit-o? De altfel, până în prezent, în plasa mea nu
am descoperit la popor nici un spirit rău.
Cu umil respect sunt al domniei voastre.
Umila slugă Thuroczi Pâl, jude
Teremia Mare, aprilie, 28 (1)848

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2009, f. 156.

Ca urmare al ordinului comisarului gubernial sub nr. 158 din 26 octombrie 1848
cu privire la următorii locuitori ai satelor care au depus jurământul pe constituţie: după
cum urmează,...
Cerghidul Mic

1. Cioban Simion 15. Cioban Todor

2. Cioban Todor 16. Furnia Pantilimon
3. Hancu Petru 17. Cioban Gheorghe
4. Kosa Gyorgy 18. Cioban Gheorghe
5. Cojoc Dumitru 19. Căcuţ Todor
6. Avram luon 20. Rus Ilia
7. Fumia Vasile 21. Boitoş Ştefan
8. Fumia Petru 22. Cioban Gligor
9. Cioban Gheorghe 23. Iurta luon
10. Rus Petru 24. Vig Andrăs
11. Cioban losiv 25. Popa George
12. Tolan luon 26. Hancu lacob
13. Hancu Petru 27. Kovăcs Vasilie
14. Hancu Alexa 28. Cojoc Ştefan

Original. S.J.A.N. Mureş,/o/zJ Comisar Bethlen Jânos, dos. 284, f. 2.

94
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

4597/(1)849
De la comisarul suprem,
comitelui comitatului Târnava
Cluj, în 16 iunie (1)849

Domnul episcop al Făgăraşului a trimis în două rânduri consecutiv, adrese cerând

ca, după ce credincioşii de confesiune greacă din Cerghidul Mare au păşit spre unio, să
dispun eliberarea preotului lor român, adică Roman Dani, care fără cunoştinţa lor ar fi
întemniţat de câteva săptămâni în prezent, aici în Cluj, deoarece numitul preot conform
documentelor, nu ar fi fost amestecat în nimic rău.
Din înştiinţarea pe cale oficială despre împrejurările prinderii sale aşa reiese că el
mergând de la Vămos Gălfalva spre Tg. Mureş a fost prins de armată la 22 ianuarie şi dus
în temniţa din Tg. Mureş, dar atunci despre nici o faptă nu aţi trimis înştiinţare, asupra sa
găsindu-se aici alăturatele două înscrisuri, mai târziu de acolo fiind adus la Cluj, în
prezent se află arestat în Felegvar, dar din cauza căror fapte a fost întemniţat? Aceea nici
conducerea armatei nu ştie, el însuşi susţine, că întrucât nu se simte cu nimic vinovat, se
gândeşte că numai din motivul că a fost preot român.
Nu demult locuitorii din Cerghidul Mare mi s-au adresat printr-un memoriu
cerând iertarea amintitului preot, întărind nevinovăţia acestuia şi plângându-se că pe mai
departe nu pot rămâne fără toate consolările sufleteşti.
Respectivele înscrisuri, aici alăturate, cu aceea hotărâre le transmit domnului
comite suprem: astfel după recepţionarea ordinului meu, de îndată, cu severitate să-l
cercetaţi, ce comportare personală a avut, şi de aici, ce fel de om a fost amintitul preot din
Cerghidul Mare? Au existat motive valabile pentru arestarea sa? Şi să anunţaţi sub ce
vină stă, ce fapte a săvârşit împotriva patriei? Dacă este atât de vinovat încât este necesar
să fie menţinut în arest? Sau prin cererile credincioşilor poate să fie iertat? Să mă
înştiinţaţi în termen de 8 (opt) zile de rezultatul cercetării ordonate.
Comisarul suprem al ţării,
Szentivâny Kăroly
Adnotare: sub nr. 3046, 2 bucăţi ,
nr. 4258, 1 bucată/cerere
sub nr. 5597, 2 bucăţi

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2039, f 12.

Judelui suprem Thuroczi Păi

Târnăveni, 20 iunie (1)849

Preotul de confesiune ortodoxă din Cerghidul Mare, încă în ianuarie trecut

arestat, a fost dus la Tg. Mureş şi de acolo, fără consemnarea tuturor faptelor a fost
transferat la Cluj, unde în prezent este arestat.
In conformitate cu cercetarea ordonată sub nr. 4597 de domnul comisar al ţării în
chestiunea memoriului comunităţii din Ceghidul Mare privind eliberarea preotului lor,

95
Ana HANCU

documentele cercetării finalizate împreună cele auxiliare şi hotărârea definitiva anexată o

trimit dumneavoastră.

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2039, f. 13

Cerghidul Mare, 22 iunie (1)849

Stimate domnule comite suprem!

Ca urmare a ordinului din anul acesta sub nr. 501, împotriva întemniţatului în
Cluj, preotul de confesiune greacă. Roman Dani din Cerghidul Mare, pentru faptele sale
s-a dus la final cercetarea; cele 5 bucăţi cu concluziile aici alăturate, le trimit cu respect; -
am înştiinţat în mod deosebit că din declaraţiile maghiarilor şi românilor pe am fost
dispus să îi audiez a reieşit că despre respectivul preot, cu alte cuvinte, nu s-au adeverit
nici o faptă potrivnică ţării, şi toţi l-au descris ca pe un om cu o puternică simţire şi
comportare cinstită. Drept pentru care, nu văd nici o pricină pentru întemniţarea sa în
continuare.
Cu respect, al stimatului domn comite suprem
Umila slugă, Thuroczi Păi, Jude prim

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, des.

2034, f 40

De la corniţele suprem al comitatului Târnava

Târnăveni, 27 iunie (1)849

Domnului Szentivăny Kăroly, măritul comisar suprem al ţării!

540/( 1 )849

în conformitate cu ordinul onoratului comisar gubemial din anul curent, 16 iunie

sub nr. 4597, am efectuat cercetarea cu privire la faptele preotului de confesiune ortodoxă
din Cerghidul Mare, adică. Roman Daniel, - despre care muncă -, sub X aci alăturat cu
restul documentelor, vi le transmit toate împreună, 6 bucăţi; opinia în privinţa subiectului o
împărăşesc prin următoarele: cu privire la cercetarea numitului preot: nici o faptă rea
duşmănoasă nu a comis şi toţi martorii interogaţi îl arată că are o fire blândă şi o comportare
cinstită. Cu toate acestea, în aceste timpuri critice ca individ de aceleaşi neam cu uşurinţă ar
putea induce în eroare. Cu acest prilej nu s-ar putea găsi o modalitate de a se întârzia
iertarea şi eliberarea sa? Căci fiind acasă, în ceea ce priveşte cauza noastră, cu certitudine
nu ar fi spre nici un bun sprijin, nu ar putea întreprinde rele împotriva autorităţii mele?

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2026, f 74

96
 Aspecte privind participarea cerghizenilor...

5562(1)849
De la comisarul plenipotenţiar al Ţării
D-lui baron Bânffi Jănos, corniţele comitatului Târnava!
Cluj, în 8 iulie (1)849

Deşi împotriva preotului român din Cerghidul Mare nu s-a demonstrat în mod
deosebit nici o fărădelege, ba mai mult, cercetarea în cauză, arată că a fost întemniţat
nevinovat fiind, cu oarecare îngăduinţă îl eliberez din celula de aici din închisoare.
Comşa Gheorghe locuitor în lemut şi Aldea Aron locuitor în Niraşteu, împotriva
lor nefiind demonstrat în mod deosebit nici o fărădelege deosebită îi iert să plece acasă,
cu acel ordin ca ei să se prezinte la domnul comite suprem sau la domnul vicejude; fiind
reîntorşi acasă, acolo se va urmări comportarea acestora.
Plângerea lui Comşa Gheorghe cu privire la pierduţii boi: în privinţa aceasta, să
se facă cercetare şi cer să mă anunţaţi despre cerere.
Comisar plenipotenţiar al Ţării
Szentivăny Kăroly

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2030, f. 82

8
571
Judelui suprem Thuroczi Păi

Ordinul comisarului plenipotenţiar al Ţării sub nr. 5562 transmis mie cu privire la
preotul român din Cerghidul Mare, Roman Daniel, după ce s-a dus la sfârşit cercetarea
împotriva sa, nedemonstrându-se nici o faptă nelegiuită, a fost eliberat din închisoare;
fapt pe care îl scriu spre necesara dumneavoastră cunoştinţă.
Mai departe, în înţelesul aceluiaşi ordin, a fost iertat Comşa Gheorghe din lemut;
să efectuaţi cercetarea cu privire la plângerea sa în cazul boilor pierduţi şi aceasta de
îndată să mi-o prezentaţi...

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.

2030, f. 83

Mai Jos subscrisul, cu aceasta mă angajez că eu, pus în libertate, nu numai

că voi susţine menţinerea liniştii publice, dar şi pe alţii îi voi îndemna la linişte,
voi îndemna la credinţă faţă de constituţie, iar dacă nu aş întreprinde aceste
lucruri, pedeapsa mea să fie incontestabilă.
Cluj, 8 iulie 1849
Ohla Daniel (Olah, n.n.)

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative,

dos. 2030, f. 84
97
Ana HANCU

Notă
Cerghidul Mare - Cerghid
Cerghidul Mic - Cerghizel
Felegvâr - Cetăţuia
Maros Vâsârhely - Tg. Mureş
Niraşteu - Ungheni
Vâmos Gâlfalva - Căneşti

Dr. Ana HANCU

98
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

Din pierderile umane şi materiale ale românilor

din scaunele Treiscaune, Odorhei, Ciuc,
în timpul Revoluţiei de la 1848/1849
Pr. drd. Sebastian PÂRVU

în ansamblul comunităţilor româneşti din Transilvania, o situaţie cu totul

specială au avut-o românii din fostele scaune secuieşti Treiscaune, Odorhei, Ciuc
şi parţial Mureş. Sufleteşte şi nu numai aceştia au participat deplin în toate etapele
desfăşurării revoluţiei de la 1848-1849 alături de românii din întreaga
Transilvanie. Dat fiind însă situarea lor în mijlocul comunităţilor secuieşti, de cele
mai multe ori situaţiile dramatice prin care au trecut au cunoscut dimensiuni
specifice şi mult mai accentuate.
Românii din secuime, „cei mai expuşi dintre românii ardeleni”, au luat la
cunoştinţă cu îngrijorare despre conţinutul şi mesajul proclamaţiilor maghiare
oficiale, cum este cea din 10 octombrie 1848, coşutiană şi ea, emisă „înainte de a
fi vărsat românii vreo picătură de sânge maghiar” precizează George Bariţiu:
„(...) fieştecare, în opt zile (subl. în orig. - n.n.) să se aplece şi să se supuie (...)
căci almintrelea, precum e adevărat că e un Dumnezeu în ceruri (...) - aşa e
adevărat şi aceea că se va coborî asprimea pe capetele vinovaţilor şi viteaza
noastră ostăşime, care numai acum a bătut o turmă de vânzători de patrie -, va
porni în contra voastră şi atunci vai şi amar de fiecare răsculat, iară de trei ori vai
de întăritori (întărâtători - n.n.). Atunci ar fi mai bine de cumva nu v-aţi fi născut,
căci nimănui (...) nu se va ierta. Dar şi până atunci ceea ce se va porunci
maghiarilor şi secuilor, ca să se scoale şi ca viforul să măture fiece goz
nemulţumitoriu (...). Ca să se scoale poporul unguresc şi secuiesc, toţi cu toţii şi
să şteargă de pe faţa pământului pe fieştecare vânzător de patrie şi rebel (...)
[căruia] pământul i se va lua şi i se va împărţi între credincioşii fii ai patriei (...).
Luaţi seamă, fraţi români, ca să nu provocaţi asupra voastră ceasul pedepsii”1.
Nimeni nu poate să ignore presiunea pe care o exercitau asemenea
discursuri asupra celor mai încercaţi români, cei din secuime. Câteva momente
dramatice trăite atunci de protopopul Petru Pop, din Breţcu sunt ilustrative. In
timpul revoluţiei acesta fugise în păduri, soţia îi era bolnavă netransportabil: „(...)
de 20 de luni, de când am fost la [alegerea din] Turda (fusese şi la Blaj nn) păzesc
pre preoteasa mia în patul zăcerii şi când am fost de naintea focului şi omorâturi,
fiica mia, soţia susnumitului loan Băloiu au păzit-o pe maica lor (...), fiind, de
focul şi apa prin care am trecut tare slăbit, (...) carii, în focul cel mai grozav, între

Ana Grama, Români sud-transilvani în secolul al XlX-lea, Editura Arcuş, 2001, p. 44

99
 Sebastian PÂRVU

ispitele ceale de ucidere am stat în credinţă nesmintită, atuncea când fui eu jăfuit
de toate şi am rămas numai în cămaşă, şi aşa am rătăcit prin munţi şi prin
crepăturile pământului care a le înşira şi eu mă judic de netrebnic (.. .)2.
Asupra românilor s-a acţionat pentru a fi lichidaţi fizic şi slăbiţi economic
prin mai multe metode, dintre care bande de militari secui scăpate de sub control
(dezertori) care jefuiau mai ales satele româneşti din secuime”3.
Pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, publicat de A.P. Alexi în
revista Transilvania din Sibiu în 1871-1872, cuprinde date şi despre calvarul
românilor din secuime. Astfel, prin „tribunalul de sânge unguresc, au fost ucişi 6
bărbaţi români din Vidacut" din Zagon „2 bărbaţi puşcaţi de insurgenţii unguri",
din Chichiş 3 români, din Ozun 1 bărbat, şi din Tăureni „au fost ucişi - din
ordinul lui Saraşi de la tribunalul de sânge unguresc - Sandu Vulgain, loan şi
Nicolae Brenceanu, Gheorghe şi loan Roşea"4.
în memoriul canonicului romano-catolic Raduly definitivat la Alba lulia în
30 decembrie 1848, se menţionează: „Noi încă nu ne aflarăm în stare de a putea
da o însemnare acurată a tuturor românilor ucişi în rezbelul civil şi a tuturor
satelor dearse şi deprădate”. Cât se ştia până la acea dată era din „isvoare sigure”
...la Odorhei la 60 ucişi în felurite chipuri... unele sate din ţeara Bârsei cam
vătămate5.
Prin decretul guvernatorului Ludovic de Wolgemuth, din 18 septembrie
1849, s-au înfiinţat „judecătorii cercetătoare” la Sibiu, Cluj, Alba lulia, Reteag şi
Odorhei, şi „comisiuni curăţitoare” „purificatoare” la Târgu Mureş, Bistriţa şi
Braşov.
în 23 februarie 1849 a fost emis ordinul comisarului Csăny Lăszlo privind
anchetarea persoanelor şi sechestrarea averilor, celor care au făcut parte din tabăra
„duşmană”, şi cei care şi-au părăsit domiciliul.
Este singulară, printre altele, şi o poziţie „umanitară” a contelui Mikes care
se opunea genocidului antiromânesc dintr-un cu totul alt motiv. Informaţia
provine dintr-o scrisoare a maiorului Czetz către Comitetul apărării naţionale
(ungare) trimisă la 5 noiembrie 1848. Maiorul Czetz relatează aici că l-a întrebat
pe contele Mikes de ce nu-i execută pe cei câţiva „instigatori” români prinşi;
contele Mikeş i-ar fi răspuns: „dacă va executa cu nemiluita pe români atunci cine
va mai lucra moşiile?”6.
Aflaţi în „cea mai critică situaţie”, izolaţi de fraţii lor de peste Olt, românii
din fostele scaune secuieşti au trecut şi în anii revoluţiei de la 1848/1849 prin
clipe deosebit de grele. Curajul de a se declara solidari cu idealurile tuturor

2 tbidem. p. 46.
3 Gelu Neamţu, Revoluţia democratică de la 1848 -1849 din Transilvania, în „Isloria României.
Transilvania". Volumul I, Editura „George Bariţiu”, Cluj-Napoca, p. 925.
4 A.P. Alexiu. Din pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, în „Transilvania”, III, nr. 19.
din 1 octombrie 1870-IV, nr. 1.1, din iulie 1871.
5 Gelu Nemţu. op. cit., p. 946-947.
1 tbidem. p. 924.
100
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

românilor ardeleni a însemnat suportarea unor evidente atacuri, însoţite de jafuri,

sau părăsirea locuinţelor.
Pe teritoriul comunei Chichiş, în 1848, s-au dat lupte între trupele ruseşti,
austriece şi cele ale secuilor conduşi de Găbor Âron. Este consemnat faptul că
între 23 iunie şi 2 iulie 1849 cazacii au înfrânt orice rezistenţă în calea lor şi au dat
foc satului. în perioada 21-28 iunie 1849 au fost împuşcaţi şi ucişi 3 bărbaţi
români din Chichiş de către „revoluţionarii" unguri (conform A. P. Alexi, care a
publicat „pomelnicul martirilor români de la 1848-49" în revista Transilvania de
la Sibiu în anul 1871)7.
Deoarece românii din Buzăul Ardelean au luptat în timpul revoluţiei de la
1848 sub comanda unui căpitan braşovean, în anul 1849 au suportat
„tratamentul" detaşamentelor de represiune secuieşti, care au devastat bisericile
şi şcolile româneşti şi au maltratat populaţia din zonă. Corniţele Francisc Haller,
fost căpitan de husari secui, a terorizat populaţia din bazinul Buzăului Ardelean
devastând toate bisericile ortodoxe din zonă. în iunie 1861, aflat la apele minerale
de la Vâlcele „s-a lăudat - în faţa lui George Bariţ - că el împuşcase trei preoţi
români, iară nu numai pe unul”, precum ştiuseră - George Bariţ - în octombrie
1848. Aceste nenorociri şi nedreptăţi suferite de românii de la izvoarele Buzăului,
sunt cuprinse foarte bine într-un memoriu adresat de aceştia Mitropolitului Andrei
Şaguna la 24 iulie 18488.
în zilele „rebeliei - la parohia ortodoxă din Intorsura Buzăului - s-au
prăpădit toate însemnările veniturilor şi ale cheltuielilor încă şi acest protocol şi mai
multe protocoale şi cărţi bisericeşti, deci de nimic nemaiputându-se da seama”9. Din
darea de seamă pe perioada de la 1850 prezentată de gocimanul Nicolae Cristea la 6
februarie 1854, cu prilejul vizitei canonice a protopopului, rezultă că biserica cu
hramul Sf. Mucenic Gheorghe din întorsura Buzăului „din vremea revoluţiei fiind
mult stricată”, primise unele reparaţii, dar mai erau necesare şi altele, acestea
rămânând în sarcina gocimanilor, ajuraţilor şi a parohului10.
Cheltuielile făcute cu reparaţia bisericii distruse de insurgenţii secui au fost
de 309 fl.r., 5 creiţari, strânşi cu discul, „pre 22 de foi sau câştigat", dar s-au
făcut şi „din dăruirea înaltului nostru împărat, la anul 1852, mai 30, spre
despăgubirea sfintei noastre biserici din vremea revoluţiei" (200 fl.r.)11.
în noiembrie 1848, un bărbat român din Buzăul Ardelean a fost ucis de
„revoluţionarii" unguri în mod „tirăneşte” (cum se precizează în „pomelnicul

1 A.F. Alcxiu, op. cit.

s Gheorghe Radu, istoricul vieţii bisericeşti a românilor din Ţinutul Buzaelor transilvănene şi
îniprejiirinii, Teză de licenţă. Sibiu, 1979 p. 97.
Ioana Cristache Panait, întorsura Buzăului. Construirea bisericii de piatră Sfăntu Gheorghe -
implicaţii i.Uorice şi artistice, în „Angvstia”, 5/2000, p. 42.
J Ibio . p. 42.
Gheorghe Radu, op. cit., p. 103.
101
 Sebastian PÂRVU

martirilor români de la 1848-1849" publicat de A.P. Alexi în revista Transilvania

de la Sibiu în 1871)12.
Dintr-un document emis la 17 noiembrie 1849 din Coşeni aflăm că: „Prin
hotărârea nr. 967, din data de 13 a acestei luni, se dispune ca Dragomir Mihai din
Lisnău urmărit pentru instigare, imediat ce va fi observat să fie prins şi arestat
deoarece în timpul revoluţiei a instigat poporul declarând că el este delegat din
partea revoluţionarilor români”13.
în „pomelnicul martirilor români de la 1848-1849", întocmit de A.P.
Alexi şi publicat în revista Tranilvania de la Sibiu în 1871, figurează şi „1 bărbat
ucis de insurgenţi în mod barbar", în martie 1849, în Ozun14.
Protopopul din Breţcu, Petru Pop, trimis de Direcţia şcoalelor din Sibiu, la
Sf. Gheorghe, în data de 14 noiembrie 1849, să cerceteze cazul răposatului paroh
G. Popovici şi a învăţătorului loan Popovici, „că, cînd, cum şi în ce chip au murit
în anul 1848 pe la octombrie, dar cei care cunoşteau împrejurările morţii
dascălului, terorizaţi, înfricoşaţi, răspundeau, n-am văzut, n-am auzit”15. O parte
din constatările făcute de Petru Pop cu ocazia acestei cercetări le aflăm de la
urmaşii săi, peste ani. Astfel, într-un raport al protopopului de Trei Scaune (cu
sediul la Breţcu), Constantin Dimian, către Consistoriul Sibian din data de 14
martie 1917, acesta relata „că nu poate pleca din localitate, pentru a face cercetări,
decât cu aprobarea specială a autorităţilor din Tg. Secuiesc sau Odorhei”. „După
cum cunosc eu starea psihică a sepsisângeorgenilor - continuă protopopul C-tin
Dimian - sunt intoleranţi, nu numai acum, ci şi în trecut chiar. O asemenea
procedură, s-a urmat în Sepsisângeorgiu şi în 1848, când i-au adunat pe ai noştri
în piaţă şi acolo i-au constrâns a trece la una din confesiunile lor”16.
în vara anului 1848, la Sfântu Gheorghe, românii au fost adunaţi în piaţa
centrală a oraşului şi constrânşi să-şi părăsească religia. Majoritatea nu au mai
revenit la religia ortodoxă. Au fost şi excepţii: astfel loan Bogdan, de 45 de ani,
reformat, în anul 1860 face un gest curajos de a ieşi din comunitatea reformată
tocmai a opidului Sepsi Sz. Giorgy cu următoarele precizări: „acest om până la
anu 1848 au fost tot de ai noştri, iară prin revoluţia anului 1848/9 au trecut silit la
religia reformată şi acuma iarăşi s-au întors la religia în care s-au născut şi au
crescut”17.

" loan Lăcăluşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Hargimta. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 316
'■ Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Instilulii administrative din perioada absolutismului
austriac, nr. 11/1849, f. 1.
14 loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 343
ls Ana Crama, Petru Pop protopop de Breţcu. luptător pentru supravieţuirea românilor din fostul
judeţ Trei Scaune, în „îndrumătorul bisericesc”, nr. 139, Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1991, p. 223.
16 Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de biserica ortodoxă din Transilvania in
perioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 208.
17 Gheorghe Vasilescu File de istorie a Bisericii Ortodoxe din Sfântu Gheorghe şi judeţul
Covasna. mms, p, 22; Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
102
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

în „pomelnicul martirilor români de la 1848-1849", întocmit de A.P.

Alexi şi publicat în revista Transilvania de la Sibiu în 1871, figurează şi „2 I Q

bărbaţi puşcaţi de insurgenţi (unguri)", în februarie 1849, din Zagon .

în februarie 1848, prin „tribunalul de sânge” unguresc au fost ucişi 6
bărbaţi români din Vidacutu (menţionaţi de A.P. Alexi în Pomelnicul martirilor
români de la 1848-1849, publicat în revista Transilvania de la Sibiu, în 1871)19.
Românul Suciu Mihai „omul de încredere al tribunului popă românesc de
acolo, şi încă în toamnă i-a atacat pe maghiarii din Eliseni, a fost în stare să spună,
că: maghiarii şi secuii nu au ce căuta nimic în Ţara Ardealului, şi să se care în
Sciţia, de unde s-au împrăştiat"" .
în timpul revoluţiei de la 1848-1849, localitatea Sărmaş este menţionată
împreună cu alte sate din jur ca fiind jefuită de către secui, care după adunarea de
la Lutiţa s-au dedat la jafuri şi incendieri de sate şi biserici româneşti din zona
Mureşului şi Bicazului. în timpul retragerii trupelor pe muntele Harghita, după
lupta de la Albeşti-Sighişoara, a murit în luptă Ţăran Gavril loan din Sărmaş .
în timpul revoluţiei de la 1848, localitatea Subcetate a fost jefuită de secui.
Participarea locuitorilor din Subcetate la revoluţie e atestată şi de faptul că în
cimitirul satului a fost identificat mormântul căpitanului Nicolae Muscă (1786-
1848), pe a cărei piatră funerară este menţionat ca „participant la rezbelul pentru
libertate din 1848”. într-una din lupte a căzut şi lacob Gafton, care a murit în
spitalul din Braşov.
Preotul Mihai Dobreanu (1828-1900), în timpul lungii sale pastoraţii s-a
identificat cu viaţa comunităţii. în revoluţia de la 1848/1849 a protestat vehement
împotriva uciderii de către husarii lui Kosuth a mai multor români nevinovaţi,
motiv pentru care a fost expulzat timp de doi ani în Moldova"'.
Intoleranţa faţă de români s-a manifestat şi prin schimbarea toponimelor
unor localităţi care aminteau de originea românească a locuitorilor acestora.
Astfel, la adunarea de la Lutiţa din 16-17 octombrie 1848 s-a hotărât schimbarea
denumirii localităţilor Vlăhiţa - Nagy Olahfalu (Satul Mare Românesc, în
traducere liberă) şi Căpâlniţa - Masik Olahfalva (Celălalt Sat Românesc), pentru a
se înlătura cuvântul Olah14.
Răspunsul românesc la pierderile umane şi materiale suferite de românii
din Trei Scaune este cuprins în circulara protopopului Petru Pop din Breţcu

b lonn Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 446.

111 Elena Mihu, Preotul Nicolae Stoicovici din Jacii şi fraţii săi şi „răsplata" primită pentru
clev(/tamentul lor în Revoluţia din 1848-1849, în „Angvstia”, nr. 13/2009, p. 61-11.
20 Ibidi rn, p. 70-71.
1 Miicca Păcurariu, Revoluţia românească din Transilvania şi Banat în anii 1848-1849.
Conlribiilici Bisericii, Sih'w 1995, p. 121.
■ Vasile Dobreanu, Doina, Dobreanu, Subcetate Mureş. File de monografie. Editura Motiv, 1999,
p. 151.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 669.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 681.
103
 Sebastian PÂRVU

adresată „preoţilor şi evlavioşilor creştini din protopopiatul Haromsekului”, în

august 1849. Adresându-se încercaţilor săi preoţi parohi, protopopul Petru Pop,
amintind de suferinţele îndurate „cu toţii câţi mai vieţuim din mila
atotputernicului îngrijitor al cerului şi pământului fuserăm rânduiţi a auzi ceale
ce urechi de om n-au auzit şi a vedea ceale ce ochi de om n-au văzut”, în
autentic spirit creştin îi povăţuieşte pe aceştia ,^ă-şi ţie păstorii sufleteşti în trei
următoare dumineci şi sărbători, a ieşi şi face cunoscut iubiţilor poporeni că,
lăpădănd toată ura şi patima cu fleştecare conlăcuitor din aceste locuri să se
vadă cu bună relegioasă dragoste şi iubire neieşind din gura unuia cuvânt
vătămător, cu atât mai vârtos fapte vătămătoare de cinste, avere sau viiaţă, ci tot
pacea, liniştea să împărătească, acestea să se urmeze"25.
Alături de pierderile mari suferite de locuitorii oraşului Sf. Gheorghe, în
vara anului 1849 din partea armatei ţariste şi locuitorii români din localităţile
învecinate au înregistrat asemenea pagube. Un asemenea caz rezultă din
adeverinţa eliberată preotului român loan Popovici din Dobolii de Jos, pe data de
27 decembrie 1849, privind confiscarea a 30 de vite şi un viţel, de către cazaci26.
Documentele de arhivă pun în evidenţă faptul că pe parcursul mai multor
ani, după terminarea revoluţiei, s-a purtat o intensă corespondenţă între
administraţia locală şi cea regională şi centrală privind soluţionarea plângerilor şi
finalizarea cercetărilor referitoare la despăgubirea populaţiei civile pentru daunele
suferite în timpul revoluţiei de la 1848/184927.
Situaţia preoţilor din Trei Scaune este zugrăvită magistral de Petru Pop,
protopop al Haromsecului [la 14 (16) septembrie 1849], într-un document redactat
la Breţcu. Poate unul dintre cele mai zguduitoare documente, care surprinde
situaţia grea în care se aflau românii28.

Ana Grama, op. cit., p. 60-61.

26
Arhivele Naţionale Covasna, Colecţia CSEREYEMILIA, nr. 1025, fila 1.
Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Instituţii administrative din perioada absolutismului
austriac, nr. 126, 170/1852.
„(...) Măria ta, prea luminate doamne şi stăpâne, rog mila părinţească a măriilor voastre,
mângăia-ne măcar cu un cuvînt, că noi pe aicea n-au fost destul că după ce nimărui nimic făcând,
cine ce au vrut au luat, am lăsat tot, apoi izgoniţi am fost şi scăpare nicăiri căpătând, robiţi, jefuiţi
de avere, de sănătate, mulţi şi de viaţă, cu bătaie de joc tunşi, de credinţa religiei cu ameninţări cu
pierderea vieţii despărţiţi, luatu-ni-a ce-am avut tot, am stat pînă în gât în focul gheenii, şi trupeşte
şi sufleteşte. Că au pătimit cred şi confraţii, cari, lasându-şi casele şi toate au fugit prin ţări stăine,
iară suferirea noastră a fost înmiită, că noi nici n-am fugit, nici n-am stat, ci numai am ars şi nicie
un minut n-am avut bun acum a şaseprezecea lună, de când am fost la Blaj din poruncă, pentru care
patimi dacă n-am avea nici o socotinţă şi nici o milă de mângăiere nici acum, batăr cu un cuvînt,
alta nu putem gândi, ci ca nişte deutădăjduiţi. (...)
Noi, cei din Haromszek locuitori români, care nimic biruim din pămîntul care l-au zidit
Dumnezeu pentru oameni, noi suntem cel mai urgisit norod al lui Dumnezeu şi lepădătura tuturor
oamenilor. (...) Mai nedreptăţile suflări ale lui Dumnezeu decât noi, nu se află pe faţa a tot
pământul. Şi mai defăimată preoţie ca preoţia română din Haromszek în toată lumea nu este, care o
pot eu zice şi cu documenturi vrednice de crezut pot adeveri, care de nu voi putea (fiind ascultat) să
cad în cea mai mare negrafie [disgraţie]."
104
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

Numai într-un district ca Odorheiul au fost ucişi 147 de bărbaţi, 4 femei şi 2

pmnci, (total 153), după o statistică incompletă făcută de Artemiu Publiu Alexi29.
Preluând şi centralizând datele din documentele edite şi inedite cercetate
redăm o sinteză a lor în anexele intitulate: „Din pierderile umane şi materiale
provocate de insurgenţii maghiari şi secui în timpul revoluţiei de la 1848-1849, în
localităţi din Protopopiatul ortodox al Vâlcelelor şi Hăghigului, fostul scaun
Treiscaune, azi judeţul Covasna” - anexa nr. 1 şi „Din pierderile umane şi
materiale ale românilor din alte localităţi din scaunele secuieşti Treiscaune, Ciuc,
Odorhei şi parţial Mureş” - anexa nr. 2.
Conscripţia Protopopiatului Vâlcele: întocmită de Protopopul loan Moga, în
23 octombrie 1849, conţine date despre 15 sate cu parohii lor, pagubele suferite de
biserici şi locuinţele sătenilor şi numărul românilor care au murit de moarte silnică
(38 bărbaţi şi 15 femei). Potrivit raportului, numărul total al „gazdelor” pe
Protopopiat era de 3022 bărbaţi şi 2864 femei, iar cel al sufletelor era de 5886
credincioşi, date rezultate din însumarea cifrelor trecute în dreptul fiecărui sat. In
Hăghig, Arini, Arpătac, Ariuşd, Marcoş, Vama Buzăului, Teliu, Budila, Ormeniş,
Vultureni lipseau preoţii, uneori şi dascălii, toţi fugiţi de frica ungurilor; dascălul
din Marcoş fusese împuşcat; au existat cazuri în care fuseseră trase focuri de armă şi
proferate înjurături păgâne în biserică. Biserica din Vama Buzăului fusese Jefuită de
clopot şi de cărţile de cult; cea din Teliu pierduse linguriţele de argint, odăjdiile,
protocoalele, policandrul, dar şi banii bisericii; icoanele bisericii din Augustin
fuseseră distruse de unguri, cărţile fuseseră arse, casa parohială suferise importante
distmgeri, astfel încât erau privaţi de cele sufleteşti nu doar credincioşii din parohia
menţionată, ci şi cei din filia Racoşu de Sus. Credincioşii români ortodocşi din
Vultureni (Magyar UJfalu) fuseseră siliţi de preotul maghiar să treacă la confesiunea
lui. Multe sate fuseseră Jefuite, locuitorii lor bătuţi sau chiar ucişi; din satul larăş
unii români fuseseră înrolaţi cu forţa în armata maghiară, iar alţii supuşi la taxe,
situaţie care se regăsea şi în satul Ariuşd. Din Vama Buzăului unii români au fugit
în păduri sau în Ţara Românească. Situaţia şcolară era una la fel de complicată:
multe sate nu aveau nici şcoală, nici dascăl, altele se sileau să îndeplinească măcar
una din condiţii: dacă nu dispuneau de un edificiu şcolar, să aibă cel puţin un dascăl,
cum era în Hoghig, Arini, lorăş. Vâlcele, Arpătoc, Ariuşd, Vultureni; o situaţie
diferită se regăsea în Vama Buzăului, unde sătenii dispuneau de un loc pentru
şcoală, dar erau prea săraci să o poată construi .
Istoria revoluţiei româneşti din estul montan al Transilvaniei este completată
prin prezentarea evenimentelor şi poziţia românilor din satele Dămuc, Telec, Valea
Jidanului, Fundul Ivănuşului, Bicazul Ardelean (azi aparţin Jud. Neamţ). Deşi
minoritari în această zonă, românii şi-au trimis delegaţi la cea de-a treia Adunare de
la Blaj, luând act de evenimentele care erau în plină desfăşurare depunând

2i| Gelu Neamţu, Drama preoţimii române din Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848-1849-
Aspecte inedite, în „Angvstia”, nr. 13, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2009, p. 59-62.
Dumitru Duciu, ş.a. op. cit., p. 82.
105
 Sebastian PÂRVU

jurământul de credinţă faţă de împărat şi naţiunea română, înarmându-se şi refuzând

recrutarea militară din toamna anului 1848. Sunt prezentate confruntările militare
dintre Constantin Romanu Vivu şi trupele de secui din iama anului 1848 când
prefectul a fost prins, trimis în temniţa din Tg. Mureş şi atacul din 3 martie 1849
când românii din aceste sate au fost atacaţi de 5.000 de secui. Ca în întreaga
Transilvanie şi aici represiunea s-a îndreptat spre preoţii românii care nu au trecut
de partea revoluţiei maghiare, aşa cum a fost preotul Dumbravă din Dămuc, „legat
toată ziua l-au purtat ca rob până l-au omorât” şi biserica română prădată31.
în Raportul Isprăvniciei Ţinutului Neamţ către Departamentul din Lăuntru,
din 28 octombrie 1848, în limbajul vremii sunt relatate evenimentele din zona
respectivă, împotrivirea românilor şi decizia de a nu se înrola32.
Cea mai mare barbarie comisă de Beothy Odon a fost instituirea
faimoaselor „tribunale de sânge” (verbirosag), cu scopul precis de a pronunţa
condamnări la moarte, precum şi a „echipelor de vânătoare”, care se ocupau cu
urmărirea „instigatorilor” români şi saşi. Dintre acestea, deosebit de active au fost
tribunalele din Tg. Mureş şi Odorhei33.
După cucerirea Transilvaniei de către armata maghiară condusă de
generalul Bem a fost emis ordinul privind punerea sub sechestru şi vinderea prin
licitaţie publică a bunurilor celor care au părăsit locuinţele retrăgându-se în
păduri, în taberele româneşti sau în Ţara Românească şi Moldova şi încarcerarea
„răufăcătorilor care ameninţau liniştea publică” Conformându-se acestui ordin la
23 februarie 1849 comisarii Kontz Imre şi Nagy Jozsef s-au deplasat în localităţile
Vidacutul Român, Jacodul Românesc şi Maghiar, Şard, Guştemiţa şi Sâncel,
reuşind să prindă 17 români34.
Documentele au reţinut o multitudine de cazuri punctuale în care românii
din Ţinutul Secuiesc au avut de pătimit.

Ana Hancu, op. cit., p. 53.

.... Privighetorul ocolului Muntelui de la acest ţinut, prin raport cu no. 397 înştiinţează că în
partea Transilvaniei în lăutru şi pe la satele megieşe cu graniţa urmează nelinişti în pricină că
Ungaria sileşte pe români a le da ajutor de oşteni în neînpăcarea ce o au cu sârbii, la care
împrejurare românii mai ales din satele de graniţă din partea Transilvaniei, numite Valea Jidanului,
Bicazul Unguresc, Fundul Ivănuşului şi altele s-ar împotrivi de a da ajutor Ungariei”. în document
se relatează că, atunci când în aceste sate a venit „birăul unguresc, un armean Ştefan Capasu din
Gheorgheni şi alţi trimişi din partea Ungariei, (...) făcând vestrea prin tragerea de clopote la
bisericele din arătatele sate, în curând s-au adunat ca la trei mii de bărbaţi români înarmaţi toţi cu
suliţe şi alte arme". Trimişii din partea Ungariei au spus sătenilor că au venit "pentru a le cere
ajutor de oşteni români". După ce trimişii unguri au aflat că nu primesc acest ajutor, "pe lângă că
pe unii din trimişi i-au legat şi i-au bătut, apoi şi pe un preot român din satul lor, valea Jidanului, l-
au omorât din pricină că acela se ispitea să aplice pe români la voinţa trimişilor din partea
Ungariei". După asemenea evenimente românii din aceste sate erau îngrijoraţi „despre năvălirea
ungurilor la ei. la care întâmplare românii pot să caute scăpare în partea codrilor, de prin munţii
acestui ţinut". Mircea Păcurariu, op. cit., p. 152.
'' Ana Hancu, op. cit., p. 245.
■ J Ibidem. p. 245.
106
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

„O divizie de secui, trecând în zilele acestea către Sibiu, „ftcu excesurile

cele mai urâte. La Arpatac (Araci) au batjocorit pe mai mulţi români care avură
nenorocirea a trece pe lângă ea. Pe unul l-a împuşcat printr-o falcă, pe altul prin
nas, pe o muiere o maltratară în chipul cel mai neruşinat. Toate acestea mulţumită,
pentru că ţăranii pe unde ajungeau aceşti Secui le dădeau toate de-a gata şi-i
ospătau şi-i tratau omeneşte”35.
Parohul Dragoş Cătană din Vidacut, în 24 noiembrie 1849, scria către
protopopul său, că ungurii au comis omoruri groaznice asupra a 6 oameni şi anume:
loan Costea, Uie Chirpărău, loan Rus, Mihăilă Boica, loan Maior, Dumitm
Câmpean, iar văduvele acestora au rămas cu 9 orfani; una dintre văduve a rămas
invalidă după ce au maltratat-o ungurii, care au luat vitele celor împuşcaţi şi nimeni
nu ştie unde le-au dus36.
Parohul loan Fechetici din Şoimoş, în 25 noiembrie 1849, adevereşte că în
octombrie 1848 ungurii au prădat satul şi i-au omorât la hotar pe: Moldovan
Gherman, de care a rămas văduva Moldovan Măriuţa cu patru copii, Simion
Cătană fără urmaşi, pe diacul satului; Voilă Toader, l-au aruncat din turnul de
piatră al bisericii, de el a rămas văduva Voilă Todora cu copii mici, pe Moldovan
Petru l-au prins şi l-au dus la Târgu Mureş, l-au bătut aşa de rău încât după ce a
venit acasă a murit şi de el a rămas văduva Măriuţa cu un copil; ungurii l-au
împuşcat pe Nicolae Curuţ din Mărtiniş în hotarul numit Kopolni, a rămas de el
muierea văduvă, i s-a luat casa şi umblă pe la uşile oamenilor; a fost împuşcat şi
Prezghirli Ignat din Mărtiniş de care a rămas muierea cu patru copii; mărturiseşte
că pe toţi bărbaţii omorâţi de unguri i-a scris cu mare dreptate şi întăreşte toată
relatarea cu semnătura şi pecetea proprie37.
La 19 august protopopul Zaharia Boiu se deplasează la Porumbenii Mari şi
în faţa întregului popor l-a întrebat pe preot dacă este adevărat că doreşte să se
stabilească la Sângiorgiu şi din ce pricină. Iar răspunsul dat de preot a fost: „pe
vremea revoluţiunii ungureşti, parte mare din parohianii de aicia, iar din
niii, mai toţi - s-au fost ungurit. Aşa prin urmare, văzându-mă cu simbria
tare scăzut, ceva eclejie nu este nimic, venitu stolariu foarte subţire”. Citind
raportul protopopului Zaharia, episcopul Şaguna hotăra rămânerea preotului Oniţa
în Porumbenii Mari. în Mureşeni, sat aflat în apropierea oraşului Tg. Mureş, după
arestarea preotului Ştefan lacovici românii ortodocşi au fost siliţi să treacă la
catolicism, dar la reîntoarcerea din temniţă a preotului au revenit la legea
părintea.scă38.

’ Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 42.

’ Dumitru Suciu, ş.a., op. cit., p. 48.
' Ibidem, p. 49.
1 Ana Hancu, op. cit., p. 329
107
Sebastian PÂRVU

In declaraţia lui Toader a lui Samuilă din Vâlcele este menţionată înrolarea
forţată în gărzile maghiare „fiind silit de ţivilii maghiari spre cătănie” şi uciderea
lui Die Olteanu din Braşov în bătălia de la Timişoara39.
Urmările războiului civil s-au vindecat greu. Astfel Protopopul Hăghigului
loan Moga în 10 mai 1850 scria episcopului Andrei Şaguna că; „în Protopopiat
există văduve care vor să se recăsătorească, dar primii lor soţi au fost recrutaţi cu
sila de armata ungară, duşi în Ungaria şi circulă zvonuri că au căzut în război, dar
nu există dovezi şi certitudini în toate cazurile. însă pentru Ilie Brânză din Araci
(Arpatak) există dovada cerută, pe care i-o trimite Episcopului, cu rugămintea de a
dispune toate cele necesare pentru rezolvarea canonică a acestui caz şi a celorlalte
din Protopopiat”40.
Românii din secuime, în timpul revoluţiei de la 1848-1849, au reprezentat
partea cea mai năpăstuită a românilor ardeleni. Această stare de lucru era prezentă
în mentalul colectiv şi peste două decenii când, mitropolitul Andrei Şaguna
menţiona: „ştim cu toţii Iubiţilor, între împrejurări critice au trăit confraţii noştri
din ţinutul secuimii şi trăiesc încă şi până în ziua de astăzi. Cu toţii simţim
dăunătoarele urme de le-au lăsat infuenţa timpului de mai înainte asupra
creştinilor noştri din secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi
confesiune noastră ca acolo”41.

Anexa nr. I

Din pierderile umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari şi secui în

timpul revoluţiei de la 1848-1849, în localităţi din Protopopiatul ortodox al
Vâlcelelor şi Hăghigului, fostul scaun Treiscaune, azi judeţul Covasna

1. Hoghig (Hăghig) lipsă de preot că au fost la ţară şi de dascăl, că au fost prins la

Sentgeorzu (Sf. Gheorghe) şi i-au luat boii şi altele mai multe, jefuire şi păgubi mari,
danii şi omomri de oameni, bătăiu de oameni cu câte 100 beţe, morţi „pre vremea
răzmeriţii de moarte silnică” - 5 bărbaţi
2. Arini, puşcături, suldame, lipsă popă, tăieri cu sabia, jefuiri, 1 bărbat mort
3. lorăş (larăş), danii cu sila, jefuire şi duşi la cătane, fără voia lor
4. Eliopatak (Vâlcele), puşcături şi sudalme păgâneşti, păgubi. Mâncătorii cu sila, danii
cu sila şi tabere mult au pătimit, 1 bărbat mort

Dumitru Duciu, ş.a. op. cit., p. 344

Ibidem, p. 68
loan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la românii din secuime. Editura Carpatica, Cluj-Napoca.
2005, p. 172.
Informaţiile referitoare la pierderi umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari şi
secui în localităţi din Protopopiatul ortodox Treiscaune cu sediul la Breţcu nu au fost înaintate
Episcopiei ortodoxe din Sibiu, de către protopopul Petru Pop. Acestea urmează să fie reconstituite
din alte surse arhivistice, în curs de identificare
108
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

5. Arpătak (Araci) lipsă preot, bătaie cătănească în sat, sudălmi, ameninţări de stricare a
bisericii, lipsă de cantor, că l-au împuşcat prin obraz, casa preoţească de tot jefuită,
jafuri, omoruri de om pentru că au ţinut cu împăratul, 4 bărbaţi morţi
6. Ariuşd puşcături şi sudalme, lipsă preot, danii, oamenii duşi cu sila la cătane, jefuire
şi ameninţări
7. Marcoş (Mărcuş) lipsă de preot 8 luni, dascălul omorât cu glonţ, focuri, jafuri, bărbaţi
morţi, pe dascălul H Dogariu l-au puşcat Pal Galfi din Bicfalău (sat vecin - n.n.) în
casa preoţească şi cu alţii.
8 Vama Buzăului lipsă de preot 8 luni, şi de dascăl, sudalme, puşcături, răpirea cărţilor,
hainelor, clopotului, omoruri de români, fuga în păduri şi Ţara Românească, aicea
cărţi şi odăjdii clopotul au luat, pagubă au avut biserica 200 fl iar popa 800 fl mc
9. Teliu (azi în judeţul Braşov) lipsă de preot, jăfuire, Precestenia au dus-o, linguriţa de
argint, odăjdii, protocoale, policandru, lumini şi banii bisericii, toţi i-au dus rebelii,
vite mâncate şi alte jafuri mai multe. 12 bărbaţi morţi
10. Budila (azi în judeţul Braşov) jefuire, puşcături, suldame groaznice, lipsă preot 8 luni,
4 bărbaţi morţi
11. Agoştin (Augustin, azi în judeţul Braşov) cea mai jalnică faptă au săvârşit aicea, în
biserică tot au stricat icoanele, cărţile le-au dus şi ars, Tâpla au stricat-o, odăjdiile au
luat legăturile bisericii, casa bisericească, încât acum nu să poate sluji Sf. Liturghie,
au prefăcut satul în cenuşă, l-au făcut fără nici o casă cât pomii încă i-au tăiat, lipsă
de preot şi de dascăl, omoruri de oameni, fugă la pădure, 5 bărbaţi morţi, 15 femei
omorâte. Aici satul a fost ars ca faţa căşii, n-au rămas nimica, însă după aceea au
început a-şi face bordeie
12. Ormeniş (Urmeniş, azi în judeţul Braşov) lipsă de popă şi de dascăl, puşcături şi
sudalme, jefuire şi pagube mari la români, nu este şcoală nici dascăl că au murit.
13. Racoşu de Sus jefuiri şi danii, acesta-i sat unguresc puţini români umblă la materă la
biserică
14. Micfalău lipsă de preot, sudalme de rebelii unguri, i-au silit popa unguresc de ş-au
lăsat religia
15. Biksad (Bixad) puşcături sudalme de rebeli unguri, jafuri, dănii şi moarte multă de
vite cu coarne, aicea încă nu-i loc de a face şcoală şi sărăcie mare. N.B. pe oamenii de
pe aicea tot cu sila i-au dus la cătane şi s-au silit tare rebelii a le strica religia.

Sursa: date preluate şi prelucrate din „Conscripţia oraşelor, satelor, preoţilor,

bisericilor, şcoalelor şi a sufletelor din eparhia greco-răsăriteană în Ardeal, şi anume din
protopopiatul Elipatakului, Tractul Hăghigului la sfârşitul anului 1849 întocmită”, în
volumul Revoluţia transilvană de la 1848-1849. date, realităţi şi fapte reflectate în
documentelebisericeşti ortodoxe. 1848-1850, Dumitru Suciu ş.a.. Editura ASAB,
Bucureşti, 2011, p. 446.

* informaţiile referitoare la pierderi umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari

şi .secui în localităţi din Protopopiatul ortodox Treiscaune cu sediul la Breţcu nu au fost
înaintate Episcopiei ortodoxe din Sibiu, de către protopopul Petru Pop. Acestea urmează
să fie reconstituite din alte surse arhivistice, în curs de identificare.

109
Sebastian PÂRVU

Anexa nr. 2
Din pierderile umane şi materiale ale românilor din alte localităţi
din scaunele secuieşti Treiscaune, Ciuc, Odorhei şi parţial Mureş

1. Apaţa (azi jud. Braşov) în 28 noiembrie 1848 au fost ucişi în mod barbar prin ştreang
4 români
2. Bicaz, azi jud. Neamţ „în 18 ianuarie 1849, Todor Csepe, Demeter Csepe şi Maria
Csepe din 2 români şi două românce au fost împuşcaţi de către năvălitorii unguri în
comună. La preotul român Nicolae Csepe mai întâi i s-au scos ochii şi numai apoi a
fost împuşcat”. Tot aici, la 1 martie 1849, au fost spânzuraţi 6 români
3. Brăduţ, Jud. Covasna, în vara anului 1849, un român a fost spânzurat de insurgenţii
unguri
4. Breţcu, jud. Covasna, în aprilie 1849 au fost împuşcaţi prin „tribunalul de sânge” 5
români: Chifor loan, Panca loan, Panca Ştefan, Bradea Mitru şi Cocan Andrei
5. Chichiş, jud. Covasna, în 21 iulie 1849, „au fost împuşcaţi de către insurgenţii unguri
în comună 3 români. în 6 aprilie 1849, a fost ucis prin ştreang ţăranul român George
Zisca, la mandatul lui solgobirău Remety Karoly şi a notarului Bene Janos din Bodoc
(Covasna). în 12 aprilie 1848, un alt român a fost împuşcat”
6. Corbu, jud. Harghita, în 12 aprilie 1849, „a fost împuşcat românul Şerban Nicolae,
prin proprietarul din Mejlendorf Kakusi, din ură şi răzbunare”
7. Eresteghin, comuna Moacşa, jud. Covasna, în 16 iulie 1849, „a fost spânzurat ţăranul
român Andrei Vereş, la mandatul din armata kossuthiană şi la îndemnul ungurilor din
comună”
8. Fincel, corn. Dealul, Harghita, în Iulie 1849, „a fost omorât cu mare cruzime ţăranul
român Emanoil Petre, originar din Uzun (Ozon), jud. Covasna, prin sentinţa
maiorului din armata kossuthiană Joszef Intze”
9. întorsura Buzăului, jud. Covasna, în 7 noiembrie 1848, un român a fost omorât cu
bâtele de insurgenţii unguri în comună
10. Mărcuş, jud. Covasna la 15 februarie 1849 a fost terorizat românul Xenofon Dogaru,
din ordinul lui Sarosi
11. Ocna de Sus, jud. Harghita, în 4 martie 1849, „au fost ucişi în mod barbar 3 români şi
4 românce la mandatul supralocotenentului din armata kossuthiană Kole, originar din
comuna Ditrău”
12. Ozun, jud. Covasna în 8 martie 1849, un român a fost ucis de insurgenţii unguri
13. Odorhei, jud. Covasna, la 25 octombrie 1848 un român a fost omorât cu bâtele: Vasile...
14. Sf. Gheorghe, jud Covasna, în data de 14 noiembrie 1849, Episcopia Sibiului este
rugată „să cerceteze cazul răposatului paroh G. Popovici şi a învăţătorului loan
Popovici”
15. Suseni, jud Harghita, Aron Lugojanu, centurion; spânzurat
16. Tăureni, corn. Feliceni, jud. Harghita, „în 3 decembrie 1848, românul Sandu
Vulgaciu a fost ucis la mandatul lui Sarosi, după aceea au fost omorâţi cu bâtele: loan
Berceanu, Nicolae Berceanu, George Roşea, iar loan Roşea şi câţiva sunt rămaşi
anonimi”
17. Vama Buzăului, azi jud. Braşov, în 26 noiembrie 1848, au fost împuşcaţi 2 ţărani
români de către insurgenţii unguri

10
 Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

18. Zagon, jud. Covasna, în 21 februarie 1849 au fost împuşcaţi doi români de către
insurgenţi unguri în comună.

Sursa: date preluate şi prelucrate din volumul: Revoluţia transilvană de la 1848-

1849. date, realităţi şi fapte reflectate în documentele bisericeşti ortodoxe. 1848-1850,
Dumitru Suciu ş.a., Editura ASAB, Bucureşti, 2011; Ana Grama, Petru Pop protopop de
Breţcu, luptător pentru supravieţuirea românilor din fostul judeţ Trei Scaune, în
„îndrumătorul bisericesc”, nr. 139, Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1991, şi Vasile T. Suciu,
Transilvania 1848-1849 Antologie, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 2001.

-m
. .-Iu
• ■ 1:

Pr. drd. Sebastian PÂRVU

111
 Teze şi antiteze paşoptiste...

Teze şi antiteze paşoptiste sau De ce sărbătoarea

naţională a Ungariei e clădită pe osemintele martirilor
români din Transilvania
Prof. Alexandru CIUBÎCĂ

Din punct de vedere ideologic şi politic, deceniul al cincilea al secolului al

XlX-lea a fost marcat, într-adevăr, de o revoluţie la nivel european. O revoluţie în
modul de a gândi valoarea individului în societate, o revoluţie a concepţiilor,
pentru că se respingea ideea de stat multinaţional, de imperiu, punându-se în prim-
plan criteriul naţional. Acum, în bătrânul continent al democraţiei, se afişa
„principiul naţiunilor”, care trebuia să fie fundamentul statelor europene modeme
şi criteriul delimitării graniţelor acestora. Acest principiu - în linii generale - va
triumfa la sfârşitul Primului Război Mondial.
în Ungaria şi în Principatul Transilvaniei, în anii 1848-1849, frământările
ideologice, sociale şi militare paneuropene au primit forme „originale”şi au
devenit, mai cu seamă, ocazia dezlănţuirii furibunde a hungarismului (concept în
baza căruia tot ceea ce nu este de „aleasă stirpe asiatică” nu este demn să trăiască),
secondată de continue încercări de intimidare şi de distrugere, morală şi fizică, a
celor diferiţi din punct de vedere etnic, religios şi lingvistic. Iar aceasta, în
condiţiile în care ungurii nu erau majoritari nicăieri, nici în Panonia măcar, şi
cu atât mai puţin în Ardeal şi în Banat.
Aşa se face că „revoluţia” maghiară, având în principal în frunte capete
nobiliare, pe fii ai acestora şi mulţi-mulţi alogeni, declanşată, la 15 martie 1848, a
eludat deviza eminamente socială „Dreptate, egalitate, fraternitate", pentru a se
cantona - în principal - în două scopuri clar definite şi având dimensiuni pur politice:
I. eliberarea maghiarilor, îndeosebi a clasei nobiliare şi a fruntaşilor politici, de sub
tutela imperială vieneză şi 2. supunerea sub ascultarea Budapestei a teritoriilor locuite
de slavi (sârbi, croaţi, ruteni, slovaci, ucraineni) şi a Principatului Transilvaniei, care
nu făcuse până atunci parte din Ungaria niciodată, locuit în covârşitoare majoritate
de români. într-adevăr, în timp, acest principat a constituit continuu o formaţiune
statală distinctă, de-sine-stătătoare, care şi-a păstrat suveranitatea şi în condiţii istorice
extrem de vitrege, atunci când - de pildă - expansiunea otomană devenise foarte
puternică, ameninţând Europa Centrală, iar - în 1527 - Ungaria fusese transformată,
în cea mai mare parte, în paşalâc.
Dualismul austro-ungar, începând cu 1867, nefast pentru toate naţionalităţile
ajunse sub duma budapestană. Ungaria ,/oşie” de 133 de zile a lui Bila Kun, din
1919, redusă la tăcere de armata română care a înălţat - simbolic - opinca pe

113
Alexandru CIUBÎCÂ

Parlamentul din Budapesta, colaborarea necondiţionată şi slugarnică cu regimul

nazist al lui Adolf Hitler (inclusiv participarea benevolă şi zeloasă la holocaust, doar
din Ardealul de Vest răpit, fiind expediaţi spre lagărele morţii 618.000 de evrei),
„curtea” politică făcută „tăticului popoarelor”, losif Vissarionovici Stalin, imediat
după a doua conflagraţie mondială, pentru ca Ardealul să fie atribuit Ungariei, ideea
desprinderii Transilvaniei de România, vehiculată şi la Cluj-Napoca, în timpul
revoltei anticomuniste din 1956, existenţa, vreme de aproape două decenii, şi
caracterul clar discriminatoriu-antiromânesc al Regiunii Autonome Maghiare (până în
1968), imixtiunile cu caracter revizionist şi revanşarde ale statului maghiar în
treburile interne ale României, după 1990, fluturarea - astăzi - de autonomii
„ţinutaşe” de către liderii politici unguri din România, în diverse colţuri de ţară, toate
nu sunt decât noi şi noi momente şi etape, puii otrăviţi care ies, rând pe rând, la iveală
din ouăle clocite acum vreo 165 de ani sub laibărul ideologic al lui Kossuth Lajos,
pentru care unica şansă de supravieţuire a românilor, a saşilor, a slavilor şi a evreilor
era „să se topească” în ,4iobila”, „civilizata” masă a maghiarilor, altfel aşteptându-i
exterminarea. Grosso-modo, aceste tendinţe şi idei antieuropene şi - în ultimă instanţă
- antiumane se află la baza „revoluţiei” ungare din spaţiul panono-transilvan, al cărui
început a devenit ziua naţională a statului vecin. Insă, evident, fiecare naţiune are
dreptul să-şi aleagă drept zi naţională pe aceea care o reprezintă cel mai bine...
Revenind la anii războiului civil din Transilvania (căci, în 1848-1849, pe
aici numai vorba de revoluţie n-a fost), trebuie să reamintim că intelectualii
români s-au pronunţat pentru menţinerea independenţei principatului în cadrul
Imperiului Habsburgic; fruntaşii politici români şi saşi au intuit pericolul acestei
uniri forţate cu Ungaria, unire în privinţa căreia populaţia majoritară românească
şi celelalte etnii nu fuseseră în niciun fel consultate.
Atrocităţilor comise de armata ungară, de formaţiunile (para)militare
secuieşti, în cuprinsul întregului areal transilvănean, le-a urmat rezistenţa eroică din
zona Munţilor Apuseni, sub geniala conducere şi beneficiind de remarcabila
strategie elaborată de către Avram lancu. Aceasta nu a fost înfăptuită dintr-o naivă
simpatie şi devoţiune faţă de „drăguţul de împărat” Franz losef (care va înşela, de
altfel, fireştile aşteptări ale românilor la un statut demn în cadrul imperiului), pentru
că alianţa cu Curtea vieneză era singura modalitate de salvgardare, în acel moment
istoric, a înseşi fiinţei naţionale. Pătrunderea armatelor imperial ţariste în Ardeal,
conduse de generalul Luders, cel care afirma că acolo a găsit un singur conducător
şi general, pe Avram lancu, va aduce limpezirea şi despărţirea apelor. Iar amintirea
acestei limpeziri o avem şi astăzi, la Arad; statuia celor 13 generali „martiri”,
executaţi după evenimente ca trădători ai coroanei imperiale. Cei mai mulţi au fost
nemaghiari, intraţi în mrejele lui Kossuth Lajos (el însuşi un slovac deznaţionalizat
şi oportunist), mercenari care au jucat o carte necâştigătoare şi care - pierzând - au
plătit eşecul cu viaţa. însă pentru propaganda maghiară ei sunt eroi naţionali: iată
cum. în politică şi în istorie, sau - mai bine spus - în istoria politizată, chiar şi

114
 Teze şi antiteze paşoptiste...

atunci când dovezile şi argumentele contrarii sunt clare, palpabile, de necontestat, se

creează şi sunt promovate şi perpetuate mituri absolut interesate ideologic.
Pentru românii ardeleni, indiferent de condiţia lor socială sau de
implicarea în viaţa publică, „revoluţia” aceasta a reprezentat un genocid practicat
sistematic de unguri şi de secui. Spre a dovedi acest lucru vom apela la rândurile
unui corespondent al „Bucovinei”, Gazetă românească pentru politică, religie şi
literatură, transmise din Alba-Iulia la data de 8 decembrie 1849 şi care au apămt
în numărul I, anul III, din 6 ianuarie 1850 al publicaţiei, la Cernăuţi. Am reprodus
articolul după: Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Ton XI,
Mem.ţoriul] 10 (extras), apărut la Imprimarea Naţională, Bucureşti, 1931.
Placheta poate fi consultată la Arhivele Statului - Filiala Mureş, sub cota 11/2821
şi ea cuprinde discursul Decorarea lui Avram lancu şi a camarazilor săi, rostit
de profesorul, omul politic, istoricul şi academicianul, dar mai ales marele patriot
bucovinean care a fost/on. I. Nistor, în şedinţa din 24 ianuarie 1930 a Academiei.
Articolul este inserat la paginile 1-4 ale respectivului extras şi 282-285 ale
respectivului tom. In transcriere am păstrat ortografia epocii. Am plasat între
paranteze drepte adăugirile şi precizările absolut necesare şi am marcat prin (?)
transcrierile puţin probabile sau greşite ale unor antroponime şi toponime,
corespondentul publicaţiei „Bucovina” fiind prea puţin familiarizat cu scrierea
limbii maghiare.
„Nu ne aflăm în stare de a putea da o însemnare acurată [= clară, evidentă] a
tuturor românilor ucişi în războiul civil şi a tuturor satelor arse şi prădate. Ce ştim
până acuma din istorie sigură este: 4 prefecţi: [Alexandru] Bătrâneanul fu spânzurat
la Cluj, Constantin Romanul [-Vivu] tăiat în bucăţi la Mureş-Oşorheiu [= Târgu-
Mureş], [Petru] Dobra împuşcat la Baia-Abrudului, Ion Buteanu spânzurat la
Zarand. Doi vice-prefecţi: [Vasile] Simonis spânzurat la Cluj, lui [Eliseu] Tudoranu
îi trase pielea de pe el la Sâncraiu. 10 tribuni: V[asile] Papiu spânzurat la Mureş-
Oşorhei, [George] Gregorean şi [Nicolae] Pauleti împuşcaţi la Sibiu, [Alexandru]
Gândea şi [Dionisiu] Terlecki [= Telechi] cu alţi cinci, spânzuraţi la Zarand.
Num.ărul centurionilor şi al decurionilor omorâţi este necunoscut, totuşi se
poate socoti uşor la o sută, fără temere de exagerare. între preoţi: Protopopul
[Vasile] Turcu fu spânzurat la Cluj, protopopul [Ştefan] Moldovan tăiat în bucăţi
la Oşorhei [= Târgu-Mureş], preotul [loan Bucur] Papiu din Budgiu [= Budiu-de-
Câmpie, astăzi comuna Alexandru Papiu Ilarian] spânzurat la Turda, preotul
[leronimj Alpini împuşcat la Mănărade [judeţul Alba], preotul Gregorian din
Gigeasa-de-Sus, tatăl tribunului, împreună cu fiul său, fu împuşcat la Sibiu;
preotul Tipie din Teiuş fu împuşcat la Gherla înaintea altor 7 fii ai săi; în
comitatul Zarand fuseră spânzuraţi 6 preoţi; la Hususău [= Valea Lungă (jud.
Arad)] fu împuşcat un preot şi 12 ţărani deodată; în Câmpie fuseră ucişi la 40 de
preoţi. Afară de aceia, la Blaj 11 Români; o parte împuşcaţi; o parte tocaţi; în jurul
Sibiului fuseră împuşcaţi 18; în Cornăţel, prin uneltirile lui Ciongradi (?) fură
împuşcaţi 23; în Jernut [sic!] la ordinul baronului G. Apor (?) fuseseră spânzuraţi

115
Alexandru CIUBÎCĂ

26; pe drumul de la Dej către Baia-Mare, din ordinul comitelui Telecki Şandor [=
Teleki Sândor] şi a lui Cotana Micloş [= Katona Miklos], fuseră spânzuraţi 32; la
Sighişoara şi în Jurul ei s’au împuşcat la 40; în comitatul Szolnoc [= Szolnok] într-
o casă au fost 50 fripţi de vii; la Daleş [= Daneş] din ordinul comitelui Haller (?)
s-au împuşcat 50 de oameni, dintre care 38 Români şi 12 Saşi; la Odorhei la 60
ucişi în felurite chipuri; la Turda 70, o parte împuşcaţi, o parte spânzuraţi, o parte
tăiaţi în bucăţi; la Mezb-Săngheli [= Mezoszengyel, satul Sânger (judeţul Mureş)],
din ordinul lui Betek Găbor, fură împuşcaţi odată 100; la Mureş Oşorhei mai mult
de 100 ucişi în felurite chipuri; la Cluj 150 împuşcaţi, 50 spânzuraţi; la Vioara
juzii sângiurilor (membriţi] curţii marţiale) Kemeny Istvân, Pogan Ghiury (?),
Pogan Kăroly şi amândoi Micşa [= Miksa] au judecat 300 de Români la moarte şi
i-au împuşcat. Numai într-o zi împuşcară 150, la fiecare împuşcătură strigau
Ungurii către Români: Cântaţi „Deşteaptă-te Române”!
Săcuii sub comanda lui Jeno losef (?), Szabo Lajos, Saison Moses (?)
Kovacz Szigmond [= Kovâcs Zsigmond], Cazony (?) şi alţii în satele: Hudac [=
Hodac], Libănfalva[= Ibăneşti], Rus[= Ruşii-Munţi], Morăreni, Dumbrava,
Monori, Iclandul-Mare şi Mic, Mezo-Szengheli, Sântioana, Şieul-Mic [localităţi
în judeţul Mureş; Monor şi Sieu, în judeţul Bistriţa-Năsăud] au tăiat în bucăţi pe
toţi Românii de parte bărbătească, muierile şi copii[i] au fost alungaţi din sat,
averea lor au răpit-o, vitele lor le-au vândut în S[zăsz]-Reghin şi Oşorhei, iar
pământurile le-au împărţit între ei. De se mai adaugă la acestea, că mai nici un sat
românesc, care sunt 2.400, nu se află din care să nu se fi ucis 10-20 de oameni,
apoi cei ce au căzut în deosebitele lupte, care nu sunt mai puţin de 8-10.000,
atunci putem lua pe uşor numărul Românilor omorâţi la 35-40.000, aşadar a 40-a
parte din totalul numărului de 1.600.000 al Românilor transilvăneni, pentru că,
cam atâta e numărul lor în Transilvania după datele bisericeşti.
Sate sunt arse cu totul cam 100, adică aproape de Sibiu 2, în jurul
Năsăudului 6, în Sălaj 7, pe drum de la Deva către S[z]asz-Sebeş 7, în ţinutul de la
Merişel [= Mărişel] 8; pe Mureş şi pe amândouă Tâmavele 9, în comitatul
Szolnocului 10, în jurul Clujului 12, în comitatul Zarand 18, în distinctul Cetăţii
de Piatră (Kiour) 24; arse în parte şi ruinate sunt la 230, adică în Sălaj 18, în
ţinutul Merişel şi Arieş 18, în comitatul Szolnoc la 30, pe Murăş şi pe amândouă
Tâmave 40, în distinctul Cetatea de Piatră 50, în comutatul Zarand 75.
Intre acestea sunt săseşti: oraşul Reghin şi satul Petele [a], arse de tot; apoi
unele sate din Ţara Bârsei cam vătămate; ungureşti sunt Vinţul de Sus şi Aiudul,
erariale [= localităţi în care se găseau oficii ale aurului] Zlatna; mestricate [=
amestecate]: Baia-Abrudului şi Baia-Crişului care sunt în parte arse.
Deci se vor computa [= socoti] peste tot de fiecare sat ars câte 80 de case,
iar în satele arse în parte câte 20 de case şi fiecare casă cu câte 100 flţorini] argint;
pentru că atâta face şi cea mai săracă casă cu uneltele şi cu victualele [= produse
alimentare] ce se află în ea: aşa preţul lor este de 1.260.000 flţorini] argint. Apoi
de se socoteşte şi aceia că de la fiecare familie română, care sunt 360.000, s’au

116
 Teze şi antiteze paşoptiste...

stors cel puţin câte 50 fl[orini] argint, parte în bani gata [= numerar], parte în
natură, parte în vite, de aici mai iese suma de 18.000.000.
După computarea [= socotirea, însumarea] de mai sus au căzut în războiul
civil 40.000 de Români; dintre aceştia au fost mai tot al patrulea tată de familie,
care, ca şi Saşii, au drept a cere de la stat ajutor; fiindcă după teoria învăţăturii de
stat această cerere ar fi cea mai mică care s-ar putea face către stat sau către
guberaiu [= conducere; ocârmuire]; cum că statul a recumpărat [= răscumpărat]
această îndatorire, a dovedit-o prin ajutorul care l-a dat Saşilor; deci cum că
familiile orfane române au drept să ceară de la stat ajutor, este întemeiat prin teorie,
şi cum să lucrăm numai despre aceia, că această cerere să se împlinească şi în faptă.
Aici se ridică întrebarea despre măsura ajutorului care să se dea din partea
statului: această întrebare şi necăutând la aceia, că aceşti oameni au căzut pentru
guberniul, atârnă de la împrejurările locale mai de aproape; şi socotind puterea
lucrativă a taţilor de familie, la capital, precum fac legile pozitive, atunci fiind că
spre ţinerea unei familii se cer neapărat cel puţin 50fl[orini], puterea lucrativă a
unui tată de familie trebuie socotită ca un capital de 1.000 flţorini]; aşadar
Românii în această privinţă au suferit o pagubă de 10.000.000. Această sumă,
adausă [= adăugată] la cea mai de sus, dă suma totală de 29.260.000 flţorini], la
care se urcă dauna totală a Românilor.”
Desigur, corespondentul publicaţiei „Bucovina” a avut surse lacunare de
informare; totuşi, cifrele pe care le înaintează privind numărul victimelor şi cel al
localităţilor distruse concordă cu cel pe care le oferă istoriografia actuală (în jur de
40.000 de români ucişi şi peste 300 de sate distruse). Documentul ne dă o imagine
în acelaşi timp veridică şi zguduitoare a ceea ce s-a întâmplat într-adevăr în Ardeal
în timpul „revoluţiei” paşoptiste. Sunt aspecte trecute sub tăcere în perioada
comunismului şi neasumate nicicând de istoriografică maghiară. Cât priveşte
despăgubirile pe care statul habsburgic ar fi avut datoria (legală şi morală) de a le
oferi familiilor celor ucişi, acestea au fost simbolice sau au rămas la stadiul
promisiunilor. Rezultatul a fost nemulţumirea fruntaşilor politici ai românilor, între
alţii Avram lancu şi Alexandru Papiu Ilarian, care refuză sau acceptă cu multă
reticenţă decoraţiile oferite de Curtea imperială de Ia Viena. De altfel, la nici două
decenii, în 1867, conştienţi de slăbiciunea şi de anacronismul imperiului, într-o
încercare de stabilizare şi de revigorare a acestuia, vor accepta dualismul şi îşi vor
asocia la conducere pe foştii adversari, elita politică şi economică maghiară, cu
consecinţe cu totul nefaste pentru românii transilvăneni, până la Marea Unire de la 1
Decembrie 1918.
Addenda. Reproducem, în mod fragmentar, lista întocmită înainte de 1900
de istoricul Silvestru Moldovan, intitulată Prefecţi, tribuni, centurioni, decurioni
(lin oastea poporană română transilvană, lista existentă în lucrarea 1848 la
Români. O istorie în date şi mărturii, de Cornelia Bodea, Editura ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 1063-1068. Facem lucrul acesta spre o mai
bună cunoaştere a celor ce s-au jertfit în acei tragici ani pentru emanciparea

117
Alexandru CIUBÎCĂ

neamului românesc din Ardeal. Evident, selecţia noastră se opreşte strict la

personalităţile evocate în studiul de faţă.
„Batemai (Bătrâneanu) Alexandm din Balda, cleric şi jurist, tribun pe
Câmpie, arestat la Bărăi şi executat la Cluj (aproape de Someşfalău) la 3/15
octombrie 1848).
Buteanu loan, prefect şi administrator al comit, [atului] Zarand, fu
spânzurat de Hatvani, la losăşel, la 23 mai 1849.
Dobra Petru, prefect la Zlatna; prefectura nu şi-a putut-o organiza, a fost
omorât la 8 mai 1849 în Abrud.
Cândea (Chendi) Alexandru, cancelist la tabla reg.ţească], tribun în
pref.ţectura] lui lancu, spânzurat la 1848 la Hălmagiu.
Pop (Papiu) Vasile, fiul preotului din Nasna, teolog, spânzurat la 1848 la
Medeşfalău.
Roman Constantin Vivul, jurist, prins de insurgenţi şi omorât între Oşorhei
şi S[ân]Georgiu la 1848.
Simonis (Simoniciu) Vasile, din Sărmaşul Mare, tribun pe Câmpie, prins
de corniţele Kemeny în Bărăi, unde mersese cu Batemai pentm organizarea
tribunatului şi spânzurat la Cluj (aproape de Someşfalău) în 3/15 octombrie 1848.
Telechi Dionisiu, ricetribun în pref.ţectura] lui Balint.
Todoran Eliseu, teolog la Blaj, tribun în pref.ţectura] lui Axente, omorât
de aiuzeni între Băgău-S[ân]crai, în 25 octombrie 1848.
Turcu Vasile, paroh în Cătina şi protopop în pref.ţectura] lui Axinte,
omorât de aiuzeni între Băgău-S[ân]crai, în 25 ocombrie 1848.”

Prof. Alexandru CIUBÎCĂ

118
 Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

Din istoria bisericească a românilor transilvăneni. Un caz

de schimbare a identităţii confesionale la Apahida (Cluj),
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea
P.S. Dr. Macarie DRĂGOI

Relaţiile dintre cele două Biserici româneşti ardelene, Ortodoxă şi Greco-

Catolică, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, au fost variabile în timp;
cunoaştem, astfel, o gamă foarte largă de raporturi, de la cele senine, de colaborare
şi solidaritate, până la cele mai tensionate, ducând uneori la separarea strictă a
românilor pe criterii confesionale. Un câmp al întâlnirilor şi interferenţelor dintre
ortodoxie şi greco-catolicism a fost cel al convertirilor, individuale sau colective,
ale preoţilor sau ale mirenilor, din convingere sau din interes, dinspre ortodocşi spre
greco-catolici sau în sens invers, dinspre greco-catolici spre ortodocşi.
Tulburările cauzate de trecerile confesionale spre greco-catolici dintr-o
localitate fruntaşă, curat ortodoxă, din apropierea Clujului, sunt determinate în
urma trecerii la cele veşnice, în 22 ianuarie 1876, a preotului paroh de aici şi
protopop al Şicului, Lazăr Maxim de Catzco. Prin circulara trimisă, la 3 februarie
1876, de Mitropolitul Transilvaniei, Miron Romanul, „clerului şi poporului drept
credincios din tractul Secului” se anunţa ’
încredinţarea
’
conducerii
.
interimare a
acestui „tract văduvit”, parohului din localitatea Sic, loan Fărcaşiu .
Parohia Apahida rămânea, potrivit regulamentului, vacantă, râvnită de
către mulţi preoţi din zonă, inclusiv de noul protopop al Şicului. Ziua concursului
a fost stabilită, de Consistoriul mitropolitan de la Sibiu, în data de 29 august 1876,
principalii concurenţi rămânând protopopul loan Fărcaşiu şi preotul Tuliu
Roşiescu, ultimul proaspăt hirotonit, iar protopopul loan Bodea, din Dej, a fost
delegat să prezideze alegerile. Din cele 150 de voturi, protopopul loan Fărcaşiu a
primit 95, pe când Tuliu Roşiescu doar 49, alte 6 voturi fiind anulate. Consistoriul
de la Sibiu va primi, însă, din partea susţinătorilor celuilalt candidat pentru
Apahida, Tuliu Roşiescu, o lungă scrisoare-protest prin care se contestă modul
fraudulos al alegerilor, faptul că Fărcaşiu fiind de faţă, a ftcut presiuni asupra
votanţilor ademenindu-i cu tot felul de promisiuni, cu mâncăruri şi băuturi
alcoolice, cerându-se, în consecinţă, „nulificarea alegerii”. Printre capetele de
acuzare aduse lui loan Fărcaşiu se afla şi provenienţa sa dintre uniţi şi legăturile
sale cu episcopatul gherlean, după cum precizează documentul: „că părintele loan
Fărcaşiu ca paroh al Secului, precum am înţeles, din unit s-a făcut neunit, către

Arhiva Mitropoliei Ortodoxe Române a Transilvaniei, fond Consistoriul arhidiecezan, dos.

111-77/1876, doc. nr. 321/B., 3 III 1876.
119
Macarie DRAGOI

care se vede a avea mare înclinare chiar şi din aceea că [atunci] când a venit prima
dată aici, s-a lăudat că ar fi cumpărat episcopului din Gherla o curte în Secu care
era de vânzare cu 4000 florini. Dânsul se face unit, pentru ajungerea scopului
lăcomos, care nu s-au îndestulii niciodată cu parohia sa, ce au încercat cu orice
ocaziune a se strămuta dintr-un sat în altul”2.
Consistoriul eparhial îl însărcinează, în cele din urmă, pe protopopul de
Alba lulia. Alexandru Tordăşianu, să se deplaseze la faţa locului pentru a verifica
cele susţinute în reclamaţie. Ajunge însă destul de târziu la Apahida, abia în 21
noiembrie 1876. Pe fundalul acestor tulburări iscate între cele două partide de
susţinători, se încep deja provocările trecerii la o altă confesiune, după cum
precizează protopopul loan Fărcaşiu într-o scrisoare trimisă la Sibiu: „căci poporul
în suferinţele sale spre a se mângâia, cere sfatul până şi de la inamicii noştri pe care
apoi îi ştim cu toţii ce sfaturi sunt aplecaţi a le da”3.
In urma anchetei efectuată la Apahida, de către protoprezbiterul de Alba
lulia, chiar dacă nu s-au putut susţine toate acuzele aduse, mai ales aceea că cei
doi candidaţi ar fi influenţat cumva pe alegători, din prudenţă, s-a hotărât ca
vechea alegere de paroh să fie anulată, să se stabilească o alta nouă, iar
candidaţilor să li se interzică prezenţa la scrutin, finalizându-se, totodată, şi lista
alegătorilor îndreptăţiţi la vot, potrivit Statutului organic4.
Noua alegere de paroh va avea loc la 9 ianuarie 1877, fiind prezidată cu
multă scrupulozitate de protopopul Alexandru Tordăşianu de Alba lulia, de astă
dată în lipsa candidaţilor, aşa încât să spulbere orice urmă de îndoială faţă de
corectitudinea procedurii. Scorul între cei doi a fost destul de strâns. Tuliu
Roşiescu a obţinut 99 de voturi, pe când loan Fărcaşiu doar 815. în urma
protestelor, presiunilor şi ameninţărilor cu trecerea la greco-catolici, venite din
partea celeilalte grupări care nu-1 dorea cu niciun preţ de păstor pe Tuliu Roşiescu,
Consistoriul a ezitat să ia o hotărâre definitivă privind soarta viitorului paroh din
Apahida. La 10 martie 1877, Mitropolitul Miron Romanul le trimitea apahidenilor
„o scrisoare de mângăiere sufletească”, îndemnându-i la pace şi răbdare, „până
când se va hotărî definitiv treaba lor parohială, care aicea încă nu este dezlegată”6.
Pe durata acestei perioade incerte, unii dintre credincioşii tulburaţi din
parohia ortodoxă luaseră deja legătura cu preoţii greco-catolici din parohiile
învecinate, după cum aduceau la cunoştinţă câţiva dintre enoriaşi, Consistoriului
din Sibiu: „Pericolul e mare şi rana se lăţeşte şi se face nevindecarea poporului
necăjit. Intru amărăciunile sale caută mângâiere sufletească pe la basericile unite
din vecinătate, unde aleargă cu gloatele, ducând jertfe pe întrecute, cum la Jucu de

■ Ibidem, dcx:. nr. 8. 5 IX 1876.

3 Ibidem. doc. nr. 131.26 X 1876.
4 Ibidem. doc. nr. 81. 1 XII 1876.
' Idem. fond cit., dos. III-234/1877, doc. nr. 3877, 12 I 1877.
6 Ibidem. doc. nr. 203. 10 III 1877.
120
 Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

Sus şi aiurea”7. Din nefericire, preotul Tuliu Roşiescu, uneori prin excesul său de
orgoliu, a dat dovadă de puţin tact pastoral în relaţia sa cu păstoriţii, mai ales în
acest răstimp tensionat. Credincioşii din Apahida se mai plângeau, în scrisoarea
lor, de faptul că Roşiescu s-ar fi lăudat „că alegerea lui, oricum a fost, va fi
statornică şi că de am trece şi toţi la gr[eco]-catolici totuşi baserica şi eclesia-i va
rămânea lui şi celor rămaşi cu dânsul, de aici se vede că D[om]niei Sale nu-i pasă
de popor şi că s-a obtrus cu orice preţ a se alege peste voia noastră de preot, cu
scopul de-a ne face pe toţi să luăm refugiul la alte religiuni, imitând pe confraţii
noştri din Clusiu unde încă mai n-au rămas la Baserica străbună”8.
Criza din comunitate, din păcate, n-a fost gestionată prea bine de autori­
tăţile bisericeşti de la Sibiu, dovadă că, nici în luna aprilie 1877 încă nu se luase o
hotărâre fermă în privinţa noului paroh din Apahida. Parohia era suplinită de către
alţi preoţi, nesatisfacător, iar mulţi dintre credincioşi căutau primenire duhovni­
cească la preoţii greco-catolici din împrejurimi, care n-au ezitat să-i cerceteze pe
ortodocşii din Apahida, săvârşindu-le toate slujbele cerute pentru trebuinţa lor.
La 14 aprilie 1877, ajungea la Sibiu o scrisoare cu veşti nu prea îmbucu­
rătoare, venită din partea protopopului Solnocului, loan Bodea, în care se relata că
pe baza unei alte epistole trimise de la epitropul din Apahida, Teodor Cosma,
poporul din acea localitate dorea să treacă la confesiunea greco-catolică şi că deja
au fost câţiva dintre ei la Blaj în vederea „însinuării”9. Ştirile erau confirmate
printr-o altă scrisoare, din 24 aprilie 1877, trimisă de protopopul tractului, loan
Fărcaşiu, în care se preciza faptul că mare parte a dreptmăritorilor din Apahida s-
au împărtăşit de înviere la slujbele oficiate de preotul greco-catolic din Jucu de
Sus, iar, după sărbătorile pascale, o delegaţie formată din patru membri a fost
primită în audienţă la Blaj de către Mitropolitul loan Vancea. I s-a prezentat
ierarhului o „subscripţiune” cu 136 de semnături, în care se cerea primirea lor în
sânul Bisericii Greco-Catolice „şi că acela cu nespusă bucurie le-au primit
rugarea, promiţându-le că le va ridica biserica, şcoala, casa parohială”10. în acest
context, doar după câteva zile, la 1 mai 1877, loan Fărcaşiu „văzând că o parte din
popor este aproape a se rumpe de către cealaltă parte şi a trece la beserică streină”,
a renunţat în scris la pretenţiile sale de a ocupa postul de paroh în Apahida, cu
condiţia ca şi contracandidatul său să facă acelaşi lucru".
în acea situaţie tensionată, la sediul mitropolitan din Sibiu a sosit o altă
scrisoare venită din partea unui ortodox „practicant” din Cluj, fiu al satului
Apahida, prin care autorităţile erau avertizate „că locuitorii comunei Apahida întru
atâta sunt de tulburaţi încât cea mai mare parte sunt decişi a-şi lăsa religiunea cea
strămoşească şi aceasta o fac - mai preciza semnatarul - nu din convingere faţă de

1 lhidew.doc. f.n„ 8 II 1877.

8 Ihidem.
^ Ibidem, doc. nr. 91, 14 IV 1877.
10 Ibidem, doc. nr. 30, 24 IV 1877.
Ibidem, doc. f.n., 1 V 1877; doc. nr. 36, 4/16 V 1877.
121
Macarie DRAGOI

altă religiune, fără numai şi numai din cauză că Veneratul Consistor nu voieşte a le
asculta cererile şi plânsul lor”12. în cele din urmă, la începutul lunii mai, a fost
trimis de la Sibiu ca să efectueze o nouă anchetă, asesorul consistorial Zaharia Boiu,
dar, cu toate acestea, la 18 mai 1877 situaţia parohului nu era încă rezolvată .
Consilierii parohiali s-au hotărât şi au trimis un alt document la Mitropolie,
în numele celor 115 familii rămase ortodoxe, cu rugămintea fermă de a-1 avea ca
paroh pe Tuliu Roşiescu, pe când celelalte 86 de familii, ostile acestuia, erau deja
declarate greco-catolice. „Noi nu mai putem aştepta - concluzionau semnatarii -
ci dacă consimte Măritul Consistor cu durerea noastră şi voieşte să dea ascultare
rugării noastre, atunci să considere pe cele 86 familii ca pierdute, iar nouă cestor
115 familii mai potemice şi în stare de a susţine un preot, să ne întărească pe
alesul nostru cât mai în grabă şi să nu ne lase la perire”1 . Peste câteva zile doar, în
cadrul Sfintei Liturghii de duminică, 29 mai 1877, Tuliu Roşiescu a fost instalat
cu mare solemnitate ca paroh de către protopopul loan Fărcaşiu, vechiul său rival,
în prezenţa preoţilor ortodocşi din satele învecinate15.
Noua comunitate greco-catolică, constituită din cele 90 de familii, devenea
tot mai înfloritoare, mai entuziastă şi datorită zelului misionar şi popularităţii celor
doi preoţi fraţi, Dimitrie şi Nicolae Cozma, însărcinaţi de Blaj a-i asista pe noii
convertiţi. Erau respectaţi şi iubiţi, iar, pe de altă parte, aveau numeroase rudenii
în Apahida, multe dintre acestea îmbrăţişând noua confesiune. Unul dintre sătenii
deveniţi greco-catolici donase un teren în faţa bisericii ortodoxe pe care se
construise la scurtă vreme o mică capelă. Preotul ortodox contestă, însă,
modalitatea respectării procedurii legale a trecerilor confesionale, pe motiv că
majoritatea celor trecuţi, chiar dacă proveneau din familii unite din alte localităţi,
de 30-40 de ani de când convieţuiau cu ortodocşii din Apahida au adoptat toată
rânduiala Bisericii Răsăritene16. Se declanşa, aşadar, o anchetă organizată de
autorităţile comitatense, care a durat câteva luni, pentru a da câştig de cauză, în
cele din urmă uniţilor, trecerile declarându-se drept „legale”17.
In acest răstimp. Mitropolia de la Sibiu i-a încredinţat protopopului loan
Fărcaşiu, din Sic, misiunea de a se deplasa la Apahida, pentru a încerca prin toate
eforturile de a-i determina pe cei „abătuţi de la credinţă” să revină în sânul
Bisericii Ortodoxe. In data de 18 iunie, protopopul i-a convocat pe aproape toţi
enoriaşii în curtea primului curator al parohiei ortodoxe, însă după cum declara în
raportul său, încercările sale „au fost zadarnice”, „toate silinţele mele spre a putea
restitui pacea şi a-i contopi laolaltă au fost zadarnice, neputând reeşi la alt rezultat,
decât la aceea: că unanim s-au declarat: «că dânşii au făcut trecerea din voie liberă

1 Ibidem. doc. f.n., 3 V 1877.

" Ibidem. doc. nr. 1227. 3 V 1877.
u Ibidem. doc. f.n., 18 V 1877.
15 Ibidem. doc. nr. 43, 2 VI 1877.
1(1 Ibidem. doc. nr. 9. 25 V 1877.
1 Ibidem. doc. nr. 6. 2 IX 1878.
122
 Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

şi nesiliţi de nime»”18. Acelaşi lucru s-a repetat cu prilejul unei alte anchete în
loamna anului 1877, când iarăşi „nu s-a putut reeşi la nimic spre a putea reîntoarce
la străbuna religiune pe cei abătuţi”19. Din toate documentele trimise spre Sibiu,
atât din cele provenite din cancelaria protopopească, cât şi din cele de la oficiul
parohial, transpare rivalitatea întreţinută între cei doi foşti candidaţi, care a adus
atâta tulburare în rândul enoriaşilor din Apahida.
Situaţia nu era deloc îmbucurătoare pentru comunitatea ortodoxă, care se
diminuase numeric şi, în consecinţă, nu mai avea forţa necesară de a întreţine
şcoala sau de a repara casa parohială. Se vedeau puşi în postura de a se adresa
Centrului eparhial pentru sprijin financiar, aducându-se în atenţia superiorilor
contextul delicat în care se găseau: „Ne-am rugat şi ne rugăm de Preaveneratul
Consistor să ne deie vreun ajutor pe sama bisericei şi şcoalei noastre, acum când
vedem că uniţii fără sfială zidesc biserica, o împodobesc, cumpără loc de eclejie,
ordinează preoţi care servesc fără plată, primesc copii la şcoala din Blaj fără
cheltuiala părinţilor, fac donuri şi multe promisiuni numai să le succeadă a înşela
*
şi atrage pe întreg poporul la unire” 20 .
într-un alt document, se amintea şi de prozelitismul promovat de însuşi
înaltul prelat blăjean: „considerăm starea noastră cea dureroasă în care ne aflăm
regionalminte dezbinaţi în uniţi şi neuniţi. Considerăm că pentru lăţirea unirei şi
atragere! poporului la ea, lucră nişte puteri mari şi tari, precum este chiar
Metropolitu Vancea cu felurite donuri şi promisiuni atrăgătoare pentru creştini.
Considerăm că poporul între împrejurările şi tempul cel critic în care ne aflăm,
este uşor de sedus, acolo unde poate merge la gata şi unde nu li se cere niciun
ajutor, ci le stau cu braţe deschise [...] la uniţi unde nu trebuie să jertfească niciun
crucer, nici să facă zile de lucru la preot”21.
La începutul anului 1878, atmosfera din Apahida se stabilizase oarecum, în
sensul că noua parohie greco-catolică primea de la Blaj un preot paroh în persoana
lui Vasiliu Bălan, care nu a reuşit nici pe departe să se ridice la nivelul preotului
suplinitor Nicolae Cozma, din Jucu de Sus, atât de dorit de greco-catolicii
apahideni spre a le fi păstor. Raţiunea numirii acestei persoane era bine motivată
de autorităţile ecleziastice unite, în sensul că Bălan fusese înainte preot ortodox, s-
a convertit la catolicism, iar apoi a fost caterisit de Mitropolitul Andrei Şaguna22.
Orgoliosul protopop ortodox loan Fărcaşiu, în pofida convingerilor
exprimate faţă de fidelitatea sa pentm ortodoxie, după câţiva ani doar, la începutul
anului 1887, a trecut la greco-catolicism, alături de o bună parte a enoriaşilor săi din
Sic. Indignat de faptul că, în urma rearondării protopopiatelor din arhidieceză,
protopopiatul său fusese desfiinţat iar el, implicit, degradat la simpla funcţie de

* Ibideni, doc. nr. 45, 22 VI ) 877.

1 Ibidem, doc. nr. 77, 12X1 1877.
1 Ibidem, doc. nr. 21, 14 VIII 1877.
' Ibidem, doc. nr. 19, 29 VII 1877.
’ lbidem, doc. nr. 21, 1 IV 1878.
123
Macarie DRAGOI

preot paroh. Fără a i se fi oferit privilegiul de a fi promovat în altă parte, şi-a căutat
refugiu la Episcopul Szabo, din Gherla. Ierarhul gherlean s-a arătat foarte receptiv şi
atent faţă de persoana lui Fărcaşiu, l-a primit în sânul Bisericii Unite, l-a numit
protopop şi asesor consistorial onorific şi i-a oferit o subvenţie anuală consistentă,
instituindu-1 totodată şi paroh pentm nou înfiinţata comunitate greco-catolică din
Sic. Marea majoritate a parohienilor l-au urmat pe Fărcaşiu, doar 10 familii au
rămas statornice în credinţa ortodoxă, iar locaşul de închinare şi proprietatea au fost
trecute la Biserica Greco-Catolică. Ortodocşii au contestat această nedreptate în
instanţă, care în cele din urmă, le-a dat câştig de cauză, însă de facto, averea
bisericească din Sic a rămas mai departe în administrarea uniţilor23.
Cazul Apahida este unul tipic pentru modul în care se desfăşurau aceste
„treceri” confesionale în comunitatea românească din Transilvania din a doua
jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Certurile şi tensiunile
apărute între cei doi preoţi ortodocşi s-au dovedit a fi fatale, în cele din urmă,
pentru comunitate, care s-a dezbinat sub raport confesional. Orgoliile şi interesele
personale împreună cu considerentele de ordin material şi de parvenire sunt
ilustrate foarte bine în tot dosarul trecerilor la greco-catolici, întâmplate la
Apahida. Felul în care a procedat Episcopul loan Szabo, care l-a primit pe
protopopul Şicului, loan Fărcaşiu, rămas fără protopopiat în urma rearondării
teritoriale a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Transilvaniei, dându-i funcţia de protopop
greco-catolic şi calitatea de asesor consistorial, ilustrează existenţa clară a
prozelitismului în relaţiile dintre cele două confesiuni româneşti din Transilvania.

P.S. Dr. Macarie DRÂGOI

' Teodor Hermann. Monografia istorică a Protopopiatului Ortodo.x Roinăn Dej. Lupte, treceri
pnvese religUmse, Cluj. 1925. pp. 175-177. 199-202,
124
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Majoritate şi minoritate. Efecte ale politicilor

guvernamentale din a doua jumătate a secolului al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea, în comitatele Ciuc,
Odorhei şi Trei Scaune
Drd. Ana DOBREANU

Statisticile din 1910, care înregistrau drept maghiari pe toţi vorbitorii de

limbă maghiară, indiferent de naţionalitate, relevă superioritatea numerică a
românilor în Transilvania (incluzând şi Banatul, Crişana şi Maramureşul). Din
totalul de 5.263.603 de locuitori, 2.830.040 erau români (53,8%), 1.664.296 erau
maghiari (31,6%), 556.116 erau germani (10,7%) şi 204.150 erau de alte etnii
(3,8%)'. în cele 15 comitate ale Transilvaniei, potrivit datelor prezentate de
delegaţia maghiară la Conferinţa de pace de după primul război mondial,
elementul românesc reprezenta 55%, iar populaţia era împărţită astfel":

Număr de locuitori %
maghiari 918.217 34,3
saşi 234.085 8,7
români 1.472.021 55,0
slovaci 2.404 0,1
ruteni 1.759 0,1
croaţi şi sârbi 944 -
alţii 48.937 1,8
total 2.678.367 100,0

Potrivit altor surse românii reprezentau, în 1910, 53,7% din totalul

populaţiei Transilvaniei, în timp ce maghiarii 31,6%. Faţă de 1850, procentul
românilor a scăzut cu 5,8% în timp ce procentul maghiarilor a crescut cu 5,6%.
Situaţia numerică şi implicit şi procentajul din totalul populaţiei se prezintă însă,
diferit dacă se ia în calcul structura confesională a populaţiei. Astfel, conform
datelor statistice ortodocşii reprezentau 34,3% şi greco-catolicii 23,7%, ceea ce

1 Şld'ania Mihăilescu, Transilvania în lupta de idei(partea II şi III), Editura Silex, Bucureşti,

1997, p. 27.
2 Nota VIII, Privind problema Transilvaniei, Neuilly, 14 ianuarie 1920, apud Cristina Ţineghe
(coord.). Problema Transilvaniei reflectată în notele prezentate de delegaţia maghiară la
Conferinţa de pace de la Paris(I920), Ediţie critică. Editura Centrului de Studii pentru Resurse
Româneşti, 2009, p. 22.
125
Ana DOBREANU

reprezenta 58% din populaţie, ori ortodocşii şi greco-catolicii erau români. Românii
erau majoritari în toate regiunile, cu excepţia regiunii secuilor. Regiunea aceasta a
fost singura porţiune din Transilvania locuită de altă majoritate şi anume de secui3.
Istoricul Jancso Benedek, în lucrarea sa din 1921, Secuii. Studiu istoric şi
etnografic prezintă această zonă ca fiind al doilea mare teritoriu etnic maghiar,
situat în colţul oriental al Transilvaniei, în văile fertile ale cursurilor superioare ale
Mureşului, Oltului şi celor Tâmave, în comitatele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei şi
Mureş-Turda. în acest teritoriu, menţionează autorul, trăiesc într-o unitate
compactă şi nu sunt amestecaţi cu populaţia românească decât la marginea acestui
ţinut4. Punctul de vedere a lui Jancso Benedek5 a fost îmbrăţişat de unii istorici
maghiari care consideră zona un teritoriu maghiar, în care au mai venit de peste
graniţe şi români6, şi nu unul în care, în majoritatea localităţilor au convieţuit, de-a
lungul secolelor, secuii şi românii.
Istoria acestei zone nu începe cu colonizarea secuilor, iar după acest
moment nu se poate reduce doar la istoria acestora. Ea înseamnă convieţuire,
interferenţe, complementaritate, o zestre comună materială, morală şi spirituală7.
In această zonă au trăit, din cele mai vechi timpuri, numeroşi români aproape în
fiecare sat8. Numărul a scăzut însă treptat, mai ales după 1848. Atunci a început.

Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei, Editura Jurnalul Literar, 1997,

(Versiunea românească de Sandală Diaconescu, Dimitrie Stamadiadi; versiunea franceză 1945-
1946), p. 88.
* Jancso Benedek, A Szekelyek Torteneti es Nepraizi tanulmanyok, Litera-Veres-Kiado, Az
Emberert, Holnapukert Alapitvâny, Szekelyudvarhely, 2006, p. 73.
5 Alături de Istoricul Ignacz Acsady au formulat, în perioada 1896-1900, teoria imigraţiei, teorie
care susţine că „imigraţia continuă” a românilor din Principatele extracarpatice în Transilvania.
Banat, Crişana, Maramureş şi şesul Tisei în secolele XVI-XVIII, mai ales în acest ultim secol, le-
ar fi impus majoritatea. **Analiza izvoarelor istorice ridică însă semne de întrebare asupra
veridicităcii teoriei, (vezi David Prodan Transilvania şi iar Transilvania, Braşov, 2002, p. 27;
Louis Roman, Românii transilvăneni în secolele XVI-XVIII: o abordare demoistoricâ, în „Revista
istorică”, serie nouă, tomul IX, 1998, nr. 3-4, p. 185.)
6 Vezi Bândi Năndor (coord), A tdbbseg kisebbsege. Tanulmănyok a szekelyfdldi romăiisâg
tdrteneterol, Pro-Print Konyvkiado, Csikszereda, 1999, lucrare în care, într-o serie de studii, se
susjine ideea venirii românilor în zonă, în ceea mai mare parte în secolele XVII-XVIII).
7 loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea
Ciuc, 2003, p. 62.
8 O conscripţie oficială despre români avem numai de la 1760-1762, făcută din ordinal
generalul Buccow, potrivit căreia erau 34440 de români în secuime, răspândiţi în 118 sate în
scaunul Odorhei, 91 de sate în Trei Scaune, 53 de sate în Ciuc şi 142 de sate în Mureş-Arieş. (vezi
Ştefan Meteş, Populaţia maghiară din Transilvania, în Revista Arhivelor, IV, 1, 1940, Bucureşti,
p. 95). Românii din Transilvania au fost cuprinşi în două statistici confesionale, întocmite la 173.1
şi 1750, dar erau trecuţi numai greco-catilicii. Astfel, de exemplu, în cîteva localităţi, în care
numărul românilor s-a diminuat semnificativ de-a lungul timpului, sau au dispărut complet, în
1760 situaţia se prezenta astfel; în Ciuc, la Mihăileni erau 225 de credincioşi români, la Mădăraş
95, la Nicoleşti 45, la Bancu 40 etc.; în Odorhei la Mugeni 115, la Mărtiniş 105, la Filiaş 85, la
Avrămeşti şi Crişeni cîte 60 etc; în Trei Scaune la Brateş 115,1a Zălan 95, la Dobolii de Sus 85, la
Bodoc 72, etc. (vezi loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai
126
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

cu adevărat deznaţionalizarea românilor din secuime. Un mare număr de români,

forţaţi prin tot felul de mijloace şi-au părăsit limba şi credinţa şi au fost trecuţi în
statisticile oficiale drept maghiari. Acest lucru l-au recunoscut şi scriitorul
maghiar Balogh Pâl, care în 1902, în lucrarea sa Naţionalităţile din Ungaria, arăta
că în ultimii cinzeci de ani au fost maghiarizaţi românii din 192 de sate secuieşti,
şi anume în Ciuc în 18 sate, în Trei Scaune în 60 de sate, în Odorhei în 55 de sate
şi în Mureş în 59 de sate9. Printre aceste localităţi în care cea mai mare parte a
românilor s-a contopit în masa populaţiei secuieşti locale şi în care procesul de
asimilare a luat amploare mai ales în timpul şi în urma evenimentelor din 1848-49
se numără şi Boroşneu Mare, Bodoc, Olteni, Zălan etc. din Trei Scaune, Atid,
Avrămeşti, Goagiu, Filiaş, Mujna, Tăureni, Mugeni, Secuieni etc din Odorhei şi
Cârţa, Mădăraş, Nicoleşti, Leliceni, Sântimbru etc. din Ciuc (Anexa nr. 1).
Procesul de asimilare şi deznaţionalizare a românilor din zonă nu a început
în secolul al XlX-lea, ci el s-a desfăşurat ca un proces natural până la un anumit
punct, datorită sistemului privilegia! din zonă pentru secui, asimilarea din evul
mediu a devenit un proces de deznaţionalizare forţat coordonat de cercurile politice
ungare din vremea dualismului. Despre procesul asimilării10 vorbesc şi unii istorici
maghiari care s-au ocupat cu studiul acestei zone însă, ei vorbesc doar despre o
asimilare naturală, paşnică. Astfel, Herman Gustăv Mihâly şi Kovăcs Piroska, în
studiul Românii din scaunul Odorhei de la apariţie până la asimilare, arată că
procesul de asimilare a început prin abandonarea, de către grupurile răzleţe de
români, a limbii, devenind maghiariformi, în mare parte încă în secolului al XVIII-
lea. Ei conchid că românii din Odorhei nu au fost asimilaţi cu forţa, cu aportul
oficialităţilor, al şcolii şi al bisericilor istorice maghiare în perioada dualismului, ci
printr-un proces lent şi firesc, având în vedere proporţia lor comparativ cu restul
populaţiei '. Păi Judit, în studiul Câteva probleme legate de aşezarea românilor în
Trei Scaune, abordează problema venirii românilor de peste munţi şi referindu-se la

Românesc, Miercurea Ciuc, 2003. Românii din Transilvania au fost cuprinşi în două statistici
confesionale, întocmite la 1733 şi 1750, dar erau trecuţi numai greco-catolicii. Din 1805 există o
allă statistică oficială, întocmită din ordinul guvernatorului Transilvaniei G. Bănffy, care cuprinde
însă numai românii ortodocşi. în 1839, generalul-maior Ignacz Lenk a întocmit o statistică, fără să
indice numărul secuilor şi românilor din fiecare comună, ci numai coloritul naţional al fiecăruia:
maghiar, maghiar-român şi român-maghiar.)
,5 Cf. Ştefan Meteş, Populaţia maghiară din Transilvania, în „Revista Arhivelor”, IV, 1, 1940,
Bucureşti, p. 95.
In Asimilarea, ca proces complex, este compusă din numeroase faze în timpul cărora are loc
renunţarea la propria limbă şi adoptarea alteia în loc, ca şi un complicat mixaj şi o adoptare a
codurilor culturale. Dizolvarea totală în organismele informale ale societăţii acceptate este
precedată de etapa aculturalizării, preluarea limbii comunităţii acceptate şi însuşirea codurilor
culturale de bază, urmate de integrarea structurală şi socială, (vezi loan Lăcătuşu et. alt.. Românii
din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003, p. 86).
11 Vezi Bândi Nândor (coord), A tdbbseg kisebbsege. Tanulmănyok a szekelyfdldi românsăg
luileneterol, Pro-Print Konyvkiado, Csikszereda, 1999, lucrare în care, într-o serie de studii, se
susţine ideea venirii românilor în zonă, în cea mai mare parte în secolele XVII-XVIII, pp. 204-205.
127
Ana DOBREANU

fenomenul asimilării, arată că a fost spontană, debutând cu asimilarea etnico-

lingvistică, dar asimilarea confesională a fost mai mult sporadică12. După părerea
lui Jakd Zigmond stabilirea românilor în zona secuiască s-a petrecut la cumpăna
dintre secolele XVI-XVII, în contextul unei puternice mişcări de migraţie şi
emigraţie din Transilvania13. Demeny Lajos este de aceeaşi părere cu privire la
perioada în care s-au stabilit românii în zonă. Cercetând locul de provenienţă al
românilor stabiliţi aici, conchide că aproape o treime din cei stabiliţi în scaunul
Mureş proveneau din Ţinutul Făgăraşului, 23 de familii din zona tâmavelor, 9
familii din Trei Scaune din Tara Românească 5, din Moldova numai o familie1'1.
Jănosfalvi Săndor Istvăn vorbeşte chiar de prima jumătate a secolului al XlX-lea ca
fiind perioada în care românii s-au stabilit în zona homoroadelor. Susţine că locurile
defrişate au atras mulţi vlahi care la Mereşti s-au constituit în sat unde aveau o
şcoală înfloritoare şi doreau chiar să-şi construiască o biserică15. Despre românii din
Mereşti, Olăh Săndor, arată că aceştia reprezentau aproximativ 20%, în secolele
XVni-XIX, din totalul locuitorilor satului, dar „procesul integrării” a atras după
sine trecerea la folosirea limbii maghiare, conformarea în privinţa modului de viaţă,
diminuarea diferenţelor de avere, omogenizarea socială (căsătoriile mixte). La
începutul secolului al XX-lea, arată Olăh Săndor, conştiinţa originii distincte a
populaţiei de obârşie românească faţă de ceilalţi membrii ai comunităţii era
întreţinută doar prin confesiunea lor greco-catolică. Separarea lor de restul
comunităţii, conştiinţa colectivă a identităţii lor se baza pe elemente religioase cum
ar fi, de exemplu, sărbători religioase distincte. Deşi consideră că factorul hotărâtor,
în acest proces, l-a constituit superioritatea numerică a populaţiei maghiare şi gradul
ei mai înalt al evoluţiei civice, menţionează şi faptul că procesul a fost înlesnit şi de
anumite organisme sociale formale ale comunităţii locale (şcoala, biserica)16.
Este evident faptul că de-a lungul veacurilor s-a produs şi o asimilare
paşnică, datorată majorităţii populaţiei secuieşti, dar şi a privilegiilor de care s-au
bucurat. Integrarea a decurs greu, încet, dar sigur17. Au dispărut lăcaşuri de cult, a
fost uitată limba românească, dar a persistat prin generaţii conştiinţa obârşiei şi
credinţa românească18. Procesul a fost ca „o luptă liniştită având ca urmare
contopirea înceată, neobservată, a românilor între secui”19. Una din căile prin care
s-a produs asimilarea au fost căsătoriile mixte, dar şi respectarea sau nu a religiei

12 Ibidem, p. 301.
13 Ibidem, p. 33.
14 Demeny Lajos, Demografia sajâtossâgok Marosszekben az 1614. evi Betthlenfele dsszeirâs
tortenelmi tiikreben, în „Emiekkonyv Jako Zigmond Sziiletesenek nyolcvanadik evfordulojâra",
Szerk. Kovâcs Andrăs et alt., Kv.m 1996, p. 157.
15 Jănosfalvi Săndor Istvăn, Szekelyhoni utazăs a ket homorod mellet II (1838-tol-1858-ig), Kv„
1942, p. 20.
15 Ibidem, p. 308.
17 Augustin Paul (Delaletea), între Someş şi Prut, Bucureşti, 1905, p. 99.
181.I. Russu, Românii şi secuii. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 91.
Az erdelyi tudomănyos intezet evkonyve, Kolozyvar, 1940-1941, p. 252.
128
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

copiilor rezultaţi, conform înţelegerilor dintre mai marii bisericilor (Anexa nr. 2).
Astfel, de exemplu Mitropolitul de la Blaj, solicita prin adresa numărul 1519 din
1900, protopopului Odorheiului Secuiesc să dispună preotului loan Gergely, din
Sovata, ca în termen de 15 zile să trimită duplicatele registrelor cu botezaţii,
cununaţii şi morţii pe anul 1899 din parohiile Sovata şi Bezid pentru a se verifica
numărul căsătoriilor încheiate la biserica greco-catolică din Sovata şi a se vedea
dacă au fost încheiate şi „căsătorii mestecate”20. Solicitarea era urmarea unor
nemulţumiri a consiliului eparhial la adresa preotului21. Căsătoriile mixte erau în
număr mare în cele trei comitate. Aşa de exemplu la Gemătul de Jos, în comitatul
Trei Scaune, în 1909 existau 16 familii româneşti întregi, 37 mixte şi 16 văduve.
Din totalul celor 154 de copii rezultaţi din aceste familii, 92 erau de religie
ortodoxă şi 62 aveau altă religie. Şi exemplele ar putea continua .
O altă problemă era şi număml redus al preoţilor, lipsa bisericilor pe arii
destul de întinse, aflarea sub păstorirea unui singur preot a mai multor comunităţi
ceea ce determina situaţii, destul de frecvent, de trecere a enoriaşilor la alte religii.
Astfel, în 1908 prin adresa numărul 209, Mitropolitul cerea protopopului greco-
catolic Ştefan Şandor, din Odorhei, să solicite preotului din Aita Seacă (Trei
Scaune), luliu Boeriu, care avea în grija sa şi credincioşii greco-catolici din
Baraolt, să reglementeze problema botezării şi „înmatriculării pruncilor greco-
catolici în matriculele parohiilor latine” fiind dator să-i facă pe credincioşi să
ţină la ritul lor şi să apeleze la altă biserică doar în situaţii de extremă urgenţă. De
asemenea, se arată în adresă că nu există nimic împotriva constituirii unei parohii
la Baraolt numai că trebuie să se vadă dacă se poate asigura locuinţă pentru preot
şi dacă există venituri suficiente pentru a susţine un preot24. O altă cauză a
botezării şi înregistrării copiilor la alte religii era şi aceea consemnată de preotul
romano-catolic Nagy Bela, care într-o scrisoare din 1912 referitoare la enoriaşii
din Vărşag, către Mitropolia greco-catolică, şi anume schimbările dese ale
preoţilor greco-catolici a determinat ca aceştia să nu-şi cunoască prea bine
enoriaşii şi nici aceştia pe el. El conchidea că ar fi mai bine ca greco-catolicii să
treacă la romano-catolici, pentru că înmatricularea copiilor se face în baza
declaraţiei părinţilor şi ei se declară latini" .
Elementul românesc a fost resorbit continuu, cel puţin pe plan lingvistic şi
cultural de naţiunea dominantă în zonă, atât din punct de vedere politic, social-
economic, cultural, ecleziastic, cât şi din punct de vedere numeric. Dominaţi

■u Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,

fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 18, f. 4
21 Ibidem, pp. 1-2.
Vezi loan Lâcătuşu et. alt., Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc,
Miercurea Ciuc, 2003.
22 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,
fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 5, f. 31.
Ibidem.
' Ibidem, f. 43.
129
Ana DOBREANU

politic, economic, dar şi numeric de naţiunea minoritară în Transilvania, dar

majoritară în comitatele Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune şi eare avea şi organizaţii
bisericeşti puternice, românii din cele trei comitate, dispunând de resurse modeste,
de biserici săteşti susţinute din micile contribuţii ale enoriaşilor sărăciţi, de şcoli
puţine şi precare, cu greu se puteau opune procesului de deznaţionalizare. Şi mai
facil a fost în situaţiile în care sărăcia locuitorilor români nu le permitea luxul
eonstruirii unei biserici, cu atât mai puţin să întreţină o şcoală.
Procesul de maghiarizare, după cum am mai arătat, s-a desfăşurat şi pe
cale paşnică, în mod firesc, mai ales acolo unde maghiarii au fost majoritari. Dar
nu se poate contesta nici faptul că asimilarea, maghiarizarea a reprezentat un
important obiectiv al guvernelor de la Budapesta, indiferent de coloratura politică
a acestora. Timp de câteva secole autorităţile maghiare au promovat cu
consecvenţă o politică demografică de consolidare a elementului etnic maghiar26.
Procedeele, mecanismul, etapele maghiarizării trebuie să fie identificate pornindu-
se de la realităţile fiecărei perioade istorice. începând, însă cu secolul al XlX-lea,
mai ales după 1875, „lupta” devine şi mai inechitabilă datorită politicii guvernelor
şi a parlamentului de la Budapesta cu privire la naţionalităţile din Ungaria, la care
putem adăuga şi intervenţia, în sprijinul politicii de maghiarizare, a unor asociaţii
culturale, cum a fost EMKE, înfiinţată în 1885 la Cluj şi social-economice, ca de
exemplu „Reprezentanţa secuiască” cu sediul în Târgu Mureş.
Politica dualismului, pe plan cultura, era înfăptuită prin ofensiva împotriva
instituţiilor culturale de bază, altele decât cele maghiare, biserica şi şcoala. Legile
şcolare din 1879 şi 1883 care introduceau în mod obligatoriu limba maghiară în
şcolile elementare şi secundare româneşti şi apoi legile şcolare din 1907 ale
ministrului Apponyi Albert au făcut ca existenţa şcolilor româneşti să depindă de
arbitrariul guvernamental, oricând putând fi desfiinţate. La nivelul Transilvaniei,
efectele legilor învăţământului, asupra şcolilor confesionale româneşti s-au
materializat în faptul că numărul acestora a scăzut între 1880 şi 1914 de la 3.150
la 2.170, în timp ce numărul şcolilor de stat confesionale cu limba de predare
maghiară a crescut, în acelaşi interval, de la 7.343 la 13.60827.
Ca urmare, a crescut în zonă numărul şcolilor primare de stat, care erau cu
predare în limba maghiară, şi a scăzut numărul şcolilor confesionale şi comunale.
Aşa de exemplu, numai în comitatul Odorhei numărul şcolilor primare de stat a
crescut de la 5 în 1890 la 68 în 1914, ^e când numărul şcolilor confesionale a
scăzut de la 93 la 65, în acelaşi interval-8 (Anexa nr. 3). Dintre cele 65 de şcoli
confesionale 34 erau romano-catolice, 12 reformate, 9 unitariene, 3 evanghelice, 5
ortodoxe, 2 asociative29. După 1907 ritmul de preluare a şcolilor de către stat este
alert, astfel, în acelaşi comitat Odorhei, în 1909 şcolile elementare din Aldea,

' Erich Zollner, Istoria Austriei, voi. II, Bucureşti, 1997, p. 548.
27
A.M.A.E., fond Transilvania, voi. 364, p. 7-8.
1 S.J.A.N. Harghita, fond Prefectura Odorhei, inv. 18, d. 109, f. 47.
1 Ibidem, f 49.
130
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Beta, Chinuş, Locodeni, s-au transformat în şcoli de stat. Tot în acelaşi an au fost
organizate în grădiniţe de stat, grădiniţele din Praid şi Atid. în 1910 s-au deschis
grădiniţe de stat la Bezid şi Ocna de Jos. în 1911 au trecut la stat şcoala cu 4
învăţători din Corund, cu 3 învăţători din Vărşag, cu 2 învăţători din Gagyi, cu 2
învăţători din Mărtiniş,. în 1912 au fost preluate de stat şcolile din Firtănuş şi
Chipeş. S-au înfiinţat noi şcoli de stat la Fântâna Brazilor şi Vărşag. în 1913 la
Arvăţeni, Cecheşti, Receni, Aluniş şcolile comunale au fost transformate în şcoli
de stat, iar în 1915 alte 17 şcoli comunale au avut aceeaşi soartă .
în ceea ce priveşte învăţământul gimnazial şi liceal, pentru acest nivel, în
secuime existau doar şcoli cu predare în limba maghiară. La aceste şcoli învăţau şi
copii români, desigur într-un număr mic deoarece situaţia materială a românilor era
precară şi puţini îşi permiteau să-şi întreţină copiii la o astfel de şcoală. Astfel, în
comitatul Odorhei, de exemplu, în anul şcolar 1913/1914, în trei şcoli gimnaziale
reprezentative numărul elevilor români, după naţionalitate, reprezenta doar 5,82%
din numărul total de elevi, iar după religie (greco-catolică şi ortodoxă) 7,09% '
(Anexa nr. 4).
Cât de puternic acţionau şcolile în procesul de maghiarizare este grăitor şi
răspunsul primit, de vice-protopopul greco-catolic din Odorhei, Alexandru Boeriu la
solicitarea sa cu privire la situaţia şcolară de la Seminarul teologic de la Blaj, a
nepotului său, în anul 1897. După ce se specifică purtarea morală lăudabilă, în
răspuns se menţionează că „anumite examene nu a putut să le depună la timpul lor din
cauză că nu scria româneşte” şi au fost amânate să poată să se pregătească'Reţeaua
şcolară la toate nivelele reflecta politica şcolară promovată la începutul secolului al
XX-lea de către guvernele maghiare. Ea confirma inferioritatea culturală la care erau
condamnaţi românii şi celelalte naţionalităţi ne-maghiare33.
O altă instituţie de bază asupra căreia s-a acţionat a fost biserica. Autonomia
bisericească a fost încălcată în repetate rânduri de către guvernele maghiare. In
politica sa faţă de români, guvernul condus de Tisza Istvân considera Biserica drept
principala piedică în calea maghiarizării. Deşi s-a reuşit înfiinţarea Episcopiei de la
Hajdudorog, abia în 1912, în urma unei campanii susţinute care a fost inaugurată
după 1867 în favoarea unei noi episcopii, care urma să includă românii greco-
catolici din Maramureş, Sătmar şi din Secuime34, în zona secuiască limba maghiară
începe să fie folosită în bisericile greco-catolice deja la cumpăna dintre veacuri.
Corespondenţa, registrele de stare civilă încep să fie scrise în limba maghiară sau în
unele cazuri doar cu alfabetul maghiar. Aici şi-a spus cuvântul vitregia vremurilor,
situaţia de izolare a românilor, inferioritatea lor numerică, politica dusă de

1 Ibidem.
" Ibidem.
12 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,
fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 13, f. 55.
31 Istoria Românilor, Voi. VII, Tom II, (coord. acad. Gheorghe Platon), Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, p. 309
3'1 Ibidem.
131
Ana DOBREANU

guvernele de la Budapesta şi de autorităţile locale. Deosebit de grăitor în privinţa

maghiarizării este documentul evocat de Teodor Chindea35^ în lucrarea sa
Contribuţii la istoria românilor din Giurgeul-Ciucului, o cerere din parohia greco-
catolică Joseni, din 1927, prin care un grup de enoriaşi greco-catolici cereau
trecerea la romano-catolici pentru că nu înţelegeau liturghia în limba română36.
Urmare a procesului de deznaţionalizare de după 1867 comunităţile
româneşti din zonă s-au redus numeric, iar unele dintre ele au dispărut cu totul,
(anexa 5). Se observă că numărul românilor a scăzut ca urmare că au fost
recenzaţi ca vorbitori de limbă maghiară, sau chiar au dispărut, îmbrăţişând o altă
religie deoarece nu se mai regăsesc la ortodocşi şi greco-catolici. Pentru actualul
judeţ Covasna (fostul comitat Trei Scaune), recensământul din 1850 indică un
procent de 14% români, respectiv de 15,4% ortodocşi şi greco-catolici iar
recensământul de la 1910 consemnează un procent de 11,5% români şi 17,3%
ortodocşi şi greco-catolici. Prin suprapunerea datelor etnice cu cele confesionale
se observă pentru anul 1850 o diferenţă de numai 1,3% între cei doi indicatori, în
timp la recensământul din 1910 această diferenţă creşte la 5,8%. în actualul Judeţ
Harghita (fostul comitat Ciuc şi o bună parte din comitatul Odorhei) diferenţa
între cele două criterii de recenzare enunţate era de 0,3% în 1850 şi creşte până în
1910 la 2,8%. Se consideră că populaţia de limbă maghiară cu credinţe specific
româneşti nu se poate explica decât prin faptul că aceştia sunt români secuizaţi37.
Corelarea apartenenţei religioase şi celei etnice, în baza datelor din recensământul
din 1910, pentru localităţile celor două judeţe rezultă următoarele date: în actualul
judeţul Harghita s-au înregistrat 15.061 de români, 4.583 ortodocşi şi 17.378 de
greco-catolici, diferenţa fiind de 6.900 de persoane între cetăţenii aparţinând celor
două confesiuni româneşti şi cei înregistraţi ca români după limba maternă, iar în
actualul judeţ Covasna s-au înregistrat 19.434 de români, 25.020 ortodocşi şi
3.110 greco-catolici, diferenţa fiind 8.696 de persoane. Prin urmare un număr de
15.596 ortodocşi şi greco-catolici, din cele două judeţe, fostele comitate Ciuc,
Odorhei şi Trei Scaune, în 1910 nu se regăsesc în numărul românilor.
La începutul secolului al XX-lea procesul de maghiarizare al românilor din
secuime era destul de avansat şi el continua. Astfel, în cuprinsul actualului judeţ
Covasna, din totalul comunităţilor atestate, 34 au dispărut în secolul al XlX-lea,
dintre care 20 după 1867, iar 39 în secolul XX, dintre care 32 în anii 1940-1944,
In judeţul Harghita, 44 de comunităţi româneşti dispar în secolul al XlX-lea -
dintre care 27 în timpul dualismului austro-ungar, iar 63 în secolul al XX-lea,
dintre care 48 în anii 1940-194438.

Teodor Chindea (1895-1982), dascăl-cărturar, originar din Voşlobeni, Ciuc.

Teodor Chindea, Contribuţii la istoria românilor din Giurgeul-Ciucului, Ediţia a Il-a, revăzută
şi adăugită, sub îngrijirea prof. Mihai Suciu, Editua Brăduţ, Târgu Mureş, 1995, pp. 98-99.
37 loan Bolovan, Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918, Cluj-Napoca,
2000, p. 202-204.
38
loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea
Ciuc, 2003, p. 89.
132
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Cu toate măsurile luate, autorităţile maghiare nu erau mulţumite de

rezultatele obţinute în ceea ce priveşte ponderea maghiarilor şi la începutul
secolului al XX-lea, iau o altă serie de măsuri în plan demografic. Primul pas l-a
constituie acţiunea „frontierele lingvistice” menită să elaboreze o radiografie a
situaţiei sociale, economice, politice, confesionale, culturale şi demografice a
românilor şi slovacilor în vederea elaborării unei strategii politice adecvate39.
Dintr-o astfel de perspectivă a abordat problema, la Congresul secuiesc din
1902 de la Tuşnad, comitatul Ciuc, Balog Păi40. Incluzând în abordarea sa, pe
lângă comitatele Ciuc, Odorhei, Trei Scaune, şi comitatele Braşov, Târnava Mare,
Târnava Mică, Turda-Arieş, Cluj arată că în 1890, populaţia trăia în 1.150 de
localităţi, din care localităţi maghiare erau 539, române 513 şi săseşti 108. Satele
maghiare erau în mare parte grupate. Cea mai mare grupare e formată din 432 de
localităţi, aceasta este zona secuiască şi hotarele lingvistice maghiare sunt Braşov,
partea de est spre nord a Târnavei Mari şi Mici urmând apoi linia de nord-vest a
comitatului Mureş-Turda ajungând la limita strâmtorii Timişul în Munţii
Braşovului şi strâmtoarea Bicaz în Munţii Giurgeu. Faţă de această zonă se mai
delimitează încă trei zone de limbă maghiară una cu 17 localităţi în zona dintre
Târnăveni şi Deleni, una cu 16 localităţi între Turda şi Vinţu de Sus şi una cu 30
de localităţi în zona dintre Cluj, Nadeş şi Sebeş. în fine, 44 de localităţi maghiare
sunt izolate între localităţi româneşti. Sufletele maghiare sunt aproape 600 de mii,
dar din acestea doar 540 de mii locuiesc în localităţi maghiare, ceilalţi 60 de mii,
deci 10%, sunt risipiţi. Există şi localităţi unde minoritatea maghiară reprezintă
între 11-49%. Astfel de localităţi, în care populaţia majoritară o formau românii,
arată Balog Pal, se întâlnesc în secuime - 58 şi în comitatele vecine - 124, în Ciuc
şi Trei Scaune - câte 4, Odorhei - 1, Mureş-Turda - 49, Braşov - 1, Târnava
Mare - 6, Târnava Mică - 22, Turda Arieş - 26, Cluj - 69, în total, în cele 9
comitate - 182. Localităţi în care saşii erau majoritari erau în număr de 2 şi anume
Reghinul Săsesc, în Mureş, Turda - 1 şi Teaca, în Cluj. Interesant, arată el, că
localităţile curat maghiare nu sunt toate în secuime, aici sunt doar 217, din care în
Ciuc - 44, în Trei Scaune - 59, în Mureş-Turda - 32 şi Odorhei - 82. La acestea,
se pot adăuga şi localităţile în care trăiesc şi alte naţionalităţi, dintre care 139 sunt
în secuime şi 59 în celelalte cinci comitate. Şi concluzionează: din 539 de
localităţi, 220 sunt curat maghiare, în 168 elementul maghiar este preponderent, în
388 îşi exercită supremaţia. Sunt însă 151 de localităţi care au crescut în mod
semnificativ puterea populaţiei române, ba mai mult, în unele locuri, a pus în
pericol echilibrul etnic. în secuime în această situaţie sunt 54 de localităţi, în
comitatele Ciuc şi Trei Scaune câte 4, în comitatul Odorhei 1, iar în comitatul

39 loan Bolovan, Transilvania la sfârşitul secolului al XlX-lea şi la începutul secolului XX.

Realitâii etno confesionale şi politici demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 38-41.
■|l) Szekely kongresszus, a szekely kongresszus szerveyete, tagjainak nevsora, tărgyalâsai es
halârozatai, Hargita kiadohivatal, Csikszereda, 2001, pp. 279-282.

133
Ana DOBREANU

Mureş-Turda 35. Prin urmare, spune el trebuie îndreptate lucrurile în favoarea

maghiarilor, iar lucrul trebuie luat cu atât mai în serios cu cât creşte numărul
românilor în interiorul spaţiului lingvistic maghiar, mai ales în secuime,unde îşi
creează insule lingvistice. Astfel de insule lingvistice româneşti sunt 26 în
secuime, în Ciuc, pe valea Mureşului, Voşlobeni, în Trei Scaune, pe valea Oltului
- 3, Araci, Vâlcele, Măieruş, în Odorhei pe valea Tâmavei Mari - 1, Feleag şi pe
valea Aluniş - 2, Săcel şi Vidacutul Românesc, dar cele mai multe, 19, sunt în
Mureş-Turda.
Vorbind despre români ca despre veneticii din Moldova şi Ţara Românească
cu intenţia de a disloca pe secui şi arătându-se nemulţumit de rezultatele politicilor
demografice de până atunci, arată că dacă timpul nu mai poate fi întors, viitoml însă
va modifica lucmrile.

Anexe
Anexa nr.

Localităţi din scaunele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în care cea mai mare parte a
românilor s-a contopit în masa populaţiei secuieşti locale

Scaunul Localitatea 1733 1760 1835 1850 1869 1890 1900 1910
Cârta 26 25 8 5
Mădăraş 95 60 56 37 79 18
Ciuc Nicoleşti 45 116 24 30
Leliceni 20 3
Sântimbru 110 18 11 20 23 16 10
Atid 45 65 19 9 12 14 3
Avrămeşti 60 60 43 3
Goagiu 95 110 101 15 3
Filiaş 100 85 97 139 98 44 25 53
Odorhei Dârjiu 35 53 9 2 3
Mujna 30 25 4 7 12 2 8 5
Tăureni 45 10 18 3 6
Mugeni 45 115 24 8 19 7
Secuieni 50 85 16 14 58 26 17 4
Boroşneu Mare 40 90 114 75 65 31 44 38
Trei Bodoc 108 75 45 11 8 4 8 4
Scaune Olteni 45 60 20 7 11 11 4
Zălan 35 105 60 19 29 21 27 11

Cf. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţean, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita, Editura
Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003.

134
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Anexa nr. 2

Evidenţa religiei copiilor câtorva familii ce aparţineau de

biserica greco-catolică din Sovata (Comitatul Odorhei, sfârşit de sec. XIX)

Părinţii Religia Copiii Religia

Jozsef rom. cat.
Kis Mihaly gr. cat.
Roza rom. cat.
Ester rom. cat.
Kovâcs Arma rom. cat.
El vira rom. cat.
Istvân rom. cat.
Bokor Istvân gr. cat.
Jozsef rom. cat.
Sândor rom. cat.
Korona Zsuzsana gr. cat.
Lorincz rom. cat.
Jânos ev. ref.
Kâlmân Gyorgy ev. ref. 11 ies ev. ref.
Gyorgy ev. ref.
Molnâr Lina gr. cat. lulia gr. cat.
Lidia gr. cat.
gr. cat. Kâroly rom. cat
Lâzâr Kâroly
Jânos ev. ref.
Kis Anna
rom. cat. Juliâna ev. ref.
Albert rom. cat.
Mârton Jozsef unit.
Beniamin rom. Ccat.
Peter rom. cat.
Bogdan Zsuzsana gr. cat.
Jozsef rom. cat.

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe, Fond
Pivlopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 14, f. 55-59.

Anexa nr. 3

Situaţia şcolilor din comitatul Odorhei în perioada 1890-1917

Şcoli Şcoli Şcoli

Anul Total
de stat comunale confesionale
1890 5 153
1891 5 55 93 153
1893 5 55 93 153
1894 6 56 89 151
1895 150
1897 18 51 81 150
1898 25 45 80 150

135
Ana DOBREANU

1899 28 43 79 150
1905 147
1906 45 35 66 148
1907 48 35 149
1908 48 35 65 150
1909 48 35 65 148
1910 52
1914 68 17 65 150
1917 82 1 60 143

Cf. Rapoartelor anuale ale vicecomitelui comitatului.

Anexa nr. 4

Situaţia elevilor pe anul şcolar 1913/1914 în câteva unităţi şcolare gimnaziale

din comitatul Odorhei:

Nr. elevi du aă naţionalitate Nr. elevi după religie

ma­ ro­ alte rom.- gr-
Şcoala ref. ev. ort. unit. iz.
ghiari mâni naţ. cat. cat.
132 6 18 56 3 47 23 7 6 II
Şcoala superioară
reală de stat din
84,61 3,84 11,53 36,60 1,96 30,71 15,00 4,57 3,93 7,10
Odorheiu Secuiesc
% % % % % % % % % %
Gimnaziul 254 11 3 236 2 9 9 5 *
romano-catolic
Odorheiu 94,77 4,10 -
1,11 88,05 0,74 3,35 3,35 1,84 0,74
Secuiesc % % % % % % % % %
191 20 19 1 37 23 128 7
Gimnaziul
unitarian din ~ "
90,52 9,48 8,83 0,46 71,20 10,60 59,50 3,25
Cristuru Secuiesc
% % % % % % % %
577 37 21 311 6 93 23 39 139 18
Total
90,86 5,82 3,30 49,05 0,94 14,66 4,41 6,15 21,90 2.8.1
% % % % % % % % % %

* 2 armeano-catolici

Cf. Raportului vicecomitelui comitatului Odorhei pe anul 1914.

136
 Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Anexa 5

Români dispăruţi din unele localităţi, situaţia la 1910

Nr. loc. din care

Nr. loc. în care apar Nr. loc. din care
Nr. de au disp. români ca
Comitatul ortodocşi şi gr.-cat. după confesiune
localităţi urmare că vorbeau
dar nu şi români au disp. români
limba maghiară
Odorhei 133 84 38 46
Ciuc 64 25 19 5
Trei Scaune 100 32 29 3
Mureş-Turda 129 34 123 6
Total 426 175 115 60

Cf. Istoria Transilvaniei, voi. II (1867/1918), Ed. George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1999.

Drd. Ana DOBREANU

137
 Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfânta Gheorghe)...

Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” din Sfântu

Gheorghe (1886-1887). Cronologie
Drd. Vasile LECHINTAN

O interesantă perspectivă asupra vieţii societăţii româneşti din Transilvania

din ultimele decenii ale secolului al XK-lea se desprinde din revista „Szekely
Nemzet” [Neamul Secuiesc] [în continuare: Sz. N.] care apărea în capitala judeţului
Trei Scaune de atunci, Sfântu Gheorghe. Informaţiile sunt, evident, în contextual
istoric cunoscut, de pe poziţii ostile faţă de manifestările naţionale româneşti, dar sunt
şi realităţi în care românii apar cu un statut deosebit de onorabil în secuime, cum sunt
şi cazurile preşedintelui Tribunalului din Odorheiu Secuiesc, loan Florian, şi
negustorul Negoescu din Poiana Sărată. în cronologie sunt redate şi alte câteva
informaţii din aceeaşi publicaţie, care să schiţeze cadrul general al preocupărilor
redacţiei din Sfântu Gheorghe.
1886 martie 20 - Sz. N. anunţă că s-a ţint procesul în cauza jafului de la poşta
din Ocland la Tribunalul din Odorheiu Secuiesc, sub conducerea preşedintelui loan
Florian [jurist român originar din Năsăud], judecători au fost Âdăm Denes şi Gybrfi
Titusz. Jaful a avut loc în 1885, la 1 noiembrie.
1886 martie 21 - Sz. N. anunţă că toată ziua a nins fără încetare, vântul nu
bale şi frigul este suportabil şi că agricultorii, după o lungă secetă, au aşteptat
ninsoarea şi ploaia.
1886 martie 25 - Sz. N. publică o stenogramă a şedinţei din Camera
Deputaţilor a Parlamentului ungar din 22 martie şi intervenţia deputatului român
Vincenţiu Babeş împotriva nou înfiinţatei Asociaţii pentm cultura maghiară din
Transilvania, cu rol de maghiarizare, arătând că în Ardeal, în comitatele româneşti,
românii au propria lor asociaţie culturală, intervenţie care a stârnit proteste. I-a
răspuns lui Babeş preşedintele consiliului de miniştri, Tisza Kălmăn. A urmat un
schimb de replici între cei doi.
1886 martie 25 - Sz. N. anunţă că s-a ţinut iarmarocul din timpul postului, în
Sfântu Gheorghe. Au venit la târg oameni din jur, cu un număr mare cu vite. A fost o
iefinătate alaimantă, „ca şi în pampasul american” - scrie ziarul.
1886 aprilie 3 - Sz. N. informează despre înţelegerea vamală româno-
austriaco-ungară, care, conform publicaţiei ,rNaţiunea” din Bucureşti se va discuta în
parlamentul român după sărbătorile Paştilor. Citează şi publicaţia „Voinţa Naţională”
tot din Bucureşti.
1886 aprilie 3 - Sz. N. publică un anunţ cu titlul ,f)uczuf \ scris în ghilimele,
adică Duţu, arătând că sub acest nume este cunoscut în ţară şi în lume Gheorghe
Negoescu, care nu a fost altul decât un român din marea comună de la graniţa
139
 Vasile LECHINTAN

comitatului Trei Scaune, şi anume din Poiana Sărată. Se arată în continuare că acesta
a avut un adevărat talent de negustor, a adus din Moldova porumb şi l-a vândut şi a
avut şi magazii, a exportat peste graniţă scânduri în România. Duţu a dominat piaţa
negustorească din pasul Oituz. A aprovizionat cu porumb şi fabrica de spirt din Târgu
Secuiesc. A fost o fire bolnăviciosă şi, potrivit credinţei populare, o ursită i-a legal
soarta vieţii acestui om bogat. A murit la 26 martie 1886, la 42 de ani, lăsând în urmă
o mare familie, văduva şi copiii: Mariţa, Dedina, Elena, Reviţa, Eufrosina şi
Gheorghe. A fost înmormântat cu mare pompă la 28 martie.
1886 aprilie 3 - Sz. N. publică, sub titlul Culorile româneşti în Braşov, citând
Gazeta Transilvaniei din 26 martie, faptul că direcţiunea gimnaziului românesc din
Braşov a dispus studenţilor să ia jos de pe şapcă tricoloml (trikolort) (roşu, galben şi
albastm), cunoscându-se faptul că prim-ministrul Tisza a interzis purtarea tricolorului
(Trikolor) în Ardeal, culorile româneşti. Gazeta scrie că a fost dat jos tricolorul de pe
şapcă dar tinerii îl poartă în continuare în inimi.
1886 aprilie 6 - Sz. N. informează că în Heidelberg există un uriaş butoi de
1902 hectolitri, în pivniţa castelului.
1886 aprilie 17 - Sz. N. scrie că s-a produs un mare incendiu în data de 15
aprilie în comuna Araci din Trei Scaune. Focul a pornit la ora 2 după masă de la casa
lui Gheorghe Mintean şi s-a răspândit repede la grajdul din vecini şi mai departe la
clădirile de pe lângă pârâu. Locuitorii erau la lucml câmpului şi abia într-un târziu au
venit să stingă incendiul. Au ars complet patru case, două grajduri şi trei şuri, şi
recolta, complet, a lui Nicolae Groza.
1886 aprilie 20 - Sz. N., la rubrica Ştirile zilei scrie următorul titlu: „Rudolf,
succesorul la tron în opinci (opânkăban)”. Arată că succesorul împăratului Austriei,
fiind la vânătoare de vulturi în Raguza, la Guha-Smokoâra a fost nevoit, potrivii
obiceiului local, să poarte opinci, pe care le încalţă locuitorii munteni de pe acolo.
Rudolf le-a purtat cu plăcere, scrie ziarul.
1886 aprilie 22 - Sz. N. scrie că în data de 18 aprilie s-a produs un mare
incendiu în Târgu Secuiesc, arzând trei case şi şase grajduri şi şuri, precum şi cereale,
doi bivoli, patru porci, opt maşini de îmblătit şi alte unelte gospodăreşti. Printre cei
păgubiţi a fost şi luUu Popovici, scrib de cancelarie de avocaţi, care nu a putut salva
absolut nimic.
1886 aprilie 29 - Sz. N. publică la rubrica Ştiri titlul Sibiul se maghiarizează,
arătând că în acest oraş s-au înfiinţat mai multe societăţi maghiare: „Societatea de
lectură maghiară”, „Cercul de muzică maghiar”, „Societatea de amatori culturală
maghiară”, „Cercul civic maghiar”, „Asociaţia tineretului muncitoresc maghiar” ş.a.
1886 mai 2 - Sz. N. îşi informează cititorii că în 11 şi 12 mai vor avea loc
două procese de presă împotriva revistei româneşti „Tribuna” de la Sibiu.
1886 mai 2 - Sz. N. publică prima parte a unui interesant studiu, scris în 1
mai, intitulat Boierii făgărăşeni, creionând un istoric al instituţiei boieriei în Ţara
Făgăraşului începând din secolul al Xl-lea. Articolul este scris de directorul Muzeului
Naţional Secuiesc, Nagy Geza.

140
 Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfântu Gheorghe)...

1886 mai 4 - Sz. N. scrie un scurt articol intitulat Valahii în acţiune, arătând
că asociaţia culturală românească din părţile Ardealului [ASTRA], care este înfiinţată
de pe timpul ministrului austriac Bach, are mai multe secţiuni în românime şi acum
vrea să ridice o şcoală de fete în limba română la Sibiu şi vrea să adune fonduri în
acest scop.
1886 mai 15 - Sz. N. îşi înştiinţează cititorii că s-a dat sentinţa în procesul de
presă al revistei „Tribuna” de la Sibiu, în 12 mai, la Cluj, astfel că a fost pedepsit
Comei Pop Păcurar pentru instigare, la un an închisoare şi 42 florini cheltuieli de
judecată, şi loan Slavici la 100 de florini amendă şi 41 florini cheltuieli de judecată.
1886 mai 16 - Sz. N. publică partea a treia a articolului Boierii făgărăşeni, în
care se arată că Ţara Făgăraşului este pomenită pentm prima dată la 1231, când este
amuintit un pământ pe nume Boia stăpânit de români, apoi sunt amintite stăpânirile
Făgăraşului de către voievodul român Vlaicu, apoi de Mircea, de Vlad Dracul
(Drakul) şi de Vlad al ni-lea.
1886 mai 18 - Sz. N. publică partea a patra a articolului Boierii făgărăşeni şi
redă diploma din 1667 a principesei Ana Bomemisza pentru loan Gorhun din satul
Dridif, care este recunoscut ca boier liber în casa sa din acest sat, vecină cu casele lui
Algea/Aldea Stan şi Algea/Aldea Şchiopul (Skiopul).
1886 mai 22 - Sz. N. publică un articol despre staţiunea Vâlcele, arătând
printre altele că această staţiune este vizitată şi de aristocraţi de peste graniţă, printre
care principele sârb Miloş Obrenovici („care a şi ridicat aici o fmmoasă biserică
ortodoxă”), principele Ghica, Sturza, Ştirbei, Cantacuzino, Florescu şi alţii.
1886 mai 25 - Sz. N. scrie că românii din Cluj - după cum scrie Tribuna - au
sărbătorit în 1884 Răscoala românească a lui Horia [de la 1784] şi au cântat cu acest
prilej Deşteaptă-te {,JDesteptate" [române]). Studenţii români de la Universitate, cei
care au fost în societatea dizolvată „lulia”, au vrut din nou să îşi facă o societate, de
astă dată cu numele „Stejarul”, şi au trimis statutul spre aprobare la Ministerului de
Interne ungar. Sz. N. aminteşte cu acest prilej de cuvântarea protopopului român
Coltofeanu din Sfântu Gheorghe, care a afirmat în discursulk său de la sărbătorirea
comitelui suprem din Trei Scaune, Potsa Jozsef, că în acest judeţ românii se bucură de
aceleaşi drepturi ca şi maghiarii, dar „Gazeta Transilvaniei” i-a răspuns protopopului
că a făcut o faptă neplăcută afirmând acestea. Sz. N. mai arată că în 15 mai s-a ţinut,
potrivit obiceiului, o sărbătoare a românilor în amintirea adunării de la Blaj şi că
potrivit publicaţiei „Hermanstadt Zeitung”, în această zi, în Săliştea Sibiului s-a ieşit
cu steaguri cu culorile naţionale româneşti şi că au fost opriţi de către jandarmi, iar a
doua zi s-a pornit o cercetare oficială în acest sat.
1886 mai 25 - Sz. N. publică un scurt anunţ, intitulat Hartă românească
confiscată. Se arată că inspectorul şcolar regesc Văradi Kâroly a confiscat harta lui
Eugen Bordeaux, găsită în şcoala greco-catolică din Turea şi a dus-o la Cluj, pornind
apoi o cercetare în acest caz, harta fiind interzisă.

141
Vasile LECHINTAN

1886 mai 25 - Sz. N. publică o scurtă ştire despre faptul că, în Satu Mare,
câteva românce s-au hotărât să înfiinţeze Asociaţia femeilor române. Statutul nu a fosl
aprobat şi româncele vor să se adreseze tronului.
1886 mai 27 - Sz. N. continuă publicarea articolului despre staţiunea Vâlcele,
în care se precizează, printre altele, că exista o baie cu denumirea Regele român
Carol {Kâroly român kirâly).
1886 mai 30 - Sz. N. scrie că în pădurea din Zagon şi Păpăuţi este lumea
urşilor şi a lupilor şi că, numai din Păpăuţi, doi viţei şi un cal au fost înghiţiţi de bestii
(bestiâk).
1886 iunie 20 - Sz. N. publică un articol intitulat „Culori româneşti în
Braşov”. Se precizează că s-a judecat procesul la Judecătoria din Braşov, în 11 iunie,
a unor români din Braşov care au purtat culorile naţionale ale României, cu ocazia
sărbătorii Paştilor, care s-a transformat în sărbătoare naţională românească, deşi
jandarmeria le-a atras atenţia să nu se manifeste astfel. Au fost duşi la judecată 49 de
tineri români sub acuzaţia că „au purtat culorile ţării vecine”. Tinerii, în jur de 20 de
ani, au primit 8 zile de închisoare, fiecare, şi 50 de florini amendă. Avocatul lor, luon
Lengeru, „care este conducătorul naţional român” de acolo, a atras atenţia judelui că
se compromite dacă-i pedepseşte cu o astfel de pedeapsă, deoarece culorile roşu,
galben şi albastru (culorile României), nu pot fi interzise de minister, pentru că
acestea erau culorile ţării (Transilvania) şi pentru că acestea sunt şi culorile
Budapestei, aşa că a cerut să anuleze sentinţa. Judele a menţinut însă sentinţa şi a dat
câte două zile de închisoare şi câte zece florini amendă la 47 de acuzaţi şi la ceilalţi
doi câte o zi de închisoare pentm că au purtat culorile României.
1886 iunie 24 - Sz. N. îşi informează cititorii că pentru expoziţia din 1889 din
Paris se va constmi un tum uriaş, numit Tumul Eiffel, care va avea patru etaje, primul
cu două uriaşe bolţi şi care va costa cinci milioane de franci şi va fi ridicat din fier curat.
1886 iunie 27 - Sz. N. publică, sub titlul ,Jioman românesc instigator”, faptul
că avocatul Rubin Patiţia din Alba lulia a adus din Iaşi 20 de exemplare din romanul
intitulat ,Jdoria”, „care este interzis pe teritoriul Ungariei din cauza instigării
împotriva statului'. Exemplarele din roman au şi ajuns cu poşta şi avocatul a împărţit
deja 17 în satele româneşti din jurul Alba luliei. Judecătoria din Alba lulia a confiscat
cele trei exemplare rămase la Patiţia şi l-a condamnat la şase săptămâni de închisoare.
Sentinţa a ajuns la Tabla Regească din Târgu Mureş, care a schimbat-o în 15 zile de
închisoare şi 150 de florini amendă.
1886 iulie 13 - Sz. N. publică sub titlul ,Manifestaţie românească' ştirea că
s-a ţinut în Bistriţa, în Ardeal, o sărbătoare a şcolii româneşti. După slujba divină s-a
plecat la pădure, în faţă mergând copiii, fiecare purtând opinci şi îmbrăcaţi în port
popular românesc. In mâini purtau cunună. în urma lor era fanfara Regimentului 63
[Infanterie] şi după fanfară a început tinerii să danseze în opinci şi cu culori
româneşti, apoi veneau fetele şi societatea. Fanfara a cântat, cu voia comandantului de
regiment Tersch, şi s-a jucat marşul lui Mureşianu Deşteaptă-te (Deşteptate
[române]) şi, în pădure, marşul lui Mihai Vodă [Viteazul]. ,Jn pădure, toată ziua s-a

142
 Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfăntu Gheorghe)...

jucat dansurile: Romanul [desigur, Romanaj, Someşana şi Căluşerul şi s-a purtat

tricolorul românesc,\
1886 iulie 15 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile Tuşnad. Printre
aceştia figurează oaspeţi din Cluj, Sibiu (inclusiv Eleotesa Cristea şi preotul ortodox
Simion Popescu), Oradea, Braşov, Budapesta, Târgu Mureş, Aiud, Deva, Alecuş
(loan Popiu), Frumoasa-Ciuc şi mulţi alţii din România: 9 din Bucureşti, printre care
şi marele dramaturg Ion Luca Caragiale (7.L. Carageiăle), un locuitor din Giurgiu,
unul din Brăila şi doi din Iaşi.
1886 iulie 22 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna: din
Braşov (inclusiv J. Cristescu), Sibiu, Blaj (inclusiv profesor Partenie Moldovan),
Târgu Mureş, Viena, Cluj, Turda, Miercurea-Ciuc, Făgăraş, Dej, Sfântu Gheorghe,
Oradea, Tâmăveni, Reghin, Târgu Secuiesc, Mediaş şi din România: 12 din Bucureşti
(Constantin Bălăcescu, A. Wachmann - director de Conservator ş.a.), doi din Giurgiu
(inclusiv inginer N.C. Zissu), doi din Brăila, unul din Craiova şi unul din Calafat. Tot
atunci publică şi lista oaspeţilor de la băile Malnaş, veniţi din Aiud, Braşov (inclusiv
Elena Socolescu, soţie de preşedinte de tribunal), Feldioara, Cluj, Reci, Budapesta,
Sfântu Gheorghe, Vârghiş şi din România: doi din Bucureşti şi unul din Roşiorii de
Vede.
1886 iulie 27 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna:
majoritatea din zona Trei Scaune (Târgu Secuiesc, Zagon, Breţcu, Belin, Sfântu
Gheorghe etc), din Braşov (inclusiv Mărită Moldovan, negustoreasă), dar şi din Cluj,
Sibiu etc., şi doi din Bucureşti şi unul din Viena. Totodată publică şi lista oaspeţilor
de la băile Malnaş: locuitori din Sfântu Gheorghe, Ozun, Zagon, Arad, Budapesta,
Sibiu, Braşov şi patru din Bucureşti (inclusiv Constantin Pruteanu, profesor-director).
1886 iulie 29 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Vâlcele:
locuitori din Bând, Sighişoara, Budapesta, Turda, Braşov (inclusiv negustorul
lustinian Grama, împreună cu soţia sa Maria Grama, şi cu Amalia Grama), Sibiu,
Zalău, Făgăraş (vicarul episcopal Alexandm Micu), Orăştie (avocatul dr. loan Mihu),
Târgu Mureş, Cluj, Aiud etc., şi din România: 10 din Bucureşti (Grigore Florescu -
oficial. Stoica Hagi - profesor, medicul dr. P. Trandafirescu, preoţii Todor Vasiliescu,
loan lancu. Dumitru Diescu ş.a.), cinci din Craiova, trei din Ploieşti, trei din Iaşi, doi
din Slatina, unul din Vălenii de Munte, unul din Călăraşi şi unul din Târgovişte.
1886 iulie 31 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele,
continuare la cea din numărul precedent: locuitori din Cluj, Blaj (măcelarul Petru
Grama), Oradea, Aiud, Făgăraş, Odorheiu Secuiesc, Tâmăveni, Zămeşti (doctor
lancu Meţianu), Şiria, Braşov (dr. Vasile Glodam - profesor gimnazial ş.a.) etc., şi
din România: 14 din Bucureşti (inclusiv dr. C. Penescu - medic), doi din Râmnicu
Sărat (Rumnik-Sarat), doi din Slatina, unul din Ploieşti şi unul din Craiova.
1886 iulie 31 - Sz. N. scrie că în 24 iulie un trăznet a lovit tumul bisericii
evanghelice din Flărman, care a distms şi ceasul din turn.
1886 august 1 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna:
locuitori din Sighişoara, Târgu Secuiesc, Făgăraş, Budapesta, Sfântu Gheorghe,

143
Vasile LECHINTAN

Braşov, Boroşneu Mare, Săcele, Zagon etc. şi un oaspete din Brăila (Ana Bologanu -
negustor).
1886 august 7 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Tuşnad:
originari din Târgu Mureş, Sibiu, Agnita, Budapesta, Ozun, Alba lulia. Cluj, Ocna
Dejului, Aita Mare, Zalău, Zenta, Oradea, Braşov (inclusiv un Baiulescu),
Gheorgheni-Ciuc, Aiud, Făgăraş, Gybngyds etc. şi din România; 19 din Bucureşti
(inclusiv Madam Greceanu, soţie de general) şi câte unul din Piteşti, Craiova, laşi,
Brăila şi Calafat.
1886 august 10 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile Vâlcele:
locuitori din Braşov, Cluj, Aiud, Cemat, Schmiedeberg, Zubrok-Lâba, Sfântu
Gheorghe (Klein Izidor - optician), Grimacco (un comerciant de tablouri). Sibiu,
Târgu Mureş, Budapesta, Făgăraş, lemut. Huedin, Arad (Augustin Hamsea,
preşedinte de scaun de judecată episcopal), Calocea, Riechsdorf, Rusciuc (Bulgaria),
Orăştie, Vidin (Bulgaria), Porumbacu etc. şi din România: 26 din Bucureşti (inclusiv
J.G. Bibicescu, redactor de ziar), cinci din Râmnicu Sărat, doi din Giurgiu, doi din
Ploieşti, unul din Târgu Măgurele, unul din Craiova şi unul din Slatina.
1886 septembrie 16 - Sz. N. publică lista celor care au contribuit pentru
sprijinirea Institutului de educaţie a orfanelor al comitatului Trei Scaune [din Târgu
Secuiesc], locuitori din Poian, din familiile Opra (3 membri de familie), Bokor (3),
Vizi (4), Zonda (6), Tuzson (3), Păi (2), Rettegi (2), Szabo (2), Bandi (2) etc, dar şi
„domnul protopop român” (Olâh esperes ur). Locuitorii au dat, fie fasole (fuszulyka),
fie orz, fie secară (protopopul român a dat trei litre de secară), fie porumb, fie linte.
1886 septembrie 30- Sz. N. publică lista celor care au contribuit pentru
sprijinirea Institutului de educaţie a orfanelor al comitatului Trei Scaune [din Târgu
Secuiesc], locuitori din Breţcu, din familiile Finta, Fejer, Kovăcs, Trefăs, Miko,
Bardocz, Borbăt etc, dar şi Constandin Demetru, Irimie Lupan, Fuozi Kovelăn,
Gheorghe Stan, Ştefan Enache, loan Musca, Gheorghe Pasca. Locuitorii au dat câţiva
creiţari, după posibilităţi, alţii au dat grâu, secară, orz, unii câte două ouă, o femeie
(Hanko Jozsefne) un ou etc.
1886 octombrie 2 - Sz. N. continuă publicarea serialului Cronica secuiască
din duc, autorul comentând despre originea familiei Blasko sau Balasko, arătând că
probabil provine de la voievozii români maramureşeni Blag şi Drag, foşti comiţi ai
secuilor în 1387-1388, un membru al acestei familii s-ar fi putut încetăţeni în
Secuime, spune autorul serialului.
1886 octombrie 3 - Sz. N. publică o depeşă telegrafică din New York, în care
se spune că o mare vijelie s-a abătut asupra zonei de la vărsarea râului Rio Grande del
Norte şi în ţinuturile vecine, în Brownsville (Texas) au fost distruse 200 de case şi
mai multe deteriorate, iar în Matamoras (Mexic) au fost distruse 309 case şi mai
multe deteriorate.
1886 octombrie 3 - Sz. N. publică un caz tragic întâmplat în Vâlcele. Printre
altele, se arată că Anica Bucşa s-a întors nu de mult din „Ţară” {Czărâbol) în Vâlcele.

144
 Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfânta Gheorghe)...

[Interesantă este însă atestarea folosirii de către românii ardeleni a denumirii „Ţară”
pentru patria lor mamă. România].
1886 octombrie 17 - Sz. N. îşi exprimă încă o dată îngrijorarea faţă de
purtarea de către români a culorilor naţionale româneşti: roşu, galben şi albastru. în
articolul Culorile româneşti în comitatul Braşov scrie că în şedinţa comitetului
administrativ al comitatului Braşov, avocatul Sorescu, conducător al naţionaliştilor
români, a spus că autorităţile din Săcele (Braşov) au îndepărtat steagurile cu culorile
roşu, galben şi albastru cu care bandeiiul de călăreţi l-au însoţit pe mitropolitul Miron
Romanul. El a întrebat de ce sunt interzise aceste culori, de vreme ce sunt culorile
capitalei Budapesta şi culorile Ardealului din epoca strălucită a lui Zapolya, Gabriel
Bethlen şi a Rakoczy-eştilor şi de ce este insultat astfel întreg popoml român,
împreună cu mitropolitul? Preşedintele de şedinţă, contele Bethlen Andrâs, corniţele
suprem, a spus, printre altele, că purtarea acestor culori este insultătoare şi
provocatoare şi că în Budapesta se pot purta numai culorile acestei capitale, nu şi
culorile româneşti.
1886 octombrie 26 - Sz. N. publică o corespondenţă din Budapesta, semnată
de Beksits Gusztăv, intitulată Ardealul sau Basarabia?, arătând că aceasta este
dilema: pe care vrea România să primească, pe una sau pe alta? Scrie că România are
în vedere întreg Ardealul, până la Tisa, precum şî Basarabia, Bucovina, partea locuită
de români a Serbiei şi nu scapă din vedere nici pe românii din Macedonia şi că
şovinismul românesc intenţionează să atace concomitent Ungaria, Austria, Rusia,
Serbia şi Turcia.
1886 octombrie 26 - Sz. N. îşi informează cititorii că taraful ţigănesc
maghiar (Magyar czigâny banda) din Sfântu Gheorghe se află printre saşi, în oraşul
Sibiu, şi că „saşii sibieni au primit cu plăcere ceardaşul şi frumoasele dansuri
populare maghiare”.
1886 octombrie 26 - Sz. N. publică lista membrilor comisiei administrative a
comitatului Trei Scaune pe anul 1887, după darea impusă pentm stat. Sunt înscrişi în
total 126 de membri, cel mai mult plătea dare contele Nemeş Jânos, mare proprietar
din Hăghig, primul pe listă, cu 3352,05 coroane, şi cel mai puţin, ultimul pe listă,
Csulak Zsigrnond, preot în Araci, 186,66 coroane. Printre marii bogaţi ai comitatului
Trei Scaune figurează membri ai familiilor de conţi Kâlnoky, Mikes, Pejacsevich,
Beldy, Dintre români, doar Nicolae Rusu din Sita Buzăului figurează în această listă.
1887 mai 15 - Sz. N. îşi informează cititorii că regina Elisabeta a Ungariei şi
împărăteasa Austriei a pornit în 13 mai spre Sinaia să răspundă vizitei perechii regale
române. In Sinaia urma să stea până la 15 mai.
1887 iunie 10 - Sz. N. informează că dr. Victor Babeş a devenit profesor la
Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Medicină, ocupând catedra de
bacteriologie. A studiat la Viena, Paris şi Heidelberg.
1887 iuSie 5 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Malnaş, printre
care şi: Todorache Stoianescu şi soţia sa, din Bucureşti; P. Zimniceanu, colonel în

145
 Vasile LECHINŢAN

pensie din Bucureşti; Elena Socolescu din Braşov; losif Gallaschik, fabricant de
salamuri din Bucureşti; Dâniel Mikes, particular din Sfântu Gheorghe ş.a.
1887 iulie 14 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele, printre
care: Isaia Persiceanu, preot din Bucureşti; loan Stănescu, negustor din Bucureşti;
Mark Schoppel, proprietar din Feldioara; Roza Stamm, proprietară din Rupea; Martin
Tartei, proprietar din Braşov; Adolf Ebner, industriaş din Craiova; P. Zimniciescu,
colonel din Bucureşti; Anna Kulbert, negustoreasă din Bucureşti; Ida Helra,
industriaşă din Bucureşti; baronul [David] Urs [de Margina], colonel cezaro-regesc
din Sibiu; Terezia Andrei, funcţionară ministerială din Bucureşti; Mikszăth Kălmân,
scriitor şi deputat în Parlamentul din Budapesta; Beksics Gusztăv, scriitor şi deputat
în Parlamentul din Budapesta; J. Hugo, proprietar de restaurant, din Bucureşti;
Teodor Covrig, proprietar din Galtiu; Ida Banciu, soţie de temnicer cezaro-regesc din
Braşov; Carol Graef, negustor de cărţi din Sibiu; David Candiu (Candin), director de
mină din Bucium - Abrud; Elisabeta Angelescu, proprietară din Bucureşti; Teodor
Balaban, proprietar din Bucureşti; Vasile Beleş, preot militar în Chitihaza; soţia lui
Constantin Staja din Ploieşti; Gheorghe Maris, proprietar din Bucureşti; Petru
Cretoriu, negustor din Braşov; Bariu Hodoşiu, profesor din Bucureşti; Albert Kovâbs,
deputat în Parlamentul din Budapesta; Vasilie Pagonea, proprietar din Galaţi;
Constantin şi Eugenia Minco din Braşov; Amalia şi M. Bocreta din Bucureşti; Ester
de Mayo, particular din Bucureşti; Helena Stanciu, particular din Craiova; Elena
Sanatescu, proprietar din Craiova; lancu M. Cohen, negustor din Ploieşti; Iordan 1.
Munteanu, preşedinte de tribunal orfanal din Braşov; Maria Creticescu, negustoreasă
din Orăştie; baronul Bânffy Farkas, particular din Cluj; Grigore Florescu, particular
din Bucureşti; Elena Munteanu şi Maria Cârstocea, negustorese din Bucureşti; losif
Bruss, farmacist din Bucureşti; soţia lui lacob Rosmann, proprietar din Mociu ş.a., în
total 157 persoane.
1887 iulie 11 - In piaţa din Sfântu Gheorghe erau următoarele preţuri: 32
creiţari 1 kg came de vită, 40 cr. 1 kg de came de porc, 12 cr. 1 kg came de berbece
(herbecshus), 46 cr. 1 kg ceară de lumânări, 90 cr. 1 purcel, 60 cr. 1 gâscă, 50 cr. 1
pereche de pui, 10 cr. 7 ouă, 230 florini perechea de boi, 80 florini perechea de vite, 5
florini 99 cr. 1 hectolitm de grâu curat, 4 florini 20 cr. 1 hectolitm de porumb, 4
florini 1 hectolitm de fasole, 1 florin 80 cr. 1 hectolitm de ovăz etc. Sz. N., 12 VII
1887.
1887 iulie 16 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Tuşnad, printre
care: Dumitm Cioflec, proprietar din Braşov; Livius Marcu, student la drept din
Birchiş; Marta Budiş din Bucureşti; Salomon Fischer, proprietar de restaurant din
Alba lulia; Sofia Russo. comerciantă din Bucureşti; Maria Diamandi, comerciantă din
Braşov; Lipot Fisch. comerciant din Miercurea Ciuc; Maria Baiulescu, soţie de medic
din Braşov; Elena B. Baiulescu, preoteasă ortodoxă din Braşov; Georg Porr,
industriaş de postav din Braşov; Lajos Loczi, profesor universitar de artă din
Budapesta; Maximilian Lovinger. inginer din Miercurea Ciuc; Olga Gligorovici din
Braşov; Bucura Lissu, soţie de proprietar de restaurant din Bucureşti; loan

146
 Românii în publicaţia „Szekely Nemzet" (Sfântu Gheorghe)...

Şerbănescu, proprietar din Bucureşti; Irimie Crăciunescu, bărbier din Braşov; Gyula
Vagner, avocat în Seghedin; Mihail Russo, comerciant din Bucureşti; losif Mavure,
proprietar din Bucureşti, Eugen Râcz, farmacist diplomat din Cluj ş.a., în total 128 de
persoane.
1887 iulie 19 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele, printre
care: Stancu Costinescu, preot, şi Todor Muntean, învăţător, ambii din Argiu
(probabil Argeş); Toma N. Popescu, comerciant din Scurtea de Argesi (Curtea de
Argeş); loniţa Hagiu, particular din Bucureşti; Heinrich Atias, comerciant din
Bucureşti; Lazăr de Mayo, particular din Bucureşti; Bertalan Potsa din Sfântu
Gheorghe; Absolon Faur, proprietar din Abrud; loan Cheleon, industriaş din
Bucureşti; Louise Rogalski, fabricantă de gris în Bucureşti; Filon Mitrescu, învăţător
din Bucureşti; luon Cărbunescu, învăţător din Bucureşti; Gaston Andre şi Paulina din
Bordeaux - Franţa; Nicolae G. Novrea, comerciant din Braşov; Josef Rendhardsperg,
particular din Târgu Mureş; N. Toporanu, funcţionar de telegraf din Bucureşti; soţia
lui Antal Pătrubăn, comerciantă din Târgu Mureş; Corman M. Urechea, comerciant
din Craiova; Victoria Gromanu, proprietară de restaurant în Brăila; Kâlmăn Vikol,
preşedinte de tribunal orfanal din Cluj; dr. Heinrich Gurt, medic în Braşov; Smaranda
Mişirlin, proprietară în Bucureşti; J. Rottenberg, comerciant în Ploieşti; Constantin
lliescu, comerciant în Slatina; Maria lonescu, particulară din Craiova; baronul Găbor
Apor, vicecomite din Sfântu Gheorghe; Toma Niculdidi, particular din Bucureşti;
Alexandru Balaban, official din Bucureşti; Niculai Alexandrescu, oficial ministerial
din Bucureşti; dr. Frederic Gross, avocat în Cristuru Secuiesc; Jozsef Kovesdy,
particular din Bucureşti; Taşcu L. Donefsky şi Rita Donefsky, proprietari în Slatina;
Anica Deluganu şi Dumitrana Sfeteşdici, proprietare din Slatina; Anna Schmiedt,
particulară din Bucureşti; Rachel Grassiano, proprietară din Bucureşti, J. Corman,
comerciantă din Brăila; lacob Benvenisti, comerciant din Craiova ş.a., în total 308
persoane.
1887 iulie 19 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Malnaş, printre
care: luon Cristescu, negustor din Bucureşti; Pavel Rutkai, întreprinzător din
Bucureşti; Herman Citron, fabricant de spirt din Sfântu Gheorghe, Salomon
Ehrenkrantz, învăţător din Sfântu Gheorghe; soţia lui Rudol Vreger şi familia sa din
Feldioara ş.a.
1887 iulie 21 - Sz. N. continuă să publice lista celorlalţi oaspeţi de la băile din
Tuşnad, printre care: H. Mandrea, jude de tribunal din Bucureşti; Maria Zenide,
învăţătoare din Bucureşti; Rebeka Homstein, comerciantă din Bucureşti; Teodor
Csăki, meşter de căruţe din Bucureşti; Michael Hager, fabricant de spirt în Sibiu; H.B.
Stein, negustor din Brăila; soţia contelui Benedek Mikes, proprietară din Zăbala; Sofi
Kohen, paiticulară din Bucureşti; Luiza Masjena, soţie de pedagog din Bucureşti ş.a.
1887 iulie 23 - Sz. N. publică lista celor din Olteni (azi judeţul Covasna), care
au contribuit pentru Institutul de educaţie al fetelor orfane „Erzsebet” din Trei
Scaune, printre care şi losif Şorban, Samuel Şorban, Gheorghe şi loan Jurcul
(Zsurkuly) şi alţii din familiile Czintos, Râpolti, Marko ş.a.

147
Vasile LECHINTAN

1887 iulie 23 - Sz. N. continuă publicarea listei oaspeţilor de la băile din

Malnaş, printre care: Dimitriu lorganda, oficial din Bucureşti; Flore Niculai,
proprietar de pământ în Braşov ş.a.
1887 iulie 23 - Sz. N. publică o informaţie intitulată Ţigani maghiari în Paris.
Este vorba de taraful de lăutari al lui Ferkd Toth, care a cântat Marsilieza şi [Marşul
lui] Rakoczi lui Rouvier, preşedintele Consiliului de miniştri, şi lui Floquet,
preşedintele Camerei, în Chateau de Madrid. [Se cunoaşte că Marseillaise a fost
compusă (text iniţial şi muzică) de Rouget de Lisle, la Strasbourg, în noaptea de
25/26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. La 30 iulie 1792, melodia a
fost cântată de soldaţii republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo
venindu-i numele Marseillaise. La 14 iuUe 1795, în mod oficial. La Marseillaise a
devenit imnul naţional al Franţei. Marşul lui Rakoczy este o piesă muzicală creată de
Janos Bihari, un virtuoz violonist lăutar ungur, pentm un regiment din Pesta ce pleca
la luptă cu Napoleon. Cântecul este considerat cea de-a 15-a Rapsodie Ungară de
Liszt. In prelucrarea orchestrală a lui Hector Berlioz poartă numele de Marş ungar,
într-o nouă variantă, Berlioz include Marşul lui Rakoczy în Damnaţiunea lui Faust],
Ţiganii maghiari urmau să joace în faţa împăratului Dom Pedro al BrazUiei [aflai
atunci în Europa pentru a-şi îngriji sănătatea].

Drd. Vasile LECHINŢAN

14S
 Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani.

I. Elie Miron Cristea (1868-1938)
Ana GRAMA

Obosita noastră sensibilitate este trezită de detalii,

cum sunt azi acelea din albumele de artă,
asociate imaginii globale (...).
(Eugen Negriei, înapoi la argument, febr. 2012)

(• .)

Cu încetul, din rândul economilor noştri transilvani, înşişi fruntaşi, s-au

ridicat tineri ce aveau deja, prin însăşi condiţia lor de fii de economi, un ascendent
asupra celorlalţi^. Acest fenomen de creştere incorpora în sine o excepţională
varietate de răspunsuri ale indivizilor, care aveau, evident, fiecare, particularităţi
anume, unele şocante, multe imprevizibile. Răspunsul individual era revelator nu
doar pentru caracteristicile indivizilor, ci şi pentru cele ale ambientului, general şi
local. Discuţia se poate deplasa până şi în perimetrul psiho-socialului, al
comportamentului, în cel numit uneori azi al mentalităţilor etc. Subiectul ne-a
preocupat în cel puţin alte câteva împrejurări: Copilărie şi copii şcolari. Aspiraţia
postpaşoptisă spre învăţătură şi reacţiile administraţiei laice şi bisericeşti, ale
micilor şi marilor grupuri la această aspiraţie~. America, America!, Negustoria şi
meşteşugurile etc.
Pe Elie Miron Cristea, care nu s-a născut şi nu a învăţat în sudul
Transilvaniei3 (n. în Topliţa, jud. Harghita), dar a crescut profesional şi s-a
desăvârşit în centrul cultural şi spiritual românesc al epocii, în Sibiu, îl abordăm aici
ca pe un fiu de econom în ascensiune. Condiţia sa poate fi socotită tipică pentru cei
ce plecau în cursa vieţii din acelaşi punct (din sat) dar numai până la un anumit
punct, diferenţele ulterioare fiind impuse nu doar de însuşirile personale, ci şi de
date conjuncturale speciale. Fie şi la altă scară, starea celor proveniţi din economi,
ajunşi în sfere mai înalte, la prima generaţie era similară, toţi aveau aproximativ

1 Vezi Ana Crama, Structuri socio-ocupaţionale sudtransilvane în secolul al XlX-lea. Economi.

Negustori, Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2010.
■ Când un grup de români reclamă poziţia autorităţilor împotriva şcolarizării sale ca pe o ofensă
naţională şi o piedică sistematică în calea creşterii neamului, cum a fost cazul Comisarului cercual
.Slening adresându-se românilor din Tomnatec-Zarand, o parte din bătălia pentru şcoală -pentru
înaintare- se dovedeşte a fi fost câştigată: „(...) ne-au zis că noi rumânii nu suntem nimic, nici
şcoală nu trebue să avem, nici să învăţăm carte, că rumânul nu-i nimica”. AMA, Doc. 1295, 1852.
1 Analiza din volumul mai sus citat s-a desfăşurat pe subiecţi sudtransilvani.
149
Ana GRAMA

aceleaşi date, provocau reacţii de acelaşi tip, de mai mare sau mică anvergură.
Oricum, la acea dată, dintre fiii de economi numai el a stat faţă-nfaţă cu „fraţi din
Ţară” de la cel mai înalt nivel, chiar în anturajul regilor României Mari.
Deşi este un personaj adeseori studiat, în limitele interesului pentru
subiectul nostru el merită din nou reinvocat, dar dintr-o altfel de perspectivă. Este
vorba despre intrarea şi primirea sa într-o structură mult superioară -
imprevizibilă?! - celei în care s-a născut şi a crescut. Şi, era imposibil să nu fi dus
cu sine peste tot însuşiri şi lipsuri ale grupului originar şi lucrările sale să nu fi fost
influenţate de acestea. Aruncăm o privire - sumară aici - şi spre imaginea pe care
a provocat-o Elie Miron Cristea unor contemporani şi urmaşi, reţinând câteva
reacţii pe care le-a stârnit, sau cu care a fost întâmpinat în societatea românească,
ca nişte deschideri pentru abordări extinse ulterioare. La un moment dat trebuie
făcută mai multă lumină, pe cât posibil, asupra unor fapte ocolite de-a lungul
timpului ca fiind inconfortabile\ altfel, evitarea lor perpetuă este păgubitoare
pentru însuşi subiectul onorat în diverse cercetări şi studii.
în extrem de promiţătoarea sa tinereţe de la Sibiu, ca slujitor al Sfintei
Maicii noastre Biserica, întotdeauna constructiv, se dovedea perfect racordat la
interesele imediate ale oamenilor şi la provocările momentelor importante pe care
le trăia.
în anul 1904, proaspăt asesor (cum se şi semnează încă din anul anterior)
consistorial la Arhiepiscopia din Sibiu, susţine, ilegal, alegerea unuia dintre
candidaţii la „întregirea parohiei” de la Biserica din Topliţa Română. A fost
decoperit de adversari, chestiunea se anchetează etc... Numai că însăşi această
ilegalitate o face în condiţii speciale ale momentului, pe care nu doar că le
sesizase din vreme şi le exprimă, ci le şi explică. O face nu doar pentru a se auto-
scuza (?), ci mai ales pentru a face aceste realităţi mai bine înţelese de către
actanţii principali ai scenei locale din acele împrejurări - alegătorii. Era vorba
despre, cel puţin, subiectivitatea acestora, marcată de lipsa lor de viziune şi de
lipsa curajului alegătorilor români din Imperiul austro-ungar, chiar şi într-o
aşezare majoritar românească. în interval de câteva zile el trimite cel puţin două
scrisori în acest sens4, ba către „Frate Ioane”, ba către „Onorate Bade Ioane”. Care
era mobilul intervenţiilor? loan Vodă „e copil vrednic, predicator bun, băiat
nestricat şi cu cea mai bună nădejde ca, fiind ales, aceasta ar fi numai spre binele
bisericei şi al poporului de acolo”. „Noi avem interesul special să reuşească Vodă.
(...) Nu-i în interesul bisericei ca o familie singură să se ajungă stăpână pe
situaţie”, pe sat. Familia la care se referea avea printre fruntaşii satului un preot,
un notar, un administrator de fabrică (neromânească) etc.
Un alt episod din anii 1904-1905 ce merită amintit, socotit mult timp ca
incomod (?!), este cel asociat apariţiei Revistei Teologice. El poate apărea doar ca

4 Liliana Oprescu, Clericul absolut loan Vodă din Topliţa Română..., în „Sangidava” (Cons.
jud. Harghita şi Fundaţia Culturală „Miron Cristea”), nr. 2, 2008, p. 106. Orig. în Arhiva
Mitropoliei Ardealului (AMA).
150
 Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

un moment dezvoltat din contradicţii fireşti bătăliilor constructive, chiar în mediul

ecleziastic. De fapt, din punctul nostru de vedere, aici este vorba despre
capacitatea tânărului Elie Miron Cristea de a se implica în activităţi bine judecate,
justificate, explicite, conform unui calendar strict, întocmit pentru a nu prejudicia
programe şi realizări viabile în vederea unor posibile alte realizări. Atitudinea sa
este corespunzătoare vederilor Consistoriului, apoi ale Adunării sinodale, dar,
cum el este redactorul tuturor actelor oficiale ale acestei chestiuni, propria sa
viziune este dominantă fie şi numai în stilul conceptelor documentare. Iar acestea
ne arată cât de matură era înţelegerea sa asupra unor fapte şi cum nu ceda el nici
chiar în faţa unor posibile discreditări individuale.
Faptele5: In primăvara anului 1904, de la Cernăuţi, viitorul mitropolit al
Ardealului, Nicolae Bălan (atunci student), lansează un Apel pentru înfiinţarea
unei reviste de studii teologice. Acesta va fi preluat de profesorul Grigore Pletosu
şi adus în faţa Sinodului. A-i contrazice pe cei doi iniţiatori, mai vizibili printre
ceilalţi, personalităţi marcante în Biserica noastră, a căror aplecaţie pentru
iiitelectualizarea teologilor ardeleni era deja exprimată, putea fi compromiţătoare
pentru orice intelectual. Problema se punea însă nu dacă o astfel de revistă era
necesară, ci dacă ea era sustenabilă. Elie Miron Cristea, realizând în acelaşi timp
importanţa reală a unei astfel de publicaţii, ca funcţionar al Consistoriului expune
motivele generale şi particulare pentru care ea nu poate apărea, dar mai ales
pentru ce NU ESTE MOMENTUL SĂ APARĂ!
Consistoriul archidiecesan6 avea în vedere finalizarea edificării Catedralei,
lipsa, la acea dată, a specialiştilor care să scrie la revistă, posibila lovire în
interesele Telegrafului Român şi a Foiţei sale etc.
23 iunie 1904. „(...) adevărat este şi aceea că în actuala secetă de lucrări
teologice datorinţa tuturor factorilor competenţi este a uşura, [dar] cât numai să
poate, apariţia unei asemenea lucrări, spre a da curs liber aventului de toţi aşteptat
pe acest teren. (...). Sinodul apreciază motivele cuprinse în propunerea
deputatului Gregoriu Pletosu; dară nu află destule garanţii pentru susţinerea unei
«Reviste teologice speciale» în caşul de a înfiinţa acea revistă după modalitatea
indicată în propunere şi nici nu consideră de-o necesitate iminentă existenţa unei
astfel de reviste speciale. (...) celor apţi de-a scrie lucrări de cuprins teologic le
stau deschise coloanele ziarului «Telegraful Român» deja abonat din partea
tuturor cetitorilor vizaţi de propunetor, ca abonaţi ai nouei reviste. (...)
Consistoriul archidiecesan cunoscând actuala situaţie a archidiecesei este convins
că mai mult nu se poate face deocamdată întru sprijinirea celor ce se îndeletnicesc
cu lucrare de cuprins teologic. Orice nou factor cultural se naşte din necesitatea
situaţiunii coapte pentru a-1 şi putea susţinea garanţii suficiente, însă nu aflăm
destule în cazul acesta, trebuie să constatăm că, basaţi pe experienţele din trecut, o

*' Ana Crama, Revista Teologică, Consistoriul sibian şi asesorul Elie Miron Cristea. (1904-
1905), în „Revista teologică”, 2007, Nr. 1 (număr dedicat centenarului revistei), p. 32-46, cu il.
’ AMA, Dos. III 291/4416, 4787 din 1904.
151
 Ana GRAMA

asemenea revistă specială în archiedecesă nu s-ar putea susţinea, căci de-o parte
lipsesc încă puterile
O adnotare impresionantă de pe acest concept este aceea în care Elie
Miron Cristea subliniază, cu insistenţă, că explicaţiile şi decizia structurate de el
în acte sunt aprobate de către însuşi mitropolitul; sigur asupra sa se exercita o
presiune morală grea, că era asediat de părerile suspicioase ale... contrariilor! Nu
va face parte din colectivul redacţional al revistei apărute în ianuarie 1907. Stilul
şi semnătura de pe originalele acestor documentelor manuscrise ni-1 numeşte însă
pe cel ce şi-a asumat şi a slujit, deplin această decizie nefavorabilă apariţiei, sub
patronajul arhiepiscopiei, în acel moment, al unei reviste teologice - Elie Miron
Cristea: „Preş. La exped. 23 VI1904. La Sinod. Atenţie! O subscrie Exelentia Sa".
Decizia din anul 1904 se va relua şi în anul următor: „Sinodul archidiecesan,
cunoscând actuala situaţiune a archidiecesei, este convins, că mai mult nu să poale
face deocamdată întru sprijinirea celor ce să Îndeletnicesc cu lucrări de cuprins
teologic”.
Cu argumentele din decizia Sinodului, concludent prezentate în referatul său
din iunie 1904, Elie Miron Cristea este extrem de aproape de judecăţile şi spiritul
şagunian7, sub sloganul Una trebuie începută, iară alta a nu rămânea neisprăvită.
*
De-a lungul anilor, Elie Miron Cristea a ftcut cel mai mare salt de la
condiţia din naştere — fiu de econom - la cea de primul om în Biserica naţională şi
printre primii oameni din Stat8. în acest perimetru, copleşitor prin bogăţia tentaţiilor
cercetării şi în acelaşi timp a încărcăturii simbolice a faptelor, suntem atenţi, în
esenţă, la gradul în care devenirea s-a produs - sau nu -, cum se reflectă prin el
posibila modificare a urmaşilor economilor. Apoi, cum se face schimbarea - de
fond sau superficiale - a structurii lor personale în faţa celorlalţi, dacă se face.
E un loc comun că despre ardeleni se spunea, în principal, că sunt/pot fi
şcoliţi temeinic, au „în spate” experienţe europene, provin dintr-o populaţie
rurală/orăşenească superior organizată, au motivaţia necesară pentru avansarea în
ierarhia naţională, sunt riguroşi, lideri cu vocaţie de mare perspectivă, „apostoli ai
neamului”, „mucenici neîntinaţi”, apariţii ideale într-un mediu dominat de

în anul 1866, după ce în decurs de 16 ani Andrei Şaguna ceruse sprijin - în orice formă-
pienuu ca românii-cetăţeni ai Sibiului să-şi poală ridica edificiile neapărat necesare existenlei
centrului ortodoxiei transilvane, sprijin neacordat nici după decizia favorabilă a împărtaului pentru
edificarea Catedralei, în urma unei hotărâri a Consiliului local se publică în ziare un Concurs de
maestru la capela cetăţenească de muzică pentru „a compune şi a conserva o capelă de musica.
constatator din 22 membri’’. „Casa comunală a cetaţieî' trăgea pentru acest post 3600 fi.
Comentariul din Telegrafii român7 nu este doar trist, ci şi ironic; musica intr-adevăr e un ce
fnimos şi plăcut, dar deoarece miisici avem destule în loc (localitate iw), aşa mai bine ar fi când
cetatea şi-ar împlini cu suma aceasta alte necasuri. asia încât bater şi musicile ce le avem se ne
vine a le asculta linisciti şi cu plăcere”. TR, 1866, p. 324.
5 Primii trei episcopi ai Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului au fost şi ei fii de ţărani
..fruntaşi", sau modeşti, dar meritorii: Nicolae Ivan, Nicolae Colan, Teotll Herineanu.
152
 Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

„bizantinismul politic”. Numeroşi profesori, savanţi etc. „din Ţară”, deja

confirmaţii în viaţa economică şi culturală „a Regatului”, de decenii, şi chiar de
mult înainte, aveau ascendenţă ardeleană.
Primele consideraţii de după Războiul pentru întregirea neamului ce ne
vin de peste Carpaţi, dintre cele ce trebuie reţinute aici, cu referinţă la un grup de
intelectuali şi patrioţi ardeleni în care se distingea viitorul patriarh Miron, aparţin
lui Constantin Argetoianu. Fie şi extrem de sumare, noi le socotim semnificative
în contextul dat. Consideraţiile acestuia, doar aparent singulare, asupra activiştilor
transilvani ai Unirii celei Mari (câţi dintre ei nu erau fii sau nepoţi de economi?)
provin dintr-o percepţie care impune comentarii atente.
Politicianul Constantin Argetoianu l-a întâlnit pe episcopul de Caransebeş
Miron printre delegaţii ardeleni ce au „descins” în capitală, la Bucureşti, pentru a
înmâna Regelui Ferdinand Actul Unirii. Episcopul avea deja peste 50 de ani. în
remarcile sale asupra primei lui întâlniri cu această delegaţie mult aşteptată,
Argetoianu debutează cu exprimarea unui sentiment tulburător pentru el, cât este
şi pentru noi astăzi: „Am simţit un şoc. Ăsta era Ardealul? (...) încă o iluzie pe
cale de ducă, nădejdea în ardeleni (...)”9. De la Elie Miron Cristea, deja de 50 de
ani, de altfel beneficiarul unor studii universitare serioase, modelul principal al
grupului. Constantin Argetoianu reţine limbajul: „No, mă rog dumitale şezi
frumos!” şi „Ah, da, domnul general Averescu, marele nostru general, apoi fireşte,
cum se poate, mai încape vorbă, suntem cu toţii prea măguliţi, venim cu plăcere!”,
ceea ce, de altfel, nu s-a întîmplat. Răspuns evaziv cu încărcătură politică,
impoliteţe, provincialism din partea lui Miron Cristea? Fraza şi gesturile mărunte
ale noilor veniţi, ca şi întreaga atmosferă pe care o degajau nu se încadrau într-un
stil diplomatic, pe alocuri ei nu aveau deloc stil\ Să admitem măcar că lucrurile
puteau sta în acest fel, mai ales pentru că ele sunt explicabile.
Eliminăm din aceste exclamaţii substratul acid al oricărei observaţii
argetoiane şi, de asemenea, facem abstracţie de conflictele politice dintre
averescani şi brătieni. Să rămânem doar în faţa unor descrieri prea concrete ca să
nu aibă un suport real, dar care dovedesc subiectivism şi lipsă de înţelegere, de
analiză cinstită, de orice analiză, chiar dacă, încă, nici o ostilitate nu poate fi luată
în calcul. „Şocul” invocat aparţinea boierului de viţă veche Argetoianu şi era
alimentat de descoperirea (dezamăgitoare) a unora dintre trăsăturile elitei ardelene
româneşti. Sigur, „Elita ardeleană” era reprezentată de nişte oameni prea puţin
deprinşi cu manierele distinse ale lumii bune de viţă boierească! „Fraţii”,
„Domnii” ardeleni se comportau ca nişte studenţi (aproape turbulenţi, neglijenţi)
din vreo universitate germană, în vacanţă fiind, iar „evoluţiile obişnuite ale
bandei” se manifestau fără ca prezenţa boierului bucureştean „să supere pe cineva
sau să silească pe toţi la o atitudine cuviincioasă”, scrie omul politic din
Bucureşti. Nu reproducem detalii neagreabile. Ele există în carte şi defavorizează

‘ Constantin Argetoianu, Memorii. Volumul al V-lea. Partea a V-a (1918). Ediţie şi indice de
Sielian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1995, p. 181-185.
153
Ana GRAMA

întâi maturitatea autorului lor (ca şi gradul în care el se lăsa subjugat de opiniile
politice), dar recunoaştem exactitatea, nu şi corectitudinea deplină, cu care puteau
fi făcute şi expuse unele dintre constatările sale.
Noi nu putem face abstracţie de faptul că „ardelenii” nu veniseră aici -
după sute de ani de „toleranţă” şi, mai nou, un război cumplit - la o întrunire
mondenă, pentru care, într-adevăr, nici nu se dovedeau pregătiţi. Boierului „din
Ţară”, până nici un Caius Brediceanu nu i se părea suficient de bine educat!
Atunci cum îi apăreau „ceilalţi”, cei ai căror ascendenţi erau, în cel mai bun caz la
a doua generaţie preoţi de ţarăl Dar fiii economilor?
Pe de altă parte, ar fi o eroare să nu se ia în seamă că la românii ardeleni
funcţiona încă un alt sistem de valori. Creaţiile folclorice ardelene reflectă
dezaprobare generalizată în faţa obiceiului unor fete de a se „proţăpi în oglindă”,
de a se „boi”, de a umbla după „pamblici” etc., în căutare de succese superficiale,
cum susţinea extrem de vehement şi Octavian Goga în revista populară „Ţara
noastră” (din anul 1907). Mondenităţile erau socotite deşertăciuni la o naţie care
avea alte priorităţi. în plus, spiritul germanic transilvan de mare influenţă în
spaţiul sudtransilvan, dacă susţinea rigoarea era de-a dreptul intolerabil cu orice
putea semăna a „uşurătate”. Chiar în anul 1906 „regăţenii” o lăudaseră în presă pe
Minerva P. Cosma pentru că „în loc să bată toată ziua pianul, să cocheteze, să
alerge pe la baluri ori să joace cărţi, a muncit luni şi poate ani ca să facă o operă
pentru care un întreg neam poate să-i fie recunoscătoare”10 (albumele sale cu
modele tradiţionale de cusături). Era fiica unui director de bancă („Albina”) şi
nepoată de mitropolit (Miron Romanul), dar la a doua generaţie de economi.
Aspiraţia la ascensiunea socială şi depăşirea vechiului „prag”, pe care air.
invocat-o ca pe un ideal românesc major, justificat şi real, nu garanta, în sine,
integrarea imediată într-un ambient „select”. De regulă, în mediul auster pe care-l
ilustra monahul (din 1902), acesta se asuma de-a lungul mai multor generaţii,
printr-un exerciţiu continuu. Şi totuşi, ritmul în procesul de „stilizare” a
ardelenilor, real şi cu rezultate imediate (fericite, sau nu), a fost mai grabnic decât
se putea aştepta cineva; era concomitent cu accesul urmaşilor economilor la
împrejurăn favorizante corespunzătoare. Pentm a-şi concentra atenţia asupra
„stilului de viaţă modern şi elegant” ar fi fost nevoie ca ei să se poată opri din
lupta naţională continuă. Dar şi din permanenta competiţie şcolar-profesională la
care au fost obligaţi şi pe care numai arareori, şi doar în ultima vreme, au câştigat-
o în oarecare măsură. De asemenea, să fie scutiţi de presiunea concurenţei cu
conaţionali privilegiaţi de-a lungul timpului, de racile ale modernizării11 etc.

1 .Muzeul ASTRA. Istorie şi destin. Sibiu, Editura ASTRA MUSEUM, 2002. p. 90.
Cf. -Ana Crama, La Toplifa. după bătălia pentru biserică, două concursuri pentru realegerea
unui preot secundar. 1904-1905. Ai lui Vodă versus ai Muierilor. în „Sangidava” (jud. Harghira.
Topliţa). Nr. 2, 2008, p. 64-74.
154
 Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

Cum poate fî/a fost citit patriarhul Miron, peste alţi 60 de ani?
Propunem - succint - o nouă lectură a lui Elie Miron Cristea şi ne întrebăm cât
de asemenea şi cât de diferită este ea faţă de cea precedentă?
După mai bine de o jumătate de secol de la trecerea sa la cele veşnice, un
înalt ierarh contemporan nouă, mitropolitul academician Antonie Plămădeală a
desluşit resorturile intime ale reacţiilor fiului de ţăran în faţa unei vieţi pe care a
petrecut-o nu doar în alt plan decât înaintaşii săi, ci în condiţii excepţionale.
Aplecându-se asupra unor surse convenţionale, dar întotdeauna elocvente pentru
cine ştie să le înţeleagă {Caietele de însemnări, redactate de patriarhul Miron în
anii 1935-1939), mitropolitul Antonie le-a supus unei analize personale lucide,
sintetizând informaţii anterioare pertinente şi valorificând o experienţă anterioară
exemplară. A ajuns astfel a-şi încadra personajul într-o nouă cheie, poate nu
numai a sa. în final, sintetizând, cu autoritatea pe care ţi-o dă întotdeauna
bunăcredinţa şi în afara unor false complexe, socoteşte observaţiile din caietele
Patriarhului ca fiind „(...) acceptabile din partea unui fiu de ţăran, care n-a uitat
nici o clipă aceasta, trăind într-o continuă mirare treptele pe care le urca. Părea a fi
rămas mereu un ţăran care visează că e episcop, mitropolit, patriarh, regent, prim-
ministru şi căruia parcă nu-i venea să creadă că ar fi adevărat şi aştepta să se
trezească”12. Pentru noi, „acceptabile” înseamnă „în firea lucrurilor”.
în acelaşi timp, şi ca un pandant al celor reluate aici (pe scurt), socotim cu
totul interesante imaginile de la primirea Majestăţilor Lor Regele şi Regina
României în gara din Sibiu, din 1919. Aici, în persoana fiului de econom Miron
Cristea, vedem un reprezentant al ardelenilor la care se remarcă o ţinută dreaptă în
demnitate, un zâmbet dominat de bunăcredinţă şi respect, lipsit de umilinţa
supusului complexat. Sau, în faţa regilor de la Bucureşti, era aşa cum spunea
mitropolitul Antonie, mirat de dimensiunile imprevizibile ale scenei în care era
deja, iată, actor principal? Un personaj cu totul dezinhibat este în imaginile
începutului de secol XX, unde se regăsea alături de români ardeleni, mici
intelectuali şi mulţime de popor.
Cât de actuale mai sunt azi unele demersuri ale lui Elie Miron
Cristea-sibian şi cât de reprezentative sunt, pentru lumea din care a provenit,
ipostazele în care este prezentat!, iată o întrebare care merită să fie pusă mai
accentuat în viitor. Căci, de exemplu, fiind Cap al bisericii neamului, din
experienţa sibiană de-a lungul timpului îşi va păstra, aplecaţia pentru muzeografie,
confirmată de mult, cu prilejul inaugurării Muzeului „Asociaţiunii” şi al edificării
Catedralei din Sibiu. în anul 1922 face chiar proiecte concrete de realizare a unui
muzeu al valorilor bisericeşti naţionale la Bucureşti. Dar, dezvoltându-se în cel
mai sincer spirit constructiv şagunian, aplecaţia pentru muzeografie nu-1 opreşte
de a observa şi a sublinia cu tărie una dintre dramele în care trăiau încă românii:
„Oricât farmec şi poezie ar avea un trai patriarhal şi primitiv al poporului nostru

12 Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea.
Documente, însemnări şi corespondente, Sibiu, 1987, p. 77.
155
Ana GRAMA

Agricultor, oricâte avantagii de ordin mai mult decât economic ar oferi o industrie
casnică (...) totuşi ar fi fatal pentru ţară şi popor dacă aceste caracteristici etnice,
indicate de mine, ar împiedica şi pe viitor pe fruntaşii claselor noastre sociale a da
o atenţie specială industriei, ale cărei producte le desface comerţul (...). Numai
industria este motorul puternic al progresului obştesc”, spunea el în urmă cu
aproape un secol13.
Şi, câte alte aspecte de personalitate, din viaţa şi activitatea lui de tânăr
lider nu trebuiesc reluate de către meritorii cercetători contemporani nouă, pentru
a avea un portret din ce în ce mai realist, complex şi credibil al lui Elie Miron
Cristea - activistul cultural, iniţiatorul şi truditorul în proiecte educativ-culturale
transilvane?

Ana GRAMA

Calendarul oieriilor. Poiana, 1927.

156
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita.

Ierarhi ortodocşi născuţi în Arcul Intracarpatic
Erich-Mihail BROANĂR

I. Aspecte generale
Judeţele Covasna şi Harghita, situate pe cursul superior al Oltului, în zona
interioară a Carpaţilor de curbură, au o poziţie centrală în cadrul ţării. Datorită
acestei aşezări, teritoriul lor este străbătut de importante căi de comunicaţii ce fac
legătura între Transilvania, Moldova şi Muntenia şi care converg spre zona de
concentrare urbană şi industrială Braşov. Această poziţie geografică a făcut ca
sud-estul Transilvaniei să constituie întotdeauna o zonă de întrepătrunderi şi
confluenţe culturale şi demografice. Din cele mai vechi timpuri până în prezent,
viaţa comunităţilor umane din acest teritoriu a fost şi rămâne marcată de strânse
legături între cele trei provincii româneşti, iar văzut mai larg, între Bazinul
Carpatic, arealul balcano-dunărean şi spaţiul nord-pontic1.
Munţii Carpaţi, de înălţime mijlocie şi mică, prin fragmentarea lor
accentuată, prin mulţimea depresiunilor, a culoarelor, păsurilor şi trecătorilor au
facilitat modul de utilizare al lor şi de păstrare a unor legături permanente între
regiunile de la interior cu cele exterioare. Carpaţii Sud-Estici, în curbura interioară
a cărora se află zona Covasna-Harghita, ca regiune principală a teritoriului
României, constituie elementul coordonator, de referinţă pentru întreg sistemul
geografic al pământului românesc. Nici fluviile, nici munţii nu despart - afirmă
loan Conea, ci mai degrabă unesc... munţii, denumiţi de Vidai de la Blanche
„conservatrices de populations", conservă şi transmit lanţurilor de generaţii
fragmentele etnice ale vechilor civilizaţii. Această afirmaţie este pe deplin
confirmată şi de tabloul arheologic general al judeţului Covasna. Numeroasele
descoperiri şi săpături sistematice pun în evidenţă o intensă locuire încă din
paleolitic şi prezenţa unor importante culturi, unele dintre ele purtând numele unor
aşezări din zonă (Ariuşd, Zăbala, Ciomortan). Despre viaţa economică şi
culturală, nivelul de civilizaţie din acest spaţiu stau mărturie numeroasele vestigii
de ceramică, tezaure, cuptoare de prelucrat minereu, aşezări umane, dintre care
importante cetăţi dacice şi castre romane2.
După mărime, judeţul Covasna are o suprafaţă de 3709,8 km2 (1,6% din
suprafaţa ţării), pe locul 39 între judeţele ţării, iar judeţul Harghita are 6639 km"

1 loan Lăcătijşu, Structuri etnice şi confesionale în Covasna şi Harghita, Editura Universităţii

„Petru Maior”, Tâgu Mureş, 2003, p. 40.
■ Ihidem, p. 4 i.
157
 Erich-Mihail BROANÂR

(2,78% din suprafaţa ţării), situându-se din acest punct de vedere pe locul 13.
Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia
stabilă a judeţului Covasna a fost de 206,3 mii persoane, dintre care: 198,2 mii au
fost persoane prezente, iar 8,1 mii temporar absente. Din totalul populaţiei stabile
98,2 mii persoane aveau domiciliul/reşedinţa în municipii şi oraşe (47,6%), iar
108,1 mii persoane locuiau în comune (52,4%). Din punctul de vedere al mărimii
populaţiei stabile, judeţul Covasna se situează pe locul 41 în ierarhia judeţelor ţării3.
Potrivit aceloraşi rezultate, populaţia stabilă a judeţului Harghita a fost de
304,9 mii persoane, din care: 198,2 mii au fost persoane prezente, iar 11,7 mii
temporar absente. Din totalul populaţiei stabile 128.597 mii persoane aveau
domiciliul/reşedinţa în municipii şi oraşe (42,16%), iar 176.372 mii persoane
locuiau în comune (57,83%). Din punctul de vedere al mărimii populaţiei stabile,
judeţul Harghita se situează pe locul 32 în ierarhia judeţelor4.
Prezenţa şi continuitatea străromânească de locuire în spaţiul culturii
intracarpatice, până la venirea secuilor şi după aşezarea acestora în teritoriile
cunoscute apoi drept „scaune secuieşti”, constituie realităţi atestate de numeroase
mărturii arheologice, lingvistice, etnografice şi documentare şi după retragerea
împăratului Aurelian. Convieţuirea româno-secuiască/maghiară în acest spaţiu şi-a
lăsat, de-a lungul secolelor, o profundă amprentă, care este pusă în evidenţă de
amplele interferenţe istorice socio-umane şi culturale - valoroasă zestre a unui
trecut comun, care n-a putut fi zdruncinat niciodată de perioadele dificile ale
convieţuirii. In istoriografie (inclusiv cea maghiară) este unanim acceptat faptul că
secuii s-au stabilit în arcul carpatic în secolele XII-XIII, unde trăia „o numeroasă
populaţie românească”5.
Printre cele mai relevante mărturii ale continuităţii româneşti în acest spaţiu
sunt şi vestigiile arheologice, care atestă cu certitudine prezenţa populaţiei băştinaşe
şi după retragerea lui Aurelian, când sunt probate concomitent şi urme ale vieţii
creştine. Toponimia din interiorul curburii Carpaţilor stă mărturie a prezenţei
româno-slave în aceste vetre de locuire. Numeroase nume de localităţi nu au origine
maghiară, semn că erau locuite, în continuare de români şi după venirea secuilor.
Din multitudinea acestor denumiri se regăsesc, de exemplu, cele ale localităţilor:
Covasna, cu satul Voineşti, Topliţa, Ghelinţa, Zăbala, Zagon, Harale, Ojdula, Poian,
Păpăuţi, Petecu, Hilib, Estelnic, Turia, Zălan, Ozun, Pava, Baraolt, Belin, Calnic,
Casin, Căpeni, Cemat, Hătuica, Dobârlău, Boroşneu, Lisnău, Olteni, Saciova,
Dalnic etc. precum şi cele ale unor nume de locuri, dealuri, râuri, pâraie, munţi etc.6

Comunicat de presă al Comisiei Judeţene Covasna pentru Recensământul Populaţiei şi al

Locuinţelor, privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor - 2011.
Comunicat de presă al Comisiei Judeţene Harghita pentru Recensământul Populaţiei şi al
Locuinţelor, privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor - 2011.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 71.
’ Ibidem.
158
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

După aşezarea secuilor în curbura interioară a Carpaţilor (în secolul XIII),

documentele medievale amintesc alături de aceştia şi pe români având rosturi
militare. Treptat, pe măsura erodării statutului de egalitate, şi sporirii privilegiilor
secuilor, în arealul sud-est transilvan, a avut loc un intens „proces de secuizare”,
desfăşurat mai întâi, în mod natural, pe cale paşnică, în condiţiile unui spaţiu de
interferenţe pe mai multe planuri. Dumitru Mărtinaş subliniază că „procesul de
secuizare nu este legat de un anumit moment istoric, el a fost determinat de
împrejurări locale, iniţial la una din confesiunile recepte a unui grup de familii, a
unui sat, uneori a unui grup de sate, proces lent şi continuu, prelungit până azi.
Lipsa preoţilor români, slaba organizare a bisericii româneşti, sărăcia satelor de
iobagi, i-au determinat pe mulţi români să treacă la bisericile bine organizate şi
bine înzestrate ale secuilor”7.
Mulţi dintre „săcuii” de azi povestesc despre ei înşişi că au fost cândva
„nlahi ortodocşi", dar nu mai ştiu limba românească. Şi aici viaţa bisericii
ortodoxe nu este decât lupta naţiunii pentru păstrarea drepturilor, a credinţei şi a
datinilor străvechi. Toate ştirile şi documentele din sec. XVIII-XIX lasă să se vadă
un singur lucru clar, şi anume existenţa Bisericii Ortodoxe române din timpuri
îndepărtate. Asimilarea a însemnat şi posibilitatea propăşirii sociale; în satele din
centrul secuimii în care românii au trăit disparat sau în comunităţi mici, asimilarea
a fost şi un proces natural (aşa cum în zona de câmpie, românii au asimilat o parte
a maghiarimii aflată în minoritate)8.
După 1867, politicienii de la Budapesta, au ridicat maghiarizarea la rangul
de scop al politicii statului şi care în limbile naţionale, respectiv în cererile
naţionalităţile vedeau de la un capăt la celălalt numai tendinţe ale unui separatism
latent sau ale unei trădări latente. Dintre legile care au dus la accentuarea
maghiarizării românilor din arcul carpatic menţionăm: legea minorităţilor (1868)
şi legea Trefort, prin care predarea limbii maghiare devine obligatorie în toate
şcolile elementare (1879); apoi, legea maghiarizării numelor (1881); legea
maghiarizării denumirii localităţilor (1891), legea învăţământului, prin care se
desfiinţează şcolile confesionale româneşti (1909) etc. La aceste legi se adaugă
acţiunea sistematică a organelor locale ale puterii pentru maghiarizarea etnică şi
confesională a românilor din arcul carpatic9.
Procesul de secuizare a românilor s-a produs de-a lungul secolelor, lent, pe
cale paşnică şi naturală. Au existat însă şi presiuni şi constrângeri de natură etnică şi
confesională, cum au existat şi momente de constrângere, de trecere forţată a
românilor vorbitori de limbă maghiară din satele etnic mixte la religii de expresie
maghiară. Cronologic, aceste momente de maximă intoleranţă faţă de confesiunea şi

7 Dumitru Mărtinaş, Originea ceangăilor din Moldova, ediţia a Il-a, Editura Symbol, Bacău,
1998, p.
1 150-155.
loan Lăcătuşu, op. cit., p. 107.
^ Mihai Racoviţan, Radu Racoviţan, Secuii şi românii din Arcul Carpatic, în „Profesioniştii
noştri 3. loan Ranca la 80 de ani”. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2012, p. 183.
159
Erich-Mihail BROANAR

etnia românilor din Secuime au avut loc după cum urmează: anii 1848/1849,
toamna anului 1916 (după retragerea Armatei române din Ardeal), lunile ce au
urmat retragerii administraţiei româneşti şi instalării administraţiei Comisiei aliate
de Control (noiembrie 1944-martie 1945), primăvara anului 1990. Prezente în
memoria colectivă a românilor din Covasna şi Harghita, aceste momente reprezintă,
o „piatră grea ” a convieţuirii interetnice, manifestându-se ca o adevărată „teroare
• t • -„IO
a istoriei
Cu toate vicisitudinile istoriei, sursele documentare pun în evidenţă prezenţa
şi continuitatea populaţiei româneşti în localităţile actualelor judeţe Covasna şi
Harghita. Pe lângă iobagi, în decursul secolelor, românii au avut îndeletniciri
diverse: meşteşugari, cărăuşi, negustori - înlesniri comerţul cu Moldova şi Ţara
Românească prin trecătorile Carpaţilor de Curbură ş.a. Alături şi împreună cu
vestiţii oieri din Mărginimea Sibiului, Ţinutul Branului, Săcele, oierii din Arcul
Intracarpatic (Breţcu, Covasna, Poiana Sărată, Buzăul Ardelean, Depresiunea
Topliţei), cunoscuţi în istorie sub denumirea de „bârsanii din secuime” au
reprezentat o categorie socială numeroasă şi înstărită1 *.
După revoluţia de la 1848 şi românii din secuime au fost eliberaţi din
iobăgie, chiar dacă mai târziu, prin Patenta din 1854 şi după intervenţia „bunului
nostru patron ” (cum îi ziceau ei) George Bariţiu, care i-a sprijinit în numeroasele
procese urbariale, aşa cum celălalt mare patriot şi cărturar, loan Raţiu, îi va sprijini
peste ani pe românii din Topliţa tot în procese de proprietate. Eliberarea din iobăgie
şi „vântul de libertate" de după 1848 a fost prilejul, pentru români, de a obţine
pământul lucrat de ei de secole la rând, de a-şi ridica şcoli şi biserici, de a accede la
cultură. Această libertate a dus la diversificarea profesiilor la români, la crearea
unor lideri şi a unor personalităţi care s-au distins în viaţa culturală şi în ştiinţă,
precum şi în viaţa publică. în comitatele Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei, funcţionau
numeroşi oficiali români, cum a fost şi loan Florian, preşedintele Tribunalului din
Odorheiu Secuiesc (1880-1890), Alexe Oniţiu, judecător la Sfântu Gheorghe
(1870), loan Pipoş, dregător de stat la Sfântu Gheorghe şi Cozmeni (1852-1861),
Patriciu Barbu - „cancelist” (funcţionar) la Odorhei (între anii 1861-1871), Anton
Bariţiu - „cancelist" la judecătoria cercuală din Miercurea-Ciuc (1871-1882),
Alexandru Şotropa la Gheorgheni (tot în a doua jumătate a secolului al XK-lea),
Alexandru Surdu (7-1882), judecător la Tribunalul cezaro-regesc din Odorhei, la
moartea căruia ziarul Observatoriul din Sibiu scria, la 13/25 martie 1882: „Stima
generală, fără deosebire de naţionalitate, îl concumitu (însoţesc) până dincolo de
mormânt". De altfel, în prima jumătate a secolului al XlX-lea, funcţionau în
regimentele de infanterie (grănicereşti) şi secuieşti (imperiale) de la Târgu Secuiesc
şi Miercurea-Ciuc, precum şi în cel de cavalerie (de husari) de la Sfântu Gheorghe,
şi ofiţeri români, unii cu grade şi funcţii importante în regiment (Gheorghe Popa,

10 loan Lăcătuşu, op. cit., p. 109.

Sabin Opreanu, Contribuţii la transhumanţa din Carpaţii Orientali, Cluj, 1930, p. 44.
160
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Matei Popp, Alexandru Crainic, loan Ţeţ, David Domide, viitorul ţăran David Urs
de Mărgineni ş.a.)12.
în condiţiile istorice cunoscute, românii din sud-estul Transilvaniei şi-au
putut păstra identitatea proprie - limba română şi cultura tradiţională datorită
apartenenţei la biserica strămoşească şi, mai apoi, datorită educaţiei primite în
şcolile confesionale. Parcurgând un drum îndelungat şi nu arareori sinuos, când
ne gândim la feluritele opresiuni exercitate în secolele XVI-XVII şi XVIII, mai
ales, asupra bisericii românilor din Transilvania (încercările de catolicizare, de
reformare, apoi din nou de catolicizare) în acest din urmă secol, zis şi al luminilor,
caracteristica dominantă a organizării bisericii româneşti din scaunele secuieşti a
fost constituirea de mici centre parohiale, acolo unde mai existau biserici cu preoţi
şi eventual o cât de modestă susţinere materială. Centre în jurul cărora gravitau
micile comunităţi româneşti până la 20-25 de familii ‘.
Pentru a asigura existenţa şi funcţionarea acestei instituţii identitare vitale,
comunităţile româneşti din Arcul Intracarpatic, prin efort propriu şi cu sprijinul
fraţilor întru credinţă de peste munţi, au înălţat biserici ortodoxe, au cumpărat
cărţi şi obiecte de cult, au construit case parohiale şi au asigurat salariile preoţilor,
în acest sens stau mărturie inventarele cu bunuri ale comunităţilor româneşti
ortodoxe din zona menţionată, în a doua jumătatea a secolului al XEX-lea14.
O imagine de ansamblu asupra patrimoniului bisericesc construit, existent
astăzi în parohiile din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cât şi a
nenumăratelor pierderi suferite în decursul ultimelor secole este redată în
şematismul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. Conform datelor din
Anexa nr. 1, în Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, în anul 2001, existau
145 de biserici şi capele ortodoxe (dintre acestea 9 erau în construcţie), din care
78 în protopopiatul Sf. Gheorghe şi 67 în protopopiatul Miercurea-Ciuc. După
anul construcţiei, acestea se grupează astfel: în secolele XVII şi XVIII - 16 (11%
din total); în secolul al XDC-lea - 38 (26%), iar în secolul al XX-lea - 90 (63%).
Din cele 90 de biserici construite sau aflate în construcţie în secolul XX, 46 au
fost înălţate între anii 1900-1940 (majoritatea după Marea Unire), 17 între anii
1945-1989 (majoritatea în judeţul Covasna: Ariuşd, Brădet, Ciumani, Floroaia
Mare, Lădăuţi, Ojdula, Podu Olt, Sărmaş, Sf. Gheorghe (catedrala), Zăbrătău, iar
în judeţul Harghita: Bălan, Capu Corbului, Ciceu şi paraclisul de la Mănăstirea
Topliţa, iar un număr de 31 de biserici şi capele ortodoxe au fost construite după
înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu sprijinul nemijlocit al
l.P.S. loan Selejan.

12 loan Lăcăluşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 79.

11 loan Ranca, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii. Scaunul Ciuc,
Giiirgeu, Casin, voi. // (1567-1850), Editura Pax Historica, Târgu Mureş, 1997, pp. 1-305.
11 Ana Grania, Inventarele cu bunuri ale comunităţilor româneşti ortodoxe din spaţiul Arcului
Intracarpatic, în a doua jumătatea a secolului al XlX-lea, în „Angvstia”, nr. 4, Editura Carpaţii
Ră.sărileni, Sfântu Gheorghe, 1999, pp. 205-250.
161
Erich-Mihail BROANĂR

Parte integrantă a învăţământului în limba română din Transilvania, istoria

învăţământului confesional în limba română din Arcul Intracarpatic este strâns legată,
mai ales pentru perioada de început, de aceea a bisericilor româneşti. In tinda
modestelor lăcaşuri de cult, şi în locuinţele modeste ale dascălilor bisericeşti sau ale
preoţilor, au fiinţat cele mai vechi şcoli româneşti confesionale atestate documentar,
cum sunt cele de pe teritoriul actualului judeţ Covasna: Zagon - cca. 1540, Araci -
cca. 1700, Belin - 1774, Ghelinţa - 1770, Covasna - 1790, Breţcu - 1793, Boroşneu
Mic (Valea Mare) - 1795, Mărtănuş - 1796, Sfântu Gheorghe - 1799 ş.a.15
Potrivit datelor din Anexa nr. 2, în comunităţile româneşti din fostul judeţ
Treiscaune, azi Covasna, în secolul al XEX-lea, au funcţionat 42 de şcoli con­
fesionale, din care 31 şcoli confesionale ortodoxe şi 11 greco-catolice.
Un rol de excepţie în organizarea şi funcţionarea învăţământului
confesional ortodox din Transilvania l-a avut Sfântul Ierarh Andrei Şaguna.
Pentru exemplificare redăm integral conţinutul unor circulare trimise de
Mitropolitul Andrei Şaguna, protopopiatelor din eparhia sa.
„Preacinstiţilor Părinţi Protopopi şi Administratori protopopeşti! Fiindcă
binele omului atârnă de la întrebuinţarea cuviincioasă a timpului, căci timpul este
lumina, care lumină, adică, sârguinţă risipesc întunericul, va să zică lenea şi
păcatul, şi ne face fiii luminei, adică fiii lui Dumnezeu; de aceea şi Mântuitorul
zice; umblaţi până aveţi lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă pre voi; până
aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi fiii luminei, loan cap. 12, 35-36; Şi fiindcă
preoţii şi învăţătorii sunt mai îndeaproape chemaţi, ca bine să întrebuinţeze tot
timpul, şi fiecare ocasiune pentru luminarea lor, adică, să fie luminaţi, ca apoi să
fie vrednici a da lumină şi luminare la tot poporul credincios mic şi mare, cu
întunericul să se risipească, şi să piară şi toţi creştinii noştri crezând în lumină, să
fie fiii luminei; şi în fine, fiindcă omul nu ştie atâta cât a învăţat, ci numai cât îşi
aduce aminte din cele învăţate, şi apoi ca să-şi poată aduce aminte din cele învăţate
are lipsă de repetare acelora. Pentru aceea din iubirea şi îngrijirea ce o am către
învăţătorii noştrii, şi către chemarea mea ca Suprem Inspector Şcolar, care mi-au
încredinţat Sinodul Bisericii noastre încă din anul 1850, am aflat de bine a dispune
şi pe timpul vacanţelor anului acesta şcolar ţinerea Conferinţelor învăţătoreşti într-
o formă, care să fie mulţimitoare, şi totdeodată şi lesnicioasă pentru cei mai săraci
învăţători, adică să coste nici o cheltuială pe seama Comisarilor de Conferinţe. Şi
aşa poftesc pre Preacinstiile Voastre, ca fiecare în districtul său şcolar să
hotărască 2-3 zile din timpul vacanţelor şcolare, în care adună pe toţi învăţătorii
din district într-un loc îndemnatic, să ţineţi sau Preacinstiile Voastre, sau în
prezenţa Voastră să ţină unul din cei mai harnici învăţători prelegeri de repetiţie
asupra unor obiecte şcolare, care au fost prescrise pentru Conferinţele
învăţătoreşti din anul 1863 şi 1864, precum şi din cartea compusă de loan Popesai,
profesor la Institutul nostru arhidiecezan pedagocico-teologic, şi apoi despre tot să

5 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Studiu documentar

privind istoria învăţământului în limba română din judeţul Covasna, p. 3.
162
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

se aşternă încoace relaţii până la 1 Septembrie a.c. ...Din aceste Circulariu să se

dea fiecărui învăţător câte un exemplar spre a se putea acomoda cuprinsului expus
întrănsul. Sibiu 1 iulie 1865. De tot binele voitoriu, Arhiepiscop şi Mitropolit
Andrei Baron de Şaguna".16
„Preacinstiţilor Părinţi Protopopi, Cinstiţi Administratori protopopeşti şi
Parohi! îngrijirea ce port necurmata pentru înaintarea şcoalelor noastre, şi prin
aceasta pentru înaintarea în cultură a poporului nostru credinciosu, m-a
îndemnat a fi cu privegere deosebită asupra cărţilor de învăţătură, cu care au a fi
înzestrate şcolile nostre. De aceea am şi însărcinat pre profesirul de la Institutul
nostru arhidiecezan, Zaharia Boiu, ca să elaboreze o carte de cetire pentru
şcoalele nostre capitale, de care se simte lipsa cu atât mai mare, cu cât mai mult
s-a introdus Abecedarul elaborat de acelaşi şi recomandat Vouă prin circulariu
meu din 2 August 1865 Nr. 624.
Numitul profesor a elaborat această carte şcolastică şi mi-a supştenutu
spre luarea la cunoştinţă şi aprobare. Şi după ce eu am cercetat atât cuprinsul
său, cât şi forma ei şi am aflat că şi una şi alta sunt corespunzătoare şcoalelor
nostre, şi aşa pot avea nădejde, că ea înde obşte pentru înmulţirea cunoştinţelor
şi întărirea în religiozitate şi moralitate a tinerimii nostre şcolare va aduce
folosul dorit, cât şi îndeosebi pentru învăţarea Gramaticei şi peste tot a limbii
noastre - care este una din cele mai de frunte obiecte de învăţământ - va împlini
o lipsă şi trebuinţă de mult simţită. Pentru aceea recomand Preacinstiilor şi
Cinstiilor Voastre ca Inspectori de şcoală districtuali sau locali, cartea aceasta
cu acel adaos, ca să stăruiţi a se introduce prin învăţătorii noştri respectiv atât în
clasa doua şi a treia a şcoalelor capitale, cât şi în ale şcoalelor populare, ca o
carte şcolară şi ca o carte dec cetire, ce se poate continua spre folos cu elevii,
care au învăţat Abecedarul profesorului Zaharia Boiu... Din şedinţa consistorală
ţinută în 9 Decembrie 1865. Al Vostru Tuturor. De tot binele voitoriu. Andrei,
Arhiepiscop şi Mitropolit”.11
Sfântul Ierarh Andrei Şaguna cunoştea foarte bine situaţia specifică din
fostele scaune secuieşti în care îşi desfăşura activitatea parohiile şi şcolile
confesionale ortodoxe. în acest sens un exemplu îl constituie circulara nr. 944/1870
a Consistoriului Arhidiecezan Sibiu, semnată din însărcinarea arhiepiscopului
Andrei Şaguna, de vicarul Nicolae Popea, prin care se dispune strângerea de fonduri
prin colectă publică făcută în toate parohiile din Ardeal, pentru repararea bisericilor
ortodoxe şi a şcolii confesionale din Sfântu Gheorghe. în argumentarea demersului
se menţionează: „Creştinii noştri din comuna San Georgiu în Trei-scaune, văzând
că biserica lor e atât de ruinată, încât fără periclitarea sănătăţii şi chiar a vieţii
nu se poate întrebuinţa, de asemenea şcoala lor e atât de mică şi întunecoasă
încât numai cu greu se pot ţine prelegeri cu copiii, au hotărât în sinodul lor
parohial edificarea din nou, atât a bisericii cât şi a şcolii”. Consistoriul văzând

Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Parohia ortodoxă Gemătul de Jos, Dos. nr. 13/1865, p. 1.
1 Ihidem, p. 2.
163
Erich-Mihail BROANÂR

„zelul ce îl au aceşti creştini pentru biserică şi şcoală şi prin aceasta pentru

luminarea lor, iar pe de altă parte aflând planurile prezentate de bune, le-au
aprobat... hotărând să se facă o colectă de bani în întreaga Arhidieceză, care să
completeze sumuliţa frumoasă de bani şi materialele procurate prin forţe
proprii,,.]S
Bisericile şi şcolile româneşti din „secuime”, împreună cu asociaţiile
culturale, în primul rând cu Asociaţiunea ASTRA, au contribuit în mod hotărâtor
la păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti, la formarea elitei intelectuale locale,
dar şi a unor intelectuali a căror operă a fost de interes regional şi naţional.
Pe lângă frumuseţile naturale unanim apreciate, salba de staţiuni balneo­
climaterice, bogăţia izvoarelor de apă minerală şi de gaze mofetice, întinderea
pădurilor şi păşunilor alpine, zona sud-estului Transilvaniei, a Arcului Intracarpatic,
cunoscută în istorie sub denumirea de Secuime, de multe ori, este percepută ca o
zonă monoetnică maghiară, ca un „bloc compact secuiesc”. în afara cercurilor de
specialişti şi a populaţiei locale, publicul larg cunoaşte foarte puţine date despre
faptul că această binecuvântată regiune din inima României, face parte din spaţiul
de etnogeneză a poporului român şi că, după Ţara Haţegului, arheologii au
identificat aici cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane. La fel de
puţin cunoscute sunt intensele schimburi de populaţie, care au avut loc în decursul
istoriei, de o parte şi de alta a Carpaţilor, şi numeroasele relaţii economice,
culturale, spirituale, sociale desfăşurate permanent între locuitorii de pe cele două
versante ale Carpaţilor Răsăriteni. Nici studiile şi nici lucrările referitoare la
personalităţile româneşti din Arcul Intracarpatic, nu au fost, din păcate, sub acest
generic destul de bine intrate în atenţia cercetătorilor până în anul 1989. Excepţie au
făcut câteva volume despre patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Nicolae Colan,
scriitorii Octavian-Codru Tăslăuanu şi Romulus Cioflec şi alte câteva studii apărute
în presa de specialitate şi tot atât de puţine articole în presa locală.19
Cercetările întreprinse, după decembrie 1989, au pus însă în evidenţă faptul
că, în localităţile Arcului Intracarpatic, respectiv a actualelor judeţe Covasna şi
Harghita, pe lângă personalităţile de etnie maghiară, s-au născut valoroşi intelectuali
români, elite locale şi de valoare naţională, de o mare diversitate socio-profesională:
lingvişti, filologi, arheologi, istorici, teologi, geologi, botanişti, pedagogi, ingineri,
economişti, informaticieni, cadre didactice universitare, decani, rectori ai unor
instituţii de învăţământ superior, cercetători, scriitori, publicişti, folclorişti, medici,
jurişti, ingineri, pictori, graficieni, muzicologi, compozitori, autori de cursuri
universitare şi manuale şcolare şi ai unor opere de referinţă, dicţionare, lexicoane,
traducători, oameni politici, miniştri, alţi demnitari de stat, ofiţeri superiori, generali
ş.a. Ne aflăm în faţa unor personalităţi cu specializări dintre cele mai diverse şi cu

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Studiu documentat

privind istoria învăţământului în limba română din judeţul Covasna, p. 55.
19 Genealogia familiei Colan, mms.. Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentarea „Mitropolii
Nicolae Colan", 2012. p. 2.
164
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

importante rosturi în societate, care, prin competenţă profesională şi conduită

morală, au dobândit o binemeritată apreciere şi recunoştinţă publică.
Publicişti, scriitori, oameni politici. Octavian-Codru Tăslăuanu (1
februarie 1876, Bilbor - 1942, Bucureşti); Ghiţă Popp (3 ianuarie 1883, Poiana
Sărată - noiembrie 1967, Bucureşti); Romulus Cioflec (1882, Araci - 1955,
Bucureşti); Virgil Cioflec (1876, Araci - 1948, Bucureşti); Peter Neagoe (1885,
Odorheiu Secuiesc - S.U.A.); Horia Teculescu (1897, Râşnov - 1942, Braşov) ş.a.
Profesori universitari, decani, prodecani, prorectori şi rectori-. Ion Minea
(17 noiembrie 1878, Turgheş, Săcele - 6 februarie 1941, Sibiu), medic, a fost decan
al Facultăţii de Medicină şi Farmacie (1920-1921) şi rector al Universităţii din Cluj
(1926-1927); Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna), decan al Facultăţii de
Mecanică din Cluj-Napoca (1990) şi rector al Institutului Politehnic din Cluj-
Napoca (1990-1992); Matei Basarab (25 iunie 1929, Covasna), a fost decan al
Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca (1991-1995); Nicolae Ciangă (1947, Covasna),
a fost prodecan al Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca (1997-2000) ş.a.
Profesori şi învăţători, autori de manuale şcolare şi volume de specialitate:
Gheorghe Zaharia (19 noiembrie 1851, Târlungeni - 1932, întorsura Buzăului);
Teodor Chindea (26 noiembrie 1895, Voşlobeni, Harghita - 12 septembrie 1982,
Braşov); Ştefan Crişan (Korosi) (cca. 1780, Remetea, Harghita - 1820); Matei
Jurebiţă (10 februarie 1908, Covasna - 1995, Bucureşti); Constantin Sporea (1876,
Vama Buzăului - 1947, Deva); Alexandru Tohăneanu (1907, întorsura Buzăului -
1988, Bucureşti); Gheorghe Rafiroiu (1907, Araci - 1956, Salonta) ş.a.
Un număr mare de profesori universitari şi cercetători, autori de lucrări,
cursuri, studii şi articole de specialitate, conducători de doctorat: Aurel
Gociman-Oituz, Nicolae Cordoş, Aurel Duşa, Ernest Lupan, loan Maxim, Petre
Suciu, Mihu Cerchez, Nicolae Tane, Alexandru Otca, Ionel Havan, Sorin Micu,
llie Tămaş, Dorn Covrig, Dan Dobrean, Carmen Tămaş, Carmen Moş, Liviu Rusu
Ciucanu, Maria Ciobotă, Sorin Pop, Viorel Căliman, loan Mariş, Vasile Avram,
Radu şi Ana Selejan, loan Roşea, Nicolae Cotfas, Dumitru Mureşan, Vaier
Dorneanu, Victor Dobreanu, Dan Dobreanu, Petre Pânzaru, Dan Munteanu-Colan,
Constantin Hârlav, Vaier Pop, Ligia Simionescu-Colan, Dorel Marc ş.a.
Alţi intelectuali, cu merite deosebite: Carol S. Caracioni-Crăciun (30
octombrie 1809, Odorheiu Secuiesc), inginer minier. A pus bazele exploatării
moderne a zăcămintelor de sare din Ţara Românească şi a învăţământului de
specialitate (minieră) în România; Nicolae Maior (18 noiembrie 1894, Topliţa -
17 octombrie 1975), inginer constructor. în 1918 participă la primul Congres al
intelectualităţii tehnice româneşti din Transilvania, ţinut la Sibiu. Onoriu Raţiu,
născut la Topliţa în 1927, autor de studii şi lucrări de specialitate, director al
Grădinii Botanice din Cluj; George Sbârcea (pseudonim Claude Romano) (n. 23
martie 1914, Cluj), muzicolog şi compozitor, originar, prin familie, din Topliţa.
Are numeroase lucrări de muzicologie, compoziţii de muzică uşoară şi traduceri;

Ibidem.
165
Erich-Mihail BROANAR

Virgil Solnoţiu, născut în 1933 în Cristurul Secuiesc, a fost decan al Facultăţii de

Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, pictor.21
Un loc distinct în rândul personalităţilor româneşti din Arcul Intracarpatic
îl ocupă cei doi principali intelectuali ai satului: „popa şi domnu învăţător".
Documentarul întocmit pentru deschiderea punctului muzeal „Prima Şcoală
românească din Sfântu Gheorghe”, din cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni, cuprinde informaţii detaliate referitoare la învăţătorii şi profesorii,
autori de cronici parohiale, monografii de localităţi şi scrieri memorialistice din
fostul Protopopiat Ortodox Trei Scaune (Anexa nr. 2). Majoritatea acestor scrieri
sunt inedite constituind o sursă importantă de informaţii despre istoria laică şi
bisericească a românilor din sud-estul Transilvaniei.
In lucrarea Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală.
Cultură, de loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, apămtă la Editura
Grai Românesc din Miercurea-Ciuc, în anul 2003, cu binecuvântarea şi sprijinul
nemijlocit al IPS loan Selejan, pentru majoritatea parohiilor existente şi a celor
dispărute, a fost reconstituit şirul preoţilor care au funcţionat în parohiile din fostele
scaune secuieşti: Ciuc, Giurgeu, Casin, Odorhei şi Trei Scaune (azi judeţele
Covasna şi Harghita), în ultimele trei secole. Se pot distinge astfel o serie de familii,
adevărate „dinastii” de slujitori ai altarului, precum: Boer, Popovici, Dimian,
Nistor, Solnai, Dobrean, Ciubotaru, Negoiescu, alte luminoase chipuri de preoji
care în timpuri mai bune sau mai rele au fost „ nu numai cârmuitori sufleteşti ai
credincioşilor, ci şi îndrumătorii lor în probleme naţional politice, social-
economice şi culturale ”, dar şi o mare fluctuaţie, în multe parohii, ceea ce vorbeşte
de greutăţile pastoraţiei şi, în unele cazuri, de slaba vocaţie a misiunii de preoţi.22
Din rândul preoţilor care au slujit Sfântul Altar al bisericilor din zonă
menţionăm numele unor vrednici protopopi şi monahi născuţi în localităţi din
Eparhia Covasnei şi Harghitei: protopopii - cărturari: Elie Câmpeanu, protopop
greco-catolic de Giurgeu; Constantin Dimian şi Ion Petric, Protopopiatul ortodox
Treiscaune; Ion Moga, Protopopiatul Hăghigului şi Vâlcelelor, Aurel Nistor,
Protopopiatul Ortodox Sf. Gheorghe; loan Rafiroiu, Protopopiatul Oituz, Tg.
Secuiesc ş.a.; ieromonahii: Atanasie şi Chirii Păvălucă (vieţuitori la Mânăstirea
Neamţ şi Muntele Athos, născuţi în Breţcu); Veniamin şi Timotei Tohăneanu
(iconar şi stareţ la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, născuţi la întorsura Buzăului);
Mihail Goia (stareţul Mănăstirii Topliţa, fiu al oraşului); Gheorghe Avram (fostul
stareţ al Mănăstirii Valea Mare, fiu al acestei localităţi), Atanasie Floroiu (stareţul
Schitului Prodromu, de la Muntele Athos, născut în satul Băcel, corn. Chichiş) ş.a,23
în această binecuvântată parte din inima României s-au născut un „buchet”
de ierarhi ortodocşi, personalităţi de primă mărime a spiritualităţii ortodoxe,
culturii româneşti şi vieţii publice din România. în rândul acestora menţionăm:

Ibidem, pp. 2-3.

loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 154.
23
Genealogia familiei Colan..., p. 3.
166
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Patriarhul Miron Cristea (1868-1939, născut la Topliţa, jud. Harghita),

Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967, născut la Araci, jud. Covasna),
Episcopul Justinian Teculescu (1856-1932, născut la Covasna, jud. Covasna),
Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963, născut la Araci, jud. Covasna),
Episcopul Emilian Antal (1894-1971, născut la Topliţa, jud. Harghita), P.S.
Soflan Braşoveanul (născut la 22 iulie 1970 Băcel, jud. Covasna) episcop-vicar.
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxembourgului
(Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord), P.S.
Ignatie Mureşeanul (născut la 07 iulie 1976 Bilbor, jud. Harghita) episeop-vicar.
Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei (Mitropolia Ortodoxă
Română a Europei Occidentale şi Meridionale).
Prezenta lucrare îşi propune să prezinte principalele coordonate biografice
ale ierarhilor menţionaţi, lucrările şi studiile referitoare la viaţa şi activitatea lor,
legăturile acestora cu meleagurile natale, sprijinul acordat localităţilor în care s-au
născut, dar şi însemnele de preţuire ale credincioşilor ortodocşi din Arcul
Intracarpatic, realizate în mod deosebit după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a
Covasnei şi Harghitei şi întronizarea în scaunul arhieresc a Părintelui Arhiepiscop
loan Selejan.

II. Aspecte referitoare Ia ierarhii ortodocşi născuţi în judeţele Covasna

şi Harghita
în localităţile judeţelor Covasna şi Harghita, zonă binecuvântată din inima
României, cu o fizionomie etnică şi confesională distinctă, nu de puţine ori
percepută ca „o zonă monoetnică maghiară”, ca „un bloc compact secuiesc”, chiar
dacă datorită vicisitudinilor istorice românii au ajuns numeric minoritari, cu
ajutorul lui Dumnezeu şi a solidarităţii fraţilor „de peste munţi”, prin credinţă şi
cultură au „supravieţuit în istorie” reuşind să dea culturii şi spiritualităţii naţionale
personalităţi de seamă, în rândul cărora, la loc de cinste, se află ierarhii Bisericii
Ortodoxe Române născuţi pe aceste meleaguri.
Cu educaţia primită în familie, biserică şi şcoală din localitatea natală
fiecare ierarh în parte s-a format ca o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe
Române, dar şi cu binecuvântate rosturi publice în alte domenii ale vieţii culturale,
sociale şi politice româneşti. Ca personalităţi implicate în viaţa publică
românească ierarhii născuţi în această parte de ţară (Miron Cristea, Emilian Antal,
Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Nicolae Colan) au paticipat activ la
pregătirea şi înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Tânărul Nicolae
Colan a contribuit nemijlocit la consolidarea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, prin
activitatea rodnică desfăşurată în primăvara anului 1918 la Chişinău.
Răspunzând unor comandamente ale perioadelor în care şi-au desfăşurat
activitatea, o parte dintre ei, au îndeplinit şi înalte demnităţi laice în conducerea
Statului român; Patriarhul Miron Cristea - membru al Regenţei (...) şi prim-
ministru (1938-1939); Mitropolitul Nicolae Colan - ministrul Educaţiei Naţionale,

167
Erich-Mihail BROANAR

Cultelor şi Artelor (1938-1939); Episcopul Jutinian Teculescu în calitatea sa de

Episcop al Armatei Române a deţinut şi gradul de general.
O recunoaştere a activităţii de cărturari luminaţi o reprezintă primirea în
rândul Academiei Române a Patriarhului Miron Cristea şi a Mitropolitului
Nicolae Colan.
Toţi ierarhii ortodocşi originari din judeţele Covasna şi Harghita sunt
autori de volume şi studii teologice, remarcându-se în mod deosebit Patriarhul
Miron Cristea şi Mitropolitul Nicolae Colan.
Sunt remarcabile şi contribuţiile acestora în sfera culturii laice:
Patriarhul Miron Cristea - autorul primei teze de doctorat despre opera poetului
naţional Mihai Eminescu şi a unor studii privind folclorul românesc; Mitropolitul
Nicolae Colan - autorul lucrării de licenţă despre scrierile cărturarului Dimitrie
Cantemir; Veniamin Nistor - autorul unui studiu etnografic despre cultura
populară din satul natal Araci ş.a.
La fel de cunoscută este şi activitatea ierahilor menţionaţi în publicistica
vremii, în calitatea lor de fondatori ai unor publicaţii religioase şi laice, dar şi
de iscusiţi publicişti. Aprecierea se referă atât la ierarhii care au activat în
perioada interbelică, cât şi la cei din generaţia actuală.
Documentele vremii remarcă activitatea deosebită desfăşurată de aceşti
ierarhi în cadrul Asociaţiunii ASTRA (Miron Cristea, Nicolae Colan, Justinian
Teculescu, Emilian Antal, Veniamin Nistor) cât şi în alte asociaţii culturale, din
perioada interbelică, dar şi din cea postdecembristă.
Numele acestor ierarhi sunt menţionate şi în calitatea lor de ctitori de
lăcaşuri de cult. Să amintim în acest context demersurile Patriarhului Miron
Cristea pentru înălţarea Catedralei Mântuirii Neamului şi pentru ridicarea
Mănăstirii „Sfântul Ilie” în Topliţa sa natală.
O menţiune distinctă se impune a fi făcută despre activitatea jertfelnică a
Episcopului Nicolae Colan din perioada care a urmat Dictatului de la Viena,
perioadă în care a rămas lângă credincioşii săi, singurul ierarh ortodox din
Transilvania de Nord-Est cedată Ungariei horthyste.
în timpul regimului comunist. Episcopul Veniamin Nistor a fosi
îndepărtat din scaunul arhieresc prin desfiinţarea Episcopiei Caransebeşului
(1948), iar Episcopul Emilian Antal fiind în „surghiun” la Mănăstirea din Topliţa,
a fost permanent în vizorul Securităţii.
In semn de respect şi de preţuire a vrednicilor ierarhi născuţi în această
parte de ţară, după decembrie 1989, în localităţile lor natale, au fost organizate
manifestări de cunoaştere a activităţii acestora şi de cinstire a numelor lor. S-a
reuşit astfel, ca în prezent, numele ierarhilor Miron Cristea, Nicolae Colan,
Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Emilian Antal să constituie prezenţe
cotidiene în mentalul colectiv, respectate deopotrivă de români, dar şi de
concetăţenii de etnice maghiară.

168
 Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

O pagină luminoasă din istoria românilor din Arcul Intracarpatic o constituie

înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi păstorirea rodnică a înaltpresfinţitului
Arhiepiscop loan Selejan. Importanţa tinerei eparhii pentru păstrarea şi afirmarea
credinţei ortodoxe şi a comunităţilor româneşti, în spaţiul multietnic şi pluri-
confesional al sud-estului Transilvaniei, este cu atât mai evidentă, cu cât asistăm în
continuare la promovarea unor proiecte separatiste, care îşi propun obţinerea
autonomiei teritoriale şi formarea unei enclave etnice în inima României.
într-o epocă a globalizării şi secularizării, singura soluţie viabilă o
reprezintă buna convieţuire, deziderat care poate fi obţinut prin iubirea aproapelui
şi promovarea învăţăturii creştine. Este „testamentul” lăsat urmaşilor şi de acest
„buchet de ierarhi ortodocşi” născuţi pe meleagurile mioritice ale Carpaţilor de
curbură.

Erich-Mihail BROANĂR

169
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei”

(1862-1872)
Dr. Milandolina-Beatrice DOBOZI

Este cunoscut faptul că apariţia revistei Gazeta Transilvaniei a fost

indisolubil legată de numele lui George Bariţiu, cel care a avut iniţiativa creării
unui periodic românesc al cărui debut s-a petrecut în 1838. Situându-se pe poziţii
democratice, paginile Gazetei... au sprijinit lupta politică a românilor din
interiorul arcului carpatic pentru drepturi naţionale, într-un timp tulbure şi plin de
constrângeri multiple pentru naţiunea noastră, aflată, secole de-a rândul sub
stăpânirea Vienei, apoi, din 1867, a Budapestei. Cititorul revistei era ţinut la
curent cu tot ceea ce redacţia considera important pentru cei ce se doreau
informaţi despre evenimentele din ţară şi din afara ei, despre diverse domenii, de
la politic la cultural, de la evoluţiile în teatrele de război ale vremii, la deciziile
luate la curţile imperiale europene, de la mici glosare bilingve, la alte „ştiri”
destinate asigurării unei diseminări de cunoştinţe ştiinţifice/umaniste/lingvistice în
rândul publicului larg. Bineînţeles că Biserica românească nu putea să lipsească
din repertoarul subiectelor de interes, în condiţiile în care structurile instituţionale
ecleziastice ortodoxe şi greco-catolice au jucat un rol fundamental în progresul
societăţii româneşti pe toate planurile: spiritual, moral, educaţional, cultural,
politic, naţional...şi enumerarea ar putea continua.
Cele ce urmează sunt rezultatul consultării unei părţi a colecţiei Gazeta
Transilvaniei, păstrată la Biblioteca Judeţeană Mureş, în contextul preocupărilor
legate de viaţa religioasă şi şcolară a locuitorilor din aşezările amplasate în
amonte şi aval de Reghin, pe Valea Mureşului Superior, până la Topliţa inclusiv.
Colecţia acoperă anii 1844-1898, dar este incompletă, lipsind numerele apărute în
intervalul 1845-1861. Prezentul text valorifică informaţiile despre zona
reghineană publicate în revistă de-a lungul unui deceniu, rămânând pentru viitor
continuarea studiului nostru cu ştirile ulterioare anului 1872.
în întreg secolul al XlX-lea, spaţiul geografic numit generic Valea
Mureşului Superior, a reprezentat un conglomerat de naţionalităţi şi confesiuni, un
adevărat Ardeal în miniatură. Comunităţile româneşti au reprezentat majoritatea,
dar acestea au convieţuit alături de maghiari şi saşi şi au aparţinut, din punct de
vedere religios, de cele două Biserici, ortodoxă şi greco-catolică. S-au organizat în
acest teritoriu două jurisdicţii protoprezbiteriale, având un singur centru urban -
Reghinul, care le-a şi „dăruit” titulatura oficială - protopopiatele Reghinului. A
fost o regiune liniştită; evenimentele sau întâmplările din aceste locuri, cu ecou în
presa scrisă a epocii, au fost destul de reduse ca număr, iar acţiunile
171
Milandolina-Beatrice DOBOZI

personalităţilor locale, ecleziastice ori mirene, cu mici excepţii, au atras destul de

puţin atenţia „presărilor”. Acest lucru era subliniat şi de redacţia periodicului în
discuţie, în 1863: „Rubrica Reginu apare acum tare raru în coloanele Gazetei
noastre”1. Cunoscută fiind apartenenţa confesională a lui Bariţiu la Biserica
Română Unită cu Roma, bineînţeles că orientarea ziarului a fost îndreptată mai
mult spre spaţiul ecleziastic catolic de rit răsăritean. în majoritatea cazurilor este
vorba de corespondenţe trimise de oamenii locului sau de preluări din alte
periodice apămte în Transilvania, maghiare sau germane. în prezentarea datelor
de mai jos, am urmat, în general, principiul cronologic şi nu pe cel al importanţei,
marcat, inevitabil, de subiectivitate.
Prima informaţie descoperită datează din anul 1862, fiind o preluare din
periodicul de limbă maghiară „Kozlbny”. Este vorba de un eveniment neplăcut,
însă şi acest gen de întâmplări trebuiau cunoscute. La Petrilaca Ungurească2, în
seara de 9 august, pe drumul Petelea3 - Petrilaca, 12 saşi au atacat un grup de
maghiari ce veneau de la Reghinul Săsesc, au bătut doi dintre ei „de moarte” şi le-
au luat vitele pentru că nu au reuşit să le ia banii4.
Cum era şi firesc, dată fiind semnificaţia naţională profundă pentru români,
prima expoziţie organizată de A.S.T.R.A. în 1862, la Braşov, a devenit o ştire cu
reverberaţii incontestabile. S-a dat publicităţii catalogul expoziţiei . Potrivit
acestuia, între participanţi s-au numărat şi patm femei din protopopiatele reghinene,
toate legate de lumea ecleziastică. Astfel, au pregătit şi expus obiecte Rachila, soţia
protopopului ortodox, losif Brancovan6; Maria, fiica protopopului greco-catolic
Mihail Crişan; preoteasa Elena A. Bariţiu din Pilea şi fiica acesteia Iustina.
In 1863 este consemnată arestarea a patru secui care, cu trei ani în urmă,
au ucis cinci români din Ibăneşti pe dmmul spre Gheorgheni şi le-au luat suma de
180 fi. Se subliniază faptul că în urma celor trecuţi fulgerător în eternitate au
rămas cinci văduve şi nu mai puţin de 29 de pmnci orfani de taţii lor7. în acelaşi
număr redacţia vine în apărarea preotului Hosszu8 din Topliţa, închis de şase luni
şi încă nesupus interogatoriului. Se emite opinia potrivit căreia acest membru al
clerului era nevinovat, iar mitropolia ar avea datoria să intervină în interesul
întregii preoţimi, dar şi al preotesei, rămasă singură cu cinci copii, fără niciun

Gazeta Transilvaniei, nr. 20, p. 79 (în continuare Gazeta...).

■ Petrilaca Ungurească = azi Petrilaca de Mureş, comuna Gorneşti, judeţul Mureş.
^ Petelea - comună în judeţul Mureş, la 6 km. de municipiul Reghin.
4 Gazeta..., nr. 63/1862.
5 Ibidem, nr. 70/1862.
6 Date despre viaţa şi activitatea lui vezi la Milandolina-Beatrice Dobozi, Povestea iiiwi
protopop al Reghinului din secolul al XlX-lea - losif Brancovan, în „Reghinul cultural”. Vili, pp.
172-179.
7 Gazeta..., nr. 6/1863.
8 Şematisinul greco-catolic de la 1900, editai de Augustin Bunea, nu aminteşte de acest preoi
din Topliţa; nu avem alte informaţii despre el, nu ştim dacă a fost greco-catolic sau ortodox şi nu
cunoaştem în ce împrejurări a fost arestat.
172
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

sprijin. Acea.sta în condiţiile în care preotul oricum şi-a pierdut onoarea şi a ajuns
„la sapă de lemn cu averea”9.
în acelaşi an soseşte la redacţie o interesantă corespondenţă primită din
Reghinul Săsesc, cu privire la organizarea unor manifestări dedicate sărbătoririi
intrării oraşului de pe Mureş în categoria cetăţilor „esemte”, adică a oraşelor
libere, independente de administraţia comitatului, subordonat direct guvernului.
De faţă la eveniment s-a aflat şi Ştefan Zullich, administratorul comitatens. S-a
rostit un toast de către parohul luteran, care a ridicat paharul în cinstea tuturor
naţionalităţilor patriei, considerate de vorbitor un „buchet...din flori, asemenea
frumoase şi mirositoare nutrite de acelaşi pământ şi crescute la căldura aceluiaşi
soare”. A cuvântat cu acel prilej şi cunoscutul loan P. Maior, nepot de soră al mult
mai vestitului Petru Maior, dar nu se dau detalii despre spusele acestuia. în
continuare, corespondentul anonim face şi o scurtă prezentare, deloc măgulitoare,
a sistemului educaţional românesc din zonă: şcolile decăzute, posturile de dascăl
ocupate prin „licitaţie”, respectiv după „eftinatate” (ocupau catedrele din şcoli cei
care acceptau cel mai mic salariu - n.n.); astfel că funcţionau şi învăţători plătiţi
cu 10 fl./an, punându-se un ruşinos semn de egalitate între aceşti luminători ai
poporului şi cei ce duceau la păşune vitele sau îngrijeau turmele de porci.
Dezinteresul profund pentru şcoală este exemplificat cu situaţia unităţilor şcolare
din Beica Română şi Şerbeni10, transformate în locuinţe pentru văcarii angajaţi de
cele două sate; dezastrul era demonstrat şi de faptul că au fost văzute câteva capre
ieşind dintr-una dintre şcoli, însă nu se precizează localitatea. In ceea ce priveşte
şcoala românească din Reghin, patronată tot de Biserica greco-catolică, aceasta
este apreciată ca un „camevalu amorţitu”1'.
Românii reghineni şi-au dovedit recunoştinţa faţă de personalităţile de
răsunet ale naţiunii, faţă de cei ce s-au făcut remarcaţi prin activitatea lor ca
participanţi activi la tot ce însemnau eforturile pentru progresul poporului căruia îi
aparţineau. între aceştia s-a numărat, în mod firesc. Andrei Mureşan poetul (1816-
1863). La scurt timp după ce cunoscutul autor al Imnului actual al României a
părăsit această lume (12 octombrie), în Biserica română unită din Reghinul Săsesc
s-a ţinut un parastas de pomenire (18 decembrie). Cel care aducea la cunoştinţa
redacţiei această acţiune, preciza că exista un motiv suplimentar al organizării
acestei slujbe religioase: poporul îl ţinea minte din timpul când vestitul
versificator „petrecea ca teolog în acest oraşiu”. Organizatorii nu s-au rezumat
doar la obişnuitele momente aparţinând de ritualul unui parastas, pentru că
tinerimea prezentă a cântat „Deşteaptă-te române!”, iar protopopul de la acea dată.

Gazeta..., nr. 6/1863

10 Beica Română (azi Beica de Sus, judeţul Mureş) şi Şerbeni erau două puternice comunităţi
greco catolice ale protopopiatului reghinean.
11 Gazeta..., nr. 20/1863; în document se vorbeşte despre „şcoala centrală română”; despre
inlemeicrea ei, ctitorii şi dascălii de aici; vezi detalii şi la loan I. Costea, Şcolile Reghinului,
Reghin 1999, p. 21-22.
173
 Milandolina-Beatrice DOBOZI

Mihail Crişan, a prezentat în faţa celor prezenţi biografia ilustrului dispărut. A fosl
prezent şi preşedintele tribunalului comitatens, Georgiu Bărdosy, însoţit de
oficiali români şi maghiari (!). Se sublinia faptul că iniţiatorul acestei comemorări
* 17
aparţinea chiar amintitului protoprezbiterului greco-catolic .
Un articol cu titlul elocvent pentru conturarea unei triste realităţi a acelor
vremuri găsim în periodicul bariţian, în 1865, sub titlul „Lipsa de bucate în unele
tienuturi ale Ardealului”13. Cititorul află că deputaţii ţării au primit o petiţie
trimisă în numele a 18 comune din comitatul Turda, cercul leciu14. Lista acestor
comune cuprindea sate aflate în interiorul graniţelor jurisdicţionale ale celor două
protoprezbiteriate româneşti ale Reghinului, astăzi toate în judeţul Mureş, cu
excepţia Topliţei (judeţul Harghita)1-. Ce aflăm? Că în aceste aşezări grindinau
făcut prăpăd în anul 1864, au urmat ploi îndelungate, inundaţii şi brumă timpurie.
Drept urmare, recolta a fost distrusă, oamenii rămânând fără surse de existenţă. De
aceea se solicita un împrumut din bugetul statului pentru o perioadă de şase ani, în
vederea achiziţionării sămânţei necesar pentru anul în curs. Semnatarii petiţiei mai
solicitau să li se permită achitarea contribuţiei obligatorii numai după perioada de
seceriş, altfel ameninţau cu emigrarea în Moldova. Cei care şi-au pus semnătura
pe acest memoriu erau preoţi-parohi, primari şi notari comunali. Redacţia Gazetei
comentează pe marginea acestei solicitări, criticând faptul că în petiţie nu se
precizau dimensiunile pagubei înregistrate, suma solicitată ca împrumut şi
garanţiile ipotecare propuse. în nota redacţiei se precizează că amintita petiţie a
fost înaintată la Viena de protopopul ortodox losif Brancovan, cu reşedinţa la
Idicel, singurul care îi mai ajuta pe „săracii oameni”, făcându-le „instanţie”
(reclamaţii, plângeri - n.n.).
Despre veniturile oamenilor simpli din regiune, a căror singură sursă de
venit era munca fizică, aflăm de la loan P. Maior. Acesta scria redacţiei din
Reghinul Săsesc, la 18 iunie 186516, că cei din Palota - Lunca Bradului şi
Mesterhaza - Stînceni, angajaţi la construirea căii ferate Arad - Alba lulia, nu au
avut bani pentru întoarcerea acasă. Ei au plecat să lucreze pe şantier pentru că a
scăzut foarte mult preţul plutăritului pe Mureş şi Gurghiu, spre Reghin şi spre
Lipova. Astfel, plutaşii au fost plătiţi numai cu lA din sumele primite în anii
anteriori, aceasta pentru că negustorii de plute au avut pagube imense de pe urma
inundaţiilor din 1864. Răspunzând unor întrebări puse într-un număr anterior al
Gazetei, acelaşi loan P. Maior face inventarul preţurilor practicate în
împrejurimile Reghinului în raport cu cei care îşi vindeau propria forţă de muncă,

- Ibidem, nr. 117/1863.

l:, Ibidem, nr. 19/1865.
14 leciu = azi Brîncoveneşti, judeţul Mureş.
15 Celelalte localităţi erau: Mesterhaza - Stînceni, Idicelu, Palota - Lunca Bradului, Deda.
Dumbrava, Feciu - Brîncoveneşti, Sacaiu - Săcaiu de Pădure, Potocu - Deleni, Restoşnea -
Răstoliţa, Filea, Rîpa de Jos, Disnaeu - Vălenii de Mureş, Huduc - Maioreşti, Lueriu, Maerău -
Aluniş, Holtmaros - Lunca Mureşului, Cueşdiu - Pietriş.
1 Gazeta..., nr. 48/1865.
174
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

executând lucrări agricole sau alte prestări pentru cei ce îi angajau. Datorită
informaţiilor deosebit de interesante pentru un tablou al societăţii secolului al
XlX-lea, vom prezenta în detaliu ceea ce scria reghineanul. Apreciind că, în
general, oamenii din acele locuri erau „destul de harnici”, mai ales cei din zona
muntoasă, aceştia din urmă, „români şi secui”, erau buni la cosit, în timp ce fetele
secuilor se angajau în fiecare an să secere recolta. In continuare sunt precizate
diverse preţuri în domeniul materialelor de construcţii: 1.000 de cărămizi costau
în hotarul Reghinului 11-13 fl.; 1 stânjen3 de piatră pentru construcţie, transportat
până la 1-2 mile de Reghin, era 4-5 fl., iar pentru a aduce piatra în oraş se cereau
până la 20 fl.; stânjenul de fag se plătea cu 5-8 fl. Dintre lucrările agricole este
amintit săpatul, pentru care se plăteau 50-60 cr. şi 1 „fele” de vinars pentru fiecare
muncitor, la stânjenul3 de pământ lucrat. în cazul arendărilor de terenuri, dacă era
vorba de râturi, proprietarul primea 3/5 din fânul recoltat, lucrătorul restul de 2/5.
în cazul altor categorii de fâneţe, arendaşul primea numai Vi din fân, dar
arendatorul era obligat să aducă fânul proprietarului acasă. Se obişnuia şi lucrarea
terenului agricol „în parte”: de pe o tarla de porumb de clasa I, recolta se împărţea
pe din două între proprietar şi cel ce o lucra în întregime; în cazul tarlalelor de
clasa 11, lucrătorul primea 2/3, tot el asigurând şi sămânţa necesară. Dacă era
vorba de grâu şi secară, cele două părţi contractante asigurau sămânţa pentru
partea ce li se cuvenea; secerişul se făcea la fel. O precizare interesantă: nu se
asigura lucrătorilor mâncarea pe perioada lucrărilor, dar la „togmeală” (la
încheierea înţelegerii) proprietarul dădea puţină băutură. O altă categorie de
angajaţi erau servitorii, dar şi aceştia erau recompensaţi în funcţie de munca
depusă. Cei angajaţi să aibă grijă de boi, primeau 48 fl./an, plus 6 fl. pentru
încălţăminte; li se asigura locuinţă, lemne, 26 mierţe mari de „bucate” (cereale)17,
câte 1 mierţă de fasole, respectiv de mazăre. Aceiaşi beneficiau şi de 14 pfunţi18
de slănină, tot atâta sare, 26 de pfunţi de brânză, 3 vedre19 de vinars, 1 Vi mierţă de
sămânţă de porumb, 1 delniţă mică pentru grădina de legume, dar şi nutreţul
necesar pentru un viţel peste iarnă20. Servitorul care îngrijea de cai era plătit cu
100 fl./an, la care se adăugau o pereche de cizme, cazare, hrană şi 3 ferii (vedre)
de vinars. Femeile care acceptau să devină servitoare, dacă erau „harnice”, aveau
un venit de 50 fl./an, o pereche de cizme, cazare şi masă. în continuare,
corespondentul reghinean înşiră cât a plătit zilierilor la efectuarea unor lucrări
agricole: 30-40 cr./zi (în 1863), respectiv 16-24 cr./zi (în 1865) pentru cei ce
prăşeau porumbul; 30-40 cr./zi/secerător (în 1863); 40-60 cr. (în 1863), respectiv

17 La 1875 mierţă = 22,63 1; se folosea şi mierţă de Viena eare era de 61,49 1; ef. Nicolae
.Stoicescu, „Cum măsurau strămoşii”. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 201.
18 Pfunt = font = unitate de măsură a greutăţii, egală cu 1/100 dintr-o majă (cântar); în
Transilvania, la 1875, fontul era egal cu aproximativ '/z kg.; pentru detalii vezi Nicolae Stoicescu,
op. cit., p. 281-282.
19 Vadra = feria sau urna; după 1875 măsura 10 1; se mai utiliza şi vadra „ardeleană” de 16
cupe. dublul vedrei obişnuite; alte detalii la N. Stoicescu, op. cit., p. 177-180.
loan P. Maior precizează că atât plăteşte el.
175
 Milandolina-Beatrice DOBOZI

30-40 cr. (în 1865) pentru fiecare zi de coasă. Cei care participau la lucrările de
prăşit şi secerat mai primeau 3 mese/zi şi 2-3 porţii (?) de vinars, iar între Sf.
Gheorghe (23 aprilie) şi Sf. Mihai (8 noiembrie) li se dădeau, la „ojină"'1, pâine şi
câte un pocal de rachiu. loan P. Maior a avut şi lucrători care i-au arat terenul
folosind 4 boi, dându-le 2 fl. 50 cr./zi. Crăpatul l-a costat 1 fl. 20 cr./zi de lucrător
Având şi vie, a angajat şi aici oameni, cărora le-a asigurat trei mese pe zi şi 30-36
cr./zi în anul 1863 şi numai 20-24 cr./zi în anul 1865. Diferenţa dintre cei doi ani
este motivată prin grindina care a căzut în 1864, distrugând recolta multora
Aceştia au rămas fără bucate şi au fost obligaţi să-şi vândă forţa de muncă pe bani
iar numărul lor foarte mare a determinat scăderea preţului pretins de muncitori.
La 1 ianuarie 1869, „un cetaţianu interesat de şcoala romană” din Reghin
trimitea redacţiei22 o analiză la zi a situaţiei fondului şcolar aparţinând acestei unităţii
de învăţământ. Citim că, în 1854, mai mulţi români din amintita urbe au iniţial
înfiinţarea unui fond bănesc de susţinere a şcolii, organizând în acest scop colecte şi
baluri. La sfârşitul anului 1859, capitalul adunat s-a ridicat la aproximativ 3.000 fl.
v.a. Ulterior, prin schimbarea curatorului, grija pentru administrarea fondului şcolara
dispărut, „a rămas moartă”. Efectul a fost devastator, unitatea educaţională fiind
aproape „de resipire şi o parte mare din capital de perire”. Deşi a fost înfiinţată o
eforie şcolară condusă de George Bardoşiu23 şi formată din cinci membri, situaţia nu
s-a schimbat. în plus, preşedintele acestui, să-i spunem, consiliu de administraţie,
amintitul Bardoşiu a luat cu el toate documentele legate de fond, dar şi banii, în
momentul în care a fost numit asesor la Tabla Regească. Demersurile făcute de
protopopul român unit, Mihai Crişan, la ierarhia superioară de la Blaj pentia
recuperarea fondului nu au avut nici un rezultat. Astfel că cei ce vor să mai contribuie
cu sume de bani, nu mai au cui plăti. In încheiere, reghineanul anonim solicita
autorităţilor competente să găsească o soluţie pentru această neplăcută situaţie.
„Un călătoriu” scria la Gazetă despre un alt conflict cu conotaţii
interetnice, dar şi sociale24. Totul s-a petrecut în decembrie 1869, în comuna Poca
(azi Păingeni, jud. Mureş), localitate în care românii erau în minoritate. într-una
dintre duminici, tineretul român a angajat „ceteraşi” pentru a-şi ţine, „după datina
sătească”, jocul obişnuit în zilele de sărbătoare. în acelaşi timp, judele procesual
Tolvai Ferencz avea invitaţia acasă şi i-a chemat acasă la el pe lăutarii angajaţi de
tineri. Delegaţia acestora din urmă s-a prezentat la casa oficialului, încercând să-l
convingă să le lase muzicanţii, întrucât ei „pot petrece doar duminica şi în
sărbători”. însă junii trimişi au fost sechestraţi, legaţi cu lanţuri şi funii de stâlpi şi
ţinuţi până în zori acolo, bătuţi şi călcaţi în picioare. Părinţii celor maltrataţi au

■ Ojină = între orele 4-5 p.m.; cf. I. A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul explicativ ilustrai
Cartea Românească, Editura Cartea Românească S.A., 1931, p. 864.
Gazeta..., nr. 3/1869.
2,1
Pentru detalii despre neamul din care provenea, vezi pr. Dumitru Gherman, Arbnrek
genealogic al familiei Bardoşeştilor (I şi II), în „Reghinul cultural - Studii şi articole”, IV/1999, p
91-106, V/2001, p. 130-144.
Gazeta..., nr. 11/1870.
176
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

făcut reclamaţie la corniţele suprem, însă cel vinovat nu a fost sancţionat.

Corespondentul îşi încheie relatarea pe un ton amar: „va scăpa judele ca şi altă
dată când a procedat la fel”.
„De sub culmea Gurghiu” se intitulează un articol semnat de „Un părinte
alu poporului interesatu de binele lui”. Acesta se plângea împotriva sistemului
funcţionăresc din zonă. Se reclama faptul că toţi cei trimişi în teritoriu pentru a
întocmi cărţile funciare erau de naţionalitate maghiară, astfel că actele elaborate
erau tot în limba maghiară, deşi comunele erau româneşti. Efectul acestei acţiuni o
reprezenta tendinţa de „a ne maghiarisa” (sic!) prin vârârea limbii maghiare în pro­
tocoale de moşie. Contrariat de ceea ce se întâmpla în această privinţă, făcea apel la
preoţime şi intelectualitate să protesteze împotriva acestei situaţii total incorecte.
„Părintele” semnatar îşi dezvăluia, în încheiere, identitatea: Daniel Farcaşiu, cel ce
conducea Cartea Funciară în Caşva26, singurul funcţionar român din regiune.
Noi ştiri despre organizarea învăţământului românesc greco-catolic din
protopopiatul Reghinului găsim în revistă, trimise de un preot care preferă
anonimatul27. El critică faptul că senatele şcolare28 existente nu-şi fac datoria, în
special cel din Reghin. Deşi la sinodul protopopesc întrunit în iama anului 1871 s-a
ales un senat şcolar protoprezbiterial, format din persoane laice, care s-au angajat la
acţiuni de promovare a şcolilor, rezultatele au fost nule. La data relatării nici nu se
mai ştia dacă amintitul senat şcolar tractual mai exista. Se ştia însă că numărul
şcolilor scăzuse faţă de perioada neoabsolutistă. Partea finală ne dă prilejul să aflăm
cine scria la Gazetă. Este amintit preotul român unit din Gurghiu, Alecsandru
Butnariu, care a funcţionat la catedra şcolii locale timp de doi ani şi jumătate,
primind recunoaşterea activităţii sale prin „laude”, însă acest caz era unul singular,
mai precis, cum spunea corespondentul, „asta e raritate pre la noi”. încheierea
relatării se face la persoana a I-a, dovedind că însuşi faţa bisericească este automl.
El mărturisea că, din punctul lui de vedere, a făcut „destulu conscientiei mele care
me roade”, în condiţiile în care „cei mai capaci preoţi şi amploaiaţi stau cu mânele
în sânu...şî lasă ca să râdă alte naţiuni de decadenţia şcoalelor noastre”.
în numărul 96 din 1871 revine Alecsandru Butnariu, asumându-şi de data
aceasta şi statutul - preot al Gurghiului - comună cu o parohie greco-catolică
numeroasă. Articolul intitulat „De sub culmea castelului Gurghiu” are un subiect
politic: alegerile membrilor comitetului reprezentativ din cele 9 cercuri electorale
organizate la nivelul comitatului Turda29. Relatarea se rezumă la desfăşurarea

25 Ihidem, nr. 63/1871; Gurghiu = comună şi apă curgătoare în judeţul Mureş.

2(1 Caşva = sat al comunei Gurghiu, jud. Mureş.
27 Gazeta..., nr, 71/1871.
28 în sistemul educaţional confesional greco-catolic, senatul şcolar avea atribuţii pe linia
organizării şi îndrumării şcolii confesionale, inclusiv alegea învăţătorul şi avea în componenţă
aceiaşi membri care alcătuiau şi curatoratul bisericesc; se mai numea şi „scaun şcolar”; cf. dr.
Onisifor Ghibu, Viaţa şi organizaţia bisericească şi şcolară în Transilvania şi Ungaria, Institutul
de Arte Grafice ..Nicolae Stroilă”, Bucureşti, 1915, p. 63.
Gazeta..., nr. 96/1871.
177
Milandolina-Beatrice DOBOZI

procesului electoral din cercul Gurghiu, în care trebuia să se aleagă 15 membri. în

ziua de 9 decembrie a avut loc la Gurghiu o conferinţă a românilor, participând
preoţi, docenţi şi notari. Aceştia au fost informaţi despre planul „nemeşilor”
(nobili maghiari - n.n.) de a câştiga alegerile şi s-au stabilit candidaţii români. Din
păcate, numele lor nu sunt dezvăluite de clericul gurghian. Dintre cei 597 cu drepl
de vot (români şi unguri), au votat numai 384, bucuria fiind mare pentru
comunitatea românească, deoarece candidaţii săi au câştigat cu majoritatea
absolută a voturilor. I se recunosc meritele lui Petru Pop, membru al comisiei
verificatoare, care a semnalat unele nereguli şi şi-a atras admonestări publice din
partea şefului său, fiind ameninţat cu ancheta disciplinară. Dar aflăm şi de un
incident surprinzător şi neplăcut pentru românii din regiune: cantorul român din
Beica Română (azi Beica de Sus - judeţul Mureş), „nobilu de celi ruginiţi, fârtalu
bunu ungurilor” a strigat în cârciumă: „Acum ne mâncă popii românesci - noi
suntem nemeşi - ce treabă au eli cu alegerile; să trăiască fraţii maghiari”. în plus a
distribuit „siedule maghiare” (fluturaşi electorali?), fiind plătit cu vin şi vinars.
Problema şcolilor rurale greco-catolice din protopopiatul Reghinului revine în
periodicul bariţian, în 1872, într-o detaliată prezentare anonimă redactată de „Mai
mulţi”30. Reproducem integral începutul acestui articol: „Spiritul seclului modemu ne
eschiamă cu un tonu potente (puternic - n.n.):«Lumina şi scientia înainte de toate»”,
Se face un elogiu personalităţii reghinene loan P. Maior, considerat „regeneratorul
românismului”, ale cărui fapte sunt apreciate ca un sacrificiu pe altarul „naţiunei, a
besericeloru şi şcoaleloru”. în continuare, sunt enumerate contribuţiile acestuia la
progresul învăţământului românesc din zonă. Astfel, loan P. Maior a construit şcoala
şi Biserica din Abafaia (azi Apalina, cartier al municipiului Reghin - n.n.) din banii
săi şi a întemeiat o fundaţie şcolară de 200 fl. Tot aici a reuşit să convingă familia
nobilă Bomemisza să doneze terenul necesar şcolii şi întreţinerii învăţătorului. La fel
a procedat şi în localitatea Logic , obţinând de la aceiaşi nobili teren pentru şcoală şi
Biserică în centrul comunei, şi o altă bucată de pământ pentru docenţele ce preda
copiilor. Şi Biserica din acelaşi sat a fost ridicată cu sprijinul financiar al aceluiaşi
binefăcător. Tot Maior a cumpărat terenul şi pădurea pe seama şcolii din Ujfaleu,!
Şcoala din Breţcu33 a primit o suprafaţă de teren cumpărată de acelaşi suflet generos
în Chiheru de Jos a donat locul necesar pentru Biserică şi şcoală în centrul satului, a
cumpărat lemnul necesar pentru edificiul destinat educării tinerei generaţii, a dat chiar
şi bani în acelaşi scop, dar şi un teren aducător de venituri pe seama şcolii de acolo. îii
calitate de curator al şcolii româneşti din Reghin, între 1854-1859, a reuşit să
organizeze colecte pentru această unitate de învăţământ, strângându-se un capital de
30
Gazeta..., nr. 22/1872; sub titlul „Din protopopiatul Reghinul săsesc”
31 Comună în judeţul Mureş, arondată protopopiatului greco-catolic Fărăgău; ci'. Şematismâi
Veneratului Cleru alu Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice a Alba-Juliei şi Fâgăraşiiiliii
pre anulu 1871, Blasiu, p. 235.
32 Ujfaleu = Lunca, jud. Mureş; parohie în protopopiatul român unit Fărăgău; cf. Ibidem, p. 23S,
33 Breţcu = Breaza, jud. Mureş; parohie aparţinând protopopiatului greco-catolic Reghin; cf.
Ibidem, p. 213.
178
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

3.000 fl. In acelaşi fond a donat peste 500 fl. obţinuţi din vinderea unor imobile
proprii. Dar spiritul caritabil a lui loan P. Maior a depăşit „frontierele” reghinene: a
dotat şcoala română unită din opidul Ilyefalva34 (Trei Scaune) cu o grădină; a sprijinit
mutarea casei parohiale din Sălajul de Sus, comitatul Solnoc, în centml aşezării,
asigurând materialele de construcţie necesare. Apropiat fiind de clerul de mir al
locurilor sale natale, a donat întreaga sa bibliotecă de 200 de volume preoţilor din
protopopiatul Reghin. Se susţine faptul că „multu se putea face în interesul
prosperărei şi înaintărei comune”, însă stagnarea s-a produs din cauză că
„reulu...prinsese rădăcini tari în centm acestui tractu protopopescu”. Şi în continuare
se dau explicaţii: era aşteptată sentinţa în cauza procesuală dintre loan P. Maior şi
protopopul greco-catolic Mihail Crişan legată de faptul că primul nu a încredinţat
donaţiile sale conducătorului tractual, iar biblioteca a dus-o la Gurghiu şi nu a lăsat-o
în Reghin35. în încheiere, găsim o vimlentă critică la adresa protoprezbiterului român
unit al Reghinului care a manifestat dezinteres faţă de progresul „besericelor şi
şcoaleloru”, toate acţiunile acestuia fiind legate exclusiv de interesul personal „spre a-
şi îndestuli mârsiavulu egoismu”.
La sfârşitul anului 1872 acelaşi loan P. Maior va da o replică în apărarea
preotului loan Hossu36 din Milaşul Mare37, administrator al protopopiatului Reghin,
acuzat într-un număr anterior al revistei, de intenţia de a obţine definitiv conducerea
acestui tract. în acea perioadă, protoprezbiterul de drept, Mihail Crişan, era suspendat
(vom reveni asupra acestei suspendări)38. Contestând veridicitatea acuzaţiilor. Maior
susţine că semnatarul „G.V.” nu este altcineva decât Grigoriu Vitez din Teaca şi
informează cititorul că meritele administratorului protopopesc sunt incontestabile: a
organizat sinoadele şi comitetele parohiale în comunităţile din protopopiat, dar şi
senatul şcolar tractual; a inspectat Jurisdicţia protoprezbiterială, verificând averile şi
veniturile bisericilor şi şcolilor; a luat măsuri pentm o administrare corectă a
finanţelor şi bunurilor aparţinând parohiilor; în sfârşit, a militat pentm înfiinţarea

Ilyefalva = Ilieni, jud. Covasna.

în 1877, Gazeta..., nr. 25/1877 - Supliment este dat publicităţii testamentul lui loan P. Maior
în care, se prevedea, printre altele, constituirea un fond de 500 fl. pentru parohul român unit de
Reghin, cu precizarea că protopopul Mihail Crişan şi fiul acestuia, George, erau excluşi de la
dotaţie; această excludere era motivată de acţiunile lui Crişan senior care au dus la „devastarea
bunurilor besericesci şi scolarie, la abusurile cu puterea oficiului şi demoralisarea poporului”, ca şi
de proeesul deschis de testator contra protoprezbiterului cu 12 ani în urmă, sentinţa fiind de fapt
„una satira a legiloru penale besericesci”; A.N. Cluj, fond Capitlul Mitropolitan Blaj, nr. 78, f. 3-4.
16 loan Hossu se nă.scuse în 1823, fusese hirotonit în 1846 şi a păstorit în Milaşul Mare între 1846
şi 1880, când a fost numit protopop al districtului Cojocnei; cf Şematismulu Veneratului Cleru alu
Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice a Alba-Juliei şi Făgăraşiului pre anulu 1871, Blasiu, p.
235, Şematismulu Veneratului Cler al Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice de Alba lulia şi
Făgăraş pre Anul Domnului 1900, p. 324; „G.V.” îi reproşase preotului că îşi calcula diurna ca
pentru un „Reverendissim”şi se deplasa numai însoţit de un honved (Gazeta..., nr. 81/1872)
17 Milaşul Mare - azi Milaş, jud. Mureş; la 1900 aparţinea protopopiatului Fărăgăului; cf
Şemalism 1900, p. 324
Gazeta..., nr. 96/1872.
179
Milandolina-Beatrice DOBOZI

fondurilor şcolare locale. Faptul că venea de la 5-6 mile distanţă, că avea cancelaria în
hotelul din Reghin şi se deplasa cu trăsura, îi provoca reale pierderi economice,
diurnele calculate nefiind atât de mari pe cât se pretindea. Necesitatea mai multor
membri ai clerului asemenea administratorului Hossu era de netăgăduit.
Şcoala greco-catolică din Reghin a beneficiat de o donaţie în valoare de 50
fl. de la br. Kemeny Gydrgy, corniţele suprem, participant la sesiunea extraordinară
a comitetului comitatens de sus al comitatului Turda, desfăşurată în 1872.
Corespondentul reghinean, loan P. Maior, anunţă că el a luat banii, întrucât în
Reghin nu s-a constituit senat şcolar greco-catolic. Suma donată a fost depusă la
casa de păstrare, pentru că Biserica are un curator incompetent şi „neaptu” .
Despre o altă şcoală, cea românească din Hodac40, scrie Alexandru Târnâ-
veanu, paroh greco-catolic şi notar al senatului şcolar eparhial (protoprezbiterial -
n.n.) Reghin4*. în şedinţa acestui for din 21 octombrie 1872 s-a discutat despre
unitatea de învăţământ respectivă şi s-a aflat de la parohul local faptul că edificiul
şcolar a fost ridicat cu banii unui localnic, George Harşianu, proprietar greco
catolic. Moştenitorii acestuia42 erau proprietarii de drept ai clădirii, folosită în
comun de românii greco-catolici şi ortodocşi. însă ei au renunţat la proprietate în
favoarea şcolii greco-catolice din sat43.
In încheiere, abătându-ne de la principiul cronologic anunţat la începui,
propunem o sinteză a tuturor informaţiilor apărute în Gazetă legate de „cazul"
protopopului greco-catolic al Reghinului, Mihail Crişan. Personalitatea acestuia a
fost apreciată, pe drept cuvânt, ca una „controversată”44 atât în rândul preoţimii, câi
şi în rândul laicilor, el provocând aprige dispute ce s-au reflectat şi în periodicul
nostru. Primele contradicţii au apărut în timpul alegerilor pentm dieta din 1863
Dintr-o relatare anonimă privind pregătirile pentm dietă la Reghinul Săsesc, aflăm
că protopopul Mihail Crişan nu recunoştea deciziile conferinţei de la Turda şi că în
faţa preoţimii tractuale a declarat că se considera îndreptăţit a-şi face „partidă” în
vederea alegerilor. Cleml aflat de faţă a reacţionat diferit; o parte au plecat, aliă
parte au devenit „instmmente ca misionari ai dezbinării”, adică susţinători ai lui
Crişan. De faţă fiind şi administratoml protoprezbiterial ortodox, losif Brancovan,
atitudinea acestuia era apreciată ca una corectă, corespondentul exprimându-şi
speranţa că va câştiga „cel dorit”.45 La scurt timp, clarificări referitoare la aceste
acuzaţii au venit chiar din partea protoprezbitemlui greco-catolic. El scria redacţiei
că, deşi a acţionat în direcţia atragerii voturilor pentm candidatul cercului Gurghiu,
deputatul loan Raţiu, care a şi câştigat, el, protopopul reghinean, a fost exclus de ţ)c
lista de candidaturi în cadml adunării inteligenţei româneşti, ţinută la Turda în 20

Gazeta..., nr. 32/1872; corespondenţă din Reghin, la 26 aprilie.

Hodac = comună, judeţul Mureş.
41
Gazeta..., nr. 83/1872.
42 Vasile Harşianu, avocat în Abrud, şi fraţii săi, Mihail şi Simeon din Hodac.
43 Ca urmare, şcoala era patronată de Biserica greco-catolică locală.
4-1
Reghinul cultural - studii şi articole, 11/1990, p. 130.
4.‘i
Gazeta..., nr. 45/1863.
180
 Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei" (1862-1872)

mai. Cel acuzat de lipsă de loialitate faţă de ai săi, nega că ar fi făcut propagandă
electorală în favoarea unui candidat maghiar pentru cercul Gurghiu, în condiţiile în
care el a fost desemnat drept candidat într-un alt cerc - Vajda Szent Ivâny
(Voivodeni, jud. Mureş)46. în cursul anului 1866, replicile şi contrareplicile în
aceeaşi cauză au continuat să apară. într-un articol despre alegerile dietale
desfăşurate în Turda, se aduc acuzaţii foarte grave aceluiaşi protoprezbiter47. Un
citat este edificator, de aceea îl vom reproduce în întregime; „Scandalu şi ruşinea
ruşinei a fost însă protopopul Crisianu din Regin (sic!)... [acesta] nu s-a ruşinat a
seduce vreo 400 români, mai mulţi nobili, prin corupţiuni, ponând (sic!) pe fiiulu
său în frunte-le de votară pentru Tisza şi Huszâr...”. Cei aduşi ar fi fost închişi într-
0 curte şi ar fi primit vinars „să-şi vândă sufletul şi naţiunea”. Conducătorul de tract
greco-catolic şi-ar fi exprimat clar susţinerea pentru candidaţii maghiari, afirmând
că ....ungurii sunt tari, ei sunt domnii tierei...ei trebuie să ne reprezenteze”.
Atitudinea lui Crişan a revoltat cu atât mai mult, cu cât era vorba de un preot, de
aceea încheierea corespondenţei este dură la adresa lui: „Ducă-se, facă-se calvin,
turc, ce se va face, dar onoarea naţiunei române să nu o mai compromită”. Replica
lui Crişan nu a întârziat. La 15 martie protoprezbiterul trimitea o epistolă în care
nega aducerea la Turda a românilor pe care i-ar fi convins să-l voteze pe candidatul
maghiar, br. Kemeny, dându-le de băut. Susţine că nu s-a deplasat deloc la Turda şi
că „eu mi-am iubit şi-mi iubesc naţiunea”. Articolul incriminator la adresa lui este
„o .scornitură”, el nu recunoaşte: „nu am sedus, nice condusu, cu atâta mai pucinu
coruptu poporulu spre a vota pentru străini”.48 O ultimă referire la „cazul Crişan” şi
alegerile dietale apare într-un alt număr din acelaşi an.49 Se porneşte de la ideea că
pentru mulţi epitetul de „Iuda” dat protopopului reghinean de corespondentul din
Turda a fost prea dur. Dar respectivii au fost cei care nu l-au cunoscut pe
„împricinat” sau nu au citit declaraţia aceluiaşi, „infamatoria asupra naţiunei
române”, publicată în „Kblbsvâri Kozloni” (Vestitorul de Cluj). Din această cauză a
meritat pe deplin această apreciere negativă, întrucât protoprezbiterul „abuseasă cu
pusetiunea sa”. Mai ales că Mihail Crişan a fost stăpânit de „interesul material” atât
de puternic încât nu i-a fost ruşine să-i susţină pe maghiari împotriva propriei
naţiuni, dorind să-şi câştige „laura de martiru alu causei derepte înaintea
maghiarilor”. în 1872 „Un economu G.V.” scria despre existenţa unei stări de
„tristeţe şi debusolare în comunele tractului” din cauza unui proces deschis
împotriva protopopului Crişan în urmă cu trei ani50. Se relatează că încă din anii
1863/64 o comisie de anchetă, formată din doi canonici, a întreprins investigaţii
legate de acest lider local al greco-catolicilor din zona Reghinului, dar decizia
finală, luată mult mai târziu, a nemulţumit părţile implicate, dar şi poporul care nu

’ Ihidem, nr. 48/1863.

1 Ihidem, nr. 15/1866.
! Ihidem, nr. 30/1866.
1 Ihidem, nr. 35/1866.
1 Ihidem, nr. 81/1872.
181
 Milandolina-Beatrice DOBOZI

cunoştea sentinţa. Nici abuzurile de care era acuzat protopopul Crişan, suspendai
pentru un timp determinat „de la oficiu şi beneficiu”5 , nu au fost aduse la
cunoştinţa publică. Din cauza nemulţumirii generale din tractul reghinean, anonimul
semnatar al corespondenţei cere imperativ să se facă publică integral sentinţa dată în
amintitul proces pentru ca situaţia să se clarifice. în aceeaşi cauză, se va implica din
nou loan P. Maior, aflat în conflict deschis cu protopopul reghinean, de mai mull
timp. „Starea deplorabilă în care se află besericile şi respectiv preoţimea şi şcoalele
din tract” este pusă pe seama debusolării inteligenţei locale, nemulţumită dc
suspendarea protopopului Crişan doar pentru un an. Numindu-1 „Herostate
modem”. Maior susţine că fondurile şcolare au fost administrate greşit, astfel că în
tractul reghinean existau numai „umbre de şcoli... confesionale”. Chiar dacă
situaţia va fi remediată, revenirea în fruntea protoprezbiteriatului a celui suspendai
va fi un dezastru, pentru că acesta „ca un Crisiu înfuriat” va nimici tot. In consecinţă
se face apel la Consistoriu ca acesta să ia măsurile corespunzătoare, altfel
intelectualii din zonă vor găsi „calea...să salvămu causa cea sântă a besericei,
preotimei şi şcoalei” şi nu vor putea fi siliţi să rămână sub conducerea aceluiaşi
protopop atât de repudiat ".
Acestea au fost ştirile reghinene apărute în Gazeta Transilvaniei pe
parcursul deceniului menţionat la început. Ele pot contribui la completarea unor
informaţii documentare parţiale, la mai buna cunoaştere a realităţilor sociale,
ecleziastice etc. din regiunea Mureşului Superior. De aceea vom continua să
strângem informaţiile de presă referitoare la aceeaşi zonă şi le vom da publicităţii
cu alt prilej.

Dr. Milandolina-Beatrice DOBOZI

51 Suspendarea a durat numai un an, revenind în fruntea tractului până la decesul său, din
februarie 1884.
Gazeta..., nr. 96/1872.
182
 Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvnia

dintre anii 1880-1908 şi învăţămintele lor
Proiectul contelui Bethlen Istvan

Dr. loan RANGA

în primăvara timpurie a anului 1992, se stingea la Cluj, la o vârstă

matusalemică nonagenară academicianul de pia memoria, David Prodan,
profesorul erudit al multora dintre noi, autor a nenumărate studii de istorie a
Transilvaniei, între care şi o carte scrisă în 1944, intitulată Teoria imigraţiei
românilor din Principatele Române în Transilvania, în veacul al XVIII-lea,
studiu de inegalabilă critică ştiinţifică a teoriei nocive vehiculată şi azi, potrivit
căreia românii din Transilvania constituie rezultatul unui îndelungat proces de
infiltrare „sic” a lor aici, fie de la sudul Dunării (după unii) /în secolul al XlII-lea/
fie din Principatele dunărene (după alţii, în secolul al XVIII-lea).
în totală contradicţie cu susţinerile apologeţilor teoriei imigraţiei românilor
din Transilvania, parcă /spre/ a le infirma în deplinătatea întregului eşafodaj (trist)
argumentaţional, este faptul că întreaga istorie a acestui voievodat devenit, după
bătălia de la Mohacs (1526), Principat zis Autonom, apoi Mare Principat, este o
istorie de măiestrită cucerire şi apoi de colonizare cu etnici unguri, de secui, saşi,
ş.a., afirmaţia fiind susţinută mai recent, de excelentul cunoscător al realităţilor
medievale transilvănene, care nu poate fi acuzat de părtinire intenţională pro
românească, dr. Binder Pâl în lucrarea sa Kozos Multunk (Trecutul nostru comun -
Ed. Kriterion Buc. 1982, p. 19-32). Că de fapt nu românii au imigrat în repetate
rânduri şi cu cele mai diferite ocazii în Transilvania, ci etnicii unguri din Ungaria de
Jos au fost colonizaţi în zonele compact româneşti, din necesităţi strategice şi
politice, ne-o demonstrează o întreagă literatură ungurească din care redăm aici
câteva menţiuni mai semnificative.
Miko Imre personaj de prim rang în peisajul politic transilvănean pre şi
post paşoptist, fost tezaurar apoi preşedinte al Gubemiului în timpul revoluţiei şi
după abolirea absolutismului, după desfiinţarea iobăgiei şi aşa zisa împroprietărire
din anul 1854, văzând setea românilor de pământ şi ardoarea cu care ei îl
cumpărau când reuşeau datorită unei aprige concurenţe, de la nobilimea
falimentară ungurească, nota în memoriile sale: ,Jntre alte nenorociri, cu cea mai
îndurerată inimă privesc la tot mai intensa înstrăinare de fiecare zi a
proprietăţilor ungureşti”. încă din 1861 acelaşi Miko (de altfel intelectual de
marcă) aprecia că scăderea pământului din proprietatea agrară ungurească cu
timpul va determina „...o mare lichidare statistico-politică,> în acelaşi timp,
acapararea pământului din mâini străine, prin cumpărare, (ceea ce nu era posibil
183
loan RANGA

pentru foştii iobagi înainte de 1854) se constituise şi pentru români într-o strategie
vitală. George Bariţiu scria: „...Da, este un război economic care trebuie
continuat exclusiv cu puterile noastre în tot cuprinsul ţării dacă vrem să
existăm mai departe, dacă vrem ca într-adevăr să avem o tară”.
Acest război nu privea prin urmare doar pe indivizi, ci constituia o
adevărată strategie naţională a supravieţuirii pentru ambele părţi aflate în
concurenţă, fiindcă referindu-se la ea, acelaşi Miko recomanda ca pe o datorie
patriotică, buna chivemisire şi menţinere a pământului (în mâini ungureşti - desigur
- compl. ns. I.R.) continuând: „Când văd înstrăinându-se câte o proprietate -
două, parcă văd ciuntindu-se câte o bucată din coroana pământurilor patriei
ungare”.
Moment de evaluare a forţelor care se confruntă în lupta pentru pământ,
căci dictonul „al cui e pământul, a aceluia e ţara” nu este câtuşi de puţin româ­
nesc, ci, neîndoielnic, unguresc, şi constatându-se o posibilă victorie a românilor în
această luptă, s-a născut ideea reluării colonizărilor cu etnici unguri sau secui, a
zonelor agricole compact româneşti cum e Câmpia Transilvaniei şi acum.
„Politica de colonizare şi cea industrială - scrie Beksics Gusztav un
remarcabil publicist de altfel ideolog promotor al colonizărilor - are ca scop
întărirea şi expansiunea ungurilor, ne poate ajuta să ajungem în mijlocul
naţionalităţilor. Politica de colonizare poate să dea pe mâna ungurimii toate
văile, râurile din Ardeal şi astfel poate să izoleze complexele valahe de cele
săseşti. (...) In acelaşi timp cultura maghiară va ajuta şi ea la lărgirea bazei
naţionale. Va contopi dintâi toată populaţia nemaghiară a oraşelor. Apoi
ajutată de propagaţia de rasă, va pătrunde pas cu pas tot mai tare prin toate
ţinuturile. Exceptând pe saşi, pot fi contopiţi în neamul nostru aproape top
germanii (din Ungaria), o parte a slovacilor şi chiar dintre valahi o parte destul
de însemnată: acolo unde-s înconjuraţi de unguri în majoritate covârşitoare.
(Vezi condiţia românilor din răsăritul Transilvaniei - n.n. I.R.) Iar prin contopire
nu înţeleg numai a-i învăţa să vorbească ungureşte.
Am spus de multe ori că învăţarea limbii maghiare, deşi este neapărat
necesară, încă nu înseamnă contopirea în neamul unguresc. Contopirea este
când germanul, slovacul, românul, sârbul etc., şi-au pierdut conştiinp
naţională şi şi-au însuşit-o pe cea maghiară” (în ciuda uzanţei am dat întregul
citat al lui Beksics care are - deşi încapsulată - compl. ns. - I.R. - valoare de
program naţional în domeniu). O întreagă literatură şi publicistică au determinai
autoritatea de stat ungară să adopte în anul 1894 „Legea de colonizare nr. V” pe
baza căreia în conformitate cu un plan bine stabilit de specialişti, se prevedea
realizarea unui culoar de aşezări ungureşti întărite care să lege secuimea, pe cursul
Mureşului între Târgu Mureş până la Luduş, de aici până la Sărmaş peste Câmpie
şi de aici până la Cluj, de unde joncţiunea cu Bihorul şi cu Ungaria nu era greu de
realizat. (Traseul teoretic al unei variante pregătite pentru posibile tratative
rezultante ale propagandei şi ea preconizată a-şi produce astfel efectul-vezi linia

184
 Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

din 1940). în baza Legii V/1894 s-au întărit prin colonizare cu etnici unguri din
Ungaria propriu-zisă (din Comitatul Veszprem) Luduşul, Sărmaşul, Nimigea
Ungurească, Vita, Cara şi Tritiu de Sus.(Vezi infra)
*
Şi astfel, în timp ce opinia publică din Ungaria, lua cunoştinţă prin
intermediul presei despre quasi falimentul politicii de colonizare care „cum se va
vedea” n-a reuşit, cu tot ajutorul material şi financiar acordat de stat. In aceste
condiţii, în extremitatea nord vestică a Câmpiei Transilvaniei, la Gherla, în 6
august 1907 avea loc adunarea generală a Uniunii asociaţilor secuieşti «De ce o fi
fost ea localizată în afara şi departe de limita teritorială clasică a secuimii?» la
care conferenţiarul principal a fost parlamentarul apologet al colonizărilor etnice,
contele Bethlen Istvăn, viitor ministru şi prim ministru şi mare factor de influenţă
antitriareonistă în Apus.
Născut la Gorneşti în apropiere de Târgu Mureş în anul 1874 şi descinzând
din stirpea princiară a lui Bethlen Găbor de bun renume de altfel şi printre români,
se înrudea după mamă cu celebra familie a Telechieştilor. Absolvind Institutul
terezian din Viena, audiază apoi cursuri de drept la Budapesta şi-şi încheie
specializarea cu licenţa la Academia Ungară de Agricultură. „Exact pregătirea de
dorit şi azi a primilor miniştri din estul Transilvaniei”. Exact ce se putea cere
pentru a-şi putea introspecta, cu competenţă, viitorul naţiunii din care făcea parte.
Din 1901 este succesiv, mai multe legislaţii, deputat al circumscripţiei electorale a
Câmpiei Transilvaniei, unde deţinea prin moştenire imense proprietăţi în zeci,
poate chiar sute de sate, de unde marea sa predilecţie pentru problemele socio-
politice şi agrare ale acestei zone aproape compact româneşti atunci ca şi azi.
în calitate de parlamentar Bethlen Istvăn face la Gherla o amplă expunere
despre rolul ungurimii pe Câmpia Ardeleană, expozeu în care propune o nouă
strategie a colonizărilor devenite deja strategice «vezi supra», colonizări realizate
de data aceasta nu cu unguri din Ungaria, ci cu secui săraci din scaunele secuieşti
ale arcului carpatic mai adaptabili şi mai harnici decât ungurii colonizaţi anterior,
unguri din care jumătate s-au înapoiat în ţinuturile de obârşie. Exeget versat al
politicii agrare şi implicit naţionale ungureşti din Transilvania, Bethlen constată şi
nu ezită s-o proclame deschis, că schimbările intervenite în proprietatea agrară cu
implicaţiile lor politico-naţionale impun o nouă strategie, fiindcă orice delăsare în
acest domeniu în câteva decenii de pace ar determina pe unguri să piardă efectiv
Transilvania, impunându-se astfel o nouă ocupaţie a ei, tot de către ei (egy uj
honfoglalăs - subl. ns. I.R.).
*
Cu referire la cumpărarea pământului de către români, conferenţiarul de la
Gherla afirma: „E de presupus oare că această ţară şi-ar putea păstra, chiar şi
numai un minut caracterul său naţional /unguresc/ căruia îi e inima de unde
inundă sângele său vivace - când el /pământul/ se află în mâini străine?”.
Apreciind drept dezavantajoasă rasei sale densitatea scăzută şi lipsa de masivitate

185
loan RANCA

a ungurilor în Transilvania, Bethlen afirmă: „...Nici în Ardeal răspândirea

ungurimii nu este corespunzătoare”. Apoi face, fără premeditare, constatarea nu
lipsită de temei şi perfect justă - axiomă - greu de întâlnit în textele clasice
ungureşti, - dar plină de adevăr (compl. ns. I.R.), potrivit căreia, între
Transilvania şi Ungaria nu poate exista nicio unitate organică. „Depărtarea
Ardealului de întinsul Aljold maghiar, «Ungaria de la sud de Dunăre» aceste
obstacole naturale care-i marchează depărtarea şi izolarea /apoi/ tradiţiile
istorice diferite, «afirmaţie de excelent cunoscător!» convieţuirea şi prezenţa
«aici» ameninţătoare a celei de a treia naţiune, compactă şi numeric superioară
- cea română - determină indiscutabil /imperativul/ ca în această parte de ţară,
cu trecutul ei istoric diferit de cel din ţara mamă (anya orszâg) Ungaria,
ungurimea va trebui să ocupe locul dominant, mesaj aflat în aplicare şi azi.
Acelaşi Bethlen exprimă la modul imperativ, gândul, de altfel deloc
singular, că ofensiva maghiarizării şi implicit a colonizării „...este datoria
generaţiei noastre şi chiar datoria ei supremă, căci generaţiile viitoare nu vor
mai fi în stare s-o facă. Noi suntem ultimii, absolut ultimii, care mai putem
împlini această datorie şi dacă n-o facem vom pierde lupta pe viaţă şi moarte
care a început între români şi noi” (pardon, ei fiind cei cărora le-a fost răpită
Patria, ordinea este exact inversă! - n.n. I.R.)
*
în acelaşi scop al urgentării măsurilor de maghiarizare, în numai 2-3 ani
politologul Tokaji Lăszlo editează două studii scrise cu acribie şi seriozitate, având
însă titluri profetice; Elado orszâg (Ţară de vânzare) în care schiţează necesitatea
unei mult mai bine organizate şi susţinute financiar, campanii de colonizare a Tran
silvaniei cu etnici unguri, desfăşurare pe care o redă în cea de a doua carte, la fel de
sugestiv intitulată: „Uj Honfoglalăs” (o nouă ocupare de ţară) „a Ardealului”.
în acelaşi timp, politologul Bizony Lăszlo publică într-o ediţie proprie
dedicând-o contelui Tisza Istvăn ministrul preşedinte, o lucrare intitulată (Cum să
salvăm Ardealul) susţinând iniţierea unei campanii de înlăturare a românilor din
economie şi finanţe spre a salva Ardealul pentru statul ungar.
*
Izbucnirea, un an mai târziu, a Primului Război Mondial a barat calea unor
atare măsuri discriminatorii, rasiale, exclusiviste şi rapace, finalul cu toiul
neaşteptat al marii conflagraţii deschizând popoarelor posibilitatea de a se
constitui în state naţionale proprii.
Dar, cum nu pentru toţi „Historia est magistru vitae”, himera hungarismului
care părea înmormântată la Trianonul Mic, apare imediat după încheierea
Conferinţei de Pace de la Paris sub formă de stafie, incitând din nou spiritele, cu
daune morale incalculabile pentru toţi. Aşa s-a putut ajunge la Dictatul de la Viena
şi la o nouă Conferinţă de Pace după Cel de al Doilea Război Mondial. Şi, după
orice judecată sănătoasă, nu e de crezut că în cele două conferinţe de pace la

186
 Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

distanţă de două decenii una de cealaltă, toţi membrii componenţi care au

reconfirmat că Ardealul e pământ românesc, vor fi fost demenţi!
Post scriptumul: este suma părerilor tuturor ce s-au exprimat din proprie
iniţiativă despre eveniment.

Dr. loan RANCA

187
 în jurul redacţiei „Luceafărul”...

In jurul redacţiei „Luceafărul”, activitate oglindită

în corespondenţă
Oana Lucia DIMITRIU

întemeietorii revistei Luceafărul erau tineri, veniţi din satele bănăţene şi

ardelene la Universitatea din Budapesta. Dintre fondatori îi amintim pe Aurel P.
Bănuţ , Alexandru Ciura", Octavian Goga'. In articolul „în loc de program”,
semnat de Al. Ciura în primul număr, publicaţia îşi propune să fie o revistă literară
a tinerimii academice şi să promoveze cultura naţională, pentru ca mai târziu să se
rezume la a fi o revistă a tinerimii în general. Curând Luceafărul a devenit un
steag de luptă naţională. Rând pe rând s-au grupat în jurul revistei toţi intelectualii
din Ardeal, înzestraţi cu darul scrisului dintre care amintim pe Sextil Puşcariu4,
Ion Agârbiceanu5 şi Ion Lupaş6.
Aurel P. Bănuţ mărturisea în articolul Cum a apărut Luceafărul publicat în
ziarul Patria din Cluj din 20 iunie 1934: Nevrednicul mai Jos iscălit sunt în primul
rând vinovat de apariţia şi existenţa de la 1 iulie 1902 până la 1 aprilie 1903 a
Luceafărului. Iar de la această dată încolo şi până la sfârşitul vieţii acestuia
vinovat este O. C. Tăslăuanu, el fiind cvasi-tatăl adoptiv al copilului meu încă
crud şi plăpând, pe care înţelegerea practică şi îngrijirea migăloasă de fiecare zi
(I acestui treaz şi necontenit muncitor a reuşit să-l înzdrăvenească, să-l crească
mare şi să-l ducă din izbândă în izbândă...
Viaţa unei reviste cum a fost Luceafărul e un război neîntrerupt, în care
poticnelile sunt fireşti, dar pentru istorie energia sufletească şi biruinţa sunt
hotărâtoare şi Luceafărul a biruit, deoarece idealul pentru care a luptat a fost
înfăptuit7. Revista militând pentru cultura naţională şi unitatea politică a românilor
din Transilvania, apare bilunar la Budapesta (1 iul. 1902 - 1 oct. 1906), la Sibiu
(15 oct. 1906 - 3 dec. 1911), săptămânal 1 ian. - 15 nov. 1912 şi din nou bilunar

Aurel P. Bănuţ, avocat şi scriitor (1881 -?).

"Alexandru Ciura, preot, profesor şi scriitor (1876-19.36).
’ Octavian Goga, poet şi om politic (1881 -1938).
4 SexiiI Puşcariu, filolog, lingvist, memorialist, membru al Academiei Române (1877-1948).
' Ion Agârbiceanu, prozator (1882-1963).
11 Ion Lupaş, istoric (1880-1965).
1 Octavian C. Tăslăuanu, Amintiri de la „Luceafărul", Tipografia „Bucovina” I. E. Torouţiu,
Bucureşti, 1936, p. 11-12.
189
 Oana Lucia DIMITRIU

16 nov. 1912 - 15 aug. 1914; lunar la Bucureşti 1 ian. 1919 - aug./sept. 1920, şi la
Sibiu ian. 1934-sept. 1939)8.
Octavian-Codru Tăslăuanu9, după terminarea facultăţii de Litere şi Filosofic
a Universităţii din Bucureşti, acceptă în anul 1902, postul de secretar al
Consulatului Român din Budapesta, unde ia contact cu conducerea revistei
Luceafărul. Din acest moment biografia sa se suprapune cu cea a revistei. In calitate
de conducător al revistei, ca proprietar şi editor, asigură sporirea colaboratorilor
prodigioşi de pe ambii versanţi ai Carpaţilor10.
Redacţia revistei Luceafărul se afla în locuinţa sa din strada Zoldfa în
Budapesta, iar după mutarea sediului în Sibiu se va face tot în locuinţa sa".
Am ales câteva scrisori inedite care prezintă activitatea din cadrul redacţiei.
într-o scrisoare adresată lui Gh. Bogdan-Duică1-, Tăslăoanu îl roagă să îşi
scrie amintirile despre Coşbuc13 pentru că pregătea un număr închinat poetului.
Mai târziu. Oct. Tăslăuanu îşi aminteşte despre G. Bodan-Duică: cu spiritul său
ascuţit de iscoditor neastâmpărat al trecutului revărsa comori de informaţii iu
coloanele revistei.
Deosebită pentru activitatea revistei, văzută ca centru de răspândire a
informaţiei româneşti, mi se pare şi scrisoarea lui I. Şchiopul14, redactor responsabil
al revistei, începând cu anul 1905. în scrisoarea prezentată, anunţă editarea a 100(1
de exemplare din poeziile lui Goga şi expedierea lor către Darie Chendi. Editarea
volumului de Poezii, în anul 1905, la Budapesta, în cadrul Institutului Tipografic şi
de Editură Luceafărul, marchează debutul literar al Octavian Goga, fiind
determinantă pentru creaţia viitoare a poetului.
Totodată îl roagă să-i expedieze exemplare ale revistei Minerva care suni
foarte căutate de studenţii români aflaţi la Budapesta. Şchiopul era un om rar.
fiindcă ştia de toate, era învăţat cu necazurile şi în cele mai grele încurcături
trântea o glumă şi ne făcea să râdem. Nu era un domeniu în care Şchiopul să mifi
fost acasă sau să nu aibă o vagă idee. Poseda cele mai variate cunoştinţe, ştia
mai multe limbi străine şi era înzestrat cu o putere de muncă fără pereche. Nu st
dădea înlături de la orice însărcinare, oricât de ingrată ar fi fost, astfel 11
caracterizează pe colegul său de şcoală. Oct. C. Tăslăunau15.

8 I. Hangiu, Dicţionarul Presei Literare Româneşti 1790-1990, ediţia a Il-a, Editura Fundaţie:
Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 267-269.
9 Octavian-Codru Tăslăuanu, publicist, memorialist (1876-1942).
10 Dicţionarul General al Literaturii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001
voi. 6, p. 644-645.
11 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 33, 91.
12 Gheorghe Bogdan-Duică, istoriograf, membru al Academiei Române (1865-1934).
11 George Coşbuc, poet, traducător român din Transilvania, membru al Academiei Roink
(1866-1918). I
N Ion losif Şchiopul, inginer cu studii la Mtinchen, publicist, .scriitor la revistele Luceafărul^ i
Dacia Istorică. Studii şi cercetări. Cluj (1875-7). I
15 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 53-54. ;
190
 în jurul redacţiei „Luceafărul”...

în scrisoarea pe care Oct. C. Tăslăuanu o trimite scriitorului Virgil

Caraivan16, îi mulţumeşte pentru colaborare şi-l asigură că nu trebuie să se
înroleze în nici una din corporaţiile literare la noi se respectă talentul ori de unde
ar veni el. Revista Luceafărul până va sta sub conducerea mea va urmări numai
adevărul şi frumosul. încurajat fără îndoială de aceste cuvinte, Virgil Caraivan
publică, în numărul 8 din 15 octombrie 1907 al revistei, o poveste populară
culeasă de domnia sa intitulată Ursul, leul şi râsul, la paginile 426-433.
în scrisoarea trimisă în aprilie 1909, Tăslăuanu îl roagă pe Darie Chendi 17
să-l ajute cu un articol despre Eminescu, cu prilejul împlinirii celor 20 de ani de la
moartea poetului. Activitatea lui Darie Chendi la Luceafărul este prezentată de
către Oct. C. Tăslăuanu astfel: se evidenţiază mai ales prin critica literară. „Scrisul
lui vioi, uşor, elegant şi caustic înviora atmosfera culturală a Ardealului, plină de
meticulozitatea pedantismului, de mocneala protocoalelor”. Se cuvine, deci, ca lui
llarie Chendi să-i închin un mănunchi de aprecieri în amintirile de la revista
Luceafărul'6.
Din scrisoarea lui Ion Duma19 adresată lui Darie Chendi aflăm că a părăsit
Luceafărul pentru că nu are vreme să scrie mai rumegat şi îngrijit şi lucrează la
ziarul Lupta. El aminteşte de vizitele la Budapesta ale lui Octavian Goga, Gh.
Popp, V. Russu şi a altor tineri de ispravă şi de condei.
Oct. C. Tăslăuanu consemnează activitatea sa astfel: nu pot trece sub
tăcere pe Ion Duma, pe atunci un tânăr absolvent al teologiei din Sibiu, care s-a
remarcat cu câteva critici substanţiale asupra unor scriitori din generaţia
Luceafărului. Valurile l-au înghiţit pe Ion Duma şi, dacă nu mă înşel, azi e
slujitor al altarului undeva pe Valea Jiului~ .
Această corespondenţă, care vede lumina tiparului după mai bine de 100
de ani, demonstrează încă o dată activitatea culturală a tinerimii cu aspiraţii înalte
de cultură şi unitate naţională.

Fond. B. A. R. Gh. Bogdan Duică

Emit. Tăslăuanu, Octavian
Deşt. Gh. Bogdan Duică
S.5 l/CCC
Stimate Domnule Duică,
Am primit de la Năsăud nişte fotografii foarte frumoase privitoare la
Coşbuc. Prin urmare numărul 8 al Luc. va fi număr Coşbuc-1. Vă rog respectuos

° Virgil Carai van, scriitor (1879-1966).

17 llarie Chendi, critic literar român (1871-1913).
18 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 181.
15 Ion Duma, protopop ortodox, publicist şi ziarist, a mai semnat I. Duma Paltin (1884-1957).
20 Ion Duma, în 1912 protopop ortodox la Petroşani, apud. Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., 178-179.
■' Număr omagial în revista Luceafărul închinat lui George Coşbuc, nr. 8 din 15 aprilie 1905
Ocl. C. Tăslăuanu scrie articolul George Coşbuc. Schiţă biografică şi bibliografică, p. 183-184,
Bodan-Duică nu a publicat articolul cerut.
191
Oana Lucia DIMITRIU

să binevoiţi a ne scrie amintirile despre Coşbuc (pe vremea Tribunei etc.) pe cari
mi-am permis a vi le mai cere printr-o carte poştală. Vă rog să binevoiţi a nc
trimite şi studiul despre influenţa lui Schiller asupra literaturii române. Nrul 9 din
Luceaf. va fi dedicat lui22. Termenul e deci apropiat.
Cu stimă,
Oct. C. Tăslăuanu
Budapesta, 21 martie 1905

Administraţia Revistei Luceafărul

Budapesta 13 XI 1905
Iubite Darie,
am expediat pe adresa ta, 850 ex. Goga „Poezii” â 2. 50 şi 150 ex. â 3. 50-
cu totul 1000 ex. cred că vor fi sosit. Am expediat şi clişeele dorite.
Acum şi din parte-ne o rugăminte. Te rog treci cu ceva prilej, pe In
Minerva şi spune-le să ne trimită volumele apărute în editura lor câte 2-3 ex, că
avem să le desfacem în cea mai scurtă vreme. Zilnic trec pe la noi studenţi, cari ;ir
cumpăra cărţi şi n’au de unde.
Te salută.
Şchiopul

Fondul B. A. R. Virgil Caraivan

Emit. Tăslăuanu, Oct.
Deşt. Virgil Caraivan
S.25/CXCII
Redacţia Revistei
„LUCEAFĂRUL”
Sibiiu (Nagysyeben) Sibiu, 14/17 Septembre 1907

Stimate Domnule Caraivan,

Am primit povestea ce-aţi binevoit a ne trimite şi o voiu pubUca în nrul viitor
Colaborarea Dvoastre desigur ne bucură şi am fi foarte veseli, dacă aţi reuşi să scrieţi
novale şi romane tot aşa de bune ca şi poveştile de până acum.
Colaborând la noi Vă asigur că nu trebue să vă înrolaţi în nici una dio
corporaţiile literare - cum le numiţi. La noi se respectă talentul, ori de unde ar
veni el. Revista Luceafărul, până va sta sub conducerea mea, va urmări numai
adevărul şi frumosul. Asta aţi putut-o vedea şi Dv.
Cu deosebită stimă.
Oct. C. Tăslăuanu
Luceafărul
Revistă literară
Sibiiu (Nagyszeben) Sibiiu, 5/18 Aprilie 1909

G. Bogdan-Duică, Schiller la Români, apărut în „Luceafărul” nr. 9, 1 mai 1905, p. 187-194.

192
 In jurul redacţiei „Luceafărul”...

Frate Chendi,
îmi spune Şchopul că ai de gând să te achiţi de Luceafărul, trimiţând două
articole. Mi-ar părea bine, dacă ai rămânea statornic pe lângă această hotărâre.
M'aş bucura mai ales, dacă ai scrie un articol despre Eminescu din prilejul
împlinirii celor 20 de ani de la moartea lui23. Eu tocmai atunci sunt ocupat cu
raportul general şi afară de asta n’am liniştea şi timpul necesare, ca să pot scrie un
articol mai terminat. Te rog dar să-mi răspunzi, pot să fiu sigur de tine. Am
fotografii inedite, poate ai trimite material nepublicat de la Academie şi am putea
face un număr frumuşel. Peste 3-4 săptămâni probabil vin la Bucureşti, atunci nu
pune la cale şi alte lucruri, dacă n’ai de gând să-ţi angajezi colaborarea regulată în
altă parte. Socotesc că ne-am putea înţelege, în condiţii favorabile pentru tine şi
pentru noi. Mai socoteşte-te şi tu.
Te rog răspunde două rânduri, ca să mă ştiu scăpat de o grijă.
Cu toată cinstea: Oct. C. Tăslăuanu

[Budapesta, 1911]
Iubite dle Chendi,
Să mă ierţi că nu ţi-am răspuns atîta vreme, - dar tocmai privitor la ce mă
întrebi Dta nu ştiam ce să-ţi spun.
Eu sînt la Lupta24 de câteva luni de zile şi acum mi-am presentat dimisia
pentru 1 august. Deci sper că’ntr-o lună de zile termini cu Shaw25, - pe care l’am
citit şi eu în parte şi mi-a plăcut mult.
A stat Goga p»e-aici vr’o 6 zile, şi am plănuit să facem - cu Gh. Popp26, V.
Rusu27 şi alţi tineri de ispravă şi de condeiu - o grupare a tinerimii în jurul unei
gazete. Pentru aceea s’au urmat tratative între conducătorii naţiunii şi noi să scoatem
Lupta de la Birăuţ28 şi s’o instalăm în tipografie nouă, care să fie a noastră. Ei ar vrea
o premenire, dar cu măsuri de cîrpeală, şi aşa ca Goga şi cu noi să nu le fim
primejdioşi. Noi dorim libertate în redacţie şi parte la proprietate. De-o camdată (cred
cel puţin că numai „deocamdată”) lucrurile s’au înfundat - şi Goga a plecat acasă.
Aşa stăm. Oricum sîntem deschişi să facem ceva, vr’o revistă sau ziar, dar
ceva tânăr, nou şi bun. Aşa-i că n’ai nimic contra? încolo, eu am părăsit Luceafărul,
căci nu prea am vreme să scriu mai rumegat şi îngrijit, şi studiez ce-mi vine la
socoteală în ceasurile libere. Ce mai faci Dta, şi cei din capitală? Pe când număr nou

Număr omagial în revista „Luceafărul” închinat lui Mihai Eminescu nr. 13, 1 iunie 1909,
llarie Chendi nu a publicat articolul cerut.
21 Lupta, cotidian apărut la Budapesta de la 24 decembrie 1906 până la 1 decembrie 1910.
25 George Bernard Shaw, scriitor irlandez, (1856-1950); llarie Chendi, Un spirit contimporan:
George Bernard Shav,’, în „Calendarul MinerveV', pe anul 1911, p. 225-239.
M Ghiţă Popp, avocat, ziarist şi om politic (1883-1967).
Vintilă Russu-Şirianu, traducător, dramaturg, memorialist şi publicist (1897-1973).
! Dimitrie Birâuţiu, publicist şi proprietar de tipografie în Budapesta (1875-?).
193
o ana Lucia DIMITRIU

din Cumpăna?29 Aşa mi-e de dor de Bucureşti de-s beteag, - şi mă voi şi repezi
pîn’acolo cît ce-voiu pune mâna pre ceva parale. Trimite-mi, te rog, cu proximul
foileton (tot la adresa mea, pentru siguranţă) şi veşti despre Dta şi ai Dtale. Salut pe
cine mai e pe-acolo, şi Dtale îţi doresc bani şi voe de chef. Duma
P.S. Birăuţ nu m’ai are nimic cu redacţia, numai administraţie face el.
Te salută Ghiţa Popp, care pleacă mâine la Arad.
Esca30 se face popă’n Săcădate. E numit şi-acum îşi caută boereasă.

Dana Lucia DIMITRIU

29 Cumpăna revistă săptămânală, apărută la Bucureşti, între 27 noiembrie 1909 şi 15 aprilie 1910
30 Aurel Seca, scriitor, a mai semnat şi Esca.
194
 Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Aurel P. Bănuţ (1881-1970) şi Octavian C.

Tăslăuanu (1876-1942). Corespondenţă inedită
aflată la Biblioteca Academiei Române
Dr. Dumitru STAVARACHE

Orice drum, până a ajunge o recunoscută cale către zone de interes, a fost
la început o potecă. Şi poteca a avut un început... Efortul celor care au realizat
aceste căi trebuie recunoscut şi preţuit. Din păcate, mulţi din cei care, la propriu
sau la figurat, au croit prima potecă sunt, de cele mai multe ori, daţi uitării.
încercăm să-l readucem cunoştinţei publice şi să-l integrăm memoriei
colective pe unul aceştia. Este vorba despre Aurel P. Bănuţ (originar din Cohalm/
Rupea), gazetar şi prozator, cu studii de drept la Cluj şi Budapesta, care a deschis şi
stiăbătut poteci în domeniul publicaţiilor, al artei dramatice, membru al Societăţii
Scriitorilor Români, voluntar în armata română în Primul Război Mondial.
Este ştiut şi de necontestat, rolul pe care l-a avut O.C. Tăslăuanu1 în viaţa
revistei „Luceafărul”. Insă nu trebuie să uităm că această publicaţie a apărut din
iniţiativa unui grup de studenţi români aflaţi la studii în Budapesta. Din primul
comitet de redacţie au făcut parte studenţii: Aurel P. Bănuţ, Ion Lupaş, Ion Montani,
Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Octavian Goga, Sebastian
Stanca şi George Zăria. Dintre aceştia, A. P. Bănuţ, şi-a sacrificat şi moştenirea pe
care o primise din partea bunicului de pe mamă(câteva mii de coroane), pentru a
asigura fondul bănesc necesar apariţiei revistei; gestul lui, animat de dorinţa de a da
neamului său o publicaţie al cărei nume să amintească de Luceafărul poeziei
româneşti, a fost unul nobil. După un an, încredinţează conducerea revistei celui
care avea să facă din ea una din cele mai recunoscute şi apreciate publicaţii
româneşti. Faptul este recunoscut de A.P. Bănuţ şi într-un articol, unde între altele,
spune; Nevrednicul mai jos iscălit sunt în primul rând vinovat de apariţia şi
existenţa de la 1 iulie 1902 la 1 aprilie 1903 a Luceafărului. Iar de la această dată
încolo şi până la sfârşitul vieţii acestuia, vinovat este O.C.Tăslăuanu, el fiind cvazi-

Cu privire la literatură, despre O.C. Tăslăuanu, menţionăm, în primul rând, dicţionarele

(scriitorilor români şi ale literaturii române) şi enciclopediile. O listă cronologică, a celor care au
sctis despre O.C. Tăslăoanu, fără pretenţia de a fi exhaustivă, cuprinde următoarele nume: Ion
Scurlu. Aurel C. Popovici, Octavian Goga, C. Sp. Hasnaş, Al. Ciura, A.P. Bănuţ, Radu Brateş,
Adrian Maniu, Virgil Carianopol, Teodor Murăşanu, Emil Socor, Victor Papilian, Grigore Popa,
Gahriel Ţepelea, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Sextil Puşcariu, Olimpiu Boitoş, Ilie Dăianu,
Mircea Popa, Coriolan Gheţie, Bucur Ţincu, Vasile Netea, Ilie Şandru, Z. Ornea, Ion Neaţă, Ion
Itu. Iniţierea Zilelor O.C. Tăslăuanu (în localitatea sa natală, la Bilbor) şi cele trei ediţii desfăşurate
până în acest an, a deschis o nouă etapă în redescoperirea acestei valori a neamului românesc.
195
Dumitru STAVARACHE

tatăl adoptiv al copilului meu încă crud şi plăpând, pe care înţelegerea practică şi
îngrijirea migăloasă de fiecare zi a acestui treaz şi necontenit muncitor a reuşit să-l
înzdrăvenească, să-l facă mare şi să-l ducă din izbândă în izbândă, până la
glorioasa lui prăbuşire, în pragul războiului din 19142.
în corespondenţa lui O.C. Tăslăuanu3, aflată la Biblioteca Academiei
Române, se află şi un număr de 6 scrisori trimise de A.P. Bănuţ către acesta,
scrisori care, pentru întâia dată, vor vedea lumina tiparului. Cu privire la
conţinutul acestora, menţionăm următoareleireiese că între cei doi, A.P. Bănuţ şi
O.C. Tăslăuanu au existat relaţii apropiate şi o bogată corespondenţă; atestă
legăturile lui O.C. Tăslăuanu cu personalităţi ale vremii - Constantin Argetoianu,
Constantin Presan; sunt criticate unele stări de lucru din Ardeal după Marea Unire
şi corupţia unor politicieni şi înalţi funcţionari din administraţie; neajunsurile, în
special cele legate de starea materială, cu care se confrunta A.P. Bănuţ şi solicitări
de sprijin adresate lui O.C. Tăslăuanu.
în cele ce urmează, redăm integral conţinutul acestor scrisori.

25 ianuarie 1919, Sibiu.

Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care, printre altele,
deplânge „cugetul decadenţei României Mari”.

Dragă Tăslăoane,
Ferice de tine, c-ai rămas acolo, să nu vezi de-aproape întreagă neputinţa noastră,
lipsa clasică de rânduială şi organizaţie, vânătoarea fără frâu după slujbe şi situaţii,
cocoţarea atâtor nepricepuţi la înălţimea nevisată... îţi spui drept că de-o ieşi lucrurile
bine, numai noi n-om fi de vină...
Toate sunt aici însăilate, nimic temeinic, nimic sistematic. Doi-trei oameni
muncesc ca salahorii din zori până-n noapte - restul stă cu mâinile încrucişate şi nu ştie
de unde s-apuce lucrurile, căci vorba ceea. „Cine dracu a mai organizat state?”
Să vezi măi dragă, cum s-au adunat toţi la Sibiu, ca muştele la lapte. Oameni,
despre care n-ai ştiut că sunt Români, sunt aici şi strigă-n gura mare: „am spus noi”, „am
ştiut noi”, „am prorocit noi”, „ticăloşii de unguri”, „noi care am fost întotdeauna bum
români, dar am tăcut fiind oameni modeşti” - ţi-e greaţă până-n fundul sufletului de-alâjia
„redivivi” care vor să fie numiţi, dacă nu secretari de stat, măcar şefi de secţie.
De altă parte încep a veni şi Popeştii întovărăşiţi de cocotele inevitabile
„Melitarii” au început a face ordine „sistem propriu”. îmi spune un băiat, că zilele treculc
un sas Muller de la Făgăraş a primit 25 la partea sedentară. Şi se împart câte 25, foarte
uşor, chiar la damefCazul cu unguroaicele din Cluj).

2 A.P. Bănuţ, Cum a apărut Luceafărul, în ziarul „Patria”, Cluj, 20 iunie 1934.
3 La Biblioteca Academiei Române se păstrează corespondenţa purtată de O.C. Tăslăoanuce |
104 persoane, ce însumează un număr de 260 de scrisori trimise/primite. O evidenţă a acestora am
trimis-o Prof. Ilie Şandru, care a publicat-o în lucrarea Pe urmele lui Octavian C. Tăslâiim
Editura Nico, Târgu-Mureş, 2012, p. 266-270.
196
 Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Zău dacă ştiu, care din noi sunt mai nepregătiţi pentru evenimentele ce ne-au
surprins. Uneori am impresia că-n cel mai scurt timp ne vom „nivela” - devenind egali:
„boangheni” şi „popeşti”.
Nu ştiu pentru ce, dar nu mă mai pot bucura deloc! Cugetul decadenţei României
Mari mă întristează nespus. Prevăd prăbuşirea Justiţiei, administraţiei şi bunei rânduieli
ce-am avut. Bruma de obiceiuri cinstite va dispare ca prin farmec. Să vezi cum fiecare
visează bani, situaţii, glorie pe nemeritate...un arivism nesăţios ne ameninţă.
Dar să las în plata Domnului lumea. Să mă întorc la necazurile mele.
Te rog intervin-o pe lângă M.C.G. să binevoiască a mă demobiliza de urgenţă.
Aici la Comandamentul sibian n-am nici un rost. Interpreţi sunt pentru toate limbile,
informatori de asemenea. Mă chiamă şi pe mine datoriile familiale. Trebuie să iau o
slujbă(oricât de modestă, dar sigură) să-mi pot creşte nepoţii. Probabil să mă stabilesc la
Braşov (prestopretoriatul din Cohalm l-am refuzat) să pot creşte băieţii cu mai puţină
cheltuială.
Am înaintat prin Comandamentul de aici, o hârtie a Consiliului Dirigent care-mi
cere demobilizarea. Te rog intervin-o neîntârziat la Dl. Colonel Condeescu să-mi dee
drumul fiind şi bătrân şi inutil aici, în acest moment.
Ce-i nou pe acolo? „Luceafărul” a ieşit? Cum mergi cu institutul tău? Ce-ai
isprăvit cu noua înjghebare a „biroului”?
Scrie 2-3 cuvinte, dacă ai răgaz; dacă nu, trimite vorbă prin Voina.
Salut pe Parti şi te rog primeşte multe salutări dimpreună cu Doamna ta.
Salve!
Bănuţ

Sibiu, 25 ianuarie 1919

Ramichek Kaiser
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(1)/MXIX)

[Martie] 1919, Sibiu.

Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care arată situaţia sa
şi solicită să intervină pentru a fi demobilizat. A fost trimisă prin mesager, iar pe
plic este înscrisul „La mână proprie”, „Urgenţă”, precum şi adresa destinatamlui;
„Domnului Căpitan Tăslăuanu Octavian, Hotel Continental, Bucureşti”.

Dragă Tăslăuane,
Am fost mobilizat la 1 Noiembrie 1918.
Am fost trimis la Sibiu la sfârşitul lui Decembrie (26), dându-mi-se în mână 1000
lei de către Dl. Maior Bîrsan.
De la 1 Ianuarie 1919 până-n ziua de azi n-am mai luat de la nimenea nici un ban.
Alătur hârtia ta şi a lui Vescan, cari acopăr, ba paremi-se întrec suma de o mie lei
ce i-ain primit. Fă socoteală per Noiembrie şi Decembrie 1918, cu Dl Bîrsan şi dacă mai
am să iau ceva, primeşte tu diferenţa. O să mi-o dai când voi mai veni la Bucureşti.
Deşi arn stat la Comandament, Dl. General Panaitescu a raportat c-am făcut
servicii la Consiliul Dirigent. Prin urmare: de-o vrea să ţie cont Cartierul de pretenţia mea

197
 Dumitru STAVARACHE

pe Ianuarie şi Februarie 1919 bine, dacă nu, renunţ şi mă rog ţie stăruieşte din ţoale
puterile pe lângă Dl. Colonel Condeescu să fiu demobilizat.
Te rog încă odată stăruitor mergi încă azi la Dl. Maior Bîrsan şi aranjează cheslia
Văd că dânsul are toată bunăvoinţa, deasemenea şi Dl. Maior Ţăranu.
Dragă Tăslăuane, dacă mai stau încurcat aşa pierd orice ocazie de-a mă aşeza
undeva şi nenorocesc pe bieţii copiii ăia.
Stăruieşte te rog şi scapă-mă din halimaua asta. Tu eşti bine cu Generalul
Văitoianu şi cu Presan. Ai putea să mă mântui.
Al tău A.N. Bănuţ

P.S. (scris pe marginea din stânga a foii): Vezi că Dl. Maior Bîrsan spunea că i se pare c-
aşi fi demobilizat. Consiliul Dirigent a cerut-o la 22 ianuarie 1919.
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(2)/MX1X)

f.d. [Sighişoara].
Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care îi aduce la
cunoştinţă comportarea şi afacerile oneroase ale prefectului Sofronie.

Dragă Codrule,
O mare „Jale” mă stăpâneşte în momentul în care-ţi scriu. Actualul prefecl
Sofronie e o lichea ordinară, un mincinos perfid şi-un hoţ ordinar implicat în furturi cu
fostul şef al aprovizionării Şerbu (care se laudă şi el ca şi prefectul, cu „prietenia” (?) lui
Argetoianu) - dispărut fără urmă şi căutat de Siguranţă şi Poliţie pentru delapidare de
bani publici la Dolj şi la Sighişoara.
Cine ni l-o fi trimis pe acest prefect -ne-a făcut o nemaipomenită ruşine, aşa ca
ne cade obrazul în faţa saşilor şi ungurilor. De când mi-a crîpat Dracu ochii, n-am auzii
de-un mincinos şi-un om fără de caracter ca individul ăsta. A minţit pe fiecare, a
calomniat pe fiecare Român din judeţ; de tine a zis că „să-ţi fie ruşine lichea care ai
nemşinarea să stai la masă cu Weutranb”; de mine a zis că-s „un pârlit cu 7 clase de liceu
care am făcut afceri cu stofele ce mi le-a dat canalia de Tăslăuanu”; de Argetoianu spune
că îi este prieten „per tu”, cu Goga e „în cele mai strânse relaţii de prietenie”; pc
Tănăsescu de la Cluj orcând îl poate „râde”; e membm în Comitetul Central al P.P. şi
prea uşor poate da o „lovitură oricămi ministm, ba chiar şi generalului”. De orice om de
seamă afirmă că-1 cunoaşte şi e în vechi şi bune relaţiuni; aici în Sighişoara a fost 20de
zile în slujbă şi restul de două luni în afară. A luat împrumut bani de la băncile săseşti;.!
ridicat 15.000 lei de la Prefectură, pentru mobile; a luat 20.000 lei câştig de la o afacere
ilicită; a curmat târgurile de vite din judeţ, pentru a le vinde cu un preţ bagatel unui jidan
din Bârlad care i-a făgăduit două milioane de lei; şi-a l^cut 12 rânduri de haine la un
croitor din Sighişoara; mănâncă la servitorul-telefonist Papai de la Prefectură, dar co.sliil
nu l-a plătit şi ungurului îi este frică să-i ceară parale, că-1 destituie... - în sfârşit un dosar
întreg de porcării şi escrocherii stă la Siguranţa Generală din Sighişoara, cărei
compromite definitiv şi ne compromite enorm pe toţi Românii în faţa Saşilor, cari niri
nu-1 mai salută pe stradă.
Aici am ajuns! Te rog spune-i lui Argetoianu să-l cheme momentan la Bucureşli
şi să-l destituie, căci se vor publica toate documentele şi atunci e definitiv îngropat P.P. în
198
 Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Sighişoara. Spune-i şi măgarului de Fleşeriu, găgăuţă ăla din Senat, să nu-1 mai
sprijinească la Bucureşti, căci după ce se vor dovedi toate potlogăriile lui Sofronie, o să-şi
muşte degetele D-nu senator Flaisăr - naivul!
A venit aici Rusu Ardeleanu să facă gazeta locală „Tâmavele”. S-a ridicat un
avans de 20.000, i-am făcut abonamente şi publicat apariţie şi pe urmă Rusu a plecat la
Bucureşti, după ce s-a certat ţigăneşte cu Sofronie - ne râde lumea şi ne-arată cu degetul,
încât şi-e ruşine să te mai arăţi pe stradă.
Ce este mai trist, e „prietenia” lui cu Goga. La toţi saşii le-a spus că e omul lui
Goga, c-a venit aci ca să „radă pe toţi”, că e „per tu” cu Argetoianu, „vechiul său prieten”,
deci îţi poţi închipui ce cred saşii şi ungurii despre Guvernul Averescu, când un astfel de
om mănâncă la un servitor ungur căruia nu-i plăteşte.
De când s-a dat mandat de arestare contra fostului şef al aprovizionării e ca un
nebun, acuză pe toată lumea, strigă că e om cinstit şi face impresia unui zmintit prins cu
ocaua mică.
Mi-e frică de-un scandal nemaipomenit, căci dovezile contra lui sunt atât de
limpezi, încât ar trebui arestat şi închis, ca un hoţ ordinar. Dacă nu veţi lua măsuri
urgente, cei de-aici vor publica documentele în „Patria” sau în „înfrăţirea” şi tot P.P. are
să tragă [...]
Al tău A.P. Bănuţ

P.S. Eu stând absolut izolat şi fiind des la Bucureşti, abia acu aflu lanţul ăla de intrigi şi
porcării, pe cari mă grăbesc să ţi le comunic, spre a le lecui. Comunică-i lui Miilea, ceea
ce-ţi scriu şi pe urmă rupe scrisoarea!
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(3)/MXK)

12 aprilie 1923, Braşov.

Scrisoare, cu antetul Băncii CETATEA din Braşov, adresată de A.B.
Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care vorbeşte despre vânzarea unei păduri.

CETATEA
Bancă Economică-Comercială S.A. Braşov, la 12 Aprilie 1923
Braşov
Telefon No 430
Sucursale: Bucureşti, Rupea(Cohalm)
Cluj, Galaţi, Gherla, Odorheiu,
Topliţa-Română

Dragă Codrule,
Lipsind din Braşov, abia azi am primit scrisoarea ta. în felul acesta e imposibil să
fac ceva, deşi ocazia este bună. Prin urmare dacă vrei să stea cineva de vorbă cu mine
atunci trimite-mi momentan opţiune în regulă pe cel puţin 4 săptămâni. Altfel mă râde
consorţiul din chestie. Cine e nebunul care să rişte a face cheltuieli de deplasare, de
preţuire etc. şi pe urmă să se pomenească că pădurea s-a vândut.
Dacă-mi arăţi opţiune am cele mai bune şanse să vând. Altfel nu voi face nimic,
căci n-am la ce încerca.
199
Dumitru STAVARACHE

Află că eu plec în 16 Aprilie la Cluj, deci dacă ai, mai bine zis aveţi, intenţie
serioasă de-a vinde pădurea - trimiteţi-mi opţiune imediat la Braşov(sau din 16 încolo la
Cluj pe adresa Aurel Ciontea, Rectorul Academiei Comerciale, pro Bănuţ). Dacă îmi
trimiteaţi opţiune, până acum pădurea era vândută. Când a văzut consorţiul că n-am, au
început să-şi piardă încrederea în seriozitatea mea şi a început tratative cu un conte, care a
dat unuia o opţiune pentru vre-o 2500 de jugăre de pădure seculară.
Prin urmare: repede, dacă aveţi parale şi afaceri rezolvate şi nu palavre.
Am uitat de rândul trecut să-ţi spun că sunt însurat şi plec cu nevastă-mea peste
zece zile la Cluj, unde aştept scrisoarea ta.
La caz că nu-mi trimiţi opţiune, nu pot obţine nimic.
Cu drag, al tău Bănuţ.
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(4)/MXIXi

23 iulie 1924, Sighişoara.

Scrisoare, adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care vorbeşte, cu
mâhnire, despre neajunsurile pe care le are şi rugămintea de a-1 ajuta cu o sumă de
bani.

Dragă Codrule,
Aici în Sighişoara nu pot nici vedea, necum cumpăra cartea ta din urmă. Mi-ai
face o deosebită plăcere, dacă mi-ai trimite un exemplar, cu o mică dedicaţie
prietenească, după cum s-ar cere.
Dragă, eu în timpul din urmă am dus-o ca de obicei - mai mult prost, decât bine
Am divorţat, am avut un diabet pe bază nervoasă, am suferit acum în urmă de
vechea enterocolită contractată din mâncărurile gustate de muştele Corpului IV etc.
Toate le-aş uita însă, dacă nu m-ar supăra enorm jena financiară, ca să nu zic
româneşte: lipsa totală de lei.
De trei săptămâni n-am mai văzut bani nici de hârtie, nici de metal...
Uite, dragă Codrule, fiincă băncile nu mai dau parale, te rog cumpără-mi cutii d-
alea [...] de 8/10.000 lei. Am datorii de vreo 3 mii la un prieten şi am la nepoată-mea vro
2000 - acestea trebuie să le achit. Căci îmi cade obrazul de ruşine.
Mi-ar rămâne şi mie vro câteva mii de lei ca să pot trăi mai departe, ca un studeni
sărac într-un oraş de provincie.
Nu ştiu oi fi eu de vină sau ticălosul cela de Flonău, care din 1920, de când a vnii
să mă înfunde mişeleşte în temniţă - mi-a mâncat pentru totdeauna norocul...
Am făcut paşi trebuincioşi ca să pot pleca în Octombrie în America. Mă duc ţi
lucru acolo în vro fabrică ca cel din urmă muncitor, căci văd că în România asta marc
pentru un om cinstit şi cu suflet - nu e loc. Mă uit în jur şi văd vicenotarii şi dascălii dc
ieri prefecţi şi deputaţi - exemple: Prescurea, Andreiaş, fost vicenotar în Hărseni, Pora,
dascălul din Homorod, deputat şi director de mare stabiliment, etc etc...iar eu am ajuns să
trăiesc cu mult mai rău ca sub Unguri şi să nu însemn azi nimic...eu, care am fugit de la
austrieci şi ţi-am ajutat ţie în campanie, care am întemeiat Luceafărul, am fost director a!
Societăţii teatrale, al ziarului Renaşterea - eu care am dat tuturor şi tot ce-am avut, am
ajuns azi aproape muritor de foame în ţara tuturor bogăţiilor şi tuturor pungăşiilor!
Te rog scrie-mi dacă pot conta la cele 10.000 lei, sau nu... să mă adresez aiurea,
200
 Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslâuanu. Corespondenţă...

Al tău vechi.
Aurel

Sighişoara
Regele Ferdinand 56

P.S. (scris pe margine): I-am dat Iui Cornel o broşurică care-am scos-o... aş mai scoate,
dar n-am cu ce...
(Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(5)/MXIX)

f.d. [Sighişoara].
Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care arată
detestabila stare materială în care se află şi cere să fie numit prefect de Sighişoara.

Iubite Codrule,
Sunt desnădăjduit, că nu mai ajung la creangă verde nici cum şi tu-mi ceri să
lichidăm. Dar cum?
1) Cele 50 mii coroane s-au vărsat prin mine la banca Tâmăveana. Aceasta e
odată clar, căci tu mi-ai dat numai o sută de mii, dar ai acţiuni de 150 mii coroane.
2) Cu Knap ce să fac? Am fost la el şi-am vorbit. El mi-a spus că tu nu mai ai
nici-o pretenţie deci amândoi aţi lămurit-o. Eu? ...am rămas cu cele 4-5 bunuri şi cu
cheltuielile...
3) Datoria de douăzeci de mii sau cât... n-am de unde ţi-o plăti... dacă mai toca
în cap. Am făcut datorii la bancă peste 25 mii lei, căci nu mai am nici un venit şi-am
cheltuit foarte mult cu cei trei copii.
Te rog să mă aştepţi, căci dacă nici până în toamnă nu lichidăm cu Jacobenii şi nu
câştigăm ceva la [Europen...] eu unul am ajuns la pragul falimentului. In loc ca Goga să
fi stârnit să mă numească prefect, el îmi face proces de moralitate... păcatele mele...
4) De ce nu trimiţi pe cineva la Sibiu să aranjeze chestiunea cu tipografia. E o
încurcătură acolo clasică. Axente îşi închipuie că e tipografia mea şi-mi cere să mă duc să
aranjez chestia cu maşinile care n-ar aparţine de ceea ce a rechiziţionat armata. Mie, în
condiţiile de acum, îmi este imposibil să merg; sunt aici în pădure şi m-ar costa 4-500 de
lei acest drum. De unde?
Dar afară de asta în ce calitate să merg eu şi cum să aranjez? Să mă pui contra
armatei - îmi dă mâna? Axente scrie că în 8 zile trebuie să evacueze localul şi mă face
responsabil de nu ştiu ce pierderi care le-ar fi avut. Dar eu nu l-am angajat cu nici un fel
de contract ci v-am spus că-1 menţinem ca conducător al tipografiei, dacă partidul
(ărănesc din Sibiu ar cumpăra tipografia „Cerpetii”. Atât.
Tu, la rândul tău, te regresezi faţă de Bălan, Broşu etc, care au făcut în definitiv o
afacere bună.
Eu, dragă Codrule, nu mai am un şfanţ de ban. Susţiu familia din datorii deci te
rog să mă aştepţi până când voi putea să-ţi răsplătesc datoria. Celelalte fii aşa bun şi le
aranjează şi te rog foarte mult, nu-mi lua în nume de rău că nu merg personal, căci îmi
este absolut imposibil neavând deloc mijloace materiale.

201
Dumitru STAVARACHE

Am alergat cu dragă inimă totdeauna crezând că tot va veni clipa când voi profita
şi eu ceva, am cheltuit mii de lei în această nădejde... dar văz c-a fost zadarnică
aşteptarea.
Primeşte, dragă Codrule, o caldă strângere de mână de la vechiul tău prieten:
A.P. Bănuţ

P.S. (scris cu creionul). Vrei să rămân credincios „averescanilor” pentru care am alergai
atât. De ce nu mă numesc prefect la Sighişoara? De un an aştept „dreptatea” - când vine1
Cred că e vremea!
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(6)/MXIXl

Ne exprimăm speranţa ca în viitor, această primă comunicare despre un

pionier în cultura şi spiritualitatea românească, să poată fi completată cu
rezultatele a noi cercetări.

Dr. Dumitru STAVARACHE împreună cu prof. Ilie ŞANDRU, la Sesiunea Naţională de

Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie",
Miercurea-Ciuc, 2007

202
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Alegeri de episcop la Caransebeş,

în cursul anilor 1908-1909
Pr. dr. Daniel ALIC

în condiţiile grele impuse Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi Banat de

guvernarea austro-ungară, mai ales prin legile şcolare apponyene, episcopul
Caransebeşului Nicolae Popeea, deşi înaintat în vârstă, a luptat pentru păstrarea
neschimbată a învăţământului teologic şi a şcolii confesionale româneşti din
Episcopia Caransebeşului. în toiul acestor frământări, la 26 iulie 19081, episcopul
Nicolae Popea s-a stins din viaţă. Un apropiat colaborator al episcopului Popeea,
Aurel Moacă, consemna mai târziu că episcopul n-a murit de o moarte firească, ci
de o moarte silnică, provocată de agitaţii necreştineşti datorate faptului că a
refuzat să înlăture din postul de la Institutul teologic pe un profesor, „care avea
păcatul de a fi naţionalist intransigent”".
Necesităţile vieţii bisericeşti reclamau alegerea imediată a unui episcop în
scaunul rămas vacant, dar, din pricina mizei politice pe care o avea poziţia de
episcop diecezan al Caransebeşului pentru întreg Banatul, timp de 16 luni,
alegerile de episcop au fost motivul unei înverşunate dispute între adepţii politicii
naţionale şi filomaghiarii bănăţeni, fiecare dintre cele două „tabere” locale dorind
impunerea propriului candidat3.
Contemporanii acelor evenimente afirmă că tronul episcopal de la
Caransebeş a fost dorit de mulţi: arhimandritul Augustin Hamsea, care era rudă
apropiată cu mitropolitul loan Meţianu, arhimandritul Filaret Musta - vicarul
episcopiei, protosinghelul dr. Traian Badescu şi protosinghelul losif luliu Olariu.
Ministrul cultelor din acea vreme, contele Albert Appony, împreună cu
mitropolitul loan Meţianu, voia să îl impună pe arhimandritul Hamsea drept
administrator al diecezei Caransebeşului în perioada de vacanţă episcopală, ca,
apoi, să-l propulseze ca episcop titular4. Acest lucru nu s-a putut întâmpla.

Ion Pârvu, Biserică şi societate în Episcopia Caransebeşului în perioada păstoririi

episcopului Nicolae Popeea (J889-1908), Editura Eurostampa, Timişoara 2009, p. 90.
■ A. Moacă, Pro domo, în „Foaia Diecezană”, an. LV, nr. 43/1942, p. 1. Profesorul în discuţie a
fo.sl Pelru Barbu, cunoscut pentru atitudinea sa naţională. în anul 1908 a fost nevoit să renunţe la
postul de profesor şi la redacţia Foii Diecezane din dispoziţia ministrului Cultelor şi Instrucţiunii,
Albert Appony. A revenit în 1919 şi a devenit rectorul Institutului Teologic din Caransebeş (din
1927 Academie) până la pensionare, în 1937.
1 Lect. Univ dr. Fiorin Dobrei, Alegerea, hirotonirea şi instalarea episcopului Miron Cristea al
Caransebeşului (1910-1919) - reflectare în presa bisericească sibiană şi arădeană a vremii, în
„Credinţă şi mărturisire”, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 2010, p. 247.
J Dr. Cornel Corncan, O pioasă aniversare, în „Foaia Diecezană”, anul XLVIII, nr. 48/1933, p. 1.
203
Daniel ALIC

deoarece în baza articolului 118 din Statutul organic al Bisericii aflat atunci în uz',
conducerea diecezei i-a revenit vicarului Filaret Musta, un distins slujitor al
Bisericii iubit şi stimat de toţi demnitarii şi de credincioşii români din Banat.
în aceste conjuncturi, alegerea de episcop a fost programată peniry
duminică, 21 septembrie / 4 octombrie, ora 10.00, la biserica Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe, catedrala Caransebeşului.6 Motivaţia Consistoriului diecezan
au fost articolele 98 şi respectiv 121 din statutul organic după care se conducea
Biserica din vremea lui Şaguna, statut care cerea ca alegerea de episcop să se
îndeplinească în răstimp de trei luni după vacantarea unei eparhii7. Şedinţa
consistorială care a fixat data alegerii s-a ţinut în 30 august 1908 la Caransebeş,
după ce în prealabil s-a cerut părerea mitropolitului loan Meţianu de la Sibiu8.
Cei doi candidaţi înscrişi pentru ocuparea scaunului de episcop al
Caransebeşului au fost profesorul doctor în teologie losif-Iuliu Olariu şi
arhimandritul Filaret Musta9.
în seara dinaintea deschiderii Sinodului electoral s-au ţinut ritualurile
privegherii, iar în ziua alegerii s-a celebrat Sfânta Liturghie de către episcopul
loan I. Papp al Aradului. Acesta era mandatarul mitropolitului loan Meţianu
pentru prezidarea alegerii de la Caransebeş10. Tot episcopul Aradului era
încredinţat de Sibiu şi cu rezolvarea problemelor duhovniceşti rezervaie
arhiereului pe timpul vacanţei scaunului episcopal al Caransebeşului11.
După terminarea serviciului divin, o delegaţie compusă din arhimandritul
Filaret Musta, prot. dr. Gheorghe Popoviciu, baronul Geza Duca de Cadar,
Gheorghe Szerb şi Ilie Trăilă au invitat pe episcopul loan Papp la deschiderea
Sinodului. în cuvântul de deschidere, episcopul loan Papp a evidenţiat activitatea
desfăşurată la Caransebeş de episcopul Nicolae Popeea şi a vorbit de spre
responsabilitatea momentului: „...trebuie să ne dăm seama, că ne-am înlnmii
pentru exercitarea uneia dintre cele mai frumoase şi mai cardinale drepturi alt
bisericii noastre garantate prin ss. Canoane şi prin legea ei fundamentală, iar dii
de însemnat este acest drept autonom pentru viaţa şi dezvoltarea noastră ca şi
biserica creştină, vom înţelege şi aprecia după cuvinţă numai aşa, dacă vom fim
asemănare între prezent şi trecutul nu tocmai îndepărtat, trecut de îndelungata
restrişte, când credincioşii bisericii noastre, lipsiţi de drepturile bisericii apostoim

5 Ibidem, p. 2.
6 Arhiva Episcopiei Caransebeşului (AEC), Fond Bisericesc Ut, Dos. 293/1908, nr. înreg. .“itMfc
B/1908.
7 Ibidem.
8
Ibidem.
9 Dr. Cornel Cornean, O pioasă aniversare, în „Foaia Diecezană”, anul XLVIII, nr. 48/1933. p. 3
10 Protocoalele Sinoadelor eparhiale extraordinare ale diecezei ortodoxe române a Caran­
sebeşului în 21 septembrie 1908, în 29 iunie şi în 21 noiembrie 1909 pentru alegerea de Episcof1
Tiparul Tipografiei Diecezane, Caransebeş 1915, p. 5.
11 Arhiva Episcopiei Caransebeşului (AEC), Fond Bisericesc III, Dos. 293/1908, nr. înreg
4897/1908.
204
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

sinodale, erau reduşi numai la datorinţe, fără să li se recunoască nici cel mai mic
drept de conlucrare în administrarea şi conducerea afacerilor lor bisericeşti^2.
La acest sinod au participat oameni de vază ai eparhiei. Pe lângă cei
pomeniţi mai amintim pe: loan Budinţianu, Patriciu Drăgălina, dr. Virgil Nemoian,
Alecsiu Onţiu, dr. Ştefan Petrovici, dr. loan Sîrbu, Andrei Ghidiu şi alţi oameni
importanţi. Din numărul total de 60, au fost prezenţi 58 de deputaţi sinodali13.
In deschiderea sinodului, marele bănăţean Coriolan Brediceanu a cuvântat,
anticipând oarecum opoziţia guvernului maghiar: „Antecesorii noştri au luptat
prin secoli pentru câştigarea autonomiei noastre... Astăzi fiind cu toţii în faţa
actului unui nou episcop de Caransebeş, trebuie să dam dovadă că numai conduşi
de binele şi adevăratele interese ale Bisericii, ne vom da voturile noastre.
Aşteptăm şi suntem siguri că votul venerabilului sinod va fi respectat. în această
declaraţie se cuprind convingerile noastre în acest moment solemn...”14.
Au participat la vot doar 57 de deputaţi sinodali prezenţi, deputatul Filaret
Musta, fiind şi candidat, s-a abţinut de la vot. Pentru arhimandritul şi vicarul din
Caransebeş, Filaret Musta, au fost 41 de voturi exprimate valid, iar pentru
protosincelul şi directorul de teologie şi pedagogie din Caransebeş, Dr. losif
Olariu, 13 voturi. Trei participanţi s-au abţinut. în faţa acestei situaţii fără echivoc,
episcopul loan I. Papp l-a proclamat ales ca episcop al Caransebeşului pe
arhimandritul Filaret Musta15.
Voinţa clerului şi a poporului din Episcopia Caransebeşului de a alege ca
arhipăstor al lor pe arhimandritul şi vicarul Filaret Musta urma să fie trimisă
Sinodului episcopal de la Sibiu pentru verificare canonică, apoi trimisă spre
aprobare Curţii din Viena16. Filaret Musta a fost invitat de membrii Sinodului
electoral să vorbească, în cuvântarea lui mulţumind Sinodului pentru alegerea sa,
episcopului preşedinte pentru osteneala de a conduce alegerea ce l-a declarat
episcop al diecezei Caransebeşului17.
Cu toate că episcopul loan 1. Pap l-a proclamat pe arhimandritul Filaret
Musta episcop, lucrurile nu au decurs în favoarea sa. Au urmat şase luni de
aşteptare pentru a şti dacă guvernul maghiar de la Budapesta a confirmat alegerea
noului episcop de Caransebeş. Toată această aşteptare a fost în defavoarea
arhimandritului Filaret Musta. în data de 13 aprilie (31 martie pe stil vechi) 1909
a sosit actul mitropolitului Ardealului cu rezoluţia guvernului din 2 aprilie 1909
prin care se notifică următoarele: „Majestatea Sa Apostolică n-a aflat de bine a
confirma alegerea de episcop, efeptuită în 21 septembrie 1908”18.

■ Protocoalele..., p. 15.
13 Ibidem, p. 6.
I'1 Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 2.
131. Suciu, R. Constanlinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, voi. II,
Editura Mitropoliei Banalului, Timişoara 1980, p. 977.
Protocoalele..., p. 10.
Ibidem.
!Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 3.
205
Daniel ALIC

Guvernul maghiar de la Budapesta a emis un act în data de 13 iunie 1909.

nr. 3550, în care a hotărât următoarele: „Deoarece regele Ungariei nu a aflat bine să
confirme alegerea de episcop efeptuită în sinodul eparhial electoral din data de 21
septembrie 1908 se convoacă din nou sinodul extraordinar al eparhiei
Caransebeşului pentru alegerea de episcop, în data de 29 iunie 1909 a.c. la
sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel la biserica Catedrală din Caransebeş”19.
în urma acestei decizii, arhimandritul Filaret Musta a convocat sinodul
eparhial pentru data stabilită, urmând a se face un nou scrutin de alegeri penlru
episcop la Caransebeş” . De data aceasta candidaţi sunt doi doctori în teologie,
protosinghelii luliu Olariu şi Traian Badescu.
Mitropolitul Meţianu l-a mandatat pe arhimandritul Filaret Musta pentru a
prezida sinodul: „Din cauza etăţii mele înaintate neputând întreprinde o călătorie
obositoare, cum ar fi acea de la Caransebeş, pentru a conduce însumi Sinodul
eparhial electoral... conform art. 99 din Statutul organic Te deleg pe Preacuvioşiii
Ta [referirea este la Filaret Musta n.n.], ca mandatar metropolitan, pentni
conducerea acestui Sinod electoral, autorizându-Te a îndeplini toate agendele
prescrise în Statutul organic... Actul de alegere pregătit în regulă, autentificaişi
subscris în toată forma vei avea numaidecât a-1 înainta aici pentru afacere
ulterioară, având totodată a îndruma pe alesul să-şi pregătească tabela de
cvalificaţiune şi să-şi întocmească afacerile astfel, ca să se poată prezenta în
persoană la Sinodul episcopesc, pentru esaminare canonică”11. Sinodul a fosi
deschis cu o declaraţie a arhimandritului Filaret Musta, care spunea: „Nici cea mai
ideală organizaţie nu va corespunde şi nu corespunde scopului, dacă ea nu este
respectată de membri respectivei organizaţiuni... Nimeni să nu caute a depăşi
aceste margini căci se face vinovat înaintea lui Dumnezeu, înaintea fericiţilor
noştri înaintaşi şi înaintea următorilor noştri. Cu atât mai mult se face acela care
pune mâna de a clătina fundamentul pe care este întocmită clădirea noastră
constituţională bisericească..
Şi de această dată soarta i-a fost defavorabilă protosinghelului luliu Olariu
care nu a acumulat mai multe voturi decât contracandidatul său protosinghelul Tra
ian Badescu, considerat omul „naţionaliştilor”23. Actul care s-a emis la data de 29
iunie 1909 după terminarea sinodului eparhial, avea următorul cuprins: „Protocolul
sinodului extraordinar pentru cea de a doua alegere de episcop al Cai'ansebeşului

91. Suciu, R. Conslantinescu, op. cit., p. 979.

20 Protocoalele..., p. 43-44.
21 Ibidem, p. 48-49.
■■ Textul întregii declaraţii în Nicolae Corneanu, Monografia Eparhiei Caransebeşului.
Caransebeş 1940, p. 46-47
23 P.S. Lucian Mic, Cele trei candidaturi ale protosinghelului dr. losif luliu Olariu peiilni
ocuparea scaunului de episcop al Caransebeşului, în Mărturisire şi devenire în Episcopiti
Caransebeşului. Editura Mirton, Timişoara, 2010, p. 10.
206
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Prezenţi: 57 deputaţi. Au votat pentru losif Traian Badescu, 32 deputaţi; pentru dr.
losif luliu Olariu 22 de voturi. O bilă albă. Cei doi candidaţi nu au votat”24.
După acest sinod eparhial s-a aşteptat din nou confirmarea noului episcop
ales, protosinghelului Traian Badescu. Precum nu a fost întărită alegerea de
episcop a arhimandritului Filaret Musta, tot aşa n-a urmat nici confirmarea
alegerii protosinghelului Traian Badescu, deşi apropiaţi ai regimului interveniseră
ca alegerea acestuia din urmă să fie confirmată. Alţi oameni ai guvernului s-au
împotrivit şi au şi învins, căci la propunerea ministrului cultelor, împăratul Franz
losef a refuzat confirmarea alegerii de episcop ftcută cu sprijinul curentului
naţional al românilor din eparhia Caransebeşului25.
Neconfirmarea oficială a alegerii protosinghelului Traian Badescu pentru
scaunul de episcop al Caransebeşului este anunţată de arhimandritul Filaret
Musta: „nici de această dată, regele nu s-a îndurat să confirme alegerea noului
episcop, în persoana protosinghelului Traian Badescu”26. Apoi arhimandritul
Filaret Musta, care era şi vicar al episcopiei, convoacă al treilea sinod eparhial pe
data de 21 noiembrie, pentru alegerea unui alt episcop.
Cea de-a doua alegere pentru scaunul episcopal de la Caransebeş după
moartea episcopului Popea a evidenţiat o rivalitate între losif luliu Olariu şi losif
Badescu, rivalitate despre care contemporanii spuneau că era mai veche şi că a
început odată cu promovarea lui losif Traian Badescu27 de către episcopul Popeea.
Situaţia de contracandidaţi la episcopat a tensionat şi mai mult relaţiile
dintre cei doi. Prietenii lui losif Traian Badescu erau în mare parte naţionalişti în
acele timpuri existând o luptă acerbă între naţionalişti şi guvernamentali. Badescu
se orienta tot mai mult către oameni care sprijineau curentul naţional şi era
considerat un exponent al naţionaliştilor care deţineau în acele timpuri majoritatea
în consistoriul eparhial, dar şi în sinod. De partea cealaltă, losif luliu Olariu căuta
să se apropie cât mai mult de guvernamentali pentru a forma polul opus28.
Un contemporan al acestor evenimente nota: „Cei 60 de membri ai
sinodului eparhial sunt acum împărţiţi în două grupări bine distincte. Gruparea
sprijinită de partidul naţional şi condusă de lugojeni, candidează la scaunul
vlădicesc pe protosincelul dr. losif Traian Badescu, asesor la senatul bisericesc,
iar cea de-a doua, sub porunca lui Constantin Burdia, omul de încredere al
guvernului, sprijineşte pe protosincelul dr. losif Olariu”29. Constantin Burdia era
la acea vreme primarul oraşului şi preşedinte al Comunităţii de avere din

JI. Suciu, R. Constantinescu, op. cit., p. 981.

■5 A. Moacă, Analiza unei lupte, în „Foaia Diecezană”, an XLVIII, nr. 51, Caransebeş, 17
Decembrie 1933, p. 3.
261, Suciu, R. Constantinescu, op. cit., p. 980.
21 A. Moacă, op. cit., p. 3.
"8 Ibidem, p. 2.
2) AEC, Pavel Jumanca, Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeşului, lucrare în manuscris,
p. 61.
207
Daniel ALIC

Caransebeş, o persoană controversată care prin fals a reuşit să ajungă şi în

parlamentul maghiar ca deputat guvernamental, deşi fusese ales dr. Ion Sârbu10.
Constantin Burdia nu a fost mulţumit doar cu influenţă majoră în domeniul
politic, ci a dorit să aibă un cuvânt decisiv şi în forurile decizionale ale Episcopiei
Caransebeşului, „spre a controla totul, pentru ca prin el autoritatea guvernului
maghiar să stăpânească”31. Valeriu Branişte, exponentul partidei naţionale in
sinodul eparhial şi redactorul ziarului „Drapelul” din Lugoj, zugrăveşte în lumini
sumbre implicarea lui Burdia în alegerile eparhiale din perioada 1908-1909: „Calfa
de căsap de altădată, ajuns consilier aulic. Constantin Burdia puse stăpânire pc
Comunitatea de avere a grănicerilor, era agentul guvernului şi mare potenlat la
comitat. îi ziceam în batjocură Regele neîncoronat al românilor. Considera că a
sosit momentul pentru a pune mâna şi pe dieceză”32. Constantin Burdia a fost acela
care a intervenit brutal şi în scandalul iscat la Institutul Teologic prin care a trebuii
să plece profesorul Petru Barbu şi tot el a cerut guvernului suspendarea ajutorului
de la stat ce se cuvenea Institutului Teologic în valoare de 18.000 coroane,
provocând astfel „marea criză de la Caransebeş” . Valeriu Branişte considera că
Burdia a propus guvernului să nu facă un referat pozitiv pentru ca alegerea de
episcop a arhimandritului Musta să fie confirmată de Coroană. luliu Oariu, care
obţinuse doar 13 voturi la prima alegere era catalogat „un om naiv, dar pătimaş,
care în speranţa că va ajunge astfel episcop se dase unealtă oarbă în mâinile lui
Burdia. De altfel era om de ştiinţă şi de trecere”34. Despre cea de-a doua alegere,
acelaşi Valeriu Branişte spunea: „Am ales episcop pe dr. I. Tr. Badescu, pe care
însă, la intervenţia omnipotentă a lui Burdia, nu-1 aprobase Coroana ca şi pe Musta,
eschizând autograful regesc expres pe aceştia doi din candidare la alegerea nouă”11.
Erau şi alţi români care aveau influenţă la guvern şi împărăţie, dar lucrau
pentru binele Episcopiei Caransebeşului şi implicit pentru structurile ei. Printre
aceştia îl amintim pe Gheza Duca de Cadăr (1867-1913), diplomat de carieră
Acesta a fost ataşat la ambasadele de la Bucureşti, Atena, secretar de legaţie la
Lisabona, Belgrad, Stuttgart, consilier de ambasadă la Constantinopol, secretarii
Haga. încă de pe vremea când era în funcţie a fost ales membru în Adunarea
eparhială a Caransebeşului şi delegat în Congresul Bisericesc de la Sibiu36.
Protosinghelul losif Traian Badescu a recurs la tactica prin care voia să îi
câştige pe alegători, ca prin voinţa şi votul lor să forţeze mâna guvernului pentru a

',0 Radu Păiuşan, Mişcarea naţională din Banat şi Marea Unire, Editura de Vest, Timişoara
1993, p. 56.
11 Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, Alegerea arhim, dr. Miron Cristea ca episcop n
Caransebeşului - între adevăr şi ipoteze, în „Credinţă şi mărturisire”. Editura Episcopin
Caransebeşului, Caransebeş, 2010, p. 268-269.
32 Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare. Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 454.
33 Ibidem.
Ibidem.
’ Ibidem, p. 455.
' Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 269-270.
208
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

i se confirma aprobarea. Pe de altă parte, protosinghelul losif luliu Olariu a avut o

lactică exact opusă faţă de contracandidatul său, protosinghelul Traian Badescu.
El a fost de părere că, dacă va deţine tot sprijinul din partea oamenilor
simpatizanţi ai guvernului de la Budapesta, acest lucru va avea o repercusiune
favorabilă asupra alegerii din sinodul eparhial37.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre cei doi, ambii buni români, au acţionat
diplomatic, dar fiecare în felul său. Ambii aveau acelaşi ideal şi scop, şi anume: să
ajungă episcop al Caransebeşului. Dr. Traian Badescu credea că va ajunge episcop
cu votul universal din Biserică, vot care îi era favorabil curentului naţional, pe
când dr. luliu Olariu îşi punea toată speranţa în guvern, crezând că acestuia îi
stăteau la dispoziţie mijloace pentru a-şi impune voinţa .
Aurel Moaca, consilier eparhial, scria într-un articol pe care l-a publicat în
Foaia Diecezană după moartea episcopului losif Badescu: „.. .ca unul care am stat
cu aceşti doi bărbaţi distinşi ai eparhiei, în legături prieteneşti, şi cunosc în
amănunt fazele luptei ce s-a dat cu îndârjire în jurul scaunului episcopesc al
Caransebeşului, fie-mi permis să fac constatarea că ar fi un neadevăr, a afirma că
toţi aderenţii dr. luliu Olariu au fost exclusivi guvernamentali. Cunoşteam
aderenţi înfocaţi ai lui Olariu care erau naţionalişti înflăcăraţi, precum în acelaşi
timp oameni de-ai lui Badescu care aveau legături cu guvernul”39. Pavel Jumanca
recunoaşte acelaşi lucru şi afirmă că o parte din membrii grupării naţionale,
datorită valorii personale şi capacităţii teologice a protosinghelului Olariu, au
înclinat să cadă de acord cu oamenii stăpânirii pentru sprijinirea şi alegerea lui ca
episcop al Caransebeşului. înverşunarea oamenilor care-1 sprijineau pe losif
Badescu a fost însă prea mare40.
O nouă alegere de episcop a fost convocată la Caransebeş prin Ordinul cir­
cular 6769 din 1919, în urma unei şedinţe a Consistoriului diecezan din 7 noiembrie
1909. Preoţii şi credincioşii eparhiei erau înştiinţaţi prin actul amintit că la 10
octombrie 1909 mitropolitul loan Meţianu a anunţat Consistoriul din Caransebeş că
nu a fost confirmată alegerea protosinghelului losif Badescu săvârşită în 29 iunie şi
urmează o nouă alegere la 21 noiembrie 191941. Din nou, pentru conducerea
alegerii, mitropolitul Meţianu a delegat pe arhimandritul Filaret Musta42.
După rânduiala obişnuită, slujba din seara de dinaintea alegerii a fost
oficiată protopresbiterul Andrei Ghidiu, asistat de parohii locali loan Stoian şi
Gheorghe Buru. Sfânta Liturghie din ziua alegerii a fost săvârşită de arhimandritul
Filaret Musta, asistat de protosincelii Dr. losif Bădescu şi Dr. losif Olariu şi de pro-

Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 3.

Ibidem, p. 2.
f A. Moacă, op. cit., p. 3.
1AEC, Pavel Jumanca, op. cit., p. 61.
1 Protocoalele..., p. 61-62.
1KEC, Fond Bisericesc III, Dos. 328/1909, nr. înreg. 6688/1909.
209
Daniel ALIC

topresbiterii Andrei Ghidiu şi Traian Oprea. Răspunsurile liturgice au fost execulale

de corul teologilor şi pedagogilor, sub conducerea profesorului Antoniu Sequens4'.
După liturghie s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru odihna sufletelor
mitropolitului Andrei Şaguna, ale episcopilor loan Popasu şi Nicolae Popeea şi al
mecenatului Emanuil Gojdu. Delegaţia ce l-a condus la şedinţă pe Filaret Musla a
fost alcătuită din protopopii Mihail Popovici şi Dr. Gheorghe Popoviciu, generalul
Nicolae Cena, consilierul aulic Constantin Burdea, baronul Duca de Cadar şi
Gheorghe Szerb44.
Şedinţa alegerii s-a ţinut în sala de curs a anului III de la Institutul
Teologic45. Cuvântarea rostită de Filaret Musta cu această ocazie e lămuritoare
pentru starea de spirit pe care o aveau deputaţii după cele două refuzuri ale Curţii
din Viena: „Este, domnilor deputaţi, primul caz în biserica noastră, că voiul
Sinodului eparhial în două rânduri după olaltă n-a obţinut sancţiunea preamillă
a Majestăţii Sale. Un caz ca acesta trebuie să insufle îngrijire. Istoria esk
chemată să delucideze starea lucrului şi să stabilească responsabilităţile penini
înfrângerea voturilor prin cari s-a esprimat dorinţa bisericii, pe lângă asistenju
Sfântului Duh...Deşi aş dori să mă estind pe larg asupra situaţimm.
împrejurările nu-mi permit, căci fără îndoială aş trebui să ating corzi care ar da
sunet neplăcut pentru unele urechi... trebuie să accentuez cu multă mâhnire
sufletească că, că tot primul caz este în biserica noastră când sedisvacanfa
durează peste normele canonice,,4(>.
Din cei 60 de deputaţi, au fost prezenţi 58. Au lipsit protosinghelul losil
luliu Olariu şi luliu Novac. Protopopul Mihai Popovici şi generalul Nicolae Cena
au fost aleşi în prezidiu, ca martori la numărarea voturilor47.
Rezultatul a fost următorul; Dr. Miron F. Cristea din Sibiu a primit 31
voturi, iar Dr. losif I. Olariu, directorul Institutului teologic-pedagogic din
Caransebeş, 24 voturi. Au fost şi trei abţineri. Filaret Musta, a proclamat episcopal
Caransebeşului, cu majoritate absolută de voturi, pe Dr. Miron F. Cristea, asesor
consistorial în Sibiu, „om cu o cultură superioară, simpatic la înfăţişare, cu ciwiil
de a atrage nu de a înstrăina, om foarte muncitor, înzestrat cu mult zel şi cu niiili
simţ de datorinţă şi totodată şi cu vaste cunoştinţe practice pe toate terenele vif/ii
noastre publice [...], care va dezvolta aceeaşi activitate rodnică şi fericitom
pentru Biserică, patrie şi neam, pe care ştim şi am văzut că a dezvoltat-o pâiiii
acum în arhidieceză,,4S.

^3
Foaia Diecezană, noiembrie 1919.
Protocoalele..., p. 55.
45 Dr. Cornel Croneanu, 25 de ani de la alegerea Î.P.S. Sale Dr. Miron Cristea ca episcop ni
Caransebeşului, în „Luceafărul”, an I, nr. 2/1935, p. 72.
Protocoalele..., p. 63-64.
' Ibidem, p. 57.
48 Protosincelul Dr. Miron E. Cristea, în „Telegraful Român”, an. 57, nr. 128 din 26 noiembrii'
9 decembrie 1909, p. 541 -542.
210
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Miron Cristea nu a fost prezent, delegatul mitropolitan, arhimandritul

Filaret Musta, urmând să-l anunţe despre alegerea sa ca episcop al Caransebeşului
şi să ceară acordul sau împotrivirea sa49.
Ca şi în cazul celor două alegeri anterioare, invalidate de Curtea din Viena, a
început o campanie de denigrare a noului ales, iniţiată de presa şovinistă maghiară,
manipulată de ministrul instrucţiunii publice - contele Albert Appony50.
Pentru confirmarea celei de-a treia alegeri de episcop la Caransebeş din
perioada anilor 1908-1909, cea a lui Elie Miron Cristea, a început o contra-
campanie sprijinită pe mai multe fronturi. A existat un sprijin local, al
reprezentanţilor Caransebeşului, un sprijin venit din partea celor care-i cunoşteau
capacitatea, abilităţile culturale şi concepţia, la care s-a adăugat şi diplomaţia
câştigată de Miron Cristea în relaţia cu autorităţile politice.
Pe plan local este de remarcat dorinţa caransebeşenilor de a avea un
episcop după o lungă perioadă de vacanţă şi după o serie de intrigi ce s-au ţesut în
jurul alegerilor neconfirmate. Valeriu Branişte prin baronul Gheza Duca de Cadăr
a avut o importanţă în acest element local. Deşi Duca de Cadăr era omul
guvernului şi votase ca deputat în sinodul electoral al Episcopiei Caransebeşului
pentru Dr. losif luliu Olariu, Valeriu Branişte l-a câştigat de partea naţionaliştilor.
Mergând des în castelul baronului, la Cadar, l-a dus acolo şi pe Miron Cristea.
încurajările primite şi promisiunile angajate l-au ftcut să accepte să-şi depună
candidatura pentru episcop al Caransebeşului51. Dar nici Constantin Burdia nu a
fost străin de Miron Cristea. A luat legătura cu el şi i-a promis că îl va sprijini,
urmând să-l prezinte personal ministrului Albert Appony5-. Gheza Duca de Cadăr
cunoscând personalitatea cameleonică a lui Burdia, l-a sfătuit pe episcopul Miron
Cristea să fie prudent în relaţiile cu el53.
Imediat după confirmarea şi alegerea de episcop, Valeriu Branişte îi scria
lui Miron Cristea: „Spre orientarea ta privată îţi comunic că meritul reuşitei tale
revine în primul loc lui Duca, Szerb şi Musta. De aceea cred de bine să dai vizite
celor doi dintâi, iar lui Musta şi eventual lui Badescu să le scrii câte o scrisoare
specială de mulţumiri la caz că nu ai făcut-o deja”54. Acest sfat avea menirea şi de
a ostoi eventualele orgolii rănite ale bănăţenilor care nu au reuşit să obţină un
candidat local din pricina frământărilor politice55.

^'Protocoalele..., p. 59.
50 Ion Rusu Abrudean, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul României Dr. Miron Cristea, înalt
Regent. Omul şi faptele. Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 173.
51 Valeriu Branişte, op. cit., p. 455.
52 AEC, Pavel Jumanca, op. cit., p. 62.
53 Valeriu Branişte, Corespondenţâ, III, Editura Minerva, Bucureşti, 1989, p. 186.
Ibidem, p. 188.
„Un episod interesant, privit prin prisma raporturilor ulterioare, îl constituie o discuţie a
episcopului cu o altă persoană, cu referire la protopopul Lugojului, acad. dr. George Popovici
(1862-1927), despre care spunea că el ştia că acesta, fiind coleg de şcoală şi prieten cu luliu
Olariu, la votare n a fost pentru el, dar că, înţelegând relaţia dintre ei, în multe cazuri evita ca în
211
Daniel ALIC

Dar Miron Cristea a avut un sprijin şi de la cei din afara diecezei

Caransebeşului. Mitropolitul loan Meţianu, în cererea înaintată la guvern pentru
recunoaşterea alegerii, s-a exprimat într-un mod ultimativ, cum informa Miroii
Cristea pe Valeriu Branişte: „dacă nu se întăreşte nici alegerea asta a 3-a, alunei
nici el nu mai poate conduce biserica, căci se destrăbălează lucrurile”56.
Credem că de mare importanţă a fost relaţia pe care alesul de episcop a
avut-o cu arhiducele Francisc-Ferdinand (1863-1914), moştenitorul tronului de la
Viena. în 28 martie 1908, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voievod, prinţul
moştenitor a invitat pe dr. Miron Cristea şi dr. Augustin Bunea la Viena. Motivul
vizitei a fost că viitorul împărat a dorit să cunoască doi reprezentanţi de seamă ai
clerului român din Transilvania, cu intenţia de a-şi pregăti terenul şi oamenii
pentru timpul când îi va veni rândul la domnie57. Miron Cristea însuşi mărturiseşte
că arhiducele Francisc Ferdinand, considerându-1 omul lui de încredere din clerul
ortodox, a cerut să vadă dosarul alegerii58. De altfel. Alexandru Vaida Voievod,
apropiat al arhiducelui, se interesa şi el îndeaproape de confirmarea lui Miron
Cristea, lucru ce putea fi păgubos în relaţia cu Budapesta59.
în privinţa ajutorului pe care Miron Cristea l-a primit în vederea
confirmării de la episcopul greco-catolic de Lugoj, Vasile Hossu, părerile sunt
împărţite. Majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat de personalitatea episcopului
şi mai apoi patriarhului Miron Cristea afirmă că acesta a primit un sprijin
consistent de la episcopul lugojean, lucru posibil având în vedere relaţia de
prietenie dintre Alexandru Vaida Voieveod şi episcopul Hossu. Istoriografia
recentă consemnează şi păreri contrare60. Corespondenţa lui Alexandru Vaida
Voievod cu Valeriu Branişte consemnează o scrisoare din 7 martie 1910, trimisă
din Cluj, în care vorbeşte de sprijinul acordat de baronul Gheza Duca de Cadărla
confirmarea lui Miron Cristea. Tot aici pomeneşte: „Va fi bine să-l prelucri pe
Vili [episcopul Vasile Hossu] din răsputeri”61. Acest text poate fi intrepretat şi în
favoarea susţinerii nou alesului de episcop, dar poate fi considerat şi ca o strunire
a episcopului Hossu care în acea perioadă a desfăşurat o acerbă luptă de racolarea
credincioşilor români către Biserica Greco-Catolică.
Pe lângă aceste ajutoare venite de la oameni de bine, diplomaţia personală
şi-a adus o contribuţie majoră în confirmarea alegerii de episcop a lui Miron

probleme de servici să-i facă observaţii, pentru a nu crede cumva că este o atitudine potrivnică (lic
cauza opţiunii lui pentru prietenul său”, apud Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 272.
56 Valeriu Branişte, Corespondenţă, III, p. 191-192.
57 Antonie Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-imgai
{1867-1918), Editura Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, 1986, p. 89.
58 Elie Miron Cristea, Note ascunse. însemnări personale (1895-1937), Editura Dacia, Cluj
Napoca, 1999, p. 49.
■9 Ibidem.
60 Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 274-276 (Scrisoarea este cifrată).
61 Valeriu Branişte, Corespondenţa, III, p. 186 (Scrisoarea este cifrată).
212
 Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Ciistea. „Am fost de 10 ori la Pesta în chestia aprobării”62 mărturisea Miron Cristea.
Ministrul de interne, contele luliu Andrăssy, supranumit şi contele negru, a trimis
ministrului cultelor Appony un dosar cu denunţuri oficiale împotriva lui Miron
Cristea, iar în adresa însoţitoare spunea explicit că nu pot avea încredere în el şi să
nu propună întărirea lui63. Fiind cea de-a treia alegere la Caransebeş, lucru
nemaiîntâlnit în istoria Bisericii, guvernaţii de la Pesta erau strâmtoraţi, dar nesiguri
pe loialitatea lui Cristea. în aceste condiţii au încercat să-l înduplece pe viitorul
episcop să semneze o declaraţie în care să specifice că nu va lucra contra legilor şi
integrităţii statului ungar, însă Miron Cristea, cu abilitate şi tact a ieşit din această
situaţie periculoasă. Appony a insistat cu ameninţarea că dacă nu le va da şi în scris,
nu-i va face raport de recunoaştere către împăratul64. Presa românească din
Budapesta îi era cu totul favorabilă lui Miron Cristea. Poporul Român, aiată despre
el ce „este alesul Bisericii şi guvernul unguresc, care a zădărnicit deja două alegeri,
nici nu poate să-i afle altă vină decât că este alesul Bisericii. Ar vrea, pe semne, un
episcop care să fle şobolanul unei politici necreştine şi contrare Bisericir65.
Salvarea a venit din înlocuirea lui Appony cu contele loan Zichy. Prezent la
Budapesta, Miron Cristea l-a interpelat pe secretarul lui Zichy, loan Toth (mai
lâiziu ministru de interne) şi i-a cerut să-i arate vreo vină concretă împotriva sa.
Acesta a scos din dosarul de acuzare predica rostită la logodna lui Octavian Goga cu
Hortensia Cosma, logodnă ţinută în 1906 la Bucureşti, în Pavilionul Ardealului de
la expoziţia consacrată celor 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I al
României66. Numai starea de spirit, şi curajul l-au ajutat pe Miron Cristea să eludeze
situaţia în care trebuia să explice pasajul în care afirmă „că astăzi se bucură peste 12
milioane de români că „poetul pătimirii noastre” şi-a ales mireasă”67.
Prin contele loan Zichy, înlocuitorul lui Appony, arhiducele Francisc
Ferdinand care-1 cunoştea şi aprecia pe Miron Cristea, demască uneltirile
răutăcioase ale presei şi propune împăratului să confirme cea de-a treia alegere de
episcop la Caransebeş. Suveranul acceptă sfatul şi la 21 aprilie 1910, noul episcop
a depus la Viena jurământul de fidelitate în faţa împăratului Francisc losif I68.
Despre acest eveniment. Foaia Diecezană, organul de presă al Episcopiei
Caransebeşului, titra în color pe prima pagină a ediţiei din 4 aprilie 1910: ,Alegerea
de episcop al văduvitei dieceze a Caransebeşului săvârşită la 21 noiembrie 1909 a

■ Miron Cristea, op. cit., p. 48.

Ibidem.
M
Antonie Plămădeală, op. cit, p. 176.
6S Poporul Român (Budapesta), an IX, nr. 49/1919, p. 4, apud Preot Ionel Popescu, Prof.
Constantin Brătescu, Patriarhul Miron Cristea, ierarh providenţial al naţiunii române. Cuvântări,
Editura învierea. Timişoara, 2010, p. 14.
66
Ibidem.
Acesta era pasajul pe care i-1 reproşau guvernanţii de la Pesta, considerându-1 cu tentă
profund naţionalistă şi îndemnător la revoltă.
(,tl Ion Rusu Abrudean, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul României Dr. Miron Cristea, înalt
Reţ^enl. Omul şi faptele, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 173-174.
213
Daniel ALIC

primit prea înalta întărire din partea Majestăţii Sale Regelui apostolic. Vesk»
aceasta trebuie să umple de bucurie tot sufletul ortodox binesimţitor, căci după i
văduvie de aproape doi ani, dieceza îşi capătă conducător, care cu toiagul hlăiulejii
şi al dragostei va păstori o parte destul de însemnată a neamului românesc p,,
Bisericii Ortodoxe Române. Din inimă curată zicem noului arhipăstor, cui Dumnezeu
i-a pus coroană ca unui mire şi l-a împodobit cu podoabă, i-a dat veşmâiiiil
mântuirii şi l-a împodobit cu haina veseliei: Bine este cuvântat cel ce vine înin
numele Domnului şi întru mulţi ani StăpâneV'69.
După travaliul suferit de Episcopia Caransebeşului în cei aproape doi am
de vacanţă episcopală şi după multe eforturi alăturate ale marilor intelectuali
români, Biserica din Banat şi-a dobândit episcop în persoana lui Miron Crislea
Acesta s-a dovedit un bun apărător al valorilor Bisericii româneşti şi a
credincioşilor ei. Cuvântările pe care le-a ţinut la hirotonia întru arhiereu şi la
instalarea de episcop au fost adevărate revelaţii naţionale. Ecoul lor a ajuns până
la Budapesta, făcându-i pe responsabilii numirii sale să afirme: „Cristea e cel imi
periculos. N-am putut noi să-l aprobăm pe neputinciosul de Musta?”70.

Pr. dr. Daniel ALIC

' Foaia Diecezană, nr. 14/4 aprilie 1910, p. 1.

1 Miron Cristea, op. cit., p. 49.
214
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

Corespondenţă privind conflictul dintre membrele

fondatoare ale Societăţii Ortodoxe Naţionale a
9 9

Femeilor Române
Dr. Dan-Ovidiu PINTILIE

Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române a fost înfiinţată în anul

1910, ca alternativă la opţiunea educării fetelor în pensioanele din afara ţării. în
acel an, în locuinţa doamnei Elena Cornescu, a fost ales primul comitet de
conducere constituit din: Anastasia Filipescu, preşedintă, până în noiembrie 1918,
Zoe Gr. Romniceanu, casieră, Maria Glogoveanu, secretară, membre: Alexandrina
Cantacuzino, Elena Odobescu, Elisabeta Mânu, Maria Timuş, Zoe Rosetti-
Bălănescu, Esmeralda Mânu, Tatiana Niculescu-Dorobanţu, Elena Săulescu, Zoe
Mandrea, Sultana Miclescu, Eliza Gr. Greceanu, Eleonora Stratilescu. Membrii
cooptaţi: vicarul Teodosie Ploeşteanu, vicepreşedinte, Dimitrie Butculescu, care a
contribuit la alcătuirea statutelor societăţii, Dimitrie Onciul, Simion Mehedinţi,
Dimitrie Boroianu, Petre Gârbovicenu, Ion Scurtu, Ştefan Negulescu, Arhimandrit
Scriban şi Gheorghe Adamescu. Doamna Zoe Romniceanu, cu experienţa şi cu
tactul său, a fost îndrumătoarea societăţii, atâta timp cât a trăit1.
Societatea a căpătat personalitate juridică prin sancţionarea de către Regele
Carol 1 a Decretului nr. 4062 / 28 decembrie 1910, publicat în „Monitorul Oficial”
nr. 255/1911. în conformitate cu dispoziţiile art. 2 al legii persoanelor juridice din
6 februarie 1924, ea a continuat să funcţioneze potrivit statutelor sale iniţiale, ca o
asociaţie civilă persoană juridică de drept privat.
Potrivit statutelor, societatea a avut ca scop „dezvoltarea culturii şi
educaţia copiilor români, din punct de vedere religios şi naţional, aşa cum se cerea
în interesul patriotic”, crearea unor şcoli care să pună accent pe educaţia în spirit
naţional şi ortodox a studentelor, fiind cel mai puternic organism creat în
România, din iniţiativă particulară.
Pentru realizarea acelui scop urmau să se organizeze conferinţe religioase,
de istorie, literatură şi igienă cu ajutorul clerului şi membrilor corpului didactic,
înfiinţarea de grădiniţe de copii, şcoli şi internate pentru elevi, înfiinţarea de
cursuri pentru adulţi, înfiinţarea unei biblioteci populare şi în general, încurajarea
elevilor şi scriitorilor pentru editarea unor lucrări „educative şi patriotice pentm
copii şi tinerime”.

1 Serviciul Judeţean Argeş al Arhivelor Naţionale (în continuare S.J.A.N. Argeş), Fond familial
Elena Perticari Davila, pachet XLVI/4, f. 75v.
215
Dan-Ovidiu PINTILIE

Marele patrimoniu material şi moral al societăţii a fost creat înainte de

război, astfel că în cei 38 de ani de existenţă, Societatea, sprijinită în mod constam
de către Biserica Ortodoxă Română, va crea filiale în cele mai importante ora^e
contribuind substanţial la efortul de pregătire şcolară al fetelor.
Sediul societăţii era în Bucureşti, la început pe Calea Moşilor 148, mai târzit
pe Calea Victoriei 224, având ca semn distinctiv o cruce de oţel cu panglică tricoloră
In urma decesului „mult veneratei şi regretatei” Anastasia Filipescn
membrele inamovibile din comitetul central au ales în funcţia de preşedintă |x
Alexandrina Cantacuzino, avându-se încredere în calităţile şi activitate
desfăşurată de aceasta.
în timpul Primului Război Mondial, sediile societăţii au fost transformaif
în spitale ad-hoc pentru tratarea răniţilor şi a bolnavilor. Alături de Crucea Roşie
societatea a avut o mare contribuţie în vindecarea celor suferinzi, membrele
participând activ ca sore de caritate la efortul uriaş implicat de război şi de
răspândirea maladiilor.
în contextul războiului, mentorul societăţii şi îngerul sau păzitor a devenii
noua Suverana, Marea Regina Maria, „Mama Răniţilor”.
începând cu anul 1915, au fost organizate conferinţe susţinute de către
doamnele Romniceau, Perticari Davila şi Aristia Dissescu, precum şi de profesorii
Onciul, Mehedinţi şi Scriban. în perioada 1916-1923, conferinţele şi cursurile de
adulţi au fost susţinute de doamnele Perticari şi Timuş, iar după 1923, doamna
Cantacuzino s-a ocupat singură de conferinţe, „socotind cursurile de adiill
inutile”, după spusele doamnei Perticari.
In darea de seamă făcută de preşedinta A. Cantacuzino în 1918, aceasta nu
a mai pomenit activitatea unora dintre doamnele membre în comitetul de
conducere, lucru care va stârni nemulţumirea treptată a acestora care au acuzaţ i
„de substituire încetul cu încetul a tuturor organelor societăţii, conducânduk
abuziv şi după bunul plac”. Astfel, doamna Elena Perticari Davila arăta că, într-un
interviu acordat Otiliei Rociu de Alexandrina Cantacuzino şi publicat în „Gazda
Femeii”, aceasta afirma că: „Doamna Perticari nu a lucrat nimic în societate şi uiia
toate serviciile aduse de mine”.
Aleasă în comitet, la sfârşitul anului 1915, a fost chemată de către Regina
Maria pentru a face parte din mănunchiul de doamne pe care le alegea în jurul său
pentru a lucra în spitalul Palatului. Mai primise însărcinarea de a crea, organiza y
conduce secţia medico-chirurgicală de la Spitalul 113. Acest spital, înzestrat dir
fondurile Băncii Naţionale a României şi considerat ca aparţinându-i a fost aşezai
în Şcoala Ortodoxă a Femeilor Române din strada Principale Unite, nr. 63. „Cu te
belşugul în bani” - afirma doamna Elena Perticari Davila - acest spital nu ai 1:
putut să ia fiinţă fără intervenţia ei personală deoarece era singura din comitelui
central în măsură de a putea face această organizare. Pentru buna organizare .;
spitalului lipseau aparate indispensabile cum ar fi: „autoclavele şi etuvele”. Cu
ajutorul generalului Călinescu, care era şeful Serviciului Sanitar al Armatei şi caii

216
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

o cunoştea de la Spitalul Militar unde lucrase în 1912-1913 şi în anii următori, a

obţinut aparatele care erau destinate altor formaţiuni, în amintirea dr. Davila şi „pe
care el le acorda fiicei sale în care avea încredere deplină”. Spitalul a fost atât de
bine înzestrat încât s-a spus că germanilor, la ocuparea clădirii în 1916, nu le
venea să creadă că acolo a fost o şcoală. Cinci săli de pansamente, două de
operaţii, două de deparazitare, de izolare, apă distilată, morgă.
Revoltată de interviu. Elena Perticari Davila ţinea să precizeze, în scris, că a
lucrat, la laşi, încă din ziua de 13 noiembrie 1916, la Spitalul Internat şi ca
inspectoare a alimentaţiei în toate spitalele din Moldova. La sfatul lui Ştefan
Florescu de la Banca Naţională, a început alcătuirea Societăţii Orfanilor din Război
a cărei preşedinţie a fost acordată doamnei Olga Sturdza, reprezentanta comitetului
central al Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române şi care la Iaşi era mandatara
preşedintei Anastasia Filipescu, vicepreşedintă devenind Elena Pericari Davila. în
această calitate, a luat parte la toate şedinţele comitetului, iar în iama lui 1917 a fost
delegată în inspecţie la mănăstirile Agapia şi Văratic, precum şi la Tecuci. A tradus
din scrierile lui Robert Dubarle, o cărticică care răspândită prin tranşee şi spitale a
realizat suma de 16.000 franci aur în folosul orfanilor de război. S-a ocupat de
aproape de Orfelinatul „celor mici de tot” încredinţat „bunei şi inimoasei” doamne
Chiru-Nanov. Alături de doamna dr. Popp, ea a lucrat şi la gară, la deparazitarea
copiilor orfani sosiţi din judeţul Putna, iar la alipirea Basarabiei a luat prima contact
cu cele şapte doamne sosite de la Chişinău pentru întemeierea primei Societăţi
Ortodoxe Române. Doamna Perticari le-a condus pe doamne la Bicaz, la majestăţile
lor Ferdinand şi Maria, iar împreună cu doamna Glogoveanu a pus temelia
înfiinţării filialei Societăţii Ortodoxe a Femeilor din Chişinău.
Deşi i-a comunicat doamnei Cantacuzino despre înfiinţarea Societăţii
Orfanilor de Război trimiţându-i şi proiectele de statut, cerându-i iniţiativă pentru
înfiinţarea societăţii şi la Bucureşti, dar şi păstrarea funcţiei de vicepreşedintă, la
sosirea în Bucureşti în 1918, ea n-a mai fost convocată la nicio şedinţă şi la primul
congres a fost înlocuită fără niciun motiv prin doamna general Istrati. A vrut să se
retragă din comitetul central al Societăţii, dar a fost rugată de celelalte membre să
rămână în post în folosul societăţii fără a ţine seama „de jignirile ce i se aduseseră
de doamna preşedintă a orfanilor care era şi a ortodoxiei”.
însărcinată de doamna Timuş şi propusă de Spiru Haret, atunci ministru al
instrucţiunii care cunoştea caracterul şi activitatea de a face cursuri de adulţi şi
conferinţe la fabricile de chibrituri Wolf şi Vulcan unde şcolile luaseră un avânt
frumos, a fost oprită de doamna Cantacuzino.
Supărată că doamna Cantacuzino în interviu îi pronunţă numele „ca acela
al unei nevrednice slujitoare a intereselor societăţii” şi în care sfârşeşte prin a zice
„caravana trece, câinii latră”. Elena Perticari Davila declara: „mă simt măgulită că
nu sunt numărată printre cămilele caravanei, ci printre acele animale domestice,
credincioase şi bune care n-au greşit cu nimic”.

217
Dan-Ovidiu PINTILIE

După 1918, doamna Elena Perticari Davila a activat în cadrul Socielâjii

Franco-Române „Gustul Laptelui în România” înfiinţată la finele lui decembrie
1919, pe lângă Armata Dunării, Serviciul Sanitar Francez alături de contesa de
Saint-Aulaire, Simona Lahovary, preşedinte adjunct, doamna Pilat, vicepreşedinie,
doamna Pop, trezorier şi doamna La Vastide, econom. Societatea acorda consuliaţii
precum şi lapte sterilizat, numerele 1, 2, 3 pentru copiii sugari, prin dispensarele
bucureştene din strada Griviţei şi cel din cadrul Spitalului Francez. Au fost trei am
de eforturi (1919-1922) în direcţii practice pentm a face cunoscut, pe niveluri de
populaţii, noţiunile şi necesităţile unei igiene infantile. Pentm această activitate, au
fost aduse mulţumiri tuturor participantelor, de către Legaţia Franceză din România
care alături de doctorii francezi au lucrat cu abnegaţie şi din suflet pentru
organizarea tuturor lucrărilor în interes comun. Copiii şi mamele ajutaţi admirabil
„nu vor uita niciodată” câtă grijă s-a avut pentm nevoile lor precise şi utile2. A
activat, de asemenea, în cadml Societăţii „Principele Mircea” pentm Protecţia
Copiilor din România, înfiinţată în anul 1918, şi care cu mari greutăţi şi piedici a
reuşit să înfiinţeze dispensare pentm copii în 40 de oraşe din ţară, prin care s-au
perindat între 200 şi 700 de copii pe an. Aceste dispensare au funcţionat după
normele statului şi a Ministemlui Muncii cu un program alcătuit de medici, acelaşi
în toată ţara, la care s-au adăugat cursuri de infirmieri de 2 ani şi 6 luni, prin spitale
şi dispensare. Cu această societate a fuzionat Societatea „La Materna” care a clădii
un cămin internat pentm 60 de moaşe mrale şi curs de puericultură, precum şi u
maternitate sub conducerea doctorilor Sion şi Ursu. Sub conducerea pricepută a
doctomlui Burileanu care aplica cele mai noi metode din străinătate pentru
îngrijirea micuţilor, a funcţionat şi o creşă pentm 20 de suflete3. Sufletele Societăţi:
„Principele Mircea”, erau doamnele: Vlahuţă şi Lia Brătianu precum şi Elena
Perticari Davila care va demisiona în luna noiembrie 1929 din comitetul central. S-a
ocupat direct de înfiinţarea şi activitatea dispensamlui medical din cadml comune:
Izvom, donând teren şi bani pentm constmcţie, la fel cum s-a făcut şi la înfiinţarea
societăţii, J^atema” când s-a donat teren din terenul doctomlui Davila.
Colaboratoarele Alexandrinei Cantacuzino socoteau că datorită „spiritului său
vanitos şi extrem de autoritar care a jignit sistematic membrele...”, a determinai
plecarea din societate a unor elemente de valoare cum ar fi: doamnele Tatiau..
Niculescu Dorobanţu, Eliza Greceanu, Eleonora Stratilescu, Zoe Rosetti-Bălănescu ş
a lui Dimitrie Onciul, Simion Mehedinţi şi Ştefan Negulescu4. Ele au socotit că..;iri
tolerat multă vreme aceste scăderi ale dumisale, deoarece am avut în vedere pe de ■
parte liniştea societăţii, iar pe de alta speranţa că va reveni asupra greşelilor făcute'.
Personalitatea Alexandrinei Cantacuzino se suprapunea peste întreae.
mişcare de emancipare socială şi politică din perioada interbelică. Membrele acii\;
ale Asociaţiei pentm Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România c.

2 Ibidem. pachet XLVI/3. f. 1-8.

3 Ibidem. pachet XLVI/3. f. 43-44.
-1 Ibidem. pachet XVVI/4. f. 76.
218
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

acuzat-o de încercare de monopolizare a atenţiei publice şi de erijare nejustificată în

lideră a mişcării de emancipare feminină. Poziţia acesteia va fi contestată chiar de
unele dintre colaboratoarele cele mai apropiate din cadrul Societăţii Ortodoxe
Naţionale a Femeilor Române, care au considerat că implicarea acesteia în mişcarea
feministă are drept consecinţă cdterarea menirii originale a Societăţii.
Pe parcursul deceniilor interbelice, se poate remarca însă, în conduita şi la
nivelul discursului Alexandrinei Cantacuzino, apariţia unor tendinţe de apropiere
de autoritarism şi accentuarea tot mai pregnantă a sentimentului naţional. O
dovadă în acest sens este înlocuirea vechilor statute ale Societăţii Ortodoxe
Naţionale votate în anul 1910, la mijlocul anilor ’30. In urma acestei schimbări,
care va provoca demisia unora dintre cele mai intime colaboratoare ale sale, îi
erau lărgite semnificativ atribuţiile, prelungindu-se totodată şi durata mandatului.
Contribuţia Alexandrinei Cantacuzino în direcţia emancipării socio­
culturale şi politice feminine, dar şi a obţinerii vizibilităţii acestei mişcări la
nivelul opiniei publice este una fundamentală. Cu toate acestea, rolul ei trebuie
înţeles în contextul fricţiunilor şi competiţiei care au existat între aceasta şi
liderele Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România\
Alexandrina Cantacuzino a desfăşurat o activitate impresionantă şi în plan
internaţional. In anul 1925, ca urmare a afilierii Consiliului Naţional al Femeilor
din România la Consiliul Internaţional al Femeilor, delegatele României au
participat la Congresul de la Washington. în cadrul acestui congres. Alexandrina
Cantacuzino a fost aleasă vicepreşedintă a Consiliului Internaţional, Elena
Romnicianu fiind desemnată secretară generală.
Un alt succes al eforturilor depuse de către Alexandrina Cantacuzino în
plan internaţional a fost crearea Micii Antante a Femeilor. înfiinţată la Bucureşti
în anul 1923, această organizaţie grupa asociaţiile feministe din România,
Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia şi Grecia, propunându-şi să colaboreze în
chestiuni ce priveau statutul femeii, abordând teme precum problema tinerelor
mame, apariţia femeii noi, viaţa ei sexuală şi statutul copiilor legitimi şi ilegitimi,
schimbarea legislaţiei cu privire la paternitate şi responsabilizarea părinţilor.
„In momentul când doamna Cantacuzino - afirma doamna Perticari Davila -
a pornit acţiunea feministă şi internaţională a început stagnarea activităţii societăţii
noastre. Doamna Cantacuzino fiind preocupată de alte interese diametral opuse
Societăţii, căci este greu a fi totodată vicepreşedinte al Consiliului Internaţional al
Femeilor şi a te ocupa în calitate de preşedintă a Femeilor Ortodoxe de combaterea
propagandei sectelor străine în ţară”.
Disputele între membrele fondatoare, pe de o parte, şi preşedintă, pe de
altă parte, vor duce la împărţirea în două a parohiilor şi secţiunilor din cadrul
societăţii care au căutat să oprească dezbinarea din cadrul comitetului central.
Acesta, în şedinţa din 9 august 1934, ascultând intervenţia preşedintei, a

1 Camelia Popescu, Alexandrina Cantacuzino .>•/ mişcarea feministă română, în „Historia", la

www.historia.ro, 2011.
219
Dan-Ovidiu PINTILIE

dezaprobat purtarea lui Radu Perianu, directorul Institutului Societăţii Ortodoxe

care va fi înlocuit cu doamna State, directoare a institutului din Vaslui, din anul
1920. Tot în această şedinţă, s-a primit şi demisia doamnei Maria Glogoveanu,
nemulţumită de îndepărtarea lui Radu Perianu şi a soţiei acestuia, directoarea
administrativă şi efectivă a internatului. Tot în 1934, a avut loc şi congresul de la
Brăila, unde preşedinta societăţii a fost felicitată pentru iniţiativele luate, fapt care
îi vor întări şi mai mult puterile decizionale6.
în şedinţa comitetului din 1 octombrie 1934, doamna preşedintă a făcui
cunoscut că ea şi societatea sunt chemaţi în judecată de soţii Perianu care solicitau
despăgubiri morale şi materiale. în 9 octombrie, tot în cadrul unei şedinţe a
comitetului unde soţii Perianu au căutat să aducă dovezi incontestabile „că se face
o eroare”, doamna preşedintă s-a adresat participanţilor „Ştiţi cine sunt eu? Egală
cu Titulescu..., prima femeie a României, singura care contează. Sunt propusă
pentru Premiul Nobel. Ştiţi ce este Premiul Nobel?... Cartea pe care o scriu e
cartea de căpetenie a secolului”7.
Profesorul şi cenzorul societăţii, Gh. Taşcă, în 10 octombrie 1934, se
adresa doamnei Perticari Davila printr-o scrisoare: „Fără îndoială că memoriul
citit aseară de domnişoara Odobescu a înăsprit lucrurile şi va întârzia cicatrizarea
rănilor cauzate de un exces de susceptibilitate şi din o parte şi din cealaltă. Nu
pierd însă nădejdea în vremuri mai liniştite... Şi poate că Dumnezeu ne va ajuta să
liniştim spiritele şi să aducem linişte în sânul comitetului. Cred însă că pentru a
ajunge la acest rezultat trebuie neapărat ca să cădem cu toţii de acord asupra unui
lucru: să considerăm ca definitiv închisă şi bine soluţionată chestia schimbării
direcţiunii şcoalei... şi nici un minut nu trebuie să dăm nici măcar aparenţa că o
parte din comitet este alături de fostul director şi împotriva prezidentei”.
La rândul lui Al. Otetelişanu solicita într-o scrisoare adresată tot doamnei
Perticari „ca toţi membrii comitetului central să sprijinim flră condiţii opera
admirabilă întreprinsă de doamna Alexandra Cantacuzino, prezidenta noastră”.
Societatea Ortodoxă conform deciziei unei părţi a comitetului central luată în
26 decembrie 1934 a convocat Congresul extraordinar pentru ziua de 10 ianuarie
1935, în localul Casei Femeii din Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 46. Potrivii an
35 din statute, ordinea de zi era modificarea statutelor şi alegerea comitetului central,
Contra convocării congresului s-au situat: Maria Timuş, Zoe Bolintineanu,
Elena Perticari Davila, Ana Florescu, Elena Odobescu, Maria Glogoveanu care ii
reproşau Alexandrinei Cantacuzino mai multe încălcări ale funcţiei sale şi a
statutelor şi anume: demisia Măriei Glogoveanu din funcţia de secretar general,
invitarea domnului Ototelişeanu pentru a-şi retrage afirmaţiile jignitoare a,supri
unor doamne din comitetul central, înlocuirea comitetului şcolar, demisia soţilor
Perianu, contestarea convocării comitetului central în zilele de Crăciun „prin
surprindere”, refuzarea votării bugetului, falsuri şi ilegalităţi comise de preşedinta

6 S.J.A.N. Argeş, Fond familial Elena Perticari Davila, pachet XLVI/4, f. 11-16.
7 Ibidem, pachet XLVl/4, f. 27.
220
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

societăţii, intervenţie la Pamfil Şeicaru (luată de acesta în bătaie de joc în ziarul

său „Curentul” din 16 martie 1935) prin doamna Elena Săulescu, vicepreşedintă,
de a nu fi atacată preşedinta, arătându-se „cât a lucrat ea pentru neam şi ţară”8 etc.
După desfăşurarea congresului, membrele inamovibile în comitetul central al
societăţii şi anume: Maria Demetriade, Ana Filitti, Ana Florescu, Maria Glogoveanu,
Elena Manolescu şi Elisabeta Mânu au solicitat Tribunalului Dfov să declare nule
lucrările congresului, modificarea unor articole din statut, numirile ilegale în posturile
de membri şi cenzori. Se arăta că „Congresul extraordinar nu a putut lucra valabil şi
hotărârile lui sunt nule”. S-a ales un nou comitet în temeiul art. 15 din statute,
preşedinte devenind Elisabeta Mânu, secretară - Maria Glogoveanu şi casieră - Ana
Florescu. După aceste noi alegeri, societatea s-a scindat în două părţi, fiecare
susţinând câte o conducere şi adresându-şi în presă acuzaţii calomnioase.
în 27 martie 1935, convinse „de aceste atacuri nedemne”, împotriva
doamnei Alexandrina Cantacuzino care era deasupra „tuturor uneltirilor”. Secţiunea
fostelor eleve ale societăţii ortodoxe îi scria doamnei Elena Perticari Davila:
„Comitetul «secţiunii fostelor eleve» a Societăţii Ortodoxe Naţionale protestează cu
toată energia împotriva campaniei calomniatoare ce dumneavoastră aţi creat şi
întreţineţi prin tot felul de mijloace în contra doamnei Alexandrina Cantacuzino,
care a fost, este şi rămâne preşedinta generală a societăţii, prin dorinţa unanimă a
membrelor acestei societăţi... Rodnica activitate pentru apărarea bisericii noastre
ortodoxe şi educarea morală şi naţională a tineretului este necontestată şi munca sa
în servicîul patriei este bine cunoscută şi apreciată şi dincolo de hotarele ţării
noastre, constituind pentru noi un adevărat prilej de mândrie naţională... Vom lupta
întotdeauna alături de domnia sa şi pentru domnia sa”y.
Cele nouă membre ale comitetului central al societăţii au editat în 1935 la
Institutul de Arte Grafice „Rampa” din Bucureşti, broşura „Cauzele care au
determinat dezbinarea din comitetul central al Societăţii Ortodoxe Naţionale a
Femeilor Române”, în care se încerca prezentarea cauzelor care au dus la o
ruptură după 25 de ani de activitate. O broşură a fost înaintată comandorului
Fundăţeanu, adjutant al majestăţii sale regele Carol al Il-lea care avea informaţii
clare şi precise despre conflict şi astfel să poată purta o discuţie cu regele interesat
la rândul său de această problemă.
Comitetele parohiale din Bucureşti erau la rândul lor revoltate de articolele
şi broşurile în care unele doamne foste membre în comitetul central al societăţii
căutau să scadă „în prestigiu” personalitatea doamnei Alexandrina Cantacuzino.
Acestea declarau „suntem profund indignate de atitudinea acestor doamne şi
facem prin aceasta cunoscut tuturor bunilor creştini ortodocşi, prietenilor
Societăţii Ortodoxe, precum şi întregii opinii publice că noi care formăm
Societatea Ortodoxă, înfierăm în modul cel mai categoric aceste procedee
incalificabile care dăunează sfintei noastre biserici ortodoxe şi Patriei”.

8 Ibidem, pachet XL.VI/4, f. 42-46.

Ibidem, XLVI/4, f. 88.
221
Dan-Ovidiu PE'ITILIE

Elena Odobescu, membră fondatoare a Societăţii declara următoarele, într

o scrisoare de la 1 februarie 1937: „Diferendul între cele 10 membre ale Socielălii
Ortodoxe Naţionale şi doamna Alexandrina Cantacuzino, n-are ca bază rivalilăli
personale, întrucât nici una din membrele comitetului central n-au râvnit locul dc
prezidentă şi nici alt motiv lăturalnic. Neînţelegerea are la bază deosebirea dr
concepţii”.
Membrele fondatoare nu puteau îngădui strecurarea unui spirit internaţional
feminist care să schimbe caracterul spiritului ortodox naţional al societăţii, pe care
avea îndatorirea a-1 păstra în întregime. Graţie noului spirit introdus de Alexandrina
Cantacuzino, societatea nu-şi mai putea împlini menirea, în epoca de refacere a
ţării, scopul fiind combaterea oricărei propagande religioase străine şi susţinerea
bisericii şi preoţimii ortodoxe.
Patriarhul, împreună cu societatea, trebuiau să alcătuiască un plan de
apărare împotriva tuturor sectelor care împănau ţara cu propagandă potrivnică
spiritului religiei ortodoxe.
Neînţelegând sau mai bine zis făcându-se că nu înţelege această menire a
societăţii, doamna Cantacuzino a îndepărtat elementele care în chip firesc trebuiau
să colaboreze cu societatea şi astfel se explică de ce mai târziu sectele străine au
luat un aşa avânt încât la un moment dat au provocat o adevărată perturbare în
ordinea de stat.
Unele membre din comitet propuseseră pregătirea unui personal înclinai
spre vocaţia monahismului, pentru a asigura şcolilor elementele necesare pregătirii
copilelor în spiritul ortodox... Pe de altă parte, comitetul tindea a sustrage şcolile d(
alte rituri, pe tinerele fete ai căror părinţi ar fi dat preferinţă şcolilor româneşti, adică
ele ar fi prezentat garanţia morală şi intelectuală similară celei a şcolilor protestante
şi catolice. Conferinţele religioase, de istorie şi literatură naţională, care au avut un
început de înfăptuire, ele fiind conduse de doamna Perticari, au fost oprite prin
suprimarea studenţilor; aceeaşi soartă au avut cursurile pentru adulţi din fabrici
conduse de doamna Timuş. Celelalte scopuri mai mărunte au fost lăsate, dc
asemenea, în părăsire...
La Institutul din Bucureşti, cu toată opoziţia comitetului central, care aven
ca principiu să înlăture bărbaţii de la conducerea şcolilor, doamna Cantacuzino
numeşte şi susţine timp de 15 ani ca director de studii pe dl. Perianu, solul
directoarei, făcând anual cerere Ministerului Instrucţiunii să acorde Şcolii
Ortodoxe această excepţională concesie. Doamna Cantacuzino, pentru motive do
răzbunare personală a dorit ca îndepărtarea domnului Perianu să fie făcută cu
zgomot pentru ca reputaţia dumnealui să iasă pătată. Urmările acestei nejustificatc
purtări a dat loc unui proces între Perianu şi Societate, proces pierdut la Ministerul
Muncii şi judecat la Tribunalul Ilfov. Societatea a mai fost pusă în aceeaşi
penibilă situaţie de doamna Cantacuzino atunci când a îndepărtat ilegal pr
mecanicul şcolii, societatea fiind condamnată a plăti despăgubiri. La fondarea
societăţii s-au cooptat unele personalităţi de seamă cum erau domnii: Mehedinţi,

222
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

Boroianu şi Onciul care s-au retras când au constatat că sfaturile lor nu sunt luate
in seamă. înconjurată de persoane, unii din ei măguliţi că intră în saloanele
principesei Cantacuzino, alţii socotind prilejul a-şi reface autoritatea morală
pierdută ca părintele Scriban care în timpul războiului a iscălit actul prin care se
cerea abdicarea ilustrului rege Ferdinand, ajutată de aceştia, a obţinut majoritatea
in comitet în 26 decembrie 1934, dar nu a obţinut majoritatea în data de 10
ianuarie 1935, când în mod ilegal a dorit să schimbe statutul trecând în noul statut
drepturile comitetului central exclusiv asupra ei.
Concluzia este că societatea nu şi-a îndeplinit misiunea, doamna Canta­
cuzino fiind mai atrasă de eventuale succese internaţionale, ambiţia domniei sale
fiind de a ajunge preşedinta Consiliului Internaţional în locul lui Lady Aberdeen.
De atunci, ură împotriva Societăţii Ortodoxe, veşnică neînţelegere cu membrele
comitetului central, calomnii şi intrigi pe socoteala lor, punându-le din ce în ce mai
multe piedici activităţii în spiritul şi folosul societăţii, declarând că nu-şi va da
demisia şi niciuna din membrele comitetului central nu-i va succeda deoarece sub o
altă conducere societatea nu îşi va îndeplini adevărata ei menire.
Cu ocazia congresului Societăţii de la Sibiu din 1937, doamna Alexandrina
Cantacuzino declara în ziarul „Universul” că realizările Societăţii timp de 25 de ani,
„nu le-a înfăptuit singură, ci numai cu concursul şi munca devotată a celor 10
doamne din comitetul central”, pe care însă le-a îndepărtat din comitet în 1935
alcătuindu-şi altul cu ocazia congresului ţinut ilegal şi pe care însuşi regele Carol al
ll-lea i-a trimis vorbă prin colonelul Ulea „să nu-1 facă”. Cu ocazia sărbătoririi
duminicii ortodoxe de la Şcoala Ortodoxă a Femeilor Române, doamna Canta­
cuzino a retractat, tot în paginile ziarului „Universul”, ceea ce a scris şi anume „că
domnia sa e întemeietoarea societăţii şi că o conduce ca preşedintă de 25 de ani”.
în 14 iunie 1937, generalul Cantacuzino îi scria Alexandrinei Cantacuzino
astfel: „Dragă Didino, dacă din cauza nunţii lui Alecu te apuci să faci intrigi între
Căpitanul şi mine, mă văd silit să-ţi scriu această scrisoare. Ca să-ţi satisfaci ambiţia
nemăsurată şi ridicolă, de ani de zile, prin intrigi şi corupţii ai transformat Ortodoxia
Naţională a cucoanei Anica Filipescu într-o tabără internaţională, unde vrei să apară
europeană şi mondială ca Titulescu. Ai umplut şcolile noastre ortodoxe cu jidănci
care pălmuiesc creştinele noastre şi ca să-ţi faci treburile cu străinii, propovăduieşti
împăcarea cu inamicii neamului. Primeşti pe doamna Atholl, agentă bolşevică şi în
străinătate îţi aranjezi cu asemenea elemente succese oratorice şi îţi faci reclamă
mai rău ca Martha Bibescu pe socoteala demnităţii noastre naţionale. Mergi până
acolo încât în biserică, când se împărtăşeau glorioşii noştri eroi să ai curajul să-mi
spui de plecarea noastră în Spania „este o prostie ceea ce faceţi”. Mereu, în fine, ai
criticat Garda de Fier. Pentru falsul dumitale ortodoxism şi naţionalism am refuzat
şi refuz să vin la dumneata sau să am raporturi cu dumneata. O singură dată am
venit la dumneata, atunci când Alecu era în pericol de moarte în Spania. Când am
venit cu glorioşii noştri morţi ai crezut că guvernul va pleca că vom avea un rol şi
subit, ca o fripturistă, te-a găsit dragostea pentru legionari şi lansai fraze sforăitoare

223
Dan-Ovidiu PINTILIE

ca „până acum întreba lumea care Alecu Cantacuzino? Fiul prinţesei Cantacuzino1
De aeu întreabă care doamnă Cantacuzino? Mama legionarului?”. Deodată şi
oscilantă cum eşti, văzând că încă nu suntem stăpâni şi ca să complaci celor mari ir
general, şi Lupeascăi, în special, ne întorci iarăşi spatele (mie îmi pare foarte binei
şi la telefon, ca să te audă Siguranţa şi în mai multe rânduri, şi mai zilele trecute pe
patul meu de operat îmi spui „Mai lăsaţi nebuniile, mai lăsaţi acea femeie
(Lupeasca)”, procesele, astâmpăraţi-vă etc... etc... Afară de aceasta, cu privire la
nuntă, îmi spui că-ţi pare rău că nu cunun eu şi că nu-ţi convine Comeliu; la care
textual am răspuns „trebuie ca şeful legionarilor să-şi cunune legionarul”.
Ce aflu? Că răspândeşti pretutindeni zvonul că nu vrei, vorbind de
Corneliu, „ca acest individ vine la mine şi că de obicei Zizi este la fel ca şi mine'
Intriga este cusută cu odgonul şi nu prinde pentru că sunt legat de Corneliu până
la moarte şi că face parte din arsenalul intrigilor politicianiste contra regimului
legionar. Eram dator să te previn şi să mă apăr, dar nu pot să fiu mujic, nici
mitocan şi termin deci sărutându-ţi respectuos mâinile”10.
Prin jurnalul nr. 4578 din 20 februarie 1939, sentinţa civilă 136 a Tribu
naiului Ilfov, secţia I, se admite acţiunea făcută de reclamantele Maria Demetriade
Ana Filitti, Ana Florescu, Maria Glogoveanu, Elena Manoilescu şi Elisabeta Mânu,
în calitatea lor de membre inamovibile în comitetul central, se admite în parte şi
cererea din 13 aprilie 1937 a Elenei Odobescu şi ca urmare se constată că
reclamantele şiintervenienta sunt şi rămân membre inamovibile ale comitetului
central şi ordonă că lucrările congresului extraordinar din 1935 sunt nule. A fost o
luptă juridică de patru ani până când justiţia română să dea o astfel de sentinţă
Cu toată sentinţa din 20 februarie 1939 şi intervenţia doamnei Tătărăscii,
chemată de regele Carol al Il-lea „ca să împace lucrurile şi să le lămurească,
Alexandrina Cantacuzino a făcut recurs şi a ales ca colaboratoare, membre ale
comitetului ilegal. Ba mai mult, doamnele Tătărăscu şi Alice Voinescu susţinute
de Constantin Argetoianu, preşedinte de consiliu, la sesizarea doamnei Săulescu
au insultat vechile membre ale societăţii dându-i dreptate doamnei Alexandrinii
Cantacuzino, hotărându-se ca „niciuna din vechile membre să nu facă parte din
comisia interimară pentru a nu jigni pe doamna Cantacuzino, deoarece ea era in
partea adversă”. La ultima înfăţişare din februarie 1940, preşedintele tribunalului
Dfov, Constantinescu - Ghinea a suspendat şedinţa ca să-şi ceară consimţământul
doamnei Tătărăscu pentru amânarea procesului - lucru nemaiauzit - dacă doamna
Tătărăscu nu ar fi reprezentat soţia preşedintelui Consiliului de Miniştri".
La finele lunii martie 1940, comisia interimară revine asupra procesului
verbal din 24 noiembrie 1939 şi recunoaşte doamnelor „calitatea de membre ale
societăţii şi implicit dreptul de a fi alese într-un viitor comitet”. Comisia mai
decide conform dorinţelor doamnelor, să se procedeze la alcătuirea de noi statute
în conformitate cu necesităţile de azi ale societăţii şi cu dispoziţiile legii

1 Ihidem, XLVI/4, 116-117.

Ibidem, pachet XLVI/4, f. 110-112.
224
 Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

persoanelor juridice. Toate doamnele au aşteptat „ca un act de dreptate” ca o

delegaţie a lor să fie chemată pentru a discuta viitoarele statute, iar unele dintre ele
să fie chemate pentru a face parte din viitorul comitet.
După intrarea, la 22 iunie 1941, a României în Al Doilea Război Mondial,
pe măsură ce frontul se îndepărta. Societatea Ortodoxa Naţionala a Femeilor
Române şi-a asumat rolul misionar în Basarabia eliberată de sub sovietici, atât în
sprijinirea redării bisericilor scopului religios - transformate de bolşevici în
magazii (în cel mai fericit caz!), precum şi de ajutorare a orfanilor şi răniţilor, dar
şi al bolnavilor.
O acţiune memorabilă a societăţii este organizarea Crăciunului 1941,
pentru trupele române la Odesa.
Sfârşitul războiului a adus o perioadă extrem de dificilă, atât în context
politic, cât şi economic - marea secetă, lipsurile imense după război şi - mai ales
- prezenta ocupantului sovietic ce şi-a impus un guvern marionetă la Bucureşti,
şi-au pus amprenta asupra anvergurii activităţii societăţii. In cele din urmă, după
proclamarea abuzivă a Republicii Populare Române, noua putere a desfiinţat toate
organizaţiile din societatea civilă. Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor
Române trecând în istorie, la fel ca şi alte mari societăţi sau asociaţii care au
reprezentat piloni ai evoluţiei statului în diverse domenii - Cultul Eroilor, Liga
Navală, Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei etc.
Războiul a adus imense pierderi pentru societate, multe dintre clădiri fiind
distruse. Dezastrul, devenit deja iminent, s-a produs odată cu instaurarea
regimului comunist, iar Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, după
numai 35 de ani de funcţionare, a devenit istorie, la fel ca multe alte organizaţii şi
asociaţii tradiţionale din ţară. Cu toate că activitatea încetase încă din anul 1945 -
prin demiterea Comitetului director condus de Aria Soare, societatea a fost
desfiinţată oficial abia în 1948, printr-un ordin semnat de Lucreţiu Pătrăşcanu.

225
Dan-Ovidiu PINTILIE

A;

Dr. Dan-Ovidiu PINTE.IE

226
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Participarea românilor din Covasna şi Harghita

la unirea Transilvaniei cu România
Prof. dr. Nicoleta PLOŞNEA

1. Desfăşurarea procesului desăvârşirii unităţii de stat a tuturor românilor

România a intrat în Primul Război Mondial pentru a elibera teritoriile
româneşti aflate sub ocupaţia Austro-Ungariei. Prin Tratatul din 4 august 1916,
dintre guvernul român şi cele patru mari puteri ale Antantei (Franţa, Anglia, Rusia
şi Italia), se recunoscuse dreptul istoric al României asupra acestora.
în condiţiile situaţiei dramatice din anii 1917-1918, Guvernul de la Iaşi a
continuat acţiunile diplomatice pentru susţinerea cauzei româneşti. în mai multe
capitale aliate au fost trimise delegaţii formate din politicieni, oameni de cultură,
personalităţi din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria. Un rol important în
propaganda pentru întregirea României au avut-o: dr. C. Angelescu, Take lonescu,
C.l. Istrati, D. Hurmuzescu, Tr. Lalescu, S. Mândrescu, O. Tafrali, I. Ursu, D.
Voinov, V. Lucaciu, V. Stoica, O. Goga şi alţii.
Nu trebuie uitat faptul că, procesul desăvârşirii unităţii de stat a tuturor
românilor s-a desfăşurat sub egida şi în jurul Bucureştiului, aşa cum a început în
1916. Deşi s-a afirmat că, după pacea de la Buftea-Bucureşti, românii din
Transilvania şi Bucovina au fost deziluzionaţi de inabilitatea regatului de a-i mai
ajuta, deoarece acesta ar fi părăsit cauza Antantei, Bucureştiul regal, intrat în Primul
Război Mondial, în 1916, pentru românii „habsburgi” din Transilvania şi Bucovina,
nu a părăsit nici pe Aliaţi, nici pe fraţii lor români. Ei au cedat momentan în faţa
forţei deoarece au rămas singuri şi izolaţi în faţa unor inamici ce-i înconjurau din
toate părţile. Pe de altă parte. Regele Ferdinand a evitat ratificarea Tratatului de la
Buftea-Bucureşti, ceea ce a echivalat cu nevalabilitatea lui din punct de vedere al
dreptului internaţional. Acţiunea pentru desăvârşirea naţională a românilor s-a
deplasat şi s-a desfăşurat cu mare intensitate în afară, în Occidentul European, acolo
unde ea a fost posibilă în acele luni grele pentru români şi Antantă.
în condiţiile războiului, s-au desfăşurat aşadar numeroase acţiuni pentru
unire ale românilor aflaţi în capitalele europene. în aprilie 1918, s-a constituit la
Paiis, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, sub
preşedinţia lui Traian Vuia. In iunie 1918, bucureşteanul Tache lonescu, s-a
strecurat discret de la Iaşi la Paris pentru a prelua preşedinţia Consiliului Naţional al

Capitol din volumul Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita
11850-1018). Teze de doctorat. Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Cluj-Napoca, de Nicoleta
Ploşnea, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2012, pp. 320-330.
227
Nicoleta PLOŞNEA

Unităţii române, fiind ajutat de doi vicepreşedinţi transilvăneni, Vasile Lucaciuşi

Octavian Goga. în primele zile ale lui octombrie 1918-când a fost clar că forţele
militare germane şi austro-ungare erau înfrânte, a obţinut din partea marilor puleri
ale Antantei, inclusiv S.U.A., recunoaşterea diplomatică a drepturilor indescriplibile
ale tuturor românilor de a se uni în frontierele aceluiaşi stat naţional. Tot în iunie
1918, s-a format în Italia, Comitetul de Acţiune al Românilor din Transilvania
Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. In aceeaşi lună, la 5 iulie 1918,1a
Washington, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, condusă de Vasile Stoica. Vedem
astfel că personalităţile politice din Bucureşti, chiar dacă nu mai erau oameni de
stat, lucrau discret în numele regelui Ferdinand care nu ratificase Pacea de la
Buftea-Bucureşti şi refăceau în miniatură, dar împreună cu liderii românilor din
Transilvania şi Bucovina, aflaţi la Paris şi Washington, alianţa din 1916 a României
cu Antanta şi Asociata ei, S.U.A.
Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire a basarabenilor a fost favorizaiă
de Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia (care prevedea dreptul popoarelor Ij
autodeterminare naţională), iar cea a ardelenilor şi bucovinenilor de Declaraţia în 14
puncte a preşedintelui Woodrow Wilson, care susţinea acelaşi frumos principiu a
autodeterminării popoarelor asuprite din Austro-Ungaria, lansat şi lărgit ulterior şi
asupra românilor, care nu doreau autonomie în frontierele vechi ale Coroanei Sl
Ştefan (după formula fetişistă a „autodeterminării” stabilită de naţiunile cuceri
toare), ci dezmembrare şi constituirea statelor naţionale, unitare şi independenit
pentru toate popoarele din Imperiu. Astfel, la 5 noiembrie 1918, prin actul oficial
aprobat de W. Wilson, guvernul american recunoştea principiul unităţii naţionale
române. Ulterior acest act a fost transmis telegrafic la Iaşi şi apoi înaintat presei
americane. Guvernul american simpatiza hotărât cu aspiraţiile şi spiritul unilăţi:
naţionale ale românilor de pretutindeni şi nu va pregeta ca, la timpul potrivit, să ş
exercite toată influenţa pentru ca drepturile politice şi teritoriale juste ale poponilu
român să fie dobândite şi să-i ofere siguranţă împotriva oricărei agresiuni .străine
Astfel, unirea Basarabiei cu România va avea loc la 27 martie 1918, iar dupi
aceasta, la 15 noiembrie 1918, la Palatul Mitropolitan, Congresul General i
Bucovinei a votat în unanimitate Declaraţia de unire cu România, prezentată ulterioi
regelui Ferdinand.
La 18/31 decembrie 1918 a fost publicat Decretul-lege, semnat de regele
Ferdinand şi de primul-ministru I.I.C. Brătianu, privind recunoaşterea unim
Bucovinei cu România.
Cursul evenimentelor de pe frontul de est şi de vest şi acţiunea popoarele
din Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupra românilor. La 12 octombrie
1918. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român adopta o declaraţie, ir
redactarea căreia un rol important l-a avut episcopul Carasebeşului, Miron Crisiea
din Topliţa română.
Prin declaraţia de la Oradea, se negau prerogativele parlamentului;
guvernului maghiar de a se considera reprezentant al naţiunii române şi de a

228
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita Ia unirea...

reprezenta interesele la Congresul de pace, acest drept îl puteau avea doar

reprezentanţii aleşi de propria adunare naţională. Se pregătea, în felul acesta,
convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia. Ideea a fost reluată în
discursul lui Alexandru Vaida-Voevod din Parlamentul de la Budapesta, în ziua
de 5/18 octombrie 1918. La 18 octombrie s-a format, la Budapesta, Consiliul
Naţional Român Central, numit ulterior Sfatul Naţional. Acesta era compus din
şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi şase ai Partidului Social-
Democrat, condus de Ştefan Cicio-Pop. La începutul lunii noiembrie şi-a mutat
sediul la Arad. Totodată a început un amplu proces de înfiinţare a consiliilor
naţionale române şi a gărzilor naţionale pe întreg teritoriul Transilvaniei.
La 7 noiembrie. Marele Sfat Naţional a lansat convocarea pentru Adunarea
Naţională de la Alba lulia, în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918. Alegerea
delegaţiilor s-a realizat în adunări populare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor
categoriilor sociale, învăţători, preoţi, ţărani, avocaţi, studenţi, militari şi alţii, care
urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România a locuitorilor din toate localităţile,
a unor organizaţii politice, societăţi şi instituţii bisericeşti, culturale, profesionale.
La Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918, cei 12.228 de delegaţi/deputaţi, de
drept sau aleşi, au hotărât Unirea cu România. Rezoluţia de Unire, prezentată de
Vasile Goldiş, a fost votată în unanimitate. Hotărârea de Unire cu România a fost
primită cu un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba-
lulia. 0 delegaţie în frunte cu preşedintele P.N.R., Vasile Goldiş, vicepreşedinte al
P.N.R, episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voievod,
episcopul greco-catolic, luliu Hossu, s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta
regelui Ferdinand şi guvernului actul unirii. Printr-un Decret-lege, publicat în
Monitorul oficial din 26 decembrie 1918, se consfinţea actul istoric de la Alba-
lulia; „Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 1
decembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.
Cercetătorul Dumitru Suciu în cartea sa „Evoluţia ideii de Europă unită”,
subliniază printr-o argumentaţie logică, practică şi bine documentată, faptul că
procesul realizării Statului tuturor românilor a fost declanşat în 1916, de sus în
jos, de către Dinastia, Guvernul şi Armata Regală Română; el s-a realizat de şi în
jurul Bucureştiului în primul rând şi doar în al doilea rând de Chişinău, Cernăuţi
şi Alba-Iulia, care au fost factori adiacenţi, adjuvanţi şi nu determinanţi. La fel
după ce bolşevicii unguri şi ruşi „s-au prăvălit” asupra Transilvaniei, Bucovinei şi
Basarabiei, a fost din nou nevoie ca tot aceiaşi factori de sus să intervină în 1919
cu forţa armelor pentru a menţine în viaţă şi a apăra pe teren voturile din 1918
prin respingerea invadatorilor peste Nistru şi până la Budapesta.
Mai departe arată că, deşi au fost adresate apeluri insistente la Preşedintele şi
Guvernul american, nu S.U.A. - a fost, pe drept vorbind, prima vioară care a
concertat acţiunea românilor, ci Franţa; la fel nici principiul autodeterminării
popoarelor lansat de Wilson nu a constituit factorul hotărâtor şi de primă importanţă
în făurirea României Mari, cum de altfel nu au fost hotărâtoare nici voturile românilor

229
 Nicoleta PLOŞNEA

din 27 Martie, 15 Noiembrie şi 1 Decembrie 1918, ci au completat procesul dejosîri

sus. Factorul hotărâtor l-a constituit Regatul României, care redevenit stat alial ţi
victorios, a fost capabil să se manifeste ca protector al românilor din Basarabia
Bucovina şi Transilvania, aceştia atacaţi în 1919 de bolşevici şi unguri, care urmăreau
să-i ucidă pe români şi să le scoată din cap sau să-i vindece de ideea României Mari
iar ei să-şi recupereze teritoriile pierdute în 1918.
Dacă multe popoare, în decursul istoriei, sau chiar la 1918, au murit cu
dreptatea în mână şi şi-au pierdut şi libertatea sau unitatea naţională şi
independenţa de stat, pentru românii însetaţi de unitate naţională lucrurile nu s-au
petrecut în această direcţie. Guvernul şi Armata Regală Română a respins în 191t
atacurile roşii de la est şi de la vest şi acesta a fost factorul determinant, şi deci
numărul 1, în păstrarea fiinţei lor pe teren, iar Adunările Naţionale şi voturile
românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania au constituit al doilea factor ca
importanţă în făurirea României Mari. Devine tot mai clar faptul că România
Mare s-a făcut în jurul Bucureştiului, factor şi centru decisiv, şi nu în junii
Blajului, Sibiului, Aradului, Cernăuţilor, Chişinăului sau Albei lulii. Aceşti faeton
şi-au avut, fără îndoială, importanţa lor, dar mai mult morală, ideologică sau
principială din punct de vedere democratic, decât practic.
2. Constituirea gărzilor naţionale româneşti
Odată constituit. Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.) s-a aflat în
faţa unor probleme deosebit de complexe: organizarea administraţiei inexistente în
cele mai multe locuri după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor, jandarmilor
maghiari; reglementarea situaţiei militarilor români aflaţi în diferite regiuni ale
Imperiului; asigurarea vieţii şi bunurilor oamenilor în contextul unor tulburări ce
s-au transportat pe alocuri în ciocniri violente. La 6 noiembrie 1918, C.N.R.C, n
lansat un Manifest, prin care românii erau chemaţi să fie „mari la suflet în
ceasurile acestea grele ale anarhiei”. Imperativele momentului erau concretizate în
cinci puncte: acţiunea comună a oamenilor cinstiţi, fără deosebire de neam şi lege
pentru păstrarea ordinii, a vieţii şi avutului cetăţenilor; acordarea încrederii
bărbaţilor trimişi de Consiliu; constituirea imediată a gărzilor locale; abţinerea de
la jafuri şi omoruri care compromit cauza sfântă a democraţiei; prezentarea
militarilor români la biroul Consiliului Naţional Român.
în ziarul Unirea din 4 noiembrie 1918, nr. 68, în Apelul (Chemamj
adresat de la Blaj, fraţilor români, după elogiul făcut eroilor martiri prin a căror
jertfă „a răsărit în sfârşit şi pentru noi clipa sfântă a libertăţii” se fac următoarele
îndemnuri imperios necesare:
„Inchiegaţi-vă pretutindeni în jurul fruntaşilor voştri, constituiţi-vâ iii
sfaturi naţionale locale şi în garde de pază, şi nu faceţi nici un singur pas, fării
ştirea şi consentimentul Comitetului Nostru naţional Central. Arătaţi-vă mdnici
de însemnătatea istorică a acestui moment sublim; puneţi temeliile viitorului
fericit, în linişte, fără tulburări cu demnitatea unui popor conştiu de sine (ni

230
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

conşiiinţâ de sine). Mergeţi înainte mândri, cu fruntea ridicată, pentru a Vâ

închina Dumnezeiescului Soare al libertăţii, ce a răsărit, în sfârşit şi pentru noi.
Deşteaptă-te Române!
Visul urât al trecutului să rămână uitat în întuneric, să-l uităm cu toţii ca
şi când n-ar fi fost! Păstraţi liniştea şi ordinea, nu vă atingeţi de persoana şi de
avutul nimănui!
Aceasta o cer conducătorii voştri, şi o pretinde cinstea voastră de Români! ”
începutul lunii noiembrie marchează aşadar preluarea guvernării acestor
teritorii de către reprezentanţi autorizaţi ai naţiunii române, majoritare în
Transilvania.
înfiinţarea consiliilor naţionale locale şi a gărzilor naţionale în judeţele
Covasna şi Harghita, ca şi în celelalte judeţe, oraşe, comune din Transilvania, au
întâmpinat greutăţi inerente ce trebuiau depăşite fără întârziere pentru instaurarea
şi păstrarea ordinii şi a siguranţei convieţuirii civice şi sociale.
La 8 noiembrie 1918, prefectul Comitatului Trei Scaune raporta că „în
judeţ siguranţa publică a devenit cu totul inexistentă, ţăranii au atacat gospodăriile
grofilor, iar pretorii şi notarii din unele localităţi au fost alungaţi”.
Mai multe documente de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale
Covasna, dovedesc că în aceeaşi zi, 8 noiembrie 1918, au fost constituite primele
gărzi naţionale în localităţile Hăghig, Araci, Arini, larăş şi Vâlcele, sub conducerea
locotenentului Octavian Fulea din Hăghig. în zilele de 2-7 noiembrie 1918, în
aceste localităţi, în cadrul unor adunări populare, s-au constituit Consiliile naţionale
comunale, organe reprezentative ale românilor din judeţ, sub îndrumarea cărora s-au
alcătuit gărzile naţionale româneşti.
în Hăghig, preşedintele Comitetului Naţional Român era Gheorghe
Zaliaria, iar comandant al gărzilor naţionale a fost numit locotenentul Octavian
Fulea. La Araci, în fruntea Comitetului Naţional Român se afla preotul Aurel
Nistor, iar în cea a gărzilor „cadetul aspirant” losif Rafiroiu (viitorul inginer şef la
minele de aur ale statului, care avea atunci doar 17 ani). De fapt tinerii participau
la istoricele evenimente de acum 75 de ani cu dăruirea şi entuziasmul specific
vârstei. Din documente reţinem numele studenţilor loan Coltofeanu şi Gheorghe
Gociman din Breţcu şi al elevilor din clasa a Vll-a de gimnaziu, Mie Motoaşcă şi
Miron Bucşa din Hăghig. Garda naţională din Arini, compusă din 25 de membri,
era condusă de It. Gheorghe Ardelean, cea din larăş de sergentul loan Bucur, iar
cea din Vâlcele de sergenţii Alexandru Bucşa şi Ştefan Căşulescu.
Conducerea gărzii naţionale din localitatea Covasna era asigurată de un
„sfat naţional” format din preotul Gheorghe Furtună şi învăţătorii Alexandru
Ciuncan şi Nicolae Dobros. In fruntea celor patru subunităţi se aflau sergenţii
Papuc Gheorghe, Teacă Alexandru, Lazăr Eugen şi caporalul Cimpoiaş Gheorghe.
Tânărul ofiţer Nicolae Jurebiţă din Covasna, absolvent al Şcolii militare din
Veszprem, întors acasă după „spartul” frontului din Delta Fadului, a trecut la
organizarea gărzilor naţionale din fostul judeţ Trei Scaune, gărzi în fruntea cărora.

231
Nicoleta PLOŞNEA

în 1919, se va afla doctor Vicenţiu Rauca-Răuceanu, fiul învăţătorului Elie Rauca

din Hăghig, prim pretor al plăşii Sfântu Gheorghe şi viitor prefect al judeţului,
La şedinţa din 15 noiembrie, locuitorii din Sita-Buzăului au complclai
Consiliul Naţional din localitate şi la propunerea învăţătorului Nicolae Russu s a
întocmit „o listă benevolă pentru cumpărarea unui steag naţional şi penini
confecţionarea emblemelor membrilor gărzilor naţionale”. Există mărturii care
atestă faptul că, între gărzile naţionale româneşti şi Consiliul Naţional Judeţean
(organism constituit provizoriu de populaţia secuiască din Judeţ) au existai dese
colaborări, în special în privinţa menţinerii şi liniştii publice şi în alte probleme cii
caracter administrativ.
în Judeţul Harghita, în toate localităţile româneşti din zona Topliţei şi in
localitatea Corbu, la sfârşitul lunii noiembrie 1918, s-au constituit consiliile
naţionale locale şi gărzile naţionale şi s-au ales delegaţii pentru Adunarea
Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia.
La îndemnul Senatului Naţional din Cluj, se constituie la 5 noiembrie 1918,
Consiliul Naţional Reghin, cu 12 membri, care apoi îşi lărgeşte rândurile până la 40
de membri, între care se afla şi medicul Liviu Ţilea din Topliţa, care va reprezenlii
zona de sus (Bilbor), la măreaţa Adunare de la Alba-Iulia. Acest Consiliu şi-a înlinş
competenţele teritoriale şi asupra comunelor româneşti din fostul Judeţul Ciui
Subcetate, Sărmaş, Bicaz, Corbu, Tulgheş, Bilbor, Voşlobeni, Ghimeş etc, .sale
puternice cu gărzi naţionale bine organizate, „impunând respect şi retragem
vecinilor secui, care voiau a-i sili la paşi contrari politicii noastre de acum".
Consiliul Naţional Român analizează chiar posibilitatea ca Judeţul să capele
o altă configuraţie teritorială pentru a putea cuprinde şi comunele româneşti din
nordul Judeţului Ciuc (Corbu, Tulgheş, Bilbor, Subcetate, Sărmaş, Voşlobeni,
Topliţa), situaţie ce reiese din Adresa din 20 noiembrie 1918 către CNR Central:
„In special vă rugăm să binevoiţi a ne autoriza, ca pe cei din satele
româneşti din Comitatul Ciuc să-i încorporăm în organizarea la Comitatul Mureş
Turda, de care sunt mai aproape; iar garda civică din Varviz (Subcetate) să sc
declare gardă naţională, întregindu-se şi din satele puternice vecine, căci ea arc
deja acum 122 de gardişti, toţi foşti soldaţi, bine înarmaţi... Comunele acestea
sunt: Varviz, Sărmaş, Bilbor, Corbu, Tulgheş, Bicaz, Voşlobeni.”
Procesul verbal din şedinţa desfăşurată la 25 decembrie 1918, consemnemă:
„Domnul M. Harşia propune ca să se facă paşi de lipsă pentru că în cele 7 coniiinc
ce sunt în mijlocul secuimii să fie alimentate. Adunarea hotăreşte că este nevoie dt
alimentaţie pentru comunele: Bicaz, Tulgheş, Corbu, Bilbor, Sărmaşul de Munie,
Voşlab şi Van^iz, neuitând Lovesz (Livezi) din comuna Mihăileni şi Kosztelek din
comuna Frumoasa”. Această hotărâre este luată tocmai pentru că distrugerile de răz­
boi erau cunoscute de membrii Consiliului Naţional Român în comunele amintite,
3. Delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia - I
Decembrie 1918 din judeţele Trei Scaune, Ciuc, Odorbel, Mureş-Turda
(numai Cercul Regbin)

232
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Evenimentele anului 1918 şi sfârşitul Primului Război Mondial, aduceau

inevitabil destrămarea monarhiei Austro-Ungare. La sfârşitul războiului, românii
din Transilvania îşi redobândiseră factorii de conducere politică, libertatea de
rostire şi acţiune arătând că „nu mai recunoaşte parlamentului şi guvernului de la
Budapesta dreptul să reprezinte naţiunea română şi cerea pe seama acesteia,
drepturile nestrămutate şi de neînstrăinat la viaţa naţională deplină'. Se hotăra
astfel convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia pe 1 Decembrie 1918.
Şi în zona noastră, ca şi în alte părţi ale Transilvaniei, s-au constituit
aşadar acele consilii naţionale române şi gărzi naţionale. Peste tot se ţineau
adunări şi se hotăra soarta naţiunii române din Transilvania. Cercurile electorale
din Transilvania, prin semnăturile «bărbaţilor de încredere», aveau sarcina de a
alege fiecare câte cinci delegaţi cu drept de vot, cărora li se înmânau
Credenţionalele pe baza cărora puteau pecetlui hotărârea unirii cu România.
în pomelnicul înaintaşilor noştri, care au scris o pagină glorioasă în istoria
neamului românesc, la Alba lulia de 1 Decembrie 1918, au fost şi acei bărbaţi de
încredere din zona Eparhiei noastre de azi a Covasnei şi Harghitei, dintre ale căror
nume socotim că avem datoria de a-i pomeni măcar pe delegaţii cu drept de
semnătură pentru pecetluirea Unirii, deşi adeziunile şi participările cu un deosebit
entuziasm în capitala unirii, au fost desigur numeroase.
3.1. Delegaţi din cercurile electorale din Judeţul Trei Scaune
După publicarea la 20 noiembrie 1918 a Apelului de convocare a Marii
Uniri Naţionale de la Alba lulia, populaţia românească, organizată în consilii
naţionale comunale, şi-a ales în cadrul unor adunări populare, desftşurate într-o
atmosferă de entuziasm, deputaţi ce urmau să o reprezinte la Alba lulia. Din textul
convocatorului rezultă că au fost organizate trei cercuri electorale: Sf. Gheorghe,
Covasna, şi Aita Mare. Jurământul de unire cu ţara a fost rostit în adunări
populare şi consemnat în cunoscutele documente ale unirii: Hotărârea noastră
şi Credenţionale.
în Cercul electoral Sf. Gheorghe au fost aleşi delegaţii: loan Modroiu din
Vama Buzăului, George Cerbu - întorsura Buzăului. Nicolae Cristea - Sita
Buzăului, George Nistor - Teliu, Xenofan Comşa - Mărcuş.
Cercul Aita Mare: George Păcurar-Aita de Mijloc, David Păcurar-Aita
Mare, loan Şerban-Belin, George Solciu şi loan Ardelean-Arini. Despre acesta din
urmă avem câteva informaţii din cartea profesorului Gelu Neamţu şi a lui Mircea
Vaida-Voievod, şi anume s-a născut în Arini în 17 august 1882; a fost în mai
multe rânduri epitrop la biserica ortodoxă din Arini, a participat la Marea Unire ca
delegat al cirscumscripţiei Aita Mare, judeţul Trei Scaune.
Cercul Covasna: Alexandru Ciucan, Alexandru Teculescu, loan Sârbescu,
Nicolae Jurebiţă - toţi din Covasna.
La data de 13 noiembrie 1918 obştea poporului român din comuna Vâlcele
„din îndemn propriu şi fără nici o altă silă sau ademenire din vreo parte, dă la
iveală dorinţa fierbinte, ce însufleţeşte inima fiecărui Român, şi declară că

233
Nicoleta PLOŞNEA

nevoinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile

româneşti din Ardeal, Banat, Ungaria şi Maramureş, la Regatul României, siili
stăpânirea Maiestăţii Sale, Regele Ferdinand I”. Exprimându-şi aşadar voinţa de
realizare a idealului unirii, participanţii au ales ca delegaţi la Alba lulia pe Ştefiin
Casaş, Gheorghe Bogdanei Casaş şi Alexandru Potcoavă.
Tot la 13 noiembrie 1918 românii din Arpătac (Araci) semnează hotărârea
de unire, iar în fruntea delegaţiei din satul lor se afla preotul Aurel Nistor.
Colegiul electoral al cercului electoral Aita Mare, în adunarea populară
desfăşurată în 25 noiembrie 1918, prezidată de parohul comunităţii, Vasilr
Bărbier, a ales în unanimitate ca delegaţi pentru Alba lulia pe: Gheorghe Pahulai
din Aita Medie, David Pahular din Aita Mare, loan Şerban din Belin şi Gheorghe
Şolcoiu şi loan Ardelean din Arini.
Din Covasna au fost desemnaţi în cadrul adunării populare din V
noiembrie 1918, sub prezidenţia învăţătorului Nicolae Dobros, 4 candidaţi penlro
a reprezenta comuna la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie de la Alba
lulia: Alexandru Ciucan, Alexandru Teculescu, loan Sârbescu şi Nicolae Jurabiţă.
în numele tuturor românilor din cercul electoral Sf. Gheorghe, a cănii
Adunare Electorală s-a desfăşurat la data de 12 noiembrie 1918 la întorsiira
Buzăului, sub prezidenţia preotului George Neagoviciu Negoiescu şi în prezenţi
notarilor Alexe Sbârcea şi losif Babeş au fost împuterniciţi, de a „contribui cu
votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania,
Ungaria şi Banatul Timişan”, următorii delegaţi: loan Modroiu, preot din Vama
Buzăului, Nicolae Cristea din Sita-Buzăului (ulterior din această comună a mai
fost desemnat şi învăţătorul Nicolae Russu), Gheorghe Nistor din Teliii ţi
Xenofon Comşa din Mărcuş.
Starea de spirit, ce stăpânea populaţia românească din fostul judeţ Trei
Scaune, în acele momente istorice, este sugestiv redată de formulările din finalul
„documentelor unirii”. Astfel la sfârşitul celor 148 semnături din Araci se
precizează că „întreg poporul român ce a subscris aceasta, se declară de loial (hii
cuprinsul de mai sus”. în „Hotărârea noastră” din Vâlcele se spune că „tot poponi!
din comună, hotărât au declarat la această alipire, ce au făcut poporul noslni
subscris” cu toţii fiind 68.
Au mai semnat documentele unirii următoarele comune din Judeţul Trei Scaune:
- „Obştea poporului român” din comuna Dobolii de Jos au semnat hotărârea
de unire în Cadrul adunării electorale din 27 noiembrie 1918;
- „Hotărârea noastră” de unire a poporului român din comuna Ariuşd a Ioji
semnată în 14 noiembrie 1918 şi se menţiona că „nu numai aceştia aici subscrişi.ci
toţi locuitorii acestei comune de lege românească suntem hotărâţi la această hotărâre'
Primii care au semnat erau preotul George Cioflec şi învăţătorul loan Bucşa.
- Obştea poporului român din Budila a semnat hotărârea de unire la Adunarea
electorală din 27 noiembrie 1918 ţinută sub prezidenţia preotului paroh Ciircubălă.
- Dobârlău şi Întorsura-Buzăului la 14 noiembrie 1918;

234
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

- larăş şi Arini la 27 noiembrie 1918;

- hotărârea de unire a poporului român din comuna Marcoş a fost semnată
în 14 noiembrie 1918 de 290 de participanţi care şi-au exprimat dorinţa de unire,
în prezenţa preotului paroh Georgiu Dogariu.
- românii din Comuna Sita-Buzăului şi-au exprimat dorinţa de unire în
documentul „Hotărârea noastră” semnat în cadrul Adunării Electorale din 27
noiembrie 1918;
- Comuna Barcani semnează hotărârea de unire la 14 noiembrie 1918.
Din partea Reuniunii de cântări din Arpătac (Araci) a participat preotul Virgil
Nistor, cel care va intra în monahism în 1940 şi va piimi numele de Veniamin, iar în
1941, avea să fie ales episcop al Episcopiei Ortodoxe de Caransebeş.
în general, în fruntea listelor cuprinzând semnăturile celor ce îşi exprimau
dorinţa de unire se aflau preoţii şi învăţătorii, cei care de fapt contribuiseră atât de
mult la înfăptuirea idealului unirii, trecând prin multe suferinţe şi prin patimile
Primului Primului Război Mondial, înfruntând ani grei de închisoare, deportarea
în satele Şopronului din Ungaria sau domiciliul forţat în alte localităţi din
Transilvania.
3.2. Delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia de la I
Decembrie 1918 din judeţele Ciuc, Odorhei şi din Topliţa Română
în judeţul Ciuc, au fost organizate patru cercuri electorale, care au
desemnat delegaţii ce vor primi astfel drept de semnătură pentru pecetluirea Unirii
de la 1 Decembrie 1918, după cum urmează:
■ Cercul Giurgeu: dr. Petru Muscă - Ditrău Hodoşa, Teodor Urzică şi
Dumitru Muscă - Varviz (Subcetate), loan Urzică - Sărmaş, loan Cotfas - Bilbor;
■ Cercul Rakefalău: loan Suciu, loan Baciu, Grigore Platon, loan Platon,
dr. Emil Precup - toţi din Ghimeş;
- Cercul Ciuc - Sânmartin: loan Ţărean şi Dumitru Suciu din Lăzăreni,
Ion Muntean, llie Sabo şi Toader Mureşan-Ciuc Sângeorgiu;
Marea Unire a fost şi pentru locuitorii din Subcetate un prilej de demnitate
şi entuziasm naţional. Pe baza protocolului încheiat la 17 noiembrie 1918, s-a
format o delegaţie pentru a participa la Alba lulia, din care au făcut parte: lacob
Pop, devenit apoi comisar al Prefecturii Bucureşti, şi Dumitru Muscă,
vicepreşedinte (primarul comunei). Dumitru D. Muscă, loan Cotfas (a Cionculesei),
Toader Urzică, Nicolae Cotfas (Mălăşcan), dr. Augustin Tătar. O parte din foştii
participanţi la război au format în sat garda naţională.
în ziua Marii Uniri, locuitorii s-au adunat la Biserică, unde s-a sfinţit
primul steag românesc, confecţionat de Lucreţia Pop, s-a depus jurământul de
credinţă către neamul românesc şi s-a cântat Deşteaptă-te, române. Din Tulgheş,
jud, Harghita, au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia din 1
Decembrie 1918: Nicolae lanoş, Gavril Pop, loan Citirigă, Dumitru Creangă,
Petru Olaru, Gavril Filimon.

235
Nicoleta PLOŞNEA

- Cercul Homorod-Ocland: Nicolae Ştefan-Jimbor, Vasile Suciu-Archii,

Vânători;
In judeţul Odorhei amintim delegaţii din Cercul Cristuru-Secuiesc: Achini
Pandrea-Feleag, Alexandru Murzea-Vidacut, Nicolae Maior şi Eronim Bereşiu diri
Săcel;
Garda naţională din Vidacutul român, la 28 noiembrie 1918, eliberea/j
delegaţilor pentru Alba lulia, Zaharia Maior-secretar şi oficialului Die Costea „un
Avis, spre a le servi de CredenţionaF. Pentru Vidacutul unguresc, grada naţionala
elibera un astfel de Avis delegatului Patrichie Murzea la aceeaşi dată.
Populaţia română din comuna Vidacutul unguresc, comitatul Odorhei
pretura Cristuru Secuiesc „aduce la cunoştinţa celor în drept a şti că, pentru Marca
Adunare generală de la Bălgrad, obştea noastră e reprezentată şi prin economul
Alexandru Murzea, spre care scop i se eliberează numitului acest Avis spre a i
servi de Credenţional. Vidacutul unguresc la 15/28 noiembrie 1918, Din
încredinţarea populaţiei” şi semnează preotul paroh ortodox loan Popa şi notarul
Petru Bucur. Hotărârea aceasta de unire cu România a fost semnată de 358 dc
persoane din Vidacutul unguresc.
In Protocolul încheiat în data de 15/28 noiembrie 1918 la Adunarea
electorală ţinută în Andraşfalăul românesc (Săcel), sub prezidenţia preotului paroli
Titu Gheaja, sunt amintiţi cei doi reprezentanţi (delegaţi) aleşi pentru Marea
Adunare Naţională de la Alba-Iulia, respectiv Nicolae Maior Junior şi Eronim
Bereşiu. „Hotărârea noastră”, documentul prin care românii din Săcel iţi
manifestau dorinţa de unire cu Ţara, era semnată de 107 capi de familie.
în judeţul Murăş-Turda, Cercul Reghin a fost desemnat ca delegai dr
Liviu Tilea (născut în Bilbor) din Topliţa Română. Au mai fost delegaţi din zonă
teologul topliţean Dumitru Antal din partea Asociaţiei Academice „Petru Maior
şi protopopul Giurgeului, dr. Augustin Tătar.
Din memoriile teologului topliţean Dumitru Antal (viitorul episcop
Emilian Antal şi nepotul primului patriarh, Miron Cristea), parte publicate, parte
păstrate în manuscris în biblioteca mănăstirii „Sfântul Ilie Topliţa”, judeţul
Harghita (unde a fost stareţ între anii 1952-1971) precum şi în Arhiva Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ne-au rămas câteva informaţii valoroase
despre implicarea sa şi a altor tineri români, studenţi la universităţile din
Budapesta şi Cluj, la organizarea Sfaturilor şi Gărzilor naţionale în zona
Mureşului Superior. Aflăm că, în toamna anului 1918, Dumitru Antal se afla la
Universitatea din Budapesta (din 1916 urma cursurile Facultăţii de filozofie din
cadrul acestei Universităţi) fiind numit preşedinte al Societăţii studenţeşti „Pctiu
Maior”, funcţionarea ei fiind un act de curaj, cum însuşi mărturisea: „Şi aveam
acest curaj, în acel timp de prigoană aspră pentru români, căci eram tineri, gata să
înfruntăm orice primejdie, ca şi colegii noştri care erau pe fronturi (înfruntând
lucrul cel mai tare de pe pământ: moartea).

236
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Dumitru Antal, alături de ceilalţi studenţi români vor fi prezenţi pe holurile

clădirii parlamentului din Budapesta, aşteptând citirea declaraţiei de
autodeterminare de către Alexandru Vaida-Voievod. De acum, tânărul student
Antal împreună cu loan Chinezul, vor fi delegaţi să meargă la Cluj pentm a se
implica în organizarea studenţimii universitare de aici, în vederea propagandei
naţionale, a pregătirii poporului român din Ardeal pentru unirea cu Patria mamă.
Evenimentele precipitându-se, misiunea lor a luat altă direcţie, devenind acum
adevăraţi „soli ai sfaturilor şi gărzilor naţionale, organizarea revoluţionară la fel ca
şi a ungurilor”. In Cluj, pe lângă încercarea de a-şi îndeplini misiunea, vor lua
parte la constituirea Sfatului Naţional Românesc, contribuind apoi la organizarea
Sfaturilor şi Gărzilor Naţionale la Reghin, Târgu Mureş. Alături de protopopul V.
Dima şi dr. 1. Harşia, Dumitru Antal a cutreierat toate satele de la Reghin în sus,
constituind Sfaturi şi Gărzi naţionale; potolind spiritele aprinse de focul
revoluţionar şi punând o oarecare „ordine în zăpăceala şi dezordinea ce se ivise”.
După două săptămâni de misiune intensă va ajunge în satul natal Topliţa,
ţinând cu emoţii îndoite cuvântare în faţa consătenilor, citind apelul de la Cluj şi
îndrumând pentru organizarea sfaturilor şi gărzilor naţionale. S-a constituit astfel
Sfatul Naţional, avându-1 preşedinte pe dr. Liviu Tilea. în toate comunele unde s-
aii organizat sfaturi şi gărzi naţionale, oamenii s-au liniştit, ticăloşiile şi furturile
au încetat şi toţi aşteptau cu încredere sosirea marelui ceas al izbăvirii de sub
stăpânirea străină, care nici nu a întârziat mult. Cu două zile înainte de venirea
armatei române, prin intervenţia sa energică, a scăpat din mâinile jandarmilor şi
de la moarte, pe 10 flăcăi din Topliţa, printre care se afla şi fratele său Gogu, care
în însufleţirea lor, plecaseră la Bilbor, înaintea armatei române. Din măsuri de
precauţie, şi cunoscând firea rea şi răzbunătoare a jandarmilor unguri, în acele
momente de nesiguranţă şi dezordine, împreună cu cei zece tineri s-a refugiat
noaptea la Bilbor, întorcându-se în Topliţa, după o zi şi jumătate.
De altfel, va primi sarcina din partea Sfatului Naţional de a-i întâmpina pe
soldaţii români la intrarea acestora în Topliţa, moment zugrăvit cu sensibilitate şi
rară însufleţire în amintirile sale legate de acea neuitată zi de miercuri, 27
noiembrie 1918, din care vom reda un fragment:
„După alte două zile ne-a venit vestea că se apropie armata română şi va
intra în Topliţa divizia a 13-a condusă de colonelul Gherescu. Mi s-a dat
însărcinarea să-l întâmpin la intrarea în comună. Eram fericit şi emoţionat că mi-e
dat să îndeplinesc această istorică însărcinare. După sosirea avanpostului, condus
de un sublocotenent, am plecat pentru întâmpinarea comandantului.
Nici n-am ieşit bine în centrul comunei, şi am şi întâlnit grupuri mici de
soldaţi, dar în ce stare jalnică. Fiecare îmbrăcat altfel. Unii cu chipiu, alţii cu căciuli,
iar alţii cu căşti. Nu mai spun cum erau încălţaţi. Caii slabi şi mărunţi, cu căniţe
prea mari pentru ei. Cum veneau răsleţiţi, făceau impresia unei armate în retragere,
nu a uneia care merge spre biruinţă. Mă durea sufletul şi nu ştiam cum să-mi înăbuş
această durere. Prea era mare depărtarea între felul cum mi-am închipuit soldatul

237
Nicoleta PLOŞNEA

român care să vină şi să ne desrobească şi între felul cum îl vedeam acum. Se luptao
în mine aceste două chipuri şi nu le puteam împăca. Haina strălucitoare de virtuţi cu
care îi ştiam îmbrăcat sufletul, vitejia arătată la Mărăşeşti, Mărăşti, Oilu;
suferinţele muceniceşti îndurate strâmtorat în Moldova, a început să apară toi mai
mult înaintea ochilor, mai pe măsură ce vedeam mai mulţi. Acest chip sfânt al
adevăratului soldat român, al celui fără pereche în vitejie şi răbdare îl vedeam dincf
în ce mai mult pe faţa fiecăruia şi impresia cea dintâi s-a risipit ca un fum. Cam la
vreo 4 Km de centru, am întâlnit şi pe colonelul Gherescu, care venea dintr u
trăsură, însoţit de căpitanul Minişcă, care încă purta uniforma de husar ungur. îii
numele comunei şi a celor ce mă însoţeau călări, i-am urat în câteva cuvinte, bun
sosit. Cât a ţinut drumul până în centru, mi-a cerut şi i-am dat diverse informaţiuiii
despre stările de la noi, dezorganizarea administrativă, spiritul de revoluţie 51
dezordine ce încearcă să pună stăpânire pe cei răi, care totuşi până acum a fon
înfrânt de către Sfaturile şi Gărzile naţionale. Ajunşi în centru, l-am condus In
locuinţa ce i se destinase. N-au trecut nici o jumătate de oră când toţi au fost slâmiii
de cântec de fanfară. Am ieşit să văd ce este. Comandantul era în piaţă înconjurai dî
lume şi aştepta să primească defilarea trupei. După câteva minate a apărut întreaga
divizie în ordine de defilare, cu ofiţeri călări pe cai frumoşi, cu soldaţi bine
îmbrăcaţi, toţi cu căşti.
Sprinteneala şi voioşia cu care au defilat, îmbrăcămintea îngrijită şi uniformi
mi-a dat impresia că e o armată nouă, ieşită ca din pământ. O căutam pe cea întâlniiă
în drum, în mersul meu în întâmpinarea comandantului, şi nu o mai găseam.
Nu-mi venea să cred ochilor şi mă întrebam nedumerit, de unde au ieşit toii
aceştia, căci eu nu pe ei i-am întâlnit? Şi doar n-a trecut o jumătate de oră. Când .t
avut timp să se pună în rând şi apoi să defileze precum au defilat? Fără să mai cam
răspuns uimirii mele, alungată mi-a fost din suflet pentru totdeauna impresia
dureroasă de mai înainte şi inundat de o rară însufleţire am aplaudat neîntrerupi,
aclamându-i, apoi am jucat ca veselie în hora ce s-a încins cu colonelul în fitinte,
alături de bunica mea, mama patriarhului Miron. A fost cea dintâi horă înfrăţită pe
pământul României Mari, al cărei cetăţean am devenit, împreună cu toţi topliţenil,
din acea neuitată zi de miercuri, 27 noiembrie 1918.”
Studentul Dumitm Antal, va pleca dimineaţa cu ultimul tren la Reghin, im
de aici la Adunarea de la Alba-Iulia, ca să reprezinte studenţimea română, dar şi |X’
cei „ce deveniseră cetăţeni ai României Mari înainte de a se decreta unirea de la:
Decembrie 1918”. Ajuns în Reghin, constată cu bucurie că, garda românească
stăpânea gara. Vineri dimineaţa împreună cu reghienii, instalaţi într-un vagon cis I
vor pleca spre Alba-Iulia. Ajunşi însă în Cucerdea, mare le-a fost surprinderea si
constate că aici gara era încă tot în stăpânirea gardei ungureşti. Va asista la op
incident trist, care arăta încă odată atitudinea ostilă şi duşmănoasă a neprietenik:
unguri, faţă de realizarea celui mai drept şi măreţ ideal de unire al românii:
ardeleni cu Ţara. îşi amintea cum sosind un tren dinspre Cluj, plin numai cii
delegaţi români, amestecaţi cu ofiţeri şi soldaţi, a fost arborat de aceştia în fam

238
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

tuturor un steag mare tricolor. In timp ce se delectau toţi uitându-se la feţele voioase
ale românilor din Cluj „ca din pământ au răsărit lângă steag doi husari unguri, cu
baionetele pe puşti, şi fără o vorbă unul a prins de steag, celălalt l-a sfâşiat cu
baioneta şi mototolindu-1 repede au dat să plece. Au lucrat aşa de repede şi de
surprinzător, încât nimeni nu i-a putut împiedeca. Fiind chiar lângă ei am dat să le
stau în cale zicând ceva. Puţin a lipsit să nu mă străpungă. N-au apucat să meargă
10 paşi şi un ofiţer român le-a şi pus mâna în piept, trântindu-1 pe unul deoparte, pe
altul de alta şi le-a luat steagul. Intr-o clipă s-a îngrămădit lumea şi până să ne
dezmetecim, husarii au şi şters-o furişându-se pe după vagoane. în zadar i-au căutat
că nu le-a dat nimeni de urmă. Sfârşitul a fost că s-au coborât din tren toţi cei
înarmaţi şi imediat au dezarmat garda ungurească, luându-le toate armele. Şi-n
cântece trenul a plecat spre Teiuş. In Teiuş altă surprindere, nu ne-au lăsat să
pornească trenul din gară până ce nu am dat înapoi puştile gărzii din Cucerdea.
Ceartă, telefonări la Cluj şi înapoi, intervenţii ameninţări, până în sfârşit au retumat
o parte din arme. Gara Teiuş era puternic în mână ungurească. Toată era acum
numai o mare de români. Tânăvenii veniţi după sistem săsesc cu muzici, în grupuri
mari, jucau şi chiuiau ca la nuntă. Vuia gara de însufleţire. împăcaţi cu Cucerdea,
am plecat mai departe. Din podul gării ungurii au împuşcat cu mitraliera după tren
şi au omorât pe flăcăul Ion Arion, de prin părţile Turzii. Afară de cei din vagonul
ultim, nu a ştiut nimeni ce s-a întâmplat, până ce am ajuns în Alba lulia.In gară nu
încăpeai, atâta om o cuprindea. Stăpânirea românească se instalase din plin
începând cu primăria unde poruncea cu energie faimosul Gritta. Cetatea şi drumul
spre adunare erau păzite de garda moţilor, toţi îmbrăcaţi în alb şi cu căciuli”.
în cronica sa, despre aniversarea zilei de 1 Decembrie apărută în revista
„Renaşterea”, anul VIU, nr. 49 Cluj, 1930, protopopul Dumitru Antal, viitoml
arhiereu Emilian Antal, îşi aminteşte limpede şi cu naturală claritate desfăşurarea
evenimentelor de la Alba lulia şi de aşteptarea de aproape două ceasuri în Sala Unirii
pentru comunicarea rezoluţiei pentru că, aşa cum spunea Adunarea din Alba lulia de
la 1 Decembrie 1918, cu greu poate fi uitată de ardeleni sau trecută în şirul zilelor de
toate zilele şi mai mult „cine a avut fericirea de a lua parte la ea, nu o poate uita şi
tocmai când grijile şi crizele sunt mai mari, îi cade aşa de bine să-şi însenineze
sufletul înnourat, cu amintirile neşterse ale entuziasmului nemărginit, ale dragostei de
neam nelimitate, cu care şi-a umplut sufletul în acea zi măreaţă şi pecetluitoare a noii
sorţi a neamului românesc din Transilvania. Sunt sentimente ridicate la tensiunea
supremă, care pot fi provocate doar într-un secol odată şi care retrezite şi numai ca
amintire în suflet, fac să uităm totul şi să ne umplem de nădejdi noi în viitoml ţării şi
în vremuri mai bune. Parcă mă văd şi azi în ziua de 1 Decembrie 1918 - îşi amintea
potopopul Dumitm Antal - strivit în mulţimea mare de delegaţi ai întregii
Transilvanii, adunaţi în sala azi zisă a Unirii din Alba-lulia. Era om în om. Căldura
ce s-a încins în sala ticsită, aşteptând vreo două ore comunicarea rezoluţiei, a devenit
de la un timp insuportabilă, dar era uitată de şi mai marea căldură sufletească ce ne
stăpânea, manifestată des prin urale şi strigăte de trăiască România Mare, Trăiască

239
Nicoleta PLOŞNEA

Unirea fără condiţiuni, căci asta este lozinca tineretului”. După deschiderea adunării
şi cuvântarea spusă în lacrimi a regretatului Gheorghe Pop de Băseşti, a urmai
referentul Marelui Sfat Naţional, Vasile Goldiş. Cu voce răspicată şi îndulcită il:
emoţie a citit punctul prim din rezoluţie: , Adunarea Naţională a tuturor Româniln
din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţii:
la Alba lulia, la 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor
teritoriilor locuite de dânşii cu România”.
Acest punct ca şi cele ce au urmat au fost aprobate cu entuziasm spontan şi
toţi s-au cutremurat cuprinşi de măreţia acestui moment, care a pecetluit pe
veacuri noua soartă a neamului românesc. „Şi astăzi îmi palpită inima-îşi imi
amintea protopopul Dumitru Antal-când mă gândesc la acel moment în care aiii
ajuns în culmea entuziasmului. Bucuria şi fericirea erau aşa de mari, încât aveam
senzaţia unei dureri a inimii şi sufletului, care parcă nu le mai puteau cuprinde. Ie
sala Unirii şi afară, pe câmpul lui Mihai, uralele izbucneau, creşteau, scădeau şi
apoi iar se linişteau „făcând impresia unei titanice rugăciuni îndreptată cerului
Adunarea sfârşindu-se, am ieşit din sală istoviţi şi răguşiţi de aveam senzaţii
ameţelii. Eram cu adevărat beţi de entuziasm”.
Hotărârile luate în sala Unirii au fost aduse la cunoştinţa mulţimii d;
români, prezenţi la marele eveniment, de episcopii Miron Cristea şi luliu Hossu,
care au făcut parte şi din delegaţia ce a dus actul Unirii la Bucureşti.
Putem afirma că, în mijlocul acelor momente măreţe la Alba lulia, zoiii
noastră, a Covasnei şi Harghitei, a fost reprezentată de doi arhierei ai Bisericii
patriarhul Miron Cristea din Topliţa (atunci episcop de Caransebeş) şi nepolii
acestuia, PS Emilian Antal (atunci tânăr student. Dumitru Antal) alături 4
numeroşii delegaţi ai comunităţilor româneşti. Aşadar contribuţia românilor dm
aşa-zisa zonă „secuiască” la înfăptuirea Unirii din 1918 şi la evenimenlelf
premergătoare acesteia, nu a fost deloc modestă pentru a fi trecută neobservata
Sensul suferinţei şi luptei lor, a românilor din această zonă, pentru biserică şi
şcoală şi celelalte drepturi naţionale, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea.işi
găsea „limpezirea şi împlinirea” firească în perioada anilor 1914-1918, culminânJ
cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, care este adevărat că, a marcat nu sfârşiio,
luptei lor cu „neprietenii istorici”, ci un alt început de luptă, întărit şi motivat.
Pe de altă parte. Unirea de la 1 Decembrie 1918 avea să deschidă unali
capitol în viaţa comunităţilor româneşti din Covasna şi Harghita, întemeietoare ş
susţinătoare de biserici şi şcoli româneşti, bucurându-se de o relativă linişiE
aproape 20 de ani pentru ea, urmând din 30 august 1940, odată cu Dictatul del:
Viena, să guste „amarul şi mai amar” al asupririi şi nedreptăţilor maghiare. Ca
toate acestea, în vâltoarea istoriei, românii din această parte de ţară, este firesi
s-au îndoit sub povara grea a timpului, dar nu s-au frânt, mărturie fiind asiiu'
mulţimea de documente şi dăinuirea lor însăşi în aceleaşi locuri şi cuibiir
pământeşti ale moşilor lor. Ei vor continua lupta pentru toate drepturile româniloi
într-o ţară acum unită, şi vor transmite urmaşilor datoria sfântă de a reîntruchipi

240
 Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

viata idealurile şi modelul înaintaşilor, în contextul specific de astăzi al vieţii

comunităţilor româneşti din Covasna şi Harghita.
0 recunoaştere a faptelor meritorii ale acestor înaintaşi se cere şi astăzi
după cum grăieşte îndemnul (atât de actual) al Prea Sfinţitului Emilian Antal (la
1918 tânăr student, luptător activ pentru Unire, pe numele de botez Dumitru Antal
din Topliţa Română):
„Când viap. nu ne poate servi în fiecare deceniu cu evenimente istorice,
suntem datori să le cunoaştem pe cele trecute, ca, cel puţin indirect, să ne
hrănim sufletul, punând în lucrare cât mai deasă sentimentul dragostei de
neam,până se transformă în straja demnităţii şi caracterului de român."

241
Nicoleta PLOŞNEA

Prof. dr. Nicoleta PLOŞNEA împreună cu Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN,
la Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei
Istorie, cultură, civilizaţie”, Miercurea-Ciuc, 2006

242
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul

Primului Război Mondial
Dr. Silviu VĂCARU

La începutul Primului Război Mondial, România se găsea într-o mare

dilemă: de partea căreia dintre cele două coaliţii beligerante să participe. Politica
antebelică de alianţe cu Puterile Centrale şi prezenţa pe tronul României a unui
principe german o îndrepta firesc către această coaliţie. Tradiţiile culturale, dar mai
ales interesele teritoriale au determinat clasa politică românească să aştepte însă un
prilej favorabil pentm a intra în război alături de Antanta. ,Jlotărârea României de a
intra în războiul mondial alături de Puterile Antantei - se arăta în Memoriul înaintat
de George Moroianu ministrului de externe al Regatului Unit al Marii Britanii, la 24
septembrie 1918 - a fost urmarea naturală a originii ei, a trecutului ei istoric, a
situaţiei sale etnice şi geografice. A fost chiar logica existenţei sale. România era
ccntnil către care se îndreptau toate privirile milioanelor de români care locuiau în
afară de frontierele ei. Toţi aceşti români voiau ca România să facă gestul de atâta
limp aşteptat de ei, gestul liberării lor şi al unirii lor cu dânsa”1.
La 15 august 1914, când România intra în război alături de Antanta, aproape
jumătate din teritoriul locuit de români se afla în afara graniţelor statului român.
Regiunile istorice din vestul şi nordul României, Banatul, Transilvania, Crişana,
Maramureşul şi Bucovina se aflau în componenţa Imperiului Austro-Ungar, iar
Basarabia, fost teritoriu din partea de est a Moldovei situat dintre Prut şi Nistru,
făcea parte din Imperiul Ţarist. După statisticile vremii, din cei peste 14 milioane de
români în Regatul României de aflau aproape opt milioane, restul aflându-se sub
stăpânirea Imperiului Ţarist şi celui Austro-Ungar. Pierderile cauzate de război şi
diferite maladii în România se ridică la aproximativ 800.000 de suflete, iar ale
românilor în general, ne referim aici la toate teritoriile locuite de români, la aproape
1.500.000 de suflete". Sacrificiul pentru unitatea naţională a fost deosebit de dureros
pentru români. Aproximativ 10%3 dintre ei au murit pentru acest ideal.
Un număr important de români4 din provinciile aflate în componenţa dublei
monarhii au fost nevoiţi să participe la război înrolaţi în armata austro-ungară. Din

1 George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, în
..Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. III, Bucureşti, 1929, p. 1447.
'lbi(lem,p. 1449.
1 Unele surse afirmă că la nouă locuitori unul a murit (Ibidem, p. 1459).
J Statisticile diferă de la o lucrare la alta. Se începe de la 300.000 de români transilvăneni şi
bucovineni înrolaţi în armata dublei monarhii (Constantin Stan, Doru E. Goron, Contribuţii aduse
de voluntarii români transilvăneni şi bucovineni la realizarea unităţii naţionale româneşti (1916-
243
Silviu VACARU

rândurile lor au căzut zeci de mii de prizonieri pe fronturile din Galiţia, Franţa şi
C A

Italia . In momentul intrării României în război, în august 1916, în lagărele din

Rusia se aflau aproape 120.000 de prizonieri de origine română6 proveniţi din
armata austro-ungară.
O parte din prizonierii români, având ca model activitatea desfăşurată de
prizonierii cehi, slovaci şi polonezi, şi ei supuşi ai dublei monarhii, au încercat sa se
constituie în formaţiuni de voluntari, care să lupte alături de puterile aliate împotrivi
duşmanului comun reprezentat de Puterile Centrale înainte de intrarea României in
război. Guvernul român, atâta timp cât ţara a fost în neutralitate, nu a luat nicn
măsură pentru ajutarea şi organizarea acestor prizonieri. Odată cu intrarea României
în conflagraţia mondială, sub impulsul memoriilor alcătuite de refugiaţii ardeleni >
bucovineni aflaţi la Iaşi, care cereau Consiliului de Miniştri să înceapă organizare;!
regimentelor de voluntari compuse din foşti soldaţi români din armata Auslro
Ungară veniţi în România sau aflaţi pe teritoriul statelor aliate, autorităţile române,
eliminând suspiciunile7 din rândurile generalilor români, trimit emisari pentrti ;i
încheia acorduri cu guvernele unde se aflau prizonieri români din armatele austro
ungare. Prima misiune de acest gen a fost trimisă în Rusia la începutul anului 191],
urmate de cele din Italia, Franţa şi Statele Unite8.
Activitatea formaţiunilor de voluntari români proveniţi din armata auslro
ungară reprezintă un capitol important din lupta românilor pentru unitate naţională"
După izbucnirea războiului mondial, ideea că unitatea tuturor românilor esic
aproape, a făcut ca soldaţii de origine română din armata austro-ungară să considere
„pe inamicii Puterilor Centrale ca aliaţi ai cauzei româneşti şi să treacă de partea lor
pentru ca mai apoi, voluntari în serviciul românesc - cruciaţi pentru marele ideal al
neamului - întocmai ca şi celelalte popoare din Monarhia Habsburgică, formaţi in

1918), în „Acta Musei Porolissensis”, Zalău, 1987, p. 331), ajungându-se până la 484.347, din aire
direct pe front 449.796 (Teodor V. Păcăţian, Jertfele românilor din Ardeal, Bănat, Crişaiiii
Sătmar şi Maramurăş, aduse în războiul mondial. Sibiu, 1923, p. 19-20; vezi şi Ion Agrigemiain
România în anii Primului Război Mondial. Acţiuni politico-diplomatice, în Ion Agrigoroam
Dumitru Ivănescu, Sorin D. Ivănescu, Silviu Văcaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul imek
război. Iaşi, 2005, p. 21). Diferenţele mari între cifrele avansate de diverşi autori se datorează, in
primul rând, includerii sau nu a unor zone cu populaţie românească din fosta dublă monarhic.
5 Comitetul de acţiune din Italia considera că este reprezentantul a peste 18.000 de prizonini
români din armata dublei monarhii aflaţi pe teritoriul statului italian (D. Tuţu, Voluntarii rwinir
din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru eliberare naţională şi iwm
(1916-1918), în „Studii. Revistă de istorie”, tom 21,1968, nr. 6, p. 1137).
6 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, Lugoj, 1921, p. 4; D. Tuţu, op. c/f.,p. 1125;
7 Suspiciunea şi neîncrederea autorităţilor române faţă de devotamentul voluntarilor ardeleni;;
bucovineni s-a deovedit în unele cazuri ca jicnitoare şi demobilizatoare (loan I. Şerban, Goitu
„România Mare", organ de presă al Corpului voluntarilor români din Rusia (iulie-deceinkit
1917), în „Annales Universitatis Apulensis, Series Historica”, 8/2004, p. 176).
8 Despre demersurile făcute de diplomaţia română pe lângă guvernele aliate pentru uniini;
naţională, vezi Victor G. Cădere, Pregătirea diplomatică a Unirii, în „Transilvania,
Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 103-118.
q Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918 şi unirea Ardealului cu Romanţa, Cluj, 1926, p. 139.
244
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

unităţi naţionale să-şi recucerească cu armele în mâini vetrele părăsite”10. Voluntarii

au câştigat „prin jertfa lor - şi de multe ori a familiilor lor - dreptul de a pretinde
eliberarea de sub stăpânirea înrobitoare austro-ungară”11. Ei au reprezentat forţa
militară activă a românilor în condiţiile în care România, în urma păcii de la
Bucureşti din 24 aprilie/7 mai 1918, nu mai participa la efortul militar al statelor
aliate împotriva Puterilor Centrale12. După semnarea păcii de la Bucureşti venise
timpul ca prizonierii din provinciile româneşti din afara României, constituiţi în
regimente de voluntari să arate „tuturor popoarelor că românii înţeleg să continue cu
hotărâre şi cu demnitate războiul, ridicând pe alte fronturi steagul unităţii
naţionale”13. Consecvenţi principiilor politice ale timpului, „miile de voluntari ai
Ardealului, Banatului şi Bucovinei, au confirmat legitimitatea războiului României,
demonstrând opiniei mondiale voinţa românilor de pretutindeni de a forma cu toţii,
în graniţele etnice, un stat naţional unitar”14.
*
încă din 1915, soldaţii români din armata austro-ungară căzuţi prizonieri pe
frontul italian şi-au manifestat dorinţa de a se constitui în corpuri de voluntari care
să lupte împotriva imperiului care-i trimisese, contrar voinţei lor, să lupte pentru o
cauză de care nu se simţeau solidari15. Cu toate eforturile depuse de reprezentanţii
românilor pe lângă fomrile competente italiene acestea abia în aprilie 1918 şi-au dat
consimţământul ca românii să se constituie în unităţi militare de sine stătătoare.
Imediat după intrarea României în război, o parte din prizonierii români din
armata austro-ungară aflaţi pe teritoriul Italiei au cerut să lupte ca voluntari în cadml
armatei italiene. Aceste demersuri s-au concretizat abia spre sfârşitul războiului,
atunci când în peninsulă exista deja o puternică opinie publică favorabilă unirii
românilor într-un singur stat.
între 8 şi 11 aprilie 1918, a avut loc la Roma16 Congresul naţiunilor din
Austro-Ungaria la care a participat alături de reprezentanţi ai cehilor, polonezilor
şi sârbilor şi o delegaţie românească compusă din Gheorghe Mironescu, Simion
Mândrescu17, N. Lupu şi alţii. Delegaţii votează o moţiune prin care cer recu­
noaşterea dreptului fiecărei naţiuni de a se constitui în stat naţional independent

l0Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, voi. I, Bucureşti, 1931, p. 9-10.

11 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 4, f. 21.
12 Vasile Netea, Lupta emigraţiei transilvănene pentru desăvârşirea unităţii de stat a României.
în „Studii. Revistă de istorie”, tom 21, 1968, nr. 6, p. 1157; în urma acestei păci, voluntarii
transilvăneni recrutaţi din rândul prizonierilor de război din Rusia care au participat alături de
România la luptele împotriva Puterilor Centrale, au fost demobilizaţi, fără a fi predaţi autorităţilor
austro-ungare ai căror cetăţeni erau (Ion Clopoţel, op. cit., p. 138-139).
13 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 10.
N Ibidem.
' Despre formaţiunile de voluntari din Italia, vezi Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari. în
..Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 131 şi urm.
16George Moroianu, op. cit., p. 1455.
17 Originar din Râpa, corn. Ţinea, jud. Bihor (Valeriu Pop, La Legion Roumaine d’Italie.
Bucureşti, 1937, p. 7).
245
Silviu VACARU

sau de a se uni cu statul naţional dacă acesta există18. După congres Siniiui
Mândrescu, preşedintele Asociaţiei românilor din Transilvania şi Banat, a râma'
în Italia cu scopul declarat de a organiza prizonierii români din peninsulă şi de a
constitui în corpuri de voluntari care să lupte în cadrul armatei italiene.
In urma audienţei pe care i-a acordat-o preşedintele Consiliului de Miniştri
Italiei, Orlando, Simion Mândrescu primeşte din partea înaltului demnitar italiac
încuviinţarea ca toţi ofiţerii români prizonieri de război aflaţi pe teritoriul Italiei
fie concentraţi la Cittaducale19. Ofiţerii concentraţi aici, în ziua de 10 mai, au adre
sat cereri individuale ministrului de război italian, în care arătau; „Subsemnatul
fost... în armata austro-ungară, prizonier de război de naţionalitate română. Vă ru;:
să fiu încorporat în armata italiană pentru a putea lupta contra inamicului noslit
secular şi contra aliaţilor săi, pentru triumful sfintei cauze comune, fiindcă prefera
mor în luptă decât să mă întorc sub îngrozitorul jug austro-ungar”20.
La 15 iunie, o delegaţie a Comitetului a fost primită de preşedintele Consiliu
lui de Miniştri Orlando. Membrii delegaţiei au cemt guvernului italian autorizaţia de;
constitui un comitet format din ofiţeri români care să aibă misiunea de a fact
propagandă printre prizonierii români din Italia de a se organiza într-o legiune21.
Având aprobarea Consiliului de Miniştri al Italiei, ofiţerii români adunaţi L
Cittaducale", la 19 iunie 1918, s-au întmnit pentm constituirea „Comitetului ilf
acţiune al românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, cu scopul de a strânge îmi
un mănunchi toţi românii subjugaţi Austro-Ungariei aflători în părţile aliate, de i;
organiza în legiuni şi de a face propaganda necesară în vederea realizării uniiăţn
noastre naţionale”23. Sediul Comitetului era la Roma24, locul de unde cu optsprezece
veacuri înainte „au plecat legionarii romani ca să pună în Carpaţi şi la gurile
sentinela culturii şi a civilizaţiei latine”25. „Procesul-verbal de constituire - carcic
află în colecţia Muzeului din Alba lulia - a fost semnat de 71 de persoane, din care i'
studenţi, 11 învăţători, 4 avocaţi, 3 notari, 3 ofiţeri de carieră, 1 medic, 2 publicişti.™
profesor, doi funcţionari de bancă şi alţi cinci de diferite profesiuni, repartizaţi, dup;

8 Vasile Netea, op. cit., p. 1162.

19 D. Tuţu, op. cit., p. 1135.
20 Simion Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie I9I7-I iaiiiwi
1919), Bucureşti, 1919, p. 14.
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
■■ ,Ainsi prit naissance la legion roumaine qui fut placee sous la commandamenl du brigadi
general Luciano Ferigo «destine ă collaborer sur le theâtre de guerre, avec des troupes ilalienne
pour la liberation de la Transylvanie du joug des Habsbourg” (Eliza Campus, La Iulie pe
l’achevement de l’unite naţionale roumaine (I9I4-I9I8), în „Revue roumaine d’hisloire”. Bucarc
1965, tom IV, nr. 4, p. 780).
23 Simion Mândrescu, op. cit., p. 23; pentru procesul verbal încheriat cu acest prilej.';
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
2.T
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
1 Simion Mândrescu, op. cit., p. 23.
246
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

provincia de origine; 26 de bucovineni şi 45 de transilvăneni” . După constituire,

Comitetul a lansat un apel către guvernele aliate în care solicita să-l recunoască ca
fiind „singurul reprezentat al celor 18.000 de români aflători pe pământul Italiei”27.
Datorită simpatiei de care se bucurau românii în Italia o serie de asociaţii
politice şi patriotice au iniţiat constituirea de Comitete „Pro Romeni” la Roma,
Neapole, Ferrara, Torino etc28. Acestea au militat pentru apărarea şi susţinerea
9Q *
românilor în lupta pentru unitate naţională .
După constituire membrii săi au început demersurile30 pe lângă guvernele
aliate pentru ca românii să poată începe constituirea de unităţi de voluntari. Prima
companie de voluntari români din Italia a primit steagul de luptă tricolor românesc
din partea generalului Diaz, comandantul armatei italiene, la data de 28 iulie 1918,
la Ponte di Brento de lângă Padova31. Câteva zile mai târziu, la 9 august, membrii
Comitetului de acţiune al românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina din Italia
au fost primiţi oficial în audienţă de premierul italian M. Orlando după ce în
prealabil fusese primit de M. R. Galenga subsecretar de stat pentru propaganda
externă32. Preşedintele Comitetului Simion Mândrescu, în numele delegaţiei a
mulţumit pentru ajutorul acordat în vederea constituirii unităţilor de voluntari
români prin care aceştia dovedeau „lumii că dacă România oficială a semnat
pacea, românii n-au semnat-o, şi dacă România a fost scoasă din luptă, românii se
găsesc încă sub stindardul român şi sub stindardele Puterilor Aliate”33.
La 15 octombrie, în urma manifestaţiilor organizate de Comitetele „Pro
Romeni”, de solidaritate şi simpatie pentru români, guvernul italian aprobă Decretul
de constituire a Legiunii române34, formată din trei regimente, numite simbolic
,,Horea”35, „Cloşca”, „Crişan”36. Legiunea era destinată să opereze alături de trupele
italiene pe frontul italian. Comandant al legiunii a fost desemnat generalul de brigadă

■” Eugen Hulea, Despre contribuţia voluntarilor români la înfăptuirea unirii, în „Apulum”,

Alba lulia, XIV/1976, p. 355.
11D. Tuţu, op. cit., p. 1137;George Moroianu, op. cit., p. 1457.
28 ElizaCampus, op. cit., p. 780; D. Tuţu, op. cit., p. 1136.
^ Cea mai amplă manifestare a comitetelor „Pro Romeni” a avut loc la 25 august 1918, în Forul
lui Traian. Ea a fost organizată de Maria Rygier, secretara Comitetului Italian Pro-Romeni (Simion
Mândrescu, op. cit., p. 37-58; Eliza Campus, op. cit., p. 178-179)
3(1 Despre activitatea Comitetului şi a preşedintelui său, vezi Simion Mândrescu, Pro Italia, în
..RevuedeTransylvanie”, Cluj, 1937, p. 131-153.
31 Despre ceremoniile oficiate cu acest prilej, vezi Simion Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru
coma noastră (27 septembrie 1917-1 ianuarie 1919), p. 30; Valeriu Pop, op. cit., p. 10.
32 Valeriu Pop, La legion roumaine d’Italie, în „Revue de Transylvanie”, Cluj, 1937, p. 161.
33 .Simion C. Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie 1917-1
iomtarie 1919), p. 32.
33 Valeriu Pop. op. cit., p. 11.
35 La 7 noiembrie 1918 Regimentul „Horea” era echipat şi pregătit să plece pe front (Eugen
Hulea, op. cit., p. 357).
36 Numele regimentelor era dat după conducătorii răscoalei româneşti din 1784, simboluri ale
luplei pentru libertate a românilor din Transilvania.
247
Silviu VACARU

cavalerul Luciano Ferigo37, fost ataşat militar în România. Unităţi din regimcniii
„Cloşca” vor participa la ofensiva declanşată de armata italiană la 26 octombrie lo
regiunea Vittorio-Veneto, în urma căreia monarhia habsburgică a cerut armisliliii
La 7 noiembrie 1918 şi regimentul „Horea” era echipat şi gata de plecare spre froni
După terminarea războiului, la 21 noiembrie 1918, voluntarii adunaţi la Albae
Laziale, depun jurământul de credinţă faţă de rege şi statul român în faţa un;
numeroase delegaţii venite din România40. Şase zile mai târziu, acelaşi jurământ ei
depus şi de voluntarii din Marino41. După unirea Transilvaniei cu România, la'
decembrie 1918, legiunea română din Italia a fost pusă la dispoziţia Consiliul'
Dirigent. In cursul lunii decembrie, regimentul soseşte în ţară, stabilindii ţ:
garnizoana la Deva. Al doilea regiment românesc, cel care a participat alături ili
armata italiană la lupte pe frontul din Italia, se repatriază abia în martie 191942.

Voluntari români în armata franceză au existat încă din 1914, dar cei i
Transilvania şi Bucovina au fost primiţi în cadrul armatei franceze abia după intrare^
României în război. Primii voluntari ardeleni au fost recrutaţi dintre prizonierii ausla
ungari de origine română, căzuţi prizonieri în luptele cu sârbii. Odată cu retragere;
armatelor sârbeşti aceştia au fost trecuţi în Italia şi apoi în Franţa.
Un alt important contigent de voluntari din Franţa a fost dat de prizonicn
români făcuţi de francezi pe frontul italian, unde mai multe regimente austro-ungai;
erau alcătuite majoritar din militari de origine română43.
între cei care doreau să se înscrie în legiunile de voluntari se găseau;
soldaţi români luaţi prizonieri de germani şi duşi la muncă pe frontul francez.
în Franţa, în 1918, s-a format sub imboldul lui Traian Vuia un Coniiie;
Naţional al Românilor din Ardeal şi Bucovina. Acest Comitet, pe lângă o acţiune d;
lămurire în cercurile franceze a organizat şi o legiune de voluntari conduşi de ofiţer
francezi în fortul Souci. Cu toate că între România şi Franţa a existat o foarte buoi
colaborare pe timpul războiului, francezii având o misiune militară permanentă p:
frontul românesc, până la sfârşitul războiului, prizonierii românii din Transilvania;
Bucovina aflaţi pe teritoriul francez n-au reuşit să constituie unităţi militare de-sine
stătătoare care să lupte împotriva Puterilor Centrale.

37 Simion C. Mândrescu, In Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie I9I7-I idimir
1919), p. 69.
38 Ion Nicoară, Aspecte privind contribuţia braşovenilor la lupta pentru desăvârşirea mm
naţionale a poporului român, în „Studii şi articole de istorie”, tom XI, 1968, p. 194; Va.sileNcfc
op. cit., p. 1163; Valeriu Pop, op. cit., p. 163.
39 Eugen Hulea, op. cit., p. 357.
40 D. Tuţu, op. cit., 1139.
41 Valeriu Pop, op. cit., p. 164
42 D. Tuţu, op. cit., p. 1140.
43 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 134-135.
248
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Intrarea Statelor Unite în război a constituit una dintre cele mai grele lovituri
date Imperiului Austro-Ungar. Principiul autodeterminării popoarelor susţinut de
guvernul american constituia distrugerea dublei monarhii. Se crea astfel premisa ca
popoarele din imperiu să-şi activeze organizaţiile patriotice din America sau din ce­
lelalte state ale Antantei pentm ca aceste ţări să dea sprijin moral şi material forma­
ţiunilor militare naţionale care începuseră să se constituie în Franţa, Italia sau Rusia.
Imediat după intrarea Statele Unite în război, la 6 aprilie 1917, guvernul
român trimite o delegaţie la Washington, cu misiunea de a prezenta guvernului şi
opiniei publice americane poziţia politică şi militară a României şi „totodată
revendicările sale cu privire la teritoriile româneşti din Austro-Ungaria”44. Delegaţia
era alcătuită din preotul Vasile Lucaciu, Vasile Stoica şi Ion Moţa, emigranţi
iransilvăneni din România. Intre altele, delegaţia avea împuternicire din partea
autorităţilor române să înfiinţeze unităţi militare de voluntari recrutaţi din rândul
românilor stabiliţi în Statele Unite45, care nu deveniseră încă cetăţeni americani şi
care să lupte în cadrul unităţilor americane sau franceze, pe frontul european de
vest. Dar aceste unităţi nu s-a putut constitui, deoarece legile americane interziceau
asemenea iniţiative46. Chiar dacă latura militară nu a fost realizată47, misiunea a
militat, în continuare, pentru prezentarea intereselor naţionale ale românilor. In
acest scop au fost contactate personalităţi politice de prim rang americane, au fost
organizate întruniri în mai multe oraşe în care s-au prezentat doleanţele românilor,
au fost publicate un număr mare de ziare, broşuri şi studii asupra popomlui român,
s au întemeiat mai multe comitete şi asociaţii care au pus în contact direct pe
americani cu aspiraţiile de unitate ale românilor48.
Pentru o mai bună coordonare a acţiunilor desfăşurate pe pământ american,
!a 5 iulie 1918, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, cu sediul la Washington,
condusă de Vasile Stoica49, ea fiind subordonată Consiliului Naţional de la Paris50.
Liga avea drept scop, „în afară de organizarea legiunii de voluntari, să continue
propaganda în mijlocul marelui public american şi să informeze pe oamenii politici
de peste ocean”51 asupra dreptăţii cauzei româneşti.
La 15 septembrie 1918, reprezentanţii românilor, cehilor, slovacilor, polone­
zilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor aflaţi în Statele Unite au organizat la New York un
congres prin care cereau dezmembrarea monarhiei dualiste şi eliberarea tuturor

Vasile Netea, op. cit., p. 1158; în armata americană s-au înscris circa 17.000 de români. Cei
mai mulţi au fost repartizaţi în Divizia 37 din Ohio (Ion Nicoară, op. cit., p. 196)
Jl Aproximativ 200.000 de români plecaţi din Transilvania în SUA au militat pentru unire, ei
ducând c muncă susţinută pentru a convinge opinia publică americană de justeţea cauzei lor (Eliza
Campus, op. cit., p. 778); Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136.
46Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136; Vasile Netea, op. cit., p. 1158.
41D. Tuţu, op. cit., p. 1141.
48 Vasile Netea, op. cit., p. 1159.
49 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136.
0 Ion Nicoară, op. cit., p. 197.
^ Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136
249
Silviu VACARU

popoarelor din cuprinsul ei. Moţiunea a fost înaintată preşedintelui Wilson, care, la 1
noiembrie a convocat cabinetul pentru a examina revendicările româneşti , In zio;
următoare secretarul de stat a dat un comunicat prin care guvernul american anunţa ai
va sprijini, la conferinţa de pace, drepturile politice şi teritoriale ale României51 in
mesajul trimis de guvernul Statelor Unite guvernului român aflat la Iaşi se menţionj
«Guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiile neamului românesc, alâldif
afară cât şi din interiorul graniţelor Regatului. Au fost martore la luptele, suferinţele ş1
jertfele aduse de acest neam pentru dezrobirea sa de duşmani şi apăsători. Guvemii1
Statelor Unite simpatizează adânc cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiilt
românilor de pretutindeni»54.
Chiar şi după încheierea conflagraţiei mondiale. Liga a făcut propagaiidi
pentru cauza naţională, ajutând financiar editarea de reviste şi trimiţând o suma
importantă de bani voluntarilor din Siberia, care, din păcate, numai o pane
a ajuns la cei care aveau atâta nevoie de ei56.
*
La jumătatea lunii octombrie 1918, când Imperiul Austro-Ungar intrase ii
disoluţie, la Viena şi în jurul ei se aflau unităţi militare în majoritate alcătuite tlit
militari români din Transilvania57. Din aceste trupe cantonate în apropierea capitalii
dublei monarhii, din iniţiativa Comitetului Naţional al Românilor din Ardeal ţi
Ungaria, s-au constituit unităţi militare româneşti de-sine-stătătoare. Cum nuniăii
soldaţilor de origine română aflaţi în zona Vienei era de peste 40.000, românii a
devenit „stăpânii militari ai capitalei Habsburgice”58, după ce, în înţelegere a
guvernul austriac, au preluat paza capitalei, în special a aşezămintelor de cultură;
artă59. în schimbul acestui ajutor austriecii au pus la dispoziţia românilor alimente
un lagăr pentru concentrări la Wiener-Neustadt şi trenuri pentru transport spre casi
Aceste unităţi, după ce au depus jurământul pe drapelul naţional în faţ.
reprezentanţilor Comitetului Naţional al Românilor din Ardeal şi Ungaria, au foi
trimise în Transilvania. Unităţile venite de la Viena, împreună cu gărzile naţionale

52
La data încheierii armistiţiului între Puterile Aliate şi Germania, la 11 noiembrie 1918. |
teritoriul Statelor Unite erau de la 10 până la 15.000 de români gata să se înroleze în uiiiii
militare pentru a pleca pe frontul din vestul Europei (D. Tuţu, op. cit., p. 1141).
Ion Nicoară, op. cit., p. 197.
Apud Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 137.
55 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 9, f. 8; Silviu Vacaru, Activitatea Seii>.
Culturale a Legiunii Române în Siberia, în Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin P
Ivănescu, Silviu Vacaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război. Iaşi, 2005, p. 121
56 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 137.
57 Conform unor informaţii în această zonă s-ar fi aflat aproximativ 70.000 de militari roiiu-
(D. Tuţu, op. cit., p. 1141); amintim aici în special Regimentul 64 compus în majoritate din snll:
români din părţile Hunedoarei şi Albei (Eugen Hulea, op. cit., p. 360).
58 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 139.
59
Eugen Hulea, op. cit., p. 361.
250
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

au alungat ceea ce mai rămăsese din fosta armată austro-ungară în Transilvania,

sprijinind, în acelaşi timp, organizarea adunării naţionale de la Alba lulia60.

Către sfârşitul lunii octombrie 1918, când Monarhia de Habsburg îşi trăia
ultimele zile şi soldaţii dezertau îndreptându-se spre locurile de unde plecaseră
pentru a susţine noile state ce se înfiripau pe ruinele Austro-Ungariei, românii din
mai multe regimente aflate la Praga au început a se organiza în vederea reîntoarcerii
în Transilvania. In zilele de 28 şi 29 octombrie 1918 militarii români cantonaţi la
Praga, au refuzat ordinele Comandamentului austro-ungar de a înăbuşi demonstra-
jiile ce au avut loc cu prilejul proclamării Republicii Cehe. Tot ei, punându-se la
dispoziţia Comitetului Naţional Ceh, i-au ajutat pe cehi să ocupe instituţiile publice
din Praga şi să dezarmeze armata austro-ungară. Sub protecţia corpului voluntarilor
români s-au format primele detaşamente naţionale cehe din Praga pe care tot ei le-
au dotat cu armamentul capturat de la armata austro-ungară61. Imediat după această
dată s-a trecut la constituirea „Legiunii de voluntari români”62, sub comanda
căpitanului Simon Alexandru şi locotenentul Zeno Herbay63, care, la 3 noiembrie a
depus jurământul pe tricolorul românesc64. Această legiune avea 18 ofiţeri, 81 de
subofiţeri şi 492 soldaţi şi va părăsi Praga, la 26 noiembrie 1918, îndreptându-se
spre Transilvania65.

Cel mai important contingent de prizonieri români din armatele austro-

iingare se găsea însă în Rusia, după statisticile Marelui Stat Major Rus aproximativ
I20.00066. Până la intrarea României în război, guvernul ţarist nu a fost de acord cu
formarea unor formaţiuni militare româneşti alcătuite din transilvăneni şi
bucovineni. înalţii demnitari ruşi vedeau în aceste trupele de voluntari o adevărată
manifestare politică pentru o Românie Mare care nu lovea numai în interesele
habsburgice, dar şi în cele ruseşti, ştiut fiind că şi în Imperiul Ţarist se aflau un
număr însemnat de români, care oricând puteau privi spre România.
Aşa cum este ştiut, la 15 august 1916, România intra în război alături de
puterile Antantei. Lungimea frontului, dotarea insuficientă cu armament modern a
armatei, lipsa de reacţie a aliaţilor pe frontul din vest, nerespectarea promisiunilor
de furnizare a echipamentelor militare, au făcut România să devină vulnerabilă în
fata ofensivei Puterilor Centrale. în fata forţei nimicitoare a adversarului militar

D. Tuţu, op. cit., p. 1141.

1 Ion Nicoară, op. cit., p. 193.
■ Despre activitatea voluntarilor români de la Praga, vezi Gh. Repede, Legiunea română din
Priita. în T, Albani, Douăzeci de ani de la Unire, voi. I, Oradea, 1928, p. 318-121.
^ Corpul voluntarilor era compus din 18 ofiţeri, 81 de subofiţeri şi 492 de soldaţi (Ion Nicoară,
op. cit., p. 193).
WD. Tuţu, op. df., p. 1141-1142.
Ihidem; Ion Nicoară, op. cit., p. 193.
' Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 134.
251
Silviu VACARU

trupele române sunt nevoite să se retragă lăsând în mâinile armatelor invadatoare

aproximativ jumătate din teritoriul de atunci al ţării.
Nici colaborarea cu armata rusă nu a fost la nivelul aşteptărilor, aceasta
deplasându-se destul de încet pentru a face joncţiunea cu armata română. Văzând
situaţia dificilă în care se afla România, în decembrie 1916, Marele Stat Major al
armatei ruse aproba concentrarea „ofiţerilor şi gradaţilor intelectuali” prizonieri de
război români din armata austro-ungară, la Damiţa, lângă Kiev67. De lentoare dă
dovadă şi guvernul român, care abia în ianuarie 1917 îl trimite pe locotent-
colonelul C. G. Pietraru pentru a lua legătura cu românii ardeleni şi bucovineni
concentraţi la Damiţa. In urma raportului depus de Pietram, Ministeml de Război,
la 23 febmarie 191768, cu acordul guvernului rus69, hotărăşte înfiinţarea corpului
voluntarilor, misiunea de recrutare şi organizare revenindu-i aceluiaşi Pietraru.
Comanda Corpului a fost încredinţată generalului Constantin Coandă.
La 16 aprilie 1917, de la Damiţa se lansa un manifest către toate guvernele
aliate şi neutre în care se arăta: „noi, care în limbă, în cultură, în stmctura socială şi în
întreaga noastră fiinţă etnică şi politică, formăm un tmp unic şi nedespărţit cu toate
celelalte părţi constitutive ale naţiunii române, cerem cu voinţă nestrămutată
încorporarea noastră la România liberă, pentm a forma împreună cu ea un singur stat
românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înalte democraţii”70. Se anticipau
astfel principiile de autodeterminare politică ce au dus la distmgerea dublei monarhii.
Primul corp de voluntari 116 de ofiţeri şi 1.250 de gradaţi71, pleacă din Kiev
spre Iaşi în ziua de 3 iunie72, iar al doilea compus din 100 de ofiţeri şi 550 de soldaţi
pleacă spre România la 15 iulie 191773. La 8 iunie, la Iaşi, capitala de atunci a

67 Despre organizarea prizonierilor români la Damiţa, vezi şi C. Stan, Doru E. Goron, op. cif.,p.
333 şi urm.; Liviu Botezan, Contribuţii la problema recrutării de voluntari dintre românii
transilvăneni ajunşi prizonieri în Rusia în Primul Război Mondial, în „Acta Musei Napocensis”,
Cluj, 1983, p. 276 şi urm. Sever Bocu, unul dintre cei mai activi partizani ai înfiinţării unor corpuri
de voluntari transilvăneni în Rusia, arată că la Kiev, „unde avea să se formeze armata naţională a
Transilvaniei” s-au întâlnit pentru prima dată ofiţerii ardeleni cu studenţii basarabeni. „O legătură
se făcu între lagărul de prizonieri de la Damiţa şi studenţii basarabeni şi luă naştere, pe urma ei,
prima societate universitară românească la Kiev. Dar nu mai puţin important fi şi rolul soldaţilor
noştri. Prin uliţi, pieţe, gări ei găseau contactul cu soldaţi şi ţărani basarabeni, răspândind
pretutindeni contagiunea ideilor şi sentimentelor naţionale” ale transilvănenilor (Sever Bocu, Opt
luni la Kiev, în Drumuri şi răscruci, voi. II, partea I, Bucureşti, 1945, p. 98).
68 loan I. Şerban, Voluntari transilvăneni şi bucovineni în războiul pentru întregirea neamului
(1916-1919), Alba lulia, 2003, p. 78.
69 Idem, Gazeta „România Mare", organ de presă al Corpului voluntarilor români din Rusia
(iulie-decembrie 1917), p. 176,
70 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 135.
71 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, p. 16.
72 lbidem\ vezi şi Dumitru Ivănescu, Stare de spirit şi acţiune antibolşevică. Corpul 11 de
voluntari ardeleni, bănăţeni şi bucovineni din Rusia, în Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin
D. Ivănescu, Silviu Vacaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război Iaşi, 2005, p. 77.
73 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 134.
252
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

României, voluntarii erau primiţi cu mare fast de oficialităţile române74. Aceştia,

după ce au depus jurământul de credinţă în faţa regelui Ferdinand75 şi au fost înca­
draţi cu ofiţeri români76, au luat parte activă la bătăliile ce au avut loc pe frontul
românesc de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz între armatele române şi germane77. Prin
centrul de recrutare de la Kiev, după aprecierile ftcute de participanţii la eveni­
mente, în intervalul iunie 1917 - ianuarie 1918, au fost trimişi în tară 8,43% din
7R *
prizonierii de origine română din Rusia .
La sfârşitul anului 1917, în urma revoluţiei din Rusia79, ostilităţile dintre
Germania şi Austro-Ungaria pe de o parte şi Rusia pe de altă parte intră în armistiţiu.
In urma păcii de la Brest-Litovsk austro-germanii au cerut guvernului sovietic să
dezarmeze unităţile de voluntarii cehi, polonezi, iugoslavi şi români constituite pe
teritoriul Rusiei. Printr-un ordin al guvernului bolşevic se cerea dezarmarea completă
a voluntarilor, comandanţii care nu îl executau erau ameninţaţi cu moartea, iar
voluntarii cu lagărul de prizonieri şi munca silnică. Singurii care au acceptat să treacă
de partea sovietelor au fost voluntarii unguri, care împreună cu detaşamente bolşevice
au atacat trenurile cu voluntari care se îndreptau spre Vladivostok. Restul voluntarilor
provenind din armatele austro-ungare rezistând acestor atacuri, în mai puţin de trei
luni, ajung să stăpânească o bună parte a teritoriului din apropierea liniei ferate
transsiberiene de la Ural la Vladivostok.
Odată cu încheierea ostilităţilor dintre Germania şi Austro-Ungaria cu Rusia,
România era forţată, în mai 1918, să încheie şi ea pace cu Puterile Centrale. în urma
tratatului de pace de la Bucureşti, România, printre altele, era obligată să preda
prizonierii de război, între care se aflau şi mulţi români din Transilvania, dar şi
voluntarii veniţi din Rusia. Pentru a-i proteja, guvernul român, la 2 februarie 1918,
dizolvă corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni şi-i lasă în Moldova, jn aşteptarea
unor evenimente favorabile României. Războiul se sfârşise pentm armata română,
dar, pentru „milioanele de români de peste hotare, pacea încheiată de România nu
există şi nu va exista vreodată - se arăta în manifestul ofiţerilor de la Vladivostok.
Noi ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii voluntari români, care se găsesc astăzi pe teritoriul
rusesc, datori suntem cu toţii, fără şovăire şi fără abatere, să reluăm lupta care pentru
noi nu s-a terminat, ducând-o până la înfrângerea totală a cruzilor noştri apăsători”80.

74 Despre manifestările ce au avut loc odată cu depunerea jurământului militar, vezi Adrian
Macovei, Primul eşalon de voluntari transilvăneni şi bucovineni la laşi (iunie 1917), în „Ziridava”,
XII, 1977, p. 153-157; Dumitru Vitcu, Episodul „Damiţa" în epopeea întregirii naţionale. O
reevaluare, în „Codrul Cosminului”, serie nouă, nr. 6-7 (16-17), 20(K)-2(X)1, p. 273 şi urm.
75 Dumitru Vitcu, op. cit., p. 273.
76 Sever Bocu, Les Legions Roumaines de Transylvanie, Paris. 1918, p. 8.
77 Voluntarii au fost folosiţi mai ales în sectorul Zăbrăuţi-Fitioneşti (România în anii Primului
Război Mondial, coordonatori Vasile Milea, Ştefan Pascu, voi. II, Bucureşti, 1978, p. 511.
78 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, p. 27.
79 Despre participarea la războiul civil din Rusia a unor voluntari români alături de bolşevici,
vezi Constantin Enea, Organizarea şi acţiunile prizonierilor români transilvăneni din Rusia
(I917-191S), în „Studii şi articole de istorie”, VI, 1968, p. 153-184.
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. I, f. 3.
253
 Silviu VACARU

Odată cu ocuparea Ucrainei de trupele austro-germane se tăia legătura dintre

România şi corpurile de voluntari români care se găseau concentraţi în diferite
garnizoane din Rusia. Singura şansă de scăpare a voluntarilor era evacuarea spre
Vladivostok şi de aici să plece pe frontul de vest. La Samara, un grup de intelectuali
ardeleni, bănăţeni şi bucovineni, după o întâlnire cu colonelul Paris, şeful misiunii
franceze în Rusia, au hotărât reorganizarea Corpului. „întâmplarea a făcut ca
România să fie silită să încheie pace cu nemţii - se scrie în Apelul către prizonierii
români de la Samara, Celiabinsk, Omsk şi Vladivostok. Această pace făcută de silă,
pe noi nu ne mulţumeşte şi din cauza aceasta Corpul Voluntarilor Români a hotărât
să plece pe frontul francez pentru a lupta şi mai departe contra duşmanilor noştri”81.
Elie Bufnea, unul din comandanţii detaşamentelor de voluntari români, la câţiva ani
de la petrecerea evenimentelor scria: „Era hotărârea fermă a românismului de a
continua lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru unitatea politică a tuturor
românilor şi pentru a demonstra aliaţilor şi lumii întregi, că poporul român n-a
depus armele şi nu recunoaşte silnicia păcii de la Bucureşti”82.
Ca puncte de concentrare s-a hotărât ca în afară de Samara românii să se
adune la Celeabinsk, Lkuţc şi Vladivostok83. în vederea unei mai bune organizări,
nucleele de voluntari români s-au raliat şi au constituit un organ de conducere
comună intitulat Comitetul Naţional Român din Rusia şi Siberia, ales de grupul de la
Celiabinsk, la 3 august 1918, având ca preşedinte pe Voicu Niţescu . Peste câteva
zile, la 15 august 1918, Comitetul lansa un Cuvânt către prizonierii români din Rusia.
Comitetul Naţional Român a fost recunoscut atât de generalul Janin, coman­
dantul forţelor aliate din Siberia, de celelalte misiuni85 diplomatice de la Paris ale
aliaţilor86, dar şi de Comitetul Naţional Cehoslovac. Intre cele două comitete s-a

81 Ibidem, f. 1.
82 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 140.
83 Vezi Apelul către ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii români din Rusia, lansat de ofiţerii aflaţi la
Vladivostok (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 1, f. 3).
84 Alături de preşedinte, în funcţii de conducere au mai fost aleşi: Nicolae Nedelcu, şeful secţii
militare şi afaceri externe. Ion Dâmbu, şeful secţiei militare. Vaier Pocol, şeful secţiei de propagandă,
Simion Gocan, şeful secţiei financiare. Dumitru Şandru, şeful secţiei culturale şi Corneliu Vaida,
secretar (Ibidem, f 2); vezi şi Ion Nicoară, op. cit., p. 192. La 28 octombrie 1918 Comitetul Naţional
Român „organul suprem politic şi executiv al Corpului Voluntarilor Români transilvăneni şi
bucovineni şi în genere a tuturor românilor din Rusia originari din provinciile româneşti din Austro-
Ungaria”, întocmea primul regulament de funcţionare al său. Comitetul avea mai multe secţii:
prezidenţială, care conducea şi din punct de vedere politic urmărind ca idealul naţional al românilor
să fie recunoscut; secţia militară care conducea partea militară a Consiliului Voluniarilor Români,
stabilind şi susţinând legăturile cu toate organizaţiile militare ale aliaţilor; secţia financiară, secţia
juridică şi de recrutare şi propagandă „pentru concentrarea prizonierilor români în lagăre
corespunzătoare, pentru conducerea agitaţiei în scopul de a înrola cât mai mulţi voluntari, precum şi
pentru a da atât prizonierilor cât şi voluntarilor o educaţie cât mai solidă, luminându-i asupra ţelului
urmărit de noi” (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 12-13).
85 Vezi recomandările făcute de şeful Legaţiei Daneze din Paris A Bernhoft către agentul
consular al Danemarcei în Siberia (Ibidem, dos. 6, f. 19), al Japoniei (Ibidem, f. 6).
86 Anglia (Ibidem, f 20), Italia (Ibidem, f 23), Statele Unite (Ibidem, f. 24).
254
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

încheiat, la 24 august 1918, la Celiabinsk, o convenţie prin care, pe lângă fixarea

punctelor de comandament şi asigurarea finanţării Corpului românesc, se recu­
noştea şi deplina suveranitate naţională a românilor87.
„88
Tot acum se formează şi primul regiment românesc numit Horea5
Un moment important în activitatea Comitetului a fost adunarea ţinută în
ziua de 29 octombrie 1918 la Celiabinsk. Această adunare, prezidată de preşedintele
Voicu Niţescu a fost răspunsul voluntarilor români la manifestul împăratului Carol
adresat popoarelor monarhiei Habsburgice. Aici, cu o lună înainte de Adunarea de
la Alba Iul ia din 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea Transilvaniei cu Româ­
nia, voluntarii au declarat separarea pământurilor româneşti Transilvania, Bucovina,
Banatul, Maramureşul, Crişana, Sătmarul şi Bihoml şi alipirea lor de veci la
România „cu care formează o ţară unică şi indivizibilă”, iar regele Ferdinand a fost
proclamat rege al tuturor românilor89.
Cu această ocazie Comitetul a trimis telegrame către rege la Iaşi şi către
toate reprezentanţele diplomatice aliate90.
Din lipsă de ofiţeri, spre sfârşitul anului 1918 şi începutul celui următor, s-
au produs o serie de modificări în comandamentul militar. Astfel, comandant al
trupelor de voluntari români a fost numit, în baza acordului cu Consiliul Naţional
al trupelor cehe, colonelul Kandletz, iar Corpul voluntarilor a fost transferat la
Irkuţc, unde a venit şi o parte din grupul de la Vladivostok91.

87 Articolul 1 al Convenţiei: Comitetul Naţional Român se recunoaşte ca reprezentat politic şi

organ executiv al Corpului voluntarilor români, în raporturile cu Consiliul Naţional Cehoslovac,
secţia pentru Rusia (Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 143).
^8 Despre modul cum s-a constituit regimentul, vezi articolul lui Voicu Niţescu, Horea, în
Gazeta Transilvaniei şi Bucovinei, an LXXX, duminică 27 ortombrie 1918, Celeabirfsk; pe aceeaşi
lentă Silviu Văcaru, Informaţii privind constituirea regimentelor de voluntari „Horea" şi „Avram
lancu" în Rusia (1918-1921), în „Memoria documentelor”, I. Bucureşti, 1994, p. 61-65.
89 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 1, f. 14 v.; în ziarul chinez de limbă franceză
Journal de Pekin, publicat la câteva zile de la acest eveniment, se scria că în momentul când
germanii au impus o pace «dictată» României, românii din Transilvania, prizonieri de război în
Rusia, aveau deja organizat un corp de voluntari de 50.000 de soldaţi la Kiev şi în alte părţi ale
Rusiei (Ibidem, f 5).
90 La 4 noiembrie 1918 locotenetul colonel Le Magnen, comandantul bazei militarea franceze din
Siberia trimtea înaltului comisar al Republicii Franceze în Siberia adrersa pe care o primisese din
partea rezpezentanţilor transilvănenilor şi bucovinenilor. „Voluntarii transilvăneni şi bucovineni
concentraţi în primul corp de 4.000 de oameni cu cadre organizate la Petropavlovsk, Kurgan şi
Celiabinsk se consideră după declaraţia Comitetului lor din 29 ctombrie ca cetăţeni ai României Mari
şi m-au rugat să vă comunic că sunt la dispoziţia voastră” (Ibidem, dos. 1, f 15).
91 într-o scrisoare din 22 mai 1920 adresată şefului Misiunii române locotenentul Emil Deciu arată
greutăţile cu care s-au confruntat încă de la început ofiţerii care au încercat să adune şi organizeze
voluntarii români din Extremul Orient. „Am întâmpinat mari dificultăţi în acţiunea de organizare atât
la Misiunea franceză cât şi la corpul diplomatic aliat din cauză că domnii şefi ai misiunilor noastre. în
toate acţiunile noastre, păstrau o absolută pasivitate pe motivul că nu au instrucţiuni de la guvern şi
pentru că România încheind pace noi avem să fim neutrali. Singura persoană din ţară care ne aproba
şi sprijinea acţiunea era d(u)m(nealui) Nicolae Filitis, fost deputat în parlamentul român şi care
petrecea la Vladivostok în calitate de şef al misiunii de alimentare pentru armata română.
255
Silviu VĂCARII

Corpul românesc care dispunea de aproximativ 5.000 de oameni şi peste 100

de ofiţeri92 s-a reorganizat pe baze noi. Corpul voluntarilor se eompunea din două
batalioane active şi unul de rezervă, o companie de geniu, un escadron de cavalerie
şi două trenuri blindate numite „Horea” şi „Mărăşeşti” . Astfel organizat Corpul a
primit în pază un sector de cale ferată din Siberia pe o distanţă de aproximativ 1.000
km94. Tot în această perioadă bolşevicii atacă frontul de pe Volga, apărat de Divizia
I cehoslovacă şi de grupuri din armata contrarevoluţionară rusă. In condiţiile în care
cehoslovacii sub presiunea bolşevicilor încep retragerea, batalionul românesc din
Samara este şi el antrenat în lupte care asigurau flancul stâng al acestora, iar o
companie şi mai târziu un batalion din grupul de la Celiabinsk este detaşat la
Kurgan. Datorită iernii grele, frontul se stabilizează şi trupele româneşti se
concentrează la Petropavlovsk95.
Schimbarea situaţiei de pe front şi preluarea puterii contrarevoluţionarilor
ruşi din Siberia de eătre Koleeak a produs în rândul voluntarilor o stare de
nesiguranţă. Intre voluntarii cehi, cei mai numeroşi din Siberia, şi voluntarii români
au apărut disensiuni cu privire la angajarea lor în luptele interne ale ruşilor. O serie
de ofiţeri superiori cehi, printre care şi colonelul Kadletz, voiau să-i angajeze în
luptă alături de forţele militare ale albilor. La fel ca şi celelalte trupe alogene,
Legiunea română nu era constituită pentru apărarea contrarevoluţionarilor ruşi ci
pentru un scop politic bine precizat; apărarea unităţii şi integrităţii statului român.
După ce şi-a alcătuit un Stat Major exclusiv din ofiţeri cehi şi ruşi, colonelul
Kadletz a încercat să antreneze trupele române în luptele cu trupele bolşevice fapt
ce a dus la grave neînţelegeri între ofiţerii români şi Kadletz. Comportamentul
abuziv şi dictatorial al colonelului ceh l-a determinat pe Voicu Niţescu să
întocmească un memoriu, pe care l-a înaintat generalului Janin, în care cerea
înlocuirea lui Kadletz cu un ofiţer francez.
In această stare tensionată, Voicu Niţescu preşedintele Corpului, consi­
derând că problema capitală a românilor era repatrierea lor, ia decizia de a pleca în
ţară unde spera că va găsi înţelegerea necesară pentru accelerarea întocmirii
formalităţilor de repatriere a voluntarilor.

D(umnea)lui a intervenit şi la corpul diplomatic arătând necesitatea organizării românilor aflători în

Siberia. Cu ajutorul lui material voluntarii au redactat în româneşte, franţuzeşte şi ruseşte Apelul aici
alăturat care s-a lansat şi publicat în gazete” (Ibidem, dos. 2, f. 45-46)
92
Ion Nicoară, op. cit., p. 192.
93
Pentru activitatea militară a voluntarilo români din Siberia, vezi ordinele operative date în
anul 1920 de colonelul Kadletz către Legiunea română de Vânători Transilvăneni - Bucovineni
(Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 3, f. 3 şi urm.)
94 Elie Bufnea, Formaţiunile de voluntari, p. 128.
95 Ibidem.

256
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Aşa cum se menţionează într-o telegramă96 la momentul respectiv destinul

Corpului Voluntarilor Români se afla în mâinile a trei factori şi anume: Consiliul
Naţional Român care era organul executiv suprem în toate treburile de ordin militar
şi politic; colonelul Kadletz, comandantul militar al Corpului, angajat de Consiliul
Naţional Român şi maiorul francez Malgrat ca reprezentant al generalului Janin,
comandantul trupelor aliate din Rusia. Consiliul Naţional Român dorea ca până la
primirea de ordine de la guvernul român să amâne participarea activă a voluntarilor
în luptele cu bolşevicii. Neprimind nici un ordin de acest fel Corpul şi-a restrâns
activitatea la instruirea militară, „la pregătirea lor sufletească pentru luptele din
viitor, fie în Siberia, fie acasă şi la împlinirea serviciilor pentru paza taberelor de
prizonieri de la Ircuţk”97. Conform aceleiaşi note informative colonelul ceh Kadletz
urmărea a face carieră implicând soldaţii români în luptele cu bolşevicii, eliberând
astfel presiunea exercitată de bolşevici asupra regimentelor cehe care începeau să
dea semne de insubordonare. La rândul său maiorul Malgrat, ca reprezentant al
generalului Janin apăra mai mult interesele Franţei dorind folosirea armatei române
în luptele contra bolşevicilor, francezii neavând tmpe proprii la dispoziţie.
Adevărata criză începe la 12 februarie 1919 când generalul Janin a fost de
acord cu schimbarea colonelului ceh de la conducerea Corpului românesc. A doua
zi însă revine şi trimite alături de Kadletz doi militari francezi care să curme
dorinţa de conducere autonomă a trupelor româneşti. Printre acuzele grave aduse
corpului ofiţerilor români era şi acelea de filomsism, austrofilism şi lipsă de
disciplină faţă de Comandamentul aliat lucru ce se va dovedi în final a fi complet
fals. Tot generalul Janin, la 23 februarie, ordonă înlăturarea militarilor români de
la conducerea Corpului şi transformarea acestuia în Legiune.
La 24 februarie 1919 ofiţerii români se întrunesc la Voeni Gorodok, o
localitate de lângă Irkuţk, locul în care se afla comandamentul român, unde
analizează situaţia creată între români şi comandamentul aliat. în urma acestei
întâlniri 65 de ofiţeri dau o declaraţie prin care protestează împotriva învinuirilor
generalului francez şi cer ca ordinile sale să fie „în concordanţă cu directivele
guvernului român, iar până la sosirea acestora cu consimţământul Comitetului
Naţional Român ca organ politic şi executiv al formaţiei actuale a Corpului
Voluntarilor Români”.
Iniţiativa ofiţerilor români a fost considerată ca un act de insubordonare şi
încălcare a ordinelor militare. Colonelul Kadletz împreună cu doi ofiţeri francezi,
reprezentanţi ai tmpelor aliate şi sprijinit de baionetele unui pluton ceh a organizat o
întrunire cu ofiţerii semnatari ai Declaraţiei. în care le-a solicitat să renunţe la
poziţia lor de independenţă sau vor fi „consideraţi rebeli şi vor fi pedepsiţi cu

96 Telegrama era trimisă de Victor Branişte şi Nicolae Popea iui Voicu Niţescu la 3 septembrie
1919. Primii doi erau veniţi din Siberia cu mandat de a „raporta forurilor noastre competente
situaţia românilor din Siberia” (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 3-13).
97
Ibidem, f. 4.
* Ibidem, f. 47; declaraţia iiu a fost semnată de 15 ofiţeri, toţi de curând sgsiţi în Corp.
257
Silviu VACARU
,»99
moartea”" . Unii dintre ei au renunţat, alţii nu. Cei consideraţi capi ai „rebeliunii';;).100
au fost arestaţi, iar soldaţii care nu au vrut să se supună au fost trimişi din nou în
lagărele din Rusia. Din cei aproape 5.000 de voluntari, aproape 3.000101 au preferat
lagărele decât să fie trimişi pe front sub conducerea unor ofiţeri străini pentru
apărarea unei cauze ce nu le aparţinea. Tot acum Corpul Voluntarilor Români este
dizolvat şi transformat în Legiune, conducerea militară aparţinând în continuare
cehilor. Datorită ambiţiilor unui comandant ceh, stăpânit de infatuarea imperială a
armatei dublei monarhii şi frustat de faptul că nu a reuşit să ajungă în conducerea
legiunilor cehe, a unor ofiţeri francezi rupţi de realităţile pentru care s-a constituit
Corpul românesc, acesta, transformat în Legiune, a pierdut mai mult de jumătate din
efective. Mulţi dintre soldaţii plecaţi pentru că nu voiau să lupte pentru alte interese
decât cele româneşti vor muri în lagăre din cauza frigului, a lipsei de alimente şi a
bolilor. Alături de acestea, „dorul de casă, de unde nu mai primesc de ani de zile
ştiri, s-a prefăcut într-o adevărată boală, care îi consumă pe zi ce trece şi le tulbură
1 (T^ A *
uneon şi rmnţile” ".
Cu toate că disensiunile dintre soldaţii şi cadrele militare române şi ofiţerii
cehi vor continua, situaţia trupei începe să se îmbunătăţească, atât din punct de
vedere moral103 cât şi material'04.
In vara anului 1919, când s-a hotărât evacuarea trupelor aliate din Siberia,
Legiunea română a fost fixată ultima în ordinea de plecare. Acest lucru a făcut ca ea
să susţină retragerea tuturor unităţilor de voluntari din Rusia105 şi să poarte lupte cu
armata bolşevică aflată în plină ofensivă. Era încă o dovadă că pe colonelul Kadletz
îl interesa mai puţin soarta românilor pe care-i conducea decât cea a conaţionalilor
săi cehi.
Tot acum, comanda Legiunii a emis mai multe ordine prin care erau
reprimiţi în rândurile voluntarilor toţi aceia care în februarie preferaseră lagărele de
concentrare decât subordonarea lor faţă de Kadletz. Foarte puţini dintre ei s-au
reîntors în Legiune. Neîncrederea pusese stăpânirea pe o parte din foştii voluntari,
într-o scrisoare trimisă la 10 iulie 1919 de Augustin Şandru, Şeful secţiei Culturale
a Legiunii, acesta făcea următoarea mărturisire despre o parte din prizonierii din
lagăre: „Privirea lor se îndreaptă spre guvernul român, spre opinia publică din
România, de unde aşteaptă cu toţii ca să se ia măsuri ca să poată merge acasă, ca

99 Ibidem. 7.
100 Ibidem, f. 51.
101 Cifrele diferă de Ia o sursa la alta, ele variind între 2.400 {Ibidem, f. 52) şi 3.000 (Ibidem, f. 9)
102 Ibidem, f. 11.
103 La 10 mai 1919, voluntarii români sunt anunţaţi că guvernului român i-a pus sub protecţia
comandantului militar aliat generalului Janin, că pot lua parte la operaţiunile Aliaţilor din Siberia,
ceea ce reprezenta „recunoaşterea lor ca parte a armatei române” {Ibidem, f. 58 v.).
1W Ibidem.
105 Dumitru Ivănescu, Victor Cădere şi misiunea sa în Siberia (1920-1921), în „Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi”, serie nouă, tom. XLVIII-XLIX. 2002-2003, p.
140-141.
258
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

acolo, pe pământ românesc, să aducă serviciu ţării şi neamului. Eu înţeleg bine

rostul şi însemnătatea noastră aici; ei, dar dorul de casă, pribegia de 5 ani... Şi ce
face guvernul român? Ce face opinia publică din România? Ce fac aceia care au
soţi, copii sau fraţi în Siberia? ...Se ştie că în lagărele de prizonieri din Siberia
tânjesc aproape 10.000 de prizonieri români de care nici astăzi, nici mai înainte
nimeni n-are habar”106.
începând cu luna septembrie 1919, guvernul român ia măsuri vizând
strângerea de fonduri pentru aducerea voluntarilor din Siberia.
în urma discuţiilor purtate între guvernul român, reprezentat de ataşatul
militar de la Paris, şi Ministerul de război francez, privind incidentele petrecute
între colonelul ceh Kadletz şi ofiţerii români, în noiembrie 1919, generalul Janin
este de acord ca guvernului român să trimită o misiune militară care să preia
conducerea şi răspunderea evacuării voluntarilor români din Siberia107. După mai
multe rânduri de discuţii şi amânări guvernul de la Bucureşti trimite o misiune cu
sarcina de a evalua situaţia Legiunii şi de a organiza repatrierea voluntarilor. Şef al
misiunii a fost numit maiorul Victor Cădere . La 17 ianuarie 1920, Victor Cădere
era anunţat oficial de însărcinarea primită şi sfătuit să plece cât mai curând posibil
în Extremul Orient109. Până să ajungă misiunea română la Vladivostoc, pe frontul
din Siberia bolşevicii au pornit atacurile împotriva albilor şi aliaţilor lor. Ofensiva
armatei roşii şi a partizanilor care o sprijineau a dus la retragerea în dezordine a
armatelor lui Kolceak şi, după moartea sa, a succesorilor acestuia, provocând, în
acelaşi timp grave pierderi trupelor de voluntari polonezi şi iugoslavi aflate în
retragere.
Prima confruntare de amploare între trupele româneşti şi cele bolşevice are
loc în zilele de 3 şi 4 februarie 1920 în jurul gării Şeragul110. în urma luptelor gara
este degajată, românii având opt morţi şi opt răniţi grav. Prin jertfa românilor

106 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 59.

107 Idem, dos. 4, f. 27-28.
108 Consiliul de Miniştri ai României, în ziua de 12 decembrie 1919, discutând pe marginea
referatului întocmit de preşedintele Consiliului încuviinţa ca repatrierea celor este 15.000 de
prizonieri aflaţi în Siberia să se facă în cel mai scurt timp posibil. Pentru aceasta era de acord ca suma
de 100.000 de dolari colectaţi de comandorul Pantazi în Statele Unite să fie depuşi la Banca Guarahty
Trust Co. cu scopul ca aceştia ulterior să fie folosiţi la repatrierea voluntarilor. în aceeaşi şedinţă se
hotăra ca Victor Cădere, care era în acel moment la Paris, să fie numit şef al Misiunii dându-i-se
puteri depline în ridicarea şi folosirea banilor pentru repatrierea voluntarilor (Idem, dos. 6, f 1). în
calitate de ajutor al lui Victor Cădere a fost numit locotenentul Râul Alevra (Ibidem, f 3).
109 în telegrama trimisă de Alex. Vaida, Preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Externe
printre altele se arăta: „Pentru îndeplinirea aceste misiuni sunteţi autorizat a lucra cu gradul de maior
asimilat, având deplină putere disciplinară asupra tuturor românilor aflători în Siberia, putând trata şi
hotărî definitiv în toate chestiunile ce privesc repatrierea. în categoria celor de repatriat în sarcina
guvernului român veţi conta şi pe acei prizonieri, care deşi saşi, unguri, şvabi etc., sunt locuitori ai
pământului României” {Ibidem, f 5).
110 Vezi ordinele confidenţiale privitoare la situaţia de pe teatrul de operaţiuni începând cu ziua
de 18 ianuarie 1920 când diviziile 27 şi 30 bolşevice se apropie de gara Şeragul şi apoi raportările
despre luptele propriu-zise dintre bolşevici şi Legiunea română {Ibidem, dos..4, f 34 şi urm.).
259
Silviu VACARU

colonelul ceh Kadletz îşi apărase conaţionalii de a lupta cu bolşevicii. „Toate

gările la est de Cuitum sunt pline de eşaloane cehe ce se retrag. Eu sunt însărcinat
cu problema de a acoperi retragerea cehilor. Eu am hotărât - se arată în ordinul
adresat Legiunii române de Kadletz - a lua poziţie la patru versete spre vest de
gara Ciutun şi din această poziţie a trece la ofensivă cu toate unităţile ce le am la
dispoziţie pentru a nimici pe bolşevicii ce au înaintat”111. Era uşor colonelului
Kadletz să hotărască cu de la sine putere trimiterea în luptă a românilor pentru a
apăra retragerea cehilor. Abia acum se vedea de ce cu un an înainte ofiţerii români
se opuseseră continuării colaborării cu Kadletz.
In seara zilei de 4 februarie, bolşevicii trimit Legiunii delegaţi pentru
încheierea unui armistiţiu. Acesta a fost încheiat însă de colonelul Kadetz în numele
cehilor şi nu al românilor care luptaseră împotriva diviziilor roşii. Intre cele stabilite
era şi obligaţia ca bolşevicii să rămână 50 km în urma ariergărzii şi să înainteze
către răsărit numai în măsura retragerii trupelor de voluntari români.
La jumătatea lunii martie Victor Cădere ajungea în Extremul Orient, luând
legătura cu autorităţile japoneze, cu ambasadele ţărilor aliate. Din Tokyo, prin Râul
Alevra, ofiţerul de legătură cu Misiunea franceză, Vietor Cădere a stabilit o întâlnire
cu generalul Janin pentru a stabili viitoarele raporturi dintre cele două părţi.
La 25 aprilie 1920, la Harbin, generalul Janin preda comanda unităţilor
române maiorului Victor Cădere, şeful Misiunii de repatriere a voluntarilor români
din Siberia112. El reorganizează Misiunea, desemnând noi şefi în conducerea
Legiunii113 şi organizând patru centre de triaj a voluntarilor: la Harbin (27 aprilie
1920, avea drept scop preluarea prizonierilor din lagărele chinezeşti), la Cita (29
aprilie 1920, prelua prizonierii din Transbaicalia şi Siberia centrală), Habarovk
(august-septembrie 1920, pentm preluarea prizonierilor din jurul centrului) şi
Manciuria. în urma ordinului maiorului Cădere, la 5 mai 1920, s-a înfiinţat la Vtoraia
Redea, un punct de concentrare al prizonierilor, acesta rămânând în funcţie până în
aprilie 1921 când ultimii români doritori să se întoarcă în ţară părăseau Siberia.

111 Ibidem, f. 36.

112 Cu acest prilej au fost stabilite următoarele: accesul direct la toate informaţiile privind
Legiunea, stabilirea unor zone unde trupele româneşti să se concentreze, acceptarea unui program
preferenţial pentru evacuarea trupelor române, ţinând cont de faptul că duseseră lupte grele de
ariergardă (Dumitru Ivănescu, Victor Cădere şi misiunea sa în Siberia (1920-192]), p. 145.
112 Şef al Statului Major al Legiunii a fost numit colonelul Alexandru Petrovschi, adjuncţi ai
acestuia sublocotenenţii Râul Alevra şi Liviu Rusu, maiorul Brânduşeanu la Demobilizare, căpitanul
Emanoil Comşa şi sublocotenentul Augustin Popan la Intendenţă şi sublocotenentul Augustin Şandru
la Secţia culturală (Răzvan Locovei, Activitatea misiunii militare române în Siberia (decembrie 1919
- mai 1921), în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi”, serie nouă, tom. XLVlll-
XI.IX, 2002-2003, p. 123); despre activitatea culturală în cadrul Legiunii, vezi Silviu Văcaru,
Activitatea Secţiei Culturale a Legiunii Române în Siberia, p. 119-136; idem, The activity of llie
cultural department of the Romanian legion from Siberia, în „La Roumanie et la Grande Guerre”,
edite par Dumitru Ivănescu et Sorin D Ivănescu, Iaşi, 2005, p. 111-136.
260
 Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

La 10 mai 1920, la Vladivostok, voluntarii români depuneau din nou

jurământul de credinţă faţă de ţară şi rege114. Tot acum, aliaţii recunoscând meritele
românilor în apărarea cauzei voluntarilor din Siberia i-au decorat cu medalii.
Odată ajunse la Vladivostok eşaloanele Legiunii au fost îmbarcate în zilele
de 25 mai şi 1 iunie pe două vapoare (Trans os Montes şi Huntsgreen) şi trimise
spre Constanţa. Primul transport de voluntari însumând 3.021 de persoane ajungea
în ţară în luna iulie 1920. Sosiţi în portul Constanţa, voluntarii au avut parte de o
nouă surpriză neplăcută: trecerea lor în carantină, voluntarii, după atâta timp
petrecut printre străini, fiind suspectaţi de idei bolşevice. Până la urmă, autorităţile
române dându-şi seama de greşeala pe care au făcut-o. Legiunii i s-a făcut o primire
cu onoruri militare.
în afară de voluntari în zona Vladivostok-ului mai erau aproximativ 1.200
de prizonieri care aşteptau să li se găsească locuri pe vapoare cu care să revină în
ţară115. Profitând de faptul că Crucea Roşie germană închiriase un vapor mult mai
mare decât numărul celor cere trebuiau transportaţi din Extremul Orient spre
Germania, Victor Cădere a ajuns la un acord cu reprezentanţii germani116 şi a
îmbarcat o mare parte dintre prizonierii români pe acest vapor. Aproape o mie
dintre aceştia, la 25 noiembrie 1920, se îmbarcau pe vaporul Kaikiu-Miru cu
destinaţia Europa117. Ca o ironie a sorţii, după ani de lupte îndârjite între români şi
germani, aceştia din urmă ajutau prizonierii români să se întoarcă acasă.
Şi după această dată la punctul de concentrare Vtoria Redea au rămas 140 de
persoane la care s-au adunat o altă serie de prizonieri români care nu acceptaseră să
între în Legiune preferând lagărul decât să lupte pentm o cauză pe care ei o
considerau departe de dezideratul lor, lupta pentru unitate naţională. După afirmaţiile
căpitanului Molnar, comandantul Punctului de concentrare de la Vtoriş Redea, în

4 Răzvan Locovei, Activitatea misiunii militare române în Siberia (decembrie 1919 - mai 1921),
p. 125.
115 Conform datelor statistice batalionul I avea un efectiv de 796 de oameni. După naţionalitate cei
mai numeroşi erau românii 64,75%, urmaţi de unguri 13,43%, nemţi 11,41%, evrei 6,63, ruşi 1,15 şi
alte naţionalităţi 2% (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 14, f. 233). Aproape aceeaşi
structură o regăsim şi după religie dacă ţinem cont că românii transilvăneni sunt ortodocşi, greco-
catolici şi romano-catolici: ortodocşi 367 (45,9%), greco-catolici 178 (23,3%), romano-catolici 118
(14,85%), mozaici 51 (6,63%), protestanţi 68 (9,88) şi alte religii 4% (Jbidem, f. 234). Dintre cei 796
de membri ai batalionului 569 (7,3%) ştiau să scrie şi să citească, 99 (12,5%) îşi scriau doar numele,
restul fiind analfabeţi (Ibidem, f. 235). După structura profesională: 3 erau avocaţi, 4 ingineri, 5
ofiţeri activi, 5 muzicanţi, 10 învăţători, 30 zilieri, 52 funcţionari, 29 comercianţi, 29 studenţi, 88
meseriaşi şi 551 ţărani (Ibidem, f. 236). Căsătoriţi erau 503 (63,2%) (Ibidem, f. 237).
116 în urma înţelegerii dintre Crucea Roşie germană şi Victor Cădere surplusul de locuri de pe
vapoarele închiriate de germani pentru transportul conaţionalilor lor să fie acordat românilor. Aceasta şi
datorită faptului că reprezentantul Crucii Roşii germane nu era dispus să dea aceste locuri ungurilor cu
care avusese mai multe neînţelegeri (Arhivele Naţionale laşi, fond Victor Cădere, dos. 19, f 30).
]I1 Ibidem, dos. 14, f. 225.
118 A se vedea raportul întocmit de căpitanul Molnar, comandantul Punctului de concentrare din
26 noiembrie 1920. între aceştia erau 19 ofiţeri, 79 de gradaţi şi soldaţi, 8 civili, 21 de femei şi 12
copii (Ibidem, f. 239).
261
Silviu VACARU

decembrie 1920 încă mai veneau români care doreau să se repatrieze. Pentm o parte
dintre aceştia guvernul român, abia în martie 1921, a găsit locuri pe un vapor care să-i
aducă până la Triest. Ultimul transport cu 108 români pornea Vladivostok la 11
aprilie 1921 cu destinaţia Genova. în acest fel se încheia activitatea Misiunii române
de repatriere a voluntarilor transilvăneni şi bucovineni din Extremul Orient. Misiunea
a reuşit să aducă în ţară 4.725 de oameni119.
Aşa lua sfârşit aventura unor oameni plecaţi în război ca militari ai unui
Imperiu (Austro-Ungar) mulţinaţional în care românii erau minoritari şi fără
drepturi sociale sau naţionale. După şapte ani de război şi prizonierat, se întorceau
la aceeaşi acasă de unde plecaseră, dar care acum era într-o altă ţară. România în
care erau majoritari.
Existenta formaţiunilor de voluntari a fost una dintre caracteristicile Primului
i i

Război Mondial, determinată de participarea la conflict a imperiilor multinaţionale.

Constituirea corpurilor de voluntari români în diferite state are o semnificaţie
deosebită pentm români. Participarea voluntarilor alături de armata română la luptele
din vara anului 1917, continuarea acestor lupte alături de aliaţi după ce România a
fost silită să încheie pace cu Puterile Centrale demonstrează dorinţa de unitate de care
erau animaţi românii din afara graniţelor ţării. Din conjugarea idealului de unitate a
românilor din interior şi exterior, din jertfa a 10% dintre ei. România a reuşit în 1918
să adune în graniţele sale naturale şi istorice majoritatea românilor.

Dr. Silviu VACARU

119 D. Ivănescu, Repatrierea voluntarilor şi a prizonierilor de război români din Siberia, în Ion
Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin D. Ivănescu, Silviu Văcaru, Stări de spirit şi mentalităţi m
timpul marelui război, p. 117.
262
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

Episcopia Armatei Române, o realitate istorică

(1921-1948)*
Dr. Aurel PENTELESCU
lonut-Constantin PETCU

Puţini sunt cei care astăzi cunosc că, în anii 1921-1948, Armata Română a
avut o Episcopie a ei. Eparhia Episcopiei Armatei se extindea teritorial la limitele
graniţelor ţării, evident cu jurisdicţia doar asupra unităţilor militare, iar Episcopul
militar era membru de drept al Sfântului Sinod, cu titlul „de Alba lulia”. Episcopia
Armatei a fost desfiinţată de regimul comunist, în 1948, prin Legea pentru regimul
general al cultelor religioase. După anul 1990, deşi asistenţa religioasă a fost
reluată în Armata României, Episcopia militară nu s-a mai reînfiinţat, preoţii
militari aflându-se canonic sub ascultarea Episcopului locului. Evocarea de faţă nu
îşi propune să atace cauzele pentru care nu a renăscut Episcopia Armatei Române.
Atât Ministerul Apărării Naţionale, cât şi Sfântul Sinod, vor purcede la reînfiinţarea
Episcopiei militare atunci când vor considera întrunite condiţiile necesare, deşi - îh
opinia noastră - imperativele vremurilor o cer insistent.

O experienţă de război impresionantă. Nevoia permanentizării clerului

militar
Atât în războiul din anii 1877-1878, pentru dobândirea independenţei de
stat a României, cât şi în războiul din anii 1916-1919, pentru întregirea Neamului
Românesc, asistenţa religioasă a ostaşilor Armatei Române - de la soldat la
general - s-a asigurat prin „preoţii de armată”, adică prin preoţii mobilizaţi în
acest scop şi care au însoţit permanent trupele pe front, fiind alături de ostaşi,
chiar şi în primele tranşee, faţă în faţă cu inamicul. Rolul preotului în astfel de
împrejurări a fost copleşitor, cu efecte benefice mult peste aşteptări. Spre
exemplu, referindu-se la războiul din anii 1916-1919, generalul Constantin Prezan
(1861-1943; mareşal, din 1933), într-un document din epocă afirma: „Preoţii şi-au
făcut mai mult decât datoria, şi este o cinste pentru cler, care, alături de ostaşi, a
dat mai mult decât i-am cerut pentru Ţară şi Neam”1.
în războiul din anii 1914-1918, iniţiativa asistenţei religioase în armată a
venit, ca şi în războiul precedent (1877-1878), din partea Bisericii, fiind temeinic

’ Prima parte a acestui studiu (până la al Doilea Război Mondial) a fost tipărită în revista
„Istorie şi civilizaţie”, anul III (2011), nr. 25, octombrie, pp. 26-29.
1 Vezi Constantin Nazarie, Activitatea preoţilor de armată în campania din 19I6-I9I8,
Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1921, p. 31.
263
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

organizată şi riguros desfăşurată. In şedinţa de la 15 mai 1915, Sfântul Sinod al

Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca Protoiereu al preoţilor de armată pe preotul
iconom Constantin Nazarie (1865-1926), profesor de morală la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, cu scopul de a conduce preoţimea mobilizată într-un caz de
eventual război. Misiune extrem de grea, dar dusă cu mare responsabilitate până la
capăt. Preotul Constantin Nazarie avea la acea dată 50 de ani. A condus Serviciul
Religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române în anii 1915-1921.
Au fost mobilizaţi 252 de preoţi, din care: 135 licenţiaţi în teologie; 10 absolvenţi ai
Facultăţii de Teologie; 70 cu studii seminariale complete (opt clase de seminar); 10
cu patru clase de seminar ş.a.m.d. Pe front, 24 preoţi au fost daţi dispăruţi/morţi, iar
6 preoţi au fost grav răniţi2. Concepţia care a stat la baza acestei munci istovitoare
era simplă şi tocmai de aceea cu eficienţă maximă: „Rolul preotului în armată -
afirma protoiereul Constantin Nazarie - nu se poate mărgini numai la efectuarea
serviciilor religioase şi la mângâierea celor bolnavi şi întristaţi, ci preotul trebuie să
fie în primul rând susţinător şi chiar formator al moralului ostaşului”. Pleda pentru
permanetizarea preoţilor în Armata Română: „Armata reprezintă forţa neamului,
este tinereţea şi floarea lui, şi în vederea acestui fapt nimic nu trebuie cruţat (...)
Cazarma e un fel de închisoare de multe ori cu aer şi lumină pentru corp, dar cu
puţin duh de viaţă, fără aer şi lumină pentru suflet (...) Oricât am fi de materialişti,
nu putem să nu recunoaştem preponderenţa sufletului, măcar în acte de eroism”.
Pentru a conchide: „Chiar mari de ar fi (cheltuielile Ministerului de Război pentru
instituţionalizarea preoţilor în structurile armatei, n.n.), nu trebuie să se facă
economie când e vorba de pregătire sufletească a ostaşului”3.
Drept urmare, la 23 aprilie 1921, Senatul României a adoptat în unanimitate
cererea de prioritate în procedură de urgenţă la dezbaterea Legii pentru organizarea
clerului militar, prima lege de acest gen în istoria ţării. In Expunerea de motive,
pentru adoptarea legii, ministrul de Război, generalul loan Răşcanu afirma, referitor
la războiul din anii 1916-1919: „Experienţa războiului mondial a pus în evidenţă în
mod hotărât necesitatea unei educaţiuni sufleteşti solide a armatelor şi a dovedit că
acele armate cari au fost pregătite suficient sufleteşte au putut înfmnta cu mai multă
tărie greutăţile de neînchipuit ale acestui groaznic război (...) Sentimentul religios a
fost veşnic cald în sufletul soldatului nostru, căci preoţimea militară care a însoţit
armata în tot timpul războiului a fost mai presus de orice laudă, şi ca adevăraţi
apostoli preoţii n-au părăsit un moment postul lor sfânt şi de onoare, ajutând
ofiţerimea spre a putea duce la glorie trupele noastre”4.
Legea privitoare la organizarea clerului militar (12 articole) a fost adoptată
de Senat la 8 iulie 1921 (50 voturi contra 1), de Adunarea Deputaţilor la 19 iulie
1921 (107 voturi contra 2) şi promulgată de Regele Ferdinand la 20 iulie 1921,

2 Ibidem, p. 35, 99.

3 Ibidem, p. 93, 95.
4 „Monitorul Oficial. Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, nr. 154, 14 martie 1922, p. 4359.
264
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

ministrul Cultelor şi Artelor fiind Octavian Goga, iar ministrul Finanţelor Nicolae
Titulescu, în Consiliul de Miniştri prezidat de generalul Alexandru Averescu5.
Prin Lege, se instituiau în Armata Română preoţii militari activi, de orice
rit, asimilaţi în grade ofiţereşti, cu toate drepturile aferente, numiţi prin decret regal,
în baza unui concurs şi puşi sub ascultarea Inspectorului clerului militar, acesta fiind
asimilat cu gradul de general - un arhiereu, membm al Sfântului Sinod, ales dintre
candidaţii recomandaţi de Sfântul Sinod în înţelegere cu Ministerul de Război şi
care va fi numit Episcop militar prin decret regal; episcopul militar va purta titlul de
„Episcop de Alba lulia” şi va avea o jurisdicţie dublă, una administrativă, asupra
întregului cler militar, inclusiv preoţii pastori, rabini şi imami din întreaga armată;
spirituală, numai asupra preoţilor de rit greco-oriental (creştin ortodox).
Prin Lege s-au instituit preoţi militari activi la toate marile stmcturi militare:
la regiment (căpitan), la divizie (maior, locotenent-colonel), la corpul de armată
(locot. colonel, colonel), iar pentru necesităţile confesionale ale minorităţilor
religioase câte un preot la garnizoanele militare mari.
Aşadar Legea era cuprinzătoare şi instituţionaliza Inspectoratul Clerului
Militar / Episcopia Armatei Române în structurile militare româneşti atât la pace,
cât şi la război. Un Regulament amplu avea să precizeze toate detaliile. Legea a
intrat în vigoare la 6 august 1921. O nouă Lege pentru organizarea clerului
militar, cu ample modificări (preot de garnizoană etc.) va fi adoptată, la 3 martie
1937 de Senat, la 13 martie 1937 de Adunarea Deputaţilor şi promulgată de
Regele Carol al Il-lea la 19 martie 1937, cu intrarea în vigoare la 22 martie 19376.

Episcopia Armatei Române în anii 1921-1937. Episcopii militari

Cel dintâi ales de Ministerul de Război dintre candidaţii propuşi de Sfântul
Sinod să ocupe scaunul episcopal al nou înfiinţatei Episcopii militare a fost preotul
văduv, Dr. Vasile Saftu (1864-1922) din Braşov, personalitate marcantă în lupta
pentru Marea Unire din anul 1918, preşedinte al Consiliului Naţional din Ţara
Bârsei, dar care a decedat subit la anunţarea veştii şi nu s-au întrunit toate etapele
legale necesare (propunerile Sfântului Sinod, alegerea de către Ministerul de
Război, călugărirea şi hirotonirea ca arhiereu, numirea şi investitura regală,
instalarea). Pe crucea mormântului său din Scheii Braşovului însă scrie „Primul
Episcop al Armatei Române...”, fără să fi putut avea deplin această demnitate
bisericească şi militară.
Ca urmare, primul titular al scaunului episcopal al Episcopiei Armatei
Române a fost protopopul de Alba lulia, loan Teculescu (1865-1932), luptător
înflăcărat pentru Marea Unire din anul 1918, ales de Ministerul de Război dintre
candidaţii propuşi de Sfântul Sinod. într-un document de epocă se preciza despre
el: „A fost un dârz luptător naţionalist. Odată cu izbucnirea primului război
mondial, casa protopopului Teculescu a devenit locul de întâlnire a preoţilor şi

1 ,>1onilorul Oficial”, nr. 99, 6 august 1921, pp. 3919-3920.

’ „Monitorul Oficial”, nr. 67, 22 martie 1937, pp. 2794-2795.
265
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

învăţătorilor din ţinutul Alba lulia, iar după intrarea României în război, ungurii
stabiliseră felinarul de care avea să fie spânzurat popa Teculescu, dacă românii
ardeleni ar fi cutezat să se ridice contra stăpânirii ungureşti. în toamna anului
1918, Teculescu, ajutat de câţiva ofiţeri români a organizat gărzile naţionale din
Alba lulia, fiind ales apoi preşedinte al Consiliului Naţional din acest ţinut”7.
Duminică 5/18 martie 1923 a avut loc hirotonirea întru arhiereu în
Catedrala Mitropolitană de la Bucureşti, a fostului protopop loan Teculescu după
ce fusese călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, sub numele de Justinian şi ridicat
la rangul de Arhimandrit. Pentru ca, prin înaltul Decret Regal nr. 1286 din 27
martie 1923, semnat de Regele Ferdinand să fie numit Inspector al clerului militar
cu titlul de „Episcop de Alba lulia”. A urmat investitura regală (31 martie 1923) şi
instalarea (10 aprilie 1923) la Alba lulia.
Deşi Episcopul Justinian Teculescu a fost titular la Episcopia Armatei doar
un an şi jumătate, a lăsat în urma sa fapte memorabile: a rânduit Catedrala
încoronării, ca reşedinţă a Episcopiei militare, cu trecerea în patrimoniul
Ministerului de Război; a organizat concursul pentru prima promoţie de preoţi
militari; l-a hirotesit în funcţia de protopop al preoţilor militari pe preotul loan
Dăncilă (1889-1983), care a activat sub ascultarea celor trei episcopi militari; a
redactat cu sprijinul preoţilor militari Regulamentul pentru punerea în aplicare a
legii privitoare la organizarea clerului militar, adoptat de Sfântul Sinod la 2
aprilie 1924; a prezidat, în calitate de Episcop al Armatei Române, solemnitatea
din 14-17 mai 1923 de aducere a osemintelor Eroului Necunoscut de la Mărăşeşti
în Parcul Carol din Bucureşti. A fost ales (17 dec. 1924) şi instalat (21 dec. 1924)
Episcop al Cetăţii Albe-Ismail, unde a păstorit până la moarte8.
Părintele Dr. loan Stroia (1865-1937) a fost cel de al doilea episcop al
Episcopiei Armatei Române. A avut o păstorire, de circa 12 ani, până la moartea
sa, în 18 aprilie 1937, la 72 ani. Potrivit unor documente din epocă. Episcopul
loan Stroia trecea drept unul dintre arhiereii Bisericii Ortodoxe Române cu o
bogată experienţă de viaţă şi mai ales didactică. Studiase Pedagogia, Istoria şi
Geografia la Jena şi Budapesta, cu un strălucit doctorat în filosofic la Jena (1893).
Timp de şapte ani (1894-1901) a fost profesor la Institutul teologic-pedagogic din
Sibiu, apoi preot şi protopop la Sălişte (1901-1908) şi la Sibiu (1908-1919),
ulterior ocupând şi alte funcţiuni administrative.
în baza propunerilor Sfântului Sinod, din 20 mai 1925, şi al alegerii sale,
dintre candidaţi, de către Ministerul de Război, Arhimadritul loan Stroia a fost
hirotonit arhiereu, la 15 iunie 1925, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti, iar
investitura regală a avut loc la Castelul Peleş (Sinaia), la 20 iunie 1925. Ca Episcop
al Armatei nu s-a manifestat prea activ. Un document din epocă stipula: „Fără avânt
şi fără directive bine gândite, preoţimea Armatei în frunte cu un ierarh sensibil şi

7 Arhiva Sfântului Sinod, fond Arhierei, dos. nr. 2/1925, f 17.

8 Vezi fişa, ca şi la ceilalţi episcopi militari, în Mircea Păcurariu, Dicţionarul teoiogilor români,
ed. a Il-a, Bucureşti, 2002.
266
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

foarte cumsecade, dar complet absent din angrenajul problemelor ce frământau

sufletul oştirii, vegeta căutând să muncească aşa cum îi trece prin minte. Slabi
spiritualiceşte în afară (în rândul ostaşilor, n.n.), aproape inexisteţi materialiceşte la
centru (la reşedinţa de la Alba lulia, n.n.), ajunsesem la un moment dat în trista
situaţie ca organele în drept (Ministeml de Război, n.n.) să pună problema dacă mai
are nevoia Armata de noi (corpul preoţilor militari, n.n.)”9.
Cu toate acestea, de pe urma Episcopului Dr. loan Stroia au rămas câteva
realizări: Mănăstirea „Sfântul loan Botezătorul” (azi Schitul Sf. Lazăr), unde şi
este înmormântat; Legea pentru organizarea clerului militar, intrată în vigoare la
22 martie 1937; lucrarea Instrucţiuni provizorii asupra serviciului religios în timp
de pace şi în timp de campanie (14 capitole, 70 articole, 47 pagini), necesară ca
apariţie, dar greoaie în latura ei practic-aplicativă.
Al treilea şi ultimul chiriarh al Episcopiei Armatei Române a fost Episcopul
Dr. Partenie Ciopron (1896-1980), ierarh cu o profundă pregătire teologică şi o
imensă capacitate organizatorică, energic, deosebit de dinamic, sever cu sine şi
ceilalţi, personalitate proeminentă a Bisericii, ferm în hotărârile şi acţiunile
întreprinse, precum şi în verticalitatea comportamentului său personal. Numai aşa se
explică prestigiul ce a dat Episcopiei Armatei Române îndeosebi în anii războiului
în Est (1941-1944), dar şi ulterior, până la desfiinţare.
De fapt - şi aceasta trebuie spus cu tăria necesară -, chiar de la instalarea
sa la Alba lulia, în octombrie 1937, Episcopul Dr. Partenie Ciopron şi-a dat seama
de ameninţarea unui nou război mondial şi răspunderile ce îi revin în organizarea
şi pregătirea clerului militar activ din subordine. Tragicul an 1940 pentru români,
rapturile teritoriale ce s-au produs, precum şi desfăşurarea evenimentelor
internaţionale i-au confirmat îngrijorarea. Fără exagerare, putem spune că pentru
Episcopul Dr. Partenie Ciopron războiul începuse cu un an înainte decât 22 iunie
1941. în tot anul 1940 s-a aflat aproape tot timpul „pe zonă”, îndeosebi pe graniţa
de vest a ţării, unde erau dislocate trupele Armatei Române: săvârşea slujbe
religioase în aer liber, în mijlocul ostaşilor; ţinea cuvântări vibrante mulţimii de
soldaţi şi ofiţeri; a petrecut sărbătorile Crăciunului 1940, Anul Nou 1941 şi ale
Sfintelor Paşti 1941 în mijlocul ostaşilor, îmbărbătându-i în credinţa lor
strămoşească şi în dragoste pentru Rege, Neam şi Ţară.
Episcopul Dr. Partenie Ciopron (din botez Ştefan) s-a născut la 30
septembrie 1896 în satul Păltiniş, azi jud. Botoşani, pe malul drept al Prutului, nu
departe de Horodiştea, într-o familie de ţărani, numeroasă şi cu condiţii materiale
modeste. La 17 ani era frate la Mănăstirea Slatina, azi jud. Suceava. In anii 1916-
1921 a fost sub arme, fiind rănit grav la braţul drept pe frontul de la Caşin-Oituz.
A suferit şi de tifos. A fost demobilizat la 1 aprilie 1921 cu gradul de sergent. S-a
înapoiat la Mănăstirea Slatina, unde era cântăreţ bisericesc şi a fost călugărit sub
numele de Partenie, apoi hirotonit diacon. Din toamna anului 1921, a fost mutat la
Iaşi din ordinul Mitropolitului Pimen Georgescu (1853-1934; mitropolit: 1909-

; Cf. „Arma Cuvântului” (sigla AC), anul I (1940), nr. 6-7, p. 6.

267
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

1934) al Moldovei şi Sucevei, slujind la Catedrala Mitropolitană. A urmat

Seminarul „Veniamin Costachi”, iar, în anii 1929-1933, Facultatea de Teologie
Ortodoxă din Cernăuţi, cu teza de licenţă „Despre castitate”, cotată cu calificativul
maxim. Ulterior a urmat şi doctoratul în teologie, tot la Cernăuţi, cu teza ,rArhieria
Mântuitorului lisus Hristos după rânduiala lui Melchisedec”, studiu exegetic-
istoric, deosebit de valoros, sub îndrumarea profesorului Vasile Gheorghiu, viitor
membru de onoare al Academiei Române. La Iaşi, a îndeplinit diverse răspunderi:
mare eclesiarh al Bisericii Mitropolitane, exarh (inspector) al mănăstirilor,
profesor de religie la un liceu etc. în anul 1934, Mitropolitul Pimen l-a hirotonit
preot, hirotesit duhovnic şi l-a ridicat la rangul de Arhimandrit, drept răsplată
pentru priceperea şi vrednicia sa, fiind unul dintre preoţii Catedralei Mitropolitane
cu mare prestigiu şi căutat de credincioşi pentru predicile sale înflăcărate.
După moartea Episcopului loan Stroia al Armatei, Arhimandritul dr.
Partenie Ciopron a fost printre candidaţii la scaunul episcopal de la Alba lulia,
ales de Sfântul Sinod, la 17 iunie 1937. în acelaşi an, a fost hirotonit arhiereu (25
sept.), învestit episcop militar de către Regele Carol al Il-lea (Sinaia, 8 oct.),
instalat la Catedrala încoronării de la Alba lulia (10 oct.). La învestire. Regele
Carol al Il-lea a spus: „Nu eşti un Episcop ca ceilalţi, nu eşti un Episcop care are o
Eparhie, eşti un Episcop în a cărei grijă Ţara a pus întărirea sufletească a acelora
care cu piepturile lor sunt chemaţi să apere hotarele Ţării. Hotărârea cu care
păşeşti la acest drum. Mă asigură că vei reuşi”10.
Şi se poate spune că a reuşit în mare măsură, deşi arhipăstorirea sa la
Episcopia Armatei a fost de scurtă durată, nici unsprezece ani, marcată de
evenimentele zbuciumate în istoria Ţării: răpirile teritoriale din vara anului 1940,
frontul de Est (1941-1944), 23 august 1944, frontul de Vest (1944-1945), abdicarea
Regelui Mihai I (30 dec. 1947), instalarea regimului comunist şi desfiinţarea
instituţiei preoţilor militari din Armata Română (1948). Tuturor acestor evenimente.
Episcopul Dr. Partenie Ciopron şi preoţimea militară din subordinea sa le-au făcut
faţă cu demnitate şi credinţă nestrămutată în voia lui Dumnezeu.

Episcopia Militară în anii 1937-1941. Drumuri pastorale printre ostaşi

La începutul lunii mai 1940 apărea, tipărită la Alba lulia, revista lunară ,Anua
Cuvântului”, organ oficial al Episcopiei Militare. In editorialul începem. Episcopul
dr. Partenie Ciopron sublinia: „încă din anul 1937, îndată după învestirea şi instalarea
Noastră în scaunul de Episcop Militar, am anunţat între altele, prin Pastorala dată
către confesorii de garnizoane (20 noiembrie 1937, n.n.), că vom face să apară şi o
revistă „Arma Cuvântului”, care să fie organ oficial al Episcopiei Militare.
Evenimentele care s-au desfăşurat de atunci şi până azi, nu Ne-au îngăduit să punem
în aplicare făgăduinţa. Alte probleme de mai multă însemnătate au cerut să fie
rezolvate cu precădere”1'. Enumeră şi comentează suita acestora: „In primul loc a fost

10 „Monitorul Oficial”, nr. 237, 13 octombrie 1937, p. 8327.

" AC, anul 1(1940), nr. l,p. 1.
268
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

însăşi situaţia clerului militar, a cărui existenţă în cadrele active ale oştirii era serios
ameninţată”. Apoi: „Catedrala şi reşedinţa episcopală, rămase în urmă de tot, trebuiau
puse negreşit şi cât mai urgent într-o situaţie corespunzătoare”. Se adăuga: „Tipărirea
de cărţi religioase - morale pentm ostaşi, calendare, antimise, cărţi de ritual şi alte
obiecte de cult pentru Catedrală şi bisericile militare, etc.”. De asemenea, „nici
gospodăria internă de la reşedinţa episcopală şi mai ales problema mijloacelor de
transport (trăsură, automobil, n.n.), care nu existau şi fără de care nu se puteau face
deplasările în interesul serviciului (de la o margine la alta a ţării, n.n.), nu puteau
suferi amânare”. Pentru a conchide: „Astăzi, Catedrala şi reşedinţa episcopală cu toate
atenasele (dependinţele, n.n.) lor sunt înzestrate cu personalul şi mobilieml
corespunzător, ca şi celelalte Episcopii ortodoxe ale ţării, iar cadrele active ale
clerului militar au fost sporite cu 22 preoţi căpitani, la care se vor adăuga, în cursul
acestui an, încă 20 preoţi, recmtaţi prin concursul ce-1 vom fixa în curând”12.
Potrivit unui document din epocă, în cei trei ani de vrednică arhipăstorire a
Episcopului dr. Partenie Ciopron, dată fiind energia, priceperea şi stăruinţa sa
„Episcopia Militară a fost desăvârşit consolidată, efectivul clemlui militar a fost sporit
cu încă 45 preoţi militari (prin trei examene - concurs, totalizând 83 preoţi militari,
aflaţi în toate garnizoanele ţării, n.n.), iar Catedrala şi reşedinţa episcopală, care
fusese lăsate în părăsire se găsesc astăzi într-o situaţie corespunzătoare cu menirea
lor”13. Ca detaliu: Catedrala a devenit „un centru de lumină şi de propagandă a
cuvântului Evangheliei pentm întreg judeţul Alba. Această biserică miresmuieşte
astăzi, prin mgăciunile ce se fac acolo zilnic de către cei 10 călugări şi preoţi după
pravila călugărească, atmosfera Ardealului încrezător în ajutoml permanent al lui
Dumnezeu. Episcopul Armatei oficiază, înconjurat de un sobor de preoţi aleşi, în
fiecare duminică şi sărbătoare Sfânta Liturghie, dând Duh de viaţă nouăi Amvonului
întru lăţirea (răspândirea, n.n.) cuvântului adevămlui ascultat de credincioşi, pentm
care, această Catedrală, azi-mâine nu mai este destul de încăpătoare”14.
Anul 1940, se ştie, a fost unul tragic pentm popoml român. In contextul
declanşării şi desfăşurării celui de al Doilea Război Mondial (1939-1945) teritoriul
statului român unitar, creat prin Marea Unire din anul 1918, a fost destrămat:
Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa au intrat în componenta U.R.S.S. prin
notele ultimative ale guvernului sovietic din 26 şi 28 iunie 1940; prin Diktatul de Ia
Viena, din 30 august 1940, partea de nord şi est a Transilvaniei a intrat sub
administraţia Ungariei horthyste; la 7 septembrie 1940, în urma Tratatului de
frontieră româno-bulgar de la Craiova, partea de sud a Dobrogei (judeţele Durostor
şi Caliacra, numite „Cadrilateml”) au intrat în componenţa Bulgariei. Armata şi
administraţia de stat românească au fost retrase din teritoriile cedate. Situaţia
devenise cu adevărat tragică. Armata s-a retras, din ordin, fără a descărca un foc de
armă, umilită şi batjocorită de minoritarii ce clamau ocupantul.

12 Ibidem, pp. 1-2.

13 Vezi colecţia AC pe anul 1940. Cota BAR: P I 17.606.
14 Ibidem.
269
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

Vlădica Ciopron al Armatei a înţeles tragismul situaţiei. Pentru el şi corpul

preoţilor militari războiul, practic, începuse. Moralul Armatei trebuia refăcut,
întărit, oţelit. Timp de mai multe luni calendaristice a dezvoltat un amplu program
de drumuri pastorale printre ostaşi, de la un capăt la altul al ţării, săvârşind Sfânta
Liturghie în aer liber, în faţa a mii de ostaşi, dar mai ales rostind vibrante cuvântări
de îmbărbătare, de îndemnuri şi sfaturi trebuincioase. „Prezenţa Episcopului
Armatei pe zonă - se precizează într-un document din epocă - face cât o bibliotecă
de sfaturi şi predici rostite de guri profane”15. Spre exemplu, în perioada 22-27 iulie
1940, s-a aflat la unităţile militare din sudul Banatului: Pamota, Periam, Gearmata,
Caransebeş, Bozovici etc. Pentru ca la începutul lunii august 1940 să fie în
Moldova: la Mărăşeşti în data de 6 august, apoi, în zilele următoare, la unităţile
militare din garnizoanele Tecuci, Barcea, Podu-Turcului, Bârlad, Nicoreşti, Huşi,
Albeşti, Târzii etc. Peste tot, în aceste garnizoane, pe zonă, a rostit, după Sfânta
Liturghie arhierească, cuvânt de învăţătură, ostaşii trăind momente de înălţare
sufletească deosebită. La Bârlad, în curtea Regimentului de Artilerie, în faţa a peste
3000 de ostaşi. Vlădica Armatei a spus, între altele: „Grija Patriei să fie mai presus
de orice, iar grijile noastre personale să fie uitate. Acum, ca în Sfânta Biserică să
spunem, dar să şi îndeplinim: Toată grija cea lumească, acum să o lepădăm,
socotind grija pentru Patrie ca o grijă sfântă”. Adăuga imediat: „Durerile ce ne-au
venit şi ne vor mai veni, să nu ne clatine, ci mai mult să ne întărească şi oţelească,
convinşi fiind că dreptatea şi adevărul vor învinge. Dumnezeu care ştie şi vede
totul, ne va răsplăti la timp, căci El numai dreptate şi adevăr este”16.
în cursul lunii septembrie 1940, Vlădica Armatei s-a aflat în garnizoanele
Buzău, Focşani şi Botoşani, interesându-se, între altele, şi de situaţia bisericilor
militare din aceste garnizoane. Pentm ca în lunile octombrie şi noiembrie 1940 sase
afle la Câmpia Turzii (11-12 oct.), la Braşov (20-29 oct.), la Bucureşti (3-8 nov.), la
Tumu Măgurele (8 nov.), la Piteşti (9 nov.), la Giurgiu (21 nov.), la Alba lulia (1
Decembrie 1940). Ziua Marii Uniri, la Alba lulia, a fost prezidată de Conducătorul
Statului, generalul Ion Antonescu. Au participat membrii guvernului, precum şi
înalţi demnitari civili şi militari. Mai precizăm, că în zilele de 24 şi 25 decembrie,
1940 Vlădica Ciopron s-a aflat în mijlocul ostaşilor de la cele două regimente
militare din Alba lulia, iar seara zilei de Crăciun a petrecut-o împreună cu ostaşii
din garnizoana Aiud. în luna februarie 1941, s-a aflat între ostaşii din zona
Feleacului-Cluj, apoi în garnizoanele Rupea, Hoghiz, Feldioara, Diciosânmartin şi
Blaj. în zilele de 27-28 februarie 1941, s-a aflat la Câmpina şi Moreni.
Drumurile pastorale ale Episcopului dr. Partenie Ciopron au continuat şi în
lunile următoare, până la intrarea României în război, la 22 iunie 1941. Merită a fi
menţionate câteva popasuri arhiereşti în mijlocul ostaşilor. La trupele moto-
mecanizate din Bucureşti (16 martie), la Brăila (17 martie), la Nămoloasa-Muchea,
Latinu şi Corbu (18 martie), la Focşani (19 martie), la Iveşti (20 martie), unde se

1 Ibidem.
' Ibidem.
270
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

afla postul de comandă al marii unităţi militare comandate de generalul Nicolae

Şova. La sfârşitul lunii martie 1941 Vlădica Ciopron se afla la Orăştie, apoi la
Turda. La 5 aprilie 1941, la Bucureşti, pe stadionul ANEF a primit jurământul
recruţilor contingentului 1941 din garnizoană, p>entm ca în zilele următoare să se
afle la Făgăraş, la Centrul de Instmcţie al Infanteriei venit de la Sf. Gheorghe, din
teritoriul cedat. „In faţa unei troiţe, înaintea căreia era aşezată harta mutilată a ţării,
se oficiază un serviciu divin de către un sobor de preoţi în fmnte cu P.S. Episcop”17.
Praznicul învierii Domnului Hristos a fost sărbătorit cu fast arhieresc la
Catedrala Episcopiei Militare din Alba lulia de către Vlădica Ciopron, iar Sf. Paşti
(20-22 aprilie 1941) acesta le-a petrecut în mijlocul ostaşilor din garnizoanele
Alba-Iulia, Aiud şi Sebeş. în Pastorala adresată tuturor ostaşilor din toate armele,
cu acest prilej, afirma ca o concluzie asupra activităţii din ultimul an: „Am trecut
de curând printre voi. In cazărmi, în cantonamente, în cazemate şi oriunde aţi fost
orânduiţi la datoria către ţară, V-am găsit cu sufletele înălţate. Şi m-am bucurat
din toată inima. Aşa trebuie să fie ostaşul. El nu ştie decât: biruinţa sau moartea.
Înfrângerile dacă vin câteodată, sunt stări provizorii şi pregătitoare pentru ziua
biruinţei”18.

în vâltoarea Celui De al Doilea Război Mondial. Anii 1941-1945

Se poate spune că intrarea României în vâltoarea Celui de Al Doilea Războj
Mondial, la 22 iunie 1941, nu a surprins şi nu a găsit nepregătiţi atât pe preoţii
militari activi, cât şi pe Vlădica lor. Episcopul dr. Partenie Ciopron. Experienţa
anului 1940/1941 nu a fost de neglijat. Apoi, în cei patm ani de vrednică
arhipăstorire a Episcopului Partenie al Armatei, în urma a cinci examene de
concurs, numărul preoţilor militari activi s-a ridicat la 108, faţă de numai 30 câţi
erau în 1937. Au fost recmtate elemente de valoare din generaţia de preoţi tineri,
ieşiţi cu toţii de pe treptele facultăţilor de teologie şi având o pregătire cât mai bună,
fiind încadrate la toate nivelele structurilor militare importante care erau pe front:
regimente, divizii, corpuri de armată. Majoritatea preoţilor militari activi aveau
gradul de căpitan, circa 20 erau maiori, câţiva locotenent-colonei şi un colonel, în
persoana protopopului loan Dăncilă (1889-1983), care l-a însoţit permanent pe
Vlădica Partenie în drumurile sale pastorale din anii 1940-1941, dar mai ales pe
frontul de Est, în anii 1941-1944, după care a fost pensionat. Un număr însemnat de
preoţi civili mobilizaţi (peste 80) s-au alăturat preoţimii miliare plecată pe front, sub
îndrumarea canonică a Episcopului dr. Partenie Ciopron19.
Lucrarea preoţilor militari activi şi mobilizaţi pe front, îndeosebi pe frontul
de Est, de la Prut la Stalingrad şi Cotul Donului, în Crimeea sau în Caucaz până la
Alagir, a fost impresionantă, o adevărată epopee, atât de puţin cunoscută azi, mai
ales că sub regimul comunist (1948-1989) subiectul era realmente tabu în

Ibidem.
* Ibidem.
! Idem, anul 11(1941).
271
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

istoriografie, cât şi în alte scrieri. Cel puţin două au fost direcţiile importante de
acţiune: a) asistenţa religioasă a ostaşilor - trupă, subofiţeri, ofiţeri - din structurile
militare la care erau arondaţi; b) încreştinarea populaţiei civile din teritoriile pe unde
au trecut trupele Armatei Române, repararea şi deschiderea lăcaşelor de cult.
Rapoartele şi dările de seamă periodice (lunare, trimestriale, anuale) aflate în
Arhivele Militare Române, fondul Inspectoratul Clerului Militar oferă o imagine
cuprinzătoare a acestei munci uriaşe, istovitoare, depusă pe front, cu dăruire
apostolică, de către preoţii militari20.
Asistenţa religioasă a ostaşilor a constat în principal în acţiuni precum:
prezenţa preotului în mijlocul acestora, inclusiv în tranşeele de pe linia frontului,
întărindu-i sufleteşte prin cuvântul său; oficierea de slujbe religioase la sărbători, în
momente de acalmie; spovedirea şi împărtăşirea a lor; mângâierea celor răniţi, aflaţi
în spitalele de campanie; înmormântarea creştinească a celor decedaţi, organizarea
cimitirelor şi evidenţa strictă, nominală a acestora, cu înclusiv redactarea scrisorilor
oficiale către familiile aflate în ţară etc. Pentru slujbele religioase oficiate sub cerul
deschis, preoţii militari aveau altare portabile de campanie, iar în lada specială:
antimise, semnate de Episcopul dr. Partenie Ciopron, odăjdii, vase de cult şi toate
cele necesare pentru aceasta.
încreştinarea populaţiei civile din teritoriile pe unde au trecut trupele
Armatei Române a fost poate cea mai tulburătoare acţiune desfăşurată pe frontul de
Est de către preoţii militari activi şi mobilizaţi. Bolşevismul ateu devastator a distrus
bisericile sau le-a transformat pentru utilităţi publice (săli de dans, depozite etc.), iar
preoţii au fost deportaţi, îndeosebi cei din partea răsăriteană a Rusiei sovietice.
Spicuim, spre exemplu, dintr-o Dare de seamă a Protoiereului maior Theodor C.
Gheorghiu, confesorul Diviziei a 6-a Infanterie şi al Garnizoanei Focşani, pe luna
august 1941, în Transnistria: „6 august. Sunt în satul Lesniczevka, la 6-7 km. de
Balta - oraş moldovenesc transnistrian. în acest sat oficiez în mijlocul populaţiei
satului, lângă biserica dărâmată, o slujbă religioasă cu parastas pentru toţi eroii
români şi germani. Mare mulţumire sufletească pe populaţie pentru această slujbă.
Asistă şi trupe care cântă în cor Tatăl Nostru şi Cu noi este Dumnezeu, ceea ce
impresionează populaţia. Cuvântarea mea despre războiul de eliberare a poporului
ucrainean, despre credinţa în Dumnezeu şi libertatea cultului, a fost tradusă de un
ofiţer român. Am botezat 30 copii între 1-12 ani, după cererea mamelor”. Din
aceeaşi Dare de seamă: „10 august, duminică, ora 10. Suntem în oraşul Ananiev.
Oficiez cu părintele militar Bercuţa, de la Ambulanţa VI, sfinţirea apei cu Te-
Deum, apoi parastas pentru eroii neamului, lângă o falnică biserică devastată şi
dărâmată în parte de bolşevici. Foarte multă lume din populaţia târgului este de faţă,
se închină şi plânge. (...) Răspunsurile la slujba religioasă sunt date de un cor de
ruşi ucraineni şi moldoveni într-o frumoasă armonie, în limba rusă. Asistă trupe
române şi germane la rugăciune, iar 5 avioane dau onoruri în zbor circular. Am

20 Vezi Gheorghe Nicolescu ş.a.. Preoţi în tranşee, 194]-1945, Bucureşti, 1997, 400 p. (258
doc.).
272
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

vorbit trupelor, iar părintele Bercuţa a vorbit în limba rusă pe care o cunoaşte ca
basarabean de origine. Am împărţit peste 100 cărţi de rugăciune”21.
Orice comentariu prisoseşte. Cu toate acestea, pe baza aceluiaşi document,
acelaşi protoiereu, în data de 20 august 1941, în satul transnistrean Alexeivka,
chemat de primar, a botezat 52 de copii, iar în după-amiaza zilei, în satul Ivanovka,
chemat de populaţie, a încreştinat 35 copii cu naşi dintre soldaţi, ofiţeri şi subofiţeri,
într-o grădină, sub cerul deschis, având cele necesare. Pe drept cuvânt, în epocă,
ziarul bulgar „Slovo”, ce apărea la Sofia, preciza că deşi România a trimis o
misiune bisericească pentru a activa între Nistru şi Bug (referire la Misiunea
condusă de Mitropolitul Visarion Puiu, cu reşedinţa la Odessa), „primii misionari
ortodocşi au fost preoţii militari români”, pentm a conchide asupra restabilirii
credinţei creştine în Rusia sovietică: „Românii au arătat tuturor cum trebuie să se
lucreze în această direcţie şi prin aceasta şi-au înscris numele cu litere de aur în
paginile credinţei”22. Aşadar, preoţii militari români au fost cei dintâi... Puneau în
operă ceea ce Vlădica Partenie îi îndrumase şi le ordonase printr-o Pastorală:
„Preoţii Armatei de pe teritoriile de dincolo de Nistm vor fi duhovnicii tuturor
localităţilor pe unde vor trece, refăcând altare, botezând pe cei nebotezaţi şi
cununând pe cei necununaţi. Vor face astfel tot posibilul ca populaţia dezrobită să
simtă din nou binefacerile duhovniceşti ale Bisericii ortodoxe!”2 .
Potrivit documentelor din epocă Vlădica Partenie a fost pe front, în zonele
de operaţii, chiar de la declanşarea ostilităţilor militare, încât nu odată Marele
Cartier General al Armatei i-a cerut să se abţină de a ajunge în punctele cu siguranţa
personală incertă, fapt acceptat cu greu. Zicea: „Cum stau ostaşii acolo, aşa putem
sta şi noi - nu suntem mai buni unii decât alţii!”. în seara zilei când s-a eliberat
Cemăuţiul (5 iulie 1941) a descins în oraşul lui drag, unde făcuse facultatea şi îşi
luase doctoratul în teologie. A doua zi a săvârşit o slujbă arhierească în Catedrala
oraşului şi a rostit o vibrantă predică, aşa cum i-a fost dat să facă în anii 1929-1933,
ca ierodiacon. La fel a procedat şi la Bălţi, unde Catedrala nu fusese distrusă, dar
oraşul încă ardea, bombardat de bolşevici. La Chişinău, la fel, unde a asistat la
slujbă şi generalul Ion Antonescu, Conducătorul statului. Au urmat şi alte localităţi:
Tiraspol, Odessa. La Odessa, cucerită de trupele române la 16 octombrie 1941, în
după amiaza zilei de 22 octombrie 1941, clădirea Comandamentului militar român
(fost sediu al N.K.V.D.-ului) a sărit în aer, printre morţi fiind şi generalul Glogojanu
loan, prietenul la care urma să găzduiască Episcopul General de Brigadă dr.
Partenie Ciopron. Slujba de pomenire a celor morţi în această împrejurare a fost
impresionantă. Protopopul colonel loan Dăncilă consemna: „Aici pentru nu ştiu a
câta oară în viaţa mea am simţit şi văzut că nimic în lume nu te poate reface şi
reculege în mijlocul durerilor vieţii şi a loviturilor sorţii, decât rugăciunea!”24.

21 Ibidem, pp. 29-31.

22 AC, anul III (1942), nr. 7-9, p. 143.
23 Vezi colecţia AC pe anii 1941-1943.
23 Ibidem.
273
Aurel PENTELESCU, lonut-Constantin PETCU

încă din toamna anului 1941, Episcopul dr. Partenie Ciopron a fost numit şi
chiriarh al Eparhiei Hotinului, cu reşedinţa la Bălţi, până la alegerea şi înscăunarea
titularului. Episcopul Tit Simedrea fiind ales Mitropolit al Bucovinei, sarcină
extrem de grea: cea mai mare Eparhie a Basarabiei (judeţele: Hotin, Bălţi, Soroca),
biserici distmse. Catedrala din Bălţi deşi nu a fost avariată de bombardament, a fost
închisă pentru reparaţii etc. Bun gospodar. Vlădica Partenie, sprijinit de preoţi şi
credincioşi a făcut bună rânduială în Eparhie, în nici un an de zile. Catedrala
Episcopală din Bălţi a fost resfinţită, la 20 decembrie 1942, de Mitropolitul Tit
Simedrea, iar în aprilie 1942 apărea primul număr al revistei lunare „Biserica
Basarabeană”; un mare număr de biserici refăcute au fost sfinţite de vrednicul
chiriarh. Mai mult, drumurile pastorale printre ostaşi nu au fost întrerupte în anii
1942 şi 1943. Spre exemplu, la 9 iulie 1942, Vlădica Partenie se afla la Odessa,
oficiind Sfânta Liturghie pe stadionul sportiv. Apoi a trecut Niprul la unităţile
militare din Crimeea pe traseul Perecop-Dsanghoi-Simferopol-Sevastopol. Va
revenii în Crimeea de Sf. Paşti 1943 (24-26 aprilie), oficiind slujbe religioase la
Simferopol, Topii, Sudac. în Pastorala către Oştire din aprilie 1943 afirma: „Nu
luptăm numai ca să ne apărăm hotarele şi pământul strămoşesc, ci şi pentru biruinţa
dreptăţii, a binelui, a credinţei şi a civilizaţiei întregului continent (Europa, n.n.) pe
care Dumnezeu a orânduit să fie aşezată ţara noastră”25. Vlădica Partenie a înţeles
clar şi profund că jertfele ostaşilor români la Stalingrad şi Cotul Donului nu sunt o
epopee inutilă, ci respectarea sacră a jurământului către Neam, Ţară şi Rege,
războiul purtat dincolo de hotare se celebra ca un război sfânt.
Fără îndoială, 23 august 1944 a fost o răsturnare de planuri impresionantă:
foştii aliaţi deveniseră duşmani, foştii duşmani trebuiau acceptaţi ca aliaţi. Preoţii
militari au însoţit mai departe trupele române la care erau încadraţi: în Moldova, în
Transilvania, în Ungaria, în Cehoslovacia. Prin Ordine circulare Vlădica Ciopron le
da îndrumările necesare. Spre sfârşitul campaniei, după modelul sovietic, a fost
introdus aparatul politic în armată, faimosul Inspectorat pentru Educaţie Culturală şi
Propagandă (E.C.P.) cu un Birou Legături-Cler ce supraveghea activitatea preoţilor
militari. După venirea trupelor în ţară, în lunile iulie-august 1945, Vlădica Ciopron
se lupta cu disponibilizările şi menţinerea preoţilor în structurile Armatei.

Anii 1945-1948. Desfiinţarea Episcopiei Armatei. Situaţia Episcopului

militar
Aparatul politic E.C.P., creat la 8 mai 1945, era încadrat cu 1005 ofiţeri şi
subofiţeri proveniţi din Divizia „Tudor Vladimirescu”, constituită pe teritoriul
U.R.S.S., din prizonierii români, cu aprobarea lui I.V. Stalin la data de 2 octombrie
1943. Cei „o mie” au fost trimişi la unităţile operative de pe frontul de Vest cu
scopul de a „lămuri” trupele române ce urmau a reveni în ţară asupra „marilor
realizări democratice” ale Guvernului dr. Petre Groza instalat la 6 martie 1945,
precum şi asupra sprijinului „dezinteresat” acordat României de către Guvernul

1 Ibidem.
274
 Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

sovietic. Biroul Legături-Cler din cadrul aparatului politic E.C.P. opera ingerinţe
grosolane în activitatea preoţilor militari, inclusiv punerea acestora sub urmărire de
poliţia politică. O Notă informativă, datată 1 noiembrie 1947, preciza că la sediul
Episcopiei Militare din Alba lulia (unde erau Episcopul dr. Partenie Ciopron, 4
preoţi militari şi 10 călugări) nu există „nici un element educator sau preot verificat
care să ne poată îndruma şi a ne da garanţii că acolo nu se întâmplă nimic dăunător
siguranţei statului. Personalul de aici duce o viaţă izolată, nu ia parte la conferinţe,
adunări sau serbări. Preoţii sunt reacţionari”26. O altă Notă informativă stipula:
„Prea Sfinţitul Episcop al Armatei, după 23 august 1944, s-a menţinut într-o
atitudine complet rezervată şi să se manifeste într-o poziţie cu dublu înţeles (...)
Introducerea Aparatului E.C.P. în armată a fost privită de Prea Sfinţia Sa cu
neîncredere şi ironii, manifestate în dese rânduri”27.
După abdicarea silită a Regelui Mihai I şi proclamarea Republicii, la 30
decembrie 1947, era lesne de înţeles că soarta Episcopiei Militare va fi pecetluită,
fiind considerată o instituţie incompatibilă cu „prefacerile democratice” şi
„făurirea armatei noi, populare”. Ca urmare, Decretul-Lege nr. 177 pentru
regimul general al cultelor religioase, din 4 august 1948, prin art. 58, 59, 60 şi 61
desfiinţa instituţia clerului militar, indicând şi locul unde vor trece bunurile
materiale ale bisericilor şi capelelor militare, precum şi Catedrala Episcopală de la
Alba lulia, care a devenit şi rămas proprietatea Episcopiei ortodoxe a Clujului,
Vadului şi Feleacului. Preoţii militari activi, prin lege, au fost fie trecuţi la pensie,
fie încadraţi la parohiile din garnizoanele de rezidenţă28. Legea prevedea:
„Art. 58. - Dispoziţiunile legii nr. 68 din 19 martie 1937, pentru
organizarea clerului militar se abrogă.
Membrii clerului tuturor cultelor sunt obligaţi a acorda asistenţă şi servicii
religioase ostaşilor, ori de câte ori li se cere. Refuzul de a satisface această
obligaţie, constituie o abatere ce se va sancţiona disciplinar.
Art. 59. - Bisericile şi capelele militare, cu întregul lor inventar, trec în
proprietatea parohiilor de acelaşi cult, în circumscripţia cărora se află.
Catedrala Episcopală a clerului militar din oraşul Alba-Iulia, dimpreună cu
patrimoniul său, trece în proprietatea Episcopiei Ortodoxe a Clujului, Vadului şi
Feleacului.
Art. 60. - Membrii clerului militar, care la data publicării prezentei legi în
Monitorul Oficial au cel puţin 20 de ani de serviciu public, vor putea cere pensio­
narea prin derogare de la dispoziţiunile legii generale de pensiuni, beneficiind de un
spor de ani, utili la pensie, adăugaţi la timpul efectiv servit.

26 Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Ministerul de Război. Inspectoratul General

E.C.P., dos. nr. 2, f. 10.
Ibidem, ff. 6-7.
„Monitorul Oficial”, nr. 178, 4 aug. 1948.
275
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

Membrii clerului militar, care nu vor beneficia de dispoziţiunile aliniatului

precedent, vor fi încadraţi în posturi de preoţi, pe baze de cereri individuale, în
Eparhiile unde au mai funcţionat sau în alte Eparhii, care au posturi vacante.
Actualul episcop al Armatei, păstrându-şi titlurile şi drepturile personale
actuale, rămâne la dispoziţiunea Sfântului Sinod, care-i va fixa atribuţii potrivite
rangului său.
Art. 61. - Plata acestui personal clerical, trecut la Ministerul Cultelor, se va
face dintr-un credit extraordinar bugetar, ce se va deschide de Ministerul
Finanţelor şi care se va acoperi prin anularea unei sume de valoare egală din
Bugetul Ministerului Apărării Naţionale. ”
Soarta Episcopului dr. Partenie Ciopron nu a fost una mai bună. A
îndeplinit un timp funcţia de vicar administrativ al Patriarhiei Române, apoi, în
1950, la doar 54 de ani, a fost pensionat şi numit stareţ la Mănăstirea Sf. loan cel
Nou de la Suceava, unde timp de 11 ani a devenit şi obiectiv de urmărire
informativă, cu două reţele active de informatori ai Securităţii. A acceptat în cele
din urmă propunerea de a ocupa scaunul episcopal al Eparhiei Romanului şi
Huşilor, cu sediul la Roman, unde a arhipăstorii în anii 1962-1978, când, bolnav,
s-a retras din scaun şi s-a stabilit la Mănăstirea Văratic, în Casa arhierească
construită de el acolo, trecând la Domnul la 28 iulie 1980, în vârstă de 84 ani. Este
înmormântat în cimitirul maicilor din acea mănăstire, la intrare.
Episcopia Armatei Române din anii 1921-1948 rămâne o pagină memorabilă
din istoria Bisericii noastre străbune.

yr}.
i

Dr. Aurel PENTELESCU lonut-Constantin PETCU

276
 Edificii româneşti cu caracter religios...

Edificii româneşti cu caracter religios, construite la

Târgu-Mureş după Marea Unire
Dr. Virgil PANA

Analizând impresionanta activitate de zidire de biserici româneşti în

Transilvania interbelică, îndeosebi ortodoxe, unii autori consideră că, prin aceste
construcţii, statul român ar fi urmărit atât sublinierea „recuceririi” simbolice a
teritoriului, dar şi să dea o nouă înfăţişare, românească, oraşelor transilvănene. Şi cum
ortodoxia jucase un rol important în păstrarea etnicităţii transilvănenilor, construcţia
unor asemenea biserici-catedrale impozante ar fi reprezentat unul din principalele
mijloace de naţionalizare a teritoriului, fiind învestite cu serioase conotaţii politice.
Monumentalitatea acestora era unul dintre atributele majore ale acestor construcţii,
menite să românizeze spaţiul urban şi să marcheze teritoriul. Consideraţiile de acest
gen sunt, totuşi, discutabile, având în vedere că edificarea acestor biserici nu a fost
iniţiată de către stat, ci de către municipalităţi, la care, însă, s-au asociat şi guvernele
din dorinţa firească de a-şi demonstra ataşamentul faţă de valorile româneşti1.

1. Biserica (catedrala) ortodoxă

Problema lăcaşelor româneşti de cult, în Târgu-Mureş a fost prezentă pe
agenda primarului român Emil Dandea încă de la înscăunarea sa (31 decembrie
1922), determinată fiind, în primul rând de creşterea simţitoare a‘ românilor
ortodocşi şi greco-catolici în peisajul municipiului, situaţie în care cele două
bisericuţe, construite în anii 1793-1794, deveniseră neîncăpătoare pentru oficierea
serviciului divin .
Unirea religioasă din anul 1700, adusese dezbinarea confesională în rândul
românilor din Transilvania, implicit între cei din Târgu-Mureş. în 1762, uniţii,
protejaţi de stăpânire, au luat cu forţa biserica ortodocşilor. în locul acesteia,
episcopul loan Bob a clădit, în 1794, actuala biserică greco-catolică din piatră.
Ortodocşii au rămas fără lăcaş de închinăciune, până în aprilie 1793, când

Liliana luga. Monument şi spaţiu public românesc în Clujul interbelic. Cazul Catedralei
Ortodoxe, în „Marisia”, XXX-XXXI, 2011, p. 303-318.
2 în anul 1930, din cei 38.638 de locuitori ai oraşului Târgu-Mureş. 4.580 erau de religie
ortodoxă (11,9%), 5.290 greco-catolici (13,7%), 13.566 reformaţi (35,1%), 8.046 romano-catolici
(20,8%), 5.192 mozaici (13,4%), 1.023 unitarieni (2,7%), 592 evangheiici-luterani (1,8%), 210 alte
religii (0,5%), 38 (0,1%) nedeclaraţi (SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş,
Consiliu, doc. 16694/1934, Datele provizorii ale recensământului general privitoare la Municipiul
Târgu-Mureş).
277
Virgil PANÂ

comerciantul Constantin Stoian a cumpărat, de la Ilyes Măria, cu 550 de florini,

un loc pe care s-a construit micuţa biserică de lemn a acestora.
în 1924, bisericuţa era frecventată de circa 5000 de credincioşi, majoritatea
elevi şi militari. Putred şi dărăpănat, lăcaşul de închinăciune devenise extrem de
periculos, o adevărată ruşine a oraşului şi a religiei ortodoxe, proclamată ca fiind
naţională prin Constituţia anului 1923. La sărbătorile naţionale, când participarea
autorităţilor, armatei şi a şcolilor era obligatorie, doar 200 de persoane puteau sta
înăuntru, restul pe dinafară.
Catedrala ortodoxă română a fost înălţată cu caracter de biserică
comemorativă, în genul vechilor ctitorii domneşti, ca monument închinat victoriei
în războiul de întregire a neamului, din 1916-1919, drept pentru care a fost ales ca
hram praznicul înălţării Domnului, Ziua Eroilor. Piatra de temelie s-a pus la 10
mai 1925, iar sfinţirea s-a Ucut la 2 decembrie 1934, la a XVI - a aniversare a
intrării armatei române în Târgu-Mureş. Strângerea fondurilor a început încă din
anul 1907, cu prima colectă a credincioşilor din comunele Podeni şi Remetea, în
sumă de 172 lei (344 coroane). Acţiunea s-a aflat permanent în atenţia
credincioşilor prin stăruinţa protopopului Ştefan Russu care, în şedinţa comitetului
parohial din 10 mai 1919, a decis să ceară Consistoriului Arhidiecezan din Sibiu
întocmirea unui plan şi a unui proiect preliminar de cheltuieli.
Ca şi în cazul Monumentului Ostaşului Român, acţiunea de strângere a
sumelor necesare concretizării proiectului a început prin sensibilizarea credincioşilor
şi a asociaţiilor culturale şi lucrative româneşti, cărora li s-a trimis cunoscutele
Apeluri7'. Printre acestea s-au aflat Fundaţia „Şaguna”, mecenatele „Stroiescu”,
„Reuniunea Ortodoxă a Femeilor Române” din Bucureşti, Direcţiunea Generală de
Aprovizionare, Banca Română, Banca Marmorosch. In 17 februarie 1923, comitetul
constata că fondul disponibil ajunsese la 558 171 lei, bani suficienţi pentm demararea
proiectului4. La 13 aprilie 1923, se cere schimbarea amplasamentului destinat clădirii,
din piaţa ,yAlbina”, amplasament pe care astăzi se află Catedrala greco-catolică, teren
destinat de către prefectul oraşului, la 31 martie 1920, cu unul corespunzător, în piaţa
Regele Ferdinand (azi Piaţa Trandafirilor)3. în ambele situaţii, măsura a fost
contestată de către populaţia maghiară, prin condeiul lui Kovâcs Elek.

■ „Comitetul parochial al bisericei ortodocse române din Târgu-Mureş, în şedinţa sa din 13

aprilie a.c. - glăsuia un Apel trimis Reuniunii meseriaşilor români din Braşov - având în vedere
că consiliul orăşenesc a donat un teren pentru edificarea unei noui biserici ort. române în cea mai
frumoasă poziţie din oraş, în piaţă, care edificare reclamă mari cheltuieli - a decis să apeleze la
simţul de jertfă al tuturor Românilor, rugând pe fiecare să contribue cu obolul său la ridicarea
unui frumos Sion românesc în acest oraş de pe Valea Mureşului. Biserica actuală modestă, de
lemn, făcută în 1793 din o magazie donată de un negustor, dovedeşte sărăcia noastră cauzată de
regimurile trecutului şi de aceia apelăm la ajutorul tuturor oamenilor de bine." (SJAN-Mureş,
fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 1181/1923).
4 loan Eugen Man, Târgu-Mureş, Istorie urbană. Perioada interbelică, IU, Târgu-Mureş,
Editura NICO, 2010, p. 162.
5 Pentru mai multe informaţii cu caracter istoric şi architectonic privind catedrala ortodoxă din
Târgu-Mureş vezi loan Eugen Man, Catedrala Mare Ortodoxă din Târgu-Mureş • monument de
278
 Edificii româneşti cu caracter religios...

Actul de schimb a fost încheiat în 12 noiembrie 1924, între Emil Dandea,

reprezentantul oraşului Târgu-Mureş, în calitate de primar şi Ştefan Rusu, paroh-
protopop.
„1. Oraşul Târgu-Mureş - se scrie în acest document -în baza autorizaţiei
nr. 81498 din 6 noiembrie 1923 a Ministerului de Interne, dă în schimb
Comunităţii Bisericeşti ortodoxe Române Tg. Mureş, terenul de 710 stânjeni
pătraţi /.../ 2. Comunitatea Bisericească ortodoxă română Tg. Mureş dă, în
schimb, oraşului Tg. Mureş terenul viran /.../ pe care numitul oraş prin prezenta i-
1 primeşte /.../. Părţile nu iau nici o răspundere pentru cazul când vreunul dintre
terenurile schimbate vor fi expropriate, astfel nu pot pretinde nici o despăgubire
sub acest titlu” etc.6
După aprobarea schimbului, comitetul decide publicarea concursului
pentru planul de construcţie. Dintre proiectele înaintate de arhitecţii loan D.
Traianescu, Toma Socolescu şi losif Victor Vlad, consiliul parohial7, după
îndelungi discuţii, a hotărât, la 21 septembrie 1924, să aprobe pe al celui din urmă,
acest arhitect fiind şi profesor la Şcoala politehnică din Timişoara8.
La baza proiectului său, arhitectul pusese istorica cruce grecească, cu braţe
egale, având fiecare 48 m. lungime. După concepţia arhitectului, numai această
formă asigura o desfăşurare amplă a cupolei, care se sprijinea pe patru pătrate de
beton armat, cu o adâncime în pământ de 5 m., deşi, după opinia avizaţilor, ar fi fost
suficienţi şi 3,50 m. La suprafaţă, pătratele se dezvoltă în patru piloni de beton

artă neobrâncovenească, în „Anuarul Arhivelor Mureşene”, III, Târgu-Mureş, 2004, p. 201-214

sau Târgu-Mureş. Istorie urbană, p. 162-179.
6SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 4074/1926.
7 Consiliul parohial de la vremea respectivă avea următoarea componenţă: «Ştefan Rusu,
protopop-preşedinte; Dr. Aurel Baciu, decanul baroului avocaţilor; luliu Bărdăşan, agricultor;
Aurel Bersan, preşedintele Curţii de Apel; Sabin Boldor, comerciant; lacob Breja, agricultor; loan
Budiu, director de bancă; loan Cetăţean, consilier al Curţii de Apel; Dr. losif Comes, medic
primar; Mihail Cormoş, agricultor; Petru Cristo, agricultor; Dr. loan Drecin, primnotar; Dr.
Gheorghe Drimba, inspector judecătoresc; loan Fechete, agricultor; Octavian Fulea, director de
bancă; Dr. Valeriu Ghibu, avocat; luliu Henteş, casier; Ilie Hoţa, agricultor; Simion Hoţa,
agricultor; loan Mălaiu, inspectorul muncii; Nicolae Oprean, comerciant; Sabin Pasere, şeful
antistiei comunale; Dr. Octavian Popescu, primpreşedintele tribunalului; Constantin Popescu-
Bălteni, director de bancă; Pavel Popa, primnotar Judeţean; Ieronim Puia, revizor şcolar; Petru
Roşea, subprefectul judeţului; Romul Triteanu, inspector C.F.R.; Dr. loan Vescan, avocat; Nicolae
Vulcu, proprietar. Epitropi; Emil Dandea, loan Macavei şi Teodor Duca.
8 „Dl. prof Vlad - scria publicaţia „Gazeta Mureşului \ din 3 septembrie 1934 - a dovedit că
stăpâneşte de minune toate referinţele privitoare la vechea artă românească, pe care a cunoscut-o
mai adânc, în desele peregrinări în înseşi izvoarele acestei arte semănate pe tot cuprinsul ţării. S-
a identificat cu ea, crează cu elementele româneşti ce s-au integrat definitiv în gândirea sa
artistică, este un înţelegător, înţelept şi duios al evlaviei poporului român". De cu totul altă părere
era Ştefan Dumitrescu, care locuia în Târgu-Mureş, pe strada Gen. Praporgescu, nr. 5. de formaţie
arhitect sau critic de artă, care, după propria-i afirmaţie, scrisese, în jurnalul „Epoca”, din toamna
anului 1933. 19 articole despre Mănăstirea Bisericei Episcopale din Curtea de Argeş. Comparativ
cu aceasta, după părerea celui amintit, „Catedrala ortodoxă din Târgu-Mureş nu corespunde
absolut întru nimic scopului şi intenţiilor care au presidat la înălţarea ei...”
279
Virgil PANĂ

armat, creându-se, astfel, deschizături care permit şi din cel mai retras loc vederea
spre altar. Cele patru turnuri vin să completeze sistemul de rezistenţă al cupolei şi al
întregii clădiri. Zidurile laterale suportă doar greutatea lor, orice alte forţe
dizolvându-se în masivitatea celor patru pătrate de beton, care aşa sunt construite,
încât ar mai putea suporta o greutate de două ori mai mare decât cea existentă.
Interiorul catedralei prezintă 3 secvenţe spaţiale, respectiv pronaosul,
naosul şi altarul, fiecare cu semnificaţia sa rituală9. Pronaosul care simbolizează
trecerea din spaţiul laic în cel divin, printr-o iniţiere treptată, era destinat femeilor.
Naosul este împărţit, prin intermediul coloanelor, într-un spaţiu central şi două
nave laterale. Altarul este delimitat de naos printr-o catapeteasmă de mare valoare
artistică, de 12 m lungime şi 6 m înălţime, realizată de profesoml de la Şcoala de
Arte şi Meserii din Târgu-Mureş, Traian Bobletec10 şi decorată de pictorul Virgil
Simonescu din Lugoj1'. Braţele de Est, Nord şi Sud încheindu-se cu câte o absidă,
orânduiesc o intrare principală la Vest şi câte una pe cele două laturi de Sud şi
Nord destinate credincioşilor. Orientarea bisericii respectă prescripţiile rituale,
având altarul spre Est, intrarea făcându-se prin urcarea a 12 trepte care întruchipau
pe cei 12 apostoli.
La vremea respectivă, în România nu exista o altă biserică de proporţiile
celei din Târgu-Mureş. Suprafaţa acesteia este de 1300 de m2, iar cea utilă,
destinată exclusiv credincioşilor, de 973 m2, însumând parterul şi balconul. Un
simplu calcul ne arată că lăcaşul putea şi poate adăposti 1900 de credincioşi, dacă
luăm în considerare că pe fiecare m“ se puteau plasa comod câte 2 persoane, sau
chiar 2700 credincioşi, dacă pe fiecare m2 s-ar fi aflat, în cazuri excepţionale, câte
3 persoane. înălţimea interioară este de 46 m, iar cea exterioară, până la vârful
crucii, de 52 m. O atenţie specială fusese acordată crucii de pe cupolă, care avea o
înălţime de 40 m, cu 10 m mai înaltă decât crucea Bisericii romano-catolice, aflată
în apropiere1-. Nu putem încheia aceste scurte consideraţii privind arhitectura
edificiului, fără a aminti unele soluţii avangardiste pentru vremea respectivă, cum
este şi cea propusă a se folosi pentru încălzirea lăcaşului de cult. Conform
acesteia, catedrala urma a fi încălzită printr-un sistem ingenios de tuburi de
calorifere aşezate sub pardoseală, într-o dispoziţie patrulateră13.
După aprobarea hotărârii şi de către Consistoriul Eparhiei Vadului, Feleacului
şi Clujului, piatra fundamentală a fost pusă la 10 mai 1925, în prezenţa Ministrului
Cultelor de la acea vreme. Alexandru Lapedatu, a foştilor miniştri Octavian Goga şi
D. Chirculescu, a oficialităţilor locale şi a altor invitaţi. Intr-o atmosferă de mare

9 Vezi şi descrierea de pe www old.netsoft.ro/catedrala/.

10 Acelaşi meşter tâmplar a realizat şi cele 42 de scaune (strane) cu speteaza de 2 m şi .10 de
scaune cu speteaza de 1,30 m., toate în valoare de 152100 lei (SJAN-Mureş, fond Primăria
oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 422/1935, f. 1).
11 Iconostasul Bisericii Ortodoxe din Târgu-Mureş îl are drept model pe cel al Bisericii Sfântu
Gheorghe Nou din Bucureşti, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
12 „Oraşur, 15 aprilie 1925.
13 Pentru desăvârşirea Catedralei Ortodoxe, în „Gazeta Mureşului”, 26 august 1934.
280
 Edificii româneşti cu caracter religios...

înălţare sufletească şi de adevărată sărbătoare naţională, ceremonialul a fost oficiat de

însuşi I.P.S. Episcopul Nicolae Ivan al Clujului, înconjurat de înaltul cler al
eparhiei14. Satisfăcut de proiectele sale, care prindeau, încet dar sigur contur, Dandea
aducea la cunoştinţa celor prezenţi faptul că „s-a hotărât ca în sfânta zi de azi să
punem pietrele fundamentale a Catedralei româneşti şi a căminului de ucenici, două
temple - una a lui Dzeu, cealaltă a muncii” l5.
La 15 martie 1926, lucrările se aflau la 6 m faţă de suprafaţa străzii, dar,
lipsa banilor făcea imposibilă continuarea lor. Cu toate că era conştient de faptul că
zilele sale ca primar îi erau numărate. Emil Dandea se adresa lui Alexandru
Lapedatu, Ministrul Cultelor şi Artelor, cu rugămintea de a aproba o subvenţie, în
valoare de 7 milioane lei, din excedentul bugetar al anului 1925, „pentru ca, astfel,
să putem desăvârşi opera începută sub ocrotirea înţelegătoare a D-Voastră” 16.
Mersul anevoios al construcţiei nu poate fi pus în exclusivitate pe seama
primarului Bemădy Gydrgy şi a celorlalţi edili români, care i-au succedat lui
Dandea, în perioada anilor 1926-1934, aşa cum afirma cel din urmă amintit şi mai
nou unii onorabili biografi ai primarului român, care face obiectul acestei lucrări. In
fundamentarea acestei afirmaţii venim cu două documente din vremea respectivă,
care scot în evidenţă, atât învinuirea gratuită a primamlui maghiar, cât şi situaţia
financiară din timpul marii crize economice din anii 1929-1933, când, cu siguranţă,
fondurile destinate investiţiilor se diminuaseră substanţial. Astfel, o ofertă a
primăriei, care datează din iulie 1927, din vremea primariatului lui Bemădy
Gydrgy, consta în acordarea unor subvenţii de câte 500.000 lei pentru biserica
ortodoxă şi cea greco-catolică, era astfel concepută: ‘‘Având în vedere că este un
interes naţional ca aceste două biserici să fie ridicate în cel mai scurt timp, pentru
fala naţiunei şi bunilor credincioşi. Avându-se în vedere că vechile biserici
româneşti aflate în oraş sunt în ruină, mai ales biserica greco-orientala, care fiind
construită din lemn de mai bine de 100 de ani şi care este cu totul putrezit din
cauza vechimei şi intemperiilor /.../ Aşa deci acordarea acestui avans fde 250.000
- n.n.j s-a făcut pentru servirea intereselor româneşti şi ca bun român, am făcut
acest gest pentru ambele biserici româneşti” 17.
La 2 martie 1929, protopopul Ştefan Russu se adresa preşedintelui Comisiei
Interimare a oraşului, dr. Adrian Popescu, cu mgămintea acordării unei noi

M „Fondurile iniţiale - scria „Gazeta Mureşului”., din 3 septembrie 1934 - erau de numai 700000
iei. Avându-se însă în faţă exemplul catedralei dela Cluj, care, deşi, era de proporţii mari, fusese
începută cu sume tot atât de mici, mureşenii au pornit la înfăptuire înflăcăraţi numai de un mare
optimism (astăzi ne dăm seama cât de bine au chibzuit) şi de /.../planurile măreţe ale d-lui Vlad.
Subzidiile nu au contenit să vină din toate părţile: de la stat, de la comună, de la judeţ şi de la
particulari, cheltuindu-se, până la terminarea lucrărilor din toamna aceasta, suma de aproape 20
milioane lei. La Cluj, s-a cheltuit, pentru lucrările ajunse în acelaşi stadiu, suma de 60.000.000 lei".
15 Cu ocaziunea punerii pietrei fundamentale la catedrală, în „Oraşul”, 1 iunie 1925, p. 115.
16 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 4986/1926.
17 Ibidem, doc. 13049/1927.
281
Virgil PANĂ

subvenţii de 500.000 lei, „doritori a da în anul curent construcţiei începute toată

forţa noastră morală şi materială ” .
Răspunsul a fost negativ „deoarece Primăriei i s-a impus diferite cheltuieli
imediate. Aşa, de ex. plata celor 30 sergenţi de poliţie, dar în afară de aceasta,
Primăria nu poate acorda subvenţii şi pentm motivul, că, este nevoită a satisface alte
lipsuri urgente şi de mare importanţă, dintre cari prima este chestia alimentării cu
apă, care nu poate suferi amânare şi care reclamă cheltuieli foarte mari”. Pe de altă
parte, „vă comunicăm că nu putem satisface cererea D-voastră, deoarece, pe
deoparte, pe baza principiului de echitate, dacă v-am acorda D-voastră subvenţia
cemtă, ar urma să acordăm pentru fiecare biserică din localitate astfel de subvenţie,
ceea ce, având în vedere numărul destul de însemnat al bisericilor, s-ar urca la o
sumă foarte mare, iar de altă parte, municipiul se află în prezent într-o situaţie
financiară atât de precară încât îi este imposibil a-şi lua asupra sa obligamentul
suportării unei cheltuieli atât de mari” 19.
In aceste condiţii deloc favorabile din punct de vedere financiar, lucrările
de construcţie au durat aproape zece ani, suma finală â acestora, la momentul
târnosirii bisericii, ridicându-se, datorită devalorizării monetare şi a crizei
economice, de la 10,4 milioane lei, cât se estimase la început, la 17.321.773,38
lei, banii provenind din: subvenţii de la Primăria municipiului Târgu-Mureş,
6.364.355 lei20; de la Prefectura judeţului Mureş, 4.947.000 lei; de la statul român,
3.760.000 lei; din colecte, donaţii etc., 2.250.418,38 lei21. Din alte surse reiese că,
edificiul, pentru care se folosiseră 800.000 de cărămizi, care cântăreau 3200 tone
sau 320 de vagoane, costase 20.000.000 lei22.
Din lipsă de fonduri suficiente, la momentul sfinţiri, era pictată doar
cupola mare23 decorarea interiorului finalizându-se abia între anii 1970-1986.
Festivitatea inaugurării Bisericii Ortodoxe, din 2 decembrie 1934, s-a
prăznuit într-o impresionantă însufleţire, în prezenţa a 3000 de invitaţi. Din partea
regelui Carol al Il-lea, care nu a putut fi prezent, aşa cum fusese la Cluj cu un an
înainte, a participat generalul Condeescu, iar guvernul a fost reprezentat de C.
Angelescu, ministru secretar de stat la Departamentul Instrucţiunii, Cultelor şi
Artelor, şi de Alexandru Lapedatu, ministru de stat.

18 Documentul poartă doar numărul de înregistrare al Consiliului parohial ortodox român din
Târgu-Mureş, 138/1929.
19 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 4916/1929.
20 Conform Dării de seamă pe anul 1934, p. 103, în timpul primariatelor lui Dandea, construcţia a
fost subvenţionată cu peste 5 milioane lei.
21 „Glasul Mureşului”, 29 nov. 1934.
22 Minunea de la Târgu-Mureş: Catedrala ortodoxă, în „Gazeta Mureşului”, 12 august 1934.
23 Pictarea bolţii mari a fost încredinţată de către protopopul Ştefan Russu, în iulie 1935,
pictorilor Alex. Popp, Aron Demian şi Aurel Ciupe. între timp, Alex. Popp s-a retras, fiind chemai
la Timişoara pentru organizarea Acedemiei de pictură de acolo. Până în toamna anului amintii,
fuseseră terminate două mari serii de picturi: Liturghia îngerilor şi Puterile cereşti. Paralel cu
lucrarea de pictură, a început şi tencuirea interiorului („Gazeta Mureşului”, 10 septembrie 1935).
282
 Edificii româneşti cu caracter religios...

„In vederea festivităţilor - scria „Gazeta Mureşului”, din 9 decembrie

1934 - oraşul şi-a îmbrăcat haina zilelor mari. Drapele, verdeaţă, curăţenie peste
tot”. Duminică, 2 decembrie, la ora 9, clerul local, în frunte cu episcopul de Argeş
şi „vrednicul păstor local. Păr. Protopop Ştefan Russu”, înconjuraţi de înalţii
oaspeţi ministeriali, de autorităţile oraşului şi de parlamentarii judeţului, au pornit
în pioasă şi sărbătorească procesiune, de la vechea biserică spre catedrala din
piaţă, „sub cupola limpede a cerului de decembrie, sub razele de aur ale unui
soare, vesel parcă şi el”.
Serviciul religios a fost oficiat de un sobor de 30 de preoţi, în frunte cu
Episcopul Nichita Duma de la Argeş, fost protopop al Reghinului, originar din
comuna mureşană Săcalu. întrucât, noua biserică s-a dovedit neîncăpătoare pentru
mulţimea prezentă, cei de afară au putut audia sfânta liturghia prin intermediul a
două difuzoare.
După încheierea slujbei, oficiată de vlădica Duma, protopopul Ştefan Russu,
care, „prin iniţiativă, prin osârdie şi prin neîntrerupta-i stăruinţă apostolicească,
merită a fi socotit adevăratul ctitor al catedralei”, precum aprecia amintita gazetă, a
ţinut o scurtă cuvântare, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru marea bucurie ce i-a
fost hărăzită de a vedea terminat, în amurgul vieţii sale, acest locaş de închinăciune
românească. Drept răsplată pentm eforturile sale în serviciul ortodoxiei, a primit,
prin decretul citit de episcopul Argeşului, aurita cmce de stavrofor.
Stelian Popescu, directorul ziarului „ Universul”, prezent şi el la festivitate,
a adresat felicitări călduroase populaţiei româneşti din Târgu-Mureş şi primarului
oraşului, „ cari, au reuşit să înalţe în centrul oraşului, o catedrală ortodoxă, atât
de frumoasă, cum nu există nici în Capitala ţării".
înainte de a părăsi biserica. Emil Dandea, marele susţinător întru
terminarea acestui sfânt lăcaş a spus:
„Iubiţii noştri oaspeţi, reprezentanţi ai înaltelor autorităţi bisericeşti, civile şi
militare a mândrei ţări Româneşti şi cetăţeni veniţi la sărbătoare. Vă salutăm cu
dragoste sinceră între zidurile mult încercatei cetăţi a Tg.-Mureşului, de triste dar şi
glorioase amintiri din trecutul neamului nostru de pe aceste plaiuri şi plină de
nădejdi îmbucurătoare pentru viitorul lui /.../ Ne-am dat toată străduinţa şi credem
că am reuşit măcar în parte să dovedim că neamul nostru, care a fost ţinut veacuri
grele în întuneric şi umilinţă, se înalţă în mod irezistibil. Pilda înălţătoare de muncă
şi osârdie a P.S.S. episcopul nostru Nicolae al Clujului a fost urmată aici, după
modestele noastre puteri; aşa am ajuns şi la împlinirea celei mai fierbinte dorinţi a
românilor de aici: azi luăm în folosinţă un demn lăcaş de închinare, care este o
podoabă a Tg.-Mureşului şi căruia i se potrivesc cuvintele poetului: «Catedrală,
sufletul pe care-1 porţi / Este supravieţuirea milioanelor de morţi!» Zidurilor măreţe
le vom aduce sufletul cald, creştin şi mândru românesc al credincioşilor”.
De la catedrală, autorităţile locale, împreună cu oaspeţii guvernamentali, s-
au îndreptat spre primăria oraşului Târgu-Mureş, în a cărei sală de festivităţi

283
Virgil PANĂ

fusese aranjată o recepţie24, prilej cu care generalul Condeescu îl decorează pe

Dandea, în numele regelui Carol II, cu „Meritul cultural pentru biserică’25.
Din documente de arhivă aflăm că sfinţirea Bisericii ortodoxe a fost
înregistrată pe peliculă, iar filmul a fost difuzat ca Jurnal de actualităţi în
cinematografele din ţară26 şi imortalizată printr-un număr de 750 de fotografii 6/9
cm27. Din păcate, aceste documente au dispărut în negura vremii, sau poate se mai
află prin colecţiile particulare, ascunse privirilor celor doritori să cunoască istoria
şi cultura urbei de pe Mureşul Superior.

2. Biserica (catedrala) Greco-Catolică

Din puţinele documente existente, cu greu se poate „confecţiona” o istorie
coerentă şi exhaustivă a acestui monument de arhitectură, majoritatea surselor
arhivistice referindu-se, îndeosebi, la partea financiară a chestiunii, în contextul
corespondenţei dintre conducătorii parohiei greco-catolice şi administraţia oraşului
din epoca respectivă. Totuşi, în funcţie de acestea se pot stabili atât etapele
cronologice ale construcţiei, cât şi atitudinea primarilor municipiului faţă de
necesitatea acesteia.
Până la sfinţirea noii biserici-catedrală greco-catolică, care face obiectul
acestui articol, credincioşii acestei confesiuni aveau un singur locaş de cult,
respectiv „Biserica de piatră” sau „Biserica lui Bob”, construită, ca şi învecinată
„Biserică de lemn” a ortodocşilor, la sfârşitul secolului al XVIII-lea, dar, care, de-
a lungul timpului, devenise neîncăpătoare. Diferenţa dintre ele, care a dus la
stabilirea priorităţii în ceea ce priveşte construcţiile religioase româneşti din
Târgu-Mureş, l-a constituit gradul de uzură a acestor edificii, biserica de lemn
ortodoxă, după cum am amintit, pe lângă faptul că era şi mai mică, se afla şi într-o
stare de degradare avansată, punând în orice clipă în pericol securitatea celor care
se aflau în interiorul ei. în altă ordine de idei, creşterea numărului de credincioşi
greco-catolici a dus la fracturarea parohiei în două entităţi separate, a doua fiind
lipsită de locaş pentru oficierea serviciului religios.
Această realitate a fost sesizată de către primarul Emil Dandea încă de la
numirea sa, lucru care se poate proba prin faptul că printr-un „Memoriu în
chestiunea aproprierilor” (sic!) îi solicita Comisiei Judeţene de Ocol pentru
expropriere şi împroprietărire să aibă în vedere şi un teren pentru viitoare
construcţie a bisericii greco-catolice28.
La scurtă vreme de la sfinţirea temeliei bisericii ortodoxe, curatorul parohiei
II greco-catolice, la 16 iulie 1925, a făcut primul demers pentru construirea unui

■ Conform planului de aranjare a mesei, la acest banchet au participat 207 invitaţi care,
.fiecare, şi-a plătit tacâmul în valoare de 100 lei" (SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-
Mureş, Consiliu, doc. 422/1935, f. 104).
25 „Oraşul”, 15 decembrie 1934, p. 228.
26 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 28533/1934, f. 12.
27 Ibidem.
28 „Oraşul”, 29 iunie 1923, p. 112 şi urm.: loan Eugen Man, op. cit., p. 179.
284
 Edificii româneşti cu caracter religios...

nou edificiu, înaintând o cerere către „Onoratul Consiliu al oraşului municipal Tg.-
Mureş”, solicitându-i primarului, pe un ton lipsit de diplomaţie, să dea dovadă de
un tratament egal pentru cele două biserici surori29. „ Văzând cererea curatorului
bisericei române-ortodoxe unite din localitate, pe lângă constatarea că tonul
aceleia este neuzitat între instituţiuni cari sunt în cele mai cordiale relaţiuni şi
reciprocă apreciere, cum este cazul între biserică şi consiliul nostru”, Dandea se
angaja să-şi facă datoria de conştiinţă şi faţă de biserica unită, după cum o merită
aceasta instituţie, manifestându-şi încrederea că slujitorii săi vor demara de îndată o
acţiune productivă şi că ar fi fericit ca în oraşul pe care îl administrează s-ar înălţa
amândouă sfinte lăcaşuri de cult30.
Prin decizia 7572, luată în şedinţa Consiliului oraşului, din 24 iulie 1925,
care a avut ca obiect principal de dezbatere Cererea curatorului bisericii ortodoxe
unite, prin art. I se hotăra, în principiu, subvenţionarea construirii celei de a doua
biserici române unite, cu suma cea mai importantă admisă de situaţia financiară a
epocii respective. Art. n, însă, preciza că „suma se va statori după ce fondul pentru
această clădire va fi constituit fie din cotizaţiunile credincioşilor, contribuirea
archiereului ori a Statului şi după ce planul şi devizele nouei construcţii aprobate
de forurile competente vor fi prezentate serviciului tehnic al acestui consiliu,
întocmai ca şi în cazul bisericei surori", pentru ca ultimul articol să stabilească
faptul că plăţile efective se vor face „ deodată şi condiţionat de începerea lucrărilor
pe teren, condiţie pusă şi bisericei surori"31, subliniere prin care se dorea să s6
impulsioneze începerea imediată a lucrărilor. Chiar dacă nici una dintre aceste
solicitări nu fusese întru totul rezolvată, totuşi, la 20 noiembrie 1925, Consiliul
oraşului a votat o subvenţie de 100000 lei, care s-a dovedit a fi insuficientă pentru
începerea lucrărilor. De altfel, demararea proiectului nu avea cum să se întâmple,
întrucât nici terenul pentru construcţie, din strada Aliaţilor, cu care fusese

29 „Curatorul bisericii române gr. cat. Din Tg.-Mureş - constatând că această biserică din
localitate, care numără mai mulţi credincioşi (6265, în 1925 n.a.), în privinţa materială stă, totuşi,
hdârăptul bisericii soră română ortodoxă - îşi ţine de a sa datorie a vă prezenta următoarea
adresă-rugare /.../Având în vedere faptul incontestabil - întărit şi prin textul constituţiei ţărei
româneşti - că biserica română gr. cat. este tot atât de naţională şi românească ca şi biserica soră
cea română ortodoxă. Având în vedere că în Târgu-Mureş aceste 2 biserici surori deopotrivă lipsite
de mijloace materiale, sunt şi deopotrivă de neîncăpătoare pentru numărul credincioşilor lor şi că
ambele deopotrivă le incumbă datoria de a lupta pe toate terenurile pentru înălţarea demnităţii
noastre naţionale şi pentru consolidarea acestei ţări. Având în vedere că din un buget al oraşului ce
se simte în putere a ajuta o biserică românească, trebuie să fie şi a 2-a biserică românească în
aceeaşi vreme şi cu aceeaşi sumă ajutată, fie chiar împârţindu-se frăţeşte suma ce poate oraşul jertfi
pentru culte /../ne credem în drept a aşcepta dela consiliul oraşului ca această adresă, care e
totodată şi o cerere a noastră şi care cuprinde un incontestabil drept al nostru, să fie desbătută şi
rezolvită în proxima şedinţă a consiliului /.../. Elie Câmpeanu s.s. paroch-preşedinte. Victor Maior
s.s. curator primar. Membri curatorului: Dr. Aurel Rusu, Dr. Petre Stoina, Dr. Petre Musca, Dr.
Tilea, Dr. Victor Suciu, Dr. I. Pantea, N. Ţielcu, G. Grama, Vasile Togănel, Gavril Husar, I.
Pădureanu” (vezi textul integral în „Oraşul”, 30 iulie 1925, p. 139-140).
Ibidem.
1 Ibidem.
285
Virgil PANĂ

împroprietărită parohia, nu satisfăcea dorinţa acesteia, fiind considerat excentric.

Totuşi, la 30 decembrie 1925, în urma şedinţei comune a curatorilor ambelor
parohii greco-catolice, se redactează o adresă către Consiliul Orăşenesc prin care,
printre altele, acesta era rugat să respecte prevederea constituţională privind
egalitatea de tratament a celor două culte ale Bisericii Române, iar subvenţiile să se
acorde în mod proporţional cu numărul credincioşilor fiecăreia- .
La 15 septembrie 1926, când la conducerea oraşului, după alegerile din
primăvara anului, se afla o conducere maghiaro-liberală, în frunte cu primarul
Bemădy Gydrgy, curatorul primar al bisericii greco-catolice din oraş. Al.
Birtolom, împreună cu parohul loan Dedreţianu şi protopopul Elie Câmpeanu, se
adresează noului Consiliul Orăşenesc aducându-i la cunoştinţă că parohia greco-
catolică din Târgu-Mureş, în scopul de a satisface necesităţile sufleteşti ale
credincioşilor săi „înmulţiţi în acest oraş municipiu”, se despărţise în 2 parohii
independente, a Il-a dintre ele neavând lăcaş de închinăciune. întrucât forţele
materiale ale credincioşilor erau departe de a fi îndestulătoare „ca să ne putem ţi
noi ridica o biserică vrednică de Dzeu, vrednică de oraşul municipal a cărui
podoabă vrem să fie. De aceea, bazaţi pe bunăvoinţa On. Consiliu orăşenesc,
cere şi doreşte dezvoltarea şi înflorirea poporului gr. cat. din această parohie,
ceea ce fără biserică şi morală nu se poate la nici un popor; mai departe, având
înaintea ochilor bunăvoinţa On. Consiliu or. No 2473/1926, din 6 Faur 1926, în
care se promite că «se va lua pe deplin în considerare principiile de egalitate
între bisericile surori» /.../ ne rugăm să binevoiţi a lua în considerare cele aici
scrise şi a ne acorda un ajutor mai însămnat ca să putem începe lucrările de
edificare a nouei biserici spre mărirea lui Dzeu şi podoaba oraşului"33.
La 22 septembrie 1926, curatorul primar solicită Consiliului Orăşenesc, ca
în schimbul terenului desemnat de Comisia de Reformă Agrară pentru construcţia
bisericii greco-catolice, în strada Aliaţilor, să i se dea terenul în suprafaţă de 625
stânjeni pătraţi (în Jur de 1300 m") din faţa Camerei de Comerţ şi Industrie, care, la
vremea respectivă, era un loc dejoacă pentru copii. „Pe acest voim să edificăm apoi
o biserică pompoasă care să fie în consonanţă cu edificiul de visaviz, al Palatului
Cultural’M. După ce primăria a acceptat schimbul, la 16 iunie 1927, parohul loan
Dedreţianu îi solicita primarului permisul de edificare. „ Orientarea bisericii -se
menţiona în cerere - se va face conform indicaţiunilor date de D-voastră în 16 mai
a.c. cu ocazia ieşirii la faţa locului, adică cu faţada principală spre Palatul
Cultural”35. Eliberarea autorizaţiei de construcţie a fost posibilă abia după doi ani,
ca urmare a ordinului Ministerului de Interne, din 18 aprilie 1927, prin care
primăriilor municipale le era interzisă, sub responsabilitate personală, eliberarea
permiselor de construcţie sau de împrejmuire a terenurilor expropriate prin Reforma

SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 33374/1926.

Ibidem, dos. 4449/1937, f. 14.
Ibidem, fila 15.
35
Ibidem, dos. 4449/1937, f. 24.
286
 Edificii româneşti cu caracter religios...

Agrară, situaţie în care se afla şi terenul amintit anterior. Abia la 18 ianuarie 1929,
când deja construcţia bisericii se afla sub acoperiş, primarul municipiului se adresa
ministrului de Interne, aducându-i la cunoştinţă că terenurile intravilane ale oraşului
au fost expropriate printr-o hotărâre a Comitetului Agrar, din 15 februarie 1924,
inclusiv terenul pe care se afla construcţia în curs. De altfel, biserica greco-catolică
a ajuns în posesia acestui teren în cursul procedurii de împroprietărire de către
organele de reformă agrară din localitate, adică atunci când s-au împărţit terenurile
expropriate în mod definitiv, în anul 1926. Municipiul neavând nici un interes ca
biserica greco-catolică să nu primească terenul de constmcţie, care, oricum nu se
mai afla în proprietatea sa, acesta ajungând în proprietatea reală a acesteia.
Problema a fost însă intabularea acestui drept în cartea funciară, fără de care nu se
putea da autorizaţia de construcţie. Pentm acest lucm era necesar un acord formal al
vechiului proprietar, adică primăria municipiulu, care nu se putea face fără acordul
ministerului3 . în 26 februarie 1929, Ministeml de Interne, Direcţiunea Comunală, îi
comunica primarului de Târgu-Mureş că „n-are nimic de obiectat contra
împroprietăririi bisericei gr. catolice cu terenul situat în Piaţa Regele Ferdirumd,
cu atât mai mult cu cât biserica este edificată" 37.
Fără a mai aştepta rezolvarea încâlcită a formalităţilor, în contextul unui
climat juridic care, cu greu se limpezea, construcţia bisericii a demarat la 16 iunie
1927, temelia fiind sfmţită la 15 august, prilej cu care, credincioşii greco-catolici,
îi îndemnau pe confraţii lor ortodocşi la pace şi armonie în contextul tulburărilbr
religioase care au căpătat, totuşi, accente stradale, în anul următor38. Proiectul,
care a fost întocmit de către inginerul arhitect losif Victor Vlad şi aprobat de

36 Ibidem, f. 34. i
11 Ibidem, f. 77.
38 „Trebuie să o considerăm ziua aceasta ca o sărbătoare românească. Trebuie să dispară în
această zi orice neînţelegere dintre noi şi împreună să ne bucurăm când se sfinţeşte temelia unui
locaş de închinăciune. Toţi românii trebuie să ia parte la această solemnitate, când se pune piatra
fundamentală unei cetăţi româneşti” („Astra”, Târgu-Mureş, 11 august 1927, p. 1, apud Q>mel
Sigmirean, Slujitor al bisericii şi al neamului său, în Elie Cămpeanu - omul şi faptele sale. Târgu-
Mureş, 1999, 32.). Disputele religioase dintre cele două culte ale Bisericii româneşti din Târgu
Mureş, care ardeau în stare latentă încă de la Unire, au izbucnit public în timpul discuţiei
parlamentare în jurul Legii Cultelor, din primăvara anului 1928. Astfel, în duminica din 18 martie,
a avut loc o procesiune de exprimare a protestului credincioşilor uniţi faţă de unele prevederi ale
proiectului de lege, îndeosebi asupra faptului că Biserica Ortodoxă fusese declarată drept biserică
naţională. Acţiunea, care nu fusese aprobată de către autorităţi, s-a soldat cu ciocniri între
demonstranţi şi forţele de ordine. Evenimentul nu a trecut neobservat în Parlament. în şedinţa din
20 martie, mitropolitul greco-catolic al Blajului, Vasile Suciu. sublinia că o manifestare paşnică a
credincioşilor uniţi a fost agresată de jandarmi, care i-a lovit cu patul armei, iar unul dintre
participanţi, bătrânul preot Nistor, a fost internat în spital. Crucile au fost rupte, iar praporii călcaţi
în picioare, fapt care l-a determinat pe înaltul prelat să afirme că; „asemenea acte nu s-au produs
nici sub blestematul regim de dinainte şi nu ne aşteptam ca fraţii noştri să ne supună la asemenea
tratamente." (Constantin Schifimeţ. Biserică, stat şi naţiune. Studiu introductiv. în Biserica
noastră şi cultele minoritare. Bucureşti, Editura Albatros. 2000. p. XII-XIV; SJ.AN-Mureş. fond
Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 37/1929. f. 2).
287
Virgil PANA

Consistoriul Arhidiecezan de Blaj, imagina o copie mai redusă a Bazilicii Sfântu

Petru din Roma.
Lucrările înaintau încet şi fără continuitate din lipsa resurselor financiare
diminuate de criza economică care a cuprins România cu mult înainte de anii 1929-
1933, dată la care s-a înregistrat, de fapt, punctul ei culminant. Odată cu reducerea
numărului donatorilor, a scăzut şi cuantumul sumelor puse la dispoziţie de bugetul
local. La 21 noiembrie 1927, bunăoară, parohia EI greco-catolică a cumpărat, de la
fabrica de cărămizi, aflată în proprietatea oraşului, pe un credit al primăriei, un stoc
de cărămizi în valoare de 448.875 lei39. La 31 octombrie 1928, achitase din datorie
suma de lei 249.517 lei, rămânându-i de plată încă 199.358 lei. La 27 aprilie 1929, a
mai cumpărat materiale de construcţii de la aceeaşi fabrică în valoare de 175.426
lei. La 2 decembrie 1931, parohia s-a adresat primăriei cu rugămintea de a fi scutită
de plata acestei datorii, menţionând că, în 1927, prin bugetul municipiului i-a fost
aprobată o subvenţie de 500.000 lei, din care nu i s-a plătit decât 350000 lei.
Comisia Interimară, întrunită în şedinţa din 18 decembrie 1931, pe motiv că
„parohia greco-catolică este cea mai săracă dintre toate cele din localitate”, a
hotărât ca din suma totală, cu care era datoare, să fie scutită de plata a 150.000 lei,
rămânându-i, totuşi, să mai ramburseze 224.784 lei40.
Până în 1932 nu s-a mai lucrat nimic, cauza fiind lipsa de fonduri. Lucrările
au fost reluate în 1933, pentru ca, la a doua preluare a primăriei de către Emil
Dandea, la începutul anului 1934, să rămână de rezolvat doai' probleme legate de
finisaje şi dotări interioare. La 15 februarie 1934, reprezentanţii parohiei greco-
catolice se adresau noului primar cu rugămintea de a se prevedea în bugetul
municipiului, în exerciţiul financiar 1934/1935, „un maxim de ajutor posibil pentru
terminarea bisericii". Acest ajutor, se spunea în continuare, ar fi servit două mari
interese vitale ale municipiului, „de o parte vom ajunge a avea un local de
închinăciune încăpător, căci azi 500 de elevi ai şcolilor primare nu au unde lua
parte la Sf. Liturgie, cu toate că se fac în biserica noastră trei liturgii consecutive,
în Dumineci şi sărbători. De altă parte, noi cu banii edificăm, dând de lucru atâtor
cetăţeni cari cer pâinea de toate zilele tot de la DVoastră, deci de la contribuabili
vin, pentru contribuabili lucrăm şi contribuabililor îi predăm"4'. Pe colţul stâng de
sus al documentului era notată cu creionul suma aprobată de 300.000 lei.
Cu toată solicitarea solid întemeiată, la prima vedere, în proiectul de buget al
municipiului pe anul 1934/1935 fuseseră prevăzute drept ajutoare pentru bisericile
româneşti suma totală de 1.350.000 lei, respectiv 1.050.000 lei pentru biserica
ortodoxă şi amintita sumă de 300.000 lei pentru biserica greco-catolică.

39 Din procesul verbal al celei de a şaptea şedinţe a Consiliului municipal, din 17 septembrie
1927, rezultă că s-a pus în discuţie cererea parohiei II greco-catolice pentru a i se da pe credit
300000 bucăţi de cărămizi, la un preţ de 2150 lei la mie (SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului
Târgu-Mureş, consiliu, dos. 4449/1937, f. 84).
4Q SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, dos. 4449/1937.
Ibidem, doc. 12060/1934.
288
 Edificii româneşti cu caracter religios...

„Considerând că această sumă este jignitoare pentru noi - se scria în nota de

protest trimisă primarului - cu onoare vă rugăm să binevoiţi a reveni în sensul de a
atribui ambelor biserici româneşti, oricare ar fi, cantitatea ajutoarelor proectate,
câte o sumă egală”. Principalele motive invocate erau: 1. Articolul 22 din
constituţie care declara ambele biserici drept biserici româneşti, adică naţionale
(apreciere, evident greşită, întrucât naţională era desemnată doar cea ortodoxă -
n.a.), prin urmare trebuiau să se bucure de acelaşi tratament; 2. Ordinul circular al
Ministerului de Interne nr. 575/1925, care dispunea că toate ajutoarele acordate din
bani publici să se distribuie ambelor biserici româneşti proporţional cu numărul
credincioşilor şi nevoile fiecărei biserici; 3. faptul că de când s-a început edificarea
acestor biserici, au fost întotdeauna împărtăşite cu sume egale. Pe colţul din stânga
documentului, se află recomandarea lui Dandea de prezentare a cererii în şedinţa
din 17 aprilie 193442. La 30 aprilie 1934, parohiei greco-catolice i se aducea la
cunoştinţă că în şedinţa de votare a bugetului pe anul 1934/1935, Comisia
Interimară luase decizia de respingere a reclamaţiei, „deoarece nu avem fonduri
pentru a mări prevederea bugetară, iar bisericei ortodoxe i s-a dat o sumă mai
mare pentru că confesiunea ortodoxă dispune numai la periferia oraşului, de o
colibă de lemn, în care plouă şi care constituie un permanent pericol pentru viaţa
autorităţilor şi credincioşilor cari o cercetează, biserica fiind mereu primejduită de
năruire şi de incendiu. Credincioşii gr. cath. au tot acolo o biserică de piatră în
stare bună, deşi insuficientă şi aceasta”. în continuare se scria că trebuia avută în
vedere urgenţa finalizării construcţiei catedralei ortodoxe, atât din considerentele
pomenite cât şi pentru faptul că prestigiul statului şi al municipiului pretindea că
biserica în care se ţineau Te-Deum-urile oficiale să fie la înălţime. Pentru acordarea
unei sume mai mari bisericii ortodoxe, mai pleda şi împrejurarea că edificiul
acesteia fusese început mai demult, iar necontinuarea în ritm susţinut' a lucrărilor
însemna deteriorarea celor deja executate (schelăria care era deja în faza de
putrezire, una nouă necesitând încă un milion de lei; periclitarea picturii cupolei,
care costase circa 400.000 lei etc.). De asemenea, mai era menţionat faptul că suma
prevăzută, împreună cu cele promise de judeţ şi minister făceau posibile finalizarea
şi tâmosirea bisericii ortodoxe în toamna anului 1934. Totodată, se dădeau asigurări
că „ în bugetul viitor se va putea asigura suma necesară pentru ca pe finea anului
1935 şi biserica soră să-şi poată deschide porţile pentru credincioşii e/”41.
Pentru a avea certitudinea că subvenţia de 300.000 lei va fi folosită doar în
scopul construcţiei edificiului. Comisia Interimară a municipiului, a decis, în
şedinţa din 19 mai 1934, ca suma să se ordonanţeze în 5 rate lunare, egale,
„aceasta condiţionat însă că aceşti bani îi veţi întrebuinţa exclusiv pentru lucrări
de construcţie, pentru a se combate şi prin aceasta lipsa de lucru şi câştig. Cu
această ocazie, rugăm să binevoiţi a întrebuinţa la lucrări muncitori de pe
teritoriul acestui oraş şi cu posibilitatea de a-i schimba cât mai des, ca, astfel, să

Ibidem, doc. 3599/1934.

fbidem, dos. 4449/1937. f. 45.
289
Virgil PANĂ

ajungă la lucru un număr cât mai mare de şomeri”44. Deoarece, în luna mai, se
ordonanţaseră, deja, 60.000 lei, se solicita un raport privind folosirea lor, pentru a
se putea debloca tranşa a doua. Totodată, se mai preciza încă o dată, că aceşti bani
trebuie folosiţi exclusiv pentru lucrări, altfel, ajutorul se sista45.
în 17 februarie 1935, Elie Câmpeanu şi loan Dredeţianu îl rugau pe
Dandea ca, în proiectul bugetului pe anul 1935/1936, să aibă în vedere un ajutor
de 1.500.000 lei pentru finalizarea bisericii, pentru care, conform unui deviz
estimativ46 întocmit de arhitecţii losif Victor Vlad şi Erwin Metz, mai erau
necesari 2.920.000 lei.
La 22 aprilie 1935, Emil Dandea le făcea cunoscut reprezentanţilor bisericii
greco-catolice că, aşa cum le promisese în anul anterior, în bugetul anului 1935/1936
fusese prevăzută o subvenţie de un milion lei, la care se adăugau 450.000 lei din
partea prefecturii şi 200.000 lei obţinuţi de la Departamentul Instrucţiunii, Cultelor şi
Artelor, prin relaţia sa personală cu Alexandm Lapedatu, ministru de stat. împreună
cu disponibilul aflat în casieria Comitetului pentru edificarea bisericii47, suma totală
se ridica la valoarea stabilită prin deviz, cu care, spera primarul, lucrările se puteau
termina, pentru ca sfinţirea să se facă în toamna anului respectiv. Prin urmare, „ vă
rog să binevoiţi a începe de urgenţă şi să continuaţi lucrările din sumele disponibile,
cum am arătat mai sus, fixând şi data inaugurării, cunoscând că subvenţia din partea
primăriei s-a votat cu această condiţie”49.
In şedinţa sa din 1 iulie 1935, Comisia Interimară a decis ca subvenţia din
partea primăriei să se plătească în rate lunare de câte 200.000 lei, începând cu luna

44 Ibidem, doc. 3599/1934, f. 41.

45 La 26 mai 1934, preşedintele Comisiei interimare a municipiului, Emil Dandea, aducea la
cunoştinţa protopopului Elie Câmpeanu că nu dispunea de fondurile necesare susţinerii unui cor
bisericesc şi că subvenţia de 300.000 lei fusese acordată doar pentru construcţia bisericii (SJAN-
Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu-Mureş, dos. 1700/1934, f. 56).
46 Devizul, întocmit la 30 noiembrie 1934, luase în calcul: pardoseala din interior şi sistemul de
încălzire centrală de sub ea, în valoare de 300.000 lei; încălzirea centrală cu aburi, 250.000 lei;
tâmplărie, uşi, scaune, mobilă, 500.000 lei; iconostas, pictură şi „auritură”, 300.000 lei; pictură
figurală şi decorativă, 500.000 lei, clopote, 350000 lei; scări, 20.000 lei; tencuieli interne şi finisări,
500.000 lei; neprevăzute, 200.000 lei (SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, consiliu,
dos. 4449/1937, f 39); vezi şi loan Eugen Man, op. cit., p. 181-182).
47 Dintr-un convocator, din 11 octombrie 1935, aflăm că membrii Comitetului de construcţie a
catedralei greco-catolice erau; luliu Bucur, Maxim Roman, Nicolae Suciu, loan Pruteanu, Petru
Muscă, Victor Turcu, Nicolae Ţielcu, Nicolae Neagoe, Gheorghe Vlassa, Augustin Togănel, Petre
Raţiu, Cornel Pop, Ştefan Pantea, Grigore Ciortea, Traian Popa, Simion Şandor, Maximilian Radu,
Iustin Nestor, loan Florian, Oliver Perhaiţa, Petru Stoina, David Roman, Gavril Grama, loan Buza,
Victor Cătană, Gavril Husar, Vasile Mera, Victor Boroş, Aurel K., Ervin Maetz (SJAN-Mureş,
fond Protopopiatul greco-catolic Târgu-Mureş, dos. 1722/1935, f. 8).
48 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, consiliu, dos. 3599/1934, f 41. Respectând
ordinea priorităţilor. Biserica Ortodoxă primise, pentru continuarea lucrărilor, doar 400 000 lei de la
Primărie şi 200 0(X) lei de la Prefectură. Referindu-se la conducătorii oraşului, sursa folosită
menţiona că: „ei cred că nu este nici românesc, nici creştinesc principiul care îl avea un conducător
al oraşului din 1929-30, că nu ne trebuie biserica' („Glasul Mureşulur, 25 aprilie 1935).
290
 Edificii româneşti cu caracter religios...

iulie a anului amintit, cu condiţia ca la primirea unei rate, să fie justificată cea
anterioară. „Totodată - se mai scria în adresa către oficiul greco-catolic II - ţinem să
vă mai comunicăm că, în dorinţa ca şi catedrala gr. catholică să fie cât mai curând
terminată, suntem dispuşi a plăti subvenţia din chestiune în cadrul necesităţii,
oricând, rugându-vă a accelera lucrările în general, şi celea a terminărei pe
dinafară, în speciaP'49.
Cu toate eforturile financiare ale primăriei, aflate şi ea într-o situaţie
precară la acest capitol şi cu toate îndemnurile lui Dandea, lucrările se desfăşurau
într-o cadenţă îngrijorător de redusă. Cauza rămâne o necunoscută, chiar dacă ar fi
să dăm credit iniţiatorilor acesteia care doreau o operă durabilă care să-i asigure
perenitatea. Dar nu putem ignora nici o afirmaţie a părintelui loan Dredeţianu,
care, ne duce cu gândul, mai degrabă, la respingerea ofertei lui Dandea, din
motive asupra cărora refuz a mă pronunţa, dar care pot fi uşor intuite50.
întrucât, nici după două adrese din partea primăriei, nu s-au ridicat banii şi
lucrările stagnau în continuare51, pentru a depăşi această situaţie, care, afecta, în
primul rând, interesele credincioşilor greco-catolici din oraş, după cum însuşi
protopopul Elie Câmpeanu afirmase, primarul i-a cerut un sfat ministrului Vaier
Pop, preşedinte al AGRU-lui, care l-a îndrumat să raporteze această anomalie
Mitropoliei din Blaj52.
Astfel, printr-o adresă trimisă „Veneratului Consistor Arhiepiscopesc" al
Blajului, în 6 august 1935, primarul Emil Dandea aducea la cunoştinţa acestuia faptul
că, încă din 13 aprilie, parohia greco-catolică fusese înştiinţată despre asigurarea
mijloacelor materiale pentru terminarea construcţiei. La 22 aprilie 1935, în lipsa
oricărui răspuns s-a revenit cu menţiunea că primăria ţinea la dispoziţia construcţiei
suma de 2 milioane lei, dar cu condiţia ca sfinţirea lăcaşului să aibă loc în anul
respectiv. în situaţia în care lucrările „mergeau cu puteri reduse” şi nu'se solicitase
nimic din suma alocată, primăria a intervenit cu o nouă adresa, la 1 iulie 1935,
solicitând începerea lucrărilor pentru tencuirea exterioară. „De atunci, nu s-a terminat
nici cel puţin construirea schelăriei, continuîndu-se tândălirea lucrărilor; cu toate că

49 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Tărgu-Mureş, Consiliu, dos. 4449/1937, f. 35.

50 Din lămuririle date superiorilor săi, de către loan Dredeţianu, secretarul Comitetului de
construcţie, în 13 august 1935, rezultă că „cei din jurul domnului Dandea scriu aşa pentru că ei şi Dl
Dandea (in cu orice preţ ca biserica noastră să fie consacrată cu mare alai sub actuala conducere a
municipiului, chiar cu riscul de a ploua în ea, cum au păţit ortodocşii" (SJAN-Mureş, fond
Protopopiatul greco-catolic Tărgu-Mureş, dos. 1722/1935, f. 67. Din document mai aflăm că
ultimele lucrări se ridicau la suma de 2.495.000 lei; zidăria interioară şi pavimentul - 330.000 lei;
iconostasul - 320.000 lei; tâmplăria; 415.000 lei; pictura - 850.000 lei; fini.sajul exterior, „la dorinţa
D-luiDandea", 580.000 lei).
51 Prin adresa nr. 823 din 28 august 1935, însuşi protopopul greco-catolic, Elie Câmpteanu.
informa Ordinariatul Arhiepiscopesc din Blaj că, în 5 august 1935, primise o adresă din partea
Primăriei Târgu-Mureş prin care i se reproşa că Parohia Târgu Mureş II, cea mai interesată în
edificarea noii biserici începând din 1927, nu depusese toate eforturile pentru terminarea lucrărilor,
lucru pe care îi recunoştea şi el.
' Dare de seamă, 1935, p. 19.
291
Virgil PANĂ

am repetat că banii stau oricând la dispoziţie, s-a ridicat numai suma de 200.000 lei
/.../ Suntem informaţi, de asemenea, că din sumele acordate anii trecuţi, s-au achitat
ceva interese în sumă de cca. 700.000 lei, fapt care ar fi cu totul contrar scopului
căruia trebue să se destine ajutoarele cari le acordă instituţiile publice”571.
Se pare că intervenţia lui Dandea la forurile superioare de la Blaj a avut ca
efect o primă atenţionare a autorităţilor greco-catolice de la Târgu-Mureş, fapt ce
rezultă dintr-o adresă către primar, concepută la 28 august 1935, care însoţea
procesul verbal al Comitetului pentru edificarea bisericii, luat în şedinţa din 14
august, „în conformitate cu resoluţia Ordinariatului Archiepiscopesc de Blaj, din
12 august 1935, Nr. 4778”. Cu această ocazie, protopopul Elie Câmpeanu şi loan
Dedreţianu, paroh n, îi transmiteau acestuia că, „ne simţim îndatoraţi a Vă aduce,
atât subsemnaţii, ca conducătorii acestei opere monumentale, cât şi a
credincioşilor noştri parochieni, cea mai caldă mulţămită pentru ajutoriul generos-
patriotic manifestat de la începutul lucrărilor de edificare a acestei biserici, până în
anul acesta, în care ne apropiem cătră terminarea ei /.../ Primiţi Domnule Primar
asigurarea celei mai sincere recunoştinţă şi nestrămutatul nostru devotament”54.
Din procesul-verbal anexat, rezultă că, la data respectivă, suma disponibilă
pentru lucrări era de 1.965.397 lei, care proveneau din: a. subvenţia prevăzută la
bugetul municipiului, respectiv, 1.000.000 lei; b. subvenţia prevăzută în bugetul
judeţului, 450.000 lei; c. subvenţia primită de la Ministerul Cultelor, 200.000 lei şi
d. 315.397 lei aflaţi la dispoziţie în 31 XII 1934.
Prin adresa 5127/1935, redactată în urma şedinţei consistoriale din 3
septembrie 1935, protopopul Elie Câmpeanu era din nou atenţionat să grăbească
lucrările. „După ce şi Frăţia Ta recunoşti55 că nu s-au depus toate sacrificiile
posibile pentru terminarea bisericii şi că e îndreptăţită imputarea ce se aduce
conducătorilor, din partea D-lui primar Dandea /.../, te invităm, ca în calitate de
protopop şi preşedinte al Comitetului de Construcţie, să faci tot posibilul pentru
accelerarea lucrărilor şi terminarea încă în toamna aceasta a Sf. Lăcaş. 0
reclamă aceasta nu numai numărul mare al credincioşilor cari nu au unde să
asiste la serviciile divine, ci şi respectarea dorinţei acestora cari au luat în
prevederile bugetare ale oraşului frumoasa sumă de 2.000.000 lei pentru
terminarea lucrărilor" 56. Totodată, Mitropolia Română Unită - Blaj, îi trimitea
lui Dandea scrisoarea cu nr. 5127/1935, semnată de Victor Macaveiu, vicar
capitular, care lăsa să se înţeleagă că se transmisese protopopului Elie Câmpeanu,
cât şi Comitetului de Construcţie dorinţa autorităţilor eclesiastice de la Blaj ca

53 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, dos. 4449/1937, f. 32.

54 Ibidem, f. 28.
55 Prin adresa nr. 823 din 28 august 1935, însuşi protopopul greco-catolic, Elie Câmpeanu,
informa Ordinariatul Arhiepiscopesc din Blaj că, în 5 august 1935, primise o adresă din partea
Primăriei Târgu-Mureş prin care i se reproşa că Parohia Târgu Mureş II, cea mai interesată în
edificarea noii biserici începând din 1927, nu depusese toate eforturile pentru terminarea lucrărilor,
lucru pe care îl recunoştea şi el.
56
SJAN-Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu-Mureş, dos. 1722/1935, f. 68.
292
 Edificii româneşti cu caracter religios...

„încă în toamna aceasta sf. Lăcaş să poată fi dat destinaţiei sale, plinind prin
aceasta dorinţa credincioşilor noştri şi onorând şi gestul frumos al Dvoastre, prin
luarea în buget a sumelor necesare pentru terminarea lucrărilor”.
Răspunzând scrisorii din 28 august, semnată de Elie Câmpeanu şi loan
Dedreţianu, prin care era transmis procesul-verbal din 14 august, printr-o adresă,
trimisă în 5 septembrie 1935, edilul oraşului, după ce le mulţumea „pentru
aprecierea binevoitoare a modestului nostru rol în sprijinul ce s-a dat acelei
opere, sprijin care l-am considerat şi-l considerăm numai ca o elementară
obligaţie şi ca o îndeplinire a unei îndatoriri româneşti, de care vă asigurăm şi pe
viitor”, încerca să-i lămurească pe conducătorii greco-catolicilor că urgentarea
lucrărilor nu era un moft sau un motiv de cosmetizare a figurii sale politice, ci, pur
şi simplu, clădirea bisericii greco-catolice era componenta unui proiect edilitar,
care trebuia urmărit şi îndeplinit în toate detaliile sale. ,Jn ce priveşte dorinţa
conducerii municipiului de a se termina construcţia în anul acesta, cum se
accentuează şi în procesul verbal susmenţionat - scria Dandea - ea este executarea
unui program edilitar chibzuit anul trecut, terminarea bisericii ortodoxe, a arenei
sportive şi începerea asfaltării intensive, anul curent continuarea asfaltării,
terminarea bisericii greco-catolice, a căminului de ucenici şi a parcului Conteşti,
apoi începerea lucrărilor de apaduct etc.”.
Cu toate eforturile depuse în a doua jumătate a anului 1935, condiţiile
pentru organizarea unei sfinţiri definitive, în anul respectiv, erau imposibil de ifi
întrunite, fapt pentru care, la 9 noiembrie, Dandea ia hotărârea de a renunţa la
această idee, rugând a se stabili ziua festivă în perioada 1-15 septembrie 1936, în
cadrul programului marii sărbători a „Lunii Târgumureşului”, când municipiul
găzduia „Congresul Uniunii Oraşelor” şi pe cel al AGRU-lui (Asociaţia Generală
a Românilor Uniţi). Insistând ca ritmul lucrărilor restante să fie* menţinut la
aceeaşi intensitate, precum cel din ultimele luni, primăria aducea la cunoştinţa
celor interesaţi că donează bisericii 2 table din marmură, care urmau a fi
inscripţionate şi aşezate la intrarea în lăcaşul sfânt57.
La începutul anului 1936, mai erau necesari 2.441.236 lei pentru termina­
rea lucrărilor de construcţie. Pe lângă suma existentă în casieria primăriei, se face
din nou apel la cheta publică. Parohii români uniţi din parohiile I şi II, în numele
Comitetului de construcţie, faceau apel, în acest sens, la simţămintele de caritate
şi solidaritate creştinească a coreligionarilor şi conaţionalilor din judeţ pentru a-şi
oferi ajutorul în vederea achiziţionării a 3 clopote şi a altor materiale de primă
necesitate. Numele binefăcătorilor care contribuiau cu mai mult de 100 lei urmau
a fi trecute în „Cartea de Aur” a bisericii şi în publicaţia „Unirea” din Blaj58. La
18 august 1936, Comisia Interimară a Primăriei Municipiului Tâigu-Mureş, în
urma cererii parohiei greco-catolice române prin care solicita un ajutor de 100.000

57 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, doc. 4076/1936.

58 SJAN-Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu-Mureş, dos. 1722/1935, f. 72.
293
 Virgil PANA

Iei pentru cumpărarea unui clopot, decide aprobarea unui credit suplimentar, pe
lângă cele 2.000.000 lei59.
Recepţia lucrărilor de construcţie a bisericii române unite din Târgu-Mureş a
avut loc în 25 august 1936, conform ordinului Prea Veneratului Consistor
Arhiepiscopesc din Blaj, nr. 520, din data de 11 ale lunii amintite. După cum rezultă
din procesul-verbal, comisia condusă de protopopul Elie Câmpeanu constata că: 1,
Lucrarea s-a executat conform proiectului aprobat de Prea On. Consistor cu nr.
2980 din 14 mai 1927, s-au respectat dimensiunile proiectului aprobat, dar s-au
făcut îmbunătăţiri faţă de acesta, la fundaţii şi acoperiş, folosindu-se, la învelirea
turlelor şi cupolei, în loc de tablă zincată, tablă din aramă de 0,4 mm. grosime; 2,
Construcţia a început la 16 iunie 1927 şi s-a terminat în roşu în anul 1929, iar în anii
1930-1932 nu s-a lucrat, din lipsă de fonduri; lucrările au fost reluate în anul 1933 şi
s-au terminat la începutul lunii august 1936; 3. Din 1929 până la data întocmirii
procesului verbal nu se ivise nici un defect organic din punct de vedere constructiv;
4. Lucrările erau executate „bine, precis şi în conformitate cu regalele de artă
constructivă”; 5. In baza celor constatate, „comisia de recepţionare declară şi
propune ca toate lucrările, afară tâmplăria, să fie recepţionate în mod definitiv"] 6.
Lucrările de tâmplărie „urmează a se recepţiona în mod definitiv numai după
expirarea timpului de garanţă, adecă, la 10 septembrie 1937". Totodată se
menţiona că tăbliile uşilor exterioare erau crăpate vertical la mijloc aproape toate, în
consecinţă, urmau a fi înlocuite din material perfect uscat “conform prescripţiunilor
din contract"] 1. Tot ulterior urmau a fi recepţionate lucrările de artă (pictura,
iconostasul amvonul) clopotele şi instalaţiile de apă şi de încălzit.
Toate lucrările de construcţie, se constata la final, s-au executat în regie
proprie sau în bună învoială, sub îngrijirea directă a Comitetului de Construcţie,
sub îndrumarea arhitecţilor Envin Maetz şi losif Victor Vlad, acestea fiind
angajate în baza ofertelor cerute şi primite de la industriaşii locali60’
Festivităţile de sfinţire a noului locaş de cult, al căror cost fusese
subvenţionat de către primărie şi prefectură, cu câte 5.000 lei fiecare, au avut loc
în zilele de 8 şi 9 septembrie 1936, fiind onorate de mitropolitul greco-catolic al
Blajului, Al. Nicolescu, fost episcop de Lugoj61.

59 SJAN-Mureş, fond Primăria oraşului Târgu-Mureş, Consiliu, dos. 4449/1937, f. 12.

60 SJAN-Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu-Mureş, dos. 1743/1936, f 25.
61 Episcopul greco-catolic Alexandru Nicolescu s-a născut la 8 iulie 1882, la Tulgheş, comitatul Ciuc
şi a plecat întru cele veşnice la 5 iunie 1941, la Blaj. A studiat la Reghin, Blaj şi la Roma, unde şi-a luat
doctoratul în teologie. A fost profesor la Academia Teologică din Blaj. în timpul Primului Război
Mondial, a refuzat să semneze Declaraţia de loialitate faţă de Austro-Ungaria, drept pentru care a fost
considerat de autorităţi trădător. în 1922 este ales episcop de Lugoj. Ca senator de drept, a apărat cu
curaj drepturile Bisericii Române Unite şi principiile moralei creştine. După 13 ani de episcopat la
Lugoj, în mai 1935, a fost ales mitropolit al Bisericii Române Unite, cu sediul la Blaj, unde a fost
instalat la 19 aprilie 1936. în 1940, când a fost chemat, în calitate de membru al Consiliului de Coroană,
în problema Dictatului de la Viena, a refuzat să semneze cedarea nordului Transilvaniei către Ungaria
horthystă.
294
 Edificii româneşti cu caracter religios...

r.

Biserica (catedrala) Ortodoxă din Târgu-Mureş (1934)

295
Virgi] PANĂ

//.

Biserica (catedrala) Greco-Catolică din Târgu-Mureş (1936)

296
 Edificii româneşti cu caracter religios...

Vechea Biserică Ortodoxă din Târgu-Mureş (Biserica de lemnj

297
Virgil PANA

M -1
:;.i?

^ ■■ %• ' .i- » -■ • •■?%

r' -

lM»Vk> v",;’'-**T

i&^=W^v.

Vechea Biserică Greco-Catolică din Târgu-Mureş (1936)

298
 Edificii româneşti cu caracter religios...

Dr. Virgil PANĂ

299
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

Mărturii documentare privind constituirea Regionalei

Constanţa a Ligii Antirevizioniste Române
Dr. Virgil COMAN

O analiză asupra realităţilor româneşti de la sfârşitul Primului Război Mondial

ne arată că, în România, s-au realizat, simultan, trei mari prefaceri şi anume:
întregirea naţională, reforma agrară şi cea electorală1. Acestea aveau să marcheze în
mod substanţial evoluţia ulterioară a vieţii politico-economice şi sociale româneşti.
Prin urmare, activitatea guvernamentală şi parlamentară în primi ani de după 1918 a
gravitat, în plan politic intern, în principal, în jurul acestor trei mari obiective".
în acelaşi timp, pe plan extern, obiectivul fundamental l-a constituit
consolidarea statului naţional unitar, deziderat realizat prin crearea unui sistem de
alianţe politico-diplomatice şi militare, care i-au asigurat securitatea, independenţa
şi integritatea teritorială3. Pactele şi alianţele încheiate de România în această
perioadă au avut în vedere, în primul rând, conservarea clauzelor teritoriale şi
politice stabilite în anii 1919-1923, dar şi apărarea păcii şi securităţii europene4.
Din păcate, condiţiile nu au fost dintre cele mai bune.
Viaţa internaţională din anii ’20 a înregistrat procese şi evoluţii contra­
dictorii. Statele din tabăra învinşilor, nemulţumite de prevederile tratatelor de pace
din 1919-1920, urmăreau modificarea lor. în acest context, se cristalizează două
tendinţe politice distincte: revizionismul, respectiv antirevizionismul. Tabăra
revizionistă era formată din statele învinse sau cele nemulţumite de această situaţie,
mai exact Germania, Ungaria, Bulgaria şi într-o oarecare măsură şi Austria, ulterior,
aliniindu-se acestei politici Rusia Sovietică şi Italia. Tabăra antirevizionistă reunea
Marile Puteri învingătoare. Franţa, Marea Britanie şi SUA, statele Micii înţelegeri şi
înţelegerii Balcanice, dar şi altele dornice în menţinerea stătu quo-\A\i\5.

1 Ion Agrigoroaiei, România interbelică, voi. I, Cuvânt înainte de Gh. Platon, Editura
Universităţii „Alexandru loan Cuza”, Iaşi, 2001, p. 77.
2 loan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democraţie
la dictatură, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996, pp. 70-77.
3 V. FI. Dobrinescu, D. Tompea, România la cele două conferinţe de pace de la Paris (1919-
1920, 1946-1947). Un studiu comparativ. Editura Neuron, Focşani, 1996, p. 30; vezi şi Em Bold,
[.Ciupercă, Europa în derivă (1918-1940). Din istoria relaţiilor internaţionale. Casa Editorială
Demiurg, Iaşi, 2001, p. 84.
4V. FI. Dobrinescu, D. Tompea, op. cit., p. 3!.
5 Gh. Buzatu, Marusia Cîrstea, Europa şi România Mare între cele două războaie mondiale, în
România Mare în ecuaţia păcii şi războiului (1919-1947) - aspecte şi controverse - (coord. Gh.
Buzatu, Horia Dumitrescu), Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2009, pp. 30-31.
301
Virgil COMAN

Cum bine se ştie, una din problemele cu care s-a confruntat România în
perioada interbelică a fost revizionismul ungar6. Aceasta a cunoscut două etape,
prima - revizionismul integrat, iniţiată între 1919-1920 şi derulată până în 1927-
1928, perioadă în care a început să se desfăşoare cea de a doua etapă -
revizionismul moderat7.
în deceniul care a urmat primei mari conflagraţii mondiale şi în primii ani ai
celui următor, pericolul revizionist nu a atins cote alarmante, însă situaţia s-a
schimbat rapid, odată cu venirea la conducerea Germaniei a lui Hitler, în ianuarie
19338. Practic, din acest moment se va oficializa politica „de revanşă teritorială şi
de revizuire a tratatelor de pace de la Versailles de către una din marile puteri
europene”, după cum afima loan Scurtu9. între celelalte state revizioniste, în
principal Ungaria era încurajată în politica sa de revizuire a acestor tratate de pace10.
Pe parcursul anului 1933, România a susţinut o intensă activitate politico-
diplomatică, în vederea contracarării pericolului revizionist, pe de-o parte, iar pe de
altă parte pentru soluţionarea deficienţelor din sistemul internaţional de securitate11,

6 Despre revizionismul maghiar în perioada interbelică vezi, între altele, George Sofronie, Tratatul
de la Trianon (din 4 iunie 1920) şi acţiunea revizionistă, ediţia a Il-a, Tipografia „Scrisul românesc”,
Oradea, 1933, 32. p.; I. Lupaş, D. Marmeliuc, Î.P.S.S. Gurie, Conferinţe antirevizioniste. Unitatea
etnică a României faţă de revizionism, Tipografia „Viaţa literară”. Bucureşti, 1934, 55 p.; Aurel
Gociman, România şi revizionismul maghiar, ediţia a Il-a, Tipografia ziarului „Universul”,
Bucureşti, 1934, 416 p.; Victor Cornea, Mişcarea revizionistă din Anglia şi chestia Transilvaniei,
Editura „Cultura poporului”. Bucureşti, 1934, 63 p.; Trifu S. Petrix Ruian, Farsa revizionismului ţi
dreptul nostru, partea I-a, Tipografia „Sonntagsblatt”, Timişoara, 168 p.; N. lorga, în luptă cu
absurdul revizionism maghiar, ediţie alcătuită de Mihai Ungheanu, Editura Globus, Bucureşti, 1991,
240 p.; Ion Calafeteanu, Revizionismul ungar şi România, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995,
229 p.; Fenyes Samu, Ungaria revizionistă, ediţia a Il-a, îngrijită de Valentin Borda, prefaţă de
Corneliu Albu, traducere de Ilie Dăianu şi Leontin Iliescu, Editura Petru Maior, Târgu Mureş, 1996,
255 p.; Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, ediţia a Il-a îngrijită de Mihai D.
Drecin şi Margareta Susana Spânu, Editura Tipocart Braşovia, Braşov, 1995, pp. 35-53; Ilie Bădescu,
Dan Dungaciu, Sandra Cristea, Claudiu Degeratu, Radu Baltasiu, Sociologia şi geopolitica frontierei,
voi. II, Editura Floarea albastră, Bucureşti, 1995, pp. 105-112; Viorica Moisuc, Premisele izolării
politice a României, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 76-118; Idem, Istoria relaţiilor
internaţionale. Până la mijlocul secolului al XX-lea, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2002, pp. 206-207; Liviu Lazăr, Constantin Vlad, Politica revizionistă a Ungariei în perioada 1918-
1944, în XXX Istoria României. Transilvania (1867-1947) voi. II (coord. Anton Drăgoescu), Editura
George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1999, pp. 1255-1394; Gheorghe Dumitraşcu, Gândire şi acţiune
românească în crearea Statelor Unite ale Europei: de la Mica Antantă la Uniunea Europeană,
Avertisment Gh. Buzatu, Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2011, pp. 418-419; Marian Nencescu,
Calendarele Ligii Antirevizioniste Române între informare şi propagandă, în Dumitru Zaharia
profesor, arhivist, istoric la 85 de ani (coord. loan Lăcătuşu), Prefaţa Vilică Munteanu, Editura
Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2011, pp. 295-300.
7 Ion Calafeteanu, op. cit., pp. 21-23.
8 Ibidem, p. 127; vezi şi loan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-
1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p. 13.
9 Ibidem.
10 Ibidem.
11 Ion Calafeteanu, op. cit., p. 128.
302
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

Nici Biserica Ortodoxă Română nu a rămas indiferentă faţă de această problemă,

ecourile apelurilor antirevizioniste făcându-se auzite şi la Constanţa. Ziarul
„Dobrogea Jună” din 27 mai 1933 publică Apelul Patriarhului pentru apărarea
graniţelor: „Credincioşi trecutului nostru istoric şi tradiţiunii Sfintei Biserici
Ortodoxe, astăzi şi întotdeauna. Biserica noastră se simte nedespărţit legată de
soarta şi destinul naţiunii sale române. Ea nu poate sta nepăsătoare nici la bucuriile
nici la nevoile Patriei, fiindcă trecutul ei aproape milenar dovedeşte că nevoile
Patriei au fost nevoile sale. De aceea, cu părintească grijă şi dragoste de soarta
Patriei şi naţiei române, astăzi când pacea este din nou ameninţată, când Patria şi
căminurile noastre sunt din nou primejduite să fie pârjolite de para războiului, cari
vrea stricarea hotarelor şi luarea în robie a fraţilor noştri abia scăpaţi de jug străin,
chem şi îndemn pe tot poporul şi clerul drept credincios ca într-un glas şi într-o
simţire, ca în vremurile când soarta Patriei şi a neamului stă în cumpănă, să se
unească pentru a-şi spune răspicat, că hotarele ţării, dobândite cu dreptate şi cu mari
jertfe sunt şi rămân pe veci nestrămutate. Deci sfătuiesc şi îndemn pe tot cleml orto­
dox român să răspundă la chemarea care se face pentm ziua de duminică, 29 mai, şi
într-un număr cât mai mare să ia parte la adunările de protestare împotriva celor cari
vor să s&âme tratatele de pace şi să mute hotarele fireşti ale veacurilor” .
în ziua următoare vede lumina tiparului şi programul în 17 puncte al
mitingului, semnat de P.S. Gherontie al Tonusului (Constanţei). Primul punct
prevedea că ,JDuminică, 28 mai 1933, ora 10 dim. se va ţine în Piaţa Ovidiu din
oraşul Constanţa o MARE ÎNTRUNIRE a tuturor cetăţenilor fără deosebire de religie
sau origine pentru a protesta contra revizuirii tratatelor”13. Presa vremii consemna, în
zilele următoare, că la această manifestaţie populară au participat aproximativ 20.000
de persoane din judeţul Constanţa14. între personalităţile prezente s-au numărat: P.S.
Gherontie, Vasile Lepădatu, Gheorghe Coriolan, Gheorghe (Ghiţă) Popescu, Radu
Roşculeţ, Virgil Andronescu, Nicolae Chirescu, Vasile Miclescu, Dr. M. Isăcescu,
Dr. P. Stoenescu, Cruţiu Delasălişte, Constantin Sarry, Stelian Ştefănescu ş.a.15.
Alături de acestea au participat şi reprezentanţi ai unor comunităţi etnice din
Constanţa precum: Nuri Resu, muftiul judeţului şi preşedinte al Comunităţii
musulmane, J. Atanasof, preşedintele Comunităţii bulgare, D. Agopşa, preşedintele
Comunităţii armene, Otto Manch, preşedintele cetăţenilor români de origine germană,
Adolf Schapira, preşedintele Comunităţii israelite, loseph Hailpem, în numele
Comunităţii israelite de rit occidental, C. Mănos, din partea Comunităţii elene16.

12 Miron Patriarh, Apelul Patriarhului pentru apărarea graniţelor, în „Dobrogea Jună”, XXIX,
nr. 62, sâmbătă 27 mai 1933, p. 1.
13 Gherontie Episcopul Tomisului, Programul Meetingului Naţional contra revizuirii Tratatelor
de pace, în Ibidem, nr. 63, duminică 28 mai 1933, p. 1.
14 XXX Meetingul antirevizionist din Constanţa, în Ibidem, nr. 64, miercuri 31 mai 1933, p. 1.
15 Ibidem: vezi şi xxx Tot de la meetingul antirevizionist, în Ibidem, nr. 65, vineri, 2 iunie 1933,
p. 1; Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Constanţa (în continuare S.J.A.N. Constanţa, fond
Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 118-118v.
Loc. cit.
303
Virgil COMAN

In contextul amplificării pericolului revizionist, la nivel naţional se coagu­

lează o mişcare condusă de directorul ziarului „Universul”, Stelian Popescu, menită
a lupta împotriva revizionismului, pericol devenit certitudine pentru marele ziarist,
încă din ianuarie 1933, cu ocazia primei întâlniri cu Mussolini, de la Roma17. Prin
urmare, demersurile pentru înfiinţarea Ligii Antirevizioniste Române, de la finele
anului 1933, se materializează, organizaţia dobândind personalitate juridică la data
de 17 ianuarie 1934, prin Sentinţa nr. 8 a Tribunalului Dfov Secţia I 8. Mai mult, la
8 martie 1934 este ales şi nucleul director: patriarhul Miron Cristea - preşedinte de
onoare, Stelian Popescu - preşedinte, loan Lupaş - vicepreşedinte, Gheorghe
Ţiţeica - vicepreşedinte, Gheorghe Lungulescu - secretar, A.D. Mincu - casier, Ion
Pelivan - cenzor, Dimitrie Marmeliuc - cenzor19.
Nu peste multă vreme, mai exact la data de 30 martie 1934, cu adresa nr,
380, conducerea Ligii Antirevizioniste Române avea să solicite episcopului
Gherontie constituirea Regionalei Constanţa a acestei organizaţii. Ierarhul tomitan,
prin rezoluţie, hotărăşte să dea tot concursul. Prin urmare, acesta lansează o serie de
apeluri către constănţeni, în vederea aderării la mişcarea antirevizionistă.
Interesantă, în opinia noastră, este o scrisoare adresată episcopului Gherontie al
Tomisului (Constanţei) de către un cetăţean al urbei noastre care îi propunea ca în
filiala Ligii Antirevizioniste Române să fie atraşi şi reprezentanţi ai etniilor
constănţene: „Cum oraşul nostm e cosmopolit, ar fi mult mai important, ca în ligă
să nu fie numai neaoşi români, ci să fie şi din minoritari ca greci, armeni, evrei,
bulgari şi turci etc. Când în ligă vor figura şi aceste minorităţi, eu cred că ar avea
mai mult efect - răsunet căci putem arăta lumii, că nu numai noi românii, ci toţi
cetăţenii sunt contra revizuirii [...]. Să chemăm epitropiile acestor comunităţi la o
consfătuire, în care să le rugăm, ca fiecare comunitate să cheme la biserică sau
şcoala lor pe enoriaşii lor, şi acolo să le explice în toate amănuntele ei, care sunt
graniţele noastre, ce drept avem noi asupra acestor graniţe şi ce drept au
«revizioniştii». în modul acesta câştigăm două lucruri, întâi că toţi locuitorii ţării
vor fi luminaţi asupra cauzei, şi atunci ei singuri vor veni să se înscrie în ligă, şi în
al doilea rând, glasul lor va suna pe lângă al nostru în toată lumea”20. Prin rezoluţie,
ierarhul tomitan avea să dispună: „N-ar fi rău, dacă n-ar fi vocea sângelui,
Propunerea de faţă cade în atribuţia Ligii, căreia-i punem bază acum. Să lucreze,
deci în acest sens - de vede necesar în viitor”21.
La 17 iunie 1934, are loc şedinţa de constituire, fiind ales un comitet de
conducere din care făceau parte: P.S. Gherontie - preşedinte, ministml Industriei

17 Stelian Popescu, Amintiri, Ediţie îngrijită de loan Opriş, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 334.
18 Marian Nencescu, op. cit., p. 296; Cătălina Mihalache, Un caz de mobilizare identitarâ(\
patrimonială: Liga Antirevizionistă Română, în Patrimoniu naţional şi modernizare în societatea
românească: instituţii, actori, strategii (edit. Dumitru Ivănescu, Cătălina Mihalache), Editura
Junimea, Iaşi, 2009, p. 64.
19 Ibidem.
20 S.J.A.N. Constanta, loc. cit., f. 4-4v.
21 Loc. cit., f. 4.
304
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

şi Comerţului, Vasile Sassu - vicepreşedinte, consilierul Curţii de Apel Constanţa,

Gheorghe L. Dimitriu - vicepreşedinte, deputatul Vasile Lepădatu - membru,
generalul Stan Popescu - membru, amiralul Jean Bălănescu - membru, directorul
Liceului „Mircea cel Bătrân”, Gheorghe Coriolan - membru.
Documentele vremii atestă faptul că, între anii 1934-1936, au luat fiinţă, în
unele localităţi din judeţul Constanţa, sub-centre ale Ligii Antirevizioniste Române,
la: Cernavoda, Hârşova, Mangalia, Medgidia, Techirghiol, Adamclisi, Aliman,
Bărăganu, Canlia, Carvăn, Cerchezu, Ciobanu, Cochirleni, Crişan, Cumpăna,
Darabani, Gârliciu, General Scărişoreanu, I. Gh. Duca (astăzi Pecineaga - n.n. C.V.),
Mereni, Mircea Vodă, Nistoreşti, Pantelimonu de Sus, Pantelimonu de Jos, Peştera,
Plopem, Runcu, Saraiu, Seimenii Mari, Şipote, Topraisar, Ţepeş Vodă, Vâlcele
După aproape doi ani de la constituirea Regionalei Constanţa a Ligii
Antirevizioniste Române, mai exact la data de 29 martie 1936, se desfăşoară
Adunarea Generală, ocazie cu care episcopul Gherontie prezintă Darea de seamă
în care avea să afirme, între altele, că „în desfăşurarea programului nostru am
ţinut să fim de faţă la orice manifestare culturală şi naţională. Astfel în ziua de 1
Decembrie 1935, la marea adunare naţională ţinută în sala Liceului «Mircea cel
Bătrân», în faţa unui public impresionant ca număr şi a tuturor societăţilor venite
cu drapelele lor, am preamărit Unirea Ardealului, prin fruntaşii vieţii locale,
afirmând încă o dată solidaritatea şi voinţa noastră neclintită pentru apărarea cu
orice jertfe a hotarelor actuale, împotriva încercărilor revizioniste maghiare. In
ziua de 24 Ianuarie, Ia serbarea de la Liceu, s-a evidenţiat în legătură cu Unirea,
rolul însemnat pe care-1 are Liga Antirevizionistă întru întărirea conştiinţei
naţionale în masele adânci ale poporului, iar la comemorarea lui Horia, Cloşca şi
Crişan, de către studenţii Secţiei Antirevizioniste din Bucureşti, Liga locală a fost
reprezentată prin D-1 Inginer Jean Stoenescu - Dunăre, care a conferenţiat”- .
Au urmat apoi dezbaterile pe marginea Dării de seamă, rând pe rând luând
cuvântul P.S. Gherontie, ziariştii Tudor lonescu şi Const. Sarry, fostul primar al
Constanţei, Aurel Vulpe, inginerii Petre Mocanu şi Virgil Cotovu, preoţii Arghir
Vâmav şi Toma Drăgulescu, contabilul Episcopiei, D. Cociaşu. în cadml
dezbaterilor au fost formulate o serie de propuneri privind modul de acţiune al
Regionalei Constanţa a Ligii Antirevizioniste Române, dar şi despre susţinerea
financiară a organizaţiei. între acestea, merită a fi aduse în atenţie, în mod special,
cele ale lui Virgil Cotovu care „a arătat că scopul Ligii Antirevizioniste este şi
scopul statului românesc de azi: acela de a menţine cu orice preţ hotarele actuale şi
a ţine trează opinia publică asupra pericolului ce-1 reprezintă revizionismul maghiar.
Pentru acest motiv şcoala, biserica, amiata şi administraţia trebuie să lucreze mână
în mână. Liga nu poate decât să declanşeze toate aceste energii şi toate aceste

22 Loc. cit., f. 10-12, 15-16v, 42-45, 64-67, 78-79, 82-84, 92-94, 111-113, 123-131v, 133-136,
148-150, 185-188V, 190-193v, 195-200v, 204-209v, 211-212, 216-221, 227-228, 231-233, 239-
242,246-248 , 301-302.
23
Loc. cit., f. 275.
305
Virgil COMAN

acţiuni. Organizaţia locală a lucrat suficient până acum. Este necesar însă un
comitet restrâns şi convocări cât mai dese. Trebuie o coordonare a activităţii Ligii
Antirevizioniste, cu a Ligii Culturale şi a tuturor celorlalte atenee. Pentm mărirea
fondurilor trebuie să se plătească regulat cotizaţiile, să se subscrie de membrii mai
înstăriţi fonduri, arătând că în acest sens înţelege să stea la dispoziţia comitetului”2,1.
La finalul dezbaterilor au avut loc alegerile noului comitet de conducere,
acesta fiind format din: P.S. Gherontie - preşedinte. Constantin N. Sarry - secretar
general, Nicolae Ştefan, Aurel Vulpe, I.C. Rudic, Gh. L. Dimitriu, Virgil Cotovu,
Petre Mocanu, Gheorghe Coriolan, Nicolae Chirescu - membri, Gheorghe Steţcu -
casier. D. Taşcovici şi Dumitru Cociaşu - cenzori25. în comitetul de propagandă
pentru susţinerea activităţii organizaţiei au fost aleşi: Nicolae Lupu, corespondentul
ziarului „Universul”, Victor Panaitescu, corespondent adjunct al aceluiaşi cotidian,
profesorul şi avocatul I.I. lordache, profesorul Cezar Stănculescu, corespondentul
ziarului „Viitorul” şi Tudor lonescu, directorul ziarului „România de la Mare26.
încheiem demersul nostru cu prezentarea unor documente referitoare la
înfiinţarea Regionalei Constanţa a Ligii Antirevizioniste Române, identificate în
patrimoniul Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale, oferind astfel
posibilitatea celor interesaţi să analizeze integral informaţiile cuprinse în acestea,
Pentru o mai bună înţelegere, la transcrierea lor, am îndreptat greşelile vădite de
corectură, păstrând, pe cât posibil, limbajul de epocă.

1
1934 martie 30, Bucureşti. Adresa conducerii Ligii Antirevizioniste Române către
episcopul Gherontie al Tomisului (Constanţei) prin care îl informează despre obţinerea
personalităţii Juridice şi scopul acestei organizaţii şi îi solicită să constituie şi să conducă
Regionala Constanţa.

LIGA ANTIREVIZIONISTA ROMANA Bucureşti, 30 martie 1934

Palatul Ziarului „Universul”
Brezoianu, 25
Bucureşti I
Nr. 380
Către P.S.S. Gherontie Nicolau
Constanta

Avem onoarea a vă face cunoscut că pentru a putea anihila propaganda antirevi-

zionistă maghiară ce se duce în străinătate cu ultima energie împotriva noastră, am dat
„LIGII ANTIREVIZIONISTE ROMÂNE” un caracter permanent, obţinându-i persona­
litate Juridică.

Loc. cit., f. 280.

Loc. cil., f. 281.
26
Loc. cit., f. 281-281V.
306
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

Scopul ei în interior este solidarizarea tuturor conştiinţelor româneşti pentru

această cauză, iar în afară, combaterea prin toate mijloacele a propagandei menită să
lovească în unitatea teritorială şi în prestigiul ţării noastre.
Cum Prea Sfinţia Voastră în calitate de conducător spiritual al Eparhiei şi bun român
care v-aţi creat adânci simpatii în masele poporului sunteţi cel mai indicat să conduceţi în
oraşul şi Judeţul Constanţa acţiunea, ANTIREVIZIONISTE ROMÂNE”.
Vă rugăm să binevoiţi să luaţi iniţiativa organizării secţiunii regionale Constanţa a
Ligii în conformitate cu dispoziţiunile art. 14 din Statutele pe care vi le anexăm, apelând în
acest scop şi la distinsele personalităţi care au lucrat şi sunt indicate să activeze şi în viitor
pentru această mare operă naţională, personalităţi al căror nume îl veţi găsi în tabloul
alăturat.
După înfiinţare vă vom trimite toate instrucţiunile pentru înscrierea membrilor,
precum şi materialul de propagandă de care aveţi nevoie, mulţumindu-vă Prea Sfinte pentru
marele sprijin acordat acestei opere de primordială însemnătate şi de puternică educaţie
naţională.

PREŞEDINTE, SECRETAR G-RAL,

Stelian Popescu G. Lungulescu

«Rezoluţie»: Cu regretul că am fost ignorat la constituirea comitetului Ligii, cu toate că

am prezidat Meetingul din Constanţa vom da - ca român şi ierarh - tot concursul nostru.
Gherontie

S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 3‘-3v.

1934 aprilie 16, «Constanţa». Scrisoarea unui constănţean către episcopul Gherontie al
Tonusului (Constanţei) în care îşi exprimă părerea ca în Regionala Constanţa a Ligii
Antirevizioniste Române să fie atraşi, alături de români, şi reprezentanţi, ai etniilor din
Dobrogea.

Prea Sfinţite,

Am luat cunoştinţă prin ziare, cum că cetăţeanul Gherontie, cheamă pe buni

români, să formeze şi aci la Constanţa, o filială a ligii antirevizioniste. Aceasta e mai
presus de orice laudă.
Dar ca cetăţean permiteţi-mi să aduc şi eu umila mea părere. Cum oraşul nostru e
cosmopolit, ar fi mult mai important, ca în ligă să nu fie numai neaoşi români, ci să fie şi
din minoritari ca greci, armeni, evrei, bulgari şi turci etc. Când în ligă vor figura şi aceste
minorităţi, eu cred că ar avea mai mult efect - răsunet căci putem arăta lumii, că nu numai
noi românii, ci toţi cetăţenii sunt contra revizuirii.
Dar ca să putem atrage pe aceşti minoritari, trebuie mai înainte de toate, să le dăm
să cunoască dreptatea cauzei, pe care o apărăm, şi aceasta eu cred că putem face în modul
următor. Proverbul zice: „lauda de sine pute”. Dacă noi le chemăm la întruniri publice, unde
să le vorbim noi românii, nu produce efectul dorit, mai înainte de toate, nu vor veni toţi, în
al doilea rând nu vor înţelege toţi. Aşa dar e bine să facem în modul următor.

307
Virgil COMAN

Să chemăm epitropiile acestor comunităţi la o consfătuire, în care să le mgăm, ca

fiecare comunitate să cheme la biserică sau şcoala lor pe enoriaşii lor, şi acolo să le
explice în toate amănuntele ei, care sunt graniţele noastre, ce drept avem noi asupra
acestor graniţe şi ce drept au „revizioniştii”.
în modul acesta câştigăm două lucruri, întâi că toţi locuitorii ţării vor fi luminaţi
asupra cauzei, şi atunci ei singuri vor veni să se înscrie în ligă, şi în al doilea rând, glasul
lor va suna pe lângă al nostru în toată lumea.
Aceasta e umila mea părere pe care prezint ca bun român cetăţeanului Gheronte
Cu cel mai profund respect
(ss) indescifrabil

«Rezoluţie»: 16.VI.934 N-ar fi rău, dacă n-ar fi vocea sângelui. Propunerea de faţă cade
în atribuţia Ligii, căreia-i punem bază acum. Să lucreze, deci în acest sens - de vede
necesar în viitor
Gherontie
S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 4-4v.

1934 iunie 17, Constanţa. Procesul-verbal de constituire a Regionalei Constanţa a Ligii

Antirevizioniste Române.

Proces-verbal.

Subsemnaţii, cetăţeni ai municipiului Constanţa, întrunindu-ne, astăzi 17 iunie 1934

la Sfânta Episcopie, după ce am ascultat Sf. Liturghie, am trecut în sala eparhială şi sub
preşedinţia Păstorului nostru P.S. Episcop Gherontie Nicolau, în calitatea sa tot de cetăţean,
am pus bazele Xigii antirevizioniste”. pe care dorim s-o extindem în toată Dobrogea.
Este ştiut că scopul Ligii antirevizioniste, care a luat fiinţă la Bucureşti, sub
auspiciile marelui nostru cotidian „Universul” şi din iniţiativa bunului român Stelian
Popescu, directorul cotidianului, este: să lupte, cu mijloace paşnice şi civilizate, dar
hotărâte, la menţinerea tratatelor de pace, încheiate după războiul mondial.
Acest scop urmărindu-1 şi noi, ne-am constituit în Ligă a Regiunei Dobrogea,
precum urmează:
I) Comitetul de conducere
Conform art. 14 şi 15, din statutele Ligii, proclamăm în acest comitet şase
persoane, sub preşedinţia P.S. Gherontie:
1) Dl. Vasile P. Sassu, vicepreşedinte
2) Dl. Gheorghe L. Dimitriu, al doilea vicepreşedinte
3) DI. Vasile Lepădatu, membru
4) “ General Stan Popescu, membru
5) “ Amiral Jean Bălănescu, membru şi
6) Dl. Coriolan, membru
II) Comitetul de propagandă
Din acest comitet, se vor alege - la viitoarele şedinţe şi după îndeplinirea
formelor de la centru - secţiunile: de propagandă, cultură, economică, etc. care se vor ivi
ca necesare, după prevederile statutului.

308
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

1) Dl. Colonel D. Petrovici 32) “ Horia Grigorescu

2) “ “ Marin lonescu 33) “ Dr. Isăcescu
Dobrogianu 34) “ Const. Sarry
3) “ Dr. Alex. Pilescu 35) “ Tudor lonescu
4) Dl. Colonel Goruneanu 36) “ Moscu
5) “ “ Levenţi 37) “ Stelian Ştefanescu
6) “ Virgil Andronescu 38) “ Al. Draltzki
7) “ Andrei Popovici 39) “ Aurel Butu
8) “ Traian Constantinescu 40) “ I. G. Popa
9) “ Ghiţă I. Popescu 41) “ I. Popeia
10) “ Vasile Bellu 42) “ Aurel Oancea (Medgiadia)
11) “ Dr. G. Bârzănescu 43) “ St. Nistor
12) “ Inginer Cotovu 44) “ Dumitrie Gheorghiu (Hârşova)
13) “ “ Mocanu 45) “ Paul Dobrescu
14) “ “ Murguleţ 46) “ Dr. Apostolescu
15) “ Alexandru Gherghel 47) “ N. Negulescu
16) “ Sandi Constantinescu 48) “ Inspector Băloiu
17) “ Const. Alimănişteanu 49) “ Abil Gr. Dăscălescu, adm. Vămii
18) “Taşcovici 50) “ Comandor St. Popescu
19) “ Agop Damadian 51) “ Amiral N. Negru
20) “ Rudic 52) “ “ P. Bărbuneanu
21) “ Albert Theiller 53) “ Lt. Comandor N. Cristea
22) “ Samitca (Cristescu)
23) Preot Atanase Popescu 54) “ Nae Constantinescu - Pană
24) “ I. Roşculeţ 55) Doamna Maria Gh. L. Dimitriu -
25) “ Grigore Dumitrescu Castano
26) “ Arghir Vâmav 56) “ Sylvia S. Constantinescu
27) Dl. Christu Frangopol 57) Dl. Honoriu Mironescu
28) “ Dr. P. Stoenescu 58) “ V. Helgiu
29) “ Stoicescu 59) “ Alecu Dan
30) Dl. C. Constantinescu (Steaua 60) Doamna Boteanu
Română) 61) Dl General Negru - Bucureşti,
31) “ Dr. Al. Bâcleşanu membru de onoare

La constituirea secţiunilor se pot face orice modificări şi adăugări de persoane,

care se vor fi scăpat din vedere
Ordinea de zi:
Imnul Regal
a) P.S. Preşedinte, citeşte o cuvântare,
b) Aprobarea comitetului şi a .membrilor
c) Cuvântări ocazionale, comunicări
d) Redactarea moţiunii
e) Redactarea telegramei omagiale M.S. Regelui
f) Idem, D-lui Stelian Popescu (constituirea)

309
Virgil COMAN

P.S. Gherontie, preşedinte propune a se redacta o telegramă şi pentm marele

nostru compatriot, Dl. Ministru N. Titulescu, exprimându-i-se mulţumiri şi omagii pentru
formidabilul său succes diplomatic, de la Geneva, în chestia reluării bunelor raporturi cu
Uniunea Sovietelor (Rusia). Se aprobă.
Drept care s-a încheiat prezentul Proces-verbal, în două exemplare, dintre care,
unul rămâne la dosar şi unul se va înainta Centralei spre cele de urmare.
Preşedinte
Gherontie
(urmează semnăturile membrilor)

S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 15-16v.

«1934 iunie, Constanţa». Tabel nominal cu persoanele din municipiul Constanţa care au
participat la adunarea antirevizionistă din 28 mai 1933.

Tablou nominal

Al persoanelor din oraşul Constanţa care au activat şi s-au manifestat la adunarea

antirevizionistă de la 28 mai 1933, fiind indicate să activeze şi în viitor.
Av. N. Chirescu. preşedintele Ligii Culturale
G-ral V. Miclescu. preşedintele Uniunii ofiţerilor de rezervă
Ghiţă Popescu, primar
Gh. Coriolan, Dir. Liceului de băieţi „Mircea cel Bătrân”
D-na Valentina Boteanu, Dir. Liceului de fete „Domniţa Elena”
Teodorescu Valahu. decanul baroului, pentru Uniunea Agrară
V. Lepădatu, pentru «Partidul» Naţional Ţărănesc
Virgil Andronescu, georgist
Av. Traian Constantinescu, Partidul Poporului
Dr. M. Isăcescu. ţărănist
Av. Octav Goruneanu. gogist
Av. Aurel Vulpe. în numele Asociaţiei “Pro Eminescu” 1 Part. Ţărănesc-Radical
Dr. P. Stoenescu, preşedintele filialei Astra Dobrogeană
G. Tibacu. preşedintele Asociaţiei pensionarilor
N. Negulescu, preşedintele profesorilor secundari
Cruţiu Delasălişte2, preşedintele Sindicatului ziariştilor
Nuri Resul. muftiul judeţului, preşedintele Comunităţii otomane
J. Atanasof. preşedintele Comunităţii bulgare
C. Mănos, din partea Comunităţii elene
Agopsa. preşedintele Comunităţii armene
Otto Manch. preşedintele cetăţenilor români de origine germană
Adolf Schapira. preşedintele Comunităţii israelite
loseph Hailpem. în numele Comunităţii israelite de rit occidental
C. Filip. preşedintele Asociaţiei funcţionarilor

1 Modificarea aparţine autorului documentului.

2 Modificarea aparţine autorului documentului
310
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

I. Mi ga. preşedintele Sfatului negustoresc

Aurel Demetru Lupu. în numele voluntarilor de război
Stelian Ştefanescu, Dir. Ziarului „Marea Neagră”
N. Crintea. preşedintele subofiţerilor
Cociulescu, revizor şcolar
Cpt. înv. N. Ştefan, preşedintele Soc. I.O.V.
G-ral de divizie în rezervă loan Vlădescu
Constantin Sarry, Dir. Ziarului
D-na Blanche lanculescu. profesoară
D-na Dimitriu Castano
D-1 consilier de Curte G. L. Dimitriu
Stan Vasile. avocat
Victor Dusa, preşedintele cercului studenţesc
Lt. Col, rezervă N. Jugureanu

S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 118-118v.

1936 martie 29, Constanţa. Darea de seamă asupra activităţii Regionalei Constanţa a
Ligii Antirevizioniste Române.

DARE DE SEAMĂ
Asupra activităţii Ligii Antirevizioniste Române Constanţa

DOMNILOR MEMBRI,
Liga Antirevizionistă Română, Regionala Constanţa, pentru realizarea scopului
său, a constituit în judeţul Constanţa, încă de la 17 iunie 1934, un Comitet de acţiune,
precum şi în celelalte oraşe şi în mai toate satele şi comunele din district. Unele din aceste
secţiuni sunt în curs de organizare.
Merită a fi subliniat chipul însufleţit în care s-a răspuns din toate colţurile regiunii
chemării noastre.
în desfăşurarea programului nostru am ţinut să fim de faţă la orice manifestare
culturală şi naţională. Astfel, în ziua de 1 Decembrie 1935, la marea adunare naţională
ţinută în sala Liceului „Mircea cel Bătrân”, în faţa unui public impresionant ca număr şi a
tuturor societăţilor venite cu drapelele lor, am preamărit Unirea Ardealului, prin fruntaşii
vieţii locale, afirmând încă o dată solidaritatea şi voinţa noastră neclintită pentru apărarea
cu orice jertfe a hotarelor actuale. împotriva încercărilor revizioniste maghiare.
în ziua de 24 Ianuarie, la serbarea de la Liceu, s-a evidenţiat în legătură cu
Unirea, rolul însemnat pe care-1 are Liga Antirevizionistă întru întărirea conştiinţei
naţionale în masele adânci ale poporului, iar la comemorarea lui Horia, Cloşca şi Crişan,
de către studenţii Secţiei Antirevizioniste din Bucureşti, Liga locală a fost reprezentată
prin Dl Inginer Jean Stoenescu - Dunăre, care a conferenţiat.

DOMNILOR MEMBRI,
Şi nu a fost prilej fără ca noi să nu ne fi spus cuvântul nostru răspicat ori de câte
ori a venit în discuţie chestiunea ridicată cu îndrăzneală de duşmanii noştri, iar prin

311
Virgil CQMAN

instrucţiuni şi îndemnuri trimise în regiune, am căutat să pregătim opinia publică: prin

calde apeluri, reamintirea dispoziţiunilor statutare şi urmând de aproape directivele
pornite de la Comitetul Central.
Vom căuta într-una din lunile de vară să reunim, la reşedinţa noastră. Comitetul
Regional plenar pentru a ne sfătui şi a purcede la o acţiune cât mai unitară.
Nu putem să încheiem această dare de seamă fără ca să aducem prinos de
admiraţie preşedintelui suprem al Ligii, D-lui Stelian Popescu, directorului Ziarului
„Universul” iniţiatorul şi animatorul acestei idei patriotice.
Şi acum, încă o dată, reînoim legământul nostru, repetând lozinca sfântă „Nicio
brazdă”!

Preşedinte, Epicop Gherontie

S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2/1934-1936, f. 275-275v.

1936 martie 29, Constanţa. Proces-verbal încheiat cu ocazia Adunării Generale a

Regionalei Constanţa a Ligii Antirevizioniste Române.

ADUNAREA GENERALĂ A LIGII ANTIREVIZIONISTE DIN CONSTANŢA

PROCES-VERBAL DE ŞEDINŢĂ
29 MARTIE 1936

Azi s-au întmnit în Adunare Generală, în Palatul Episcopal, sub preşedinţia Prea
Sfinţitului Episcop Gherontie, membrii Ligii Antirevizioniste, Regionala Constanţa.
Au participat D-nii: Aurel Vulpe, fost primar, consilier episcopal, Const. N.
Sarry, directoral ziarului „Dobrogea Jună”, inginer Virgil Cotovu, directorul general al
portului, I.C. Rudic, petrolist, Tudor lonescu, directorul ziarului „România de la Mare”,
Victor Panaitescu, corespondent «adjunct» al „Universului”, inginer Mocanu, şeful secţiei
de petrol, preoţii Arghir Vâmav şi Toma Drăgulescu, referenţi ai Sfintei Episcopii, preot
loan Roşculeţ.
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie, preşedintele Ligii, deschizând adunarea a spus:
în lume apar din ce în ce mai des, semne de nelinişte. Nemulţumite de rolul ce li s-a fixat,
urmaşele fostelor împărăţii a căror existenţă a fost pentru toată lumea o primejdie se agită
din nou spre a se revizui clauzele din tratate, bazate pe principii de dreptate.
Aşa după cum a spus ministrul nostru de externe, Titulescu, noi nu vom ceda
nimic. Atitudinea aceasta de rezistenţă trebuie generalizată. Aci intervine marele rol al
„Ligii”. Fiecare trebuie să se facă apostolul acestei idei.
Timp de un an de zile. Liga Antirevizionistă a activat în această direcţie.
V-am convocat spre a cunoaşte toate aceste lucruri şi spre a intensifica
propaganda. Prea Sfinţia Sa declară apoi şedinţa deschisă.
Părintele referent Toma Drăgulescu, secretar delegat al Ligii, a citit alăturata dare
de seamă asupra activităţii pe anul expirat.
Se ia în discuţie darea de seamă.
D-1 Tudor lonescu. ziarist, a cerut ca Liga antirevizionistă să se adreseze de aci
înainte masei. Trebuie să se pregătească opinia pentru orice evenimente. In ultimul timp

312
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

s-a înteţit propaganda care, sub vălul umanitarismului caută să tocească rezistenţa noastră
naţională. România va fi tare atâta timp cât va fi conştientă de puterea ei.
Trebuie să ne reorganizăm. Trebuie să restrângem comitetul pentru ca să putem
activa mai intens.
Văd în Liga Antirevizionistă un nou instrument de educare împotriva umanita­
rismului şi al internaţionalismului, care pot fi primejdioase pentru o ţară atât de mică.
D-1 Aurel Vulpe, fost primar, a arătat că în darea de seamă s-a insistat numai
asupra activităţii de la oraş. în judeţ s-a lucrat intens, deşi Liga a avut de luptat cu mari
greutăţi dintre care cea mai mare a fost lipsa de fonduri.
D-1 T. lonescu a adăugat apoi ca e necesar ca ideea antirevizionistă să se predice
de pe catedrele şcolilor şi amvoanele bisericilor.
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie. preşedinte, a amintit că începutul Ligii Antirevizio-
niste e modest, pentru că organizaţia e tânără. La vară se va accentua activitatea, fiind
convocat comitetul plenar spre a lua cele mai bune măsuri pentm intensificarea propagandei.
Trebuie o mai strânsă colaborare. Prea Sfinţia Sa face apel la presă pentru o
propagandă mai asiduă. Rolul presei din provincie şi al celei din capitală este imens în
această privinţă.
Cer pentru apărarea graniţelor ca presa să-şi facă întreaga datorie. Până acum ea
şi-a achitat onorabil obligaţiile.
D-1 Const. N. Sarrv. directorul ziarului „Dobrogea Jună” în numele presei
promite tot sprijinul. Crede că în jurul Prea Sfinţitului Episcop Gherontie trebuie un
comitet activ. Cere revizuirea actualului comitet. în judeţ, oricât de mari ar fi mijloacele
de care dispune presa, cuvântul vorbit continuă să aibă întâietate. Trebuie dată o atenţie
specială acestui fapt.
în urma acestor discuţii, raportul asupra activităţii pe anul expirat, a fost aprobat.
D-1 D. Cociasu. contabilul Episcopiei, a citit raportul cenzorilor din care reiese
situaţia financiară a organizaţiei regionale a ligii din Constanţa.
D-1 Tudor lonescu. observă că trebuiesc mărite resursele financiare. Propune ca
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie să facă un apel personal între marele ppblic, pentru ca
prin donaţiuni să se poată argumenta aceste venituri.
Crede că expoziţia antirevizionistă, care s-a organizat cu un deosebit succes la
Bucureşti, ar putea fi adusă şi la Constanţa, în acelaşi scop.
Părintele Arghir Vâmav este de părere să se facă apel la toate societăţile
comerciale şi industriale şi la toţi oamenii de bine, spre a se sprijini acţiunea Ligii.
D-1 inginer Mocanu. propune înmulţirea conferinţelor, spre a se putea crea
veniturile necesare. S-ar putea aduce filme documentare şi s-ar putea prelungi pentru
tineret. Propune reducerea cotizaţiei lunare şi serbări cu caracter patriotic.
Părintele referent Drăgulescu. secretar-delegat, constatând necesitatea intensi­
ficării acţiunii Ligii, a propus în acelaşi scop să se organizeze colecte în ziua eroilor.
D-1 inginer Virgil Cotovu. directorul porturilor a arătat că scopul Ligii
Antirevizioniste este şi scopul statului românesc de azi: acela de a menţine cu orice preţ
hotarele actuale şi a ţine trează opinia publică asupra pericolului ce-1 reprezintă
revizionismul maghiar. Pentru acest motiv şcoala, biserica, armata şi administraţia trebuie
să lucreze mână în mână.
Liga nu poate decât să declanşeze toate aceste energii şi toate aceste acţiuni.

313
Virgil COMAN

Organizaţia locală a lucrat suficient până acum. Este necesar însă un comitet
restrâns şi convocări cât mai dese.
Trebuie o coordonare a activităţii Ligii antirevizioniste, cu a Ligii Culturale şi a
tuturor celorlalte atenee. Pentru mărirea fondurilor trebuie să se plătească regulat
cotizaţiile, să se subscrie de membrii mai înstăriţi fonduri, arătând că în acest sens
înţelege să stea la dispoziţia comitetului.
D-1 Aurel Vulpe, a dat ample lămuriri asupra constituirii Ligii la Constanţa,
arătând că s-a alcătuit din primul moment un comitet prea larg, care nu a putut fi
niciodată convocat. Din acest motiv, tot ceea ce s-a realizat se datorează unui grup
restrâns de credincioşi, care a suplinit lipsa tuturor celorlalţi.
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie. luând din nou cuvântul a arătat că s-a activat
intens. In special în judeţ s-au constituit nuclee antirevizioniste în mai toate comunele şi
satele fruntaşe. Pentru mărirea fondurilor, a reamintit că a cerut D-lui Vasile Bellu -
prefect, să aprobe vânzarea unor timbre antirevizioniste în judeţ şi că a primit un refuz
categoric la această cerere.
Adunarea a luat act cu regret de acest refuz, care, echivalează cu un complet
dezinteres faţă de activitatea Ligii.
în continuare. Prea Sfinţia Sa a rezumat discuţiile purtate, arătând că fiecare
membru are datoria să cotizeze, pentru sprijinirea Ligii Antirevizioniste în acţiunea ei, că
preoţii şi învăţătorii vor fi invitaţi să înteţească propaganda în judeţ şi că se vor lansa liste
de subscripţie însoţite de un apel personal al său, pentru ca să contribuie la înfiinţarea
unui fond de propagandă.
Anunţă că donează 5.000 lei, pentm acest fond. Dl I. Rudic se asociază în acest
gest, donând suma de lei 3.000.
Raportul cenzorilor a fost la rândul lui votat.
Se trece la alegerea noului comitet.
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie, preşedinte, a arătat că actualul comitet s-a
descompletat, fie prin plecarea unora din membri, fie din alte motive. A insistat de
asemenea asupra activităţii părintelui Gheorghe Sorescu, fostul secretar-general al Ligii şi
a făcut apel la toate personalităţile prezente în adunare, să intensifice propaganda.
A amintit apoi compoziţia comitetului, cerând să i se recomande noi membri.
Dl Aurel Vulpe a dat lămuriri în jurul constituirii, arătând că nu s-a procedat
conform statutelor şi că e necesară o revenire la normal.
S-a propus aprobarea ca membrii de onoare, a tuturor şefilor de autorităţi.
Au fost acceptaţi ca membri activi următorii: Avocat Aurel Vulpe, Gh. L. Dimitriu
preşedintele Curţii de Apel, Gheorghe Coriolan, directorul liceului, Dr. Al. Pilescu, inginer
Virgil Cotovu, inginer Mocanu, LA. Rudic, C-tin N. Sarry, Tudor lonescu, preot loan
Roşculeţ şi doamnele Maria Dimitriu-Castano şi Silvia Constantinescu.
Ca membri de onoare Domnii: Vasile P. Sassu ministru, Vasile Lepădatu deputat,
general Stan Popescu, viceamiral Bălănescu, Vasile Bellu prefect, Alimănişteanu C., Horia
Grigorescu primar, amiral Negru, Teodorescu Valahu decanul baroului, N. Chirescu
preşedintele Ligii Culturale, general V. Miclescu, dr. Mihail Isăcescu, Aurel Butu, profesor
N. Negulescu.
In comitetul plenar domnii: colonel Goruneanu, general Levenţi, Andrei Popovici,
avocat Traian Constantinescu, Ghiţă Popescu, Al. Gherghef avocat Sandi Constantinescu, A.
Damian, D. Theiller, preot Anastase Popescu, preot Arghir Vâmav, Cristu Frangopol, Dr. A.

314
 Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa...

Stoenescu, D. Stoicescu, C. Constantinescu, Dr. Bâciăşanu, Leonida Moscu, Stelian

Ştefănescu, I.G. Popa, I. Popeea, Ştefan Nistor, Paul Dobrescu, Dr. Virgil Apostolescu,
inspector Băloiu, A. Belciugan şef vamă, Comandor Ştefan Popescu, căpitan port. Profesor
Constantinescu Pană, profesor Onoriu Mironescu, Vasile Helgiu, Alecu Dan, Valentina
Boteanu directoarea liceului de fete, Constantin Filip, Scipio Vulcan ajutor de primar. Al.
Cinschi, profesor I.I. lordache, profesor Cezar Stănculescu, Selim Abdulachim, Nicolae Lupu
corespondent „Universul” şi Victor Panaitescu, corespondent «adjunct» al aceluiaşi ziar.
D-1 Tudor lonescu. ziarist, a propus pe domnii: Gheorghe Steţcu, preşedintele
Sfatului Negustoresc, căpitan Nicolae Ştefan, preşedintele Camerei de Comerţ, I. C. Rudic
şi C-tin N. Sarry, directorul ziarului „Dobrogea Jună”, spre a intra în noul comitet şi a asista
pe Prea Sfinţitul Episcop Gherontie în acti\'itatea sa.
în urma discuţiilor la care au luat parte toţi cei prezenţi, s-a ales următorul comitet
de conducere al Ligii Antirevizioniste Regionala Constanţa, pe anul 1936-1937.
Prea Sfinţitul Episcop Gherontie, preşedinte, căpitan Nicolae Ştefan, Aurel Vulpe,
l.C. Rudic, Gh. L. Dimitriu, inginer Virgil Cotovu, inginer Mocanu, Gheorghe Coriolan,
Nicolae Chirescu, membri, d-nii Constantin N. Sarry, secretar general al Ligii şi Gheorghe
Steţcu casier.
Cenzorii au fost aleşi: d-nii D. Taşcovici, directorul Filialei Băncii Naţionale
Române din localitate şi d-1 Dumitru Cociaşu, contabilul Sfintei Episcopii.
In comitetul de propagandă, constituit pentru susţinerea activităţii Ligii, au fost
aleşi: Nicolae Lupu corespondentul ziarului „Universul”, profesor şi avocat LI. lordache,
profesor Cezar Stănculescu, corespondentul ziarului „Viitorul” Tudor lonescu, directorul
ziarului „România de la Mare” şi Victor Panaitescu, corespondent-adjunct al ziarului
„Universul”.

Preşedinte Secretar general.

EPISCOP,
Secretar de şedinţă,

S.J.A.N. Constanţa, fond Episcopia Constanţei, dos. 2 /1934-1936, f. 279-28 Iv.

315
Virgil COMAN

Dr. Virgil COMAN

316
 Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor...

„Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei

românilor din secuime” al Astrei,
în bazinele Odorhei şi Ciuc
Adin TIFREA

La Braşov, în data de 12 ianuarie 1935, a avut loc adunarea Astrei unde au

fost dezbătute rapoartele despărţămintelor, dar şi propunerile privind „programul
de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor din secuime”. Punctul central al
planului era acela de colaborare strânsă între şcoală, biserică şi administraţie în
vederea intensificării activităţilor ce aveau ca scop „reînvierea limbii române la
acei fii ai care au pierdut-o, menţinându-şi numai credinţa”. Practic, vizavi de
această chestiune, era nevoie de o expunere clară a situaţiei locale. Acest plan a
fost alcătuit de către Despărţămintele centrale judeţene ale Astrei din judeţele
Ciuc, Odorhei, Mureş şi Treiscaune. Fiecare Despărţământ judeţean a adunat date
referitoare la situaţia românilor, date ce ulterior au alcătuit un plan de activitate
bine pus la punct, cu linii trasate clar şi definitive, astfel încât să nu poată exista
abateri de la el1.
în acest demers, început încă din decembrie 1934, Despărţământul Astra
Odorhei, a adunat de la preturile plăşilor, de la preoţii şi învăţătorii din comunele
din judeţ memorii cu privire la situaţia românilor. Au înaintat memorii Preturile
Plăşilor Sângeorgiu de Pădure, Ocland, Praid şi Odorhei. Ulterior, Despărţământul
judeţean al Astrei Odorhei a întocmit un plan cu propunerile privind ameliorarea
situaţiei elementului românesc din secuime.în memoriul privind situaţia românilor
din plasa Sângeorgiu de Pădure, în cele 20 de comune, în ciuda condiţiilor vitrege
din perioada dualistă, în care românii au încercat să supravieţuiască, una din
marile probleme a fost că în dorinţa de a transforma întreaga populaţie într-o
populaţie de etnie maghiară se găseau şi familii cu nume maghiarizate, care la
traducerea lor, exactitatea traducerii nu a putut fi făcută. Astfel se observă că
unele nume au fost redate cu o nuanţă maghiarizată neputând fi traduse în
totalitate. De exemplu: Pop devenind Paap, Pintea - Pintya, Fărcaş devenit
Farkas, Lupu - Lupuj.
Este, de asemenea, prezentată şi situaţia administrativă care sub
administraţia românească se confrunta cu aceeaşi problemă ca aceea din timpul
administraţiei maghiare. Drept exemplu este prezentată situaţia notarilor, care în
loc de a servi interesele româneşti şi implicit ale statului, făceau jocurile
„preotului şi învăţătorului” maghiari, în „opera lor de distrugere a elementului

SJAN Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 3, f. 57.

317
Adin TIFREA

românesc”. Mulţi dintre locuitorii de confesiune reformată sau romano-catolică ce

au dorit să revină la confesiunile româneşti, în momentul în care s-au adresat
notarilor pentru a li se face schimbarea confesiunii, aceştia le-au prezentat diverse
greutăţi cu scopul renunţării la intenţiile de trecere la credinţa strămoşească. De
altfel, apare şi situaţia în care trecerile de la confesiunea ortodoxă sau greco-
catolică la confesiunile romano-catolice sau reformate se făcea cu o mai mare
uşurinţă şi de cele mai multe ori fără acordul celui în cauză. In sensul acesta se
cerea ca notarul să fie român. Totodată, pe lângă prezentarea situaţiei româneşti,
se propunea construirea unei noi biserici ortodoxe în comuna Sângeorgiu de
Pădure, întrucât biserica existentă era insuficientă pentru numărul mare al
credincioşilor, adică 1542.
Se mai propunea edificarea unei biserici greco-catolice în comuna Bezidul
Nou, unde aproximativ jumătate din populaţia comunei era românească şi
înfiinţarea unei parohii greco-catolice în comuna Cioc, parohie care va avea
alipită şi filia din comuna Ghindari, comune unde marea majoritate a populaţiei a
trecut la alte culte datorită lipsei unui preot. De asemenea, se cerea înfiinţarea de
pe lângă fiecare şcoală de stat a unor biblioteci poporale, iar în comunele unde
populaţia e mai numeroasă să se înfiinţeze case culturale pentru promovarea
folclorului şi a tradiţiilor româneşti2.
In memoriul înaintat de către primpretorul Plăşii Ocland, este descrisă
situaţia românilor secuizaţi în 26 de comune aparţinătoare plăşii. In comuna
Vârghiş, existau aproximativ 250 de români şi cca. 200 de români secuizaţi şi
trecuţi la alte confesiuni. Biserica ortodoxă a fost construită în anii 1830, iar casa
parohială în anii 1858. Trebuie subliniat faptul că, din cei 250 de români ortodocşi,
cei mai mulţi şi-au uitat limba, portul şi obiceiurile româneşti, păstrându-şi doar
religia, iar biserica fiind singurul loc unde s-ar mai fi grăit româneşte. Dintre aceştia
menţionăm români cu numele de Trifana, Roman, Drăguş, Suciu, Fărcaş, Moisă,
Bodian, Păpuc, Custora, Morariu, Ciorbă, Bucur, ş.a. Preoţii care au slujit altarului
bisericii de lemn, au fost loan Bucşa până în anul 1832, Gheorghe Vătăsanu - 1852,
Damian Bucşa - 1857, Nicolae Creţu - 1860, Nicolae Bucşa - 1926. în anul 1934,
la 30 septembrie, după multe intervenţii, cereri şi delegaţii pe la Mitropolia din
Sibiu, a fost instalat în parohie preotul misionar loan Popa. Se propunea pentru
comuna Vârghiş, construirea unei noi biserici ortodoxe din zid.
în comuna Doboşeni, cu toate că nu exista biserică, existau aproximativ
200 de suflete de religie ortodoxă şi tot încă pe atâtea înstrăinate trecute la cultul
reformat. Pentru loc de închinare, în toamna anului 1934, a fost amenajată o
capelă la şcoala primară de stat, unde serviciul religios era făcut de către preotul
din Vârghiş. Până la amenajarea capelei credincioşii se adunau în casa epitropului
Fărcaş. Credincioşii ortodocşi, se pare, că ar avut în vechime lăcaş de cult,
deoarece în cartea funduară din Doboşeni existau patru numere atribuite averii
imobiliare a bisericii ortodoxe. Se propunea pentru comuna Doboşeni instalarea

2 Ibidem, d. 4, f. 4-5.
318
 Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor...

unui preot care să fie stabil, precum şi construirea unei biserici şi a unei case
parohiale.
In comuna Filia, pentru cele 100 de suflete aduse la ortodoxie de la
reformaţi, exista o capelă înfiinţată în cadrul şcolii primare de stat, unde slujea
preotul din Vârghiş. Se cerea înfiinţarea unei parohii şi construirea unei biserici şi
a unei case parohiale. în comuna Brăduţ, pentru cei 60 de români din care numai
25 au mai rămas ortodocşi, se cerea edificarea unei capele aparţinătoare comunei
Filia. Pentru cei 40 de români din care numai 22 ortodocşi, în comuna Tălişoara,
s-a constituit o capelă în şcoala primară de stat unde slujea pr. loan Popa din
Vârghiş. Existenţa românilor în comuna Tălişoara este dată şi de numărul din
cartea funduară atribuit cimitirului românesc. Se propunea ca şi aici să existe preot
stabil şi biserică.
în comuna Băţanii Mici existau 150 de români din care 100 ortodocşi,
exista un cimitir ortodox înregistrat în cartea funduară, păşune şi pădure din
averea composesoratului, terenuri ce au fost intabulate prin anii 1875. Slujbele se
desfăşurau în capela donată de o credincioasă în anul 1927 în care slujea preotul
Garcea din Băţanii Mari. Se propunea construirea unei biserici şi a unei case
parohiale precum şi ridicarea filiei la grad de parohie. Pentru cei 75 de ortodocşi
din comuna Herculian, care frecventau capela din Băţanii Mici, se propunea
construirea unei biserici sau a unei capele.
Ziua de 2 decembrie 1934, în comuna Biborţeni, 25 de familii de români
care trecuseră la cultul reformat, au revenit la credinţa lor strămoşească, iar
revenirea lor a fost sărbătorită cu fast, în cadrul unei slujbe în care au fost miruiţi
şi împărtăşiţi. Această „emoţionantă festivitate” a fost făcută în prezenţa
autorităţilor din judeţele Odorhei şi Treiscaune. în Biborţeni, mai existau încă 80
de familii de origine română care aparţineau cultelor maghiare, dar şi nădejdea de
revenire la credinţa strămoşească. A fost înfiinţată o capelă în şcoala primară de
stat pentru a servi serviciilor religioase şi se propunea edificarea unei biserici.
Vizavi de această chestiune, se pare că românilor care doreau să revină la credinţa
străbună, li se spunea că vor avea multe cheltuieli pe care nici copiii şi nici nepoţii
nu le vor putea plăti atunci când se va construi biserica.
în comuna Racoşul de Sus pentm cei 155 de credincioşi ortodocşi nu
exista decât o clopotniţă care data din anul 1830, iar serviciul religios se ţinea
doar o dată pe an la Bobotează. Având în vedere această situaţie, în ziua de 2
decembrie 1934 a fost sfinţită o capelă amenajată într-o casă particulară, iar
îngrijirea de sfintele slujbe fiind în sarcina preotului lacob din Racoşul de Jos. Se
propunea ridicarea filiei la grad de parohie şi numirea unui preot stabil. Pentru
primăvara anului 1935, se începea construirea bisericii în centrul comunei.
în comuna Mereşti, existau aproximativ 600 de români, din care
aproximativ 200 erau trecuţi la alte confesiuni. Exista biserică şi casă parohială
renovată în 1924. In comuna Lueta, chiar dacă după statistici nu existau români, s-
a constatat că, în registrele de stare civilă, exista situaţia în care erau înregistraţi la

319
Adin TIFREA

naştere persoane ca fiind de confesiune romano-catolică, însă având părinţi greco-

catolici. în data de 5 mai 1934, în prezenţa primpretorului plasei Ocland, a luat
fiinţă comitetul parohial, ca şi curator fiind ales dl. Victor Bleoca. Consiliul
comunal a hotărât ca până la construirea bisericii, slujbele să se ţină în capela
amenajată într-o sală a casei comunale.
în comuna Ocland, în ziua de 26 decembrie 1933, în clădirea preturii s-a
inaugurat o capelă care a fost sfinţită de către pr. protopop luliu Laslo, iar la 24
ianuarie, s-a constituit un consiliu parohial. Totodată s-a hotărât edificarea în
centrul comunei a unei biserici pe terenul pus la dispoziţie de către autorităţi. Se
cerea pentm comuna Ocland numirea unui preot stabil. In data de 5 martie 1934,
în urma unui proces-verbal semnat şi de protopopul unitarian Balăzs Andrei, care
a recunoscut trecerea ilegală a 17 familii la religia unitariană, s-a cedat revenirea
lor la biserica românească.
în comuna Crăciunel, exista o biserică românească construită în anul 1860,
cu aproximativ 200 de suflete. în 5 noiembrie 1933, Mitropolia de la Blaj a numit
pe seama parohiei pe pr. Vasile Lupu3. La o privire mai amănunţită în registrul
parohial de stare civilă al comunei Crăciunel, pentru cei născuţi, confesiunea
romano-catolică(1857-1910), apar şi copii greco-catolici, născuţi atât în Crăciunel,
cât şi în localităţile Aldea, Ocland, Mărtiniş, Satul Nou, Rareş, Mereşti sau
Sânpaul. Mai există şi situaţia: copii romano-catolici ce au ambii părinţi de
confesiune greco-catolică sau atunci când unul dintre ei este greco-catolic şi
celălalt romano-catolic ori unitarian4.
Parohia unită din Aldea chiar dacă a existat încă din secolul al XVIII-lea
(1727)5, în anul 1934 biserica veche românească, de pe dealul din marginea
comunei, exista doar ca mărturie vie a existenţei românilor pe acele plaiuri, însă
fără ferestre şi fără uşi, aproape ruinată în care de aproape 20 de ani nu se mai
ţinea slujbă. După moartea preotului în 19196, a rămas un singur credincios,
Dionisie Frânciu, care şi-a păstrat credinţa. La 28 februarie, în prezenţa
primpretorului Plasei Ocland, a fost ales un comitet parohial, iar ca prim curator
acest credincios Dionisie. Au fost aleşi în comitetul parohial 11 credincioşi care
au revenit la credinţa strămoşească. Datorită stării avansate de degradare a
bisericii, a fost închiriată o casă în care s-a amenajat o capelă, sfinţirea acesteia
facându-se de către pr. protopop de Odorhei, luliu Laslo.
S-au făcut demersuri pe lângă notariatul de stat care a pus la dispoziţie
parohiei terenul pentru construirea bisericii, iar din bunăvoinţa credincioşilor, dar şi
a locuitorilor secui din localităţile Aldea, Ghimeş, Comăneşti şi Călugăreni, a fost

3 Ibidem, f. 6-13.
4 Serviciul Judeţean Harghita al Arhivelor Naţionale, Fond Colecţia registrelor de stare civilă,
d. 173, f. 1-108.
5 I. Lăcătuşu, V. Lechinţan, V. Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai
Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 135.
6 Preotul greco-catolic Ştefan Boeriu jr. a fost înmormântat lângă casa parohială din localitate
(I. Lăcătuşu, V. Lechinţan, V. Pătrunjel, op. cit., p. 537).
320
 Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor...

pus la dispoziţie materialul lemnos pentm construirea bisericii. Constmcţia ei a fost

temiinată în anul 1934, iar sfinţirea, în primăvara anului 1935. De asemenea, se
propunea ca pentru comuna Aldea să se numească un preot-misionar care să
păstorească credincioşii reveniţi7.
Pe prima filă a registrului foilor familiare al comunei Aldea, într-o notiţă
din data de 8 noiembrie 1949, a preotului Petm Suciu, preot în comuna Mereşti,
care spunea că matricolele au fost distruse de armata hortistă în anul 1940,
subliniază, de asemeni, faptul că acest registru are 26 de foi familiare sfâşiate
(foile sunt rupte de la jumătate, partea superioară lipsind). Acest registru, se pare
că era, la vremea aceea, singurul care a fost păstrat8, conform preotului, de către
un necunoscut care i l-a predat în anul 1946, prin intermediul unui anume Szabo
(David) Francisc, care locuia în casa parohială, la acea vreme, ca mic comerciant.
în marea majoritate a credincioşilor înscrişi în registrul foilor familiare,
apar aproximativ 124 de familii în comuna Mereşti, 15 familii în comuna
Comăneşti, iar pentru comuna Lueta aproximativ 134 de familii. Cele 26 de file
rupte din registrul foilor familiare aparţineau comunei Aldea9. în comuna
Mărtiniş, la 21 decembrie 1933 s-a constituit, în prezenţa şi din dispoziţia
primpretorului plasei Ocland, comitetul parohial ce îl avea ca prim curator pe
Honca Alexandru senior şi un număr de 8 membri, toţi români secuizaţi reîntorşi
la biserica strămoşească.
In data de 27 decembrie 1933, a fost inaugurată capela înfiinţată, într-o
cameră, din donaţiile românilor din Ocland. Deoarece capela a devenit
neîncăpătoare, la 18 iunie 1934 a fost pusă piatra de temelie pentru noua biserică,
care a fost terminată spre sfârşitul anului.
La 10 septembrie 1934, pr. Petru Suciu10 a fost numit ca preot în comună".
La sfârşitul rezumatului privind situaţia românilor din plasa Ocland, primpretoml
Cionca Macedon, subliniază necesitatea construirii de biserici şi aducerea preoţilor
cu domiciliul permanent în comunele plasei: „ne trebuie biserici şi preoţi în toate
comunele unde avem interese româneşti de revendicat...” . Este limpede
importanţa bisericii şi implicit a slujitorilor ei pentru îndeplinirea misiunii de

7 SJAN Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 4, f. 14-15.

8 La Serviciul Judeţean Harghita al Arhivelor Naţionale, pentru comuna Aldea, se păstrează şi
un registru parohial greco-catolic de stare civilă al comunei Aldea, care cuprinde şi filiile
Comăneşti, Chipeş, Mărtiniş, Mereşti, Lueta şi Ocland, pentru născuţi, căsătoriţi şi decedaţi, din
anii 1886-1893. Pentru perioada menţionată, paroh în Aldea era pr. Ştefan Boeriu (SJAN Harghita,
Fond Colecţia registrelor de stare civilă, d. 3).
9 SJAN Harghita, Fond Colecţia registrelor de stare civilă, d. 4.
10 Preotul Petru Suciu a fost hirotonit la 26 august 1934, iar a treia zi după hirotonie a fost numit
preot titular pe seama parohiei Satu-Mare - Odorhei. Până în septembrie 1940 a slujit în parohia
Mărtiniş - Ocland - Crăciunel (împreună cu pr. Vasile Lupu), la Odorhei până 25 decembrie,
Voşiăbeni până în 2 septembrie 1945, perioadă în care a servit şi la Gălăuţaş, Sărmaş, Sândominic,
Joseni şi Izvorul Mureşului. După 1945 a slujit în parohia Mereşti (Ibidem, d. 4, f 1).
11 SJAN Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 4, f 16-17.
n Ibidem, f. 18.
321
Adin TIFREA

reromanizare a populaţiei maghiarizate în comunele unde existau români, fără de

care reuşita unui astfel de program nu putea fi dusă la finalitate.
în Plasa Praid, conform notei înaintate de primpretorul plăşii, în zona
Praidului în 1935 existau un număr de 64 de ortodocşi şi vreo 70 de greco-
catolici. în tabloul privind numărul locuitorilor după confesiune în Plasa Praid, la
10 Ianuarie 1935, exista următoarea situaţie:

N umărul ocuitorilor după confesiune

Unitarieni
Reformaţi
Ortodocşi

Romano-
Nr. Denumirea

catolici

catolici
Greco-

Evrei

Total
Alţii
cit. comunei

1 Atia 1 1 1.731 2 - 13 1 1.749

2 Corund 9 5 3.336 5 1.127 22 - 4.504
3 Cuşmed - 11 3 644 37 - - 695
4 Ocna de Jos 2 16 264 1.774 - 4 17 2.077
5 Ocna de Sus 3 2 38 2.151 - 5 33 2.232
6 Praid 45 31 891 1.967 - 135 111 3.180
7 Solocma 1 - - 677 - 12 31 721
8 Şiclod 3 4 10 1.548 - 10 19 1.594
Total 64 70 6.273 8.768 1.164 201 212 16.752

(S.J.A.N. Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 4, fila 18)

Pentru comuna Atia, registrul parohial de stare civilă al cultului romano-

catolic, cuprinde la cei botezaţi şi copii care au ambii părinţi greco-catolici sau de
rit unit, iar în rubrica „conditio” în dreptul acestora apar însemnări ca neo rustica,
valachi, zingari sau vagabundi13. Cu siguranţă această situaţie, întâlnită deja, se
regăseşte şi în celelalte localităţi ale plasei. în toată plasa exista doar o singură
biserică ortodoxă. Ea a fost înfiinţată în anul 1928, mai de grabă o capelă ce a fost
amenajată într-o locuinţă a Salinelor din Praid14. începând cu 1929, părintele Emil
Sămărghitan15 a fost numit preot paroh şi se pare că tot el a fost şi atunci când a
fost începută construcţia bisericii de zid cu hramul Sfânta Treime, în anul 193616.
Tot ca urmare a consfătuirii de la Braşov, din 12 ianuarie 1935, Despărţă­
mântul Central Judeţean al Astrei - Odorhei, vine cu o serie de propuneri privind
atât biserica, cât şi societatea civilă, administraţia, armata şi şcoala. în ceea ce
priveşte impozitul bisericesc, se propunea ca românii maghiarizaţi, care îşi reiau
vechea credinţă, să fie scutiţi, deoarece existau cazuri de refuz în ceea ce priveşte

13 SJAN Harghita, Fond Colecţia registrelor de stare civilă, d. 12, f. 6.3-101, d. 13, f. 23-30.
14 SJAN Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 4, f. 19.
15 începând cu 18 ianuarie 1936 pr. Emil Sămărghitan a fost preşedintele Despărţământului de
Plasă Praid {Ibidem, d. 5, f. 9).
11. Lăcătuşu, V. Lechinţan, V. Pătrunjel, op. cit., p. 593.
322
 Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor...

revenirea, mulţi refuzând să se declare români de teama de a nu fi puşi să

contribuie la zidirea bisericii sau şcolii, atâta timp cât ei au şi şcoală confesională
şi biserică.
Având în vedere situaţia precară a bisericii ortodoxe, pentru anul bugetar
1935/1936, se propunea înfiinţarea unui protopopiat ortodox la Odorhei, pentru
parohiile ortodoxe din judeţ, precum şi construirea de biserici în comunele
Jimbor, Lueta, Petecu, Cobăteşti, Racoşul de Sus, Bordoşiu, Cuşmed, Petreni,
Sfânta Cruce, I.G. Duca(Cristuru-Secuiesc) şi a unei catedrale în Odorhei.
Deoarece numărul parohiilor şi al bisericilor greco-catolice fiind mai mare în
judeţul Odorhei, pentru ele existând chiar şi un protopopiat, se propunea
construirea pentru acest cult, a unui număr mai mic de biserici. Astfel se cerea
edificarea de biserici în Odorhei, Vlăhiţa, Satul-Mare, Vârşag, Lueta şi I.G. Duca,
precum şi alocarea de sume pentru preoţi şi pentru cantori. Şi pentru anul bugetar
1936/1937 exista propunerea de construire a unei biserici ortodoxe la Praid şi a
două biserici greco-catolice la Bezidul-Nou şi Cioc17. Se pare că aceste propuneri
ale despărţământului Astrei nu au rămas în van, pentru că între anii 1935-1937,
aproape în fiecare comună propusă, s-au construit biserici, fie ele ortodoxe, fie
greco-catolice.
Din punct de vedere al şcolii, se propunea construirea a noi şcoli primare,
înfiinţarea unor şcoli de arte şi meserii, câte una în fiecare judeţ, transformarea
gimnaziilor din Sfântu Gheorghe, respectiv Miercurea-Ciuc, în licee şi înfiinţarea
de noi grădiniţe pentru copii. De asemenea, se cerea să se înfiinţeze noi posturi
pentru învăţători în toate satele unde există români, să se distribuie cărţi gratuite,
rechizite şi încălţăminte pentru copii mai săraci, iar elevilor cu rezultate foarte
bune să li se acorde burse şi să fie trimişi să înveţe în licee din ţară. O altă
propunere importantă, în ceea ce priveşte învăţământul, era acela de intensificare a
învăţământului religios . ,
Despărţământul Central Judeţean al Astrei Ciuc, propune un program pe 5
ani, în care preocuparea principală în vederea recâştigării elementului românesc să
fie acela de a construi biserici şi înfiinţa parohii. Astfel, pe lângă parohiile şi
bisericile deja existente, să se înfiinţeze parohii în următoarele comune: Casinul
Nou - Biserică şi parohie, având 223 de credincioşi; Coşnea - parohie, biserică
avea şi un număr de 576 de credincioşi; Cighieş - parohie, biserică era şi un
număr de 252 de credincioşi; Ditrău - Biserică, parohie era şi un număr de 286 de
credincioşi; Hodoşa - biserică şi parohie pentru cei 520 de credincioşi care
frecventau bisericile din Sărmaş şi Varviz (Subcetate Mureş); Livezi - parohie,
biserică are şi un număr de 477 credincioşi; Lunca de Sus şi Lunca de Jos -
biserică şi parohie pentru cei 184 de credincioşi; Poiana Mărului - Biserică,
existând doar o capelă pentru cei 957 de credincioşi; Sâncrăieni - biserică şi
parohie pentru cei 165 de credincioşi; Siculeni - biserică şi parohie pentru cei 212

1SJAN Harghita, Fond Despărţământul Astra - Odorhei, d. 4, f. 28-31.

! Ibidem. f. 23-24.
323
Adin TIFREA

credincioşi; Tomeşti - biserică şi parohie pentru cei 351 de credincioşi care

aparţineau comunei Sândominic. De asemenea, s-a propus pe lângă construirea de
capele în comunele Bancu şi Lăzarea, construirea de bisericuţe în filiile Armăşeni,
Ciumani, Dăneşti, Ghiduţ, Mădăraş, Remetea, Ineu, Suseni, Tuşnad şi Valea-
Strâmbă19.
Planul de muncă privind recâştigarea elementului românesc în regiunea
secuizată a continuat şi în anul 1937. Programul se dorea a avea un spectru mai
larg şi să cuprindă preocupări atât de ordin cultural şi bisericesc, economic,
comercial, industrial administrativ, sanitar, cât şi educativ în afară de şcoală. 0
mare parte din aceste biserici şi parohii au luat fiinţă în satele şi comunele mai sus
menţionate, însă odată cu Dictatul de la Viena, precum şi în timpul ocupaţiei
sovietice de după 1945, a fost perioada cel mai greu încercată pentru biserică, dar
şi pentru identitatea naţională din aceste ţinuturi. în anii 1940-1944, cea mai mare
parte a bisericilor construite în urma „Programului de muncă pentru ameliora­
rea situaţiei românilor din secuime" au fost demolate, profanate, preoţii alungaţi,
iar credincioşii obligaţi să treacă la cultele maghiare, iar ulterior, regimul comu­
nist nu s-a mai preocupat de importanţa bisericii în această parte de ţară, măcar de
ar fi făcut-o pentru scopul redobândirii elementului românesc rău clătinat în
perioada ocupaţiei hothyste.

Adin TIFREA

19 Ibidem, d. 6, f. 7.
Vezi şi Documente referitoare la activitatea Comitetului Cultural Judeţean Treiscaune pentru
reromânizarea elementului etnic românesc maghiarizat, în Aurel Nistor, O pagină din istoria
Bisericii şi Neamului, Editura Carpaţii Răsăriteni, Sfântu Gheorghe, 1999, p. 145-175 (n.ed.).
324
 Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime

Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime

Prof. Nicolae TIRIPAN

Personalitate a vieţii publice călărăşene din perioada interbelică, Lazăr

Belcin s-a născut la 20 noiembrie 1902, în comuna Gri viţa, judeţul Ialomiţa (cu
reşedinţa la Călăraşi), dar a devenit călărăşean încă din clasa a cincea de gimnaziu şi
a rămas în oraşul de la malul Borcei până la plecarea sa în lumea celor drepţi, la 26
decembrie 1982. După moartea sa, materialele strânse cu atâta migală şi tmdă pe
parcursul vieţii au fost predate Arhivelor călărăşene şi constituite în fondul personal
„Lazăr Stancu Belcin”. Acestea oferă informaţii despre viaţa şi activitatea lui Lazăr
Belcin, dar şi despre activitatea culturală, mai ales, a localităţilor în care şi-a
desfăşurat activitatea. în documentele păstrate găsim şi informaţii referitoare la
perioada cât a activat ca procuror la Miercurea-Ciuc (1 aprilie 1928 - 13 februarie
1929) şi pentru o scurtă perioadă (23 decembrie 1931 - 23 februarie 1932),
judecător inamovibil la Judecătoria Arpaşul de Jos, judeţul Făgăraş. Vom încerca,
pe baza acestora, să creionăm, pe scurt, activitatea desfăşurată de Lazăr Belcin, cu
deosebire, la Miercurea-Ciuc.
După absolvirea liceului Ştirbei Vodă din Călăraşi, în urma susţinerii
examenului de bacalaureat în sesiunea septembrie 1922, s-a înscris la facultatea de
drept şi la cea de litere şi filozofie ale Universităţii bucureştene. în perioada cât a
urmat cursurile celor două facultăţi, pe care le-a absolvit cu brio în anul 1926, pe
lângă faptul că a lucrat în diverse locuri de muncă pentru a-şi putea acoperi
cheltuielile de studii, a urmat şi cursurile Seminarului Pedagogii: Universitar din
Bucureşti, pe care l-a absolvit cu menţiunea “cu laudă”, pentru a putea, la nevoie,
să fie şi profesor, iar viaţa va demonstra că nu a greşit când a luat această decizie.
Ca student la filozofie al profesorului Dimitrie Guşti, a fost cooptat în
echipa ce a participat la prima expediţie monografică, cu care profesorul Guşti a
pus bazele metodei monografiilor sociale.
După absolvirea celor două facultăţi şi terminarea Şcolii militare de ofiţeri
de rezervă de la Craiova, a fost nevoit, ca mulţi absolvenţi de facultate din zilele
noastre, să cutreiere pe la uşile ministerelor, cu două diplome de licenţă în buzunar,
fără a găsi slujbă, până în toamna anului 1927, când a fost angajat ca impiegat, la
Direcţia personal din Ministerul Justiţiei, lucru care l-a bucurat, pentm că, gândea
el, lucrând în minister, “vo/putea stărui şi obţine numirea în magistratură”'.

1 Biroul Judeţean Călăraşi al Arhivelor Naţionale, Fond personal Lazăr Stancu Belcin, dos. 10,
nenumerotat.
325
Nicolae TIRIPAN

în anul următor, a fost detaşat să ţină locul şefului de cabinet al secretarului

general al ministerului, cu care ocazie a obţinut promisiunea „de a supune cererea
ministrului, pentru un post de magistrat. Ministru de justiţie era Stelian Popescu,
directorul ziarului «Universul», iar secretar general era ginerele ministrului; deci,
aveam acum «pila» respectivă, care după puţin timp şi-a făcut efectul.
Intr-o zi, ministrul a intrat în biroul secretarului general, în timp ce eram
şi eu de faţă. Am fost prezentat ministrului şi i s-a comunicat dorinţa mea de a
intra în magistratură. Bine dispus, ministrul m-a întrebat unde aş vrea să fiu
numit. Am reflectat că dacă i-aş cere un post într-un oraş mare, m-ar refuza căci
asemenea posturi erau rezervate pentru fiii şi rudele politicienilor vremii. Ştiind
că ministrul manifesta o atitudine naţionalistă, i-am răspuns:
- Oriunde, în Ţara Românească, domnule ministru.
- Ei, vezi, Alecule, aşa îmi plac oamenii, modeşti; să dai dispoziţie să-l
numească în Transilvania, unde este nevoie de oameni de ispravă"''.
Şi astfel, după mai multe încercări, prin Decretul regal nr. 913 din 30
martie 1928, a fost numit în funcţia de substitut la Tribunalul Ciuc, începând cu
data de 1 aprilie 1928, în postul din nou înfiinţat.
„La 4 aprilie 1928 - scrie Lazăr Belcin în „Amintiri...” - am plecat la
Miercurea-Ciuc, cu numirea în buzunar şi cu adresă la instituţia respectivă. La
sosirea în gara orăşelului, am avut o surpriză care-mi încălzeşte şi azi, inima: pe
peron, un grup de tineri şi tinere, condus de un ofiţer în uniformă, în chip de
dirijor, m-a primit cu un «Bine ai venit».
N-am să uit călduroasa primire pe care a ţinut să mi-o facă nea Fănicâ
Borşaru, originar din Călăraşi... El era ofiţer în oraşul în care descindeam şi
înţelegea să primească, cu muzică, pe un concetăţean. Bineînţeles, m-a încorporat,
imediat, ca tenor, în corul ce conducea la ASTRA - filiala Miercurea-Ciuc.
M-am prezentat a doua zi, şefului parchetului, unde aveam să lucrez. Când
a citit documentul cu care mă prezentam, procurorul C., m-a luat în primire:
- «Vii de la minister. Asta înseamnă că n-ai habar de ce se cere la un
tribunal. Uite ce e: Eu n-am nevoie de băieţi de Bucureşti; mie-mi trebuie om
format, care să ştie să lucreze, nu să-l învăţ eu. Aşa că, te rog să te întorci la
Bucureşti şi să spui celor ce te-au trimis, că n-am nevoie de dumneata aici!»...
Am salutat, am părăsit biroul şefului şi am trecut în biroul secretariatului,
unde aşteptasem de dimineaţă, sosirea procurorului. Secretarul care auzise prin
uşa întredeschisă, cuvintele ce mi-a adresat şeful, văzându-mă întristat şi
nehotărât, m-a calmat.
- «Nu lua în seamă ce a spus şeful. Nu e om rău, însă e supărat, că se
aştepta să-i vină un magistrat care să poată să-i ţină locul, ca să poată pleca.
Aşa, câteva luni, este obligat să rămână la birou. Dv. să nu vă neliniştiţi, c-o să-i

' Ibidem.
326
 Activitatea unei personalităţi câlărăşene în secuime

treacă repede, mai ales dacă o vedea că aveţi pregătire bună şi pricepere. Că
meseria o învăţaţi Dv. repede» ”3.
încurajat de secretar, a rămas în biroul acestuia şi a observat că studia un
dosar penal, cu mai mulţi inculpaţi, dosar în care urma să emită rechizitoriu
definitiv. A solicitat dosarul, pe care l-a citit, a încercat să pună în practică
cunoştinţele teoretice cu privire la aplicarea legilor şi „Ajutându-ne amândoi,
secretarul cu practica, eu cu teoria şi cu legea, am întocmit rechizitoriul şi l-am
pus, în lipsa şefului, pe birou.
Când, a doua zi, a văzut dosarul la care lucrasem şi după relatările secre­
tarului, care l-a convins că „am stofă”, procurorul-şef şi-a schimbat părerea:
„M-am răzgândit. Rămâi să lucrăm împreună. Dar să ştii: cum oi împlini
patru luni de slujbă, îţi fac raport la minister să-ţi dea dispensă de stagiu, ca să
poţi pune concluzii în procese... ’’4.
Şeful însă, n-a mai avut răbdare, pentru că după numai câteva săptămâni,
deşi legea nu încuviinţa substituţilor şi ajutorilor de judecători să înlocuiască pe
magistratul definitiv, decât numai după cel puţin patru luni de practică şi aceasta,
în mod excepţional, numai cu aprobarea ministrului, şeful l-a băgat în şedinţele
tribunalului. Apoi, imediat ce a împlinit patru luni a cerut aprobare de la minister,
pe care a căpătat-o fără nicio greutate.
La 2 august 1928, Direcţiunea personalului din Ministerul Justiţiei îi
comunica lui Lazăr Belcin că: „prin deciziunea noastră nr. 68.534/928, de azi,
sunteţi autorizat să puneţi concluziuni ”5.
Imediat ce a sosit aprobarea, şeful i-a încredinţat o cerere de concediu, pe
care să o ţină pe birou şi numai în cazul când i s-ar fi cerut o justificare a lipsei
acestuia, s-o înregistreze şi să informeze că, şeful a plecat chiar în aceiaşi zi.
- „ Vezi, să ai grijă, să nu mă dai de gol - o să lipsesc câteva zile în care,
numai la caz că este necesară prezenţa mea, mă anunţi” - şi mi-a indicat o
adresă şi un număr de telefon, într-un oraş din regat.
A plecat pentru câteva zile şi a revenit după o jumătate de lună. A avut
noroc să nu-l caute nimeni dintre superiori şi nici inspecţie nu s-a arătat. Aşa că
am scăpat basma curată ”6.
Aşa a rămas Lazăr Belcin la Miercurea-Ciuc, aproape un an.
în „Amintirile”sale, Lazăr Belcin rememorează şi alte momente din
perioada cât a lucrat la Miercurea-Ciuc. Iată ce scrie acesta: ,J7uncţionam de câteva
săptămâni la Parchetul tribunalului Ciuc. Intr-o zi, am primit vizita senatorului Dr.
l. Bogdan, şeful partidului liberal din acel judeţ. După ce şi-a declinat competenţa,
ni-a întrebat, cu ce permisiune, am venit ca magistrat în fieful său politic.

, Ibidem, dos. 18, nenumerotat.

Ibidem.
s Ibidem, dos. 4, fila 5
5 Ibidem, dos. 18, nenumerotat.
327
Nicolae TIRIPAN

I-am răspuns că, deoarece am fost numit prin decret de Ministerul Justiţiei,
n-am socotit că mai este cazul să cer permisiunea cuiva, cu atât mai mult, cu cât
tribunalele sunt ale ţării şi nu ale vreunui partid politic.
Răspunsul meu a avut darul să supere pe înalta figură politică - în realitate
senatorul era mărunt de stat şi bărbos Ceva mai mult, era şi cumnat cu
profesorul lorga, aşa cum am aflat mai târziu.
- «Am să cer socoteală, ministrului dumitale. Nouă ne trebuie oameni
verificaţi, de activitatea cărora ne interesăm. Avem şi noi, oamenii noştri, pe care
trebuie să-i plasăm».
Se vede că a reclamat ministrului, deoarece, la câteva zile, am fost chemat
de secretarul general al ministerului, la Bucureşti. In audienţă, am găsit, la ora
fixată şi pe senator, în cabinetul secretarului.
- «M-ai pus la grea încercare», spuse secretarul general. «Trebuie să
garantez eu pentru dumneata, faţă de şeful organizaţiei respective, că nu vei pune
la încercare, interesele partidului».
M-a prezentat apoi senatorului, ca pe un element de valoare şi mi-a
recomandat să am toată solicitudinea faţă de importantul personaj.
După ce a plecat senatorul din Cabinet, mi-a destăinuit secretarul general
că aşa este regula, ca nicio numire de funcţionari cu răspundere, să nu se facă fără
consimţământul şefului politic respectiv. Mai învăţam ceva ce nu învăţasem, până
atunci. Şi dacă n-am respectat recomandarea, n-am avut decât de suferit.
In toamna acelui an au avut loc alegeri generale. La Ciuc, se încheiase un
pact între ţărănişti şi comunişti, care să împiedice obţinerea majorităţii liberale în
parlament. Luptele electorale erau acerbe. Desele incidente, soldate cu morţi şi
răniţi, consecinţa încăierărilor cu caracter politic, ne dau mult de lucru la parchet.
In ziua alegerilor, am fost - fără să vreau - martor la o busculadă, cu care
ocazie, senatorul despre care am vorbit, a fost înconjurat de o ceată de bătăuşi -
pusă la cale de partidul advers - şi zgâlţâit serios de barbă, lovit şi insultat. Poate
că l-ar fi costat viaţa dacă, întâmplător, nu m-aşfi aflat la locul agresiunii.
Am dat dispoziţii ca bătăuşii să fie scoşi din zona votării şi i-am luat la
cercetare, la parchet. Incidentul s-a soldat cu împăcarea adversarilor, în urma
scuzelor reciproce - şi fUmul s-a desfăşurat apoi, în linişte. Senatorul n-a uitat,
însă, faptul că l-am scăpat din încăierare şi mi-a afirmat, că intervenţia mea i-a
înlăturat orice părere greşită faţă de mine.
N-am mai avut timpul să verific, cât de mult şi-ar fi respectat părerea,
deoarece, în primăvara anului următor, m-am transferat la Călăraşi, unde
domneau aceleaşi moravuri”1.
In perioada cât a stat la Ciuc a avut de cercetat o afacere penală, de mare
amploare - vestitele fraude de la Composesoratele de păduri din munţii Ciucului.
Lazăr Belcin scrie că: „este cunoscut că locuitorii satelor din Transilvania aveau
în comun, părţi din pădurile aparţinând comunei, păduri care însă, erau

7 Ibidem.
328
 Activitatea unei personalităţi călăraşene în secuime

proprietatea statului. Mai bine zis, ţăranilor li se acorda, de către stat, prin
aprobarea Ministerului Agriculturii, o cantitate anuală de lemne, concretizată în
exploatarea unui număr anumit de hectare de pădure, corespunzător obştei
săteşti. Partea aceasta se numea «competiţie anuală», pe care, în mod obişnuit,
ţăranii o vindeau fabricilor de cherestea.
Nişte samsari - fraţii Rosenfeld - s-au pripăşit prin satele din judeţul Ciuc şi
au cumpărat, an de an, aceste competiţii, cu preţ la înţelegere. Până aici, socoteala e
curată şi afacerea nu supără pe nimeni. Afacerea capătă însă, aspect penal din
momentul în care, samsarii cumpărători abuzează de mandatul ce au obţinut
deoarece, intrând în pădure, să-şi valorifice drepturile cumpărate de la ţărani, în loc
de 7-8 ha, cât cumpăraseră şi plătiseră, tăiau pe sub ascuns, suprafeţe cu mult mai
mari, mituind pe paznicii pădurilor şi pe conducătorii comunelor, cu care se
înţeleseseră. în felul acesta, samsarii au fraudat obştile săteşti cu sute de hectare, în
decurs de câţiva ani şi în acelaşi timp, au irosit din bunurile statului material lemnos
a cărui valoare, rămânea, socotind numai 5 ani în urmă, peste 20 milioane lei.
Am cercetat, pe teren, personal, luând sute de declaraţii de la săteni şi capi
de autoritate, din satele respective, strângând probe suficiente, pentru trimiterea în
judecată penală a samsarilor excroci şi am stabilit largi ramificaţii, cu diverse
persoane politice locale şi din capitală, care le înlesneau obţinerea aprobărilor şi
închideau ochii contra sumelor gras plătite, cu care le cumpărau tăcerea.
Când lucrările au ajuns la faza încheierii lor, urmând a fi trimişi în
judecată vinovaţii, cu mandate de arestare, m-am adresat ministerului de justiţie,
cerând aprobare de a interoga şi eventual a dispune arestarea unora din înaltele
personaje complice, dintre care, două, se bucurau de imunitatea parlamentară,
jîind membrii ai Parlamentului.
în audienţa ce mi-a acordat ministrul, i-am expus situaţia cerându-i
aprobarea pentru definitivarea cercetărilor. Bineînţeles că, am foist foarte măgulit,
de laudele ce mi-a adus, dar dezamăgirea n-a întârziat. Mi-a ordonat să aduc
dosarele la minister spre a fi studiate de direcţia judiciară, lucru pe care l-am făcut
şi m-am reîntors, la Ciuc, urmând să aştept rezolvarea ce-i va da ministerul, cauzei
pentru care muncisem atâta, în dorinţa de a-mi face cât mai bine datoria, de
magistrat integru. Nu s-au mai întors, la Ciuc, dosarele, nici până în anul următor,
când eram mutat, la Călăraşi, şi după cum am aflat mai târziu, dosarele «s-au
pierdut». Cert este că samsarii şi complicii lor şi-au văzut, mai departe de treabă,
adăugând alte milioane noi, peste cele multe, pe care le adunaseră, prin înşelarea
ţăranilor din satele de munte ale Ciucului.
Azi, pot mărturisi şi o parte a problemei, care nu poate reieşi din acte. După
2-3 ani, m-a întâlnit în gara Braşov un cetăţean, pe care nu mi-l aminteam ca figură,
care însă mă cunoştea. S-a prezentat, scurt şi destul de îndrăzneţ, mi-a făcut un
reproş, asupra căruia am reflectat gândindu-mă la adevărul afirmaţiilor ce făcea
omul, care cunoştea moravurile timpului şi trăia foarte bine, acomodându-se vremii.

329
Nicolae TIRIPAN

- «Ştii, d-le magistrat, că am pierdut, din cauza d-tale cinci milioane de lei?.
Sunt unul din fraţii Rosenfeld, pe care nu i-aţi putut aresta» (era adevărat, nici
măcar nu le putusem lua declaraţii, deoarece şedeau ascunşi în vremea
cercetărilor, sau poate erau peste graniţă în Ungaria).
- «Dacă aţi fi acceptat propunerea noastră, aranjam lucrurile de la început
şi ne-arfi costat mult mai puţin: să zicem, un milion - nu ne-arfi jefuit ministrul şi
alţi pungaşi cu cinci milioane».
Este adevărat, că mi se făcuse, printr-un «prieten», oferta unui «şperţ»,
dacă nu mă mai ocup de cercetare, dar am refuzat cu tărie şi am rupt prietenia cu
omul care îndrăznise să-mi facă asemenea propunere. Am fost, mărturisesc, un
idealist, cam naiv, pentru acele vremuri, să cred că se impune corectitudinea în
viaţă. Că aplicarea dreaptă a legii era o datorie de onoare, pe lângă obligaţia
funcţiunii ce exercitam. Nu-mi pare rău că am fost aşa şi nici că am avut de suferit,
pentru felul în care am înţeles să-mi fac datoria.
Mi-a făcut apoi samsarul o lecţie cu privire la modul cum se fac afacerile şi
cum infracţiunile nu sunt pedepsibile, «dacă ştii cum şi cu cine să lucrezi».
- «Banii deschid şi uşile blindate», zicea samsarul. «Dumneata, ai vrut sâjii
corect şi ai reuşit». Vorba românului «drept eşti, drept rămâi», dar prea departe nu
ajungi.
Spuneam că am avut de reflectat asupra reproşurilor ce mi le făcea. Nu
puteam lua nicio măsură contra lui, din lipsă de probe. Şi nici să consider
afirmaţiile lui, altfel decât destăinuirea unui procedeu, o taină a felului cum
reuşeau unii oameni, să se îmbogăţească, sfidând legea şi omenia”^.
Am reprodus în integralitate cele scrise de Lazăr Belcin, pentru că parcă
sunt rupte din tabloul zilelor noastre.
De altfel, cele notate de Lazăr Belcin sunt confirmate şi de un decupaj
dintr-un ziar al vremii (din păcate nu a notat denumirea ziarului), unde sub titlul
„Urmărirea lui Rosenfeld”, sunt consemnate următoarele: ,Miercurea-Ciuc, 2
Sept (1928 - a notat Lazăr Belcin, cu creionul). în numărul dela 11 iunie al
ziarului nostru am arătat neregulile comise la Composesoratul Chileni de
consiliul de administraţie, după metoda lui Rosenfeld. Era vorba de milioane care
să se împartă membrilor composesoratului. Vom reaminti, pe scurt, acest caz.
Acest composesorat posedă o pădure în muntele Beneş. Adunarea
membrilor composesoratului hotărâse exploatarea a 20.000 mc de lemne în regie,
care să se distribuie îndreptăţiţilor. In loc ca această hotărâre să fie executată
întocmai, cantitatea de lemne ajunse, prin împuternicirea membrilor consiliului
de ad-ţie, în mâinile lui Rosenfeld.
Cu concursul acestui Rosenfeld, consiliul de ad-ţie a sustras de la licitaţie
întinderea de 25 ha pădure.

8 Ibidem.
330
 Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime

Judecătoria Gheorgheni, sesizată, a mers la faţa locului şi la reşedinţa

composesoratului, stabilind incorectitudinile membrilor consiliului şi manoperile
lui Rosenfeld, pe baza căror fapte a suspendat pe membrii incorecţi.
La cercetările judecătoriei, ca să se stabilească daunele aduse
îndreptăţiţilor, se constată o serie de contracte încheiate de Rosenfeld din care
reieşeau falsificări şi frustrări. Rosenfeld spunea însă mereu, că el nu se teme, că
stă foarte bine la comitetul agrar, unde un domn lonescu îl ajută.
D. procuror Belcin cercetează cauzele.
Aflăm că doi samsari cer 25 la sută din valoarea pădurilor expropiate
oraşului Gheorgheni spre a fi restituite. Se spune că în combinaţie e şi Rosenfeld.
Cercetări se fac şi în direcţia aceasta”9.
In cele unsprezece luni cât a activat la Miercurea-Ciuc, Lazăr Belcin, a
participat din plin şi la activitatea culturală desfăşurată de ASTRA, care l-a cooptat,
la început, ca membru în comitet, apoi vicepreşedinte al filialei, iar temporar chiar
şi conducător al secţiei, în locul lui Comănici.
Ca vicepreşedinte al Astrei a iniţiat o serie de conferinţe şi serbări, în oraş şi
în satele vecine, ca şi în staţiunile de vară unde, în fiecare duminică sau sărbătoare
desfăşuram un program artistic cu conferinţă, coruri, piese de teatm etc.
Participau la această activitate numeroşi intelectuali: ofiţeri şi tineret, mai
ales români, care erau destul de numeroşi, în acel cuib al secuimii unde ne aflam.
De altfel, printre documentele care s-au păstrat de la Lazăr Belcin, se află
şi extrase din ziarele vremii şi câteva afişe din care aflăm cine şi ce conferinţe
susţineau în cadrul secţiei ASTRA sau al grupării „Ritmul Vremii”.
Dintr-un afiş10 aflăm conferinţele ţinute la Despărţământul judeţean al
ASTREI - Miercurea-Ciuc: Lazăr Belcin - „Barbu Delavrancea, ca orator
naţionalisf’’, Nicolae Comănici - ,JRomânii din secuime”; lancu Bărbat - ,JStarea
sujletească a popoarelor la apariţia evanghelier; Victor Mureşan - ,Jieforme şi legi
fiscale”; Dr. Alexandru Vasu - Jndustria ca factor al economiei naţionale”; Dr.
Aurel Tetu - ,Jn jurul noilor reforme administrative”; Nicolae Lateş - ,J3rin
asociaţie de idei la fapte”. Acest lucru este confirmat şi de extrasul dintr-un ziar local,
din februarie 1929, unde la rubrica „Veşti din secuime” aflăm că: ,f)uminica viitoare
încep conferinţele organizate de despărţământul judeţean „Astra” din Miercurea-
Ciuc. Va conferenţia d. L.S. Belcin, despre: „Barbu Delavrancea, ca orator
naţionalist”. Conferinţele vor avea loc în sala de recepţie a prefecturii locale”.
Dintr-un alt extras de ziar aflăm că: „în oraşul nostru a luat fiinţă o grupare
culturală, formată din profesori, magistraţi, avocaţi şi medici, al căror prim scop
este să lămurească, prin conferinţele publice, problemele cele mai importante ale
actualităţii (este vorba despre gruparea „Ritmul Vremii” - n.n.).
în acest sens s-a şi organizat primul ciclu de conferinţe cu următoarele
subiecte: 1. „Psihologia jazz-band-ului”, d. procuror Lazăr Belcin; 2. „Spiritul

9 Ibidein.
10 Ibidem, dos. 39, nenumeiotat.
331
Nicolae TIRIPAN

european postbelic”, d. profesor Mihai Corniv (pe afiş titlul conferinţei este: „75
cai putere” (spiritul modem); 3. „Din traista cu vorbe”, d. Dr. Anton Baltă; 4,
„Educaţia chineză”, dna profesoară Paula A. Baltă; 5. „Pericole sociale”, d. Dr.
loan Oblu. Aceste conferinţe vor fi urmate de câte o serată dansantă şi vor avea
loc în localul gimnaziului „Domniţa Florica”.
în al doilea ciclu de conferinţe, care va avea loc după Crăciun, se va studia
„Graiul şi sufletul românesc”11.
Despre conferinţa „Psihologia jazz-band-ului”, ziarul „Curentul” din 30
noiembrie 1928, scria: „Sâmbătă după amiază în localul gimnaziului „Domniţa
Florica” din localitate, a avut loc o interesantă conferinţă ţinută de dl procuror L.
Belcin asupra „Psihologiei jazz-bandului”. Domnia sa după ce a arătat în câteva
cuvinte care este configuraţia psihologică a Europei de azi, a explicat geneza
jazzului. Invazia civilizaţiei negrilor în bătrânul şi tradiţionalul continent
european, este un fenomen de nevroză sufletească.
Muzica lascivă a negrilor a captat curiozitatea albilor şi le-a pervertit
gustul estetic. Muzica jazzului nu poate forma însă o epocă prea mare şi prea
reprezentativă în analele artei. Reîntoarcerea la normal a început de pe acum. Dl
procuror L. Belcin, a încheiat conferinţa domniei sale, extrem de interesantă,
făcând elogiul generaţiei actuale”1".
Intr-adevăr, al doilea ciclu de conferinţe, organizat de gruparea „Ritmul
Vremii”, s-a deschis la data de 2 febmarie 1929, cu conferinţa lui Lazăr Belcin,
„Cine suntem şi ce vrem". (Consideraţiuni asupra generaţiei noastre). Despre
această conferinţă un ziar local scria: „Pornind de la analizarea circumstanţelor
în care s-a dezvoltat actuala generaţie, arată deosebirile dintre generaţia tânără
şi celelalte aproape contemporane care a căutat prea mult rosturile sociale.
Expune lupta dintre partizanii tradiţiei şi cei ai tendinţelor modeme... .
Despre aceeaşi conferinţă ziaml pe care l-am mai amintit, la rubrica „Veşti
din secuime”, scria: „Analizând circumstanţele în care s-a dezvoltat actuala genera­
ţie, face deosebire între generaţia tânără, al cărui debut în viaţă l-a pecetluit botezul
de sânge al războiului şi noroiul tranşeelor, şi între generaţia tânără actuală, în curs
de formare; această generaţie „al cărei ideal s-a frânt sub povara poftei de dominaţie
şi de îmbogăţire a unora”, spune conferenţiarul: „Am rămas generaţia suspendată,
inexistentă, pe care nu putem croi viitorul, decât silind-o să se afirme, pornind la
munca creatoare şi fondându-se pe noua viaţă spirituală şi legată de credinţă...14.
Următoarele conferinţe din acest ciclu erau: ,J^oi şi vecinii" - dr. Anton
B.I. Baltă; „Obiceiul pământului" - judecător Gh. Popescu; „Filozofia poporului
român" - Lazăr Belcin; , firta populară românească' - Paula A. Baltă şi „Terra
Siculorum" - Dr. Anton Baltă.

11 Ibidem.
12 Ibidem.
13 Ibidem.
14
Ibidem.
332
 Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime

Despre o conferinţă referitoare la Crucea Roşie, susţinută de Lazăr Belcin,

aflăm din ziarul de limbă maghiară „CSIKI LAPOK” din 25 noiembrie 1928.
Despre cum s-a acomodat Lazăr Belcin la Miercurea-Ciuc şi primele sale
prietenii, acesta scrie: „Merită să arăt că, timp de câteva luni, de la sosire, nu am
putut lega cunoştinţă decât cu 2-3 familii de români şi ei foarte greoi în a se
împrieteni cu regăţenii. Cât despre maghiari, nici vorbă. Până în ziua când am
deprins câteva vorbe ungureşti, cu care să mă pot descurca, în conversaţii uşoare,
n-am reuşit să pătrund în vreo familie localnică.
Şi pe românii de peste munţi şi pe unguri îi stăpâneau aceiaşi circumspec­
ţie, de a nu se încrede în noii veniţi, deşi trecuseră 10 ani de la unire.
N-aş vrea să-i spun atitudine şovinistă, deşi se putea traduce şi aşa,
reţinerea aceasta a localnicilor faţă de regăţenii descălecaţi de peste munţi”15.
Cu colegii magistraţi, ca şi cu câţiva funcţionari de la instituţiile din oraş,
care luau parte la activitatea ASTREI, s-a împrietenit curând. Sufletul asociaţiei
locale era un învăţător, Comănici, „care ştia să adune pe lângă el, pe cei care erau
în măsură să contribuie la întreţinerea flăcării naţionale şi culturale pe aceste
meleaguri.
Nu trebuie uitat maiorul Borşaru, conducătorul corului, închegat de el, cu
care ne prezentam la serbările ce aveau loc,,l(>.
în ce priveşte pe şeful său, „era cu totul străin de asemenea manifestări
culturale. Se socotea fărâmă de boiernaş oltean şi ţinea nasul sus. Era destul de
ocupat, când nu lipsea din localitate, fiind un membru nelipsit al clubului unde,
seară de seară, juca jocuri de noroc.
avut ocazia, în câteva rânduri, să-l împrumut cu mici sume de bani,
când rămânea lefter, îmi cerea mie, ca «să schimbe norocul» - zicea el. In
realitate era cu buzunarele goale, de la o leafă, la alta. Mi-a plătit împrumuturile,
e drept; ba, mi-a făcut şi «cinste» luându-mă părtaş, la o sticlă de şampanie, în
fericitele zile, când, spărgând ghinionul, câştiga.
Erau membri ai clubului în care, bineînţeles, nu se găsea nicio carte, un
notar public, plin de bani; prefectul judeţului, proprietar de gatere de cherestea,
la Bicaz şi acţionar la societăţile de acest fel din judeţ. Un preot Vlad, de la
biserica greco-catolică, mai mult vânător şi clubman decât preot, şi vreo doi
avocaţi din baroul local.
Spunea şeful meu că, de două ori pe lună, sâmbătă seara, prefectul da o
«şuetă» la bacara, punând la «bancă» o sută mii lei (douăzeci de salarii de
magistrat mărunt, cum eram eu) şi nu se ridica de la masa verde decât dacă „era
ras" (adică pierdea toată suma) sau dacă-i rădea pe cei care jucau.
Se spunea despre acest politician, fost cândva ofiţer, că nu ştie ce să mai
facă cu banii ce-i are; şi dacă pierdea şi dacă pleca de la cărţi cu câştig, tot
mutră plictisită avea. Nu încerca niciunfel de emoţie!

' Ibidem, dos. 18, nenumerotat.

1 Ibidem.
333
Nicolae TIRIPAN

Cam în aceiaşi situaţie era şi notarul Cristea, un pachiderm cu multe

chilograme peste sută, - care nu avea altă sarcină, în funcţiunea ce o îndeplinea
decât să semneze actele ce i se întocmeau de subalternii cu care lucra. Avea aerul
unui om mereu obosit, care moţăia şi pe stradă. Era treaz, dar şi foarte atent când
se aşeza în jilţul larg, de la masa verde.
N-am intrat prea des în acest club, din jenă pentru şef, din lipsă de bani şi
din respect pentru colegii magistraţi, care nu vedeau cu ochi buni asemenea
preocupări. In afară de asta, eram şi destul de tânăr, ca să-mi irosesc nopţile în
fumul din încăperile clubului.
Aveam ce face, după cum am arătat mai sus. îmi era nespus de plăcut să
cutreier în zilele de răgaz, cărările acoperite cu cetină, a pădurilor de brad, de la
munte sau să cutreierfrumoasa vale a Oltului, la prins de peşte şi raci. Un pretext
pentru un chef modest, la umbra răcoroasă a arborilor, sub cerul ozonat al
locurilor. La Ghilcoş sau Lacul Roşu, la Cheile Bicazului, la Tuşnad şi în atâtea
alte locuri, care-ţi desfătau privirile şi-ţi umplea inima de adâncă satisfacţie.
A trecut, în vara aceea, în vizită, la localităţile din Valea Oltului, în sus,
ministrul de justiţie, care şi-a făcut drum şi pe la tribunal. Extinsese de curând
legislaţiile din regat şi la instanţele din Ardeal şi se interesa de modul cum se
respectă. Era însoţit de ministrul Franţei la Bucureşti, cu soţia şi copiii, ca şi
ministrul nostru, de altfel. A zâmbit când, amintindu-şi de convorbirea de acum
câteva luni, îmi semnase numirea. Şi-i explica d-lui Puaux - ministrul Franţei -
întâmplarea.
Mi-au făcut cinstea să mă primească în convoiul autorităţilor ce-l însoţeau,
eu reprezentând parchetul (şeful tocmai plecase în concediu). Era de asemeni
primul preşedinte al tribunalului, Mihai Popescu.
Am primit sarcina de a întreţine - cu puţina franceză ce cunoşteam - pe
vizitatori şi să le dau explicaţii asupra a ceea ce voiau să afle. Oboseala mi-au
răsplătit-o, invitându-mă la ospăţul organizat la Ghilcoş unde, pentru prima dată
în viaţa mea, am mâncat păstrăvi, pe săturate 17.
în perioada cât a funcţionat la Miercurea-Ciuc, Lazăr Belcin a funcţionat şi
ca profesor suplinitor la Gimnaziul „Petru Rareş”, obţinând aprobarea ministrului
justiţiei, comunicată la 27 octombrie 1928, „cu condiţiunea ca serviciul
Parchetului să nu sufere',[i. Despre activitatea desfăşurată ca profesor suplinitor,
Lazăr Belcin nu a lăsat documente sau consemnări.
Aşa cum am amintit, prin înaltul Decret regal nr. 4313 din 23 decembrie
1931, Lazăr Belcin era numit ca judecător inamovibil la judecătoria Arpaşul de
Jos din judeţul Făgăraş, în locul lui loan Simionescu, permutat19.
Această numire s-a făcut în urma examenului de capacitate - examen “cu
cântec”, despre care Lazăr Belcin scrie cu amărăciune - pe care l-a susţinut în

Ibidem.
1 Ibidem, dos. 4, fila 4
1 Ibidem, fila 11.
334
 Activitatea unei personalităţi câlârăşene în secuime

anul 1931. Pentru că nu era „coconaş de parlamentar sau politician” a fost

“avansat” la judecătoria din Arpaşul de Jos20.
Iată cum descrie Lazăr Belcin mutarea: ,J3e la finele lunii decembrie m-am
prezentat la noul post, am depus jurământul şi am luat judecătoria în primire. Eram
singur: nu aveam nici ajutor, doar un grefier, nepriceput şi beţiv. Am aflat, în cele
câteva zile cât am împărţit dreptatea la Arpaş, că aici nu stă niciun magistat sau
funcţionar judecătoresc, că e o localitate de munte, singuratică, izolată, unde nu
găseşte decât fân şi mere, toamna. Au avut dreptate, cei care mi-au spus; peste
foarte scurt timp, am cerut mutarea şi renunţând la inamovibilitate, am revenit ca
procuror de secţiune, la parchetul Ialomiţa”2 .
Astfel, la 23 februarie 1932, se încheia „aventura” transilvăneană a lui
Lazăr Belcin. Din cele consemnate în materialul de faţă, putem trage concluzia că,
cel puţin cât a activat la Miercurea Ciuc, activitatea desfăşurată, atât în domeniul
profesiei, cât şi pe tărâm cultural, a fost deosebit de fructuoasă, acesta lăsând o
mică dâră de lumină în urbea în care şi-a petrecut 11 luni din viaţă.

Prof. Nicolae TIRIPAN

Ibidem, dos. 10, nenumerotat.

1 Ibidem, dos. 18, nenumerotat
335
 Nicolae TIRIPAN

■■'^' ■ '

i
MINISTERUL JUSTIŢIEI
imcTIUSU QENEIULl > PERSOfltLULUl
J

.vo. Z30J7G -30. MAU 1928 i" r'- ■i

: ■ f '■:■'■■•rrfi-'-ifejf ii:;:,.; ■ -
r
!U‘
Ai^ ■> 'T^V.-'lV . ii. d

Domnule
m.
In numele Maiestăţii Sale Regelui Mihai I, înalta Regenţă a binevoit
a vă numi. In urma propunerii subsemnatului, prin înaltul Decret
No ă.t 'â din ale curentei luni, In funcţiunea de
JL^
t .yw . .tVEtiCR^Î__

Comunicându-vă această numire, vă rog să depuneţi jurământul pre-

■ ‘I

văzut de art. 74 din legea pentru organizarea judecătorească şi să intraţi

In exercitarea atribuţiuniior funcţjiiijli ce vi se încredinţează.

MINISTRU,

Director general

:4
Domnului :bt L
. /*\ n . A «^-yt xU A *>4 T.T-

336
 Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime
Vrşti din Săcuine
CONFERINŢE.----- Sânbatt » Fe-
hroarie. gniparta .RHniirl Vremn"*
din Miercurea 64nc, ;l-a dtSchis noul
ciclu prin conferinţa d-Iui L S. Bel-
cin : „Ce luatem ţi ee’VfemT'.^îCon-
suferaţiuni asbpru generaţianii mele).
AnalizAnd circumstanţele -In cari
s'a desvoltat actuala generaţie, tace
(leogcbire intre generaţia tAoBră. al
curei debut tn riată l-a pecetluit bo­
tezul de sAnge al războiului ţi noroiul
t ranşeelor. ţi Intre generaţia tAnări
actuali. In cura de formare ; aceasti
generaţie „al cărei ideal s'a frânt sub
povara poftei fle dominaţie ţi de tm-
bogiţire a unora'', spune conferen­
ţiarul : „Am rămas generaţia suspen­
data. InexistcntSţ pe jian nu putem
croi viitoruL dccfil silind-o să
se afirme, pornind la muncă creatoa­
re ţi fondându-se pe o nouă viaţă spi­
rituală ţi legata de credinţa*
„Vrem si fim tecunocuţi ea mem­
bri ai generaţiei de răspundere, care
luând drept călăuzB idealul format
din dragostea de neam ţi întărit de
credinţa străbună,' să întărim luptă
pentru purificarea ţi valorificarea so­
cietăţii acesteia In eare mnnea e su­
pusă protecţiei. In care ignorantul
face legi ţi nentenucnl morală ; ji cula
:€IUC. —r Sâmbătă după . amiază
tn. localul giiţ^ziuiui ^Pompiia Fto
ricn-' dtn 'loPâTftate, ă- avut loc oTff
taretentă’ ăohferînţă tinitlă '/iâ'd:i
procuroy L. Belcjj^;aşuţ)r8 ' „PglfţŞ-
lo^el’îazVîăpdului" D-aa dupa..ţe.
a arătat în. c^ţeva cuvip^ care este»
configuraţia psihologică a Epropel
dţ, azi, â .;«x.plicat geneza JaziuJal
[cvazia civilizaţiei ougrilor- In bă
irănul gli tradiţionalul continent eu-
ropeaa sate ’un fepbmen de' nevtozâ
sufletească,' ‘
M'usAca tasdyăa ne^lfir a'eăptat
curiozitatea, albilor şi le-a perver­
tivândn-se temeinic sufletul, baza tă­
riei noastre viitoare, să ne croim
drum de viaţă nonă, pentru lumina,
rea vieţii noastre*.
CULTURALE. — Duminica viitoa­
re încep conferinţele organizate de
despărţământul judeţean „Astra'' din
Miercurea Ciuc. Va conferenţia d. L.
b. Beldn. despre: „Barbu Delaoran-
eea, ea oaator nafianaiiist'. Conferin-
ţeje vor avea loc ia sala de recepţie
a prefecturii locala
DIVERSE — ConsUierul agricol
C. Dumitresen. care fusese suspendat
la venirea guvernului actitaL a fost
repus tn funcţiune,
JUDICIARE — Numeroasele do­
sare penale cu care e binecuvântată
unica secţiune a tribunalului local
produc mare îngrijorare In lumea
jnriţtilor din Ciuc.
S'au fixat termene de desbatere
până la jumătatea lunci Decembrie
1929. Necesitatea reînfiinţării secţiei
a Il-a e imperioaaă, fiind dictată ţi
de interesul juatiţiabililor.
3,0
tit guŞluI, cstetlc/ Myzl.ca jarzului
ou poate .fornia Insă. o epo^ prea
misre ţi ’ prea reprezentativi' Ia a-
nalelt artei. Heintoar'cerea la ndr-
rual ,ai început- de pe Scum' -D-1 ‘pro­
curor L, Betclţi^ a Incbeiat confe­
rinţă d-aăle, ezireth de Intereaalită,
făcflhd elogfuL generaţiei actuale,
Duinitiică Ş Decepabrle ora 5 p
oi. va avea ioc a dona'conferinţă
din ciclul: organizat do grppareg
..Ritmul vremii"; .Spiritul european
pcStbellc" de d-1 (^rolv,
profesor. ' 5 i
337
Nicolae ŢIRIPAN

fJtt j.» dtirni tu ^OcWl4Mt-Aj* , <3 OJiXU ni£/lii

‘9U. UvCf el» f Jc" hlcxj *

Ji o ffi-t JeL^ctutj fe\ liuef^Cx4m
yitf tu e^a.i^lu.iS-e»u f»-tr'cff^^ii‘ f’t^Cuu-^ - fuxt
jUu ^ ~r3 pS, ceutl ă /W~6 O-itx.i^it^atx^
i-ăf c» CS^llAfi f-t(LUi^nl
'luj^ .^KU^-U ^nJkc lixcxi CQOA c~^ăAi/tat
yi\£uj . xJf'Q^a,
■:- <k,Ui JxJU LfiJo fU->'tUC,Jtrj^4^.
U-ie^'k -4» faieSii^fuJ

^^rJu/AAtt^JUtA Ccoe, ki^~o p^', euu lyuiuit (^î^/s ’ituaiMu-

-^* £r. ctuf^ioiif
^XU/T Lt Oi'^eltttfk^ Qnf^^'Uu^ej r»-t^ t cu Cjl
jd^iUL-ytui^ ,€xtu. i«ul/ CC ^»kti'e
^'OMt l^yţLXUto ,t,c' tâl-ZiMte, evu int JUt/titf
gie ,'ti-UMj. Ck. n\cu eaS co.^iSi
iC ifJUi.iCi^LUiî». c, C*-ui/c.t u* UA-(U yyia^f'i eu tC^ 'titLu ~
\sUtJt ^âii4 0< uaj a^ituU^uiij
PleXA^\\\A\J‘ n\Au , tf ayiwV cJa>t(J^ &L X|*ajt ^
tu , i^aT^t.'»(*J,-e<A meihtatte^
St-cLtxJ^^ — , Ct-i/i fu.cu' ytifxM CA e ^u.myţQ'^ eu
(ioJ , CUja CUUA OMt e>^-^ OXCjl- -
— ,, Q Ui Je CtA ^erA^tcJo^. tU/iifStieiJiu ' S^*-^ - hJoutT IM &. -1
*'■ ' ' •■p;.^

Lazăr Belcin

338
 Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară...

Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară

întreprinsă pe plan internaţional pentru revizuirea
Tratatului de la Trianon
Prof. univ. dr. Mihai RACOVIŢAN
Lect. univ. dr. Radu RACOVIŢAN

Puternica nobilime ungară şi-a impus întotdeauna voinţa în orientarea

politicii interne şi externe a Ungariei.
Trăind în luxoasele castele din Ungaria şi Transilvania, scump mobilate şi
dotate cu vaste terenuri de vânătoare, petrecându-şi o mare parte a vieţii în
Occident, ea şi-a creat întinse relaţii în cercurile nobiliare din Anglia, Franţa,
Germania, Italia, Spania, prin prietenii şi legături familiale cu cele mai de vază
familii din ţările respective. Acestea erau invitate să petreacă în castelele lor din
Ungaria, rămânând încântate de fastul, ospitalitatea şi farmecul gazdelor. Ospeţele
grandioase, agrementate cu dansuri şi cu faimoasa muzică de pustă uimeau,
încântau şi captivau musafirii. Ei n-au luat contact cu viaţa vitregă a ţăranilor
unguri şi români şi n-au cunoscut mizeria din casele acestora. Cunoşteau doar
aspectul trandafiriu al unei Ungarii bogate şi prospere, în fruntea căreia se afla
clasa nobililor culţi, bogaţi, mândri şi orgolioşi, necunoscând deloc marea masă a
populaţiei multinaţionale, cu suferinţele ei care o împingeau la revolte înecate în
sânge de nobilimea atotputernică.
In această atmosferă halucinantă creată oaspeţilor, aristocraţii unguri
strecurau în discuţii, cu abilitate, doleanţele lor şi cereri de susţinere în probleme
în care Ungaria avea nevoie de sprijin internaţional, din partea cercurilor politice
din ţările în care oaspeţii deţineau posturi importante în viaţa politică, economică,
socială sau culturală.
Până la primul război mondial, nobilii unguri au uzat de legăturile lor de
prietenie şi rudenie cu nobilimea din ţările Europei apusene, îndeosebi pentru a
ţine în şah Curtea de la Viena, după împrejurări şi interese de clasă şi de rasă.
Aceleaşi scene se petreceau în saloanele reşedinţelor pe care aristocraţia
ungară le poseda în Anglia, Franţa, Italia etc., recepţiile fastuoase sau aniversările
unor evenimente istorice din viaţa poporului ungar, la care erau invitate
personalităţi politice, importanţi oameni de afaceri, scriitori şi ziarişti reputaţi din
respectivele ţări, oferind prilejuri favorabile pentru punerea la cale a unor acţiuni
politice în scopul promovării unor interese ale Ungariei. Magnaţi ai presei
apusene (lordul Rothermere, de pildă), masiv subvenţionaţi, dădeau indicaţii
ziarelor lor să publice articole de propagandă ungară pe teme minuţios stabilite.

339
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN

care aveau menirea să atragă permanent atenţia opiniei publice internaţionale

asupra unor stări de lucruri din Ungaria care conveneau în exclusivitate
aristocraţiei aflate la putere.
Aceste reşedinţe erau tot atâtea oficii de propagandă ungară în străinătate,
beneficiind de sume enorme din fondurile secrete ale bugetului Ungariei. De o
astfel de reţea de propagandă peste hotare dispunea aristocraţia ungară în vara
anului 1920, când Ungaria a semnat Tratatul de Pace de la Trianon.
O campanie bruscă, de o vehemenţă şi amploare fără precedent, a fost
lansată de cercurile politice din Ungaria, cerându-se sprijinul opiniei publice
internaţionale şi al guvernelor ţărilor occidentale pentru revizuirea „odiosului” şi
„nedreptului” Tratat de la Trianon, care a „mutilat” graniţele statului ungar,
urmărindu-se retrocedarea Transilvaniei, „smulsă” pe nedrept din trupul Ungariei.
Aristrocraţia ungară a fost cuprinsă de panică la gândul că românii din
Transilvania, după suferinţe şi asupriri seculare, se vor răzbuna împotriva ei. De
aceea aproape toţi nobilii unguri, care avuseseră în Transilvania castele şi moşii
întinse, n-au îndrăznit să revină nici atunci când au văzut că în România întregită
nu s-a produs niciun act ostil faţă de naţionalitatea maghiară, nici măcar faţă de
cei câţiva nobili care s-au întors la proprietăţile lor. Cei mai mulţi au refuzat
cetăţenia română, au optat pentru cea ungară, rămânând la Budapesta.
Oficialităţile din Ungaria au fost cuprinse de o durere adâncă faţă de soarta
„bieţilor” conţi şi baroni proprietari în Transilvania, ameninţaţi nu de furia
românilor, ci de făptuirea reformei agrare cuprinzătoare în statul român. Pentru
antrenarea întregului popor ungar în acţiunea revizionistă s-a recurs la mistificarea
adevărului, pentru că se urmărea salvarea latifundiilor nobiliare, iar nu
îmbunătăţirea situaţiei propriului popor. Falsificându-se grosolan realitatea, s-a
înfăţişat opiniei publice din Ungaria un tablou sumbru al „suferinţelor” şi
„maltratărilor” la care erau supuşi „milioanele” de fraţi rămaşi în Transilvania de
către autorităţile române.
Chipurile, acţiunea revizionistă de acum înainte avea ca scop „salvarea”
fraţilor rămaşi în „iadul românesc”, prin retrocedarea Transilvaniei statului ungar,
întreaga naţiune ungară era chemată să participe la lupta pentru revizuirea
Tratatului de la Trianon.
îndeosebi tineretul, prin organizaţia Levenţilor, era pus în stare de alertă, iar
manifeste, afişe şi cărţi pline de incitări la crime şi bestialităţi împotriva poporului
român abundau peste tot. Prin articole fulminante şi tot felul de ştiri alarmante
despre „suferinţele” populaţiei maghiare din România, presa menţinea o stare de
surescitare în opinia publică ungară şi cerea guvernului horthysto-fascist să înceapă
lupta de „eliberare” a fraţilor maghiari din Transilvania pe calea armelor.
Intr-o astfel de atmosferă explozivă nu surprinde apariţia uneia dintre cele
mai odioase şi reprobabile lucrări, în anul 1939, adică după 1.050 de ani de la
descălecarea triburilor ungare pe şesurile Pannoniei, semnată de Diicso Csaba,
intitulată Nincs Kegyelem (Fără îndurare), adresată tinerilor levenţi, oglindind

340
 Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară...

mentalitatea în care era format tineretul ungar prin cea mai pură educaţie şovinistă,
bazată pe răzbunare şi ură împotriva poporului român; însăşi prezenţa seculară a
românilor în Transilvania constituia o adevărată crimă împotriva realizării „statului
ungar unitar”, a „Ungariei Mari”, cu o singură naţiune - cea ungară - şi ca atare
românii trebuiau distruşi prin cele mai inumane metode. Prin conţinutul său morbid,
lipsit de orice elementară etică umană, această „lucrare” face tabula rasa din
mileniul de civilizaţie şi cultură care separă epoca noastră de cea a năvălirii
migratorilor, închinând imn de slavă mentalităţii primitive şi barbare a strămoşilor.
Este de altfel semnificativă pregătirea instructiv-educativă care se făcea
tineretului în timpul regimului horthyst. Reluându-1 pe scriitorul ungur S. Fenyes,
nu putem să nu ne gândim cu îngrijorare la modul de-a dreptul nociv în care se
învăţa, bunăoară, istoria în şcolile secundare din Ungaria anului 1931, deci după
11 ani de la semnarea Tratatului de la Trianon.
„Ungaria, acasă la ea, nu ia act de Tratatul de la Trianon. Educaţia
tinerimii se face în spirit de revanşă. La un popor aşa de mic, însăşi ideea de
revanşă faţă de puterile mai mari e de-a dreptul comică. Iată un mic exemplu de
felul cum se învaţă istoria în şcolile secundare din Ungaria: textele pe care le
spicuim sunt scrise din ediţia a Il-a, revăzută, a cărţii A magyar nemzet tortenete
{Istoria naţiunii ungare), scrisă de dr. Takăcs Gyorgy, aprobată sub nr.
48473/1921. Din informaţiile ce le avem, se poate constata că ediţia a IlI-a este
din anul 1931 şi că acesta este manualul curent şi oficios al şcolilor secundare.
Ultimul capitol al cărţii se intitulează «Descrierea situaţiei economice şi culturale
actuale a Ungariei» şi-l redăm în traducere literară:
Unitatea Ungariei. Ungaria se întinde pe la mijlocul Europei, în valea
Dunării, în formă eliptică, alcătuind o unitate geografică bine rotunjită. Nu mai
există ţară în Europa, ba nici pe celelalte continente, a cărei unitate geografică
omogenă să fie atât de bătătoare la ochi ca a patriei noastre. Dunărea circulă
aproape prin mijlocul ţării şi toate râurile (cu excepţia unuia, Poprad) curg spre
Dunăre şi, cu excepţia Oltului, toate se varsă în ea pe teritoriul ţării. Astfel pare că
ar striga fiecare că ţinuturile în care izvorăsc şi prin care curg toate ţin de un
centm, de şesul Dunării.
Dar nu numai geograficeşte sunt concentrate toate părţile ţării, ci şi
economiceşte: să luăm, de pildă, şesul (Alfold) şi platoul vest-nordic. Şesul
produce alimente, platoul nordic produce lucruri ce servesc la confortul vieţii.
Aceste două ţinuturi sunt avizate unul de altul în privinţa producţiei. Ele îşi
schimbă reciproc produsele. Platoul nostru nordic nu ar avea nimic de schimbat cu
Boemia, pentru că şi ea fabrică cu prisosinţă obiecte de confort.
Până în toanrna anului 1918 au aparţinut coroanei Sf. Ştefan, ca ţări
asociate, Croaţia, Slovacia şi Dalmaţia, iar Fiume - corp anexat la patria-mamă
maghiară (separatum corpus).

341
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN

Munţii patriei noastre sunt Carpaţii şi ţin de sistemul muntos al Alpilor.

Aceştia împresoară bazinul ungar, care se împarte în trei părţi: la vest, micul şes,
la mijloc, în inima ţării, marele şes, la est, bazinul ardelean.
în Carpaţi, după văile râurilor; distingem trei grupuri: a) platoul vest-
nordic până la pasul Popradului şi la valea Hemăd; b) platoul est-nordic până la
izvorul Vişeului; c) platoul est-sudic cuprinde Ardealul şi-l desparte de România,
trecând până la Dunăre. Fiecare grup este tăiat de râuri ce curg spre Dunăre: Vag,
Goran, Nyitra, Ipoly, Rima, Sajo, Hemăd, Bodrog, Tisa, Someş, Mureş, Târnava
Mică şi Târnava Mare.
Bazinul ardelean şi şesul cel mai mare e despărţit de munţi, ale căror părţi
sunt: munţii Metalici, munţii Bihorului şi ai Sălajului, ţinutul munţilor Caraşului
şi Severinului.
Ţinuturile ţării noastre sunt frumoase şi variate. Munţi, şesuri, coline
pitoreşti se schimbă pe teren, din care, ca nişte vine uriaşe, se ramifică râurile ce-i
împestriţează lacurile: Balaton, Ferto, Palicsi, Csorbato, Tengerszmek, Gyilkos,
Szentanato, cele două din urmă din Ciuc. Apele băilor noastre pot concura cu cele
străine în privinţa puterii vindecătoare. Ţara noastră nu e lipsită de rarităţi naturale
(peştera de la Dobşin, Cheia Turzii, peştera de stalactite din Homorod, Odorhely,
peştera cu pucioasă de la Turia, în jud. Trei Scaune etc.).
Teritoriul şi populaţia statului ungar. Teritoriul Ungariei, de 283 mii km'
(sic!); numărul locuitorilor, 18.232.000 (sic!). Pe câte un kilometru pătrat câte 65
oameni. Toţi locuitorii statului ungar, fără deosebire de limbă, formează naţiunea
ungară. în cadml naţiunii diferitele limbi, rase şi confesiuni formează deosebite
gmpuri de persoane; acestea sunt naţionalităţile.
Populaţia Ungariei se prezintă în următoarea tabelă, în cifre rotunde:
unguri 10.000.000 54,8%
germani 1.900.000 10,4%
slovaci 1.900.000 10,4%
români 2.900.000 15,9%
ruteni 460.000 2,5%
croaţi 190.000 1,1%
sârbi 460.000 2,5%
alţii 420.000 2,3%
Din aceste date se vede că în Ungaria maghiarii de rasă întrec ca număr
toate naţionalităţile luate împreună. Maghiarul este deci rasa dominantă aici, nu
numai pe teritoriul dreptului istoric (cucerirea ţării, întemeierea statului,
organizarea, apărarea) şi al culturii, ci şi al majorităţii etnice.
Limba statului este cea maghiară. Legea nu prea opreşte naţionalităţile în
dezvoltarea limbii şi culturii lor, dar, pe bună dreptate, pretinde ca ele să respecte
statul ungar şi să se poarte cu credinţă faţă de el.
Naţionalităţile. Germanii locuiesc împrăştiaţi pe teritoriul ţării. In mase
mari în Sebeş, Besterez, Naszod, Braşov şi Sibiu (saşii), în număr mai mic sau

342
 Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară...

mai mare în judeţele Moson, Şopron, Vâs, Tolna, Veszprem, Baranya, Timiş şi
Bâcs, în satele din Jurul capitalei şi în cele mai multe oraşe miniere.
Slovacii locuiesc pe platoul vest-nordic, de la Poszony până la Ungvăr,
apoi în Bekescsaba, Szarvas, Mezdbereny, Banhegyes şi Nădlai, judeţul
Cenadului; românii locuiesc dincoace de Piatra Craiului (Bihor, Arad, Caraş-
Severin, Satu Mare, Maramureş, Sălaj), apoi în Ardeal în judeţele Solnoc-Dăbâca,
Cluj, Turda-Arieş, Alba de Jos, Sibiu şi Hunedoara; rutenii locuiesc mai ales în
judeţele de pe Tisa Superioară (Zempreny, Ung, Bereg, Ugocsa şi Maramureş),
croaţii şi sârbii locuiesc în judeţele sudice, croaţii mai ales în partea sud-vestică,
Baranya, Somogy, Zala şi Vâs; sârbii mai ales în Băcs, Torontal, Timiş şi Caraş-
Severin; armenii în Solnoc-Dăbâca (Gherla) şi Târnava Mică (Elisabetopol).
Imigrarea naţionalităţilor. Dintre naţionalităţile patriei noastre nu este
niciuna care să fi locuit mai de mult această ţară decât ungurii.
Slovacii. Străbunii noştri au găsit aici Slavo-Moravo-Panoni, dar aceştia,
după răsturnarea imperiului lui Svatopluk, curând s-au contopit în maghiarime.
Slovacii de astăzi au imigrat la sfârşitul veacului al Xll-lea din ţinutul Moraviei şi
din Silezia de azi. Pe valahi, străbunii noştri nici cum nu i-au putut afla şi nici nu
i-au aflat în Ardeal. Valahii sunt de origine din Italia Sudică; neamul şi limba lor
s-au aflat în Albania şi Rumelia. Mai târziu au imigrat în Bulgaria; apoi la
sfârşitul veacului al Xll-lea au trecut de ţărmul stâng al Dunării, în România de
azi. De acolo au venit ca păstori de munte, în grupuri mai mici sau mai mari, în
Ardeal, începând cu sfârşitul veacului al Xll-lea.
Nici pe sârbi n-au aflat aici ungurii cuceritori de ţară. Strecurarea sârbilor pe
teritoriul patriei noastre s-a pornit numai la sfârşitul epocii arpadiene. Dinaintea
puterii turcilor a fost necontenită refugierea lor la noi. Cu ostile lui Kiniszi au venit
deodată 50 de mii de sârbi refugiaţi în patria noastră. Cea mai mare parte a sârbilor
de astăzi sunt descendenţii ce au venit sub conducerea patriarhului din Ipek, Arsenie
Csemovievics, în i691, refugiindu-se din faţa turcilor.
Rutenii, de asemenea, sunt venetici de mai târziu.
Din toate acestea urmează că: 1) pe teritoriul Ungariei n-a fost nici o
naţionalitate autohtonă; ungurii cuceritori n-au găsit niciuna în ţară, ci toate au
venit cu câteva sute de ani mai târziu, după întemeierea statului ungar; 2)
naţionalităţile n-au ajuns în ţară drept cuceritori, ci în calitate de colonişti paşnici,
ca să-şi poată câştiga traiul aici; 3) despărţirea lor de azi nu este, prin urmare, o
reanexare la pământul natal şi la naţiunea-mamă, deci nu este o reparaţie a unei
nedreptăţi, ci este o mutilare silnică a pământului care, cu veacuri înainte, le-a dat
azil, făcându-le posibil ca în cultură să întreacă pe conaţionalii lor de pretutindeni.
Confesiuni religioase şi biserici. în patria noastră e mare variaţie şi în
chestiunea religioasă, după cum arată tabela următoare, în cifre rotunde:
romano-catolici 9.000.000
greco-catolici 2.000.000
greco-orientali 2.800.000

343
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN

evanghelici 1.300.000
reformaţi 2.600.000
unitarieni 74.000
israeliti 911.000
...Aproape jumătate din pământul roditor este arabil. Se cultivă grâu (mai
mult şi mai frumos în judeţele Băcs, Alba Regală, Trei Scaune şi Timiş); orz,
secară, ovăz, porumb, cartofi, rapiţă, mălai mărunt şi alte legume...
Mineritul... Aur şi argint se găseşte mai mult în munţii Metalici (Selmec-
bănya), în Tatra (Komdczbănya), Gztin (Baia Mare, Kavnic şi Erzsebetbănya) şi în
munţii Metalici ardeleni: Abrud, Offenbaia, Zlatna, Săcărâmb şi Roşia. Dintre ţările
europene, numai Rusia întrece ţara noastră cu producţia aurului.
Fier (siderit, limonit, hermatit, magnetit) se găseşte mai ales în munţii
Gomdr-Szepes şi în judeţul Abauj; apoi în judeţul Caraş-Severin şi Hunedoara şi
se prelucrează la topitoriile din patrie. Cele mai de seamă fabrici de fier sunt:
Diosgydr, Zălyom- Brezo, Ozd, Reşiţa etc.
Minele de cărbuni sunt în dezvoltare. Cărbune negru nu prea avem, dar e
destul de mult cărbune brun, de bună calitate. Cărbune negru dau minele de la
Pecs, Caraş-Severin şi din jurul Braşovului.
Acum câţiva ani, căutându-se cărbune la Sărmaşul Mic, în Câmpia
ardeleană, şi sondând mai adânc de 300 m, s-a găsit gaz metan foeute curat. La
marginea comunei Egbel din judeţul Nyitra s-a aflat petrol, iar în Bihor asfalt.
Cele mai bogate mine de sare, care ar putea aproviziona întreaga Europă, sunt în
(Ronaşec) Roşfui, Ocna Şugag, Praid, Ocna Dejului şi Turda...
Marmoră se găseşte în mai multe locuri. Ceea ce se scoate din Ruşchiţa din
Caraş-Severin e aproape de cea de Carrara. In Bihor s-a găsit aluminiu.
Industria. Industria de fier, cea mai însemnată, e la Ronit, Pohoreala,
Rima-Murany, Diosgydr, Salgotarjăn, Anina şi Reşiţa. Fabricile de stofe (Gâcs,
Losoncz, Svăkolca, Pozsony, Zsolna, Braşov) sunt bătute de concurenţă străină
dar industria de în şi cânepă e înfloritoare.
Cultura spirituală. Ştiu scrie şi citi 65% din populaţie. Cei mai mulţi
analfabeţi sunt în regiunile locuite de valahi.
Numărul şcolilor primare este acum de 20.000, dar sporeşte din an în an.
Instrucţia superioară o fac universităţile din Budapesta, Cluj, Pozsony Dobrodin;
Şcoala tehnică din Budapesta; Academiile de drept; Academia agronomică din
Magyarovăr şi Academia silvică şi minieră din Selmecz...
Să dea Dumnezeu ca patria noastră mult încercată să se poată iarăşi ridica;
naţiunea noastră să-şi poată reocupa cu demnitate locul ce i se cuvine. Pentru
atingerea acestui scop, trebuie să ne unim cu toţii în iubire de patrie, simţire
naţională şi în muncă statornică.”
Aşa vorbeşte istoricul ungar.
Despre Trianon nici un cuvânt! N-au încheiat pace; n-au semnat tratatul de
pace, numai că li s-au luat unele părţi din ţară... Pentru ce? Pentru că Ungaria a

344
 Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară...

fost sfâşiată, dar Ungaria nu s-a învoit la aceasta niciodată, nicicând ea n-a semnat
actul păcii, nicicând pentru ea Trianonul nu a existat.
E copilăresc, e răscolire de ură, educaţie criminală? Şi una şi alta - şi nici una.
Dacă n-ar fi atât de deplorabil, mai bine ar fi să zicem că e ridicol.
într-adevăr, însă, e un procedeu menit să adoarmă conştiinţa şi să înăbuşe
simţul de nevinovăţie...”1.
Din relatările de mai sus, care aparţin unui scriitor ungur, se desprinde un
fapt de mare gravitate: după 11 ani de la semnarea Tratatului de pace de la
Trianon, în şcolile din Ungaria se predau lecţii de istorie şi geografie, ca şi când
această ţară s-ar afla în graniţele sale de dinainte de 1918, afirmându-se şi că
românii, slovacii, rutenii, croaţii şi sârbii au venit în Ungaria peste băştinaşii
unguri aşezaţi în pământul care era pustiu la venirea lor aici. în aceleaşi şcoli se
făcea educaţie şovinist-revanşardă, spre a îndemna tineretul să lupte pentru
refacerea „Ungariei Mari”, ciuntită în 1920, iar hărţile, răspândite în toate şcolile
şi în tot cuprinsul Ungariei, prezentau „Ungaria ciuntită” cu următoarea inscripţie
„Ungaria ciuntită nu este ţară! Ungaria întregită este raiul”.
După o asemenea educaţie, nu mai poate produce mirare că vocabularul
leventului Torday va fi folosit de şoviniştii unguri ori de câte ori vor fi fost în contact
cu românii, vocabularul plin de expresii triviale, ofensatoare, cea mai uzitată fiind
„biidos olăh” (valah împuţit). Apoi, pentru a menţine o permanentă stare de superi­
oritate faţă de poporul român, în timpul regimului horthyst radioul de la Budapesta
difuza curent următoarea lozincă ofensatoare la adresa românilor: ,/lz Olăh nem
âllamalkato elem” (valahul nu este un element capabil să formeze un stat).
Asemenea ofense aduse poporului român au fost debitate şi de contele
Bethlen Istvân, în conferinţele propagandistice ţinute în noiembrie 1933 la Londra
şi la Universitatea din Cambridge, cu titlul „Existenţa regatului ungar milenar, o
nedreptate?”, conferinţă în care vechiul teoretician reacţionar al politicii de
deznaţionalizare a românilor din fosta monarhie dualistă venea acum cu forma
diversionistă de dezlipire a Transilvaniei de România şi constituirea sa într-un stat
autonom. Căuta, totodată, să obţină sprijinul opiniei publice engleze pentru a se
face dreptate Ungariei „nedreptăţite” prin Tratatul de la Trianon. El începe cu
expresii ce fac impresie de ameninţări şi o sfârşeşte cu ocări şi injurii. Nu pregeta,
în faţa unui auditoriu ca studenţimea din Cambridge şi politicienii din Londra, să
prezinte poporul român ca fiind lipsit de cultură, relevând superioritatea spirituală
şi rutina politică a ungurilor, accentuând în semn de bagatelizare că poporul
român este încă tânăr.
Concluziile care se desprind din conferinţele sale sunt următoarele:
„Ungurii ar fi locuit în Ardeal înaintea românilor.
Românii ar fi venit în Ardeal în secolele din urmă, mai ales la sfârşitul
secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XDC-lea.
Românii, ca elemente imigrate, n-au fost niciodată întemeietori de stat.

Cf. S. Fenyes, Ungaria revizionistă, f.s., pp. 112-121.

345
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN

Poporul român de ţărani şi păstori n-a avut straturile sociale necesare unei
vieţi naţionale independente, n-a avut nici meseriaşi, nici negustori, nici mari
proprietari, doar şi prelaţii i-au fost multă vreme de sânge străin, slavi.
N-a avut oraşe, nici pătură de oameni culţi şi învăţaţi.
Românii, numai simţirii umane şi generozităţii ungurilor au a mulţumi că
s-au putut aşeza în Ardeal.
Naţiunea ungară poate privi peste un trecut de o mie de ani, pe când
poporul român este tânăr, s-a format în ultimele secole.”
Ungurii şi germanii au supremaţia economică şi superioritatea culturală.
„Deşi acum - spune contele Bethlen - poporul ungar pierde mult sânge pentru că
regimul politic (din România) întrebuinţează metode balcanice împotriva
minorităţilor şi le atacă radical, nu numai în cele culturale, ci şi în cele economice;
cu forţa însă poporul maghiar nu poate fi biruit.
Strămoşii noştri nu şi-au adus aminte că pribegii pe care i-au primit cu
ospitalitate, din pur sentiment uman, la rândul lor vor da afară pe moştenii
(moştenitorii - n.n.) legitimi. Şi tocmai aşa s-a întâmplat. Răsplata pentru
mărinimia strămoşilor noştri este Trianonul”2.
Unii dintre auditorii acestor conferinţe, necunoscând nici istoria românilor
şi nici realităţile din Transilvania şi România, vor fi dat crezare acestor afirmaţii,
susţinute şi de trustul de ziare al lordului Rothermere.
Auditoriul englez nu avea de unde să ştie că zelul propagandiştilor
horthyşti a fost atât de mare în falsificarea datelor etnice din Transilvania, încât nu
de puţine ori aceştia au căzut în propria capcană. Un exemplu convingător l-a
oferit însuşi contele Bethlen care, prin anii 1907-1912, când era prim-ministru al
Ungariei dualiste, prezenta o cu totul altă concepţie în ce priveşte realităţile
demografice din Transilvania. Pe atunci, nefiind un „adept” al „autodeterminării”
popoarelor pe criterii naţionale, ajunsese la concluzia că preponderenţa numerică a
românilor în Transilvania devenise de nesuportat şi cerea parlamentului ungar
adoptarea unor măsuri imediate şi eficiente care să ducă la schimbarea aspectului
demografic din această provincie şi la supremaţia maghiară. Deci ce valoare mai
puteau avea încercările aceluiaşi conte, ajuns conferenţiar în Marea Britanic, de a
„convinge” prin răstălmăcirea datelor statistice că Transilvania ar fi fost locuită
(în noiembrie 1933) de o populaţie maghiară „majoritară”?
Iată ce scria în 1913 contele Bethlen Istvăn despre „Românii din Ungaria,
Transilvania şi Banat, dinainte de 1918”, recunoscând, în fapt, o realitate istorică
evidentă:
„Românii din Ungaria au o majoritate numerică pe un teritoriu de
18.700.000 jugăre, suprafaţa totală a ţării fiind de 48.000.000 de jugăre (o
superioritate numerică pe un teritoriu care constituia 40% din teritoriul Ungariei
de dinainte de 1918 - n.n.). Ei îi întrec în număr pe maghiari şi pe toate celelalte
naţionalităţi din întreaga Transilvanie, în trei circumscripţii ale Maramureşului, în

Ibidem, pp. 59-61.

346
 Ofensiva diplomatică şi propagandistică ungară...

toate cele din comitatul Sălajului, în cea mai mare parte din comitatele Satu Mare,
Bihor, Arad, pretutindeni în Caraş-Severin şi în cele mai multe din
circumscripţiile comitatelor Timiş şi Torontal.”
Iar despre „Românii din vestul Transilvaniei”:
„în cele 11 comitate occidentale (ale fostului Mare Principat, exclusiv cele
secuieşti - n.n.) ale Transilvaniei, populaţia este reprezentată astfel pe
naţionalităţi:
români 75,1%
maghiari 15,0%
germani 9,9%
Românii sunt pretutindeni în majoritate absolută, afară de comitatele
Braşov şi Târnava Mare, unde predomină germanii (saşii)”3.
Nu putem decât să constatăm cât de uriaşe au fost sentimentele umanitare şi
generoase ale celor 15% maghiari din cele 11 judeţe în discuţie din Transilvania,
faţă de cei 75% români, cărora maghiarii le-au dat voie să se aşeze pe pământul
„moştenitor legitimi”, precum şi faptul că în întreaga Ungarie, în suprafaţă de
48.000.000 de jugăre, românii erau în majoritate pe 18.700.000 de jugăre şi
întreceau numeric pe toate celelalte naţionalităţi din Transilvania. Nu putem decât
să apreciem „gestul de generozitate şi umanitate al maghiarilor” care, după ce au
îngăduit românilor „venetici” să se aşeze acolo, le-au dat şi cea mai mare parte din
teritoriul Transilvaniei. Căci, după recensământul oficial din 1890, românii posedau
59% din suprafaţa Transilvaniei, maghiarii 12,6%, secuii 10,8%, germanii 9,5%,
sârbii 5,1%, rutenii 2,2%, alţii 0,8%. Atitudinea contelui Bethlen nu coilstituie o
excepţie, ea fiind identică cu cea a tuturor guvernanţilor aristocraţi unguri care,
cunoscând realităţile istorice şi stările de fapt din Transilvania, oglindite în înseşi
documentele ungare, le-au ignorat cu premeditare, fiindu-le contrare, înlocuindu-le
cu tot felul de teorii şi afirmaţii inventate, lipsite de temeiuri documentare. Falsul şi
calomnia au devenit argumentele folosite de propaganda revanşardă ungară, prin
glasul celor mai autorizate personalităţi ale statului, pentru a induce în eroare opinia
publică internaţională şi chiar masele largi ale poporului ungar, despre adevăratele
realităţi istorice din Transilvania şi din restul Ungariei.
O încercare similară, cu zece ani înainte, o făcuse contele Apponyi Albert
în S.U.A. Turneul propagandistic întreprins de acesta în toamna anului 1923,
conferinţele ţinute despre „nedreptăţile” Tratatului de la Trianon, eforturile pe
care le-a făcut pentru organizarea propagandei filo-horthyste constituie o dovadă a
interesului deosebit pe care îl acordau horthyştii captării bunăvoinţei opiniei
publice şi a oamenilor politici din această ţară. Primirea făcută, la un mod de-a
dreptul fastuos, unor ziarişti şi comentatori americani de politică externă, în urma
invitaţiilor făcute cu acel prilej de contele Apponyi, avantajele materiale ce li s-au
creat s-au concretizat ulterior într-o serie de articole pe cât de favorabile Ungariei
horthyste, pe atât de negre la adresa României. Intitulate de obicei „Tragedia

1 Bethlen Istvân, A tnăgyar birtok politika feladatai Erdelyben, Budapest, 1913.

347
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN

Ungariei”, astfel de materiale rău intenţionate, tendenţioase şi unilaterale sugerau

în mod discret ideea potrivit căreia „ungurii ar vrea” ca în chestiunea revizuirii
Tratatului de la Trianon, Statele Unite să le fie „arbitru”4.
Trebuie să o spunem că într-adevăr propaganda iredentistă horthystă a fost
extrem de puternică, în special în ţările din Europa occidentală, încercând, sub
formele cele mai diverse, să demonstreze şi să recepţioneze faptul că statu-quo-ul
politic şi teritorial creat prin Tratatele de pace în bazinul carpato-danubian ar fi
fost „nedrept” şi, ca urmare, în mod fatal supus revizuirii.

Prof. univ. dr. Mihai RACOVIŢAN Lect. univ. dr. Radu RACOVIŢAN

4 Aurel Gociman, România i li revizionismul maghiar, pp. 103-111.

348
 Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară...

Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea

maghiară (28 decembrie 1937 - 10 februarie 1938)
Lect. univ. dr. Aurelian CHISTOL

Contextul politic inextricabil, generat de înfrângerea guvernului Tătărescu în

alegerile parlamentare din decembrie 1937, i-a oferit factomlui constituţional
posibilitatea de a răspunde „şahului la rege” încercat de către opoziţia unită prin
faimosul „pact de neagresiune”, printr-o mutare ce a surprins întreaga elită politică a
ţării, şi anume, aducerea la putere a naţional-creştinilor lui Goga şi Cuza, for­
maţiune clasată pe locul al 4-lea în preferinţele electoratului, cu 9,15% din voturi.
Gestul suveranului a provocat o serie de aprehensiuni printre liderii politici
ai României, legate de iminenta instaurare a unui regim dictatorial. Abil, regele
Carol al Il-lea a ţinut să-şi motiveze acţiunea în însemnările lăsate posterităţii,
arătând că, datorită neatingerii de către Partidul Naţional Liberal a celor 40% din
voturi, necesare obţinerii primei electorale, varianta Tătărescu eşuase. In atare
condiţii, ar fi trebuit să facă apel la cel de-al doilea partid de pe lista procentuală,
adică la naţional-ţărănişti, dar relaţia sa personală cu Maniu şi unitatea inebranlabilă
dintre ceilalţi lideri ai respectivei formaţiuni şi „domnul prezident” l-au împiedicat
pe monarh să aducă P.N.Ţ-ul la putere. în consecinţă, putea fi chemat Codreanu,
dar Carol ţinea să sublinieze că: „Nimeni, în afară de legionari, n-ar fi aprobat acest
gest. Pentru mine era o totală şi absolută imposibilitate. Metodele teroriste ce le
adoptase, antisemitismul violent, ideile lor vădit radicale în politica externă,
răsturnarea alianţelor, legătura antinaturală de a se apropia numai de Germania, în
general toate metodele lor radicale şi antisociale. Mi-a rămas, deci, o singură soluţie
constituţională, aceea de a face apel naţional-creştinilor, lui Goga şi Cuza. Este,
desigur o soluţie proastă, dar, totuşi, cea mai puţin”1.
Factorul constituţional a reuşit să-şi impună în guvernul prezidat de către O.
Goga, o serie de apropiaţi, proveniţi din sânul grupării „centriste” a P.N.Ţ-ului, dar
şi pe Istrate Micescu, la conducerea Ministerului de Externe. Ulterior, cabinetului i
s-au alăturat şi câţiva transfugi din Frontul Românesc, în frunte cu D. R. loaniţescu.
Astfel, Palatul căpăta garanţia că anumite excese vor fi înfrânate, dar, tot­
odată, avea în Goga, Cuza şi Armând Călinescu nişte aliaţi fermi în lupta pentru
exterminarea Mişcării Legionare.
Cabinetul Goga avea o structură eterogenă, cuprinzând în rândurile sale
prieteni politici de-ai premierului, proveniţi din fostul Partid Naţional Agrar, pe

Caro! al Il-lea, regele României, însemnări zilnice. 1937-1951, voi. I (11 martie 1937
septembrie 1938), Bucureşti, Editura Scripta, 1995, p. 132-134.
349
Aurelian CHISTOL

cei patru „centrişti” din P.N.Ţ., pe D. R. loaniţescu, desprins din Frontul

Românesc, dar şi pe patriarhul antisemitismului autohton, octogenarul A. C. Cuza,
numit ministru de stat fără portofoliu, alături de fiul său Gheorghe, devenit
ministru al Muncii. Ultimii doi erau exponenţii fostei Ligi a Apărării Naţional-
Creştine, formaţiune care fuzionase pe 14 iulie 1935 cu Partidul Naţional Agrar,
dând astfel naştere Partidului Naţional Creştin. Demn de remarcat este faptul că,
la doi ani şi jumătate după apariţia noii grupări pe eşicherul politic autohton,
continua să persiste un clivaj între cele două componente ale sale, permanent
potenţat de zelul antisemit al cuziştilor.
Datorită lipsei sale de omogenitate, dar şi de susţinere parlamentară,
guvernul Goga, autointitulat pompos drept cabinet al „Uniunii naţional-creştine şi
ţărăneşti” sau chiar al „Uniunii naţional-creştină ţărănească şi românească”, nu a
scăpat nici de diatribele contemporanilor, nici de cele ale istoriografiei comuniste,
care, printr-un reprezentant de seamă al său, l-a catalogat drept un „hibrid
monstruos predestinat prin însăşi geneza lui la impotenţă şi moarte timpurie”2.
întrucât consiliul prezidat de către Goga s-a format în pripă, iar mandatul
său a fost de doar 44 de zile, programul de guvernare a avut mai degrabă un
caracter enunţiativ, pornind de la lozinca „România românilor, înscrisă pe steagul
naţional-creştin, ca un adevăr ce derivă din tripticul doctrinei noastre: Hristos,
Rege, Naţiune!”3.
Primul cabinet naţionalist al României nu va ezita să atace direct, fără
niciun fel de echivoc, delicata problematică minoritară, lăsată în suspensie de
guvernările anterioare, din motive ce ţineau de menajarea unor susceptibilităţi sau
de obţinerea sprijinului diverselor grupuri etnice de pe teritoriul ţării.
După cum ţinea să precizeze premierul O. Goga, în discursul rostit la radio pe
31 decembrie 1937, politica de redare a demnităţii noastre naţionale, promovată de
noile autorităţi, era circumscrisă unui naţionalism luminat, ce respingea excesele
burleşti, caracteristice abordărilor de tip primitiv ale unei chestiuni menite a leza
foarte uşor sensibilităţile naţionale ale celor vizaţi de măsurile Consiliului de Miniştri.
Pentru a stopa din capul locului aprehensiunile minoritarilor legate de
soarta ce le era rezervată de către noua conducere a României, Goga declara pe un
ton ritos următoarele: „Mai întâi să nu se vadă în acţiunea noastră de guvern,
menită să întroneze la cârma statului reparaţia românească, un prilej de împilare a
drepturilor fireşti, de care trebuie să se bucure minorităţile din ţară. Dreptate: da,
prigonire: nu! Cel care rosteşte cu sufletul frământat aceste cuvinte a luptat prea
mult pentru libertate, ca să se poată transforma în opresor! De aceea, vorbă
limpede de la început: toţi minoritarii, care se vor încadra prin gândul şi faptele

2 Al. Gh. Savu, Dictatura Regală (februarie 1938 - septembrie 1940), Bucureşti, Editura
Politică, 1970, p. 126.
3 Gheorghe I. Bodea, Octavian Goga. O viaţă, un destin, voi. III, Cluj-Napoca, Editura Limes,
2007, p. 215.
350
 Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară...

lor în ideea de stat, vor putea să-şi exercite atât drepturile lor cetăţeneşti, cât şi
notele distincte ale originii lor etnice”4.
Cea mai numeroasă minoritate naţională de pe teritoriul ţării noastre era
cea maghiară. La recensământul din 1930, ea totaliza un număr de 1.425.507
membri, pentru ca la finele anului 1938, să însumeze 1.497.510 persoane, ceea ce
însemna că, în intervalul respectiv, ea înregistrase un indice de creştere de 5,1%.
Raportat însă la nivelul întregii populaţii a României, procentajul ungurilor
a scăzut de la 7,9% la 7,5% în decurs de 8 ani, deoarece indicele naţional de
creştere fusese de 10%, superior celui al respectivului grup etnic5.
Atât autorităţile, cât şi opinia publică din ţara noastră i-au privit cu
mefienţă pe minoritarii maghiari, din cauza propensiunii lor de a se pune în slujba
guvernelor de la Budapesta, dornice să-i utilizeze în scopul promovării
revizionismului şi a iredentismului maghiar. De altfel, de-a lungul întregii
perioade interbelice, statul vecin le-a trasat ungurilor din România o serie de
sarcini, aflate într-o permanentă diversificare şi amplificare, menite a veni în
sprijinul acţiunilor politico-diplomatice ale Budapestei, de demantelare a ordinii
statuate prin Tratatele de Pace.
Eforturile depuse de către autorităţile ungare în vederea activizării ireden­
tismului maghiar în România s-au dovedit a fi impresionante, vizând nu doar
tărâmul politic, ci şi pe cele economic, cultural, artistic, religios sau chiar sportiv.
Confruntate cu o activizare fără precedent a revizionismului unguresc după
1933, serviciile de informaţii româneşti au realizat o atentă monitorizare a
organizaţiilor minoritare aflate în slujba intereselor Budapestei, aducând'în atenţia
autorităţilor noastre acţiunile pernicioase întreprinse de către respectivele grupări.
Din punct de vedere politic, principala formaţiune iredentistă ungurească
din ţara noastră era Partidul Maghiar, înfiinţat în decembrie 1922 de către
baronul Josika Sâmuel. începând din 1926, în fruntea partidului s-a aflat contele
Gyorgy Bethlen, căruia i-a şi fost încredinţată „întreaga activitate de propagandă
şi acţiune a iridentei maghiare în ţara noastră”.
în anul 1928, el a impus elaborarea unui nou statut al formaţiunii respective,
în virtutea căruia, membrii partidului erau toţi cetăţenii români „care, prin originea
lor etnică, limba maternă şi sentimentele lor naţionale, se declară că simt şi gândesc
ungureşte”.
Sediul central al partidului se afla la Cluj, iar forul său conducător era
„grupul parlamentar”, compus din deputaţii şi senatorii maghiari. La Bucureşti

4 Serviciul Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (în continuare se va cita; S.A.N.I.C.), fond
Ministerul Propagandei Naţionale (1921-1944), Presa internă, dos. 379/1938. f. 4; Primele
măsuri ale programului de guvernare pentru România a Românilor. în ..Ţara Noastră", anul XVII,
nr. 1540, 5 ianuarie 1938, p. 1.
5 S.A.N.I.C., fond Sabin Manuilă (1853-1947), dos. X. 153, f. 1.
351
Aurelian CHISTOL

exista un Birou Central al grupului, condus de deputatul losif Willer. în teritoriu,

Partidul Maghiar fusese structurat pe secţii judeţene, cercuale şi locale6.
Graţie acestei organizări eficiente şi a sprijinului pecuniar consistent primit
de la Budapesta, Partidul Maghiar a reuşit, în urma scrutinului din decembrie
1933 să trimită în Parlamentul României 8 deputaţi şi 4 senatori7, iar în 1937,19
deputaţi şi 3 senatori în Corpurile Legislative8 dizolvate înainte de a se mai reuni.
în pofida rezultatelor excelente obţinute cu prilejul ultimelor alegeri
parlamentare. Partidul Maghiar se confrunta cu serioase disensiuni interne,
caracterizate prin crearea a „patru grupuri cu păreri diferite, asupra modului de
acţiune în vederea triumfului ideii şi crezului revizionist”.
Primul grup, condus de preşedintele Bethlen, secondat de dr. Inczedy
Joksman Odon, Ladislau Bethlen, Samuel Josika şi alţii, preconizau urmarea cu
sfinţenie a directivelor Budapestei, întrucât considera că situaţia maghiarilor din
Ardeal era condiţionată de politica internă şi externă a Ungariei.
Al doilea gmp, reprezentat de dr. Elemer Gyărfăs - preşedintele Statusului
Romano-Catolic Ardelean - şi de majoritatea clerului romano-catolic din Tran­
silvania aprecia că partidul era dator „să asculte de directivele Budapestei”, dar nu
accepta obedienţa sa totală faţă de Ungaria, care avea obligaţia de a întreprinde ample
reforme politice, economice şi sociale, menite a se repercuta şi asupra maghiarilor din
România. Adepţii lui Gyărfăs se pronunţau în favoarea democratizării Partidului
Maghiar, a introducerii unei discipline de fier în rândurile sale, a organizării
paramilitare a tineretului şi a boicotării economice a celorlalte etnii.
Al treilea grup, condus de contele Nicolae Bănffy, susţinea acceptarea
directivelor Budapestei, dar propunea ca maghiarii să colaboreze cu partidele
româneşti, în special cu liberalii, pentru a-şi prezerva drepturile.
Ultimul grup, cel al francmasonilor lui Văsărhelyi, se afla într-o opoziţie
totală cu celelalte trei, „preconizând ruperea oricăror legături cu Budapesta şi
orientarea activităţii în sensul unei politici independente”.
In mod efectiv însă. Partidul Maghiar era legat ombilical de cercurile
conducătoare din Budapesta, acţionând practic ca o secţie a Ligii Revizioniste
Maghiare, în serviciul comandat al Ungariei. De altfel, între Cluj şi Budapesta,
circulau în permanenţă curieri maghiari ardeleni, având menirea „de a trimite
forurilor de la Budapesta comunicări de ordin politic, economic şi militar din
România şi de a aduce conducerii Partidului Maghiar din Cluj, instrucţiuni şi
norme de conduită”.

6 Arhivele Militare Române (în continuare se va cita: A.M.R.), fond Marele Stat Major. Secfia
a Il-a Informaţii (1876-1949), dos. 809/1938, f. 27-28.
7 Virgil Pană, Minorităţile etnice din Transilvania între 1918 şi 1940. Drepturi şi privilegii,
Târgu-Mureş, Editura Tipomur, 1996, p. 112.
8 A.M.R., fond Marele Stat Major. Secţia a ITa Informaţii (1876-1949), dos. 809/1938, f 28-29.
352
 Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară...

Exceptându-i pe respectivii emisari, cele două părţi organizaseră şi un alt

canal de comunicaţie, prin intermediul Legaţiei Ungare din Bucureşti şi al
Viceconsulatului din Cluj.
Demn de remarcat este şi faptul că, finanţarea Partidului Maghiar se făcea
doar în mică măsură din cotizaţiile membrilor săi, cea mai mare parte a resurselor
sale materiale provenind direct de la Biroul II de Propagandă de pe lângă
Guvernul Ungariei, care aloca anual echivalentul a 40 de milioane de lei „pentru
susţinerea propagandei iredentiste în România, afară de sumele care se dau la
diferitele epoci ale anului diverselor ziare şi reviste din Ardeal”.
Pentru a camufla fondurile primite de la Budapesta, Partidul Maghiar le
contabiliza ca „donaţii” făcute de membrii bogaţi ai organizaţiei şi le depozita la
„Banca de Comerţ” din Cluj.
Deşi la nivel oficial exponenţii Partidului Maghiar evitau să ia o atitudine
tranşantă „faţă de problema revizuirii Tratatului de la Trianon sau a autonomiei
politice a Transilvaniei”, acţiunile lor concrete deserveau indirect cauza revizionis­
tă, prin susţinerea efectivă a autonomiei culturale şi religioase a ungurilor ardeleni,
a secuilor din judeţele Ciuc, Odorhei, Trei Scaune şi Mureş, dar şi autonomiei
politice a Transilvaniei şi a tuturor ţinuturilor locuite de unguri.
O altă organizaţie politică iredentistă maghiară era Partidul Micilor
Agricultori, condus de profesorii Emerick Rety şi Andrei Mathias. Fondată în
1929 de către clujeanul Bârdos Petm, gruparea respectivă se pronunţa în favoarea
colaborării „cu partidele democratice româneşti, în scopul de a asigura ungurilor o
largă participare la viaţa politică şi la ameliorarea situaţiei lor din punct de vedere
economic, cultural şi religios”. Totodată, Partidul Micilor Agricultori milita
pentru constituirea unui „Sfat Naţional Maghiar”, menit a apăra drepturile
minorităţilor împotriva abuzurilor autorităţilor româneşti şi se afla în strânsă
legătură cu formaţiunea omonimă din Ungaria, condusă de deputatul „Tibor
Eckardth, cunoscutul campion al mişcării revizioniste”9. ‘
O grupare sui-generis, apămtă pe firmamentul politic al ungurilor din ţara
noastră era „Uniunea Oamenilor Muncii Maghiari din România” (MADOSZ).
înfiinţat în august 1934 la Târgu-Mureş, MADOSZ-ul condus de Szepesi Şandor
(preşedinte) şi de Peter Şandor (secretar general) insista asupra laturii sociale a
vieţii maghiarilor, a drepturilor lor, aflându-se sub directa influenţă a
Cominternului şi a Partidului Comunist din România, al cărui aliat ideologic era10.
Ample acţiuni iredentiste au desfăşurat pe teritoriul ţării noastre nu doar
organizaţiile politice ale ungurilor din Ardeal, ci şi instituţiile ecleziastice ale
acestora.
Biserica reformată din Transilvania, condusă de episcopul loan Văsâr-
helyi avea 782.000 de enoriaşi, grupaţi în 831 de comunităţi, 20 de protopopiate şi

9 IbidemJ. 29-3S.
10 Ladislau Bânyâi, Pe făgaşul tradiţiilor frăţeşti. Bucureşti, Colecţia „Biblioteca de Istorie”,
1971, p. 171-177.
353
Aurelian CHISTOL

două circumscripţii. Slujitorii respectivei biserici activau în sens iredentist, prin

intermediul reţelei proprii de şcoli confesionale (348 primare, 14 secundare şi
Academia de Teologie din Cluj) şi prin cel al următoarelor organizaţii religioase:
„Şcoala de Duminică”, „Asociaţiile Tineretului Creştin”, „Reuniunea Fetelor”,
„Reuniunea Femeilor Reformate” şi „Reuniunea Bărbaţilor Reformaţi”.
Biserica Romano-Catolică urmărea în primul rând satisfacerea intereselor
generale ale catolicismului, desfăşurând însă prin instituţiile sale culturale şi o
intensă activitate iredentistă. Romano-catolicii din Ardeal întreţineau şi
subvenţionau: 183 de şcoli primare cu 15.518 elevi şi 421 de învăţători, 8 şcoli
secundare de băieţi cu 1478 de elevi, 12 şcoli secundare de fete cu 1592 de elevi,
precum şi două şcoli de agricultură.
Tot în subordinea lor se aflau şi următoarele organizaţii cultural-religioase:
1) „Reuniunea populară romano-catolică”, cuprinzând 257 de organizaţii, 76 de
asociaţii ale tineretului catolic din oraşe, 36 de asociaţii comunale, 11 orchestre, 6
societăţi de lectură, două dispensare de copii, 10 societăţi sportive, precum şi
numeroase organizaţii de ocrotiri sociale; 2) „Reuniunea Femeilor Romano-
Catolice”, compusă din 42 de organizaţii sociale, 48 de asociaţii de fete şi 48 de
cluburi de fete; 3) „Armata Sfintei Cruci”; 4) Diferite „Amiciţii ale Altarelor” şi
„Congregaţii”, menite a le educa pe fete şi femei în spirit „naţional” şi creştin; 5)
„Academia Catolică din Ardeal”, cu sediul la Cluj şi 5) „Conferinţa Sfântului
Vicenţiu”, de la Cluj.
O altă biserică propovăduitoare a iredentismului unguresc era cea
unitariană, condusă de episcopul dr. Bela Varga. Aceasta avea 72.363 de
credincioşi, deţinând totodată: 33 de şcoli primare cu 50 de învăţători şi 1730 de
elevi, două licee (Cluj şi Cristurul Secuiesc) cu 39 de profesori şi 349 de elevi şi
Academia Teologică din Cluj. Respectivele instituţii de învăţământ li se adăugau
şi următoarele organizaţii cultural-religioase: 1) „Asociaţia Dâvid Ferencz”; 2)
„Reuniunea Dâvid Ferencz a Femeilor Unitariene”; 3) „Asociaţia Dâvid Ferencz a
Tineretului Unitarian”; 4) „Cercul Preoţilor Unitarieni”; 5) „Asociaţia Literară
Unitariană” şi 6) „Asociaţia învăţătorilor Unitarieni”.
Cele trei biserici, deşi aveau tradiţii şi dogme total diferite se întâlneau
totuşi pe tărâmul acţiunilor antiromâneşti şi al iredentismului unguresc, proferate
prin: sprijinul efectiv acordat conducerii Partidului Maghiar pentru desăvârşirea
programului de activitate impus de Budapesta; înfiinţarea de asociaţii religioase
de femei şi bărbaţi în toate aşezările în care populaţia maghiară era compactă;
stabilirea de legături cu reprezentanţii bisericilor respective din străinătate, în
scopul organizării unor activităţi revizioniste peste hotare11.
Principalele instituţii culturale şi sportive ale maghiarilor ardeleni se aflau,
la rândul lor, în slujba nemijlocită a iredentismului. Elocvente, din acest punct de
vedere, erau cazurile: „Societăţii Muzeului Ardelean” (E.M.E.) din Cluj;
„Asociaţiei Culturale Maghiare Ardelene” (E.M.K.E.) de la Cluj; „Uniunii

A.M.R., fond Marele Stat Major. Secţia a Il-a Informaţii (1876-1949), dos. 809/1938, f. 39-45.
354
 Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară...

Corurilor Maghiare din România”, cu sediul la Cluj; „Societăţii Literare Helikon”

tot de la Cluj şi al „Societăţii Sportive a Agricultorilor din Ţinutul Mureşului”.
Nici domeniul economic nu a fost scutit de pătrunderea iredentismului
maghiar, manifestat prin intermediul asociaţiilor agricole şi al mişcării cooperatiste.
De pildă, „Societatea Agricolă din Transilvania” (E.G.E.), condusă de dr. Paul
Szâsz, milita „pentru organizarea pe baze agricole a ungurilor şi secuilor din
Ardeal”, astfel încât, respectivii minoritari să fie transformaţi într-o masă de
manevră şi de sprijinire a scopurilor politice ale Partidului Maghiar. De altfel,
„Societatea Agricolă din Transilvania” era subvenţionată anual de guvernul ungar
cu suma de 4 milioane de lei, destinată finanţării unor expoziţii, achiziţionării de
seminţe selecţionate, animale de rasă, unelte şi maşini agricole pentru membrii aso­
ciaţiei, editării revistei „Gazda”, ajutorării băneşti a ţăranilor din cadrul societăţii.
Conducătorii E.G.E-ului activau pe tărâm iredentist prin: înfiinţarea aşa
ziselor „Institute de Educaţie Agricolă” de la Ciumbrud (Alba), lemut (Mureş),
Târgu Secuiesc (Trei Scaune) şi Cristurul Secuiesc (Odorhei); organizarea de
cursuri „ambulante” pentru îndrumarea agricolă a populaţiei; crearea de Societăţi
Agricole judeţene sau regionale şi constituirea aşa-ziselor „cercuri de agricultori”.
Directivele guvernului de la Budapesta şi sprijinul financiar al cercurilor
bancare din Ungaria s-au reflectat direct şi în privinţa activizării fără precedent a
mişcării cooperatiste a ungurilor transilvăneni. Cooperativele acestora erau conduse
de liderii Partidului Maghiar şi se grupau în două organisme centrale: „Uniunea
Agricolă şi de Credit” de la Cluj şi „Centrala Cooperativelor de Consum Hangya”
din Aiud.
Propaganda iredentistă ungară a utilizat pe scară largă şi publicaţiile în
limba maghiară apărute în România. Activând în strânsă colaborare cu mass-
media din Ungaria, periodicele maghiare de la noi, primeau indicaţii de la
Budapesta „asupra atitudinii ce trebuie să o aibă faţă de diferitele probleme şi
evenimente care agită viaţa politică, economică, socială şi culturală din România”.
Graţie sprijinului primit din afară, periodicele ungureşti din ţara noastră
atinseseră un număr record de 153 în 1934, iar la începutul lui 1938 cifra lor
scăzuse la 147-148, rămânând totuşi impresionantă.
Organele de presă din Transilvania erau finanţate direct de guvernul de la
Budapesta, operaţiunea fiind coordonată de Francisc Pataki - şeful Biroului II de pe
lângă Preşedinţia Consiliului de Miniştri - care vira banii „Băncii şi Casei de
Economie” din Cluj, de unde erau distribuiţi publicaţiilor respective. De asemenea,
numeroase oraşe şi municipii din Ungaria făceau donaţii importante pentru presa
maghiară din Ardeal. Dintre periodicele ungureşti apămte în ţara noastră, cel mai
favorizat din acest punct de vedere era cotidianul clujean „Keleti Ujsâg” („Ziarul de
Est”).
Analizând datele culese până la începutul anului 1938, specialiştii
serviciilor româneşti de informaţii apreciau că, în funcţie de sentimentele sale

355
Aurelian CHISTOL

politico-iredentiste, populaţia maghiară de la noi se împărţea în 3 categorii şi

anume: iredentişti activi, iredentişti pasivi şi neutri (indiferenţi).
Din prima categorie ftceau parte „aristocraţii, latifundiarii, conducătorii
imediaţi ai poporului (preoţi şi învăţători), funcţionarii concediaţi, ziariştii şi
tineretul universitar”, cu predilecţie studenţii aflaţi la studii în Ungaria.
A doua categorie era constituită, în principal, „din clasa mijlocie, (comerţ,
industrie, profesii libere, muncitori de la oraşe, etc.)”, care pornea de la premisa că
„revizuirea tratatelor nu depinde exclusiv de acţiunea maghiarilor”, astfel încât nu
putea accelera în niciun fel „realizarea acestui ideal unguresc”.
în fine, ţăranii reprezentau categoria neutrilor sau a indiferenţilor.
Cunoscând condiţiile de trai ale omologilor lor din Ungaria, ei nu se arătau prea
încântaţi de o eventuală realipire a Transilvaniei la ţara vecină, spre nemulţumirea
guvernului de la Budapesta şi a iredentiştilor ardeleni, care depuneau eforturi
considerabile pentru a-i atrage de cealaltă parte a baricadei12.
Conform relatărilor presei din Ungaria, maghiarii de la noi se arătau foarte
rezervaţi „faţă de programul naţional al guvernului Goga”, în pofida declaraţiilor
condescendente ale acestuia referitoare la minorităţi. Mefienţa ungurilor ardeleni
era potenţată de antisemitismul noului cabinet, ce-i viza şi pe evreii de cultură
maghiară, dar şi de posibilitatea ca măsurile vexatorii adoptate împotriva elemen­
telor semite să fie extinse şi la nivelul celorlalte grupuri etnice minoritare13.
In pofida antisemitismului virulent manifestat de regimul horthist,
Budapesta a încercat să „pescuiască” în apele tulburi de la Bucureşti, ordonându-
le liderilor Partidului Maghiar să-i susţină pe toate căile pe evreii unguri din
Transilvania, deoarece aceştia constituiau „o forţă care întotdeauna s-a dovedit
folositoare propagandei ungurilor”. Prin urmare, contele Bethlen primea zilnic
delegaţii de evrei maghiari din Ardeal şi întreprindea demersuri pe lângă cabinetul
Goga-Cuza în vederea îmbunătăţirii situaţiei lor. De asemenea, liderul Partidului
Maghiar considera că o eventuală colaborare a formaţiunii sale cu guvernul de la
Bucureşti era puţin plauzibilă din cauza politicii autorităţilor române, dar, mutatis-
mutandis, se pronunţa în favoarea încheierii unui acord politic cu Partidul
Naţional-Ţărănesc, idee agreată se pare şi de „majoritatea fruntaşilor ardeleni
naţional-ţărănişti”14.
Totodată, de la Budapesta soseau, prin diverşi curieri, instrucţiuni adresate
etnicilor maghiari din ţara noastră. Prin intermediul acestora, li se cerea celor
„care simt cu adevărat ungureşte, să contribuie după puterea lor de muncă şi
cultură, ca la viitoarele alegeri parlamentare din România să caute a demoraliza
elementele naţionaliste sub diferite pretexte”15. De altfel, încă din cursul lunii

2 Ibidem, f. 46-60.
13 S.A.N.I.C., fond Casa Regală. Regele Carol al Il-lea. Cabinet. Probleme interne, dos.
31/1938, f. 5-7.
N Idem, fond Casa Regală. Diverse (1912-1949), dos. 1 1/1938, f. 22-23.
15 Ibidem, dos. 7/1938, f 27.
356
 Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară...

ianuarie, organismele Ministerului de Interne au sesizat o activizare fără precedent

a iredentismului unguresc în judeţul Trei Scaune. Deosebit de grav era faptul că,
manifestările respective au fost iniţiate de funcţionari ai statului român, de preoţi
şi învăţători, care, în propaganda lor antiromânească utilizau diverse ziare din
Ungaria, pătrunse fără niciun fel de restricţii la noi în ţară. Cele mai înverşunate
elemente iredentiste se arătau a fi preotul Benedec Gavrilă din Chichiş şi colegii
săi Barta Carol şi Augustin Vasile din Ozun, care erau şi recompensaţi pecuniar
pentru acţiunile întreprinse16.
Deschiderea campaniei electorale în vederea desfăşurării alegerilor din
debutul lunii martie a provocat vii discuţii şi în sânul Partidului Maghiar -
principalul exponent politic al minoritarilor unguri - legate de tactica şi strategia pe
care acesta trebuia să le adopte. Pentru a ajunge la un punct de vedere comun,
nobilii maghiari din Ardeal se adunau periodic „la castelele sau reşedinţele fiecăruia
din ei” sub pretextul organizării unor serbări familiale, urmate de baluri17.
După îndelungi conciliabule, în partid s-a impus opinia încheierii unui
cartel electoral cu guvernul Goga, susţinută şi de Budapesta, în pofida reticenţelor
manifestate de către contele Bethlen18.
Supunându-se voinţei majoritare, preşedintele Partidului Maghiar şi dr.
losif Willer au început negocierile cu guvernul, reprezentat de Silviu Dragomir şi
C. Bucşan (cumnatul lui Goga). După câteva zile de discuţii, s-a ajuns la un acord,
semnat la Bucureşti, pe 7 februarie 1938, de către Octavian Goga, reprezentând
Uniunea Naţional-Creştină şi Ţărănească şi Gyorgy Bethlen, în numele Partidului
Maghiar.
Conform celor convenite, minoritarii unguri îşi desemnau 16 candidaţi pe
listele guvernamentale pentru Camera Deputaţilor şi 8 pe cele de la Colegiul
Universal al Senatului. In schimb. Partidul Maghiar se angaja „să-şi depună toate
silinţele pentru reuşita listei comune”, asumându-şi obligaţia de „a face
propagandă pentru lista cartelată şi în judeţele unde n-are candidaţi proprii”, ceea
ce nu însemna însă, renunţarea la propria individualitate. Trebuie menţionat şi
faptul că, Bethlen semnase acordul cu guvernul, sub rezerva ratificării
conţinutului său de către Comitetul Executiv al Partidului Maghiar, ce urma a se
întruni pe 13 februarie, la Cluj19.
Derularea ulterioară a evenimentelor politice interne va proclama însă
caducitatea cartelului electoral din 7 februarie 1938, făcând inutilă uniunea forului
conducător al ungurilor din România.

16 Ibidem. f. 26.
17 Idem, fond Casa Regală. Regele Carol al ll-lea. Cabinet. Probleme interne, dos. 6/1938, f. 17.
18 Idem, dos. 33/19.38, f. 1028.
19 Idem, fond Goga - familial (1799-1943), dos. 129/1938, f 1 recto-verso; Cartelul guvernului
cu Partidul Maghiar, în „Curentul” anul XI, nr. 3601, 10 februarie '938, p. 12; Cartelul electoral al
guvernului cu Partidul Maghiar, în „Cuvântul”, anul XV, nr. 3141, 11 februarie 1938, p. 14.
357
Aurelian CHISTOL

Lect. univ. dr. Aurelian CHISTOL

358
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

Proiecte de apărare şi securitate nerealizate

în regiunea Mării Negre, în perioada interbelică.
Cazul româno-britanic
Conf. univ. dr. Gavril PREDA

Introducere
Marea Neagră a reprezentat o regiune cu caracteristici geopolitice specifice,
în perioada interbelică, fiind în egală măsură spaţiu de cooperare, dar şi de
confruntare între statele din zonă, între marile puteri şi între statele riverane şi
marile puteri. A fost terenul de contact dintre islam şi creştinism, dintre Europa şi
Asia, dintre modelul cultural occidental şi cel oriental, dintre ideologia şi regimul
politic de tip comunist cu ideologia şi lumea liberală, dintre modernitate şi
tradiţionalism, ceea ce a conferit relaţiilor interumane şi interstatale, un conţinut
deosebit de complicat. Regiunea Mării Negre s-a caracterizat printr-o structură
statală măcinată de numeroase rivalităţi teritoriale, cu schimburi regionale modeste,
influenţate de tensiunile de ordin teritorial, de gradul de industrializare scăzut şi de
existenţa unor regimuri politice ostile. La amplificarea tensiunilor a contribuit şi
competiţia dintre marile puteri europene interesate de controlul asupra -ţărilor din
zona Mării Negre. Puse în faţa unor ameninţări multiple, statele riverane au
reacţionat fie prin crearea unor structuri de regionale de alianţă cu caracter
antirevizionist şi antirevanşard - precum Antanta Balcanică -, fie prin semnarea
unor tratate bilaterale de alianţă cu unele dintre marile puteri. Caracteristica
dominantă pentru regiunea Mării Negre în aproape întreaga perioadă interbelică a
fost aceea de zonă marcată de incertitudine, de nesiguranţă şi instabilitate
internaţională. în funcţie de forţa lor militară şi de anvergura ameninţărilor externe,
statele mici şi mijlocii din zona Mării Negre au optat pentru diferite soluţii politico-
militare menite să le asigure securitatea naţională. România s-a confruntat în toată
perioada interbelică cu politica revizionistă a statelor vecine, precum Uniunea
Sovietică, Ungaria şi Bulgaria. Situaţia geopolitică existentă a obligat guvernele de
la Bucureşti să caute alianţe politico-militare care să îi ofere garanţii reale faţă de
ameninţările externe. Studiul analizează, pe baza datelor rezultate din arhive, din
colecţii de documente şi din lucrări referitoare la politica de apărai'e a statului român
din perioada interbelică, eforturile factorilor de decizie de la Bucureşti de a atrage şi
de a păstra interesul geopolitic al marilor puteri democratice occidentale faţă de
România. în această strategie. Marea Britanie a avut un loc foarte important, dovadă
fiind formele diverse de cooperare bilaterală iniţiate de autorităţile de la Bucureşti,

Studiul a fost publicat la International Conference UE and Black Sea Region, 2012, Bucharest.
359
Gavril PREDA

inclusiv prin realizarea unei baze navale la Marea Neagră. Ipoteza noastră de
cercetare îşi propune să evalueze şi să răspundă la următoarele întrebări: ce loc
ocupa regiunea Mării Negre în planurile geopolitice ale marilor puteri europene?
care era gradul de angajare concretă faţă de statele din regiune al marilor puteri
occidentale democratice, în special faţă de România? pot fi identificate elemente de
continuitate în comportamentul geopolitic al marilor puteri faţă de statele riverane
Mării Negre din perioada interbelică până în prezent?

II. Discuţii
Regiunea Mării Negre ca zonă de interferenţe, de confruntări, de ciocniri ale
intereselor marilor europene sau extraeuropene, a cunoscut multe conflicte datorită
împărţirilor şi reîmpărţirilor de teritorii şi de spaţii de influenţă. Problemele
dominante ale regiunii Mării Negre din perioada interbelică au fost legate de:
disputele teritoriale generate de procesul de constituire a noii arhitecturii statale
rezultate după primul război mondial; de “problema Strâmtorilor” şi de competiţia
geopolitică dintre Marea Britanie, Franţa, Uniunea Sovietică, Italia şi Germania
privind configurarea sferelor de influenţă din zonă.
Procesul de configurare a arhitecturii statale postbelice şi de trasare a
frontierelor stabilite în partea de sud şi est a continentului de către Conferinţa de
Pace de la Paris a fost însoţit de o prelungire a conflictelor şi a tensiunilor militare
până în anii 1924-1925. Războiul civil din Rusia a inclus în aria sa de desfăşurare şi
spaţiul de pe ţărmul de nord şi est al Mării Negre - din Caucaz şi până la graniţă cu
România. Pe acest teritoriu uriaş, forţele franceze şi britanice debarcate în Caucaz,
Crimeea şi Odesa au sprijinit armatele albgardiste în acţiunile de luptă duse constra
trupelor bolşevice1. Intervenţia greacă, italiană şi franceză din Turcia din anii 1920-
1922 a fost un eşec. Victoriile obţinute de armata turcă, condusă de Kemal Ataturk,
au dus la semnarea armistiţiului de la Mudanya, dintre Antanta şi Turcia. Italia,
promovând o politică expansionistă către Balcani, Mediterana Orientală şi
Adriatica, a provocat o puternică criză în regiunea Mării Negre, în vara-toamna
anului 1923, mai ales după ce a ocupat insula Corfu. Caracterul multietnic al
populaţiei din Macedonia a preocupat atât marile puteri, cât şi statele vecine.
Bulgaria, Turcia, Grecia şi Albania au desfăşurat o intensă propagandă pe tema
naţionalităţilor pentru a-şi justifica pretenţiile teritoriale asupra unor regiuni din
Macedonia". Incidentele militare de la frontierele greco-bulgare, sârbo-bulgare,
greco-turce, ciocnirile militare dintre Grecia şi Italia, din spaţiul caucazian dintre
Turcia şi Uniunea Sovietică, tensiunea militară de la graniţa sovieto-română, de la

1 Christopher Andrew & Oleg Gordievski, KGB Istoria secretă a operaţiunilor sale externe d
la Lenin la Gorbaciov, Bucureşti, Editura AII, 1994, pp. 33-34.
2 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E.), fond URSS, voi. 30, f. 20-21.
360
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

graniţa bulgaro-albaneză etc. au făcut ca în regiune să existe o stare de nesiguranţă,

de „labilitate politică internaţională”3.
Conferinţele de la Laussane şi Montreaux, privind regimul Strâmtorilor au
scos în prim plan mari divergenţe între Marea Britanie şi Uniunea Sovietică, dar şi
între Marea Britanie şi Franţa privind regimul Strâmtorilor. Prin controlul Strâm­
torilor se asigura şi dominaţia asupra regiunii Mării Negre. Rusia ţaristă făcuse
eforturi uriaşe pentru a avea un rol principal asupra acestei „porţi” spre Mediterana
şi mările calde. Eforturile au fost reluate şi continuate de regimul comunist,
preocupat tot la fel de mult de problema accesului nestingherit la oceanul planetar.
Problema Strâmtorilor a fost una dintre cele mai importante şi complicate probleme
negociate în cadrul conferinţelor privind Marea Neagră. Pentru Marea Britanie şi
Franţa, controlul Strâmtorilor însemna „eficienţă şi influenţă”, atât asupra Meditera-
nei Orientale, cât şi asupra statelor riverane Mării Negre4. Conferinţa de la Lau-
sanne (20 noiembrie 1922 - 24 iulie 1923) s-a finalizat prin semnarea Tratatului de
pace cu Turcia şi a Convenţiei privind regimul Strâmtorilor. Guvernul turc a pierdut
suveranitatea completă asupra folosirii Strâmtorilor şi a fost obligat să accepte
condiţiile impuse privind delimitarea zonei adiacente, distrugerea fortificaţiilor de
coastă şi acceptarea prerogativelor Comisiei Internaţionale a Strâmtorilor.
Conferinţa de la Montreaux din vara anului 1936 a luat în discuţie cererea Turciei
de revizuire a Convenţiei de la Lausanne privind statutul Strâmtorilor şi s-a
concentrat asupra chestiunilor referitoare la: remilitarizarea Strâmtorilor, trecerea
navelor de război prin Strâmtori şi intrarea în Marea Neagră a flotelor militare
aparţinând altor state decât cele riverane. Convenţia privitoare la -regimul
Strâmtorilor5, semnată la 20 iulie 1936, recunoştea suveranitatea deplină a Turciei
asupra Strâmtorilor, proclama libertatea de trecere şi navigaţie prin Strâmtori şi
transfera guvernului turc atribuţiile Comisiei Internaţionale a Strâmtorilor6. Faţă de
tendinţele marilor puteri de a domina această poartă strategică. România a sprijinit
Turcia, poziţie care răspundea intereselor sale economice. Ca urmare. România a
colaborat „fructuos”7 împreună cu Marea Britanie şi statele Antantei Balcanice în
cadml conferinţei, sprijinind cererea Turciei de redobândire a suveranităţii asupra
Strâmtorilor. România era direct interesată ca Strâmtorile să nu intre sub controlul
nici unei mari puteri, pentru că prin poziţia lor geografică, ele asigurau libertatea de
navigaţie a flotei române către oceanul planetar, fiind considerate „plămânii”
comerţului exterior românesc8.

3 Viorica Moisuc, Istoria relaţiilor internaţionale, Editura Fundaţiei România de Mîine,

Bucureşti, 2002, p. 147.
4 Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, România ţi problema Strâmtorilor, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1974. p. 15.
5 A.M.A.E., fond Londra, Convenţia privitoare la regimul Strâmtorilor, nepag.
6 Emilian Bord, Ion Ciupercă, Europa în derivă. Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2001, p. 98.
7 Ion Pătroiu, Valeriu Florin Dobrinescu, România şi Anglia în anii '30, Editura Scrisul
Românesc, Craiova, 1997, p. 25.
8Nicolae Titulescu, Discursuri, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967, p. 474.
361
Gavril PREDA

Complicaţiile geopolitice dintre Marea Britanie, Franţa, Uniunea Sovietică,

Italia şi Germania privind redistribuirea sferelor de influenţă în regiunea Mării
Negre explică existenţa unor strategii diferite sau diametral opuse promovate de
aceste mari puteri în perioada interbelică.
Uniunea Sovietică, singura mare putere riverană Mării Negre, a promovat o
politică revizionistă, ostilă faţă de tratatele de la Versailles şi a prevederilor acestora,
fapt care a determinat ca celelalte state riverane să-şi asigure securitatea faţă de
pericolul sovietic, fie prin intermediul unor alianţe regionale, fie prin încheierea unor
tratate bilaterale cu marile puteri occidentale interesate în apărarea statu-quo-ului.
Uniunea Sovietică, singura mare putere riverană Mării Negre, a promovat o
politică revizionistă, ostilă faţă de tratatele de la Versailles şi a prevederilor acestora,
fapt care a determinat ca celelalte state riverane să-şi asigure securitatea faţă de
pericolul sovietic, fie prin intermediul unor alianţe regionale, fie prin încheierea unor
tratate bilaterale cu marile puteri occidentale interesate în apărarea statu-quo-ului.
Tendinţa expansionistă sovietică s-a manifestat pe mai multe planuri. La conferinţele
de la Lausanne şi Montreaux diplomaţia sovietică a acţionat pentm promovarea
intereselor sale în Marea Neagră, contestând în special statutul pe care urma să îl
deţină Comisia Internaţională a Strâmtorilor9. O altă direcţie de expansiune a
reprezentat-o exportul de revoluţie şi aducerea la putere a unor forţe politice
comuniste în statele vecine din sud-estul continentului. în acest sens. Moscova a
sprijinit mişcările comuniste subversive în acţiunile acestora de subminare şi
răsturnare a guvernelor din ţările riverane Mării Negre10. în această strategie,
Comintemul a fost un „instrument” al politicii externe sovietice, interesele geopolitice
ale Moscovei au prevalat întotdeauna asupra obiectivelor revoluţiei comuniste
mondiale". Refacerea flotei militare din Marea Neagră a fost unul dintre obiectivele
importante ale statului sovietic din perioada interbelică, acesta fiind unul dintre
instrumentele de forţă ale regimului sovietic de promovare a proiectelor sale
hegemonice în regiune. Demnitarii sovietici au făcut numeroase referiri la
„importanţa Mării Negre şi a flotei ei militare, atât din punct de vedere economic cât
şi politico-strategic” pentru statul sovietic. La Jumătatea primului deceniu interbelic,
flota sovietică din Marea Neagră era refăcută, fapt declarat public de către unul dintre
liderii comunişti din Ucraina, care sublinia că "puterea sovietică avea o flotă şi nu se
temea de România” l2. în viziunea Moscovei, dezvoltarea flotei militai'e române din
Marea Neagră constituia o ameninţare pentru Uniunea Sovietică, fapt care necesita
prezenţa unei „flote puternice” sovietice în regiune. In evaluările geopolitice ale
factorilor de decizie politico-militară de la Moscova, România era considerată
„principala ameninţare militară pentru sovietici” din sud şi o „ţintă majoră” pentru

Ilie Seftiuc, Iulian Cârţână, op. cit., p. 161.

10 Istoria secolului XX, voi. I, Sfârşitul lumii europene (1900-1945), coord. Serge Berstein,
Pierre Milza, Editura AII, Bucureşti, 1998, p. 205.
11 Eric Hobsbawm, Secolul extremelor. Editura Lider, Bucureşti, 1994, pp. 92-93.
12 A.M.A.E., fond URSS, voi. 30, f. 513-514.
362
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

acţiunile agresive ale statului sovietic. Această evaluare referitoare la România a

dominat planurile strategice sovietice în toată perioada interbelică13. în perioada
1920-1926, statul sovietic a organizat şi executat nenumărate acţiuni agresive
împotriva României, îndeosebi pe frontiera de pe Nistru şi de-a lungul litoralului
Mării Negre. Una dintre cele mai violente acţiuni a avut loc în luna septembrie 1924,
în zona Tatar Bunar, din sudul Basarabiei. Acţiunile sovietice au urmărit destabi­
lizarea situaţiei interne din România, discreditarea statului român în mediile politico-
economice occidentale, crearea unei situaţii haotice în spaţiul balcanic14.
Ostilitatea permanentă a Uniunii Sovietice faţă de România, alături de revi­
zionismul ungar şi bulgar au fost percepute de guvernele de la Bucureşti ca posibile
alianţe cu caracter antiromânesc. „Gravitatea tendinţelor respective” a preocupat
serios România şi ea „trebuie raportată la ansamblul factorilor interni şi externi, la
relaţiile bilaterale, la cele regionale, la contextul internaţional dintr-o etapă sau alta,
la interesele geopolitice ale statelor”15. Drept urmare, statul român şi-a elaborat o
strategie de apărare bazată, în primul rând, pe forţe proprii, dar şi prin valorificarea
cât mai eficientă a intereselor comune la Marea Neagră ale statelor aliate din centrul
şi estul continentului şi ale marilor puteri democratice occidentale: în special Franţa
şi Marea Britanie.
Marile puteri învingătoare. Marea Britanie şi Franţa au avut viziuni diferite
referitoare la regiunea Mării Negre: pe de o parte au iniţiat acţiuni menite să prevină
conflictele, să concilieze pe foştii adversari, să rezolve pe calea dialogului litigiile şi
diferendele din regiune, pe de altă parte fiecare a urmărit să deţină poziţia
dominantă în zonă. Rivalităţile franco-engleze privind statutul Strâmtorilor şi
controlul geopolitic asupra regiunii Mării Negre au dus la nerealizarea obiectivelor
ce urmăreau apărarea statu-quo-ul interbelic.
După Conferinţa de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, Franţa a devenit
cea mai influentă putere din centrul şi sud-estul Europei. Guvernul francez şi-a
manifestat faţă de autorităţile de la Bucureşti dorinţa de a sprijini statul român în
eforturile sale de realizare a programului său naval. în primii ani postbelici, au fost
elaborate de către specialişti români şi străini, o serie de studii în care au fost
analizate mai multe modalităţi de construire a unei flote militare româneşti la Marea
Neagră, tipurile de nave care trebuiau adaptate, numărul şi caracteristicile lor. In
două memorii succesive, adresate autorităţilor militare române, de către
comandantul francez O’Neill la 12 şi 20 martie 1920, au fost avansate o serie de
propuneri referitoare la programul de creare a flotei de război a României. Potrivit
opiniei ofiţerului francez. România se putea confrunta în regiunea Mării Negre cu

13 Larry L. Watts, Fereşte-mă, Doamne, de prieteni... Războiul clandestin al Blocului Sovietic

cu România, trad. Camelia Diaconescu, Editura RAO, Bucureşti, 2011, pp. 90-91.
I‘l Laurenţiu Constantiniu, Uniunea Sovietică între obsesia securită(ii şi insecurităţii. Editura
Corint, Bucureşti, 2010, p. 49.
15 Ion Agrigoroaiei, România interbelică. Editura Universităţi „Alexandru loan Cuza”, Iaşi,
2001, pp. 44-45.
363
Gavril PREDA

flotele militare ale Bulgariei şi Uniunii Sovietice, dintre care doar flota sovietică
prezenta un mare pericol. Pentru apărarea spaţiului maritim naţional, într-un viitor
conflict. România trebuia să-şi dezvolte un program naval pe termen lung, să aloce
resursele financiare adecvate, să reorganizeze întreaga infrastructură destinată
pregătirii navelor şi personalului şi să construiască porturi militare necesare pentru
protecţia şi întreţinerea navelor de război. Existenţa unei flote române modeme care
avea în stmctura sa nave de linie, submarine şi hidroavioane era capabilă, în opinia
comandantului francez, să compenseze superioritatea ofensivă a flotei sovietice din
Marea Neagră16. Lipsa de personal specializat, de tehnică militară maritimă
modernă, de specialişti, precum şi inexistenţa unui mare port maritim nu permitea
„tinerei marine române” să se instmiască pentru noile tipuri de tehnică de luptă
navală17. Guvernul francez se oferea să dea gratuit României un cmcişător-şcoală,
să trimită o misiune navală formată din ofiţeri specialişti şi să vândă două sau trei
submarine tip Laubeuf. De asemenea, partea franceză era dispusă să ajute la crearea
unui baze de instruire pentru hidroavioane la gurile Dunării1 s. Nu avem date asupra
motivelor pentru care autorităţile române nu au dat curs propunerilor franceze.
Teama "clasică” a Marii Britanii faţă de o Franţă prea puternică economic şi
militar pe continent, mai ales în partea sa centrală şi de est, precum şi neînţelegerile
privind moştenirea otomană din Orientul Mijlociu au făcut ca strategia franceză în
regiunea Mării Negre să întâlnească multă opoziţie din partea cercurilor britanice.
Franţa a reacţionat la acţiunile britanice care urmăreau să-i reducă influenţa în central
Europei şi în regiunea Mării Negre prin încurajarea alianţelor regionale (Mica
Antantă şi Antanta Balcanică) şi semnarea unor tratate bilaterale cu statele din zonă.
Acordurile semnate de Franţa cu statele din regiune erau mai degrabă „angajamente
formale”, cu valoare morală, care nu limitau libertatea de acţiune a Parisului în
relaţiile cu celelalte mari puteri19. Tratatul de prietenie dintre Franţa şi România a fost
semnat abia în anul 1926. Referindu-se la valoarea reală a angajamentelor bilaterale
incluse în tratatul dintre Franţa şi România, Nicolae Titulescu afirma că documentul
în cauză nu era „altceva decât o repetare a obligaţiilor din Pactul Societăţii
Naţiunilor”. In opinia diplomaţiei pariziene, angajamentele franceze faţă de România
incluse în tratat au reprezentat „ceva mai mult decât nimic”20. România nu a reuşit să
semneze o alianţă militară cu Franţa, pentm că Parisul nu a fost interesat de realizarea
unui asemenea proiect. Un tratat militar româno-francez ar fi creat, în opinia
Parisului, complicaţii suplimentare în relaţiile franco-sovietice. Din punctul de vedere
al guvernului francez a fost „exclusă orice trimitere de trupe” în România. Această
poziţie a diplomaţiei franceze a rămas neschimbată în toată perioada interbelică.

16 A.M.A.E., fond Problema 81, voi. 24, nepag. (Note sur le developpement de la Marine
Roumaine, 12 martie 1920).
17 Ibidem, voi. 24, nepag. (Necesisite pour la Marine Roumaine de commencer son
developpement sur l’acquisition de petites unites).
18 Ibidem (Note sur le developpement de la Marine Roumaine, 12 martie 1920).
19 Viorica Moisuc, op. cit., p. 220.
20 Ibidem, p. 222.
364
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

Asupra conţinutului cererilor României adresate Franţei cu privire la colaborarea

militară bilaterală trebuie arătat că partea română nu cerea „imposibilul”, ci doar
garanţia că „în caz de agresiune neprovocată din partea indiferent cărei puteri”,
guvernul francez va sprijini România „prin trimiterea de material de război şi, la
nevoie, a unei misiuni militare”21.
Refuzul Franţei şi Marii Britanii de a semna acorduri militare cu statele mici
şi mijlocii din zona Mării Negre le-a obligat să caute alternative pentm con­
solidarea securităţii proprii în afara tradiţionalei colaborări cu puterile democratice
occidentale. De asemenea, eşecul politicii de securitate colectivă a contribuit la o
reducere a influenţei geopolitice a marilor puteri democratice şi la o creştere a
rolului puterilor revizioniste în regiunea Mării Negre.
In Italia, sentimentele de nemulţumire şi de frustrare faţă de hotărârile Con­
ferinţei de Pace de la Paris, din anii 1919-1920, a permis asccensiunea partidelor de
dreapta la putere. Regimul politic fascist de la Roma a promovat o politică externă
agresivă, de contestare a statu-quo-lui şi de revizuire a graniţelor. Politica externă
italiană a fost un factor stimulator pentm statele învinse din centml Europei şi din
zona Mării Negre, care au promovat constant o politică de anulare a tratatelor de
pace şi revizuire a frontierelor. Politica de expansiune a Italiei în Peninsula
Balcanică, a provocat noi tensiuni şi a slăbit procesul de stabilitate în regiunea Mării
Negre. Ostilitatea faţă de organizaţiile regionale precum Mica Antantă şi Antanta
Balcanică, încercarea de atragere a Iugoslaviei în sfera sa de influenţă22, încurajarea
revendicărilor teritoriale bulgare faţă de statele vecine, opoziţia faţă de influenţa
anglo-franceză în zonă şi atitudinea anticomintem şi antisovietică făţişă au fost
coordonatele strategiei italiene faţă de regiunea Mării Negre. Strategia italiană
referitoare la regiunea Mării Negre era în dezacord cu obiectivele şi interesele
României. Acţiunile politice, diplomatice şi militare ale Romei putând fi inter­
pretate în opinia ministmlui român de la Roma, D. Zamfirescu, ca etape ale unui
„proces” îndreptat împotriva statului român şi a politicii sale externe de către
guvernul fascist italian23.
Politica Mării Britanii faţă de regiunea Mării Negre a cunoscut modificări în
funcţie de evoluţia balanţei de putere din Europa. în general, politica britanică a
avut o prezenţă redusă în centml şi estul continentului, considerat de George Lloyd
ca o regiune plină de tensiuni generate de „ură naţională, lăcomie naţională şi cea
mai rea formă de mândrie naţională”24. într-un document elaborat de Foreign Office
în anul 1925, denumit „Cu privire la problema balcanică şi la politica britanică în
Balcani”, se formulau liniile directoare ale politcii britanice în regiune şi anume:
păstrarea statu-quo-ului postbelic, o politică imparţială faţă de statele din regiune.

21 Ibidem, p. 223.
22 Ion Pătroiu, Valeriu Florin Dobrinescu, op. cit., p. 34-35.
23 A.M.A.E., fond Italia, voi. 66/1939, f. 82 (Telegrama din 25 iulie 1939).
2‘l David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii faţă de România (1938-1939), Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 41.
365
Gavril PREDA

încurajarea tuturor iniţiativelor de pace şi dezvoltarea legăturilor bilaterale pe

diverse planuri25. Politica tradiţională a Marii Britanii a fost de a împiedica tentativa
oricărei puteri de a deveni dominantă pe continent. Ca urmare. Marea Britanic nu a
agreat o influenţă prea mare a Franţei pe continent şi de aceea a sprijinit revenirea
Germaniei ca mare putere în Europa. Interesul britanic faţă de diferitele regiuni ale
continentului a fost diferit: Europa Occidentală şi Mediterana Orientală reprezentau
zone vitale, în timp ce Europa Centrală şi de Sud-Est erau considerate zone de
interes secundar. Revizionismul german a vizat în primul rând teritoriile din centrul
şi sud-estul Europei, care erau foarte importante pentru interesele franceze. In
această viziune pot fi explicate acţiunile britanice de a limita o dominaţie franceză
prea puternică asupra centrului şi estului continentului, dar şi de a stopa penetraţia
germană şi italiană în regiunea Mării Negre. Tratatul de la Locamo a arătat
priorităţile din politica externă britanică25. După Locamo, diplomaţia de la
Bucureşti a înţeles că Marea Britanie nu era „vital interesată” în problemele sud-
estului european27. în privinţa României, Marea Britanie nu a avut o strategie
militară şi economică „bine conturată”. în perioada interbelică România a prezentat
interes geopolitic pentru politica britanică sub trei aspecte: al chestiunilor navale din
Marea Neagră - care puteau influenţa securitatea comunicaţiilor spre Suez din
Mediterana Orientală, al petrolului - România fiind cel de al doilea mare exportator
de produse petroliere din Europa şi al apărării Poloniei - se avea în vedere alianţa
polono-română de apărare faţă de Uniunea Sovietică. După realizarea Anschluss-
ului. Marea Britanie a elaborat o strategie politică şi economică mai coerentă faţă de
România, având în vedere faptul că o dominaţie germană în România şi Balcani
punea în mare pericol interesele geopolitice britanice din regiunea Mării Negre şi
Mediterana Orientală28.
Din perspectiva românească, relaţiile bilaterale româno-britanice din
perioada interbelică relevă o altă abordare. Diplomaţia românească a urmărit cu
mare atenţie politica britanică în regiunea Mării Negre şi a manifestat o preocupare
foarte mare pentru dezvoltarea raporturilor bilaterale pe multiple planuri. Marea
Britanie a avut un loc deosebit de important în economia românească. în cadrul
comerţului exterior al României, Marea Britanie a ocupat locul doi după Germania.
Guvernele de la Bucureşti au fost preocupate de menţinerea schimburilor
economice la un nivel ridicat pentru a putea contrabalansa o dominaţie germană în
comerţul exterior românesc. Eforturile de industrializare ale României au găsit în
Marea Britanie atât tehnologia şi maşinile-unelte necesare, cât şi resursele finaciare
adecvate. Se cuvine precizat faptul că, în perioada interbelică. Marea Britanie a fost

25 Viorica Moisuc, op. cit., p. 209-210.

26 Valeriu Florin Dobrinescu, Lenuţa Nicolescu, Gheorghe Nicolescu, Relaţii militare româno-
engleze (I9I8-I947), Editura Cultura, Piteşti, 1998, p. 22-23.
27 Marusia Cristea, Din istoria relaţiilor anglo-române (1936-1939), Editura Mica Valahie,
Bucureşti, 2004, p. 15.
28
David Britton Funderburk, op. cit., p. 13-14.
366
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

cel mai important furnizor de material de război al României. In anii 1921-1939,

România a comandat în Marea Britanic numeroase materiale militare29. Cu toate
aceste eforturi. România a avut un rol periferic în strategia militară britanică privind
Marea Neagră.
Configuraţia geografico-teritorială a României de după primul război
mondial a dus la dublarea graniţei maritime şi la dobândirea controlului asupra
Gurilor Dunării, situaţie care a conturat clar nevoia de dezvoltare a unei flote
militare româneşti capabile să asigure apărarea strategică a litoralului maritim şi a
frontierelor dunărene. La începutul anului 1920, autorităţile militare române au
decis ca programul de dezvoltare al flotei să se facă cu sprijin britanic. La
propunerea Inspectoratului Marinei Militare, Ministerul de Război român a aprobat,
în martie 1920, ca 4 ofiţeri ofiţeri superiori să execute un stagiu de specializare timp
de un an de zile pe navele marinei militare britanice30. în acelaşi timp, au început
discuţiile între guvernul român şi cel britanic referitoare la organizarea şi
dezvoltarea marinei militare române. In baza aranjamentelor convenite între
autorităţile politice şi militare române şi britanice, la 19 februarie 1920, comandorul
Bowring a fost numit consilier tehnic pe lângă Inspectoratul Marinei Militare
române31. Comandorul Bowring, asistat de un alt ofiţer britanic, a sosit în România
la 5 aprilie 1920, iar de la data sosirii ţară şi până la 26 iulie 1920 a „întocmit studii
complete şi foarte documentate asupra cestiunilor ce i s-au supus”32. La sfârşitul
lunii iulie 1920, specialistul britanic a plecat la Londra şi a colaborat foarte strâns cu
căpitanul-comandor Bălănescu loan, la chestiunile referitoare la condiţiile de
cumpărare de nave militare engleze de către marina română şi la convenţia privind
sosirea în România a unei misiuni militare britanice. Conform Jurnalelor Consiliului
de Miniştri nr. 881/1920 şi 1526/1920, guvernul român a aprobat un credit de război
în valoare de 600.000 lire sterline, pentru cumpărarea de nave militare britanice.
Ministerul de Război a fost autorizat să achiziţioneze de la guvernul britanic un
monitor greu şi şapte contratorpiloare. Din acest credit, au fost alocate 450.000 lire
sterline pentru plata vaselor, a pieselor de schimb, instrumentelor de navigaţie,
artilerie şi celorlalte sisteme de armament, a maşinilor motoare, echipamentelor de
transmisiuni, precum pentru dotarea cu instalaţii şi maşini-unelte noi a Arsenalului
din Constanţa. Restul creditului, în valoare de 150.000 lire sterline, era destinat
pentru amenajarea unei baze navale la Constanţa33. O comisie navală* condusă de

29 Istoria militară a poporului român, voi. VI, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 224-225;
Valeriu Florin Dobrinescu, Lenuţa Nicolescu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p. 33-34,
30 A.M.A.E., fond Problema 81, voi. 24, nepag. (Adresa nr. 06274 / 25 martie 1920 a
Ministerului de Război către Ministerul Afacerilor Străine).
31 Ibidem, voi. 24, nepag. (Adresa nr. 13984/1921 a Ministerului de Război către Ministerul
Afacerilor Străine).
32 Ibidem, voi. 24, nepag. (Adresa nr. 30899 / 15 decembrie 1920 a Ministerului de Război către
Ministerul Afacerilor Străine).
33 Ibidem, voi. 24, nepag. (Jurnalul Consilului de Miniştri nr. 2356/1920).
367
Gavril PREDA

căpitan-comandor loan Bălănescu, directorul Marinei Militare, a negociat la

Londra, în vara anului 1920, cumpărarea celor 8 nave de război din Marea Britanic.
Tratativele s-au desfăşurat la Foreign Office, între ministrul plenipotenţiar la Londra
V. Boerescu şi căpitan-comandor I. Bălănescu, din partea guvernului român,şi A.
Leeper şi comandor Bowring, din partea guvernului britanic. Principalele chestiuni
ale negocierilor au vizat condiţiile de cumpărare a navelor de război britanice şi
semnarea unei convenţii privind venirea şi instalarea la Constanţa a Misiunii Navale
Britanice din România. S-a convenit achiziţionarea monitorului greu GORGON34
(un vas modem, construit în anul 1917, utilizat doar un an în serviciul de luptă al
marinei britanice şi care putea fi rapid pus în stare de navigaţie pe mare) şi şapte
contratorpiloare (4 clasa P şi 3 clasa M sau N)35. Navele de război alese de Comisia
Navală Română urmau a fi armate şi aduse în perfectă stare de navigaţie pe mare.
Costul total a fost estimat la circa 450.000 lire sterline, condiţiile de plată fiind
negociate ulterior- . Navele de război cumpărate din Marea Britanie au sporit forţa
de luptă a marinei militare române. Tratativele referitoare la Misiunea Navală
Britanică au avut loc în perioada august 1920-septembrie 1921 şi au vizat aspecte
privind componenţe, durata, statutul ofiţerilor britanici şi plata soldelor acestora.
Convenţia s-a semnat la Londra, la 16 septembrie 1921, şi prevedea punerea la
„dispoziţia Guvernului Român şi a Inspectoratului Marinei Române” a doi ofiţeri
britanici pe o perioadă de doi ani, începând cu 1 aprilie 192237. în primii ani
postbelici. România şi-a dezvoltat flota de război pe două căi: prin cumpărarea de
nave de luptă şi prin intermediul despăgubirilor de război. Conform prevederilor
Tratatului de Pace cu Austria, aliaţii au repartizat navele de război ale fostului
Imperiu Austro-Ungar către statele învingătoare, în contul despăgubirilor de război,
pe care statul austriac trebuia să le achite acestora. în acest context. România a
primit în contul despăgubirilor de război 7 torpiloare şi 3 monitoare de la marina
austriacă. Navele respective au intrat în serviciul Marinei Militare Române, în
perioada decembrie 1920-ianuarie 192138.
Dimensiunile teritoriale şi demografice, potenţialul economic, aşezarea
geografică şi vecinătăţile constituite după sfârşitul primului război mondial au adus

Comisia a fost formată din: căpitan-comandor loan Bălănescu, ofiţer mecanic şef cl. I
Constantin Ştefanescu, inginer cl. II Alexandru Lupu şi locotenent-comandor Frish Guido.
Ibidem, voi. 24, nepag. (Proces-Verbal nr. 1 din 22 septembrie 1920 al Comisiei Navale Române).
35
Ibidem, voi. 24, nepag. (Proces-Verbal nr. 2 din 29 septembrie 1920 al Comisiei Navale Române).
36
Ibidem, voi. 24, nepag. (Telegrama nr. 2327 din 1 octombrie 1920 a Legaţiei Române din
Londra către Ministerul de Război).
37 AMAE, fond Problema 81, voi. 24, nepag. (Convenţia Navală dintre Guvernul Britanic şi
Guvernul român din 16 septembrie 1921).
38 România în ecuaţia păcii şi dictatului, coord. Gheorghe Nicolescu, Editura Paralela 45,
Piteşti, 2000, p. 266 (Vezi: Marian Moşneagu, Nave ale flotei austro-ungare intrate în serviciul
Marinei române după primul război mondial).
368
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

importante corective poziţiei geopolitice a României39. Dintre cele şase state cu care
România se învecina (Uniunea Sovietică, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria,
Iugoslavia şi Bulgaria), hotarele ţării erau ameninţate din trei direcţii: est, vest şi
sud, respectiv din partea Uniunii Sovietice, Ungariei şi Bulgariei. Pe lângă
vecinătăţile periculoase pe care le avea cu o parte din vecinii săi, poziţia geopolitică
a României era îngreunată şi de situarea ei pe „cordonul sanitar” care delimita
sistemul de valori al lumii democratice occidentale de regimul comunist instaurat la
Moscova. Prin urmare, situaţia geopolitică a statului român din perioada interbelică
se caracteriza prin: probabilitatea de a fi atacată din trei direcţii convergente,
succesiv sau concomitent; situarea pe „cordonul sanitar” de la periferia spre Est a
lumii occidentale; lipsa unei vecinătăţi directe cu statele aliate din occident;
dependenţa de valoarea şi rapiditatea sprijinului occidental40. în concluzie. România
trebuia să-şi conceapă o strategie de apărare bazată, în primul rând, pe forţe proprii,
prin valorificarea cât mai eficientă a întregului potenţial naţional la care se adăuga
ajutorul militar al ţărilor aliate, în special Franţa şi Marea Britanie41.
Guvernul român a fost preocupat de păstrarea interesului britanic faţă de
România prin stimularea schimburilor economice bilaterale, încurajarea investiţiilor
britanice în economia românească, cumpărarea de material militar din Marea
Britanie etc. In anul 1923, guvernul român a permis Marelui Stat Major să facă mari
Al A
comenzi de material de război în Marea Britanie ". In anii următon, relaţiile
politico-militare româno-britanice au înregistrat un curs favorabil. Au fost semnate
importante comenzi pentru cumpărarea de avioane, motoare de avion, tunuri şi
mitraliere antiaeriene, alte tipuri de armament şi tehnică de război. S;au creat
condiţii pentru o mai bună colaborare între serviciile de informaţii ale celor două
armate. Au avut loc vizite obişnuite între reprezentanţii statelor majore, vizite
reciproce ale unor nave militare etc. Autorităţile politice şi militare britanice au
urmărit cu atenţie relaţiile României cu ţările vecine, mai ales diferendul româno-
sovietic în problema Basarabiei, raporturile militare ale României cu Franţa şi Italia,
rolul României în cadrul Micii Antante, poziţia României la Societatea Naţiunilor şi
preocuparea Bucureştiului pentru păstrarea statu-quo-ului european. Cu ajutorul
firmei Vickers, s-au pus în anul 1927 bazele industriei de armament din România,
construindu-se două importante uzine de producţie militară la Cugir şi Copşa Mică.
In pofida eforturilor depuse, nivelul de înzestrare al armatei române era mult sub
cerinţele războiului modem. într-o şedinţă a Consiliului Superior al Apărării Ţării,
din 2 iulie 1929, în care s-a analizat Planul de înzestrare a armatei, generalul
Nicolae Samsonivici, şeful Marelui Stat Major român, a prezentat un raport a cărui

39 Petre Otu, Consideraţii privind poziţia geopolitică şi geostrategică a României în preajma

izbucnirii celui de al doilea Război mondiai în „Anuarul Institutului de Studii Operaţii Strategice
şi Istorie Militară”, Bucureşti, 1996, p. 129-140.
40 Strategia militară românească contemporană. Editura Humanitas, 1997, Bucureşti, p. 91-95.
41 Ion Agrigoroaiei, Gavriil Preda, Gheorghe Calcan, România interbelic: economie,
administraţie, apărare. Editura Universităţii „Petrol-Gaze” din Ploieşti, 2008, Ploieşti, p. 264.
42 Valeriu Florin Dobrinescu, Lenuţa Nicolescu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p. 8.
369
Gavril PREDA

concluzie principală a fost că forţa de luptă a armatei române „era mult mai mică
decât trebuie”43. Analiza înzestrării marinei militare române, făcută la şedinţa
respectivă arăta că era slab dotată cu nave şi armament de război şi nu „avea o bază
navală şi materialul strict necesar pentru apărarea coastelor”44.
Au fost stabilite o serie de măsuri în vederea întăririi capacităţii de apărare a
României la Marea Neagră, printre care şi construirea unei baze navale modeme
pentm flota militară. Avîndu-se în vedere experienţa marinei militare britanice în
realizarea unor astfel de obiective militare, legăturile de colaborare dintre flota
română şi cea britanică, sprijinul acordat de specialiştii britanici programului de
dezvoltare a marinei militare române, autorităţile române au decis să ceară sprijinul
guvernului britanic pentm constmcţia unui port militar la Marea Neagră. Ministerul
de Război român a cemt Legaţiei Române de la Londra să „intervină la Amiralitatea
engleză pentm a desemna un Contra-Amiral [...] tehnician pentm a studia locul unde
să se instaleze baza navală şi planul executării”45. Trei zile mai târziu, ministrul
plenipotenţiar de la Londra, Constantin M. Laptew, îl informa pe ministeml român de
externe, Gh. Mironescu că a intervenit la Foreign Office, dar „chestiunea,, era
„delicată” şi autorităţile britanice cereau a se „păstra cea mai mare taină” asupra
solicitării guvernului român46. La 30 noiembrie 1929, Foreign Office a comunicat
Legaţiei Române de la Londra că guvernul britanic a aprobat cererea guvernului
român, componenţa misiunii şi proiectul de contract urmând să fie transmise la
Bucureşti prin intermediul ataşatului militar britanic din România. în cadrul
discuţiilor cu ministml român de la Londra, Foreign Office a transmis interesul
Londrei faţă de proiectul românesc, comunicându-i acestuia „speranţa” că guvernul
român va decide ca lucrările de constmcţie ale bazei navale să fie executate de firme
britanice47. Autorităţile britanice au acordat atenţia necesară pregătirii misiunii care
urma să execute proiectul bazei navale şi la 21 decembrie 1929, ministeml de externe
britanic a comunicat Legaţiei Române, numele specialiştilor selectaţi pentm această
misiune: contra-amiral R.M. Colvin şi ing G.P. Hayes, în calitate de expert tehnic. Cei
doi specialişti urmau a fi însoţiţi de un stenograf şi un secretar. în febmarie 1930,
ataşatul militar britanic în România a avut o discuţie cu vice-amiralul Scodrea,
referitoare la proiectul bazei navale şi la specialiştii britanici selecţionaţi48. întrucât
contra-amiralul Colvin a fost trimis într-o altă misiune, guvernul britanic a numit în
locul acestuia pe contra-amiralul R.G. Henderson, unul dintre cei mai competenţi

Ion Agrigoroaiei, Gavriil Preda, Gheorghe Calcan, op. cit., p. 283.

Arhivele Militare Române, fond 5460, dos. 4/1929, f. 2.
45
AMAE, fond Londra, voi. 59, nepag. (Telegrama confidenţială nr. 68970 / 18 noiembrie
1929 a Ministerului Afacerilor Străine către Legaţia de la Londra).
46
Ibidem, voi. 59, nepag. (Telegrama Legaţiei Române din Londra din 21 noiembrie 1929).
47 Ibidem, voi. 59, nepag. (Adresa nr. C. 8796/5361/37 a Foreign Office către Legaţia Română
din 30 noiembrie 1929).
48
Valeriu Florin Dobrinescu, Lenuţa Nicolescu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p. 28.
370
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

ofiţeri britanici în construcţii portuare49. Guvernul român şi-a dat agreementul pentru
ofiţerii britanici la 25 martie 1930 şi a solicitat ca studiile asupra bazei navale să
înceapă cât mai urgent. Misiunea britanică a sosit în România la 3 aprilie 1930. în
perioada aprilie-iunie 1930 a făcut recunoaşterile necesare pe teren şi întocmit
planurile necesare construirii unui port pe lacul Taşaul, utilizabil şi ca bază navală
pentru flota de război. Proiectul a fost supus spre avizare autorităţilor militare române.
Acestea au apreciat că lucrările au fost realizate cu o „deosebită competenţă” şi
„soluţiunile date corespund intereselor superioare ale ţăni la Marea Neagră” . In
opinia factorilor de decizie politică şi militară de la Bucureşti, baza navală de pe lacul
Taşaul dobândea o valoare militară deosebită avându-se în vedere „pregătirea de
război a Rusiei”, atitudine care făcea probabilă oricând o „agresiune pe apă şi pe
uscaf’din partea acestei mari puteri riverane împotriva României51. Analiza raportului
de forţe dintre flota română şi cea sovietică, din anul 1930, era net în favoarea celei
sovietice, situaţie în care „singuml lucru ce s-ar putea cere marinei” române era să
execute misiuni de apărare a portului Constanţa şi a gurilor Dunării. Misiunile de
apărare puteau fi îndeplinite numai dacă se ”completa materialul existent cumpărând
de la aliaţi: o baterie de 240 sau 280 mm pentm Constanţa; o baterie de 201 mm
pentm Sulina; o baterie de 152 mm pentru Constanţa şi o baterie de 152 mm pentru
Bugaz/Cetatea Albă”52. Realizarea unei apărări credibile a frontierei maritime
româneşti impunea cumpărarea din străinătate a următoarelor nave de război: 1
crucişător, 4 distrugătoare, 5 submarine, 2 nave antisubmarine şi alt material de război
specific marinei53. Discuţiile româno-britanice privind realizarea bazei navale au
continuat şi în anul 1931, dar în contextul crizei economice generale din apii 1929-
1933, proiectul militar nu a putut fi finanţat. Lipsită de sprijinul financiar britanic
România nu a avut resursele necesare pentru începerea lucrărilor la baza navală de pe
lacul Taşaul. Proiectul referitor la construcţia portului military de la Taşaul nu a avut
succes şi datorită faptului că politica externă britanică a cunoscut o importantă
schimbare la începutul celui de al doilea deceniu interbelic, câijd Marea Britanie a
manifestat o „atitudine de rezervă, atât în materie financiară, cât şi în materie politică,
faţă de statele europene”54. Discuţiile referitoare la construirea unei baze navale la
Taşaul au ocupat un loc important în cadrul raporturilor româno-britanice din anii
1929-1934. Realizarea unui asemenea proiect ar fi dus la o puternică angajare a
politicii britanice în România, ar fi creat condiţii suplimentare de convergenţă în

,<9 AMAE, fond Londra, voi. 59, nepag. (Adresa nr. C. 2132/226/37 a Foreign Office către
Legaţia Română din 21 martie 1930).
50 Ibidein, voi. 59, nepag. (Adresa Ministerului de Război român către Amiralitatea britanică
privind Misiunea amiralului Henderson).
51 Arhivele Militare Române, fond 5460, dos. 6/1930, f. 7 (Şedinţa Consiliului Superior de
Apărare a Ţării din 26 martie 1930).
52 tbidem.
53 tbidem, f 8-9.
5,1 AMAE, fond Londra, voi. 59, nepag. (Telegrama nr. 1292/A din 12 mai 1934 a Legaţiei de la
Londra către Ministerul Afacerilor Străine).
371
Gavril PREDA

politica celor două ţări în regiunea Mării Negre, cu un impact important asupra
securităţii României.
Mutaţiile produse în raportul de forţe dintre marile puteri, ascensiunea lui
Hitler la putere în Germania, politica tot mai agresivă a Italiei faţă de ţările
balcanice, creşterea potenţialului militar ofensiv al Uniunii Sovietice, atitudinea
anglofilă a regelui Carol II au fost o parte din factorii care au determinat autorităţile
române să reia, în anul 1934, proiectul de construcţie a bazei navale de pe lacul
Taşaul cu sprijin britanic. In acest scop, comandorul adj. Gheorghe Niculescu a fost
trimis la Londra cu misiunea de a obţine sprijinul Amiralităţii britanice pentru
„dezvoltarea” marinei române55, avându-se în vedere poziţia foarte înaltă pe care o
deţinea în cadrul acesteia automl proiectului, amiralul Henderson. Demersurile
diplomatice româneşti s-au bucurat de sprijinul Amiralităţii, dar nu s-au putut obţine
resursele financiare necesare construcţiei bazei navale de pe lacul Taşaul pentru că
guvernul britanic instituise un embargo strict asupra creditelor pentru alte state, în
special asupra celor cu destinaţie militară. Regele Carol II a cerut o analiză a
acţiunii desfăşurate de comandorul Gheorghe Nicolescu la Londra pentm obţinerea
sprijinului britanic în construirea bazei navale de la Taşaul. Ancheta făcută de
Costinescu Ghika în anul 1937, a arătat că Amiralitatea şi unele cercuri financiare
din City au fost interesate de realizarea proiectului Henderson, dar niciodată o firmă
britanică „nu s-ar angaja într-o acţiune de acest gen fără aprobarea confidenţială a
Guvernului englez”56. Proiectul în cauză nu răspundea intereselor geopolitice
majore ale Marii Britanii, iar opoziţia Foreign Offîce-ului a dus la nerealizarea celui
mai important proiect de securitate româno-britanic din perioada interbelică din
regiunea Mării Negre.

Concluzii
Regiunea Mării Negre ca spaţiu de confruntare geopolitică a jucat roluri
diferite în strategia marilor puteri europene în perioada interbelică. Pentru Marea
Britanic, a reprezentat o zonă de interes secundar, în timp ce pentm celelalte mari
puteri europene, a constituit o prioritate geopolitică. Marea Britanic şi Franţa au
semnat tratate de alianţă cu statele mici din regiune, dar au refuzat orice angajament
concret faţă de acestea, pentm a nu îşi limita libertatea de acţiune diplomatică faţă
de Uniunea Sovietică, Italia sau Germania. România a dezvoltat o politică constantă
de atragere şi păstrare a interesului geopolitic britanic faţă de spaţiul românesc şi
implicit de regiunea Mării Negre. Pentm a-şi păstra influenţa în regiunea Mării
Negre, Marea Britanic a ales calea politico-diplomatică din raţiuni strategice: nu
voia să provoace inutil o încordare a raporturilor cu Uniunea Sovietică şi avea
nevoie de stabilitate în zonă pentm securitatea căilor maritime din Mediterana

55 Ibidem, fond Londra, voi. 59, nepag. (Telegrama nr. 671 / 12 martie 1934 a Ministerului
Afacerilor Străine către Legaţia de la Londra).
56 Valeriu Florin Dobrinescu, Lenuţa Nicolescu, Gheorghe Nicolescu, op. cit., p. 154-155;
Apud. Hoover Archives, PaloAlto, SUA. Radu Irimescu-Papers-Box. 1, XIV-XV.
372
 Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării Negre...

Orientală. România a avut capacitatea de a elabora o strategie proprie pentru a

contracara o eventuală agresiune maritimă sovietică asupra teritoriului său.
Proiectul construcţiei bazei navale de pe lacul Taşaul a fost dintre cele mai
importante iniţiative de securitate ale autorităţilor române la Marea Neagră, care
deschidea noi convergenţe în raporturile româno-britanice. Foreign Office s-a opus
realizării proiectului pentru că nu răspundea intereselor geopolitice britanice
majore. Evoluţia raporturilor româno-britanice din perioada analizată permite unele
considerente, mereu actuale, în relaţiile internaţionale. Ţările mici şi mijlocii pot
deveni, în anumite condiţii de dispută geopolitică, parteneri în strategiile de
securitate ale marilor puteri. Promovarea intereselor naţionale de către statele mici
şi mijlocii, în asemenea situaţii, depinde de realismul cu care îşi elaborează
strategiile de securitate.

I#.
«i;'

Conf. univ. dr. Gavril PREDA

373
 Propaganda revizionistă ungară...

Propaganda revizionistă ungară în analiza Secţiei a Il-a

Informaţii din Marele Stat Major. Studiu de caz:
romanul Halhatatlan elet {Viaţă nemuritoare),
de Nyiro Jozsef
Dr. Alin SPÂNU

în conformitate cu sarcinile şi misiunile sale, printre alte obiective, Secţia

a ll-a Informaţii din Marele Stat Major, prin Biroul 1 Informaţii, Frontul de Vest,
a monitorizat atent mass-media din Ungaria pentru a constata în ce măsură un
„gentlemen agreement” este respectat de ambele state, pentm a nu inflama starea
de spirit a populaţiei prin articole vitriolante, care să accentueze suferinţele fizice
şi morale ale celor rămaşi sub stăpânirea ungară. Rezultatul acestei monitorizări a
fost elaborat lunar şi înaintat către Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Simpla
statistică lunară atestă o amploare cantitativă şi calitativă a Ungariei, în raport cu
presa din România, care nu a ratat nicio ocazie de a se prezenta ca un lider
regional şi, pe de altă parte, de a denigra România prin critici faţă de administraţia
din perioada 1918-1940, prin promovarea neadevărului istoric şi prin propaganda
de a prelua întreaga Transilvanie. Atacurile «sub centură» la adresa României au
avut la bază conferinţe, anchete de presă, articole de fond semnate de jurnalişti
renumiţi, prezentarea unor cărţi/volume privind suferinţele îndurate în perioada
interbelică, toate acestea vizând menţinerea unei psihoze a drepturilor asupra
Transilvaniei şi o presiune constantă asupra opiniei publice internaţionale pentru
obţinerea teritoriului revendicat.
Analiştii militari de surse publice au analizat romanul Viaţă nemuritoare
(Anexa), deoarece autorul, Nyiro Jozsef1, nu era un simplu scriitor, ci o
personalitate marcantă a literaturii ungare şi un om politic cu vederi extremiste, care
a promovat revizionismul politic, în perioada interbelică. In urma recenzării acestei
lucrări, analiştii au extras esenţa acestuia şi au prezentat concluziile care s-au
desprins. Acţiunea romanului este închegată în juml unui tânăr secui - Bojzâs Kiis
Dani - care, prin natura evenimentelor de zi cu zi, se află în contact cu administraţia
şi viaţa politică românească, considerată drept „viciată de necinste şi din toate

Nyiro Jozsef (n. 18 iulie 1889, Jimbor-Odorhei - d. 16 octombrie 1953, Madrid) a fost
hirotonit preot romano-catolic (1912), însă a fost caterisit (1919) din cauza relaţiei cu o femeie cu
care, ulterior, s-a căsătorit. A devenit deputat în Parlamentul de la Budapesta din partea Partidului
Ardelean (1941-1945), fiind ales şeful filialei din Cluj. In timpul războiului, a fost redactor-şef al
revistelor Magyar ero (1942-1943) şi Magyar iinnep (1944). La finalul conflagraţiei, s-a refugiat
în Germania şi, ulterior, în Spania.
375
Alin SPANU

punctele de vedere criticabilă”. Tânărul secui este trimis să participe la o

manifestaţie antirevizionistă, la Bucureşti, împotriva voinţei sale şi îşi face mustrări
de conştiinţă, deoarece el se consideră oprimat de administraţia românească. Drept
urmare, pentru a nu participa la manifestare, se aruncă din tren, se accidentează şi se
vindecă cu mare greutate. Pentru evaziunea sa, este trimis în judecată, însă la proces
are parte de un avocat român din oficiu, care îi promite să-l scape de închisoare
„prin tertipuri avocăţeşti, prin bacşişuri şi corupţie” sau, în ultimul caz, prin furtul
dosarului penal. Toate aceste aspecte sunt puse în antiteză cu caracterul şi
comportamentul ungurilor, apreciaţi a fi mai buni, mai umani, mai corecţi ş.a.m.d.
Concluziile analiştilor militari au evidenţiat că Nyirb Jozsef prezintă situaţia
din România „tendenţios defavorabilă”, iar el fiind un formator de opinie
recunoscut şi apreciat atât în Ungaria, cât şi în străinătate, aprecierile sale sunt
considerate verosimile şi contribuie „în mare măsură, la menţinerea unei atmosfere
de ură fată
> de România”.
Presa ungară a continuat să fie monitorizată de specialiştii militari în surse
publice care, constant, au elaborat materiale direcţionate către beneficiarii legali,
în ansamblu. Secţia a Il-a şi-a îndeplinit cu profesionalism sarcinile şi misiunile
clasice şi cele asimetrice, pe timp de război, consacrându-se ca una dintre cele mai
solide instituţii ale sistemului de securitate naţională.

Anexa
Marele Stat Major
Secţia a Il-a Informaţii, Biroul 1 Informaţii

NOTĂ
despre romanul: Nyiro Jozsef, Halhatatlan elet (Viaţă nemuritoare).

Budapesta, 1941

Romanul are ca subiect istoria vieţii unui secui în timpul stăpânirii româneşti,
într-un sat secuiesc. Din întâmplările la care participă personajul principal - flăcăul
Bojzăs Kiis Dani - se poate reconstitui felul de viaţă şi mentalitatea secuilor. Dacă autorul
s-ar fi mărginit la atâta, romanul ar rămâne un document literar al psihologiei secuieşti.
Dar, în partea finală, autorul povesteşte unele episoade în legătură cu administraţia şi cu
viaţa politică românească din ultimii ani, din care reiese că viaţa publică românească arfi
viciată de necinste şi din toate punctele de vedere criticabilă. Exemple:
Administratorul de plasă român în loc să fie înlăturat din serviciu pentm conduita
sa imorală „a fost transferat disciplinar într-o funcţie mai înaltă” (p. 179). Acelaşi
administrator de plasă e prezentat ca un funcţionar care face cadouri celui care-i laudă
amanta, de mii de lei, din banii statului, ceea ce nu ar face-o un ungur. „Bani dau şi aceia,
chiar şi mai mulţi, dar nu este nici un domn ungur care să îndrăznească să dăruiască banii
statului” (p. 192).

376
 Propaganda revizionistă ungară...

Administraţia românească o descrie astfel: „Când ne strâng în chingi cu

prestaţiile, când ne execută prin foc şi apă pentru impozitele şi sarcinile comunale, dăm şi
cămaşa de pe noi. Carul perceptorului se opreşte aproape la fiecare casă. Nu se gândesc
nici la Dumnezeu, nici la oameni, smulg cearceaful de sub cei ce trag să moară şi bucăţica
din gura copiilor. Dacă scoţi o vorbă, jandarmii te izbesc cu patul puştii în piept sau te
escortează la judecată... Timp de un secol n-au înjurat ungurii atât, cât au înjurat în zilele
acestea. Ni s-a înnegrit şi gura de înjurături. De-am ajunge numai să răzbim noi deasupra
vreodată! Hei, cum am mai scutura puterea din ei!... Deocamdată trebuie să suferim şi să
răbdăm, pentru că suntem unguri! De când ne-a venit notarul cel nou şi la noi s-au
sălbăticit mai amarnic cei câţiva învăţători din Regat, jandarmii, ajutorul de notar,
împreună cu popa adus pentru ei, pentru care ne-au pus tot pe noi să zidim şi biserică pe
terenul frumos al văduvei lui Kdblos Albert, expropriat pentru o sumă de nimic! Nici nu
mai vorbesc de şcoala noastră, că ne-au luat-o de doi ani, dar nu pot înţelege cum de
îngăduie Dumnezeu ca şi în casa sa, în biserică, să asculte predica jandarmul în locul
nostm! Nu-i de mirare că cuvântul lui Dumnezeu nu mai are nici un efect asupra noastră,
că noi ne privim cu gura încleştată şi chiar şi lumânarea tremură de mânie pe altar! De
bună seamă că dacă aceasta va mai dura multă vreme, puţini dintre noi vom ajunge în rai,
mai ales din cauza perceptorului, care vrea să ne sugrume pe toţi...” (p. 213-214).
într-o lumină defavorabilă mai este prezentată administraţia românească şi cu
ocazia organizării manifestărilor antirevizioniste. Jandarmeria ar fi arestat câte 3-4 secui
din fiecare sat, pe care i-ar fi trimis sub pază la Bucureşti pentru a protesta împotriva
Ungariei şi să poarte pancarte cu inscripţia ”Noi secuii am fost şi vrem să rămânem
români”. Secuiul Bojzăs Kiis Dani, în tren spre Bucureşti, se gândeşte în felul următor:
„Să-mi încing mijlocul cu tricolor românesc şi să strig în gura mare, într-un oraş străin,
sentinţa noastră la moarte? în baza cărui drept mă silesc la o astfel de trădare? Să ne ia
totul, dar să nu ne necinstească onoarea şi sufletul! Oare şi ei mint lumea şi îşi înşeală
prietenii, calculând pe dezorientarea acestora? Oare poate fi susţinută o ţară prin
minciună, calomnie şi ură? Dacă mă gândesc bine poate că ajutăm chiar cauza maghiară
prin demonstraţia din Bucureşti, căci prin aceasta ei înşişi [românii] fac dovada că
oprimă, istovesc, pustiesc şi necinstesc poporul secuiesc!” (p. 244).
[Bojzăs Kiis Dani] se hotărăşte, totuşi, să nu meargă la Bucureşti şi sare din tren,
îşi pierde cunoştinţa şi se vindecă numai cu mare greutate. Din cauza aceasta este dat în
judecată ca iredentist şi agitator periculos pentru siguranţa statului. Judecătorul de
instrucţie şi, în general, judecătorii români sunt prezentaţi ca porniţi împotriva secuilor (p.
259). Dani este acostat, însă, de un avocat român, dr. Gregoian, care, pentru o sumă mare
de bani, îi garantează că-1 va scăpa prin tertipuri avocăţeşti, prin bacşişuri şi corupţie şi, în
caz de nevoie, prin furarea dosarului de condamnare (p. 262-265). Acestei atmosfere
corupte îi opune cinstea maghiară: „Cinstea este înnăscută ungurilor” (p. 267). Urmează
mobilizarea şi procesul se amână.

Concluzii:
1. Autorul imaginează evenimente şi situaţii în care viaţa de stat românească este
prezentată tendenţios defavorabilă.
2. Autorul este o autoritate recunoscută literară, are nuvele şi romane traduse şi în
limbi străine şi a fost de curând invitat în Germania, unde a ţinut conferinţe de
propagandă maghiară.
Alin SPANU

3. Este deputat şi preşedintele Secţiei Cluj al Partidului Maghiar Ardelean, deci şi

o personalitate politică.
4. Aprecierile pe care le face asupra administraţiei româneşti sunt, deci, primite
ca verosimile şi contribuie în mare măsură la menţinerea unei atmosfere de ură faţă de
români.

(Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dos. 565/1941, f. 36-38)

Dr. Alin SPANU

378
 Contribuţii documentare privind drama refugiaţilor ardeleni...

Contribuţii documentare privind drama refugiaţilor

ardeleni. Studiu de caz: refugiaţii din judeţul Storojineţ
Dr. Cristina TINEGHE

Conflictele militare au generat întotdeauna mari drame umane, atât prin

pierderile de vieţi omeneşti, cât şi prin bulversarea vieţii cotidiene. Al doilea
război mondial se înscrie, cu prisosinţă, în tiparul sumbru al generării de suferinţe
umane în cadrul cărora dinamica forţată a populaţiei îşi are locul ei.
Ca efect al poziţiei geo-strategice a ţării mamă, populaţia României a
cunoscut din plin realitatea dură impusă de necesitatea de a-şi părăsi, mai mult sau
mai puţin voit, habitatul natal. Istoriografia română a înregistrat multe lucrări
dedicate reconstituirii tabloului tragic al refugiaţilor din timpul celui de-al doilea
război mondial dar, în ciuda eforturilor, mai rămân destule aspecte de lămurit.
Fenomenul refugiului populaţiei ardelene, din teritoriul ce a intrat sub
administraţia Ungariei după Dictatul de la Viena, în teritoriile ce au revenit
ulterior U.R.S.S.-ului, a fost dificil de abordat în decursul timpului din perspectiva
autorităţilor româneşti ce au funcţionat în Basarabia şi Bucovina, dat fiind faptul
că majoritatea documentelor create de către acestea au fost predate Rusiei în 1954.
In încercarea de a contribui, măcar într-o mică măsură, la jalonarea direc­
ţiilor de refugiu, vom încerca să reflectăm, în cele ce urmează, problema refugiaţilor
ardeleni din judeţul Storojineţ, redând integral o situaţie sintetică în care sunt
cuprinşi refugiaţii ardeleni din plasa Storojineţ. Dincolo de identitatea nominală a
refugiaţilor, documentul permite identificarea: categoriilor sociale care au preferat
exodul, a locului de origine, a datei refugiului respectiv, a localităţii de refugiu.
Fondul documentar cercetat nu permite din păcate descifrarea dramelor din
spatele acestor nume, nici motivaţia care i-a determinat pe refugiaţi să plece în
exil, dar oferă, credem noi, o mică secvenţă dintr-o frescă.

379
 Dacă au carnet
Numele şi Locul de
Nr. Data Profe­ Data Prenumele Profe­ Numele Domiciliul No.
prenumele unde Vârsta Vârsta
crt. naşterii siunea refugiului soţiei siunea copiilor actual şi cine l-a
capului familiei s-a refugiat
eliberat
No. 1653,
15/3 Funcţ. Subcetatea de 18/12

-
Moga Eugen Ana casnică 34 ani Adâncată Pref. Piatra
1901 C.F.R Mureş - Ciuc 1940
Neamţ
10/3 Crişeni - 18/8 Susana 5 ani No. 4327 /

='

(N
Crişan Tilică Maria 23 ani
1913 Sălaj 1942 loan 3 Bir. ref. Vatra D.
No. 925
9/12 6/10
'
” (

Mădăroz -

'
Nuţu Alexandru Ana 20 ani Bir. Ref.
1912 Bihor 1940
Hunedoara
5/6 4/3 No. 31556/43
■
=;

Mosun -

■
'
■
Căliman Petru agricultor '
1913 Mureş 1943 Bir. Ref Turda
No. 3/42
12/12 Funcţ. 6/10

'
'
'
=|

■
'
Roas Ştefan Satu Mare Pretura
1914 C.F.R. 1940
Storojineţ
Bănceanu Oradea 6/10 Dumitm 17 ani
=l

sO
49 ani comerciant Leontina casnică 38 ani
Constantin Mate 1940 Constantin 17 ani
26/10 Funcţ. 6/10 losif 15 ani No. 22/41

r-
Suciu losif Târgu-Mureş Anastasia 40 ani
= ' ='

1904 C.F.R 1940 Aurelia 14 ani Târnava Mare

No. 10/1943
29/6
=;

Adrian -

00
Chirteş Mihai Funcţ. 1940 Florica casnică 31 ani Petru Pretura
^ s

1913 Mureş Storojineţ

Raciuni de 4/942,
2/Xl 5/XI Banila pe
'

'
■

■
'

On
Nicoară Maria învăţătoare Câmpie - Prefectura
1920 1940 S.
Mureş Storojineţ
25/12 Dar - 12/X Aurelia 15 ani Broscăuţii 107/940

O
Codrea loan învăţător Maria casnică 34 ani
1901 Satu Mare 1940 Irina-Leontina 13 ani Noi Corn. Ref Arad
Gherla - Corneliu- Broscăuţii No. 42/942

-
Cubleşan Gavril învăţător Octavia casnică 17 ani 1 lună

n —
Ci —
^ O'
Someş Florin Vechi Pref. Stj.
UL
Factor Odoreu - 11/2
'
'
'
■

fN
Dragoşloan 0061
poştal Satu Mare 1941
Carapciu
 2 oT 1 5 n o .- r4 ca
U-
I— Kd 5 o i-5 Tf W>* ^ U wu- c
gd - F -n
o
o> o iii o H M _ i5
3 •=

09 -' Ou 1J o > R 1 00
ri cu
; oQ
Ss g I
l«1
[T,
(N ^ "§t
>

-2
Z °
d
,Z £
t-'
P Z ' - - s« 6 6 £ 2
z CL Z c/3

3 </)
-o Kd 3
■>
h 00
U -a

>< cd 3 § g
2 00 VO ” sO O ~

C —
■o OJ rt
i .2 i
S 5 « J fc o
u S fc • — (d
S =7 tt- < (/> H
b
Z

< <

S 1
o. 2 UJ

• o b' — o
u ^ ►C- o\
Tj’
\o b' o o\ 00 ^ m bN
o E; t/5 ON ^ os r- CTv ^ ON
ON

•5 u> I t/3 _
I
<Z V __ Kd t/>
C u1 0) g -1 iy>

EO
*u E
.2 I-
Kd «
Kd
■ — 1/5
c Kd 1° 3
T3 ><0
’S. on O E ■5 E 3«d :3 Kd
■O cd
2 o U
CO ra •= z
z is z H o
oi
<*
co
N Z c 53
§5
o«
ot

w îa
c c tro:
0) -c
bO flj c z.
3
< u *C u. u
bo

§o
00 OO
X: Ci (N «8 ^ o
o 0\
ăl ^1 Co bv Z ON o b>

o
«s
a,

Cl E o
o o u
CL
•rj
fN
15/10 Aschileul 24/x No. 7586,

■
'
■
'
■
=!
Haţiegan Amalia Agric.
1882 Mare - Cluj 1940 Bir. Ref. Turda
15/2

■
■
■
■
■

=;
=;

(N
'O
Haţiegan Traian
1903
15/2 15/9 No. 7707 a

■
■
=;

=;

<N
Poruţiu Gheorghe Cluj Ana Agric. 67 ani
1891 1940 Bir. Ref Turda
No. 14404,
Scărişoara 26/10

='
■
■

=:
28 Haiduc Teodor 1895 Paraschiva 50 ani Sadova Bir. Ref
Nouă Sălaj
- 1940
Bucureşti

'
'
■
'

'

=:

(N
o\
Toader Vasile 22 ani
7/3 No. 24

r*“,
O
Trifa Gheorghe Rafila Agric. 46 ani losif 18 ani
1898 Pref. Storojineţ
Matei (Careţ) 1 No. 432/941
■
=!

=;

=;

00
00

ro
Ruxandra 59 ani
Nicolae Pref. Dolj
llie 22 ani
Gheorghe 10 ani
Traian 17 ani
Lucreţia 15 ani
Dobra (Haidău) No. 79/40

_(

=!
32 1895 Barbara Agric. 43 ani Sofia 13 ani
Ispas pref. Severin
Elisabeta 1 1 ani
=! =! =! =! =! =!

losif 7 ani
Dumitru 5 ani
Aurelia 1 an

llia 14 ani
Batea (nana) No. 506

00
00
(N
33 agricultor Zamfira Agric. 41 ani Avram 7 ani
leremie Prefectura Dolj
=! =! =:

Mama Ioana: 96 ani

1

Scărişoara 26/10 No. 34

1

m
Jurj Ştefan 1906 agric Elisaveta Agric. 43 ani Florea 11 ani Sadova
Nouă 1940 Pref. Storojineţ
losif 21 ani
Elisaveta 19 ani No. 505
35 Boţea (Lică) llie 1870 Floarea 48 ani
=: =; =;

Floarea 17 ani Prefectura Dolj

Sabina 10 ani
Gheorghe 19 ani No. 75/D.
=:

'
'

=!

vO
Dobra Ilina 1900 agric Pref. Severin
Toader 9 ani
 •o O
r- 3 O 'C
o so Q
o
o
G S
'O £ î: s o
b.
<§ S Q
m Q 2
r^: o
r- Tf c/5 o| ^ 2
c/î . u d 55 Co o Cn
d X o
Z^
d t4J
Z K z z Z
i_
CL
ll> 2i
OQ Qu

c c c c c
§e <q
c
(9 C9 C9 C9 C9 CO

— f"' ‘/^

<u cd
_, rt cd <2 c fd •=
(U t_ L= -J £P ra -C E ‘5
bf) cd
i| := g.i
•pS
—
o
1> O -g (U â:
.c c/> >
c9 '.p ca O
—
C
{d
•=
E ■S ^
|3 T3 SI
J= M c« î= > N U ^ > > M
o o o

n
o

<

13 Î3
o: <
00
s
UJ

o o
\Q
(N —'

n J2
b »cd
O
»ţ2* I
>(d «d

-I
T3 -C •c
§ ^ 00 00
< <

ON o o O (N p-^ 1T5
^ ,
o 00 ON
C O
J=: O MD Os >;
O 000n ^ O
(N — — — (N _

t
.2 u
H* £Pl '—' (/) UJ O y-§
w o
(d 0)
W J=
ed O
4) 1-^ "</> ed g
>cd O 5 00
CQ

5
 •u d> u
c c c
'o1 N ‘o1 'o1 — W |q
00 CJ ” o "?o 2 o r-, Qi
00 c/3
0^
o b
Z 2 6 c/5 o ^ •t: E Z [/’
*
o <i>
6
z ai ^ «4^ ^ l4-î
p
fflp 2o_U

^ 00 so ^
!:; ^2 r « § 2; “ ov
sO

l- 03 c t E M ca
ra ^
O 00 us t = .!2 C c S- « ■§;= g
-o u- 0)
o o 1- ir •SCOP ^“ §o 2o I5 “ o .2 £?-^ '3«'S
n ^
u « S 2
gj (L) ZJ > E Q° i- >o o « O 3
u 2 ^ o S g « S S o .52
1- J=
0 <*<ţ <
«5 jj )S W S j< >>- £ î- > U H " Z

to
< <

o
■a
o 1 O
<
00
2 00
< LL

O o
^ ON

C/5
• I

•c ■c •c 'C ■&

00 00 00 00 00 k>
< < < < < < <

m <'v)

2 c
c ‘2
S B
w 1)
ca CL
ck^; Ig
kC g>
ca '7
S
(a
-
w o

b_ : o o ^ 3 Z
o "U KO
X) PQ
Q O
o
 o CO o c/3
o u f-

ho (N

0) cd cd
’q.

o O o >
ho Jj

cr> 2
m o^

00 00

ed O
70 Silvia
Amelia
No. 12788,

='

=;
=!

00
00
<N
Lazea Nicolae Zamfira 42 ani Minerva
Bir. Ref. Turda
Petru

12 22 ~ oo 1-
Sofia
Traian 16 ani
Gheorghe 13
Duplicat
Agric Rafila 11
__ (

■
■
■

=;
=:
0061
Paşca Elisaveta No. 467,
văduvă Constantin 9
Pref Dolj
Sofia 7
Vasile 5
23/9 Nima - 6/9 Lucia 5 ani Adâncată

r-
fS
Hadăr Vasile Şef gară Irina casnică 28 ani
1911 Someş 1940 Lucian 3 ani Adâncată
21/Xl Conductor Băleanu - 25/9 ■ No. 26543
■

=!
=;

Mureşan Aurel Mari a 18 ani

1910 C.F.R. Someş 1940 Prim. Cernăuţi
10/4 1/9 Marina - No. 788/40
=:

=;
=;

r-
as

u
Berciu Vasile Ana 1 an
1913 1940 Viorica Bir. Ref. Braşov
Fochist Mihăileni - 6/9
'
=l

■
■
■
■

Ambrus Andrei 1911

C.F.R. Ciuc 1940
lonescu 8/9 4/9
'
='

'
■
■
'

VO
casnică Oradea
Alexandrina 1886 1940
30/3 Impiegat
'
'
'

■
■

=;

r-
r-
lonescu Vasile
1913 C.F.R.
26/6
'
■
■
'

=;
78 lonescu Lucia Funcţ.
1916
4/IX
'
'
■
'

as
Medişan Maria 1926 elevă Ip - Sălaj Adâncată
1940
1 an
11/2 Conductor 6/9 Maria
■
'
'

00
O
Pipemea Gheorghe Oradea 3 ani Adâncată
1903 C.F.R. 1940 Vasile
25/12 Impiegat 5/9 Funcţ.
=;

00
Ilie Gheorghe Zenaida 22 ani Valentina 2 ani
1914 C.F.R. 1940 C.F.R.
1/9 Mărtineni 1/9 Broscăutii
'

-
■
■
■
■

82 Grozea Gheorghe înv.

1913 Trei Scaune 1940 Noi
 1

1 lonescu Ilie Elisa 10 ani

28.8. Lăcătuş 6.9.
83 Oradea Mana casnică 36 ani Mihai 6 ani Adâncată
1906 c.f.r. 1940
Valeriu 6 luni
12.XII. Conductor 10.9.
84 Mastac Spiridon Tg. Mureş Ioana 36 ani Ileana 6 ani
1909 c.f.r. 1940 1

23.IX. Şef echipă 6.9.

=!

=!

00
Sabău Franscisc Oradea Maria 20 ani Mircea 7 luni
1914 c.f.r. 1940
Lăcătuş 6.9.
'
=!

'

=:
86 Bălaj loan 1915 Ecaterina 18 ani
c.f.r. I 1940
1

Chichiş -
4.VII. Cantonier 6.9. Viorel 3 ani

” (
87 Grosu Vasile Jud. Florica 21 ani
1910 c.f.r. 1940 Todica Wi ani
Trei Scaune
Petri eeni

00
00
Trâncă Nicolai Funcţ.
16.1V. Remetea l.IX. Carnet nr...
1 an Sadova

>c
89 Afloarei Gl.eorghe Maria înv. 27 ani Mircea
1909 jud. Ciuc 1940 elib Pretura Stj.
Carnet nr.
Storojineţ
6.VII. 5494/43;
■

2.VI1I.
■

Corn. Glod
■

■
06
Rac Dumitru Agric.
- Moara
1923 Maramureş 1943 stability Stj:
Plaiu
23.VII.43
1

1
---------------------------- ----------------- Carnet nr.
1 Brosc.
Gherla 11.IV.
'

lO.II.
■

- La nr. crt 11 32032/43

O'
1 Buduşan Maria casnică văduvă Vechi
1883 Someş 1943 Pref. Turda
L

c
Z
X)

■ B 2
§1
I
*5
«>5

o
Z
u
Cristina TINEGHE

'i r

1 im.

Dr. Cristina ŢINEGHE

388
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi

în judeţul Bacău din nord-vestul Transilvaniei în urma
Dictatului de la Viena
Prof. Vilică MUNTEANU

în istoria multimilenară a românilor, anul 1940 poate fi considerat unul

dintre cei mai dramatici ani. Din trupul României întregite în 1918, consecinţă a
eforturilor multor generaţii, în acel cumplit an 1940, vecinii, în urma unor
„aranjamente” politice şi profitând de lipsa de reacţie a celor care conduceau
destinele ţării, au rupt din tmpul României, Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul
Herţei (Uniunea Sovietică - Ultimatumul din 28 iunie), nord-vestul Transilvaniei
(Ungaria - Dictatul de la Viena din 30 august) şi Cadrilaterul (Bulgaria - Tratatul
de la Craiova din 7 septembrie).
Urmare acestor pierderi teritoriale, pentru românii din teritoriile ocupate a
început un adevărat calvar, fiindcă trebuiau să aleagă fie să-şi abandoneze toate
bunurile şi să se refugieze în România, fie să rămână la casele lor (existând
pericolul exercitării unor presiuni de tot felul asupra lor, deportări etc.), iar dintre
aceştia, mulţi au fost expulzaţi după expirarea termenului acordat de noile
autorităţi. în vremuri incerte, în termene foarte scurte, cu mijloace de transport
insuficiente, în cele mai multe cazuri neştiind ce îi aşteaptă dincolo, dar cu
speranţa că la fraţii români din ţară vor găsi înţelegere şi sprijin, mulţi şi-au urcat
în căruţe familiile şi câteva provizii şi au plecat pentru a-şi salva viaţa lor şi a
copiilor lor. în ţară, au fost imediat organizate centre de dirijare şi primire a
refugiaţilor şi apoi a expulzaţilor, încercându-se să se asigure, în limite cât de cât
normale, cele necesare semenilor aflaţi în situaţii limită: cazare, ajutoare cu hrană
şi îmbrăcăminte, locuri de muncă etc.
Din nord-vestul Transilvaniei, în termenul stabilit de noile autorităţi
maghiare de părăsire de către români a teritoriului ocupat, până spre 20 septembrie
1940, s-au refugiat în judeţul Bacău, 310 în persoane în plasa Oituz şi 43 din plasa
Muntele1.
După expirarea termenului, în aceleaşi unităţi administrative ale judeţului
au fost expulzate 242 de persoane în luna septembrie, 289 în octombrie, 107 în
noiembrie şi 69 în decembrie", pentru ca la 22 decembrie 1943, Prefectura Bacău
să raporteze Comisariatului General al Refugiaţilor din Transilvania de Nord că în
judeţ erau 1803 refugiaţi, din care 462 bărbaţi, 454 femei şi 687 copii. Erau plasaţi

1 Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jiid. Bacău, d. 110/1940, f. 145.

! Ibidcm, f. 136-189.
, 389
Vilică MUNTEANU

să lucreze la diferite întreprinderi, iar alţii, inapţi de muncă erau subvenţionaţi de

Comitetul de Patronaj Bacău. Unii erau bătrâni, suferinzi sau infirmi şi solicitau
ajutoare. Se propunea înfiinţarea unui fond la Prefectură, alimentat de la centru,
din care să se acorde ajutoare3.
Despre modul cum au acţionat autorităţile maghiare în localităţile ocupate
sunt detalii în 75 de declaraţii ale unora dintre locuitorii din comuna Poiana
Sărată, judeţul Trei Scaune, refugiaţi în comuna Oituz, date în faţa primarului
comunei Oituz, judeţul Bacău în ziua de 19 octombrie 1940, în care arătau că ei,
români fiind, împreună cu familiile, au fost „expulzaţi în România cu forţa şi
ameninţare cu moartea de armată şi de autorităţile civile maghiare în noaptea de
14/15 octombrie 1940 pe la ora 11” şi precizează ce avere mobilă şi imobilă le-a
„rămas sub stăpânirea maghiară” (case, grajduri, terenuri agricole, animale,
atelaje, animale, păsări, cereale, cartofi şi alte alimente)4.
In continuare, vom reda câteva documente, din care rezultă cum şi unde au
fost primiţi în judeţul Bacău refugiaţii şi expulzaţii transilvăneni în urma aplicării
prevederilor Dictatului de la Viena şi declaraţii ale unora dintre aceştia.

1. Tablou de învăţătorii refugiaţi din nord-vestul Transilvaniei

şi utilizaţi în oraşul şi judeţul Bacău
Starea
Localitatea
Localitatea Localitatea familială, Ocupaţia
Nr. Numele unde a
unde era unde a fost soţie, nr. soţiei sau
crt învăţătorului funcţionat în
titular utilizat copiilor şi a soţului
1939-1940
vârsta
Şc. N. 1 fete
Grebenea Şc. 1 fete N. 1 Fete Căs. un copil Fără
1 Gheorgheni
Silvia Gheorgheni Bacău de 1 lună servici
(Ciuc)
Salonta Salonta N. 2 Fete Căs. 2 copii:
2 Poli Elena Căpitan
(Bihor) (Bihor) Bacău 3 şi 4 ani
loan Piatra N. 9 Mixtă
3
Constantin (Someş) Bacău
Ciurdea Ghimeş- Tg. Ocna, 2
4
Constantin Făget (Ciuc) Băieţi
Ciurdea Ghimeş- Tg. Ocna, 2
5
Ghiniţa Făget (Ciuc) Fete
Ulmeni
6 Negruţ Elena Gura Slănic
(Sălaj)
Tănase Gălăuţaşi
7 Lunca
Gherghina (Mureş)
Gălăuţaşi
8 Tănase Ion Lunca
(Mureş)
Popescu I. C-
9 Joseni (Ciuc) Hangani
tin

3 Ibidem, d. 23/1943, f. 41
4 Ibidem, d. 88/1940, f. 7-81.
390
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

10 Negrea Ion Suseni (Ciuc) Văsieşti

Negrea
11 Suseni (Ciuc) Văsieşti
Florica
Burlacu Moineşti,
12 Ciceu (Ciuc)
Valeria gr. cop.
Comandău
Butnaru Domniţa
13 Fr. (Trei
Valentina Maria
Scaune)
Căs. 4 copii:
Şenchea Berghia Berghia Izvoarele de Soţia
14 10, 9,7,6
Remus (Mureş) (Mureş) Jos casnică
ani
Lunca de Sus
15 Ţarălungă Gh. Radomireşti
(Ciuc)
16 Grosu Vasile Bancu (Ciuc) Secuieni
17 Grosu Telesna Bancu (Ciuc) Secuieni
Cosma
18 Bălăiţă Vasile Fundeni
(Mureş)
Cosma
19 Bălăiţă Maria Fundeni
(Mureş)
Radu
20 Trei Scaune Prăjeşti
Gheorghe
Radu
21 Trei Scaune Prăjeşti
Alexandrina
Corneţel
22 Simion Mihai Cucueţi
(Bihor)
Sărmaş
23 Peleu Elena Sănduleni
(Mureş)
Sândominic
24 Dima Vasile Sohodol
(Ciuc)
Tg. Secuiesc
25 Preluca Ileana Hemeiuş
(Trei Scaune)
Mardare Măgăoaja
26 Ilieşti
Elena (Someş)
27 Dima Vasile Bancu (Ciuc) Pustiana
Lunca de Sus
28 Ionel Maria Brusturoasa
(Ciuc)
Olteanu Păuleni
29 Agăş
Const. (Ciuc)
Pădureanu Mihăileni
30 Sulţa
Sofia (Ciuc)
Pădureanu Mihăileni
31 Sulţa
Const. (Ciuc)
Palanca, N.
32 Suciu Silvia Joseni (Ciuc)
1
Palanca, N.
33 Suciu Victor Joseni (Ciuc)
1
Dorneanu Mădăraş Palanca, N.
34
Maria (Ciuc) 2
Dorneanu Mădăraş Palanca, N.
35
Neculai (Ciuc) 3

391
Vilică MUNTEANU

Cobuz Hodoşa Gară

36 Asău, Băieţi
Dumitru (Ciuc)
Mihăileni
37 Verdeş Petru Asău, Băieţi
(Ciuc)
Afloarei I. Remetea
38 Apa Asău
Gh. (Ciuc)
Gândea Dăneşti
39 Leontineşti
Viorica (Ciuc)
Orblea
40 Caba Nicolai Negoeşti
(Sălaj)
Orblea
41 Caba Elena Negoeşti
(Sălaj)
Tudorescu
42 Periş (Mureş) Pralea
Ioana
Hutu Topliţa Vale
43 Vrânceni
Gheorghe (Mureş)
Spiridon Dărmăneşti,
44 Făget (Ciuc)
Nicolai B
Spiridon Dărmăneşti,
45 Făget (Ciuc)
Angela Fete
Pavel Dalnic (Trei Căs. 1 copil; Soţia
46 Plopu
Constantin Scaune) 1 an şi 6 luni casnică
Căpaţână Ciumani
47 Boiştea
Const. (Ciuc)
Pruteanu Frumoasa Dărmăneşti,
48
Elena (Ciuc) Gr.c.
Plopeanu Baratcoş
49 Cucueţi
Const. (Ciuc)
Toşorog
50 Popescu Petru Larga
(Ciuc)
Chileni
51 Olaru Gh. Ferăstrău
(Ciuc)
Malschi
52 Poiana Sărată Hârja
Mihai
Simioneşti
53 Puşcaşu Ion Nicoreşti
(Odorhei)
Opincă Leliceni Oneşti,
54
Dumitru (Ciuc) Băieţi
Şumuleu
55 Opincă Elena Oneşti, Fete
(Ciuc)
Tulgheş
56 Răcaru Ion Peste Vale
(Ciuc)
Lemnia (Trei
57 Ciurea Ecat. Buciumi
Scaune)
Ciurea Lemnia (Trei
58 Buciumi
Dumitru Scaune)
Băncilă Delniţa
59 Caşin
Gheorghe (Ciuc)
Delniţa
60 Băncilă Adela Caşin
(Ciuc)

392
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

OJdula (Trei
61 lordache Ion M-rea Caşin
Scaune)
Tudor Tulgheş
62 Scutaru
Niculina (Ciuc)
Delniţa Pârgăreşti,
63 Donciu Maria
(Ciuc) Gr. c
Ciurea I. Poiana Sărată
64 Oituz, Fete
Domnica (Trei Scaune)
Hodoşa
65 Stan Maria Galbeni
(Ciuc)
Oescu Misentea
66 Răcăciuni
Gheorghe (Ciuc
Delniţa Răcăciuni,
67 Oescu Natalia
(Ciuc) Gr. c.
Giurtelecu
Ciucur
68 Hododului Răcăciuni
Leontina
(Sălaj)
Giurtelecu
69 Ciucur Alex Hododului Răcăciuni
(Sălaj)
Rebrişoara
70 Vrabie Const. Cleja
(Năsăud)
Vrabie Al- Rebrişoara
71 Cleja
drina (Năsăud)
Corneşti
72 Ganea Aurel Tg. Trotuş
(Mureş)
Frumoasa-
Diaconu
73 Făgeţel Helegiu
Vasile
(Ciuc)

Arhivele Naţionale Bacău, fond Inspectoratul Şcolar al judeţului Bacău, d. 2/1940, f. 158-159.

2. Refugiaţi din nord-vestul Transilvaniei în judeţul Bacău în urma Dictatului de ia Viena

Localitatea
Nr. Localitatea/judeţul Nr. Total
în care s-au Cota documentului
crt de unde s-au refugiat familii persoane
refugiat
Arh. Nat. Bacău,
fond
1 Agăş Lunca de Sus, Păuleni (Ciuc) 2 8 Prefectura jud.
Bacău, d. 63/1942, f
48.
2 Berzunţi Poiana Sărată (Trei Scaune) 1 I Ibidem, f 73.
3 Bogdăneşti Poiana Sărată, Breţcu 5 12 Ibidem, f. 38, 87.
4 Borzeşti Poiana Sărată, Zalău 4 13 Ibidem, f. 19.
5 Brusturoasa Lunca Bradului (Mureş) 3 3 Ibidem, f. 56.
6 Bucşeşti Topliţa 1 2 Ibidem, f. 15.
7 Căiuţi Poiana Sărată 3 18 Ibidem, d. f. 24.
Bihor, Mureş, Năsăud, Ciuc,
8 Comăneşti 12 20 Ibidem, f 68.
Arad, Cluj

393
 Vilică MUNTEANU

9 Dofteana Poiana Sărată, Breţcu 4 13 Ibidem, f. 35.

10 D-ţa Maria Cluj, Trei Scaune, Sălaj 3 14 Ibidem, f. 7.
Gh.
11 Borşa (Maramureş) 1 1 Ibidem, f. 60
Buzdugan
12 Hârja Poiana Sărată 41 147 Ibidem, f. 62-66.
Ibidem, d. 23/1943,
13 Lăloaia Someş, Maramureş, Sălaj 27 81
f. 3-5.
Maramureş, Ciuc, Cluj,
Mănăstirea Ibidem, d. 63/1942,
14 Bistriţa, Trei Scaune, Satu 25 62
Caşin f. 24, 87.
Mare
Maramureş, Trei Scaune,
15 Moineşti 8 23 Ibidem, f. 23.
Ciuc, Cluj
Ibidem, d. 88/1940,
16 Oituz Poiana Sărată 103 370
f. 1-6.
Poiana Sărată, Breţcu, Ibidem, d. 63/1942,
17 Oneşti 70 216
Mărtănuş f. 25-32, 87.
18 Răcăciuni Sălaj, Ciuc, Trei Scaune 4 21 Ibidem, f. 58.
19 Răpi 3 5 Ibidem, f. 87.
Poiana Sărată, Popteleac
20 Slănic Mold. 2 2 Ibidem, f. 89.
(Sălaj)
21 Tg.Ocna Poiana Sărată, Oradea 27 103 Ibidem, f. 2-6.
22 Valea Rea Reghin 1 1 Ibidem, f. 71.
23 Viforeni | Ciuc, Mureş, Trei Scaune 3 8 Ibidem, f. 21.
Total 353 1144

3. 6 nov. 1940 Memoriul Preotului loan Rafiroiu, din comuna Poiana Sarată, jud.
Trei Scaune, adresat arhiepiscopului şi Consiliului Arhiepiscopesc Sibiu

ÎNALT PREA SFINŢITE STĂPÂNE

Prea venerabil Consiliu Arhiepiscopesc Sibiu

Subsemnatul preot paroh ortodox al parohiei Poiana Sarată jud. Trei Scaune şi
protopop al Oituzului, pentru timpul cât am stat sub ocupaţia maghiară după dictatul de la
Viena de la 14 sept. până la 20 oct. 1940 raportez şi declar următoarele: Cu toată insistenţa
depusă de familie, copii, prieteni şi credincioşii mei de a mă refugia în urma trecutului meu,
ca fost voluntar în Armata română 1916 - 1918 şi pentru activitatea mea patriotică,
culturală şi naţională dezvoltată în Secuime ca protopop, nu mi-am părăsit turma şi am
rămas pe loc lângă altarul strămoşesc conştient că această activitate îmi poate periclita
viaţa. Am rămas cu soţia, o copilă de 12 ani, servitoarea şi tot avutul meu, hotărât să înfrunt
ori ce primejdie. După ocupaţie, până au fost trupele motorizate, n-am avut de suferit.
Placate tipărite în 1. maghiară şi română anunţau noile dispoziţii ale regimului militar.
în aceeaşi zi comenduirea civilo-mil. a plăşii Tg. Săcuesc cu col. Szentişvan
instituind noile autorităţi corn. m-au cercetat la casa mea, cerându-mi ca ori ce neajuns
din partea trupelor de ocupaţie să-I aduc la cunoştinţa D-Sale. Locul trupelor motorizate 1-
a luat un bat. de inf. hămesit, lipsit de hrană şi furaje, iar populaţia de alimente şi lucm,
aşa că viaţa devenea tot mai grea, tot mai agitată. Au început terorizările clandestine din
partea locuitorilor maghiari, circa 10%, tolerate de autorităţi, iar mai târziu pe faţă, cărora
au căzut victimă mai mulţi români între care şi locuitorii Ion Gh. Vleji, Nicolae Ciobanu,
394
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

schinjuiţi şi bătuţi până la desfigurare ş.a. S-a încercat atentat la pudoarea fetelor Maria
N. Sandu şi Maria Gh. Ceanga. Sft. Liturghie o oficiam în prezenţa a 2 jandarmi, după ce
şi eu primisem o scrisoare de ameninţare încă din ziua de 14 sept. în ziua de 26 sept.
mergând pentru schimbul banilor bisericii la Tg. Săcuesc între orele 2-3 d.m. am fost
atacat în plină piaţă de derbedeii oraşului şi ameninţat cu linşarea, vociferând tot felul de
insulte la adresa preotului valah şi a României. Am scăpat graţie intervenţiei unui tânăr
ungur din Breţcu, care mă cunoştea şi care a intervenit în momentul când voiau să mă
linşeze. Autorităţile, armata, negustorii privind din uşile prăvăliei lor, deşi toţi mă
cunoşteau, nici unul n-a intervenit.
Spre casă cu un camion la Breţcu am aflat de atrocităţile comise în noaptea de 13
sept., după retragerea trupelor române, când din ordin s-a dat voie localnicilor unguri să se
răzbune, să fie maltrataţi românii din Breţcu, Mărtănuşi, Ojdula, Zăbala etc., iar preotul
reformat, la serviciul divin, ţinut trupelor maghiare în cătunul Oituz, a spus textual: Addig
kell iitni az olăhot a mig văr csepag csontjabăl. Valahul trebuie atâta bătut, până curge
sânge din ciolan.(martor Ian Gh. Vleji). Atunci am înţeles că viaţa românilor este în pericol,
de ce m-am convins din toate acţiunile următoare. Totul a fost pregătit din ordinul
Guvernului maghiar printr-un plan diabolic şi înscenat să forţeze pe Românii din P.S. -
Oituz, simbol al eroismului rom. în luptele de întregime care adăposteşte Bis. Neamului,
monumentul „Lt. Macarie” etc. să fie evacuat de români şi colonizat cu maghiari. Acest
plan trebuia realizat prin orice mijloace. întâi îndemnuri mieroase, nu reuşesc, prin
vexaţiuni, terorizări ca românii să plece, părăsindu-şi avutul şi a-i prăda. I-a încasat cu dări
către stat, comună, le-a schimbat buletinele de identitate, dându-se adeverinţă de mână,
încasându-le 60 lei de fiecare buletin. Cei ce semnau că vrea să plece în regat le lua 90 lei
pe declaraţii, le-a pus taxă de înscriere 30 lei pentru fiecare elev, deşi se mai făcuse o
înscriere. Copiii trebuiau să vorbească numai ungureşte, să salute ungureşte, care greşeau îi
puneau să ridice mâinile în sus, iar cei de unguri îi pălmuiau. Jandarmeria, sub motiv că stă
sub ordinele militare, ne văicărea, dar nu ne da nici ocrotire. Eu îndemnam populaţia să
rabde orice vexaţiune, să nu se înspăimânte să nu-şi părăsească avutul în prag de iarnă, să
rabde că va veni regimul civil care va respecta tratatul.
Pe la începutul lunii oct. într-o sâmbătă, mă pomenesc cu 2 jandarmi şi autorităţile
comunale, care din ordin trebuiau să-mi facă percheziţie şi să aleagă toate cărţile, hârtiile
care sunt contra ideii de stat maghiar, dar în prima linie cărţile de istorie, geografie, hârţi,
tablouri, etc. Notarul a cercetat carte de carte a ales ce i se părea suspect şi le-a dus la
primărie, apoi steagul Bisericii etc. ordonându-mi ca orice act contra statului maghiar să fie
distrus. M-a întrebat dacă posed în bibliotecă cartea „Pădurea spânzuraţilor”. în aceeaşi zi s-
au strâns cărţile de şcoală de la elevi şi au făcut percheziţie la diferiţi părinţi care aveau
copii de şcoală etc. După masă am fost somat să radiez chipul fostului rege din Biserică. In
timpul acestei operaţii mi s-a pus în vedere de către notar, care servise 17 ani sub Români,
că ar fi bine să părăsesc comuna şi să merg în eparhia Orădiei sau Clujului pentru siguranţa
mea. Eu am ripostat că din porunca lui Christos şi a înaltului meu chiriarh aici am fost
orânduit să stau lângă credincioşii şi Biserica pentru care am fost ales şi pus jurământ. Nu
plec orice mi s-ar întâmpla. în acest timp alimentele se terminau şi altele nu veneau din ţara
mamă şi atunci au forţat planul de expulzare a Românilor pentru a-i putea prăda.
întâi s-a făcut conscrierea românilor născuţi în vechiul regat şi stabiliţi prin
căsătorie în Poiana Sarată. I-au purtat pe la comenduirea plăşii Târgul Secuiesc, unde i-au
pus în dilema că pot opta pentru oricare din cele două cetăţenii şi în timp de trei zile să se

,395
Vilică MUNTEANU

declare. Optând pentru cetăţenia română îşi pot lua cu ei tot avutul mobil afară de casă,
pământ şi pădure nu se poate tăia. Au făcut conscrierea celor care au făcut războiul 1914-
1918, la Unguri. Pe urmă au chemat femeile care aveau bărbaţii trecuţi în România şi le-au
pus în vedere că a doua zi în 13 oct. să plece cu ce pot lua cu ele în saci, astfel vor fi
expulzate cu forţa. în aceea zi venind comandantul plăşii unele din femei cu câte 7 copii,
altele însărcinate s-au plâns colonelului care le-a asig;urat să stea pe loc, că nu li se întâmplă
nimic. După plecarea colonelului, comandantului garnizoanei, un tânăr sublocotenent -
Levente - de 21 ani le-a arestat şi le-a dat seara peste graniţă. Ultimul act de teroare s-a
săvârşit în ziua de Cuvioasa Paraschiva 14 oct. luni spre marţi noapte, adevărata noaptea
Sf. Vartolomeu. Au fost arestaţi în trei rânduri circa 70-80 capi de familie, între care toţi
fmntaşi şi negustori. I-au forţat să semneze un text în limba maghiară pe care nu-1
cunoşteau că abzic de supuşenia maghiară şi optează de bună voie pentru cea română şi că
nu se vor mai întoarce niciodată în Ungaria şi că nu au nicio pretenţie faţă de statul maghiar.
Terminând formularele şapirografiate, îi forţau să semneze în alb, iar pe care se împotriveau
îi sileau prin baionetă. După ce semnau în loturi îi treceau peste graniţă şi în urma lor
începea jaful, în care scop cu puţin înainte aduseseră două detaşamente de jidani,
concentraţi pentru lucru. „Să se cerceteze declaraţiile celor expulzaţi cu forţa: Gh. D.
Sandru, Nicolae Lazăr Cotigă, Ion Tuţuianu şi alţii”. A doua zi, 15 oct. pe străzile satului
era un exod apocaliptic, pe un timp năprasnic cu ninsoare şi ploaie. Femei, copii, mame,
bătrâni, bătrâne, etc. despărţiţi de cei dragi au început să-şi care avutul permis de autorităţi
veşminte şi mobilă, dar tot ce era aliment sau unelte de gospodărie nu li se da voie. Vitele
mari şi mici, păsări, etc. au fost strânse de soldaţi, de ungurii localnici şi evrei. Vitele,
caprele, oile au fost mânate în cimitir şi păzite de jandarmi. In fiecare zi era sunată goarna
să plece toţi Românii, iar mai pe urmă ca fiecare Valach până într-o jumătate de oră să se
cureţe din sat să nu mai rămână nici un miros de valach. întrebând pe primarul ce
însemnează acestea, mi s-a răspuns că nu ştie aşa este ordinul. Am întrebat pe comandantul
garnizoanei care mi-a răspuns că acestea sunt represalii-retorsiune pentru că şi legionarii tot
aşa fac: Taie degetul cu inele, le smulg cerceii din urechi şi schingiuiesc copii sfâşiindu-i şi
astfel aruncă peste graniţă, dar că ei procedează mai uman cu populaţia din Poiana Sărată.
Miercuri 16 oct. nu mai erau în comună decât familia mea, doi moşnegi, două ţigănci
măritate după unguri şi un negustor român a cărui familie plecase şi care preda prăvălia
unui maghiar fără bani.
Sorţii mândrului sat Poiana Sarată de pe valea Oituzului glorios unde soldatul
român înscrisese eroismul său: „Pe aici nu se trece”, au fost aruncaţi. Satul refăcut după 22
ani care adăpostea în instituţiile create după război, mândria neamului şi a mea care le
creasem s-a mistuit în două zile.
Eu şi familia am fost puşi sub pază militară şi noaptea dormea la noi un notar sau
învăţător ungur pentm a nu dispare peste noapte. în ziua de 17 oct. se prezintă pe la ora
16 un sublocotenent detectiv însoţit de un caporal că eu trebuie să părăsesc satul în 24 ore
sau şi mai curând, fără să-mi indice direcţia unde voi fi dus. După aceasta se prezintă
ofiţeml sublocotenent care a expulzat credincioşii însoţit de un învăţător maghiar şi mă
forţează să dau o declaraţie oficială prin care să arăt că credincioşii au plecat de bună
voie, neforţaţi de nimeni şi scrisă cu mâna mea proprie. Am cedat forţei şi am răspuns:
„Dumneata dictează şi eu scriu”.
Această declaraţie me-a forţat-o joi 17 oct., iar data pe declaraţie i-a pus-o la 13
oct., data începerii expulzării populaţiei. După o oră a venit un locotenent însoţit de

396
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

secretarul plăşii militare şi mi-a forţat din nou o declaraţie în acelaşi sens scrisă de el, dar cu
observarea mea că eu n-am văzut pe credincioşi semnând declaraţiile întmcât expulzarea lor
s-a făcut noaptea, iar seara la opt maghiară toate lămpile trebuiau stinse. La întrebarea în ce
proporţie a scăzut numărul sufletelor în cele două zile de expulzare, i-am răspuns că în
proporţie de 1000... 10. (sic!). Cerându-le să se permită reîntoarcerea credincioşilor la
căminele părăsite mi s-a răspuns că aceasta nu se mai poate, odată ce au trecut peste hotar.
Concluzia că planul de expulzare şi prădarea avutului românesc a fost ţinta guvernului
maghiar executat prin organele civilo-militare de ocupaţie. Duminică dimineaţa 20 oct. am
fost expulzat şi eu cu familia după ce mi s-au confiscat banii, circa 30.000 lei în pengo şi tot
avutul: vite, porci, furaje, produse, păsări, tot felul de alimente, o parte din mobilă etc.
Nopţile de teroare sufletească de la 17-20 oct. nu le descriu, căci nu pot fi înţelese
decât de cel ce le-a trăit. Luat între baionete am fost dus la graniţă şi trecut peste hotare.
Toate creaţiile după 20 ani: monumentul locotenent Macarie, Biserica Neamului cu toate
podoabele ei, cimitirul eroilor, şcoala, etc., precum şi strădania celor 20 ani de muncă
asiduă a unei populaţii harnice şi demnă rămâneau în ţara străină să povestească celor ce
vor veni să le răzbune vestigii sfinte. Pentm a doua oară „Un sat şi un preot valach din
Ardealul pătimirilor plecau în pribegie în pragul iernii trecând, ca şi în anul 1916, hotarul
vremelnic al vrerilor româneşti, oprindu-se după 24 ani aproape în aceeaşi zi şi la acelaşi
preot românesc care reprezintă trecutul neamului, dar şi speranţa reînvierii de mâine.
Poposind în comuna Oituz-Grozeşti J. Bacău la părintele prieten Gh. Comănici aflu
că Sf. Sa, copiii aflători în România şi prietenii au făcut intervenţie, prin Prefectura de
Bacău, la Min. de Interne şi Externe pentru eliberarea mea. Astfel urma să fiu judecat ca
dezertor din armata maghiară în 1916, ca voluntar în armata rom. 1916 - 1918 pentru
patronarea serbărilor Lt. Macarie şi activitatea mea naţională, ca protopop în Secuime.
în ziua de 24 oct., deşi bolnav la chemarea înaltului meu Stăpân prin concursul
Dlui Prefect de Bacău am plecat la Arad în faţa Comisiei germano-italiană şi în ziua de 28
oct. am fost ascultat ca martor principal, arătând în expunerea mea, cum a fost expulzat un
sat întreg în 2 zile şi prădat în avutul său. Caz unic. Informaţiile mele le-am susţinut cu 5
declaraţii oficiale date de Primăria Hâija, Postul de grăniceri. Oficiul vămii Oituz, şeful
postului de jandarmi Hâija şi văd. Reveica Gh. Bercu-Breţcu, care au fost traduse în 1.
germană şi italiană şi predate comisiei cu fişa întocmită de mine şi declaraţia mea luată la
proces-verbal de a se cerceta cazul la faţa locului şi a asculta locuitorii expulzaţi.
Populaţia evacuată a fost încartiruită în comunele Hâija, Grozeşti, Filipeşti,
Bogdăneşti şi Oneşti, j. Bacău. Dl. Prefect de Bacău, V. Stoian şi şeful ţinutului Dl. Eug.
Dragomir, prin „Ajutorul legionar”, au intervenit imediat pentra îmbunătăţirea situaţiei
disperate a acestor năpăstuiţi. O deosebită grijă le poartă acestor năpăstuiţi Pr. paroh din
Oituz-Grozeşti, Gh. Comănici şi primarul comunei Chiriac Dragimir.
Două <exemplare> din acest Memoriu s-au înaintat Dlui Prefect de Bacău pentru a
dispune de ele în faţa Autorităţilor de stat superioare, iar unul s-a înaintat, ca raport
explicativ, I.P.S. Sale şi P.V.C. din Sibiu la ordinul acestuia nr. 10760 din 22.X a.c., după
ce în ziua de 30 oct. am raportat şi verbal I.P.S. Sale şi I.P. Cuv. Sale arhm. T. Scorobeţiu.
Roman, la 6 nov. 1940.
Pr. paroh şi protopop, (ss) loan Rafiroiu

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 109/1940, f. 229-234.

397
Vilică MUNTEANU

4.14 noiembrie 1940. Declaraţia Iui Neculai D. Şandru din comuna Poiana Sărată
şi adeverinţă privind participarea sa Ia Primul Război Mondial

Subsemnatul Neculai D. Şandru, fost locuitor al comunei Poiana Sărată, jud. Trei
Scaune declar următoarele. In urma tratatului de la Viena, când s-a cedat Transilvania de
Nord Ungariei pe data de 13 septembrie 1940, când ocupaţia Maghiară s-a terminat, eu
am fost nevoit să-mi părăsesc familia şi întreg avutul pentru a-mi lua drumul pribegiei din
cauză că m-am născut Român şi că-n Războiul Mondial am fost dezertor şi trădător din
armata Austro-Ungară şi condamnat la moarte prin spânzurătoare prin sentinţa Nr. HB
795/’917 din 7 iulie 1917. Norocul a fost c-am fugit cu două zile înainte de-a aplica
sentinţa şi m-am prezentat la regimentul meu.
Rămânând familia în teritoriul ocupat a fost rău persecutată prin diferite mijloace.
La început mi-a închis restaurantul şi prăvălia ca să nu mai poată vinde nimic şi ca să le
rămână lor toată marfa. După aceasta în fiecare noapte veneau salariaţii Unguri trimeşi de
comandamentul ce se află în sat pentru a fura diferite lucruri şi pentru a speria familia.
Acest lucru a durat aşa până pe data de 13 oct. 1940 când s-au săturat ei singuri
de atâtea bătăi de joc şi după ce-au stat ascunşi prin fân flămânde, au fost luate de acasă
cu forţa la ora 11 (unsprezece) şi trecute prin punctul de frontieră Hârja fără nimic unde
au dat o declaraţie de cele suferite.
In comună mi-a rămas următoarele lucruri;
1. Gospodărie compusă din patru camere mobilate cu pivniţă, cu bucătărie şi cu
grajd, şură, magazie, şura cu IV2 vagon fân şi o grădină de IV2 ha. cu tot felul de pomi
fructiferi. 480.000
2. O altă casă cu trei camere mobilate în faţa celeilalte pe strada Cemica. 70.(X)0
1. O altă gospodărie unde aveau restaurantul, prăvălia şi măcelăria este compusă
din patru camere, o bucătărie, o măcelărie, o pivniţă, boltiţă, 1 grajd, o şură cu W2 vagon
fân, 2 magazii, coteţe pentru porci şi păsări, 1 cuptor sistematic pentru pâine şi o grădină.
460.000
1. Prăvălia de coloniale şi băcănie 100.000
2. Prăvălia de fierărie 30.000
3. Magazia cu făină şi cereale şi sare 132.500
4. Măcelăria cu slănină, grăsime şi piei de vită şi viţel 71.200
5. în pivniţă vin, rachiu, bere, borviz, oţet şi murături 119.400
6. în restaurant tejghele, rafturi, scaune şi mese cu pânzături 50.000
7. în restaurant lichior, coniac, rom, sirop, ţuică şi miere de albine 26.700
8. 2 vaci Şwaiţer cu lapte de câte 4 ani 30.000
9. 1 porc cântărit de unguri 220 kg 10.000
10. 90 păsări, 10 gâşte şi 12 raţe 10.000
11.10 holde pădure 50.000
12. 4 holde fânete 20.000

1.659.800
De toate cele scrise mai sus vă pot convinge cu actele ce le am.
14 noiem. 1940
Cu stimă,(ss) N. Şandru

398
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

ADEVERINŢĂ

Subsemnatul, Dr. I. Pordea, avocat în Cluj, str. Regina Mana, nr. 35, la cererea
dlui Nic. Şandru, locuitor din comuna Poiana Sărată, jud. Trei Scaune şi în calitatea de
fost apărător al lui, adeveresc cele ce urmează:
Numitul Nic. Şandru după ce la începutul războiului mondial a servit în armata
Ungară - Reg. 24 Honvezi a trecut în vechiul regat înrolându-se voluntar în Regimentul
27 Infanterie - Bacău. Cu acest regiment a luptat contra armatei Austro-Ungare, fiind
făcut prizonier. Descoperit ca Ardelean, a fost declarat dezertor şi trădător de patrie şi
trimis spre judecată, în faţa Curţii Marţiale a Diviziei de Honvezi din Cluj, care prin
sentinţa Nr. H.B. 795/917 din 7 Iulie 1917 l-a condamnat la moarte prin spânzurătoare.
Copie oficială după această sentinţă nu se poate obţine arhiva fostei Curţi
Marţiale fiind evacuată în Ungaria.
Cluj, 25 Sept. 1934.
(ss) Dr. I. Pordea

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 109/1940, f. 242-244.

5.23 ianuarie 1941. Declaraţia Iui Gheorghe Crăciun din comuna Poiana Sărată

Subsemnatul Gheorghe Crăciun, zis Smădu, locuitor în comuna Poiana Sărată,

jud. Trei Scaune, am fost expulzat de către autorităţile maghiare şi militare şi civile. La
ora 11 în noaptea de 14 octombrie 1940, au venit fără veste la domiciliul meu, m-au
ameninţat cu arma şi conduşi la comandamentul militar. Acolo am fost silit să'iscălesc o
Declaraţie forţată în alb. Ce o fi scris dânşii pe declaraţie nu putem şti. Pe urmă am fost
arestaţi într-un grajd de vite la ora 12 noaptea ne-a format în coloane de marş sub arme şi
mitraliere şi aruncaţi peste frontieră. Pe ziua de 15 a.c. ora 7 dimineaţa a fost publicat în
comună, cu trompeta, că până la ora 8 dimineaţa să nu mai fie nici un picior de român în
comună. >
După ce m-a arestat pe mine, armata maghiară împreună cu ţivile ne-au prădat
domiciliul.
La ora 8 pe ziua de 15 a.c. au fost trecute peste graniţă şi soţia mea. Punctul de
trecere au fost vama Oituz.
Averea noastră ce ne-a rămas în comuna Poiana Sărată, jud. Trei Scaune s-au
arătat în declaraţia care s-au şi înaintat de dl. Pretor al Plăşii T. Ocna. Ca certificate
medicale, fotografii nu posedăm, în sensul acesta au fost expulzaţi toţi locuitorii comunei
Poiana Sărată.
Aceste le declar şi semnez propriu
Astăzi la 23 1941 Oituz Grozeşti j. Bacău
Gheorghi Smădu zis Crăciun

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 110/1940, f. 203.

399
Vilică MUNTEANU

6.23 ianuarie 1941. Declaraţia lui Vasile Vrânceanu din comuna Poiana Sărată

Subsemnatul Vasile Vrânceanu, din comuna Poiana Sărată, jud. Trei Scaune prin
prezenta declar următoarele; în ziua de 10 octombrie 1940 a venit la mine 2 maghiari
civili din aceea comună care îi şi cunosc cu numele îi cheamă Imbre Ştefan şi cu Imbre
losif şi mi-au impus, cu frânghia în mână, să le dau bani şi eu n-am avut mai mult de
(10.360) adică zece mii trei sute şaizeci lei, că dacă nu dau mă spânzură imediat. Şi eu
văzând că sunt atât de înverşunaţi le-am dat. în ziua de 12 oct. 1940 a venit un maghiar la
mine, cu numele Fabian lanuş cu notarul maghiar împreună să le dau suma de 8000 lei,
pe care eu nu cunoşteam a fi dator... şi ne având bani m-am împrumutat la Neculai Lazăr
şi le-am dat ca să scap cu viaţă că îmi propusese că mă împuşcă imediat.
în noaptea de 14/15 oct. 1940 am fost arestat de armatele maghiare împreună cu
civili unguri şi dus la comenduire ne-au forţat să iscălim o hârtie în alb şi pe urmă cred că
a completat-o cum a vrut. Am fost arestat în grajd până la ora 12 şi pe urmă ne-a pus în
coloană de marş între puşti şi mitraliere şi ţivili unguri cu topoarele şi ne-a trecut frontiera
prin punctul Oituz, iar a doua zi dimineaţă a publicat cu goarna prin sat că până la ora 8
să nu mai rămână niciun picior de român ca-i împuşcă. Şi a doua zi mi-a dat femeia cu 5
copii peste graniţă. Dară după ce ne-a arestat pe noi bărbaţii, armatele maghiare cu ţivilii
s-au dus la fiecare acasă şi a prădat le-a luat tot avutul, vite, alimente şi tot ce a găsit la
gospodăria noastră.
23 I 1941
(ss) Vasile Vrânceanu

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 110/1940, f. 205-206.

7.23 ianuarie 1941. Declaraţia lui Gheorghe Bohălţeanu din comuna Poiana Sărată

Subsemnatul Gheorghe Bohălţeanu, locuitor în comuna Poiana Sărată, jud. Trei

Scaune, am fost expulzat de către autorităţile maghiare şi militare şi ţivile. La ora 11
noaptea 14 octombrie 1940 au venit fără veste la domiciliul meu ne-au ameninţat cu arma
şi conduşi la Comandamentul militar. Acolo am fost silit să iscălesc o declaraţie forţată în
alb. Ce o fi scris dânşii pe declaraţie nu putem şti. Pe urmă am fost arestaţi într-un grajd
de vite. La ora 12 noaptea ne-a pornit în coloană de marş sub arme şi mitralieră şi
aruncaţi peste frontieră. Pe ziua de 15 a.c. ora 7 dimineaţa a fost publicat în comună cu
trompeta că până la ora 8 dimineaţa să nu mai fie nici un picior de român în comună.
După ce m-a arestat pe mine, armata maghiară, împreună cu ţivili ne-au prădat
domiciliul. La ora 8 pe ziua de 15 a.c. au fost trecută peste graniţă şi soţia mea împreună
cu copii. Punctul de trecere a fost prin vama Oituz.
In sensul acesta am fost expulzaţi toţi locuitorii comunei Poiana Sărată. Averea
noastră ce ne-a rămas în comună s-au arătat într-o declaraţie care s-au înaintat de dl.
pretor al plăşii T. Ocna. Ca certificate medicale fotografii nu posedăm.
Aceasta le declar şi semnez propriu.
Astăzi la 23 I 1941 Oituz Grozeşti
Gheorghe Bohălţeanu

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 110/1940, f 214.

400
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

8. «Ianuarie 1941». Declaraţia lui Ghiorghie Burghez din comuna Poiana Sărată

Subsemnatul Ghiorghie Burghez, comerciant locuitor din comuna Poiana Sărată,

jud. Trei Scaune, am fost expulzat de către autorităţile maghiare militare şi civile. La ora 11
în noaptea de 14 octombrie 1940 au venit fără veste la domiciliu meu, ameninţat cu arma
m-au dus la comandamentul militar, acolo am fost silit să iscălesc forţat o declaraţie în alb -
ce o fi scris dânşii pe declaraţie eu nu pot şti, pe urmă am fost arestat într-un grajd de vite.
La ora 12 noaptea ne-a format în Coloana de marş sub arme şi mitraliere conduşi până la
frontieră, acolo am fost aruncaţi peste frontieră, frontiera vama Oituz. Pe ziua de 15
octombrie orele 7 dimineaţa a fost publicat în comună, cu trompeta, că până la ora 8 să nu
mai existe niciun picior de român în comună. După ce m-au arestat pe mine, armata
maghiară, împreună cu civilii mi-au prădat domiciliul noaptea în trei rânduri până la ziuă.
La cele din urmă soţia şi o fată de 16 ani au trebuit să părăsească domiciliul din cauză căci
soldaţii maghiari căutau să-şi bată joc de ele. Au rămas la domiciliul meu mama soacră, o
femeie de 70 ani, care a fost ameninţată şi silită de soldaţi maghiari de câte ori au venit până
Ia ziuă să le ţină lampa în prăvălie şi ei au luat tot ce au vmt. Mi-a rămas tot avutul şi averea
mea pradă în mâinile lor. La ora 8 dimineaţă în ziua de 15 octombrie au fost trecute peste
frontieră soţia cu 3 (trei) copii şi mama soacră. Averea noastră ce mi-au rămas în corn.
Poiana Sărată, jud. Trei Scaune s-au arătat în o deosebită declaraţie care s-au şi înaintat de
dl. Pretor al plăşii Oituz Târg Ocna. Ca certificate medicale fotografii nu posedăm.
Aceste le declar şi semnez propriu
Ghiorghie Bunghez

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 110/1940, f. 201.

9.29 iulie 1942. Declaraţia locuitoarei Peşteanu Maria din comuna Poptelec, judeţul Sălaj
29 Iulie 1942
Dată în faţa noastră
Şeful Comisariatului
ss. indescifrabil ,
(ştampila Comisariatului de Poliţie Slănic Moldova)
Subsemnata Peşteanu Maria de ani 52, româncă de religie greco-catolică văduvă,
cu 3 copii căsătoriţi, casnică, carte nu ştiu, originară din comuna Poptelec, judeţul Sălaj,
în prezent Jibou, de la cedarea Ardealului, această localitate fiind astăzi sub stăpânirea
ungurească, în prezent domiciliată la fiica mea Paraschiva N. Burcea, în oraşul Băile
Slănic, judeţul Bacău, declar:
De la ocuparea localităţilor de unde sunt eu de către unguri, am fost deposedată
de tot avutul compus din casă, lucruri casnice şi pământ, trăind până la venirea mea în
România, ca vai de capul meu din cauza lipsurilor şi mizeriei în care ne-au lăsat ungurii
pe noi românii, adăpostindu-mă pe unde puteam. Noi românii nu ne puteam plânge nici
reclama la autorităţile ungureşti şi cine îndrăznea să se ducă să reclame, era dat afară în
insulte şi injurii spunându-le români puturoşi, să plece că împuţesc locurile şi că pot muri
căci asta o doresc ungurii să moară tot ce e român şi să nu mai rămână în Ardealul ocupat
de unguri nicio viaţă de român. De mâncare nu se dă la români decât un kg. şi patru sute
grame de făină de porumb pe timp de zece zile şi pentru aceasta sunt obligaţi să iasă şi să

401
Vilică MUNTEANU

muncească pentru unguri. Cei ce se opun pe lângă că sunt bătuţi şi schingiuiţi, sunt
amendaţi şi cum nu au din ce plăti amenda, sunt băgaţi la închisoare. Din multe batjocuri
ce au făcut ungurii cu românii, ţin minte că chiar în timpul ocupaţiei de către unguri, au
împuşcat în timpul nopţii pe toate familiile româneşti cu toţi membrii din comunele:
Ghips şi Trăsnea, tot din judeţul Sălaj, în grupuri de câte şase i-a pus la plug arând
terenuri cu ei lovindu-i şi batjocorindu-i. în altă parte a mai pus pe români la ham târând
căruţe încărcate cu piatră şi în fine mai multe batjocuri pe care mintea mea nu le mai
poate ţine seamă. Văzând atâta jale şi batjocură şi nemaiputând răbda lipsurile şi mizeria,
m-am hotărât să trec cum oi putea în România şi să viu la fata mea. Am fugit din comuna
mea noaptea pe sub ascuns de frică să nu fiu prinsă de unguri şi cu singurul rând de haine
ce am pe mine, în ziua de 9 iunie a.c. am trecut frontiera pe la un Pichet de grăniceri
români din comuna Dângău, nu ştiu ce judeţ, dar dintr-o comună apropiată. Ne-am strâns
la un post de jandarmi, de unde ne-au dat o foaie de drum şi ne-am dus la Turda. Eu am
venit peste frontieră numai cu o fată de 19 ani, anume Baboş Marina, care a rămas la
Braşov la un văr de al ei. în Turda ne-am dus la Comisariatul General al Refugiaţilor, de
unde ne-a dat legitimaţia de refugiată cu care am venit la Slănic. Acestea declar şi semnez
prin punere de deget.
Eu, Peşteanu Maria

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 54/1942, f. 114.

10.29 iulie 1942. Declaraţia lui Manta Ştefan din comuna Turia, judeţul Trei Scaune

Mă numesc Manta Ştefan de 45 ani, carte ştiu 4 clase primare, căsătorit, am 4

copii (3 fete şi un băiat) român, ortodox, avere am la Turia una casă cu 2 camere, pădure
am 1 ha, serviciul militar satisfăcut şi la Ungaria şi la România după terminarea
Războiului Mondial, născut în corn. Laeş, jud. Târnava Mare în anul 1897, căsătorit şi cu
domiciliul în corn. Turia, jud. Trei Scaune, declar:
La cedarea Ardealului eu am rămas acolo până acum când nu am mai putut trăi
din cauză că soţia mea este unguroaică şi nu voia a face aşa cum îi spuneam eu şi în tot
timpul mă batjocorea.
Eu mai înainte am fost în serviciul poliţiei în Bucureşti, Sighişoara şi Tg.
Săcuiesc. Acum toţi ungurii de pe acolo mă ameninţau că au să mă omoare din cauză că
eu în timpul cât am fost în poliţie mi-am făcut datoria faţă de ei.
Ca să scap de urmărirea şi mizeria acelor unguri de acolo am zis soţiei mele să
vindem tot ce avem acolo şi să mergem în România, dar că nu a voit a face aceasta.
Atunci eu văzându-mă străin între ei numai unguri am fost nevoit a părăsi chiar şi pe soţie
şi să plec în România, unde ştiu că am să trăiesc f. bine. Eu am în România 2 fete: una
este taxatoare la S.T.B. Bucureşti, anume luliana Manta şi una e la Sighişoara, anume
Maria Manta, care lucrează la o fabrică de mătase. Tot în corn. Sighişoara am pe fratele
meu Teofd Manta care este pensionar la C.F.R. şi pe loan Manta care este prim gardian la
închisoarea din Sighişoara.
Doresc să rămân la fratele meu la Sighişoara sau la fată în Bucureşti unde voi
putea munci ca să trăiesc şi eu omeneşte, căci în Ardealul cedat nu am putut trăi din cauza
ungurilor şi a soţiei mele.

402
 Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în judeţul Bacău...

Am trecut în România azi 29 iulie 1942 prin vama Oituz pe deasupra munţilor
Cemica, după care am coborât în corn. Hârja, unde, împreună cu un tânăr, m-am prezentat
la Postul de Jandarmi din aceea comună. Pe şosea am întâlnit pe dl. Şef de post.
Dorinţa mea ar fi ca să pot căpăta un serviciu orişiunde în România.
Aceasta declar susţin şi semnez propriu după ce mai întâi mi s-a citit şi se
potriveşte aşa cum declarat.
29 iulie 1942 ss. Manta Ştefan

Contrasemnează
Şeful Postului de Jandarmi Hârja,
ss. Plut. Mihalcea Constantin

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 54/1942, f. 111.

11.29 iulie 1942. Raport al Prefecturii judeţului Bacău privind situaţia refugiaţilor
din nord-vestul Transilvaniei în Judeţ.

ROMÂNIA
PREFECTURA JUDEŢULUI BACĂU
Biroul refugiaţilor
Nr. 9962 din 14 iunie 1943

CĂTRE
Comisariatul General al Refugiaţilor din Transilvania de Nord
BUCUREŞTI

La ordinul Domniei Voastre Nr. 9664/1943, privitor la situaţia refugiaţilor din

Transilvania de Nord, avem onoarea a vă raporta următoarele;
1. CUM SUNT CAZAŢI REFUGIAŢII;
în mediul urban, li s-au dat locuinţe prin C.N.R. şi particulare. în mediul rural,
celor din serviciile întreprinderilor, ca Soc. Creditul Carbonifer şi Foresta Italo-Română,
li s-au dat locuinţe în casele societăţilor, iar parte din ei sunt cazaţi la locuitorii gospodari.
Toţi locuiesc în bune condiţiuni ca şi populaţia locală.
2. CUM SUNT PLASAŢI LA MUNCĂ
Cei mai mulţi dintre refugiaţi au luat comerţul în locul evreilor evacuaţi. Ceilalţi
sunt plasaţi în întreprinderi ca; Soc. Creditul Carbonifer, ca minieri, muncitori, lucrători
în fabrici şi păduri. Cei care lucrează ca minieri, renumeraţia le este insuficientă.
3. CUM TRĂIESC REFUGIAŢII
Condiţiunile generale de trai ale refugiaţilor sunt bune, se pot alimenta şi îmbrăca
din ceea ce câştigă, standardul de viaţă nu le este inferior localnicilor. Starea sanitară este
satisfăcătoare.
4. CUM SE POARTĂ REFUGIAŢII
Sunt elemente de ordine şi se integrează în munca generală. Muncesc toţi care
sunt în staie de a munci. Nu sunt suspecţi.
5. CINE SE OCUPĂ DE REFUGIAŢI

403
Vilică MUNTEANU

Pentru asistenţa refugiaţilor s-a organizat un Comitet provizoriu pentru ajutorarea

refugiaţilor prin Prefectură şi Consiliul de Patronaj. Pentru cei de la sate de partea morală
şi spirituală se ocupă preoţii şi învăţătorii
6. ASOCIAŢII DE REFUGIAŢI
S-a înfiinţat un Comitet provizoriu Filiala Bacău sub preşedinţia dlui dr. Pascu
Ion, Inspector General P.T.T., având ca scop ajutorul mutual între refugiaţi pentru
îmbunătăţirea condiţiunilor de trai.
7.’ SITUAŢIA TINERILOR REFUGIAŢI
în şcoli primare sunt 127 copii. Licee sau şcoli similare - 52. Universităţi - 1.
Fără părinţi (familia rămasă în terit. cedat) - 15.
8. DIVERSE
Observaţiuni personale şi propuneri nu ar fi de făcut, deoarece toţi îşi câştigă
existenţa corespunzătoare situaţiei generale din timpurile de astăzi.

PREFECT,
Lt. Colonel Şeful Biur. Refugiaţilor,
lonescu C. M. Buture

Arhivele Naţionale Bacău, fond Prefectura jud. Bacău, d. 21/1943, f. 179.

Prof. Vilică MUNTEANU

404
 România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

Prof. univ. dr. Petre TURLEA

Germania şi Italia au atacat Iugoslavia în aprilie 1941. Agresorilor li s-au

adăugat Ungaria şi Bulgaria. De la celălalt vecin al Belgradului, nu se putea aştepta
un atac. Cu toate acestea, propaganda iugoslavă ostilă românilor, începând din vara
lui 1940, era foarte activă. De asemenea. Belgradul a fortificat graniţa spre România
şi a masat aici noi trupe. Nu doar cu scop defensiv. în ianuarie 1941, SSI inventaria
numeroase dislocări de trupe la graniţa română. (S-au întocmit hărţi amănunţite cu
repartiţia în teren; se ştiau efectivele fiecărei unităţi şi chiar numărul armelor de foc1,
în primele luni ale lui 1941, au fost înregistrate foarte multe incidente armate la
frontieră, toate din iniţiativă iugoslavă, terestre, pe Dunăre şi chiar aeriene. IGJ
raporta, la sfârşitul lui martie 1941, infiltrarea unor agenţi sârbi în Banatul românesc,
pe fondul unei atitudini tot mai ostilă a sârbilor faţă de România2. Chiar în ziua
declanşării războiului de către germani, 6 aprilie, în Buletinul informativ destinat lui
Antonescu se anunţau bombardamente iugoslave în zona Timişoara3. Pe 7 aprilie, SSI
anunţa şi el mai multe localităţi româneşti bombardate. Belgradul afirmând că este
doar o acţiune antigermană4. Faptele au răzbătut şi în presă, „Curentul” tratându-le pe
larg: România a înaintat un protest diplomatic, susţinând că ea nu a avut pici un act
ostil; nici nu a vrut şi nici nu i s-a cerut de către Puterile semnatare ale Pactului
Tripartit; a luat o atitudine de „simplă veghe la evoluţia împrejurărilor, deşi avea pe
teritoriul iugoslav români de apărat”; în schimb, artileria şi aviaţia sârbă au bombardat
teritoriul românesc, inclusiv oraşe, înregistrându-se şi victime omeneşti (pe 6 aprilie,
la ora 7, s-a tras asupra Orşovei, fiind omorât un om; la ora 14, un avion a aruncat
bombe la periferia Aradului, fapt soldat cu distrugeri materiale, doi morţi şi trei răniţi;
la ora 14,30, în aceeaşi zi, trei avioane de bombardament au acţionat asupra
Timişoarei, iar seara a fost bombardată Oraviţa; pe 10 aprilie s-au înregistrat noi
atacuri asupra pichetelor de grăniceri români5.
Atacurile permanente iugoslave au alarmat, mai ales, populaţia din zona de
graniţă. Guvernul de la Bucureşti a încercat să o liniştească, printr-un comunicat
publicat în presă: „Generalul Antonescu asigură întreaga populaţie că a luat toate
măsurile de păstrare a siguranţei şi ordinii şi că asemenea acte grave şi lipsite de

1 ANIC, fond PCN, CM, dos. 7>1AI\9A\, f. 1-93.

2 Idem, fond IGJ, întreg dos.ul 61/1941.
3 Idem, fond PCM, CM, dos. 397/1941, f. 102-103.
4 Idem, fond DGP, dos. 33/1941, f. 43.
5 Idem, fond PCM, Cm, dos. 335/1941, f. 231-232.
405
Petre TURLEA

loialitate nu pot tulbura conduita Guvernului României, fără însă ca aceasta să

însemne libertatea de a ni se atinge onoarea şi drepturile”6.
Atitudinea ofensivă nejustificată a Iugoslaviei a fost tratată pe larg în presă.
Publicaţia „Sfărâmă Piatră” constata, „cu tristeşe”, că Iugoslavia a răspuns prieteniei
arătată de România cu violenţă; „Deziluzia iugoslavă nu este prima în Istoria modernă
a României, dar este una din cele mai dureroase”. Şi amintea că presa belgrădeană
aprobase răpirea Basarabiei şi a Transilvaniei de Nord-Est; aşteptat aceste
bombe ca să ne trezim” - era concluzia7. „Timpul” considera că avea loc o
manifestare inadmisibilă, lipsită de loialitate din partea Iugoslaviei. La fel „Seara” şi
„Universul”8. La Timişoara, oraş lovit de aviaţia iugoslavă, ziarul local „Unirea”
publica articolul Cum a răspuns Belgradul atitudinii noastre prieteneşti, credea că, şi
în aceste condiţii. România va rămâne pe poziţia ei de neintervenţie; „Aceasta nu
înseamnă că uităm. NU! Nu uităm că avem români de apărat pe teritoriul iugoslav.
Nu uităm nici una din atitudinile aşa de puţin amicale ale Iugoslaviei în momentele de
cumpănă pentru noi. (...) Nu uităm tratamentul lor duşmănos chiar când România şi
Iugoslavia aparţineau aceluiaşi climat politic. Nu uităm ostilitatea presei iugoslave în
chestia Basarabiei şi Transilvaniei. (...) Nu uităm că la Versailles noi am sacrificat
Banatul în speranţa că vom putea lega cu Poporul Iugoslav o amiciţie trainică”9.
înregistrând şi ea, cu indignare, evenimentele de pe graniţă, „Tribuna
Olteniei”, totuşi, menţiona:„Nu ne bucurăm de situaţia tragică în care se găseşte
Statul Iugoslav”10. Pamfil Şeicaru făcea Bilanţul unei prietenii: „începând cu iunie
1940, hotaml Banatului a fost, continuu, sub ameninţarea mascată a acestui foarte
ciudat aliat In preajma Arbitrajului de la Viena, se stabilise o înţelegere între
Belgrad şi Budapesta, ftră să lipsească nici unele trainice schimburi de vederi...,
pentru cooperări militare, evident împotriva României”1'.
Şi presa italiană înregistra curiozitatea: România nu se afla în război cu
Iugoslavia, nu rupsese relaţiile diplomatice cu aceasta, şi, totuşi, era atacată, scria „D
Messagero”; iar „La Stampa” amintea faptul că, tot anul 1940, Iugoslavia masase
tmpe la graniţa românească, „nădăjduind, eventual, să ia şi restul Banatului”12.
Ion Antonescu s-a menţinut pe poziţia neintervenţionistă exprimată în
Comunicatul din 6 aprilie 1941. La 10 aprilie, pe un Raport privind evenimentele
de pe graniţa din Banat - repetarea bombardării portului Moldova Nouă de către
iugoslavi, atacarea şlepului NFR 626 şi a remorcherului „Elena Doamna”13.

6 „Curentul” şi „Universul” din 8 aprilie 1941. Cătălin Calafoteanu în România şi „Micile

Puteri” vecine (1940-I944), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2011, p. 114-115, apreciază că
„tonul Comunicatului era unul lipsit de atacuri, chiar liniştitor”.
7 „Sfărâmă Piatră” din 9 aprilie 1941.
8 Numerele din 9 aprilie 1941; în acelaşi sens şi „Universul” din 10 aprilie 1941.
„Unirea „din 9 aprilie 1941
10
.Tribuna Olteniei” din 10 aprilie 1941.
11 „Curentul” din 10 aprilie 1941.
12 „II Messagero” din 8 aprilie 1941; „La Stampa” din 24 aprilie 1941.
13 ANIC, fond PCM, CM, dos. 63/1941, f. 220.
406
 România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

Conducătorul Statului scrisese o rezoluţie în acest sens: ,J)1 Cretzianu va arăta d-lui
Avakumovic (ambasadorul Iugoslaviei la Bucureşti) din nou (subl. n.), greşala care
se face de Comandamentul Armatei Sârbe, care prin astfel de acte de provocaţiune
mă împinge să fac ceea ce un sentiment de bună vecinătate şi de umanitate mă
împiedică. Am la Dunăre suficiente posibilităţi de ripostă. Procedarea ar duce, însă,
la distmgeri inutile şi la distrugeri de vieţi nenumărate”. Ministerul Afacerilor
Străine a transmis nota diplomatică, dar fenomenul nu a încetat14.
O extinsă şi clară prezentare a poziţiei României faţă de războiul din
Iugoslavia, cu motivaţia acestei poziţii, o făcea Ion Antonescu în şedinţa Consiliului
de Miniştri din 11 aprilie 1941: „România nu intervine, sub nici o formă, în
conflictul din Balcani. Ochii noştri trebuie să privească în altă direcţie şi forţele
noastre trebuie să se pregătească pentru alt destin. Aceasta nu înseamnă că România
renunţă la drepturile şi datoria pe care le are ca să reintegreze Banatul. Am marcat
destul de tare punctul nostm de vedere şi am cemt - şi cererea noastră a triumfat -
ca, în cursul operaţiunilor care se desfăşoară contra Iugoslaviei (...), să se ţină
socoteală de aceste dorinţe ale noastre, dorinţi pe care le-am manifestat şi când am
fost la Berlin şi când am fost la Roma, în cazul când se schimbă structura politică a
Balcanilor, şi anume că avem revendicări de făcut în Balcani. In consecinţă, am
cerut să se interzică trupelor ungureşti să intre în Banatul Sârbesc, afirmând că, în
cazul în care mă voi găsi în faţa acestei situaţii, voi da şi eu dmmul trupelor
româneşti să intre în Banat şi în felul acesta, evident, se va naşte un conflict între
România şi Ungaria. Şi Berlinul şi Roma au înţeles acest punct de vedere şi s-au
luat dispoziţiuni de aşa natură, încât în cursul operaţiunilor nici un ungur nu va intra
în Bântui Sârbesc. Aceasta este situaţia în mare, principial”15.
Presiuni la adresa lui Ion Antonescu, pentru o intervenţie anexionistă în
războiul din Iugoslavia, au venit din multe părţi. La plângerile trimise la Bucureşti,
în urma bombardamentelor sârbeşti, generalul îşi păstra poziţia exprimată în
Guvern, admiţând numai atenţionări trimise Iugoslaviei. Pe o astfel de plângere, la
16 aprilie 1941 scria: „Intervenţia prin M.St.M. şi Ministerul de Externe, după
instrucţiunile mele. Răspuns telegrafic locuitorilor”16. Când nu se terminase încă
războiul. Societatea Culturală „Timoc” (a românilor din Valea Timocului şi Dreapta
Dunării), prin preşedintele ei, Florea Florescu, îi cerea Conducătorului Statului
imediata alipire a zonei respective. în Memoriul datat 14 aprilie 1941, se afirma
ferm: „Astăzi, românii din Valea Timocului cer independenţa şi imediata alipire Ia
Regatul României”. Aducea ca argument faptul că, între Timoc şi Morava, majo­
ritatea populaţiei o formau românii izolaţi de sârbi, „românii îşi păstrează limba şi
obiceiurile într-o formă arhaică faţă de cei din România”. Politica sârbească fusese
oprimatoare: „Orice tendinţă de viaţă culturală românească şi-a atras reprimarea

N Ibidem, f. 219.
15 Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, ed. de Marcel
Dumitru-Ciucă, Maria Ignat, Bucureşti, 1999, voi. III, p. 167-168.
1ANIC, fond PCM, CM, dos. 589/1942, f. 443.
407
Petre TURLEA

aspră. Românii care nutresc idei româneşti au fost expulzaţi. Revolta românilor este
fără margini”. Aceeaşi cerere de independenţă şi alipire la România o aveau şi
românii din Banatul de Vest; „Ei sunt aşezaţi imediat în continuarea frontierei
convenţionale cu Iugoslavia şi în masă compactă. Această regiune a fost atribuită
Iugoslaviei, pentru a crea un spaţiu de apărare a Belgradului. (...) Orice întârzierea
alipirii ar da posibilitatea armatelor maghiare să pătrundă în Banatul Iugoslav,
trecând Tisa”. Ca urmare, încheia Memoriul, „în virtutea dreptului de autodetermi­
nare, românii dintre Timoc şi Morava (Valea Timocului sau Craina) şi românii din
Banatul Iugoslav, uniţi în acelaşi gând şi suflet, cer Conducătorului Statului Român,
generalul Ion Antonescu, alipirea la trupul României iubite, pe care o vor cinsti prin
muncă şi virtute ostăşească”17. Se adăuga o prezentare istorică şi statistică,
Contestând recensămintele sârbeşti, se afirma că, în Valea Timocului, erau aproape
500.000 de români; în Banatul de Vest aproximativ 130.000; în Macedonia
Sârbească aproximativ 100.000. Aceştia, împreună cu cei din restul Iugoslaviei,
ajungeau la 718.210 români18. Ion Antonescu a citit cu atenţie Memoriul şi, la 15
aprilie, scria, pe el, o rezoluţie; „Se va răspunde că Guvernul se ocupă foarte
aproape de soarta tuturor românilor care trăiesc în afara graniţelor noastre actuale,
Să fie toţi asiguraţi că veghez să le asigur o viaţă nouă pe baze de dreptate şi cu
putinţa de a avea alte libertăţi de dezvoltare naţională, culturală, economică şi
politică, ca aceea care au avut-o până acum. Să fie, însă, liniştiţi şi să aştepte. După
Paşti să vină la mine”19. Prin urmare, nu admitea ideea intrării în război, cu scop
anexionist. La fel va răspunde şi locuitorilor de pe graniţă, a doua zi, pe 16 aprilie.
La 29 aprilie 1941, în numele românilor din Timoc şi Banatul de Vest, se
înainta un alt Memoriu lui Ion Antonescu; era semnat de dr. Alexandm Botoarcă,
preotul Gheorghe Suveică, preotul Adam Fiştea; „Poporul Român din Banat şi
Timoc îşi îndreaptă privirile către Patria Mamă, în baza dreptului lui istoric şi etnic,
şi (...) cere imediata încorporare a celor aproape o jumătate de milion de români
(...) ce constituie o parte integrantă a unităţii etnice şi geografice a pământului
românesc” - se scria la începutul documentului. La fel ca şi în primul Memoriu, se
prezenta politica opresivă a statului Sârb; „Românii din Timoc, Craina şi Morava au
avut cea mai umilitoare situaţie din toţi românii din Peninsula Balcanică. Biserica şi
mănăstirile lor naţionale au fost desfiinţate şi încadrate cu totul în Biserica Ortodoxă
Sârbă. Ei nu au avut niciodată şcoală românească. Lipsiţi de conducători
intelectuali, care erau asimilaţi prin constrângere, n-au putut avea nici o viaţă
culturală. Organizaţiile lor economice cooperative au fost într-o strânsă dependenţă
de organizaţiile centrale sârbeşti din Belgrad şi urmăreau acelaşi scop, sârbizarea”.
Autorii Memoriului prezentau date statistice puţin diferite de acelea din Memoriul
precedent. Se dorea alipirea la România a unui teritoriu de aproximativ 20.000 km".

17 Idem, fond PCM, dos. 355/1941, f. 91-93.

18 Ibidem, f. 94-96. Memoriu publicai în Revista „Timocul”, VIII, 1/1941, p. 54-56 şi în
Românii timoceni, de Gheorghe Zbughea, Cezar Dobre, 2005, voi. 1, p. 125-127.
i\NIC, fond PCM, CM, dos. 589/1942, f. 445.
408
 România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

cu o populaţie totală de 1.100.000 locuitori, din care 510.000 români, reprezentând

majoritatea relativă; în regiune mai erau 390.000 sârbi, 130.000 germani, 100.000
unguri. Problema românilor din sudul Iugoslaviei, Albania şi Grecia, trebuia
rezolvată separat20.
Ion Antonescu a folosit războiul din Iugoslavia, urmat de dezastrul acestei
ţări, şi ca armă politică internă. Pe un raport larg, semnat de dr. Nicolae Barbul,
privind consecinţele războiului, va scrie la 13 aprilie 1941: „Va fi transformat în
articole, pentru lămurirea opiniei publice, care trebuie să-şi dea seama unde poate
ajunge un popor care se lasă dus de stradă, de ambiţii personale, de amestecul armatei
în politică, de oculta masonică şi evreiască etc. O ţară creată cu atâtea sacrificii, în
atâtea secole, a fost distrusă de stradă în patru zile. Acelaşi lucru putea să ni se
întâmple şi nouă la 6 septembrie (1940) şi la 21 ianuarie (1941), dacă amestecam
Armata în luptele politice (6 septembrie) şi dacă în ianuarie ea nu ar fi pus ordine în
Stat în contra besmeticilor care ieşiseră în stradă (în timpul rebeliunii legionare)”21.
Poziţia clar neintervenţionistă a lui Ion Antonescu, pe toată perioada
războiului, anunţată public, era bine cunoscută. Cu toate acestea, ministrul
Iugoslaviei la Moscova, Gavrilovic, a transmis - conform anunţului Postului de
Radio Londra, din 16 aprilie 1941 -, în numele Guvernului său, un protest general,
bazat pe o acuzaţie nefondată; luase de bună ştirea fantezistă că România intrase în
război. „Ne este indiferent acum - scria Gavrilovic - cine va pătrunde pe teritoriul
nostm, dar nu ne va fi deloc indiferent pe cine vom găsi acolo la înapoierea noastră,
şi aceasta nu e o simplă ipoteză, ci o certitudine matematică”22.
Dacă îndemnul pentru o acţiune intervenţionistă nu a fost ascultat,
propunerea lui Alex. Gubaru, făcută în numele unei Delegaţii a românilor din
Iugoslavia, pentru crearea, în cadrul Guvernului de la Bucureşti, a unui Comisariat
care să se ocupe de românii din afara graniţelor a fost acceptată; pe 19 mai 1941,
Ion Antonescu punea o rezoluţie favorabilă: „Dl. Mihai Antonescu va pune imediat
în studiu, dând indicaţiile necesare d-lui general Zwiedenek”23.
Din mulcele mesaje trimise lui Ion Antonescu - indivicduale sau colective -
rezultă că românii din Iugoslavia doreau intrarea Armatei Române în război şi
unirea cu România a teritoriilor pe care ei le locuiau. In acelaşi sens, al Unirii, era şi
aspiraţia majorităţii opiniei publice din România. Ion Antonescu, singurul care
putea decide, dorea şi el Unirea, dar a acţionat numai pentru îmbunătăţirea situaţiei
românilor din Iugoslavia, din raţiuni de strategie generală românească.
Forţele politice din România au adoptat poziţii, în conformitate cu interesele
lor, în lupta politică internă şi cu interesele Marilor Puteri, spre care se înclinau.
Mişcarea Legionară l-a acuzat pe Antonescu de trădare a intereselor româneşti,
pentru că nu a intrat imediat în război alături de Germania. Mişcarea Legionară,

20Gheorghe Zbughea, Cezar Dobre, op. cit., voi. !, p. 128-132.

21 ANIC, fond PCM, CM, dos. 589/1942, f. 440.
22 Idem, fond DGP, dos. 42/1941, f. 50.
23 Idem, fond PCM, CM, dos. 589/1942, f. 413.
409
Petre TURLEA

deşi suferise înfrângerea din ianuarie 1941, avea încă mulţi adepţi în libertate;
aceştia încercau să formeze un curent de opinie publică favorabil luptei deschise
alături de Axă, pentru ocuparea unor teritorii din Iugoslavia. Dar, după felul cum se
manifestaseră în perioada cât s-au aflat în fruntea României (septembrie 1940 -
ianuarie 1941), legionarii îşi îndepărtaseră suportul popular. Şi, ca urmare, oricât de
patriotice se afirmau a fi fost ideile pe care le agitau, nu mai aveau ecou, şi nici nu
puteau zdruncina încrederea majorităţii opiniei publice în Ion Antonescu, cel care
reinstaurase ordinea. Foarte activi, pe linia intrării imediate în război alături de
Germania, erau legionarii fugiţi în străinătate; mai ales conducătorii Mişcării aflaţi
în Germania şi cei 2.000 legionari aflaţi în Iugoslavia. Nu au avut succes şi pentru
că însăşi Germania nu avea interes în atragerea României în război: putea să rezolva
situaţia şi fără ajutorul ei şi, astfel, nu ar mai fi fost obligată să asculte cererile
Bucureştilor, pe lângă cele ale Budapestei şi Sofiei. în plus, o eventuală întâlnire pe
front a trupelor celor doi aliaţi ai Axei, România şi Ungaria, putea duce la un
conflict cu complicaţii nedorite.
Cealaltă extremă, cea stângă, reprezentată de PCR, acţiona doar pentru
satisfacerea intereselor Moscovei. Se pronunţa pentru neintervenţia în Iugoslavia,
agitând, ţjentru atragerea populaţiei la această idee, o întreagă frazeologie a luptei
de clasă-4. PCR s-a arătat foarte îngrijorat de posibilitatea unei intervenţii a
României în Iugoslavia. A dus o întreagă campanie antirăzboinică, cu atacuri
repetate şi dure la adresa lui Ion Antonescu. Dar, campania era fără obiect, întrucât
Antonescu nu avea intenţia să intre în război. Mai multe directive ale Conducerii
Partidului Comunist privind acţiunea comunistă în contextul războiului balcanic,
erau înregistrate de către agenţii SSL Două note ale acestora, din 9 aprilie 1941,
menţionau faptul că Organizaţia comunistă a Capitalei, care într-o anumită măsură
ţinea loc de conducere centrală, ceruse tuturor membrilor săi o mobilizare generală
împotriva planurilor agresive ale Germaniei în care ar fi putut fi târâţi şi românii;
România nu avea nimic de împărţit cu „victimele agresiunii germane”; şi, un război
împotriva Poporului Iugoslav „este în afară de aspiraţiile şi interesele paşnice şi
naţionale ale Poporului Român”. Pentru a împiedica participarea la război, trebuie
dusă „o luptă pe viaţă şi pe moarte”. Se folosea şi o formulă dramatică: lupta trebuia
dusă prin acţiuni de stradă, „chiar dacă se vor aduce tunuri şi mitraliere împotriva
manifestanţilor”. Se hotăra, de asemenea, ca în fiecare seară, echipe de muncitori să
scrie pe zidurile caselor lozinci comuniste adecvate „Trăiască Poporul Sârb!”, „Jos
războiul!”, „Vrem pâine!”. în finalul directivelor, era indicată şi motivaţia reală a
acestora: întreaga campanie trebuia dusă „cu toată convingerea şi cu mult curaj,
întmcât era susţinută de URSS”25.
Având motive diferite de acelea ale PCR, partidele istorice - PNŢ şi PNL -
s-au pronunţat şi ele împotriva participării României la războiul din Iugoslavia,

24
Vezi şi Petre Ţurlea, Ion Antonescu între extrema dreaptă şi extrema stângă.. Editura Semne,
Bucureşti, 2009, p. 318-320.
25
ANIC, fond DGP, dos. 80/1941, f. 83-84.
410
 România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

Considerau ca singur ţel normal al României lupta pentru reluarea teritoriilor

pierdute în 1940 - Transilvania de Nord-Est, Basarabia, nordul Bucovinei. Poziţia
lor era motivată, în al doilea rând, de faptul că erau partizane consecvente ale
democraţiilor occidentale, şi erau încredinţate că acestea vor ieşi, în final,
învingătoare. Partidele istorice se arătau adversare declarate ale tuturor acţiunilor
întreprinse de Germania şi Italia: condamnau orice nou război iniţiat de acestea;
condamnau existenţa trupelor germane în România şi colaborarea economică cu
Reichul, aderarea României la Pactul Tripartit. Şi-şi manifestau aceste atitudini ca
pe o componentă de bază a acţiunii lor politice.
La începutul lui aprilie 1941, naţional-ţărăniştii au arătat public simpatia lor
pentru Iugoslavia, dorind să le fie remarcată solidaritatea cu aceasta. La 1 aprilie,
când se consolidase credinţa că va urma un război, Maniu avea o întrevedere de
*
încurajare cu ambasadorul Iugoslaviei, Avakumovic, înregistrată de SSL'>6 şi chiar de
presă27. Un amplu Raport al SSI, datat 5 aprilie 1941, prezenta în amănunt acţiunea
PNŢ cu privire la războiul din Iugoslavia28. La momentul respectiv, Maniu îşi
concentrase întreaga activitate politică pe această problemă. Pe 3 aprilie avusese o
nouă întrevedere cu Avakumovic. In aceeaşi zi, i-a convocat pe fruntaşii PNŢ,
declarându-le că „faţă de primejdia care ameninţă România, de a fi atrasă într-un
război în care interesele sale naţionale nu o cheamă, Gmparea naţionalist-ţărănistă
este datoare să facă demers pe lângă Conducerea Statului, căreia să i se înfăţişeze
ostilitatea opiniei publice faţă de o asemenea acţiune militară”. Lui Ion Antonescu
„trebuie să i se atragă atenţia asupra marilor răspunderi istorice pe care şi le asumă
dând urmare dorinţei şi intereselor Axei, potrivnice voinţei şi intereselor României”.
S-a hotărât redactarea unui Memoriu care să fie înaintat lui Antonescu. Cu alcătuirea
lui era însărcinat Ghiţă Pop. A doua zi, pe 4 aprilie. Memoriul a fost aprobat şi
semnat de luliu Maniu29. Se exprima părerea că Germania şi Italia ar putea să ceară
României participarea la război, participare care era inadmisibilă ,Ţ>oporul Român a
trăit, în trecut, întotdeauna în relaţii de prietenie cu Poporul Iugoslav. In prezent şi în
viitor, între noi şi această naţiune există o strânsă comunitate de ‘interese şi trebuie să
existe o solidaritate de acţiune”. Amintea şi de Tratatul interbelic de alianţă între cele
două ţări. „Participarea directă a României la o astfel de agresiune ar constitui o gravă
greşeală politică pe care Naţiunea Română nu o poate nici concepe, nici agrea. (...)
Ţara se cutremură la gândul, că în loc să lupte pentru interesele ei fireşti, să se vadă
angajată în acţiuni străine de aspiraţiile ei cele mai sfinte, cu riscul de a fi
transformată în teatru de război devastator şi sângeros”. Maniu nu menţiona nimic
despre românii din Serbia, care aspirau şi ei, la fel ca aceia din restul teritoriilor
ocupate de statele vecine, spre Unirea cu România. în schimb, se arăta foarte

26 Ibidem, dos. 122/1941, f 119.

27 „Credinţa” din 4 aprilie 1941.
28 ANIC, fond PCM, dos. 480/1941, f. 1-5.
29 Idem, fond PCM, CM, dos. 49/1941, f. 41; publicat de Ion Calafeteanu, în voi. luliu Maniu -
Ion Antonescu. Opinii şi confruntări politice (1940-1944), p. 39-40.
411
Petre TURLEA

îngrijorat de faptul că o eventuală intrare a României în război ar fi contrară

intereselor democraţiilor occidentale. Credea că o acţiune în Iugoslavia „nu ar
corespunde nici sentimentului public românesc”. Ca urmare a acestui raţionament,
Partidul „ţine să protesteze în modul cel mai categoric contra intenţiunii (subl. n.) de
a se îngădui o agresiune a Armatei Germane de pe teritoriul nostm, cât şi a unei
participări directe a Armatei noastre contra Iugoslaviei”. De remarcat că, nici în acel
moment, nici mai târziu, Antonescu nu-şi manifestase şi nu-şi va manifesta
,jntenţiunea” de a intra în război. Cu înmânarea Memoriului, a fost însărcinat dr. N,
Lupu; i-1 va duce lui Antonescu la Predeal, pe 5 aprilie30. (Naţional-ţărăniştii au
multiplicat Memoriul şi l-au răspândit în ţară, pentru a fi larg cunoscută poziţia lor).
Ion Antonescu nu a răspuns imediat. Cutti luliu Maniu îi trimisese de mai
multe ori asemenea memorii - 4 decembrie 1940, 27 februarie 1941,4 aprilie 1941
a pregătit un răspuns comun pentru toate acestea, şi i l-a trimis pe 22 iunie 1941, în
ziua începerii războiului de eliberare a Basarabiei şi Bucovinei31. O parte specială era
consacrată acuzelor pe care liderul PNŢ le adusese în Memoriul din aprilie 1941.
Antonescu începea el însuşi cu o acuzaţie: ,J^ăzuinţa dv. patriotică de a servi cât mai
bine interesele românilor, în cadrul intereselor engleze (subl.n.)”. Era condamnat
„Protestul împotriva unor intenţii cărora nici un factor autorizat nu le-a dat
expresiune”; protest lansat „cu toate că Guvernul Român n-a avut intenţiunea să facă
şi nici nu a făcut vreun act de agresiune în ostilităţile din Iugoslavia”. Era, de aceea,
un proces de intenţii pe care luliu Maniu îl făcea Guvernului, care „porneşte de la
consideraţiunea că România, alăturându-se Pactului Tripartit, ar putea fi în situaţiunea
să i se ceară de către Germania şi Italia o colaborare militară împotriva Iugoslaviei.
Socotesc această posibilă solicitare fără nici un temei. Puterile semnatare ale Pactului
Tripartit n-au cerut participarea noastră la acţiunea împotriva Iugoslaviei”. îi amintea
lui luliu Maniu că România, deşi nu intervenise, ar fi avut motive temeinice să o facă:
nedreptatea suferită la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920, când Banatul a
fost împărţit; asuprirea românilor din Iugoslavia. „In timp ce România asigură, prin
dispoziţiuni constituţionale, legislative şi administrative, un tratament civilizat pentru
toate minorităţile fără deosebire. Iugoslavia face deosebiri revoltătoare în tratamentul
diferitelor grupuri etnice şi, în special românilor le-a aplicat un regim scandalos de
opresiune şi de abuzuri, în dispreţul legăturilor formale de amiciţie şi alianţă”.
Iugoslavia nu respectă regimul de autonomie bisericească şi şcolară în Macedonia,
stabilit încă din timpul Imperiului Otoman, „Toate şcolile româneşti, chiar şi cele
primare, au fost închise imediat după 1918, localurile lor confiscate, parohiile
ortodoxe au fost dizolvate, iar bisericile construite şi întreţinute pe cheltuiala
românilor şi a Statului Român au fost confiscate pe seama cultului ortodox sârb.
Bisericile, mănăstirile şi şcolile româneşti din districtele Craina, Morava, Pajarevaţ şi
Timoc au fost complect suprimate încă din epoca Serbiei Vechi. Raporturile noastre

30
Vezi Pace şi război (1940-1944). Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, ed. de Gheorghe
Buzatu, Stela Cheptea, Marusia Cîrstea, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008, voi. I, p. 184.
31 ANIC, fond PCM, CM, dos. 49/1940, f. 42-97; publicat de Ion Calafeteanu; op. cit., p. 4147.
412
 România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941

de amiciţie şi alianţă nu au adus nici o schimbare favorabilă în tratamentul acestor

fraţi ai noştri. Dimpotrivă. Copiii lor au fost opriţi să frecventeze şcolile din România.
Preoţii sârbi refuzau să boteze pe noii născuţi cu nume româneşti. Toate presiunile
posibile se făceau pentru deznaţionalizarea rapidă a acestor români şi numai rezistenţa
noastră etnică proverbială a făcut ca aceşti fraţi să-şi păstreze încă vie conştiinţa lor
românească. Singur grupul românilor din Banatul Iugoslav s-a bucurat de o oarecare
ocrotire a vieţii lor naţionale în baza Tratatului pentru protecţia minorităţilor naţionale
şi a unor convenţii speciale”. S-a adăugat ostilitatea faţă de România, manifestată de
Iugoslavia în vara lui 1940. ,JDorim să participăm - scria Ion Antonescu - la orice
acţiune menită să dea satisfacţie revendicărilor noastre naţionale. Aceste revendicări
sunt intangibile, privind pe toţi românii rămaşi peste hotare”. D acuza pe luliu Maniu
că are în vedere numai Transilvania. Şi contesta ideea că PNŢ ar reprezenta opinia
publică românească: „Adevărata opinie publică a Ţării o reprezintă glasurile
românilor care de pretutindeni au cerut ocuparea Banatului Iugoslav de către Armata
Română, atât prin solicitări telegrafice, cât şi prin presă sau delegaţiuni”. Cele mai
multe erau chiar transilvănene; câteva dintre acestea i le trimetea, în copie, lui Maniu.
Chiar unii lideri PNŢ se pronunţaseră ferm în acest sens, precum Sever Bocu32.
Odată cu Memoriul, la 4 aprilie 1941 PNŢ a definitivat şi proiectul unei
manifestaţii publice de simpatie faţă de Iugoslavia. S-a format un Comitet de
pregătire alcătuit de Ion Hudiţă, Aurel Dobrescu, Die Lazăr, dr. Scurtopol, Zorica
Popescu, în colaborare cu Societatea „Ardealul”. Se conta pe 20.000 de participanţi.
Pentru pregătirea manifestaţiei, cu tentă evidentă antigermană, luliu Maniu a redactat
un manifest intitulat România care renaşte, multiplicat la maşina de scris. Se cerea
românilor să nu se lase antrenaţi în războiul din Iugoslavia: ,Nu vă lăsaţr băgaţi în
această aventură ruşinoasă. Nu putem şi nu trebuie să luptăm contra iugoslavilor. Ci
să fim alături de ei, contra germanilor cotropitori. Să luăm exemplu de la ei, să fim tot
atât de dâiji, de demni şi gata de orice sacrificiu în apărarea Patriei, onoarei şi
independenţei naţionale”33. în Bucureşti a fost lansată lozinca „Germania vrea să ne
atragă în războiul contra Iugoslaviei”. Cunoscând toate aceste acţiuni, Avakumovic i-
a mulţumit lui luliu Maniu, dar l-a rugat să contramandeze demonstraţia proiectată în
faţa Reprezentanţei Belgradului34. Iar Antonescu a ameninţat că va reprima orice
manifestaţie35. Ca urmare, intenţia lui Maniu nu s-a materializat.
în acelaşi sens - al opoziţiei faţă de eventuala antrenare a României în
războiul din Iugoslavia - s-a manifestat şi PNL. însă, ca de obicei, a fost mai puţin
vocal decât PNŢ. Pe 8 aprilie 1941, C.I.C. Brătianu trimitea o scrisoare-memoriu lui
Ion Antonescu. Ca şi luliu Maniu, Dinu Brătianu se considera purtător de cuvânt al
întregiiŢări. „Vă comunic - scria - părerea mea, care este în unanimitate a Ţării”.
Existenţa Armatei Germane în România încălca neutralitatea Poporului Român faţă

■ Ibidem.
’ ANIC, fond PCM, dos. 480/1941, f. 3-5.
* Ion Calafeteanu, op. cit., p. 143.
^ Stenogramele..., op. cit., voi. II, p. 221.
413
Petre TURLEA

de conflictele din Balcani. îşi exprima îngrijorarea, în urma Comunicatului

Guvernului de la Bucureşti privind bombardamentele efectuate de avioanele
iugoslave asupra vestului României; bănuia că acestea ar fi putut fi folosite drept
motiv pentru o nouă atitudine a Ţării faţă de războiul din Iugoslavia. „Nu ştiu cum
v-aţi înfăţişat această problemă - scria Dinu Brătianu - dar cred că nu înţelegeţi să
păstraţi neutralitatea din care nu trebuie să ieşim. (...) Singurul război admisibil
pentru România ar fi acela pentru reluarea teritoriului pierdut36.
Ion Antonescu îi răspundea lui Dinu Brătianu la 10 mai 1941. Deşi România
fusese bombardată de Iugoslavia, ea nu făcuse nici un act de război contra acesteia,
„ceea ce nici nu i s-a cerut de Puterile semnatare ale Pactului tripartit”. Apoi,
Antonescu prezenta, la fel ca în răspunsul către Maniu, situaţia românilor din
Iugoslavia, şi numeroasele cereri de intervenţie în favoarea acestora, primite de la
Guvernul Român37. Revenind, la 20 mai 1941, Dinu Brătianu îşi exprima
mulţumirea că România nu atacase Iugoslavia38.
Scrisorile preşedinţilor partidelor istorice, politicoase, dar mustrătoare, l-au
supărat pe Ion Antonescu. Se referea critic la ele, în şedinţa Consiliului de Miniştri
din 15 aprilie 1941: „I-am propus domnului Dinu Brătianu: „Nu eşti mulţumit cum
conduc Ţara, poftim, ia dumneata conducerea Statului”. N-a vrut. La fel am propus
domnilor Maniu şi Mihalache şi au refuzat şi dumnealor”39.

Prof. univ. dr. Petre TURLEA

36 ANIC, fond PCM, dos. 480/1941, f. 28-29.

37 Idem, fond PCM, CM, dos. 62/1940, f. 45-58.
38 Ibidem, f. 65-68.
39
Stenogramele..., op. cit., voi. II, p. 221.
414
 Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostolici 1941-1943 în secuime

Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostoliei

1941-1943 în secuime
Pr. conf. univ. dr. Dorel MAN

Ierarhul Nicolae Colan, Episcop al Vadului, Feleacului şi Clujului (1936-

1957) a urmat exemplul înaintaşilor săi, ca Simion Ştefan de la Bălgrad, Andrei
Şaguna şi a altor ierarhi cărturari, întreţinând legături cu personalităţile laice
culturale ale vremii, care au avut o influenţă binefăcătoare asupra Bisericii şi
societăţii ortodoxe româneşti din Transilvania.
Eminenta personalitate a Bisericii Ortodoxe şi-a înscris numele între marii ei
ierarhi, care au rămas lângă popor şi în timpuri grele, neclintiţi în încrederea că va
străluci odată viitorul luminos al neamului românesc.
Episcopul Nicolae Colan, mai apoi Mitropolit al Ardealului (1957-1967), a
îmbinat preocupările religioase cu cele sociale ale timpului, reuşind să dea hrana
sufletească substanţială românilor din Transilvania, prin slova scrisă, prin pastorale,
prin articole în presă, prin publicarea de cărţi cu conţinut istoric-bisericesc şi, mai
ales, prin revista „Viaţa Ilustrată” la care colaborau toate personalităţile române ale
Transilvaniei ocupate vremelnic.
A promovat un climat de bune raporturi cu celelalte culte şi cu naţionalităţile
conlocuitoare în vremuri grele de război şi în timpul regimului totalitar. Prin revista
„Viaţa Ilustrată”, a colaborat cu cărturarii români pentm promovarea măreţului ideal
al libertăţii şi unităţii naţionale. A ţinut trează conştiinţa oamenilor, că veacul nu s-a
sfârşit, că dreptatea nu a murit, că libertatea va veni. A rămas în mijlocul credin­
cioşilor şi a ştiut să desfăşoare lupta în aşa fel, încât să dea rezultatele cele mai bune.
El însuşi se caracterizează într-o cuvântare, în care zice; „stau cu picioarele
pe pământ, cu privirea înainte, cu cugetul în lumina dumnezeirii”.
El a fost cu adevărat „om al lui Dumnezeu,” trimis din vrere de sus
poporului dreptcredincios, din această parte a Ţării, săvârşind cu prisosinţă lucrul
Tatălui ceresc. Crezul creştin pe care l-a mărturisit şi dreapta credinţă. Ortodoxia
noastră strămoşească pe care a slujit-o, îl aşază în rândul marilor ierarhi şi cărturari
români ai secolului XX.

415
Dorel MAN

I. Preasfînţia Sa episcopul Nicolae Colan în vizită canonică prin secuime

(Covasna, Zăbala, Bereţcu, Vâlcele)

Este prezentată o vizită pastorală la credincioşii din zonele unde nu existau

în toate localităţile preoţi, unde aveau de înfruntat autorităţi potrivnice şi de aceea
cuvântul arhipăstorului a fost mai mult decât binevenit.
în vizita canonică prin secuime, la Covasna, duminică 7 septembrie 1941,
Episcopul Colan a folosit ca temelie pentru cuvântarea sa versetul biblic:
,J>rivegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vâ, întăriţi-vă” (I Cor. 16, 13),
având în vedere faptul că în acea zonă credincioşii au fost învrăjbiţi şi religios, iar o
parte au fost „ademeniţi de cei nechemaţi, care, pescuind în ape tulburi, i-au aruncat
în braţele stilismului”. Cu mult tact pastoral, P. S. Sa, a spus credincioşilor că în
problemele religioase singura autoritate competentă pentru neamul nostru creştin
ortodox este Sfântul Sinod al Bisericii noastre autocefale, iar de sărbătoarea Naşterii
Domnului în comuna Elopatak (Vâlcele), în cuvântul de învăţătură a încurajat
poporul prin cuvintele; „Să nu ne pierdem nădejdea în ajutorul Preacuratei prin care
răsare bucuria şi piere blestemul, ceea ce luminează gândul cel nebiruit prin care se
ridică biruinţele”.
*
Redarea documentului

„Păstorul cel mare şi bun care sufletul şi-l pune pentru oile sale şi-a
continuat vizitele canonice, cercetându-şi de astă dată credincioşii din ţinutul cel
mai de la soare-răsare. Răzleţi şi izolaţi pe graniţă, văzând cum în vecini ura
comunistă descarcă armele ucigătoare asupra creştinismului moştenit de două
milenii pe aceste plaiuri, aceşti fii duhovniceşti, acum mai mult decât oricând,
însetoşau după cuvântul de mângâiere şi de îmbărbătare al iubitului lor arhipăstor.
Fiind calea lungă, ca dus şi întors, aproape o 1000 km, comunicarea
anevoioasă, Pre Sfinţia Sa a călătorit cu taxi de pe piaţă, având în suita sa pe
consilierul Laurenţiu Curea şi pe arhidiaconul Vasile Bogdan.
Sâmbătă în 6 septembrie seara a sosit în frumoasa comună Covasna
(Kovâszna) din judeţul Trei Scaune (Hâromszek), conform programului anunţat în
timp util şi autorităţilor administrative şi poliţieneşti competente. La intrarea în
curtea bisericii credincioşii au primit pe P.S. Sa cu cântece religioase, cu flori şi cu
lacrimi de bucurie. In fruntea lor erau în odăjdii strălucitoare preotul Aurel Babiciu
din Covasna, preotul Toma Sămărtean din Bereck (Breţcu) şi preotul loan Roman
din Kisborosnyo (Boroşneu Mic), cu Sf. Cruce şi Sf. Evanghelie, pe care sărutându-
le s-a pornit pe cărarea presărată cu flori, urmat de mulţimea credincioşilor şi a
intrat în biserica ce aştepta să fie sfinţită, după ce a fost renovată radical în urma
gravelor deteriorări ce a suferit cu ocazia cutremurului de pământ din anul trecut. S-

Tribuna Ardealului, Anul II, Nr. 288, Duminică 14 septembrie 1941, p. 2.

416
 Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostolici m mcuime

a slujit Vecernia cu priveghere, după care P.S. Sa a mulţumit crediiiiacioşiior pentru

frumoasa primire şi s-a retras la casa parohială.
A doua zi, duminică dimineaţa, crângul unde locuiesc românii harnici din
această comună şi vestită staţiune balneară, a îmbrăcat haină de sărbătoare. Din toate
părţile coborau spre biserică credincioşi cucernici, îmbrăcaţi în ftumosul şi curatul lor
port ţărănesc. Impresionantul ceremonial al sfinţirii bisericii, pontificat de însuşi P.S.
Sa cu tot fastul prescris la astfel de solemnităţi a fost măreţ şi înălţător de suflete,
îndeosebi din motivul, că răspunsurile liturgice au fost date la unison de întreg
poporul, cu mic cu mare, frumos, duios şi cu toată evlavia, sub conducerea cantorului.
La sfârşit, P.S. Sa, a tâlcuit pericopa Apostolului zilei din Epistola I-a a Sf.
Apostol Pavel către Corinteni, cap. XVI, v. 13-24, care începe cu cuvintele:
,J}rivegheaţi, staţi tari în credinţă, îmbărbătaţi-vă, întăriţi-vă...” şi termină zicând:
„Cel ce nu iubeşte pe Domnul nostru lisus Hristos, să fie anatema!”. Bunul
arhiereu cu puternicul său dar oratoriu a frământat acest aluat divin în sufletele
ascultătorilor, încât drept rezultat aceştia s-au convins despre acest adevăr şi au
declarat solemn, că nu se vor mai lăsa ademeniţi de cei nechemaţi, care pescuind în
apă tulbure, i-au aruncat în braţele stilismului, ci se vor întoarce şi de aici înainte
vor prăznui şi ei toate sărbătorile împreună cu neamul nostru întreg aşa cum
dispune în această privinţă singura autoritate, competentă, adică Sfântul Sinod al
Bisericii noastre autocefale.
Credincioşii au pornit să sămte Sf. Cmce, să fie stropiţi cu agheasmă şi să
primească anafora din mâna Prea Sfinţiei Sale, care după ce a luat masa la casa
parohială înconjurat de preoţi şi consilierii parohiali, şi-a continuat vizita.
In comuna Zabola (Zăbala) P.S. Sa, a asistat la slujba Vecerniei în biserica
cea veche şi slabă, iar la sfârşit a predicat, dând poveţe folositoare credincioşilor,
care aşteptau să primească păstor sufletesc cât mai curând, ca să poată păzi legea lor
creştinească moştenită din părinţi şi să-şi poată termina biserica cea nouă, ce se
înalţă măreţ şi care va fi o podoabă a comunei.
De aici P.S. Sa a mers în fruntaşa comună Bereck (Berdţcu). Aici credincioşii
parohiei noastre bine consolidate de asemenea au făcut o primire foarte caldă la
intrarea în curtea bisericii, de unde intrând în biserica veche, dar solidă, încăpătoare,
fmmos pictată şi înzestrată cu toate cele necesare. Prea Sfinţia Sa a slujit Vecernia
sărbătorii Naşterii Născătoarei de Dumnezeu şi a rostit o predică foarte frumoasă şi
instructivă, îndemnând la cinstirea Maicii Domnului, ceea ce este izvorul milostivirii,
mângâierea celor ce plâng, căutarea celor pierduţi, puternică şi neîncetată mijlocitoare
către Fiul Ei şi Mântuitorul nostru. Şi aici răspunsurile la slujbă le-au cântat frumos
poporul întreg sub conducerea domnului Director-învăţător Ganea.
Ziua următoare. Prea Sfinţia Sa, a prăznuit sărbătoarea Naşterii Născătoarei
de Dumnezeu în comuna Elopatak (Vâlcele), această frumoasă staţiune balneară,
vecină cu comuna Araci de peste graniţă, locul natal al Prea Sfinţiei Sale. La
Liturghia arhierească au luat parte mult popor, care şi aici a cântat frumos
răspunsurile liturgice sub conducerea cantorului. Prea Sfinţia Sa la urmă a rostit un

417
Dorel MAN

puternic cuvânt de învăţătură, afirmând: „să nu ne pierdem nădejdea în ajutorul

Preacuratei, prin care răsare bucuria şi piere blestemul, ceea ce luminează gândul
celor credincioşi şi este stâlpul bisericii cel neclintit, zidul împărăţiei cel nebiruit
prin care se ridică biruinţele’'.
„După predică Prea Sfinţia Sa a uns pe toţi credincioşii cu untdelemn sfinţit
şi le-a dat anaforă, apoi după ce a luat masa în cerc familiar la un enoriaş, s-a
reîntors la reşedinţa sa mulţumind lui Dumnezeu că a reuşit să cerceteze pe aceşti
credincioşi de la margini, care au rămas la vetrele lor întăriţi în credinţă, că aici pe
pământ au un păstor, care le poartă de grijă, iar în ceruri au un Părinte, care
niciodată nu părăseşte pe fiii Săi.”

II. Pe căile apostoliei Ia Tg. Mureş

De marele praznic al Pogorârii Duhului Sfânt, din anul 1942, P.S. Sa

Episcopul Nicolae Colan, a aflat de bine să facă bucurie creştinilor ortodocşi din Tg.
Mureş, unde a oficiat Sfânta Liturghie a 2-a zi de Rusalii şi a săvârşit o hirotonie
întm diacon, după care a prezentat frumuseţea sărbătorii afirmând printre altele că: „
lucrarea Bisericii lui Hristos pe pământ are menirea de a întemeia marea împărăţie a
păcii pusă sub porunca iubirii creştine. Credincioşii Bisericii lui Hristos nu pot bate
nici azi alte drumuri decât cele bătătorite de Sf Apostoli şi de primii lor urmaşi. De-
ar fi încercările omenirii cât de grele, ea nu-şi poate permite luxul de a uita marea
poruncă a iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele”.
*
Redarea documentului

„Credincioşii ortodocşi români din Tg. Mureş, au avut la Sfintele sărbători

ale Pogorârii Duhului Sfânt o mare bucurie. Iubitul lor păstor sufletesc P.S. Sa
episcopul Nicolae Colan a cercetat a 2-a zi de Rusalii, această localitate celebrând
în catedrala de acolo Sf Liturghie în decursul căreia a hirotonit întm diacon pe T.
Mocanu.
La serviciul divin P.S. Sa a fost asistat de consilieml eparhial Vasile Sava,
administratoml protopopesc Carol Buduşan, parohul local Alexandm Runcan şi
preoţii din tract: T. Muică, Al. Boda, Al. Oltean, I. Viscrean, Steicoviciu,
Macoveanu şi arhidiaconul V. Bogdan. Răspunsurile le-au dat corni elevilor din
Cristeşti condus de preotul Lazăr David.
P. S. Sa a arătat că puterea Duhului Sfânt care a inspirat în ziua de Rusalii pe
Sf Apostoli şi i-a învăţat să grăiască tuturor neamurilor în graiul lor, este a se
mulţumi cu învingerea miraculoasă a legii celei noi, a binelui asupra răului, a
adevămlui moral şi creştin asupra minciunii de tot felul, iar lucrarea Bisericii lui

Tribuna Ardealului, Anul III, Nr. 493, 29 mai, 1942, p. 4.

418
 Episcopul Nicolae Colan-pe căile apostoliei 1941-1943 în secuime

Hristos pe pământ are menirea de a întemeia marea împărăţie a păcii pusă sub
porunca iubirii creştine.
Credincioşii Bisericii lui Hristos nu pot bate nici azi alte drumuri decât cele
bătătorite de Sf. Apostoli şi de primii lor urmaşi. De-ar fi încercările omenirii cât de
grele, ea nu-şi poate permite luxul de a uita marea poruncă a iubirii faţă de
Dumnezeu şi faţă de aproapele. La împlinirea acestei porunci ca principală datorie
creştină a îndrumat toată ceata credincioşilor începând cu tineretul aşa de bine
reprezentat în biserică şi sfârşind cu bătrânii cărunţiţi de încercările şi grija vieţii de
toate zilele. Pilda strămoşilor rămâne de urmat în această privinţă. Că ne-am clădit
şi zidit aşa cum suntem cu însuşirile noastre, dintre care principala este statornicia
stâncii de granit în credinţa creştină.
La sfârşitul Sfintei Liturghii P. S. Sa a binecuvântat poporul şi după ce a luat
contact cu clerul tractual şi consiliul parohial la locuinţa C. Pr. Al. Runcan s-a întors
la reşedinţă.”

III. Preasfinţia Sa episcopul Nicolae Colan în vizită canonică prin secuime

(Sf. Gheorghe, Zagon, Păpăuţi, Covasna, Mărtănuş, Zăbala)

Vizita canonică prin secuime, 20-23 august 1943, prin judeţele Mureş,
Odorhei şi Trei Scaune, a Episcopului Nicolae Colan a început prin popasurile
pastorale la bisericile ortodoxe din Sf. Gheorghe, Zagon, Păpăuţi, Covasna,
Mărtănuş şi a culminat prin slujba de sfinţire a bisericii din Zăbala, unde a fost
primit şi de reprezentanţii bisericilor romano-catolice şi reformate din localitate.
După tâmosirea bisericii şi Sf Liturghie, P. S. Sa a arătat că: „o biserică nouă este
un nou pilon pe care se sprijină marea operă a Mântuitorului, o fortăreaţă durabilă
împotriva răului care a încins lumea, e un braţ contra vărsării de sânge, un simbol al
vieţii de armonie între oameni clădită pe principiul iubirii aproapelui”.
* 1
Redarea documentului

„Vineri 20 august 1943 înaltul ierarh a plecat de la reşedinţa episcopală din

Cluj pentru a vizita cele mai îndepărtate parohii ortodoxe-române din colţul sud-estic
al ţării. A pornit la drum lung şi obositor, mânat de un singur gând: să ducă cuvânt
bun de mângâiere, şi pace, la cei mai îndepărtaţi credincioşi din centrul eparhiei.
în drum a inspectat casa parohială în construcţie din parohia Iuda (azi
Livezile ]\xd. Bistriţa Năsăud), interesându-se amănunţit de la păr. loan Oniga despre
felul cum au decurs lucrările până acum şi stabilind programul de lucru pentru
viitor, pentru ca imobilul să poată fi dat destinaţiei cât mai curând.

Tribuna Ardealului, Anul IV, Nr. 845, sâmbătă 28 august, 1943, p. 2.

419
Corel MAN

Seara a sosit la casa parohială din Reghin, unde a rămas peste noapte. 1 s-a
făcut o frumoasă primire din partea protoiereului loan Maloş şi intelectualilor români,
din localitate. în numele Bisericii române surori a fost salutat de protoiereul local.
Protoiereul I. Maloş a făcut o amănunţită dare de seamă verbală asupra
situaţiei parohiilor din protopopiat, semnalând greutăţile inerente timpurilor pe care
le trăim cu care trebuie să lupte preoţii şi descriind starea de spirit a credincioşilor.
Prea Sfinţia Sa a dat îndrumările necesare, de la caz la caz, sfaturi practice şi
cuminţi dictate de împrejurări, pentru ca Biserica să-şi poată împlini mandatul ei de
călăuză a credincioşilor pe drumul credinţei şi iubirii spre mântuire. Preoţilor le-a
trimis cuvânt de îndemn la muncă neprecupeţită făcându-i răspunzători de pierderea
vinovată al oricărui credincios încredinţat păstoririi lor, punându-le la suflet că
timpurile de răstrişte, pretind jertfe mari, mai cu seamă de la slujitorii altarelor
sortiţi a păstra intactă comoara doctrinară, morală şi culturală a Bisericii lui Hristos.
Ei trebuie să răspundă cu demnitate la încrederea cu care mulţimea credincioşilor se
apropie de Biserica strămoşească.
A doua zi în 21 august străbătând judeţele Mureş, Odorhei şi Trei Scaune, s-
a oprit pentru o jumătate de oră la biserica ortodoxă din Sf. Gheorghe, unde l-a
întâmpinat preotul Al. Petruţ, administrator al parohiei, şi epitropul Teodorescu a
lăcaşul de închinăciune din Sf. Gheorghe. După puterile puţinilor credincioşi care
au mai rămas, biserica, este bine întreţinută.
La ora 4 d. m. descinde la intrarea bisericii din parohia Zagon unde este
întâmpinat de preotul I. Roman cu Sf. Cruce şi Evanghelie de întreg poporul
credincios cu flori şi de autorităţile comunale.
Bucuria întâlnirii poporului, care cu dragoste şi nădejde îşi aşteaptă de multă
vreme arhiereul, în biserica veche, zidită în stilul bisericuţelor din Ţara Bârsei prin
secolul al 17-lea şi 18-lea, cu o pictură frumoasă dar înnegrită de vreme, câteva sute
de bărbaţi, femei şi copii, dau răspunsurile la Vecernie, cu participarea vie şi activă
a tuturor credincioşilor; de portul şi bisericuţa care-i reamintea portul şi bisericuţa
din satul copilăriei aşezat numai la câţiva kilometri, le-a vorbit credincioşilor despre
bucuria revederii, despre greutatea vremurilor prin care trece lumea.
Cu cântece l-au petrecut credincioşii din Zagon pe P.S. Sa până la poarta
bisericii.
La ora 5,30 a sosit la bisericuţa cea veche din Păpăuţi. îl aşteptau vreo 100
de credincioşi. Aţâţi au mai rămas. Turma rămasă fără păstor s-a împrăştiat. Sunt
oameni săraci, care luptă din greu cu viaţa. Cei mai mulţi îşi câştigă pâinea muncind
pe la alţii. P.S. Sa le-a adus mângâierea, vorbindu-le despre încercarea mult mai
grea a populaţiei din ţinuturile unde războiul nimiceşte totul.
După Vecernie P. S. Sa a vizitat biserica cea nouă aproape terminată.
La ora 7 a ajuns în fmntaşa parohie din Covasna, unde l-au întâmpinat
preotul local A. Bahici şi preoţii din jur: Al. Petruţ şi I. Roman, împreună cu tot
poporul credincios. După deprimanta impresie din Păpăuţi, încrederea şi mândria
covăsnenilor a fost o revelaţie înălţătoare. Biserica spaţioasă abia putea cuprinde pe

420
 Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostoliei 1941-1943 în secuime

cei veniţi cu flori şi strălucirea bucuriei în ochi să-şi primească arhiereul. într-o
atmosferă de pietate şi largă participare Ia rugăciune s-a desfăşurat a treia Vecernie
din ziua de 21 august 1943. în pragul înserării, lumânările de ceară umplând
biserica de-o lumină gălbuie, liniştitoare, părea o noapte de Paşti. După rugăciunea
dezlegării arhiereşti ascultată în genunchi cu respiraţia oprită, P. S. Sa cu toate că
făcuse un drum de peste 300 km, cu faţa zâmbitoare în cuvinte calde şi-a deschis
sufletul, ca să-i cuprindă pe toţi acei harnici şi isteţi covăsneni.
Lor le-a mulţumit pentru creştineasca înţelegere şi înfrăţire la străduinţele
parohienilor din Zăbala, care şi-au terminat biserica.
în 22 august 1943 la orele 9 s-a început slujba târnosirii bisericii din Zăbala.
O biserică mare, spaţioasă, în stil curat bizantin. Prăznuirea a pricinuit
adunarea credincioşilor din toate parohiile din jur, şi în special a celor din Covasna.
Era o mare de credincioşi ca în noaptea învierii, cu luminiţe aprinse înconjurau
sfântul locaş în cântări de laudă slăvind şi mulţumind lui Dumnezeu. După sfinţire
în biserica plină de credincioşi P.S. Sa a săvârşit Sf. Liturghie.
In predica de încheiere a vorbit despre importanţa actului sfinţirii unei biserici,
scoţând în relief faptul deosebit de îmbucurător, că credincioşii din comuna Zăbala s-
au străduit să clădească locaş de închinare. O biserică nouă este un nou pilon pe care
se sprijină marea operă a Mântuitorului, o fortăreaţă durabilă împotriva răului care
a încins lumea, e în contra vărsării de sânge, un simbol al vieţii de armonie între
oameni clădită pe principiul iubirii aproapelui.
Strădania îndeosebi îi onorează pe credincioşi şi pe păstorul lor sufletesc
preotul administrator Bahici, fiind un semn de credinţă activă.
La masa servită de inimosul epitrop, care alături de preot a fost sufletul
strădaniilor, nu numai prin contribuţia materială, cât mai mult prin râvna neobosită
de a conduce lucrările, P.S. Sa a ţinut îndeosebi să-i mulţumească. Tot aici
reprezentanţii Bisericilor romano-catolice şi reformate au ţinut să salute pe arhiereul
nostru, arătând străduinţa pe care şi-o dau ca între credincioşii celor 3 confesiuni din
Zăbala să domnească numai buna înţelegere.
La ora 4 d. m. s-a făcut Vecernia în biserica din Mărtănuş. P.S. Sa a fost
întâmpinat cu aceeaşi bucurie de preotul administrator T. Sămârteanu şi
credincioşii. Parohia este tot atât de puternică, ca şi Zăbala. Mărtănuşenii au însă o
durere, nu au preot în parohie şi nu pot asculta Sf. Liturghie în fiecare duminică.”

421
Dorel MAN

«S«V3fc

Pr. conf. univ. dr. Dorel MAN

422
 o mare personalitate a culturii germane din România...

O mare personalitate a culturii germane din România -

prof. univ. dr. Karl Kurt Klein (6 mai 1897 -
18 ianuarie 1971)
Dr. Elisabeta MARIN

Personalitate de excepţie, Karl Kurt Klein, prin întreaga sa activitate

desfăşurată timp de peste 20 de ani în domeniul didactic, ca pastor în cadml
comunităţii germane din România, a avut un rol catalizator în planul cercetării
ştiinţifice şi al publicisticii, al relaţiilor şi interferenţelor culturale din spaţiul
românesc. întreaga sa corespondenţă cu remarcabile personalităţi ale ştiinţei şi
culturii române şi maghiare din perioada interbelică, precum: Nicolae lorga, Sextil
Puşcariu, Simion Mândrescu, loan Bianu, Lucian Blaga, Traian Bratu, Virgil
Vătăşianu sau Ivany Bela, Ferenczi Sandor, Osvat Kalman, ne relevă acest lucru şi
deopotrivă multiplele activităţi, preocupări, probleme ce-1 definesc ca figură
reprezentativă a culturii şi istoriei româneşti contemporane. Ajuns în 1944, prin
forţa împrejurărilor în Austria, va înainta în anul 1948 un memorandum
Ministemlui Instrucţiunii Publice din România prin care solicita reabilitarea şi
recâştigarea tuturor drepturilor avute până în anul 1941, ca profesor de limba şi
literatura germană la Universitatea „Regele Ferdinand” din Cluj.
în memoriu, Karl Kurt Klein afirmă că cea mai îndrăgită de el şi mai
prodigioasă activitate pe care a desfaşurat-o a fost cea universitară, mai întâi la Iaşi,
şi, din 1939, la Universitatea din Cluj, unde este admis cu nota maximă şi unde venea
ca membru de onoare al Academiei din Miinchen (1935) secţia de Istorie, pentru
contribuţia la dezvoltarea ştiinţei istorice şi pentm cercetarea culturii şi limbii
germane. Din păcate pentm el, evenimentele politice se succed cu repeziciune, încep
rapturile teritoriale, preludiu al celei de a doua conflagraţii mondiale. Istoria l-a atins
şi pe el, căci, odată cu Dictatul de la Viena (30 august 1940), soldat cu alipirea
nordului Transilvaniei la Ungaria, Universitatea clujeană va deveni Universitatea
maghiară din Cluj, care nu-i va permite să se mute la Sibiu, aşa cum şi-a dorit.
De aici înainte, dmmul spre România îi va fi închis şi nu va mai reveni în
ţară, deşi considera, după cum reiese dintr-o scrisoare adresată lui Sextil Puşcariu,
că apartenenţa lui este la Universitatea română din Cluj... „deşi nu neg că prima
mea dragoste aparţine Universităţii şi oraşului Iaşi, unde am cunoscut oameni
remarcabili de care mă leagă amintiri de neuitat. Ca şi până acum mă voi strădui şi
pe viitor să activez şi să intermediez relaţiile dintre cele două popoare”. Evoluţia
evenimentelor din ultimul an al războiului din 1944, a determinat evacuarea în
grabă a Universităţii maghiare din Cluj la Budapesta. Şi cadrele didactice au fost

423
Elisabeta MARIN

duse într-o zonă mai ferită de linia frontului, ceea ce îi va produce profesorului K.K.
Klein o serie de neplăceri, atât de ordin material, cât şi de ordin profesional, căci i-
au mai trebuit 10 ani pentru a putea ajunge din nou profesor titular, de data aceasta
la Universitatea de la Innsbruck.
Amănunte despre această perioadă au fost publicate în volumul - Karl Kurt
Klein 1897-1997 - „Corespondenţă” şi în volumul surorii sale Hermine Pilder-
Klein „Ein Gelehrtenleben im Umbruch der Zeit”. în acelaşi volum s-a publicat şi
un rezumat succint al memorandumului pe care profesorul Klein îl înaintează, în
anul 1948, Ministerului Instrucţiunii Publice. Plecat din ţară din 1941, Karl Kurt
Klein nu avea cum să-şi imagineze cât de „neinspirat” era memoriul său. Trecuse
războiul. România participase cu toate forţele militare şi economice la înfrângerea
Germaniei şi în final se alegea cu ţara ocupată şi secătuită, în care schimbările dorite
de sovietici se succedau cu repeziciune. Ele s-au făcut conform principiului lui
Stalin - „Cine ocupă un teritoriu îşi impune şi propriul său sistem social”.
In occident, nici chiar politicienii nu-şi puteau imagina punerea în practică a
acestui principiu, crezând că URSS îşi va impune influenţa indirectă asupra
centrului şi estului Europei pentm a-şi putea asigura securitatea. Dar în România,
guvernele sunt schimbate atunci când trimisul Moscovei, Andrei Vâşinski, în faţa
regelui, bate cu pumnul în masă şi cere aducerea guvernului Petru Groza. Aşa se şi
întâmplă, sovietizarea începe cu epurări în aparatul de stat, cu restrângerea libertăţii
de mişcare în economie şi cu crearea primelor lagăre de deţinuţi politici. Nici regele
nu reuşeşte să mai salveze nimic din ceea ce s-ar fi putut numi democraţie, căci
SUA şi Anglia îi declară limpede că „nu pot proteja de urmăriri, pe rege şi pe liderii
opoziţiei”. Aşadar principiul stalinist se aplică aidoma. Nici tratatul de pace semnat
de România, în febmarie 1947 la Paris, nu face decât să impună ţării condiţii foarte
grele, chiar şi cedarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi legalizează prezenţa
militară sovietică.
Urmează abdicarea regelui sub presiune, la 30 decembrie 1947, naţionalizarea
principalelor întreprinderi industriale, bancare, de transport etc. fără nicio despăgu­
bire. Pe plan politic sunt desfiinţate toate partidele şi organizaţiile politice, mai puţin
Partidul Comunist care împreună cu PSD vor crea singurul partid politic - PMR,
Orice opoziţie şi rezistenţă sunt reprimate. Zeci de mii de oameni, politicieni, ziarişti,
militari, medici, profesori etc. sunt arestaţi şi mulţi suprimaţi. Concordatul cu
Vaticanul este anulat în 1948, iar Biserica greco-catolică obligată să treacă la
ortodoxie. Sute de preoţi, în fmnte cu cei cinci episcopi uniţi, sfârşesc în închisori.
în domeniul culturii, modelul este acelaşi ca la „Răsărit” şi ca în toate
celelalte domenii. învăţământul este reorganizat după cel sovietic, se modifică până
şi ortografia, istoria este rescrisă, iar în locul limbilor străine şi a catedrelor de limbi
străine din Universităţi se introduce limba msă, cu catedre în marile centre
universitare. începe rusificarea. In faţa acestei situaţii, intelectualul român suferă un
şoc puternic. Cei mai mulţi sunt acuzaţi de colaboraţionism, de rătăciri ideologice şi
de pactizarea cu nazismul german. Probabil că dacă Karl Kurt Klein ar fi rămas în

424
 o mare personalitate a culturii germane din România...

ţară ar fi avut soarta celorlalţi colegi ai săi. Dar aşa, plecat, dorind să-şi continue
activitatea abia pornită în tinereţe, cu nostalgia românilor despre care vorbeşte atât
de corect, întocmeşte memoriul care în loc să convingă în sensul dorit de el, a
convins că încă un „duşman al poporului” vrea să se infiltreze în ţară. Karl Kurt
Klein relatează în Memorandum despre raporturile sale cu maghiarii, raporturile
sale cu grupul etnic german şi raporturile cu românii, încheind astfel: „In faţa
conştiinţei mele, pot să afirm fără nicio ezitare, că deşi am fost loial statului ungar
pe întreaga durată a perioadei maghiare, mi-am menţinut cu demnitate o neclintită
atitudine favorabilă românilor, aceeaşi pe care am dovedit-o pe timpul cât am
funcţionat în serviciul statului român şi am cultivat relaţii cu prietenii români”.
Expunerea sa este structurată în trei părţi în care sunt expuse cronologic
evenimentele şi motivaţiile aduse, sperând ca acestea să îl ajute la reabilitarea şi
reintegrarea sa în viaţa universitară românească.
După admiterea şi obţinerea prin concurs a postului de profesor la catedra de
limbă şi literatură germană de la Universitatea din Cluj, Karl Kurt Klein se implică
într-o serie de activităţi: didactică, reorganizarea fondului documentar al bibliotecii
seminarului, supervizarea fondului documentar al bibliotecii seminarului, super­
vizarea profesorilor sosiţi la Cluj în cadrul schimburilor academice, etc. In cele
expuse Karl Kurt Klein spune că în calitate de sas din Transilvania şi ca membru al
organizaţiei etnice săseşti, nu putea să adere la niciun partid politic fără să îşi piardă
calitatea de membru al acestei organizaţii. După Dictatul de la Viena şi din cauza
evenimentelor politice, Karl Kurt Klein se mută la Sibiu sperând că situaţia sa este
astfel rezolvată.
Documentul vorbeşte de la sine, Kart Kurt Klein menţionând pe rând
problemele pe care le-a întâmpinat cu Andreas Schmidt, mai ales pentru refuzul de
a adera la partidul naţional-socialist şi pentru atitudinea lui prosăsească pe care
Andreas Schmidt nu o accepta. In consecinţă, acest refuz s-a soldat cu ameninţări şi
presiuni din partea acestuia.
în memoriu (motivele îndepărtării mele de către Andrdas Schmidt, 1.) Karl
Kurt Klein spune: „Respingând atitudinea mea «pro-săsească» Schmidt dorea ca
saşii transilvăneni să fie consideraţi «pur şi simplu germani» pentru că, în acest
mod, să-şi poată exprima supunerea oarbă faţă de Reich. A mers până acolo încât a
interzis termenii «sas» şi «săsesc» înlocuindu-i cu cel de «germani», iar utilizarea
dialectului săsesc a fost limitat, fiind interzis în instituţii”.
în capitolul trei, se relatează despre evacuarea sa din Cluj, transfeml în
Germania şi cererea de revenire în România la Cluj la catedra de germanistică:
,Este oare îndreptăţită speranţa ca, măcar o parte din această muncă depusă în
interesul general al ştiinţei şi culturii româneşti, să fie recunoscută şi, prin raportare
la cele expuse anterior, să constituie materialul probatoriu în sprijinul cererii de a fi
reintegrat?”. Acest „Memorandum” a fost ulterior ataşat fondului personal Karl
Kurt Klein, fără număr. în volumul Herminei Pilder Klein „Ein Gelehrtenleben im
Umbmch der Zeit”, apărut în 1997, la editura Universităţii „Alexandru loan Cuza”

425
Elisabeta MARIN

din Iaşi, este publicată o variantă tradusă din română de Gustav Adolf Klein şi
Hermina Pilder Klein (p. 293-314).
Ea confirmă primirea Memorandumului adresat ministrului învăţământului
din România în 20 septembrie 1945. Pentru a-1 proteja şi a nu-1 descuraja pe Karl
Kurt Klein, ea şi fratele, Gustav Adolf Klein, recurg la un şiretlic, de a amâna
înaintarea memorandumului, considerând că momentul ales este nefavorabil. Aşa se
explică de ce memorandumul lui Karl Kurt Klein a fost înaintat abia în 1948. Nu
este de mirare că i-a fost refuzat chiar şi un răspuns. Dar cu siguranţă, „omul” Karl
Kurt Klein nu a putut înţelege de ce motivaţia cererii sale nu a convins.
Este unul din cazurile totuşi bune, căci iată, i s-a păstrat arhiva şi
corespondenţa proprie, căci a multor altor scriitori importanţi şi oameni de cultură
au fost confiscate şi arse. încercările lui Karl Kurt Klein de a reveni în România
după plecarea din ţară, în 1944, exprimate în memoriul din 1948, adresat ministrului
învăţământului (instrucţiunii publice) prin care solicita reîncadrarea la Universitatea
din Cluj, s-au soldat cu un refuz. Dat fiind conţinutul acestui „Memorandum”, care
vine să sublinieze încă o dată personalitatea multiculturală a autorului său, rolul de
catalizator al relaţiilor germano-române cu maghiarii şi intelectualii evrei în vremuri
tulburi, cu puternice accente extremiste, considerăm utilă publicarea sa integrală.

Memorandum
„Cu sentimentul că, nici până în prezent nu s-a reparat nedreptatea săvârşită
împotriva mea în anul 1941, când am fost îndepărtat prin teroare din sistemul
universitar românesc, condus fiind de dorinţa de reabilitare şi recâştigare a tuturor
drepturilor, subsemnatul Dr. Karl Kurt Klein, până în 1941 profesor de limba şi
literatura germană la Universitatea Regele Ferdinand din Cluj, în prezent
conferenţiar de literatura germană veche la Universitatea Innsbruck - Austria,
doresc să expun mai detailat împrejurările care au condus la forţarea demisiei mele,
precum şi evenimentele care au urmat-o, cu convingerea că această expunere va
determina recâştigarea completă a drepturilor mele.
Relatarea mea va fi documentară şi se va baza în toate punctele principale
fie pe dovezi scrise, fie pe mărturii relevante care pot fi obţinute de la persoane ca
de exemplu fostul lider al minorităţii germane din România, Andreas Schmidt,
fostul lider teritorial nord-transilvan Robert Clemens, fostul lider al minorităţii
germane din Ungaria dr. Franz Bosch, în măsura în care moartea nu i-a sustras
judecăţii acestei lumi. Expunerea ce urmează este structurată pe trei părţi astfel:
I. Evenimentele care au condus în 1941 la îndepărtarea mea de la catedra din cadrul
Universităţii Ferdinand şi m-au obligat să accept un post la Universitatea Franz
Josef, din Cluj. II. Atitudinea mea ca profesor ungar între 1941 şi 1944 din
perspectivă românească. III. Evacuarea mea, în toamna anului 1944 de către
autorităţile ungare, eu fiind obligat să părăsesc Clujul cu destinaţia Ungaria, ulterior
plecarea în Germania, respectiv Austria şi atitudinea mea în această perioadă.

426
 o mare personalitate a culturii germane din România...

Sper să pot demonstra oricărei persoane nepărtinitoare şi lipsită de

prejudecăţi că: ad. I. Demisia mea de la catedra românească şi trecerea în sistemul
universitar ungar mi-a fost impusă prin ameninţare directă, urmare a opoziţiei pe
care mi-am manifestat-o până la periclitarea existenţei fizice, ceea ce m-a
transformat într-o victimă a fascismului, ad. E. Atitudinea mea în perioada
administraţiei ungare - cu toată loialitatea mea faţă de statul ungar - a fost una
demnă şi constant prietenoasă faţă de românism aşa cum poate fi dovedit şi de
perioada în care am fost funcţionar al statului român precum şi de prietenii mei
români, ad. EI. Evacuarea mea, în toamna anului 1944, a avut loc pe cale legală,
fiind pusă în aplicare de autorităţile timpului, eu fiind obligat să trăiesc în afara ţării,
perioadă în care nu am întreprins nicio acţiune împotriva României, aliaţilor sau
Uniunii Sovietice, nu m-am înrolat în armatele germane şi nici nu am participat la
vreo activitate militară.
Sunt pe deplin convins că autorităţile care vor verifica aceste fapte le vor
judeca în spiritul echităţii şi dreptăţii astfel încât concluziile ce vor fi desprinse să
conducă la reabilitarea şi integrarea mea.
I. Cronologia faptelor. In octombrie 1939 am fost admis prin concurs,
obţinând calificativul maxim - 20, la catedra de limba şi literatura germană la
Universitatea din Cluj (a se vedea Raportul Comisiei de Concurs publicat în
Monitorul Oficial nr. 283 din 7.12.1939) fiind numit prin Decret Regal, nr. 237 din
24 noiembrie 1939, cu data de 15 decembrie 1939 profesor la Cluj, începându-mi
activitatea la catedră din 16 decembrie 1939. Am inaugurat oficial cursul cu
prelegerea intitulată „Universalismul lui Goethe ca formă de spirit” la finele lui
ianuarie 1940. Pe lângă activitatea didactică, am iniţiat reorganizarea fondului
documentar (circa 8000 de resurse) al bibliotecii seminarului, activitate care nu mai
fusese desfăşurată de peste 20 de ani. Circa 100 de studenţi s-au oferit să participe
voluntar la această activitate neremunerată, iar o parte din aceştia au continuat pe
parcursul vacanţei de vară.
Rămânând credincios sfaturilor predecesorului meu, jlrof. dr. Kisch, ca şi
experienţei acumulate la Iaşi, m-am preocupat prea puţin de problemele politice, cu
toate că era aproape imposibil ca acestea să fie total ignorate având în vedere
izbucnirea războiului. în afară de aceasta, mie ca germanist, îmi revenea sarcina
supervizării sau cel puţin a „co-supervizării” profesorilor sosiţi la Cluj, fie prin
invitaţie directă, fie în cadrul unui program de schimburi academice, astfel fiind
germanistul prof. Cysarz, romanistul prof. Gramillscheg, scriitorul Fr. Schnack,
geograful prof. Troll ş.a. Această activitate nu implica însă niciun fel de aspecte
politice. Nu eram membrul niciunui partid politic, cu toate că fusesem invitat ca
simpatizant dat de către liberali, cât şi de către ţărănişti şi de asemenea de „Garda de
Fier”. Refuzasem aceste propuneri. în calitate de sas din Transilvania eram automat
niembm al organizaţiei etnice săseşti şi nu puteam adera la un partid politic fără a-
mi pierde calitatea de membru al acestei organizaţii. Nu am fost nici membru al
mişcării naţional-socialiste săseşti, foarte influentă în anii ’30, fiind însă tolerat de

427
Elisabeta MARIN

aceasta deoarece liderul clujean (mai târziu zonal) al acesteia, Robert Clemens, îmi
era prieten din 1919, amândoi participând cu regimentul 84 de infanterie la
campania de pe Tisa.
Deşi m-ar fi dorit ca participant activ al „mişcării”, a dovedit înţelegere faţă
de poziţia mea care, în calitate de profesor sas la o universitate românească, trebuia
să manifest reţinere şi să mă limitez la aria problemelor stabilite de organizatorul
universităţii clujene. Această arie problematică a fost definită astfel de către prof,
Sextil Puşcariu, organizatorul Universităţii clujene: „Când în anul 1913,
Universitatea din Cluj a devenit românească, organizatorul a rezervat Catedra de
filologie germană unui reprezentant al populaţiei săseşti. Acesta trebuia să realizeze
legătura naturală între români şi saşi pe domeniul cultural şi să îndrume studenţii
germani din universitate. De asemenea, trebuia să acorde o atenţie specială în cadml
prelegerilor sale graiurilor vorbite de vechii colonişti germani din România, precum
şi scriitorilor saşi” (Dacoromania 9, p. 664). Fie-mi îngăduit să menţionez în treacăt
că în perioada activităţii mele am căutat în permanenţă să respect acest obiectiv aşa
cum îndrăznesc, cu toată modestia, să afirm că l-am înţeles.
După cum se ştie, în vara anului 1940, se ascut foarte mult relaţiile între
România şi Ungaria, din cauza pretenţiilor revizioniste ale acesteia din urmă. In acest
context, liderul teritorial Clemens mi-a transmis verbal următoarele: Indiferent de
deciziile care se vor lua, membrii minorităţii germane vor rămâne liniştiţi, lucru pe
care l-am transmis şi studenţilor mei. Ştirea alipirii Clujului, la Ungaria, prin Dictatul
de la Viena din 1940, ne-a lovit pe toţi ca un trăznet - desigur şi pe dl Clemens.
Eludând dispoziţiile dlui Clemens, am considerat de datoria mea în calitate de
funcţionar al statului român, să particip la mutarea universităţii de la Cluj la Sibiu
deoarece consideram că în această calitate îndatoririle mele anulau orice solicitări
venite din partea universităţii germane. Clemens a recunoscut situaţia specială în care
mă aflam, rezervându-şi totuşi dreptul de a-i raporta despre aceasta liderului
minorităţii germane din Ungaria, căreia îi aparţinea acum Transilvania de nord. Dr.
Bosch, care era liderul unui grup etnic de peste 500.000 de persoane, dintre care
foarte puţini erau intelectuali, nu era dispus sub niciun motiv să renunţe la mine. în
pofida acestui lucru, m-am transferat la Sibiu unde activasem ca tânăr profesor cu
douăzeci de ani înainte, fiind foarte bine primit. M-am instalat în locuinţa mamei
mele. Biblioteca Bruckenthal mi-a oferit resurse bogate în specialitatea mea, mediul
german şi resursele din bibliotecile oraşului erau foarte utile studenţilor. Liderul
minorităţii obşteşti din judeţul Sibiu, dr. Helmut Wolf - un alt camarad din timpul
campaniei de pe Tisa din 1919 - mi-a aprobat decizia de a mă instala la Sibiu, dând
curs satisfacţiei de a avea un cunoscut din rândul comunităţii academice nou sosite la
Sibiu. Situaţia mea părea astfel limpede şi rezolvată. Nu era însă aşa.
II. Andreas Schmidt intră în scenă. Faptul că agitaţia în juml transferului
meu la Sibiu nu s-a stins se datora răsturnărilor politice din România, în septembrie
1940. Odată cu preluarea puterii de către coaliţia Antonescu - Garda de Fier şi
instaurarea puterii „statului legionar”, fusese înlăturată şi conducerea moderată a

428
 o mare personalitate a culturii germane din România...

minorităţii germane. In locul acesteia veniseră la conducere elementele

intransigente ale mişcării naţional-socialiste în frunte cu Andreas Schmidt. Noul
lider anunţa la 9 noiembrie 1940 înfiinţarea unui partid muncitoresc naţional-
socialist german (NSDAP) al minorităţii germane din România care obţine statut
oficial prin decretul de lege din 21 noiembrie 1940. Am menţionat deja că nu
fusesem membru al mişcării naţional-socialiste a minorităţii săseşti. Nu m-am
înscris nici în NSDAP al germanilor din România evitând chiar şi calitatea de
simpatizant în pofida unor îndemnuri în acest sens venite din partea unor apropiaţi
ai lui Andreas Schmidt. Fără îndoială că Andreas Schmidt a considerat pe bună
dreptate acest refuz al meu ca fiind o respingere a mişcării al cărei lider era.
întreaga mea familie îi devenise suspectă de atitudine antinazistă. Intr-adevăr,
fratele meu mai mare Fritz, care ocupase o poziţie importantă în Berlin în calitatea
sa de redactor-şef la ,J)eutsche Allgemeine Zeitung” şi era unul dintre puţinii
jurnalişti de frunte care nu se raliase la naţional-socialism după ce partidul respectiv
preluase puterea, fusese îndepărtat forţat din postul său de către Hitler personal,
după un scandal de anvergură la vremea respectivă. Moare în 1936, în condiţii
neelucidate, în urma unui accident. Fratele meu mai mic Gustav Adolf era de
asemenea considerat de Schmidt ca fiind un antinazist.
Opoziţia permanentă pe care a manifestat-o faţă de tirania instaurată de
Schmidt în domeniul economiei a condus în final la excluderea sa atât din rândul
simpatizanţilor mişcării (căreia li se raliase formal pentru a putea exista) cât şi, la
ordinul expres a lui Schmidt, din acela al organizaţiei etnicilor saşi. Eu, care mă
situam între aceşti doi fraţi ai mei, aş fi fost de la bun început un element suspect în
ochii „Volksgruppenfiihrer-ului”, lăsând la o parte obiecţiile concrete pe care le
avea faţă de persoana mea - şi despre care voi relata în continuare. Era limpede că
Andreas Schmidt mă privea ca pe un element distructiv a cămi influenţă în
rândurile tinerelor elite academice trebuia eliminată, astfel încât profita de ocazia
oferită ca să scape de mine. Imboldul venea din afară. In septembrie 1941, la puţine
zile după plecarea mea din Cluj, liderul minorităţii germane din Ungaria, dr. Franz
Bosch, reuşise să determine crearea unei catedre, analogă celei deţinute de mine, în
cadrul universităţii ungare din Cluj pentm ocuparea căreia mi-a fost transmis un
ordin din partea ministrului ungar al educaţiei, personal.
Aceasta avea loc în perioada în care Andreas Schmidt prelua conducerea
minorităţii germane din România. Fără a-1 consulta sau a mă adresa în vreun fel
acestuia, am refuzat ordinul de numire. La aflarea refuzului meu, Schmidt mă chemă
la el şi îmi cern să-mi schimb decizia. La refuzul meu, pe care-1 consideră ca pe o
respingere a „principiului Fiihrer-ului”, Andreas Schmidt începu o luptă pe toate căile
în care avantajele erau de partea lui, împotriva mea, încercând să elimine treptat toate
elementele care erau de partea mea şi supunându-mă unor presiuni din ce în ce mai
mari. Desigur, raportasem despre aceste presiuni şi ameninţări împotriva mea şi a
poziţiei mele la catedră, în primul rând decanului, prof. Procopovici şi rectorului,
prof. Puşcariu. Cu toate că ambii erau suprasolicitaţi peste măsură de activitatea de

429
Elisabeta MARESl

reinstalare a universităţii clujene la Sibiu şi de nesiguranţa acelor zile, mi-au promis şi

mi-au acordat tot sprijinul moral. Dar datorită faptului că subestimau într-o mare
măsură influenţa de care se bucura Andreas Schmidt şi puternicele forţe care îl
susţineau, nu au acordat suficientă atenţie situaţiei mele, considerând că temerile mele
erau exagerate. Ministrul Educaţiei, de care am încercat să mă apropii cu ocazia
Expoziţiei de carte de la Bucureşti, în octombrie 1940, s-a arătat total lipsit de interes.
Am încercat apoi, ca prin intermediul directorului Institutului Ştiinţific german, prof.
Gamillscheg, să obţin sprijinul şefului legaţiei (trimisului) germane pentru a mă
proteja împotriva intrigilor lui Andreas Schmidt, ceea ce mi-a reuşit pentru o vreme,
Dar „VoLksgruppenfiihrer-ul” dispunea de relaţii suspuse reuşind să-l convingă pe
superiorul său de la Berlin să-i ceară şefului legaţiei germane la Bucureşti să nu se
mai opună numirii mele la Cluj, ba mai mult, să susţină personal această numire. Cu
toate că trimisul (dr. Fabritius), nu era de acord (după cum mi-a declarat personal) cu
acest ordin, l-a executat totuşi.
Mi-am continuat rezistenţa sub diferite pretexte, pe fondul intensificării
presiunilor din partea lui Schmidt. Mă temeam nu doar că voi fi internat într-un lagăr
de concentrare, dar chiar pentm viaţa mea. în acele zile, chiar unii dintre colaboratorii
apropiaţi ai lui Schmidt care se opuseseră părerilor acestuia, printre ei inspectorul
şcolar Nik. Hans Hokl, fuseseră înlăturaţi, unii dispăruseră - nu se ştia dacă eliminaţi
definitiv sau doar arestaţi. In fapt, cea de-a doua alternativă era cea reală. Veni apoi
ianuarie 1941. Antonescu reprimă rebeliunea legionară prin forţa armelor, Horia Sima
şi o parte din camarazii săi fascişti se refugiază în străinătate - la ce mă puteam
aştepta eu, un non-fascist rebel, dacă adevăraţii fascişti erau astfel trataţi?
In martie 1941, Andreas Schmidt îmi oferă o nouă „şansă” de a pleca la
post, cerându-mi pentm ultima oară să mă întorc la Cluj f)entm că, în caz contrar,
îmi voi pierde ambele posturi - aici şi acolo. Am primit şi o notificare scrisă în acest
sens. Sperând într-o întorsătură favorabilă, m-am deplasat la Budapesta, la dr.
Bosch. întrevederea a fost în zadar, dr. Bosch explicându-mi că minoritatea
germană are nevoie stringentă de fiecare intelectual. N-am mai avut nici măcar
ocazia să revin la Sibiu pentm a-mi pune ordine în afaceri şi pentm a-mi lua
lucmrile şi copilul care urma şcoala. Pe data de 6 mai 1941, mi-am înaintat demisia
din postul deţinut la Sibiu, fiind numit profesor la Universitatea ungară din Cluj,
prin decretul nr. 38062/1941-IV. 1 din 15 mai 1941.
III. Motivele îndepărtării mele de către Andreas Schmidt. Oficial, Andreas
Schmidt a declarat că mutarea mea la Universitatea ungară din Cluj era absolut
necesară, în interesul minorităţii germane din Ungaria. Adevăratul motiv pentru
expulzarea mea din România l-am menţionat deja: nu eram membm NSDAP şi deci
nu mă subordonasem voinţei sale. Din discuţiile purtate cu mine, ştia că respingeam
amestecul său în activitatea mea la catedră şi mă opuneam activităţii politice agreate
de el (ştiinţa la ordin). Avea impresia că opoziţia mea dăuna atât anumitor planuri
proprii, cultural-politice, cât şi minorităţii germane. Această presupunere a sa se baza,
în parte pe anumite indicii concrete. Amintesc, în continuare, o astfel de situaţie, fiind

430
 o mare personalitate a culnmia gdmmnte diin lHoimmmm,,.

încredinţat că aceasta mă disculpă în aceeaşi măsură în cane am lUii Andieas

Schmidt ea reprezintă un cap de acuzare.
Andreas Schmidt considera că sunt o persoană polhk: oesiipiiiră m raport cu
naţional-socialismul. Aceasta în primul rând faţă de obiectivek laraiiriîe de el în
politica externă. împărtăşea ideea dominaţiei Reich-ului asupra Europei, adică,
conform terminologiei curente „ordinea politică în spaţiul dunărean să Ge asigurată
dinspre Europa Centrală”. Am contestat acest concept precum şi priorităţile de natură
biologică şi spirituală care l-ar G putut transforma pentru totdeauna într-o dogmă
imuabilă şi obligatorie. [...] Respingând atitudinea mea „pro-săsească”, Schmidt
dorea ca saşii transilvani să Ge consideraţi „pur şi simplu germani” pentm ca şi în
acest mod să-şi poată exprima supunerea oarbă faţă de Reich. A mers până acolo
încât a interzis termenii „sas” şi „săsesc” înlocuindu-i cu cel de „german”, iar
utilizarea dialectului săsesc a fost limitat, Gind interzis în instituţii. In schimb, eu
consideram că saşii erau un grup etnic german de-sine-stătător format în Transilvania,
având aspiraţii justiGcate de autonomie. In mod special, mi se reproşa faptul că
aprobasem publicarea în gazeta trimestrială „Siebenbiirgische Vierteljahreschrift” a
unui articol cu formulări extrem de incisive al cărui autor era Gottlieb Brandsch.
Acesta aGrma că în cântecele interpretate ,diochdeutsch” (Ib. germană literară) din
satele săseşti „se observă strădania exprimării unor sentimente profunde într-o limbă
străină abia recent însuşită”. ,J^imba noastră maternă este «săchsisch» (săseasca) şi nu
germana” (Siebenbiirgische Vierteljahreschrift 60,1397, p. 254).
în viziunea lui A. Schmidt, acestea reprezentau erezii nemaiauzite. Unul
dintre conGictele dintre mine şi liderul minorităţii germane din Ungaria, dr. Besch
avea o cauză identică: apropierea mea de particularismul săsesc şf utilizarea
termenului „săsesc” în limbajul oGcial. Totuşi eu, în calitate de conducător al unei
instituţii ştiinţiGce universitare în domeniul limbii şi istorii literaturii săseşti, nu
puteam avea o altă atitudine. 2. A. Schmidt considera poziţia mea ideologică faţă de
naţional-socialism ca Gind eronată şi eretică. Cunoştea atitudinea mea de respingere
a concepţiei naţional-socialiste despre rase, pe care el o apleci a ca Gind nucleul
doctrinei partidului. Prelegerea mea inaugurală de la Cluj în 1940 „Universalismul
lui Goethe ca formă de spirit” a fost percepută în cercurile apropiate lui ca o
provocare evidentă. Mă exprimasem apreciativ faţă de aceşti factori.
Ideologul naţional-socialist Alfred Rosenberg condamnă în aşa-zisa „Biblie” a
doctrinei naţional-socialiste intitulată „Mitul secolului 20” (citată Gind ediţia 207/211,
Miinchen 1943) atât individualismul, cât şi universalismul ca concepţii despre lume.
El susţine că două popoare sănătoase în esenţa lor «nu cunosc individualismul ca
normă şi tot atât de puţin universalismul. Individualismul şi universalismul sunt [...]
istoriceşte concepţii ale decadenţei.» (p. 539) Despre Goethe, al cămi cult Rosenberg
doreşte să-l reînvie: «când va trece perioada conGictelor aprige», acesta se exprimă
astfel: «în deceniile următoare acesta (Goethe) îşi va reduce inGuenţa deoarece el
respingea ideea dictaturii unui gând atât în operă cât şi în viaţă, idee fără de care un
popor nu rămâne un popor şi nu va forma niciodată un stat adevărat. La fel cum

431
Elisabeta MARIN

Goethe i-a interzis fiului său să participe la războiul de eliberare al germanilor [...],
tot astfel, dacă ar fi fost în viaţă astăzi, el nu s-ar fi situat în fruntea luptei pentru
libertate şi reformare a secolului nostru.» (ibidem, p. 515) 3. Era limpede că astfel de
convingeri (ale mele) îmi determinau un mod de acţiune în total dezacord cu linia
urmată de A. Schmidt şi ai săi.
M-au criticat pentru raporturile mele cu masoneria, problema evreilor,
creştinismul. Aşa cum nu eram membru al NSDAP, nu eram nici mason. Pe de altă
parte aveam prieteni care erau naţional-socialişti convinşi chiar dacă părerile noastre
asupra concepţiei despre lume nu coincideau, la fel cum aveam şi apropiaţi care erau
masoni. Schmidt şi ai lui mi-au reproşat extrem de mult discursul pe care l-am ţinut la
funeraliile fostului rector al Universităţii fin Iaşi, prof. Traian Bratu, pe 24 iulie 1940
în Bucureşti, în care aprobam public opiniile acestuia (lucru despre care s-a scris şi în
ziarul „Curentul”). Numele şi personalitatea lui Bratu le erau cunoscute naziştilor
după atentatul săvârşit asupra sa de studenţii membri ai „Gărzii de fier” în primăvara
lui 1937, acesta fiind cunoscut ca mason de rang înalt, antifascist şi prieten al evreilor.
A lăuda un astfel de om era de neiertat [...] şi în situaţia dată reprezenta o provocare
cu toate că eu eram convins că nu-mi făcusem decât datoria de fost student şi prieten,
fără să iau în considerare complicaţiile care puteau urma.
Şi în problema evreiască părerea mea diferea considerabil de cea a naţional-
socialiştilor. In cei 17 ani ai activităţii mele la Iaşi şi mai târziu, am avut contacte
nelimitate cu intelectuali şi studenţi evrei, acestea chiar şi după 1933 când iritarea
evreilor faţă de germani crescuse. In seminalii şi la examene atitudinea mea faţă de
cursanţii evrei era, conform exemplului incoruptibilului prof. Bratu, identică cu cea
avută faţă de cei români, germani sau maghiari. Niciodată nu am eliminat din
prelegerile mele numele unor poeţi germani de origine evreiască (între care Heine),
în publicaţiile mele am citat din unii autori evrei, fără prejudecăţi rasiale - a se
vedea de exemplu recenzia cărţii lui Willy Cohn apărută în 1930 despre Herman v.
Salza, publicată în Siebenbiirgische Vierteljahreschrift 56, 1933, p. 365 f. şi de
asemenea lucrarea mea asupra istoriei literare a germanilor din străinătate (Leipzig
1939) în care autori evrei sunt citaţi în mai multe locuri.
Unul dintre vasalii lui A. Schmidt, liderul de atunci al „Oficiului pentru artă
şi ştiinţă” şi mai apoi episcopul evanghelic Wilhelm Staedel a redactat o lungă
replică polemică referitoare la această lucrare a mea - desigur cu acordul lui A.
Schmidt - denunţându-mă la Oficiul bibliografic Berlin ca anti-naţionalsocialist. 0
copie, pe care mi-a trimis-o Institutul bibliografic din Leipzig se află printre actele
mele la Cluj. Dar cea mai mare supărare i-am pricinuit-o lui A. Schmidt prin
atitudinea mea în problemele bisericeşti şi religioase. A. Schmidt era acel tip de
naţional-socialist care vedea în creştinism un inamic implacabil al mişcării căreia îi
aparţinea şi pe care, în consecinţă, se străduia să-l elimine în totalitate. De la
batjocorirea bisericii şi adepţilor acesteia în discursuri publice, până la scandaluri
răsunătoare (incidentul de la ştrandul Codlea) pe care le orchestra împotriva

432
 o mare personalitate a culturii germane din România...

reprezentanţilor bisericii, Andreas Schmidt a furnizat numeroase exemple ale

atitudinii sale duşmănoase faţă de biserică.
Ştia că sunt un enoriaş convins şi un susţinător al bisericii evanghelice. Ştia
de asemenea, că participasem activ la viaţa bisericească. La Iaşi continuam să ţin
predici în biserica evanghelică chair şi la un deceniu după ce renunţasem la postul
de pastor şi acelaşi lucru l-am făcut şi la Cluj. Faptul era cunoscut în cercurile
partidului şi îmi fusese adesea imputat, întrucât predicile mele se bazau şi pe texte
din Vechiul Testament. Au fost cazuri când la serviciile religioase, când urma să ţin
predica, erau trimişi oameni ai legii ba chiar şi SS-işti în uniformă pentm a mă
intimida. Convingerile mele creştine şi-au găsit exprimare nu doar în predici şi în
participarea la viaţa bisericii ci şi în activitatea literară.
Cărţi, cum ar fi „Umanistul şi reformatoml J. Hontems” apărută în 1935
reprezentau pentru A. Schmidt o oroare atât prin ideile politice cât şi prin atitudinea
umanistă şi creştin-religioasă. Nu mi-a fost iertat nici faptul că, de exemplu articolul
referitor la Hontems din „Dicţionaml german pentm străinătate şi zonele de
graniţă” (voi. 3. p. 144) se încheie cu afirmaţia lui Friedrich Teutsch că prin
revigorarea bisericii, Hontems a realizat cea mai puternică unire a saşilor şi prin
aceasta a asigurat continuitatea lor în Transilvania până în zilele noastre. Toate
acestea reprezentau o insultă pe faţă la adresa naţional-socialismului aşa cum îl
înţelegea Andreas Schmidt.
Disputele între mine şi acesta, care era un semianalfabet, la care se adăugau şi
cei din cercul său intim, purtate pe diverse teme nu erau doar pur teoretice ci
reprezentau, în parte, lupte foarte reale pentm putere. Aceasta, deoarece în afara de
influenţa spirituală pe care, ca profesor, o exercitam asupra tinerilor, mai eram şi
editor şi proprietar al unei reviste ştiinţifice săseşti, cu apariţie regulată, a asociaţiei
etno-geografice săseşti („Siebenburgische Vieiteljahresschrift”). împotriva acestei
reviste şi a asociaţiei etno-geografice a fost declanşată o îndelungată campanie
sistematică de către un credincios satelit al lui Andreas Schmidt, viitoml lider adjunct
al „Institutului de cercetări al gmpului etnic german din România” de orientare
naţional-socialistă. Nu este cazul să amintesc toate episoadele de pe parcursul acestei
dispute care avea ca scop înlăturarea fostului vicar episcopal (actualul episcop) dr.
Friedrich Miiller, aflat la conducerea asociaţiei etno-geografice, cât şi a mea care
conduceam „Siebenburgische Vierteljahresschrift” pentm ca ambiţiosul dr. Misch
Orend să aibă cale deschisă pentm planurile sale. în cele din urmă, împreună cu
Andreas Schmidt a reuşit să-şi atingă scopul, fiind instigatoml din umbră şi spiritul
malefic al acestuia.
Prin expulzarea mea la Cluj, se înlătura principalul obstacol din calea
înfiinţării „Institutului de cercetări al gmpului etnic-german din România” şi a
revistei acestuia „Deutsche Forschung im Siidosten”, în timp ce reprezentantului
meu la Sibiu i se confiscau registrele cu abonaţi, iar apariţia în continuare a revistei
„Siebenburgische Vierteljahreschrift” era interzisă prin ameninţări - procedee care
nu puteau fi descrise decât ca furt şi banditism. In cinismul lor, mai marii naţional-

433
Elisabeta MARIN

socialişti utilizau orice mijloc pentru a-şi atinge scopurile. Cei care periclitau aceste
scopuri erau eliminaţi fără cruţare. Eu am trăit nemijlocit această situaţie. Făcând un
rezumat al aspectelor enumerate anterior, reiese destul de clar faptul că atitudinea
mea faţă de naţional-socialism cât şi puterea de influenţare de care dispuneam
justificau aversiunea manifestată de Andreas Schmidt şi cei apropiaţi lui. întrucât nu
mă puteau integra după dorinţă în proiectele lor, au profitat de ocazia oferită de a
mă expulza în Ungaria.
Acolo, situaţia s-a dovedit a fi complet diferită. Radicalismul naţional-socia-
list caracteristic lui Andreas Schmidt le era străin celor din conducerea minorităţii
germane. Cu toate că mai târziu am avut ciocniri destul de serioase, am beneficiat de
multă consideraţie din partea dr. Basch, care spre deosebire de grosolanul şi
melagomanul Andreas Schmidt, s-a abţinut de la orice amestec în activitatea mea
academică. Mai mult, conform promisiunii făcute mie, a întreprins toate demersurile
pentru ca guvernul ungar să mă numească profesor la Universitatea din Cluj prin
decretul din 15 mai 1941 şi a creat condiţiile pentm înfiinţarea unui Institut pentru
cercetarea istoriei limbii şi literaturii săseşti pe lângă Universitate.
IV. Raporturile mele cu maghiarii. Din respect faţă de adevăr trebuie să
recunosc aici că responsabilii cu sectorul educaţiei din Ungaria, în special Ministrul
educaţiei, prof. Homan Bălint şi organizatoml Universităţii din Cluj, Secretarul de
stat, prof Szily Kălman, mi-au acordat tot sprijinul. Ambii erau deplin conştienţi de
semnificaţia ştiinţifică şi politică a prezenţei unui reprezentant al etniei germane din
Transilvania în viaţa universitară ungară. După ce Andreas Schmidt a interzis, în mod
ilegal, apariţia la Sibiu a revistei „Siebenbiirgische Vierteljahresschrift” confiscând şi
listele abonaţilor, dl Szily mi-a oferit mijloacele necesare continuării apariţiei acesteia
ca publicaţie a Institutului săsesc de pe lângă Universitate. Am refuzat oferta pentru a
nu depinde material de autorităţile ungare, cu toate asigurările acestora că pot dispune
liber şi fără ingerinţe de aceste mijloace. Am refuzat de asemenea postul de şef al
secţiei săseşti din cadml „Erdelyz Tudomănyos Intezet” înfiinţat în locul ,Muzeului
Limbii Române” la Cluj. Ţinând seama de obiectivele antiromâneşti ale institutului,
nu am participat la nicio sesiune în cadrul acestuia.
Această atitudine a fost etichetată ca dovadă a „românofobiei” a generat
unele reţineri în cadml noilor mei colegi. în plus, eu care veneam de al o
universitate română şi eram oarecum un intms, am trezit iniţial multă neîncredere.
Au trecut mai mulţi ani până ce s-au convins de calităţile mele profesionale şi
pedagogice şi de faptul că, fără a-mi ascunde trecutul din România sau a-mi renega
apartenenţa etnică, nu nutream nicidecum sentimente ostile faţă de maghiari şi mă
pronunţam pentm o convieţuire armonioasă şi fără prejudecăţi pe teritoriul patriei
comune. Acest „transilvanism” antişovin al meu l-am susţinut în permanenţă, în
dezbateri publice, în cercurile colegilor şi în afara lor, luptând cu argumente pentru
drepturile încălcate ale românilor. Fie-mi îngăduit să menţionez în acest sens
broşura pe care am publicat-o în 1943 „Deutscher Transsylvanismus”.

434
 o mare personalitate a culturii germane din România...

Am scris această lucrare în replică la cartea germanistului din Debreţin, Bela

V. Pukânszky „Erdelyi szâsyok es magyarok” care trata problematica Transilvaniei.
Conform istoriografiei ungare, rolul românilor apare doar marginal în istoria
Transilvaniei, aceştia fiind consideraţi drept „quantite negligeable”. Am luat
atitudine hotărâtă împotriva acestei concepţii şi am semnalat drepturile primordiale
ce revin populaţiei româneşti datorită ponderii sale numerice cât şi din punct de
vedere biologic, istoric şi al importanţei culturii acesteia în Transilvania.
Aş dori să fac referire aici şi la un alt articol al meu care a dat naştere la
controverse. La începutul lui 1942, dr. Basch mi-a solicitat un articol pentru primul
număr al nou-înfiinţatei reviste literare a grupului etnic german din Ungaria
„Sudostdeutsche Rundschau” pe tema Comunităţii destinelor occidentale în Europa
de sud-est. Am răspuns cu plăcere solicitării care îmi oferea ocazia să-mi afirm teza
favorită şi anume: susţinerea de relaţii echilibrate şi armonioase între popoarele şi
statele din sud-estul Europei. Articolul avea două părţi: mai întâi o perspectivă
istorică care prezenta cum ungurii au fost primul dintre popoarele sud-est europene
care s-au integrat permanent în sfera valorilor culturale occidentale păstrându-şi
această poziţie privilegiată timp de secole; în partea a doua modul în care popoarele
din spaţiul dunărean, cum ar fi slavii din sud, românii, într-un sens mai larg slavii
din vest precum şi grecii, timp de secole victime ale vicisitudinilor istoriei,
stimulate de valorile spirituale ale Revoluţiei franceze şi de romantismul german ale
secolului 19, şi-au dezvoltat propria istorie şi propriile state naţionale. Acestor
evoluţii ale forţelor istorice din spaţiul sud-est european trebuie să li se acorde
atenţia cuvenită şi nu doar din consideraţii strict istorice cât şiâ mai ales ca potenţial
socio-cultural cu influenţe decisive asupra viitorului acestui spaţiu.
Fără a stinge în vreun fel drepturile naţiunilor istorice, ungurii şi saşii,
articolul pleda pentru respectarea drepturilor prezente şi viitoare ale naţiunilor
predominante: români, slovaci, slavi etc. Mare mi-a fost însă uimirea când revista
publică numai prima parte, cea istorică, a articolului! Redacţia revistei îmi comunică
- post festum - că ciuntirea s-a produs la ordinul direct al Volksgruppenfiihrer-ului.
Ocazia mi s-a părut potrivită pentru a-1 vizita pe dr. Basch la Budapesta cerându-i fie
tipărirea ulterioară a celei de-a doua părţi, fără de care ideea centrală a articolului se
transforma în chiar contrariul ei, fie menţionarea în revistă, ci, independent de voinţa
autorului şi din „motive de spaţiu” doar jumătate din articol a putut fi tipărit. Basch
îmi respinsese ambele sugestii, sfătuindu-mă să nu-mi imaginez că aş putea fi „mai
inteligent decât Hitler”. Fiihrerul ar trebui lăsat să soluţioneze problemele sud-estului
conform propriilor sale concepţii. Autoritarismul regimului, presa aservită nu mi-au
permis să mă opun acestui act de violenţă. M-am decis însă să limitez la maximum
prezenţa mea cu articole în paginile revistei „Sudostdeutsche Rundschau”.
V. Raporturile mele cu grupul etnic german. Tot la un minim mi-am redus
şi colaborarea în cadrul grupului etnic german dar nu m-am izolat complet de
acesta, la sfatul prietenului meu Clemens. Cunoşteam din proprie experienţă amără­
ciunea pe care mi-ar fi provocat-o o asemenea izolare. Clemens era de părere că o

435
Elisabeta MARIN

astfel de participare minimă la activităţile grupului etnic era de natură să limiteze

atacurile adresate persoanei mele şi să-mi permită o mai mare libertate de mişcare
în privinţa vieţii personale. Era o cale asemănătoare cu cea adoptată de mulţi
intelectuali din Germania aflată sub regimul nazist. Secţia nord-transilvană a
Uniunii etnice germane din Ungaria mi-a creat chiar un post de „referent ştiinţific”
pentm care unica mea obligaţie era să ţin câte o conferinţă popular-ştiinţifică având
ca tematică predominantă fie istoria saşilor fie literatura germană (Schiller,
Grillparzer) din secolul 19 sau teme din istoria germană medievală etc.
Astfel, am reuşit să-mi continui activitatea pe care dr. Andreas Schmidt mi-o
interzisese anterior, în Transilvania de Sud. M-am putut exprima din punct de
vedere editorial prin apariţia unui număr dublu al revistei „Archiv des Vereins fiir
siebenbiirgische Landeskunde” publicaţie de asemenea interzisă în Transilvania de
sud. Aceste „realizări” por apărea neînsemnate din perspectiva prezentului. Ele
trebuie însă judecate în condiţiile de asuprire şi teroare de atunci care necesitau
mare consum de curaj şi energie. In acelaşi registru mi-am redactat şi discursul
comemorativ la adresa precedesorului meu de la Cluj, prof. G. Kisch pe care am
îndrăznit să-l public în forma sa din 1938. Discursul conţinea pasaje de genul:
„Continua formare statală a ungurilor în Transilvania a trecut în seama stăpâ­
nirilor turcească, austriacă, din nou ungară şi românească după 1918" {Discurs
comemorativ despre Gustav Kisch, p. 33).
Despre „Muzeul Limbii Române”, considerat de unguri ca o instituţie de
propagandă ostilă lor, am îndrăznit să-mi exprim următoarele opinii favorabile,
bazate pe argumente ştiinţifice: „Bine conceput şi dotat cu mijloace şi cărţi, are
misiunea ca, sub competenta îndrumare a lui Puşcariu să revigoreze cercetarea
etnografică românească, care în condiţiile fostei stăpâniri ungare, se desfăşoară cu
energie şi succes" {ibidem, p. 31.) în paginile acestei lucrări (de ex. p. 48, nr. 21) ca
şi în altele, cum ar fi „Ndsner Germanistenschule” 1943, p. 69, nr. 70 sursele
bibliografice româneşti sunt indicate înaintea celor maghiare.
VI. Raporturile mele cu românii. Ar fi necesar să ne transpunem în atmosfera
şovină a acelor ani când relaţia între români şi unguri era tensionată la maximum şi nu
era zi în care să nu se înregistreze incidente mai mari sau mai mici la frontiera din
zona Feleacului, ca să putem înţelege ce semnificaţie aveau aceste „temerităţi” şi
modul în care puteau duce la inculparea (punerea sub acuzare) a unei persoane aflată
într-o postură oficială. Ştiam aceasta din controversele violente purtate cu colegii (de
ex. prof. Gyulay Zoltân) a cărui atitudine faţă de regimul românesc era total ostilă şi
care nu admitea niciun fel de comparaţie între acesta şi cel ungar, ceea ce nu m-a
împiedicat să intervin în mod repetat pentru drepturile românilor. Atitudinea ambelor
părţi era simptomatică - în cazul meu era vorba despre o atitudine lipsită de
prejudecăţi şi pătrunsă de o caldă prietenie faţă de românism.
Să-mi fie îngăduit să îmi amintesc şi alte asemenea simptoame: Eram unul din
profesorii Universităţii maghiare din Cluj care în prelegerile sale făceam referiri,
citam şi recomandam studenţilor în egală măsură surse bibliografice de autori români.

436
 o mare personalitate a culturii germane din România...

maghiari, germani, saşi sau evrei; ofeream profesorilor şi studenţilor literatură de

specialitate românească din biblioteca proprie; repartizam studenţilor români lucrări
de specialitate româneşti şi încercam să le întreţin sentimentul naţional; continuam să
mă adresez în română auditoriului şi personalului de serviciu rămas din timpul
administraţiei româneşti şi îndrăzneam, de asemenea, să vorbesc în limba română în
conversaţiile mele cu oaspeţii români; ofeream titularului catedrei de limba română
informaţii obiective despre situaţia din România aşa cum o cunoşteam din cei 17 ani
de activitate în cadrul Universităţii ieşene şi contribuiam astfel la destrămarea
imaginii deformate despre România provenită din perspectiva Budapestei; păstram
neschimbate în camera mea de studiu toate sursele bibliografice româneşti din 1940
ceea ce era perceput uneori ca o demonstraţie ostentativă pro-românească; în
perspectiva unei reveniri a universităţii româneşti am inventariat vechiul fond de carte
românesc din bibliotecă şi l-am depozitat separat de cel maghiar; fiind rezident în
Ungaria, am îndrăznit să apar ca autor al unor lucrări în publicaţii româneşti (Revista
Limbii şi Culturii Germane); am sprijinit activ personalul consulatului general al
României; expertizele mele, având ca beneficiari ofiţeri superiori din Comisia militară
italiană-germană, aveau un caracter obiectiv, adică, de regulă, erau favorabile
românilor; evocam şi promovam în permanenţă tradiţiile româneşti atât în
Universitate cât şi în afara ei; în fine, interveneam ori de câte ori românismul era pe
nedrept ponegrit luându-i apărarea, expunându-mă astfel unor ameninţări directe.
Toate aceste chestiuni expuse pe scurt pot fi justificate cu documentele
aflate la domiciliul meu din Cluj şi sunt de asemenea măsură să nominalizez martori
care să confirme autenticitatea acestor acte. In faţa conştiinţei mele, pot să afirm
fără nicio ezitare că, deşi am fost loial statului ungar pe întreaga durată^ perioadei
maghiare, mi-am menţinut, cu demnitate, o neclintită atitudine favorabilă românilor,
aceeaşi pe care am dovedit-o pe timpul cât am funcţionat în serviciul statului român
şi am cultivat relaţii cu prieteni români.
Acest ultim capitol conţine justificarea atitudinii mele din toamna anului
1944 şi în perioada următoare. Se arată împrejurările în care mi-am părăsit la ordin
postul şi cum, pe baza unei convenţii ungaro-germane, am fost evacuat, împreună
cu alţi colegi clujeni, în Germania, respectiv Austria şi de unde acum aş dori să mă
repatriez, în măsura în care acest lucru va fi posibil pentm etnicii germani aflaţi în
zona de ocupaţie americană din Austria, în scopul reluării activităţii mele anterioare.
VII. Evacuarea din Cluj. Pe 6 iunie 1944 Clujul înregistrează distrugeri
serioase în unele cartiere (gara) în urma unui raid aerian al bombardierelor
americane şi care se soldează, de asemenea, cu sute de morţi. La scurt timp,
autorităţile au emis un apel conform cămia femeile şi copiii să fie evacuaţi în zone
ferite deâ atacuri aeriene. Mi-am mutat familia la ţară, în împrejurimile Clujului,
ulterior la o familie de cunoscuţi, în vestul Ungariei (Odenburg), eu petrecându-mi
vacanţa la Cluj. în preajma începerii cursurilor, care, de regulă, avea loc spre finele
lui septembrie (oficial, 16 sau 17 septembrie) mi-am vizitat familia la Odenburg, în
special pentru a-mi înscrie copii la şcoală. Obţinusem, în acest scop, un concediu

437
Elisabeta MARIN

din partea decanului care, oficial, se încheia pe 17 septembrie. Convenisem însă cu

acesta să mă întorc abia pe 25 septembrie când avea loc prima şedinţă a facultăţii
întrucât nu aveam obligaţii didactice până atunci. Intre timp urma, ca la mgămintea
decanului, să fac unele demersuri la minister în favoarea facultăţii. într-adevăr pe 18
şi 19 septembrie 1944 mă găseam la Ministerul Cultelor (Educaţiei) din Budapesta
unde mi-a fost înmânată adresa oficială a decanului 37.b.k./1943-44 din 17
septembrie, transmisă prin curier.
Prin această adresă, decanul îmi comunica că fusese ordonată evacuarea
autorităţilor din Cluj şi mă ruga să-i transmit în schimb dispoziţiile comisarului din
minister însărcinat cu evacuarea, privitoare la Universitate. Pentru mine personal,
adresa era în acelaşi timp şi ordin de evacuare. Astfel, nu am mai revenit la Cluj şi,
chiar dacă aş fi încercat să o fac (într-adevăr, am încercat să mai salvez o parte din
obiectele personale şi cărţi) mi-ar fi fost imposibil deoarece legăturile între Ungaria
şi Transilvania erau complet întrerupte din cauză bombardamentelor. Am fost
nevoit să-mi ofer serviciile la notariatul din Agendorf (Odenburg) unde locuia
familia mea. Retribuţia pe lunile octombrie, noiembrie şi decembrie mi-au fost
achitate de Direcţia financiară Odenburg.
VIII. Transferul în Germania. In faţa perspectivei ocupaţiei iminente de
către Armata Roşie, guvernul ungar a început prin a transfera sute de studenţi de la
Universitatea din Budapesta către Germania în vederea continuării studiilor.
Prelegerile urmau să fie ţinute parţial de profesori maghiari. S-a convenit cu
guvernul Reich-ului ca o parte din aceştia, printre care şi eu, să fim transferaţi în
Germania. Evacuarea a avut loc la finele lunii decembrie. Simultan, aveau loc două
acţiuni. Una dintre acestea viza dislocarea în direcţia Reich-ului german a saşilor
transilvăneni, operaţie executată de către detaşamentul pentru evacuări SS „Sudost”.
Această populaţie fusese deja extrasă cu trei luni înainte din Transilvania şi relocată
în Ungaria de vest (Heideboden) la ordinul înaltului Comandament al Armatei
Germane (Obergruppenfuhrer SS Phleps).
Reuşisem să mă sustrag acestei acţiuni de evacuare, deşi era obligatorie,
până în momentul declanşării transferului studenţilor şi profesorilor. împreună cu
alţi colegi de la Cluj am fost îndrumaţi spre localitatea Badgastein. Urma să fim
repartizaţi la Şcoala Politehnică din Dresden dar între timp oraşul a fost în mare
parte distrus de un raid al forţelor aeriene ale SUA şi aşteptam să fim transferaţi la
Leipzig. Nici acest lucru nu a fost posibil din cauza desfăşurării haotice a
evenimentelor. Fiecare profesor a fost repartizat separat, eu, care mă aflam în
continuare pe statul de plată al autorităţilor ungare, am obţinut un post în
perspectivă, în domeniul germanisticii, la Academia de Ştiinţă din Viena.
Destrămarea frontului german a făcut însă imposibilă şi această numire după
care au încetat şi dispoziţiile autorităţilor. în căutarea unei existenţe mai liniştite, am
plecat împreună cu familia din cunoscuta staţiune Badgastein, retrăgându-mă în
localitatea Rauris. Deoarece nu aveam nicio perspectivă de a fi repatriat, etnicii
germani fiind automat excluşi, am concurat pentru un post vacant la catedra de

438
 o mare personalitate a culturii germane din România...

germanistică veche de la Universitatea Insbruck şi după verificarea din punct de

vedere politic, am fost încadrat pe un post de conferenţiar. Aici activez şi în prezent
şi locuiesc în continuare la Rauris.
Am descris în amănunţit intervalul de timp scurs de la evacuarea mea din
Cluj deoarece din documentele şi dovezile anexate rezultă clar că nu m-am înrolat
în armatele inamice şi nici nu am avut vreo activitate militară, aspecte importante
din punct de vedere al legislaţiei româneşti. De asemenea nu am întreprins nici o
acţiune politică împotriva României, aliaţilor sau Uniunii Sovietice, fapt confirmat
oficial de autorităţile politice actuale (Anexele nr. 13, 10, 10a). Din dovezile aduse
rezultă de asemenea că am avut - acum şi întotdeauna o atitudine prietenească faţă
de popoml şi statul român (vezi Anexele nr. 10a).
Dacă se analizează cu obiectivitate dovezile prezentate mai sus, reabilitarea
şi reintegrarea mea în activitatea şi poziţia ocupate până la înlăturarea mea în 1941,
nu mai pot fi contestate fără a săvârşi o a doua, şi mai mare nedreptate. Nu pot
exprima în cuvinte cât de profund m-au afectat schimbările din 1941 şi cât de multe
am pierdut cu acea ocazie. Timp de 17 ani activasem ca asistent, lector, conferenţiar
la Universitatea din Iaşi, o muncă menită să-mi netezească cariera ştiinţifică şi
academică în calitate de profesor la Universitatea din Cluj. Dar de abia instalat în
această poziţie, care înseamnă pentru mine încununarea unei activităţi şi împlinirea
unei dorinţe îndelung nutrite, lovitura de trăsnet a Dictatului de la Viena, prin
efectele sale asupra populaţiei din Transilvania şi asupra mea în particular, mi-au
spulberat toate aspiraţiile. Deşi ca profesor la o universitate maghiară şi apoi la una
austriacă, mi-am putut continua, fără întrerupere munca ştiinţifică şi cu toate
dificultăţile războiului, şi pe cea publicistică.
Cu toate acestea mă simt ca o pasăre cu aripile frânte, pentru că această
muncă nu reprezenta continuarea directă a activităţii pe care o iniţiasem la Iaşi prin
abordarea unor probleme şi aspecte cu totul aparte ale cercetării lingvistice şi
literare, situate în domeniul de frontieră al tangenţelor culturale româno-germane
precum şi al cercetărilor privitoare la istoria, limba şi aşezările Transilvaniei. N-aş
vrea să par lipsit de modestie când afirm că multe din acele probleme, pe care
singur le prefigurasem printr-o activitate laborioasă, fuseseră ignorate până atunci.
Dacă aş fi obligat să mă despart de această cea mai îndrăgită activitate a mea, cred
că nu doar persoana mea ar suferi o pierdere ci şi cultura şi ştiinţa românească.
Fie-mi îngăduit să mai adaug încă ceva. La Iaşi am activat nu doar ca membru
al corpului didactic universitar ci şi în afara acestuia prin preluarea conducerii
Bibliotecii universitare şi reorganizarea acesteia - o muncă neremunerată şi
recunoscută prin aprecierea rezultatelor ei de către factori de seamă ai universităţii şi
ministemlui (vezi de ex. articolul intitulat „Biblioteca Universităţii din Iaşi 1932-
1937” apămt în cotidianul ieşean „Opinia” nr. 9294 din 25 martie 1938 ca şi
referatele rectorului din Anuarele Universităţii din Iaşi 1930-1937). Din raportul
rectorului Universităţii din Iaşi către ministrul educaţiei, nr. 1535 din 15 mai 1936
evidenţiez următorul pasaj: „La Bibliotecă, dl. Klein a înfăptuit de patru ani ceea ce

439
Elisabeta MARIN

nimeni nu credea cu putinţă în condiţiunile date ca local, personal cu salarizarea lui,

fonduri materiale: a realizat o minune, care ne îndreptăţeşte să nădăjduim că în cinci
ani vom avea cea mai bine organizată bibliotecă din ţară. A făcut aceasta, muncind
enorm şi jertfmdu-şi nervii până la o primejduire gravă a sănătăţii...”. Dintr-un alt
raport oficial înregistrat la Facultatea de Filosofic a universităţii sub nr. 2122 din 26
iunie 1935 citez următoarele: „Prin munca depusă la Bibliotecă, dl. Klein şi-a câştigat
un titlu nepieritor la recunoştinţa Universităţii şi a laşilor...”.
Este oare îndreptăţită speranţa ca măcar o parte din această muncă depusă în
interesul general al ştiinţei şi culturii româneşti să fie recunoscută şi prin raportare
la cele expuse anterior să constituie materialul probatoriu în sprijinul cererii de a fi
reintegrat? In referatul asupra concursului de ocupare a unui post la catedra
Universităţii clujene din octombrie 1939, toţi cei patru examinatori au convenit
unanim să-mi acorde calificativul maxim împărtăşind convingerea că sunt de
departe cel mai potrivit pentru ocuparea acestei catedre, dintre toţi ceilalţi
concurenţi (Raport publicat în Monitorul Oficial nr. 284 din 7.12.1939).
Iată aici câteva fragmente: „Prof. I. Bacinschi: „Lucrările prezentate de dl
Karl Kurt Klein... îl arată demn, din toate punctele de vedere, de a i se încredinţa
această catedră... Mi se pare îndeosebi calificat dl. Klein pentru această catedră
germană de la Cluj, prin faptul că d-sa, în investigaţiile sale ştiinţifice, se opreşte nu
numai cu obiectivitate, dar şi cu oarecare dragoste şi simpatie, la întâlnirile dese şi
intense pe acest tărâm, între cultura germană şi cultura românească”. Prof Tr.
Bratu: „Dacă menirea unei catedre de limba şi literatura germană la universităţile
româneşti nu este pur şi simplu analoagă cu aceea a catedrelor de Franceză, Engleză
sau Italiană, ci implică în acelaşi timp şi studierea limbei, literaturii, culturii
minorităţilor germane din ţară, fără nicio îndoială dl. Klein este cel mai pregătit şi
cel mai chemat a ocupa o asemenea catedră... Nu pot trece cu vederea ca dragostea
nemărginită ce poartă pentru neamul său... nu’l împiedică de a fi un cetăţean
absolut loial şi un slujitor devotat al Statului român... Socotesc că dl. Klein încă de
mult întruneşte toate condiţiile pentru a ocupa cu cinste şi vrednicie o catedră
universitară de limba şi literatura germană...”. Prof. D. Caracostea: „dl K. K. Klein
este astăzi cel mai de seamă dintre germaniştii noştri... va fi la înălţimea cerinţelor
catedrei...”. Prof. P. Grimm: „Dl. K. K. Klein uneşte ă informaţie desăvârşită cu o
adâncă pătrundere literară şi cu un deosebit talent de a expune problemele şi va fi,
sunt sigur, un excelent profesor şi chiar unul din aceia cu care Universitatea din Cluj
se va mândri mai mult”.
Nutresc o dorinţă fierbinte, şi simt că am puterea şi voinţa necesare de a mă
situa la nivelul aşteptărilor exprimate de aceşti patru remarcabili specialişti. Mă rog
doar, ca atât în interesul muncii mele ştiinţifice cât şi al germanisticii româneşti, al
educaţiei şi culturii româneşti să-mi fie oferită posibilitatea realizării acestui scop”.

440
o mare personalitate a culturii germane din România.

Dr. Elisabeta MARIN

441
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul

Plugarilor din fostul judeţ Trei Scaune
(13 august 1946 - 12 martie 1953)
Prof. Vasile STANCU

Organizaţia Frontul Plugarilor din fostul judeţ Trei Scaune a luat naştere
relativ târziu, compcu-ând-o cu cea de la Hunedoara, (18 aprilie 1933) sau cele din
judeţele Sibiu, Târnava, Mureş, Turda, Cluj, Alba, Bihor, Maramureş care s-au
înfiinţat în vara şi toamna anului 1933, dând astfel naştere unei organizaţii regionale
ardelene, în frunte cu Dr. Petru Groza, politician provenit din fostul partid al
Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. Iniţiativa creării Frontului
Plugarilor a aparţinut unui grup de ţărani hunedoreni care au hotărât convocarea la
Deva a unei mari adunări ţărăneşti, cu scopul de a se discuta situaţia grea în care se
afla ţărănimea, în condiţiile în care România se afla în cel de-al cincilea an de criză
economică, şi de a găsi modalităţile de redresare şi îmbunătăţire a situaţiei lor
materiale şi financiare. La „Chemarea ţărănească”, apelul în versuri lansat, prin
„fluturaşi” şi ziarul local „Horia”, ţăranilor hunedoreni, pe 8 ianuarie 1933, la Deva,
a participat un mare număr de ţărani, astfel încât sala teatrului din localitate fiind
neîncăpătoare, ţăranii masaţi pe străzile din jurul acestuia, şi-au trimis în sală numai
reprezentanţii. La invitaţia ţăranilor, adresată autorităţilor şi liderilor partidelor
politice din Deva, la adunare a participat dintre politicieni doar Dr. Petru Groza.
După 8 ore de dezbateri, s-a ajuns la concluzia că singura cale de ieşire, din această
situaţie grea, rămâne lupta organizată şi unită a ţărănimii împotriva guvernanţilor.
Astfel s-a luat hotărârea de a se înfiinţa organizaţii, pe bază de adeziuni, în satele
hunedorene cât şi-n satele din alte judeţe, în vederea convocării primului congres al
organizaţiei ţăranilor, stabilit pentru 18 aprilie, tot la Deva. Au avut loc mari
adunări ţărăneşti la Deva, Băiţa, Ţebea, Brad, Baia de Criş, Hunedoara, Orăştie
unde s-au constituit comitete de plasă, s-au dezbătut problemele ţărănimii şi s-a
conturat proiectul de program al noii organizaţii. Astfel de acţiuni au avut loc şi în
judeţele Alba, Caraş, Severin, Arad, Sibiu1.
Pe 18 aprilie, într-o mare adunare, la care au participat peste 20.000 de
ţărani, la care au luat parte şi reprezentanţi ai ţăranilor din Arad, Bihor, Cluj, Sălaj
şi Banat, a avut loc primul Congres al Frontului unde s-a constituit organizaţia
judeţeană Hunedoara şi a fost adoptat programul său care cuprindea 17 puncte. In
urma constituirii, în vara şi toamna anului 1933, a mai multor organizaţii judeţene,

1 Gh. I. loniţă, Gh. Ţuţui, Frontul Plugarilor (1933-1953), Bucureşti, 1970, p. 28-3.1.
443
Vasile STANCU

a fost ales, la 8 noiembrie 1933 în funcţia de preşedinte Dr. Petru Groza2. Deci
putem concluziona că organizaţia Frontul Plugarilor a luat naştere printr-o mişcare
de masă a ţărănimii nemulţumite, ca o necesitate pentru îmbunătăţirea situaţiei
materiale a acestora şi nu prin impunerea pe cale ierarhică de politicienii timpului
a organizării acestora într-un partid politic. De menţionat că în localităţile
judeţului Trei Scaune, în perioada interbelică şi cea a războiului, nu a luat fiinţă
nicio organizaţie a Frontului Plugarilor. Explicaţia stă şi în faptul că foarte mulţi
dintre intelectualii şi ţăranii români erau membrii ai Partidului Naţional Ţărănesc,
urmaş, din 1926, al Partidului Naţional Român din Transilvania, partid cu
puternice legături în zonă încă de la sfârşitul secolului al XlX-lea.
După 23 august 1944, la nivel naţional activitatea organizaţiei Frontul
Plugarilor, prin tradiţiile acţiunilor sale antebelice şi din timpul războiului, „a
demarat” sub îndrumarea „Comitetului Central al Partidului Comunist din România
(P.C.R.) care a hotărât ca formaţiunea lui Groza să preia funcţiile Uniunii Patrioţilor
la sate, pentru a aduna masele de ţărani săraci şi mijlocaşi, fapt transpus în practică
în toate zonele ţării în care existau asemenea organizaţii, în toamna anului 1944”3,
De subliniat că aceste comitete săteşti create sub egida Uniunii Patrioţilor, după
actul de la 23 august, „în multe părţi, îşi asumau răspunderea înlăturării vechii
administraţii şi preluarea conducerii treburilor obşteşti ale satelor...” iar, „acolo
unde Frontul Plugarilor nu poate pătrunde”, iar Uniunea Patrioţilor nu aveau
organizaţii locale „în comunele mai mari sau cu mai puţini agricultori, principiul
politic de care ne călăuzim este de a forma, (iniţial n.a.) tot noi, comitete ale Uniunii
Patrioţilor”4. Deci iniţiativa reorganizării şi extinderii organizaţiei a pornit de sus,
chiar din afara organizaţiei, pe cale ierarhică, fapt ce va influenţa radical atât
calitatea membrilor săi cât şi programul organizaţiei la care se va renunţa treptat,
însuşindu-se programul impus de sus şi din afara Frontului.
Pentru început, în judeţul Trei Scaune această tactică nu a reuşit. Aceasta
datorită faptului că, în perioada noiembrie 1944 - martie 1945, judeţul Trei Scaune,
aflat în teritoriul răpit de Ungaria hortystă prin Dictatul de la Viena, din 30 august
1940, a fost supus administraţiei Comisiei Aliate, practic a comandamentului militar
sovietic şi a autorităţilor „democratice maghiare”, ce nu erau altele decât
„funcţionarii existenţi în timpul ocupaţiei hortyste... care erau buni specialişti,
cunoşteau limba maghiară şi mai ales erau democraţi convinşi”5, trecuţi cu arme şi
bagaje în Uniunea Populară Maghiară. Administraţia românească a judeţului, în
noiembrie 1944, a fost silită să se retragă la Prejmer, judeţul Braşov. Aici s-a
încercat înfiinţarea primelor organizaţii locale ale Frontului. Stau mărturie în acest

2 Ibidem, p. 51.
3 Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Nicolae Georgescu, Frontul Plugarilor, Documente 1944-1941,
voi. I, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2011, p. 37.
A Maria Covaci, Florea Dragne, Uniunea Patrioţilor, în „Organizaţii de masă legale şi ilegale
create, conduse sau influenţate de P.C.R. 1921-1944”, voi. II, Ed. Politică, Bucureşti, 1981, p. 237.
5 Rev. Dosarele Istoriei, anul VII, nr. 10 (74), 2002, p. 18.
444
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

sens cererile de adeziune a şase ţărani prejmereni care apar în dosarul Frontului
Plugarilor pe anul 1945. Astfel, putem considera că primele documente care atestă
existenţa organizaţiei Frontului Plugarilor din judeţul Trei Scaune sunt mai multe
cereri de adeziune, datând din anul 1945, aflate în fondul Arhivelor Naţionale
Covasna, depuse de locuitori din comunele Prejmer şi Poiana Sărată - 15 cereri, în
acea vreme aparţinătoare judeţului Trei Scaune, (astăzi în jud. Bacău n.a.) Chiar şi
după reinstaurarea administraţiei româneşti în judeţul Trei Scaune, în martie 1945,
existenţa reală a unei organizaţii judeţene se pune sub semnul întrebării. Iată ce
declara, la 21 noiembrie 1945, în cadrul Conferinţei Comitetului Central al
Frontului Plugarilor, ,/eprezentantul” judeţului Trei Scaune, Nicolae Vasiliu: „în
primul rând, toată administraţia se face în limba maghiară şi noi nu avem
reprezentanţi în administraţia locală, comunală şi judeţeană. Maghiarizarea se
continuă şi astăzi. Noi nu am putut să înfiinţăm şcoli acolo unde am avut nevoie
pentru că am fost şi suntem împiedicaţi de administraţia comunală, condusă de
maghiari, care face rapoartele în care arată că nu există populaţie românească acolo
unde noi vrem să înfiinţăm un institut de cultură românească. In oraşul Sfântu
Gheorghe, nu a putut să ia fiinţă niciun liceu, pentru că toate localurile au fost
ocupate de populaţia maghiară. în privinţa sprijinului pe care-1 avem din partea
populaţiei maghiare, pot să afirm că el a fost inexistent... în ultimul timp a venit
preotul român în comuna noastră şi imediat ce a sosit a fost arestat sub motiv că este
profascist; maghiarii procedează şi astăzi metodic la sabotarea Statului nostru, la
sabotarea noastră, a românilor ca şi înainte. Ei sabotează lansând lozinci maghiare,
prin care îndeamnă populaţia să nu plătească impozite şi să nu se prezinte la armată,
orice activitate a vreunui judecător în contra speculanţilor, este văzută cu ochi
şovini, cu ochi reacţionari. Aceşti oameni au mers până acolo încât au acuzat pe
tovarăşul ministru Pătrăşcanu că este fascist şi reacţionar. In astfel de împrejurări,
ce mai putem spune noi, aceştia din Frontul Plugarilor?”. Concluziile activistului
frontist era că toate aceste neajunsuri influenţează asupra rezultatelor politice pe
care Frontul Plugarilor urmărea să le obţină în judeţul Trei Scaune şi solicita „cu
insistenţă” Comitetul Central „să ia măsurile de cuviinţă pentru îndreptarea acestei
situaţiuni dezastroase” 6.
Dar, primul document din care aflăm primele informaţii despre existenţa
organizaţiei judeţene îl reprezintă procesul-verbal încheiat cu ocazia şedinţei
comitetului provizoriu, din 13 august 1946, care avea drept scop „reorganizarea
judeţului conform statutelor”. însuşindu-şi modelul organizatoric al P.C.R., Frontul
Plugarilor la nivelul ţării s-a organizat, în august 1946, în Regionale. Judeţul Trei
Scaune făcea parte din Regionala Mureş, alături de judeţele Mureş, Odorhei şi Ciuc,
regională care era reprezentată în Comitetul Executiv al Frontului de Victor
Ardeleanu. Acesta raporta, la 6 august 1946, în şedinţa Comitetului Central că

6 Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Frontul Plugarilor şi minorităţile naţionale, în „Partidele politice şi
minorităţile naţionale din România în secolul XX”, voi. VI, Ed. Institutului pentru Studierea
Problemelor Minorităţilor Naţionale, Ed. Kriterion, Cluj-Napoca, 2011, p. 31.
445
Vasile STANCU

„până în prezent nu există nimic la această regională, trebuie să se ducă o muncă de

la început”7, iar la iniţiativa Regionalei Mureş, prin acelaşi document, din 13 august
1946, se stabilea convocarea congresului judeţean al Frontului Plugarilor „spre a
alege şi constitui un comitet judeţean statutar” şi ca „toate organizaţiile locale
constituite cu respectarea dispoziţiunilor statutare să rămână în funcţie, iar celelalte
vor fi reorganizate legal în cel mai scurt timp. Până la 8 septembrie, operaţiunile de
reorganizare să fie complet terminate”. Se mai hotăra ca sediul organizaţiei judeţene
să fie „în localul preturii” şi firma „să se scrie imediat atât în limba maghiară cât şi
în limba română în felul următor: cu litere mari Partidul Frontul Plugarilor, Org.
Jud. Treiscaune, iar cu litere mici dedesubt în limba maghiară: Ekes Front”8. Se mai
stabilea, la 19 august 1946, ca „până la 1 septembrie a.c. să se constituie comitetele
de plasă, conform art. 9 din statut... concomitent să se organizeze şi tineretul şi
femeile, iar preşedintele organizaţiei să fie plugar... cotizaţia va fi de la 200 lei în
sus, iar carnetul (de membru al Frontului Plugarilor n.a.) va costa 1000 de lei”9.
La 8 septembrie 1946, la Sfântu Gheorghe, s-a desfăşurat „Primul Congres
al Frontului Plugarilor din judeţul Trei Scaune”. Au ţinut discursuri un ministru al
Frontului în guvernul Dr. Petru Groza, Romulus Zăroni, ministrul Agriculturii şi
Domeniilor, Stanciu Stoian, secretarul general adjunct al Frontului Plugarilor pe
ţară, viitor ministru al Cultelor în guvernul Groza, format după alegerile de la 19
noiembrie 1946, Victor Ardeleanu, secretarul regionalei Mureş al Frontului
Plugarilor şi liderii locali, loan Rafiroiu protopop. Alexandru Hagiu, reprezentant al
plugarilor, Die Butuza, reprezentant al tineretului plugăresc, Veronica Ţugui,
reprezentantă a femeilor din Frontul Plugarilor, Todor Alexandru, care a salutat
Congresul în numele Uniunii Populare Maghiare din România şi inginerul Mătieş,
şeful Camerei de Agricultură din judeţ. Mesajul electoral al „Congresului”
Frontului Plugarilor, subliniat de altfel şi de Stanciu Stoian, era unul „burghez":
Frontul Plugarilor susţine proprietatea privată ţărănească, susţine biserica naţională,
susţine monarhia constituţională10. Deci, cronologic, organizaţia judeţeană a
judeţului Trei Scaune a luat naştere în luna septembrie a anului 1946, în plină
campanie electorală a Blocului Partidelor Democratice, (B.P.D.) constituit la 17 mai
1946, din P.C.R., P.S.D.R., P.N.L.-Tătărăscu, P.N.Ţ.-Alexandrescu, Frontul
Plugarilor şi P. Naţional Popular - fosta organizaţie Uniunea Patrioţilor, toate aceste
forţe politice reprezentate în guvernul Dr. Petru Groza, cu scopul câştigării
alegerilor de la 19 noiembrie 1946. In această etapă de formare a organizaţiei, când
erau numite şi instruite noile organe de conducere locale, de delegaţii trimişi de la
centru, trimisul Comitetului Central al Frontului Plugarilor, Victor Ardeleanu indica

7 Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Nicolae Georgescu, op. cit., p. 313.

8 Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Covasna (DJAN Covasna), fond 548, Frontul
Plugarilor, dos. 1/1946, p. 3.
9 Ibidem, p. 5.
10 Costea Simion, Aspecte ale instaurării puterii comuniste în România. Rolul Frontului
Plugarilor din judeţul Mureş (1944-1947), în revista „Apulum”, nr. XXXV/2/2000, p. 280.
446
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

membrilor Comitetului Judeţean provizoriu „colaborarea cu P.C.R. şi B.P.D.

judeţean... şi în orice împrejurare trebuie arătată situaţia bună de astăzi, care se
datoreşte numai Guvernului Dr. Petru Groza”1 ’. Documentele organizaţiei lasă să se
întrevadă independenţa partidului în numirea conducătorilor locali, în luarea
hotărârilor, cât şi forţa Frontului Plugarilor care, potrivit prietenului Ardeleanu,
ajunsese în ţară la 1.500.000 de membri. Privind organizaţia judeţeană, numărul
membrilor variază; 5.953, la 28 febmarie 1947; 3.658, la 31 iulie 1948; la numai o
lună se ridica la 5.508 şi apoi scădea în decembrie 1948, la 4.308.; în februarie
1949, numărul acestora era de 5.106; în februarie 1950, de 4.918; iar la 30 iunie
1950, de 4.631 de membri, înainte ca organizaţia judeţeană să se divizeze, în două
organizaţii raionale, Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc12, în urma legii M.A.N., din
6 septembrie 1950, privind noua împărţire administrativ-economică în regiuni şi
raioane13. Chiar în Raportul C.C. al Frontului Plugarilor cu privire la îndeplinirea
planului de muncă pentru perioada 1 iulie - 1 noiembrie 1947, la resortul
organizatoric se constata faptul că „unele judeţe ne-au trimis numărul membrilor,
dar se vede că nu este o situaţie reală, dat fiind neexactitatea rapoartelor de la o lună
la alta”14, iar „unele din organizaţiile comunale ale Frontului Plugarilor erau
formate mai mult din manişti care se ştiau duşmani ai guvernului (jud. Trei Scaune,
Ciuc şi Odorhei)”15. Că raportările sunt fictive o dovedeşte şi rezultatul alegerilor de
la 19 noiembrie 1946 când toate cele 6 partidele şi organizaţii aliate în Blocul
Partidelor Democratice au obţinut 5.899 de voturi16.
Desigur, această fluctuaţie foarte mare, chiar de la o lună la alta, se datora
marilor lipsuri în pregătirea şi organizarea muncii aparatului retribuit al Comitetului
judeţean al Frontului şi al colectării cotizaţiilor lunare, dar, şi a deselor excluderi din
organizaţie ordonate de forurile superioare, aflate după victoria în alegerile de la 19
noiembrie 1946 într-o fază avansată de colaborare cu P.C.R., care dispuneau
„curăţirea de elemente necorespunzătoare” a rândurilor Frontului. Instaurarea
monolitismului comunist, odată cu proclamarea Republicii Populare Române, a fost
urmată de măsuri vizând realizarea modelului sovietic... In domeniul mral acestea
au vizat crearea staţiunilor de maşini şi tractoare, S.M.T. - 7 octombrie 1948,
exproprierea moşiilor de 50 de hectare rămase în urma reformei agrare din 1945 (2
martie 1949), suprafaţa lor însumând 342.319 ha., începutul colectivizării
agriculturii în urma Plenarei C.C. al P.C.R. din 3-5 martie 1949... în plan politic
„stalinizarea” s-a continuat prin „înghiţirea” Partidului Social Democrat de către

11 DJAN Covasna, fond 548, Frontul Plugarilor, dos, 1/1946, p. 5-6.

12 Acta Bacoviensia, Anuarul Arhivelor Nafionale Bacău, nr. 4/2009, Editura Magic Prinţ,
Oneşti, 2009, p. 261.
13 Istoria României în date. Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1971, p. 403.
14 Vasile Ciobanu, Sorin Radu, Nicolae Georgescu, op. cit., p. 391.
15 Ibidem, p. 392.
Monitorul Oficial, partea a IlI-a, nr. 4, 5, 6 / decembrie 1946.
447
Vasile STANCU

P.C.R. şi formarea partidului unic al clasei muncitoare, Partidul Muncitoresc

Român, la 21-23 februarie 194817.
în ceea ce priveşte organizaţia judeţeană a Frontului Plugarilor în „prima
jumătate a anului 1949 şi-a pierdut total independenţa, devenind în practică o secţie
a P.M.R. în rândurile ţărănimii, deoarece în funcţiile de conducere de la toate
nivelele - comună, oraş, plasă, judeţ - numirile se făceau numai cu aprobarea
Comitetului Judeţean P.M.R. sau direct de acesta”18. Instruirile cadrelor Frontului,
programele de pregătire ideologică, chiar şi limbajul însuşit, erau direct conduse şi
strict controlate de activiştii comunişti. Orice măsură disciplinară împotriva
membrilor Frontului era luată sau aprobată de P.M.R., prin activiştii săi din
organizaţiile teritoriale19. Mesajul lansat la „Congresul” din 8 septembrie 1946, cât
şi programul Frontului în 17 puncte, adoptat la Congresul de constituire al Frontului
de la Deva, din 1933, erau total renegate, liderii şi aparatul „frontiştilor”, devenind
adevăraţi susţinători ai înfăptuirii programului P.C.R. Menţinerea sa ca organizaţie
politică nu era altceva decât una din modalităţile folosite de comunişti de a
demonstra Occidentului cât de democratic era noul regim politic din România. Până
la desfiinţarea sa. Frontul Plugarilor nu va fi altceva decât unul din instrumentele
comuniştilor de aplicare a politicii lor în mediul rural, „aplicând teza aberantă a lui
Stalin că, pe măsura înaintării spre socialism, lupta de clasă se ascute, autorităţile
comuniste au lovit, prin toate mijloacele duşmanul de clasă, în special la sate, unde
ţăranii înstăriţi, chiaburii, au fost deportaţi şi expropriaţi” . In acest sens, acţiunile
organizaţiei Trei Scaune au fost orientate pentru „mobilizarea totală a membrilor
noştri împotriva tuturor elementelor duşmănoase, exploatatoare de la sate pentru
demascarea şi excluderea din organizaţia Frontului Plugarilor”21.
Dar, judeţul Trei Scaune are un specific aparte: componenţa etnică şi
„necesitatea stringentă” a rezolvării „problemei naţionale”. în acest sens cele mai
numeroase dezbateri, din întreaga existenţă a organizaţiei judeţene, au fost cele
privind „prelucrarea tezei problemei naţionale”, problematică impusă cu obstinaţie
de „forurile superioare regionale şi judeţene”. Problemele agricole şi în mod
deosebit problema colectivizării agriculturii, a formării Gospodăriilor Agricole
Colective în localităţile judeţului, care erau la ordinea zilei în celelalte organizaţii
ale Frontului din întreaga ţară, în anii 1949-1950, au fost total neglijate. Astfel se
explică faptul că până la 25 iulie 1950, din 4.917 membri ai organizaţiei, numai 48
erau înscrişi în cele trei G.A.C. care fuseseră înfiinţate în judeţ - Turia, (24 membri
ai Frontului din 145 membri G.A.C.) Aita Mare, (19 din 112) şi Valea Crişului (5
din 128) - reprezentând 0,97% din totalul frontiştilor sau 12,46% din totalul

17 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român. Editura Universul Enciclopedic,

Bucureşti, 1997, p. 475.
18 Vasile Stancu, Colaborarea Comitetului Judeţean al Frontului Plugarilor cu Partidul Comunist
(Partidul Muncitores Român) in perioada 1946-1949, în „Angvstia”, nr. 11/2007, p. 294.
19 Ibidem, p. 295-296.
20 Florin Constantiniu, op. cit., p. 406.
21 DJAN Covasna, fond 548, dos. 1/1950, p. 3.
448
 Naşterea şi „autodizolvarea" organizaţiei Frontul Plugarilor...

membrilor colectivişti22. în acelaşi an, 1950, în judeţul Brăila 57,41% din rândul
frontiştilor erau colectivişti, iar în judeţul Romanaţi, 66,12%23. La aceeaşi dată, din
documente, mai aflăm şi perspectiva formării de noi G.A.C.-uri şi a înscrierilor
membrilor Frontului: Micfalău (121 cereri de înscriere, din care 20 membri ai Fr.P.
din 37 membri ai organizaţiei); Păpăuţi (71 din care 10 din 206); Băcel (29 din care
24 din 207); Zăbala (65 din care 4 din 176); Zagon (22 din care 5 din 394). Deci din
totalul de 308 ţărani aflaţi pe listele de înscriere numai 63 erau membri ai Fr.P., din
1020 câţi erau frontişti în cele 5 localităţi, reprezentând 1,28% din totalul membrilor
Fr. P. al organizaţiei judeţene24.
Cel mai important eveniment în cei aproape şapte ani de viaţă ai organizaţiei
judeţene a Frontului Plugarilor s-a petrecut la 8 octombrie 1950, când are loc
divizarea sa, datorită aplicării noii legi de împărţire administrativ-economică a ţării,
în raioane şi regiuni. Astfel au luat naştere Comitetele şi organizaţiile raionale
Sfântu Gheorghe şi Târgu Secuiesc, care făceau parte din regiunea Stalin, şi şi-au
desfăşurat activităţile coordonate de comitetele raionale P.M.R. şi regionala Stalin a
Frontului Plugarilor, aflată la rândul ei sub conducerea comitetului regional al
P.M.R. Trebuie subliniat faptul că „toţi activiştii P.M.R. din secuime - raioanele
Sfântu Gheorghe, Tg. Secuiesc şi Odorhei - erau maghiari, unul singur fiind evreu”,
după cum o dovedesc documentele din arhivele zonei şi ne spune şi istoricul Petre
Ţurlea. Părerea despre aceştia, privind competenţa lor în domeniul conducerii
politice dar şi a intereselor etnice şi personale ne este împărtăşită de unul din liderii
din aparatul central al P.M.R., provenit chiar din rândul lor, Lukacs Laszlo, cu­
noscut în istoriografia română şi sub numele de Vasile Luca: „Bandă de şmecheri...
toti ticăloşii, tâlharii, intraseră în partid şi făceau dictatură acolo;*hoţi care
compromiteau partidul. In Trei Scaune în special, care este un judeţ şovinist...
Din această „bandă şovină” făcea parte chiar fratele său, Toth Geza, secretar
al regiunii Stalin în componenţa cărora se aflau şi raioanele provenite din fostul
judeţ Trei Scaune. în practică, conducerea organizaţiilor raionale şi a localităţilor
era în mâna maghiarilor, indiferent că erau membrii ai P.M.R. sau ai Uniunii
Populare Maghiare, ei urmărind atingerea unor scopuri sau obiective specifice.
Tema lor preferată, „prelucrarea tezei problemei naţionale”, îşi găseşte un spaţiu şi
mai larg în planurile de muncă şi şedinţele organizaţiilor locale. Anul 1952, nici nu
începuse bine, că pe... 3 ianuarie la Târgu Secuiesc şi pe 8 ianuarie la Sfântu
Gheorghe, debuta pentru comitetele raionale cu şedinţe pentm dezbaterea acestei
teme . Dezbaterile care s-au desfăşurat la nivelul localităţilor în tot cursul anului
1952 au evidenţiat două importante aspecte: ele depindeau de poziţia U.P.M. care

22 Vasile Stancu, Momente din istoria organizaţiei Frontul Plugarilor din fostul judeţ Trei Scaune în
perioada anilor ]945-1950, în ..Acta Bacoviensia”, voi. IV, Editura Magic Prim, Oneşti, 2009, p. 270.
23 Gh. I. loniţă, Gh. Ţuţui, op. cit., p. 285.
24 Vasile Stancu, Momente din istoria organizaţiei Trei Scaune..., p. 271.
25 Vasile Stancu, Poziţia partidului Frontul Plugarilor din raioanele Sfântu Gheorghe şi Târgu
Secuiesc privind înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, în „Angvstia”, nr. 13/2009, p. 257.
2i Ibidem, p. 257.
449
Vasile STANCU

stabilea localităţile „unde această problemă este mai ascuţită”, evitându-se

localităţile cu majoritate maghiară unde românii erau în număr mic şi total anihilaţi
de majoritatea maghiară; în toate cazurile descrise în documentele Frontului au fost
găsiţi vinovaţi de şovinism locuitorii de origine română, iar acolo unde nu existau
asemenea cazuri ele trebuiau inventate pentru a dovedi amploarea şi intensitatea
fenomenului şovinist manifestat în zonă de români şi necesitatea înfiinţării unei
regiuni autonome care să-i apere pe maghiari de extremismul românesc.
Desfăşurate de-a lungul a mai multor ani, dezbaterile „tezei” au constituit etapa
pregătitoare, a creării climatului de teamă şi vinovăţie a românilor pentru a nu
opune rezistenţă şi a înghiţi pe nerăsuflate noul proiect de Constituţie care prevedea
înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare (R.A.M.). Acesta a fost pus în dezbaterea
comitetelor şi organizaţiilor raionale ale Frontului Plugarilor, în perioada 27 iulie -
22 septembrie 1952, acordându-se „o deosebită atenţie muncii de demascare în
adunările generale şi cu toate ocaziile a oricărei manifestări şovine, naţionaliste,
demascând şi exclude toate elementele naţionaliste şovine care se manifestă pe faţă,
de asemeni vom da pe mâna organelor competente duşmanii regimului nostru”27. în
concluzie, românii care îşi manifestau o cât de mică opoziţie la proiectul de
Constituţie, deci la înfiinţarea R.A.M., erau daţi „pie mâna organelor competente”,
ca fiind „duşmanii regimului”. în plină desfăşurare a acestor „dezbateri”, cu peste o
lună înainte ca Marea Adunare Naţională să aprobe noua Constituţie (24 septembrie
1952), cei de la regionala Mureş a Frontului Plugarilor, la ordinul Comitetului
regional Mureş al P.M.R., au declanşat operaţiunile de preluare a patrimoniului, a
conducerii şi reorganizării secţiilor locale ale Frontului din cele două raioane „în
numele Regiunii Autonome Maghiare?”. In mod cert, au facut-o pentru a controla
situaţia, pentru a evita orice acţiuni şi a le contracara în cazul izbucnirii lor, pentru
a-şi impune politica etnică a faptului împlinit în cazul în care s-ar fi manifestat vreo
defecţiune în momentul aprobării Constituţiei. Stau mărturie acestei afirmaţii
procesele verbale încheiate la 6 august, la Târgu Secuiesc28, şi la 17 august 1952,1a
Sfântu Gheorghe29.
Aceeaşi Constituţie, aprobată la 24 septembrie 1952, preciza faptul că
„Partidul Muncitoresc Român este forţa conducătoare atât a organizaţiilor celor ce
muncesc, cât şi a organelor şi instituţiilor de stat”30. Realizarea rolului conducător al
P.M.R. în ţara noastră a avut loc în condiţiile încetării activităţii separate a celorlalte
partide şi gmpări politice şi ale realizării sistemului de conducere monopartid.
Pe rând şi-au încetat activitatea, fiind desfiinţate, „autodizolvate” sau
înghiţite de Partidul Comunist, partidele istorice - P. N. Ţ. (12 noiembrie 1947,
desfiinţat) şi P.N.L. (1948, autodizolvat), grupările desprinse din aceste partide
istorice. Anton Alexandrescu (30 ianuarie 1948, se unifică cu Fr. P.) şi Gheorghe

27 DJAN Covasna, fond 548, dos. 1/1952, p. 111.

28 Ibidem, p. 112.
29 DJAN Covasna, fond 548, dos. 2/1952, p. 96.
30 Buletinul Oficial, nr. 1 / 27 septembrie 1952, art. 86.
450
 Naşterea şi „autodizolvarea" organizaţiei Frontul Plugarilor...

Tătărăscu (6 noiembrie 1947 înlăturată din alianţă şi guvernare), P.S.D.R. (23

februarie 1948 se unifică cu P.C.R. formând P.M.R.), Partidul Naţional Popular (6
februarie 1949, fosta Uniune Patriotică, autodizolvat) .
începând cu anul 1949, are loc şi un proces treptat de scădere a rolului
organizaţiei Frontul Plugarilor în viaţa social-politică a României paralel cu
preluarea puterii în cadrul acesteia de către P.M.R. care a dirijat activitatea
organizaţiei spre problemele colectivizării, a discutării „tezei problemei naţionale”,
a unei noi împărţiri administrativ-economice în 1950 şi a perfecţionării acesteia în
1952, a realizării unor sarcini cultural-gospodăreşti. La 7 februarie 1953, când se
evidenţia pregnant că o grupare politică separată a ţărănimii muncitoare nu-şi mai
justifica existenţa a avut loc Consfătuirea lărgită a C.C. al Frontului Plugarilor în
care preşedintele său, Dr. Petru Groza a propus încetarea activităţii organizaţiilor şi
autodizolvarea lor. In acest sens Consfătuirea lărgită a C.C. al Fr. P. a adoptat o
hotărâre în care se spunea;
„C.C. al Frontului Plugarilor socoteşte că sfaturile populare, fiind cea mai
largă organizaţie de masă, care uneşte cele mai largi mase ale celor ce muncesc, fără
deosebire de naţionalitate, rasă, sex, şi care rezolvă cu succes toate problemele de
care se ocupă în prezent şi Frontul Plugarilor, existenţa sa pe mai departe nu mai
este necesară, deoarece ar duce la fărâmiţarea activităţii ţărănimii muncitoare.
Comitetul Central al Frontului Plugarilor ţine să sublinieze că recunoaşte
în P.M.R. singura forţă care duce ţara noastră spre socialism şi mulţumeşte
Comitetului Central al P.M.R. în frunte cu tov. Gh. Gheorghiu-Dej, pentru
permanenta îndrumare dată în tot cursul existenţei sale.
Comitetul Central al Frontului Plugarilor hotărăşte:
1. încetarea activităţii sale şi autodizolvarea tuturor organelor şi
organizaţiilor Frontului Plugarilor;
2. Comitetele regionale, raionale şi organizaţiile locale ale Frontului
Plugarilor să analizeze în şedinţe şi adunări activitatea depusă şi să treacă la
încetarea activităţii şi autodizolvarea lor. C.C. al Frontului-Plugarilor, în acelaşi
timp, recomandă membrilor organizaţiilor Frontului Plugarilor să se încadreze şi
să-şi ducă mai departe activitatea în comisiile permanente şi comitetele cetăţeneşti
ale sfaturilor populare şi în celelalte organizaţii economice şi culturale.
3. Activiştii organizaţiilor Frontului Plugarilor să fie încadraţi,
corespunzător capacităţii fiecăruia, în activitatea organizaţiilor de masă, a
organizaţiilor culturale, obşteşti şi în aparatul de stat.
4. Comitetele regionale, raionale şi organizaţiile locale ale Frontului
Plugarilor, de comun acord cu preşedintele comitetului executiv al sfatului
popular, vor hotărî căror organizaţii de masă sau obşteşti să repartizeze bunurile
lor mobile sau imobile”32.

31 Istoria României în date..., p. 395-406.

32 Gh. I. loniţă, Gh. Ţuţui, op. cit., p. 294-295.
451
Vasile STANCU

In final. Consfătuirea a ales o comisie care avea drept sarcină organizarea

acţiunilor legale de dizolvare a organizaţiei Frontul Plugarilor, în perioada 9
februarie - 20 martie 1953.
Anunţarea reuşitei acestei acţiuni a fost făcută, la 22 martie 1953, de
ultimul număr al ziarului „Frontul Plugarilor”, devenit săptămânal, încă de la 5
mai 1950, fapt ce dovedea încă de pe atunci scăderea importanţei organizaţiei în
viaţa social-politică a ţării.
De remarcat faptul, reieşit din documentele organizaţiilor raionale Sfântu
Gheorghe şi Târgu Secuiesc, că „autodizolvarea” a căzut ca o lovitură de trăsnet
asupra conducerilor celor două organizaţii precum şi a membrilor lor de rând.
Potrivit politicii promovate, în toată perioada existenţei sale, principalele
hotărâri luate de liderii săi erau strict secrete până în momentul aplicării lor în
practică. Cu toate că hotărârea de „autodizolvare” a Frontului Plugarilor şi a altor
organizaţii sau structuri politice a fost luată de liderii P.M.R. la 14 ianuarie 1953,
membrii Comitetului Central al Frontului, ai Comitetului Executiv, preşedinţi ai
organizaţiilor regionale şi raionale, activişti centrali, în total 98 de lideri centrali şi
locali, nu au aflat despre această hotărâre decât la 7 februarie, iar membrii
organizaţiilor locale decât în a doua parte a lunii februarie 1953. Aceasta reiese din
documentele organizaţiilor celor două raioane, din trimestrul 1/1953, care şi-au
desfăşurat şedinţele de organizaţie cu teme care nu au nici o tangenţă cu viitorul
organizaţiei. Astfel, în cele 16 şedinţe, desfăşurate la nivelul organizaţiilor
comunale, în perioada 15 ianuarie-25 februarie 1953, tematica a fost următoarea:
Lupta pentru pace, în 5 organizaţii; Sprijinirea Sfaturilor Populare, în 3; Forme de
lămurire pentm intrarea în întovărăşiri şi G.A.C.-uri, în 4; Valorificarea produselor
prin cooperaţie, în 4; Spnjinirea succesului reformei băneşti, în 2; Desfăşurarea
învăţământului politic, în 533.
Comisia Centrală organizată pentru a coordona „autodizolvarea organi­
zaţiilor locale” a programat şedinţele de „autodizolvare” în ultima parte a lunii
februarie şi începutul lunii martie. Acestea au avut loc, potrivit proceselor verbale,
în raionul Sfântu Gheorghe, la următoarele date: 23 feb. Lunca Ozun; 27 feb,
Uieni; 28 feb. Vâlcele; 1 mart. Chichiş şi Belin; 3 mart. Aita Mare; 5 mart. Bixad;
6 mart. Micfalău; 7 mart. Aita Seacă; 8 mart. Băţanii Mari34, iar, în raionul Târgu
Secuiesc la: 20 feb Mărtănuş; 21 feb. Breţcu; 26 feb. Pava; 27 feb. Zăbala; 3 mart.
Sântion Lunca; 5 mart. Plăieşii de Jos şi Sus; 12 mart. Păpăuţi35.
Cum s-au desfăşurat aceste adunări generale de „autodizolvare”?
Deoarece procesele-verbale încheiate cu ocazia acestui „eveniment” sunt
mai bine redactate, voi prezenta modul în care a fost concepută acţiunea în
organizaţiile din raionul Târgu Secuiesc.

DJAN Covasna, fond 548, dos. 1/1953, p. 4-27.

34 Ibidem, p. 22-50.
35 DJAN Covasna, fond 548, dos. 2/1953, p. 6-24.
452
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

Reprezentantul Comisiei de „autodizolvare”, de la Comitetul Central al

Frontului, sau preşedintele organizaţiei raionale, Russu Emil, deschideau şedinţa. Se
ficea prezenţa după care se trecea la analiză activităţii organizaţiei de la înfiinţarea
sa până la zi ca, în final, urma a „se prelucra expunerea asupra autodizolvării org.
Fr. Plugarilor”36, arătându-se motivele pentm care se autodizolva organizaţia.
Umiau discuţii care constau în întrebările adresate de membrii organizaţiei, urmate
de răspunsurile celor de la centru sau raion, în unele cazuri chiar ale preşedinţilor
organizaţiei locale, instruiţi iniţial la raion. Se supunea apoi la vot hotărârea C.C. al
Frontului Plugarilor, după care se întocmeau listele cu unii membri care erau
propuşi să facă parte din Comisiile permanente de pe lângă Sfaturile Populare (de
gospodărie locativă, agricolă, cooperaţie, culturală, sanitară, financiară). Adunarea
se sfârşea cu cuvântul reprezentantului de la centru sau raion - în majoritatea
cazurilor a preşedintelui Russu Emil - care „aduce mulţumiri Partidului (P.M.R.
n.n.), subliniind încă odată recunoaşterea pe mai departe a conducerii P.M.R. şi că
vom munci pentru îndeplinirea sarcinilor în cadrul Sf Populare, Coop. etc. Apoi
strigă: Trăiască P.M.R., Trăiască iubitul conducător tov. Gh. Gheorghiu-Dej,
Trăiască Marea U.S. (Uniunea Sovietică n.n.) bastion al Păcii şi libertăţii popoarelor
în fruntea căruia se află tov. Stalin”37.
Redăm mai jos extrase semnificative din procesele-verbale privind
momentele principale ale desfăşurării adunărilor generale de „autodizolvare” din
raionul Târgu Secuiesc:
A) Prezenţa38:
Zăbala 122 de membri prezenţi din 142 de membri ai organizaţiei;
Mărtănuş 58 din 80; Breţcu 60 din 84; Pava 19 din 23; Sântion Lunca 8 din 11;
Plăieni 28 din 48; Păpăuţi 121 din 247; Total: 7 organizaţii, prezenţi 416 din 635,
deci 65,51% prezenţi la adunările de „autodizolvare”.
B) Motivele „autodizolvării”39:
Se foloseau materiale provenite de la secţia de propagandă a C.C. al P.M.R.
precum şi cuvântarea tovarăşului Dr. Petm Groza la Consfătuirea lărgită a C.C. al
Frontului Plugarilor, din care redau două scurte fragmente semnificative: „Ne-am
făcut datoria într-o anumită haină, care s-a învechit; situaţia de azi cere o haină
nouă, haina Constituţiei pe 1952, cu ea înainte”40 şi, privind „autodizolvarea” ca un
pas necesar. Petru Groza, arăta că dispariţia organizaţiei nu înseamnă o piatră de
mormânt, ci o piatră de hotar cu noi perspective, desigur gândindu-se la membrii
frontişti şi nu la organizaţia Frontului Plugarilor. „Acest izvor mic, care a pornit din
creierul munţilor, se varsă într-o albie mai mare, în albia puternică şi mare a
Partidului Muncitoresc Român, care conduce pe toţi cei ce muncesc în această ţară.

36 Ibidem, p. 6.
37 Ibidem.
38 Ibidem, p. 6-23.
39 Ibidem
Ibidem.
40
Gh. I. loniţă, Gh. Ţuţui, op. cit., p. 294.
453
Vasile STANCU

în toate sectoarele vieţii noastre, ale râului puternic, cu valuri mari, mai puternice
decât acele izvoare mici. Acest val merge cu mult înainte şi va avea de dărâmat
zăgazuri, va avea să aducă masele pe drumul construirii socialismului şi apărării
5î41
pacii...
- „Organizaţia, spune tov. Russu Emil, a avut drept scop lupta contra
partidelor istorice, contra lui Maniu şi Brăteanu. Or aceste partide fiind distruseşi
misiunea org. noastre s-a terminat. Astăzi forţa conducătoare este P.M.R. şi
facându-se legătura între ţărănime şi muncitorime org. noastră şi-a îndeplinit şi
acea misiune. Toate misiunile date organizaţiilor au fost îndeplinite în întregime”.

C) întrebări adresate de membrii organizaţiilor42:

a) privind autodizolvarea:
- De ce se autodizolvă organizaţia? (Zăbala)
- Ce înseamnă autodizolvarea şi de ce se dizolvă organizaţia? (Mărtănuş)
- Care au fost motivele de s-a dizolvat? (Mărtănuş)
- Care e motivul autodizolvării? (Breţcu)
- De ce se desfiinţează org. Fr. Plugarilor? (Păpăuţi)
b) privind probleme „organizatorice”
- Ce se face cu carnetele de membm? (Zăbala, Mărtănuş, Sântion Lunca,
Păpăuţi)
- Ce se face cu abonamentele? (Zăbala, Mărtănuş)
- Ce se întâmplă cu ziarul „Frontul Plugarilor”? (Păpăuţi)
- Ce se face cu bunurile organizaţiei? (Zăbala)
- Se mai plăteşte cotizaţia? (Mărtănuş, Sântion Lunca)
c) privind viitoml politic al foştilor membri ai Frontului Plugarilor:
- La ce fel de organizaţii vor putea adera membrii org. F.P.? (Zăbala)
- Ce se face cu membrii organizaţiei şi cum vor fi împărţiţi? (Mărtănuş)
- Acolo unde nu există G.A.C. şi T.O.Z., întovărăşii, ca la noi, unde
activează (membrii Frontului Plugarilor n.n.) în viitor? (Breţcu)
- Unde mai activează politic? (Pava)
- Trebuie să se mai facă o verificare când trece în altă organizaţie, partid sau
celelalte? (Sântion Lunca)
- In ce partid va activa mai departe? (Plăieni)
- Ce sarcini avem mai departe? (Plăieni)
- Cum să mai propunem candidaţi în alegeri dacă nu mai avem organizaţie?
(Plăieni)
- Membrii F.P. au dreptul să se înscrie în P.M.R.? (Păpăuţi)
d) privind Sfaturile Populare:
- Cum se sprijină Sf Populare? (Mărtănuş)
- Cum se pot organiza în viitor pentru a ajuta munca Sf Pop.? (Breţcu)

41 Ibidem.
42 DJAN Covasna, fond 548, dos. 2/1953, p. 6-23.
454
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

- Cum putem să contribuim la ajutorul muncii Sfatului Popular? (Plăieni)

- Organizaţia noastră a fost organizaţia ţărănimii muncitoare care apăra
interesele ţărănimii. Acum în cadrul Sfaturilor o să Îndeplinim? (Plăieni)
e) privind celelalte organizaţii;
- Ce se întâmplă cu celelalte org. de masă? (Mărtănuş)
- Dacă celelalte organizaţii se desfiinţează? (Breţcu)
- Ce va fi cu U.P.M. - Uniunea Populară Maghiară? (Pava)
f) alte întrebări sau comentarii:
- De ce organizaţia Fr. Plugarilor nu a cercetat din timp primirea membrilor,
strecurându-se atâţia chiaburi? (Breţcu)
- „Lupşa Ana spune că turma a rămas fără păstor”. (Păpăuţi)

D) Răspunsuri43:
a) privind autodizolvarea:
- „Tov. Bercheu Nicolae, secretarul organizaţiei de bază Zăbala arată că
organizaţia Fr. Plug. Analizând munca dusă de la înfiinţarea ei şi-a îndeplinit
misiunea şi în modul acesta s-a autodizolvat”. (Zăbala)
- „C.C. (al Frontului Plugarilor n.n.) după analiza muncii a văzut că scopul
era sprijinirea muncii P.C.R., munca s-a dus în deplină legătură cu membrii din
C.C. al P.M.R. ...Era discordanţă înţtre] şedinţele ce le ţinea Sfatu [Popular] şi
org. Frt. Plugarilor”. (Zbarcea Gheorghe - Zăbala);
- „nu-şi putea duce munca, (organizaţia n.n.) din cauza muncilor
aglomerate din cauza şedinţelor” (Fenechiu C-tin - Mărtănuş);
- „Organizaţia şi-a îndeplinit misiunea sa istorică... munca şi planurile
organizaţiei noastre erau legate de munca Sf. Pop. care în multe cazuri nu puteam
să le îndeplinim datorită fărâmiţării ţărănimii muncitoare”. (Hoisu loan,
preşedintele org. Fr. P. Mărtănuş);
- „org. Fr. Plugarilor avea aceiaşi sarcină cu Sfţatul] Popular”.
(Apostolache Ion - Breţcu);
- „găseşte Justă hotărârea C.C. a Fr. Plug. privind autodizolvarea org. Fr.
Plugarilor şi arată exemple concrete, când o persoană era chemată la .3-4 şedinţe,
care prelucrau acelaşi lucru”. (Bejan Alexe - Breţcu);
- „sunt de acord cu hotărârea (C.C. a Frontului Plugarilor n.n.) fiindcă
cheltuieli mari nu o să mai fie şi astfel o să fie mai uşor şi în acelaşi timp şi o
economie”. (Vancea Gheorghe - Plăieni);
b) privind problemele organizatorice:
- „Carnetul rămâne la fiecare membru” (Pătrunjel C-tin, preşedinte Org.
Fr. Plugarilor Zăbala);
- „Să aibă plătită cotizaţia la zi, ca atunci când trece în altă organizaţie
desigur că poate să arate că a fost membru conştiincios” (Sântion Lunca, Stelian
Simion - delegatul Corn. raional al Fr. Plugarilor);

w Ibidem.
455
Vasile STANCU

- „Ziarele vor veni şi pe mai departe” (Pătrunjel C-tin, Zăbala);

- „Ziarul va veni până la expirarea abonamentului” (Breţcu - Russu Emil,
preşedintele Corn. raional Tg. Secuiesc);
- „Bunurile vor fi repartizate acolo unde este urgentă nevoie” (Pătrunjel C-
tin. Zăbala);
c) privind viitorul politic al foştilor membrii ai Frontului Plugarilor:
- „avem posibilitatea să intrăm în Partid (P.M.R. n.n.) unde ne sunt porţile
deschise” (Bercheu Nicolae, secretarul organizaţiei de bază Zăbala);
- „se mai pot încadra, în afara Sf. Populare, în Coopţeraţie], A.R.LU.S.
(Asociaţia de prietenie a României cu Uniunea Sovietică) unde pot duce munca.,,
se mai pot încadra în G.A.C., întovărăşiri” (Breţcu, Russu Emil);
- „se mai pot la femei, la U.F.D.R. - Uniunea Femeilor Democrate din
România - (Păpăuţi, Russu Emil);
d) privind Sfaturile Populare;
- „încadraţi în munca Sf. Popular vom putea contribui sub conducerea
Partidului la îndeplinirea pl. cincinal şi construirea socialismului la sate” (Hoisu
loan, Mărtănuş);
- „noi ne putem încadra în muncă pe la Sfatul Popular” (Zăbala, Pătrunjel
C-tin);
- „prin comitetele săteşti vor fi repartizaţi cei mai buni membri care vor
duce munca în cadrul org. Sfaturilor Populare” (Zbarcea Gheorghe, Zăbala);
e) privind celelalte organizaţii:
- „Celelalte organizaţii de masă, îşi vor continua activitatea până la
hotărârea C.C. al Org. respective” (Breţcu, Russu Emil)
f) alte întrebări sau comentarii:
- „Aşa după cum ne învaţă Lenin, din sânul ţărănimii zilnic se nasc noi
chiaburi, iar alţii se descompun. Datorită devierilor de dreapta multe elemente au
fost trecute ca ţărani mijlocaşi” (Breţcu, Russu Emil);
- „Unii spun că am rămas fără păstor. Dar păstorul nostru este astăzi
Partidul Mţuncitoresc] R[omân], care este astăzi foarte tare... şi cer să aducem
mulţumiri P.M.R. care ne-a dat îndrumări” (Păpăuţi, Russu Emil).

E) Supunerea la vot a „autodizolvării” organizaţiei de bază

- „Se votează în unanimitate autodizolvarea org. Fr. Plugarilor” (Zăbala);
- „Tov. Hoisu loan a propus autodizolvarea org. Fit. La vot, care s-a
răspuns prin ridicare de mâini 100% - contra nu a fost nimeni” (Mărtănuş);
- „S-a votat în unanimitate autodizolvarea org. Fr. P. din comuna Breţcu”
(Breţcu);
- „Cei prezenţi în unanimitate este (sic) de acord” (Pava);

44 Ibidem.
456
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

- „Toţi tovarăşii au fost de acord cu această hotărâre a C.C. şi şi-au luat

angajamentul că va duce munca şi pe mai departe în cadrul Sfatului Popular”
(Sântion Lunca);
- hotărâre „care a fost primită în unanimitate de toţi membri” (Plăieni);
- „Adunarea votează autodizolvarea cu unanimitate” (Păpăuţi).

F) întocmirea Tabelelor nominale cu membrii fostei organizaţii propuşi a-

şi defăşura activitatea în comisiile Sfaturilor Populare sau a altor organizaţii45:
- „Tov. Tălpău citeşte propunerea repţartizării] membrilor incluşi în Corn.
Penii. Sf. Pop (Comisiilor permanente ale Sfatului Popular n.n.) (Mărtănuş);
- Se dă citire: „Tabel nominal de membri Org. Frt. Plug. care vor fi
încadraţi în Comisiile Permanente ale Sfatului Popular”, urmează 10 membri ai
organizaţiei (Sântion Lunca);
- „S-a procedat la repartizarea membrilor în munca Sfat. Popular, au fost
repartizaţi un număr de...” (Plăieni);
- „S-a format tabelul despre cei din comisiile Agricolă, Coop., Culturală,
Sanitară, Financiară şi Gosp. Locală” (Păpăuţi).

G) închiderea adunării46:
- „Tov. Russu Emil ca încheiere aduce mulţumiri Partidului subliniind încă
odată recunoaşterea pe mai departe a conducerii PMR şi vom... [lipsă în text n.n.]
la îndeplinirea sarcinilor în cadrul Sf. Popular, coop. etc. ...Strigă: Trăiască
P.M.R., iubitul conducător tov Gh. Gheorghiu-DeJ, U.S. bastion al Păcii şi
libertăţii popoarelor în fruntea căruia se află tov. Stalin” (Mărtănuş); ,
- „Tov Russu Emil încheie cu Trăiască R.P.R., Trăiască P.M.R.” (Breţcu,
Păpăuţi).

Citind atent modul de desfăşurare a şedinţelor pentm „autodizolvarea”

organizaţiilor ne putem da seama, în primul rând, de slaba motivare folosită de
liderii centrali şi locali în susţinerea cauzei. Ţăranii intraseră în principal în
organizaţie din două motive: Frontul Plugarilor îşi propunea, atât în programul său,
cât şi prin măsuri concrete, îmbunătăţirea situaţiei social-economice a ţărănimii prin
apărarea şi dezvoltarea proprietăţii ţărăneşti, fapt ce a atras mari mase ţărăneşti, atât
înainte de război, cât mai ales după război, când ţăranii ajunseseră în contact pe
teritoriul sovietic cu ceea ce însemna „colhozurile”. Ei vedeau în Frontul Plugarilor
şi în „burghezul” Petru Groza, o garanţie, mică ce-i drept, a păstrării proprietăţii lor,
un sprijin în lupta împotriva colectivizării. Ori liderii Frontului le-au trădat
speranţele. Din acest motiv ei nu puteau înţelege de ce era necesară desfiinţarea
organizaţiei prin explicaţii metaforice date de lideml central sau a luptei de clasă,
care explicaţii nici pe departe nu erau în beneficiul lor. Ei vroiau răspunsuri clare şi

’ Ibidem.
5 Ibidem.
457
Vasile STANCU

la obiect. Aceasta este cauza pentru care, după bogatele expuneri „de la centru”, în
toate organizaţiile s-a pus cu insistenţă întrebarea: de ce este necesară
„autodizolvarea”? O a doua cauză care a determinat intrarea masivă a lumii satelor
în Frontul Plugarilor, pe lângă ţărani fiind şi meseriaşi, negustori, funcţionari şi
intelectuali ai satului - preoţi, învăţători, profesori, medici - a fost teama de
represiunile politice declanşate împotriva legionarilor, colaboraţioniştilor,
membrilor partidelor istorice, „exploatatorilor”, „chiaburilor”, împotriva oricui era
clasificat ca fiind „duşman de clasă”. Toţi aceştia, care erau vizaţi de politica de
„defascizare a ţării”, de „lichidare a exploatării omului de către om”, „de construire
a unei noi societăţi, socialiste” în contextul stalinizării şi sovietizării ţării, vedeau în
apartenenţa la un partid guvernamental, cum era Frontul Plugarilor, aliat al
comuniştilor, garanţia siguranţei, atât a lor cât şi a familiilor lor, cel puţin din punct
de vedere fizic dacă nu economic. Era o soluţie de a nu cădea pradă abuzurilor
autorităţilor din ce în ce mai mai obediente comuniştilor. Teama lor de a rămâne în
afara unor structuri politice, culturale, economice sau instituţii statale, loiale
regimului politic, explică multitudinea întrebărilor, adresate liderilor locali, privind
posibilităţile de acces ale „plugarilor” în alte formaţiuni politice sau în cadrul
Sfaturilor Populare, ca instituţii locale ale puterii de stat.
Odată cu Frontul Plugarilor, prin hotărâri ale forurilor lor conducătoare, la
indicaţia P.M.R., s-au „autodizolvat” sau şi-au încetat activitatea; Uniunea Populară
Maghiară, Comitetul Antifascist German, Comitetul Democrat Evreesc, Comitetul
Popular al Populaţiei Ruse şi Ucrainiene, Comitetul Democrat Albanez, Comitetul
Democrat Grec, Comitetul Democrat Bulgar, Comitetul Democrat Sârb, Comitetul
Popular al populaţiei turco-tătare, organizaţiile culturale „Casa Polonă” şi „Colonia
Cehoslovacă”. Cadrele Frontului Plugarilor, U.P.M-lui şi ale celorlalte organizaţii,
arhivele şi patrimoniul lor au trecut la P.M.R., sau în diverse structuri conduse de
acesta. Cercetătorii perioadei, care au studiat fondurile Cancelariei C.C. al P.C.R.,
susţin că în perioada anilor 1947-1953 au fost desfiinţate aproximativ 1.000 de
asociaţii şi organizaţii care contraveneau intereselor P.C.R.
Discuţiile din cadrul adunărilor generale au mai relevat slaba pregătire
politică a liderilor organizaţiei, unele răspunsuri fiind de-a dreptul hilare, altele
însuşite mecanic din broşurile propagandei comuniste, iar unele întrebări, chiar de
substanţă, rămânând fără răspuns; ex. ...organizaţia noastră apăra interesele
ţărănimii. Acum în cadml Sfaturilor o să îndeplinim? [acest obiectiv n.n.]; Cum să
mai propunem candidaţi în alegeri dacă nu mai avem organizaţie? (Plăieni)
Totodată, conştient sau nu, au minţit afirmând că ziarul „Frontul Plugarilor” va
apare până la expirarea abonamentelor, care, de obicei erau semestriale sau anuale
După ce devenise săptămânal în 1950, ca urmare a scăderii importanţei politice a
organizaţiei, ultima apariţie a publicaţiei a fost cea din 22 martie 195347. Deci şi-a
încetat activitatea odată cu terminarea procesului de „autodizolvare” a organizaţiei
Frontul Plugarilor.

Gh.I. loniţă, Gh. Ţuţui, op. cit., p. 296.

458
 Naşterea şi „autodizolvarea” organizaţiei Frontul Plugarilor...

în final, ţin să subliniez un fapt minor la prima vedere. Pentru prima dată, în
procesele-verbale întocmite cu prilejul şedinţelor organizaţiilor Frontului Plugarilor,
apar consemnate, la sfârşitul acestora, scandările la adresa P.M.R., Uniunii
Sovietice, a lui Stalin şi Gh. Gheorghiu-Dej. Nu este oare începutul cultului
personalităţii în ţara noastră?

1
Prof. Vasile STANCU

459
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

Consideraţii privind structurile demografice şi

confesionale în Regiunea Autonomă Maghiară
Prof. drd. Costel-Cristian LAZÂR

Structura etnică pe baza recensămintelor populaţiei din Regiunea Autonomă

Maghiară (R.A.M.) arată o populaţie maghiară majoritară pe cuprinsul acestei
unităţi politico-administrative. Statisticile publicate în „Anuarele statistice” din anii
1957-1968, ne prezintă populaţia din punctul de vedere al limbii materne şi al
naţionalităţii. în acelaşi timp, variaţiile de populaţie trebuie înţelese şi în contextul
reorganizării administrative din anul 1960.
Grupate sintetic, datele se prezintă astfel:

Români după Români Maghiari după Maghiari

Anii
naţionalitate după limbă naţionalitate după limbă
1957 145.718 144.017 567.509 576.256
1958 145.718 144.017 567.509 576.256
1959 146.830 144.624 565.510 575.737
1960 146.830 144.624 565.510 575.737
1961 266.403 266.818 473.154 479.459
1962 266.403 266.818 473.154 479.459
1963 267.378 267.794 473167 479.474
1964 267.378 267.794 473167 479.474
1965 267.378 267.794 473167 479.474
1966 266.378 267.794 473.167 479.474
1967 266.378 267.794 473.167 479.474

Pentru anul 1968, după noua organizare politico-administrativă din 1968,

structura populaţiei noilor judeţe Harghita şi Covasna se prezenta astfel:
Harghita - 282.392, reprezentând 1,5% din populaţia ţării
Covasna - 176.858, reprezentând 0,9% din populaţia tării
Anuarul nu mai prezintă şi o statistică pe naţionalităţi .

Structura confesională
în ceea ce priveşte structura confesională, putem să ne bazăm doar pe
recensămintele din 1930, realizate de statul român şi pe cel maghiar din 1941.
Recensămintele populaţiei realizate la 25 ianuarie 1948. 21 februarie 1956, 15
martie 1966, 5 ianuarie 1977 nu cuprindeau rubrici referitoare la confesiune. Este

Anuarele Statistice ale R.P.R. şi R.S.R., pe anii 1957-1968.

461
Costel-Cristian LAZĂR

aşadar dificil să estimăm cu exactitate un total al populaţiei ortodoxe sau greco-

catolice, dar putem şti cu exactitate că cei recenzaţi ca români aveau religia
ortodoxă după 1948. în acelaşi timp, o parte a populaţiei greco-catolice a trecut la
religia catolică şi nu la cea ortodoxă în urma presiunilor maghiare, dar acest aspect
va fi tratat separat. Ceea ce se poate observa cu uşurinţă, studiind comparativ
recensămintele din 1930 şi pe cel din 1941, este pierderea enormă din punct de
vedere etnic şi religios pe care a suferit-o naţiunea română în acest interval.
Corelaţia dintre apartenenţa la etnia română şi confesiunile ortodoxă şi
greco-catolică, în localităţile judeţelor Covasna şi Harghita, în perioada 1850-
2002

Judeţul Covasna Judeţul Harghita

Anii Ortodocşi + Diferenţă Ortodocşi -i- Diferenţă
Români Români +/■ '
Greco-catolici +1- Greco-catolici
1850 16.139 17.628 -1.489 13.648 14.161 -513
1880 12.087 19.717 -7.630 11.835 18.274 -6.439
1890 12.953 21.022 -8.069 13.013 18.710 -5.697
1900 15.037 23.332 -8.295 13.634 20.087 -6.453
1910 17.091 25.756 -8.665 14.582 21.051 -6.469
1930 25.156 31.431 -2.275 22.490 26.300 -3.910
1941 21.799 5.185 -1-16.614 17.016 15.391 -1-1.625
1992 54.586 50.857 -1-3.729 49.099 45.911 -1-3.188
2002 51.790 50.158 -1-1.632 45.870 43.802 +2.068

Un material informativ din structura Securităţii ne prezintă o statistică

pentru Regiunea Mureş, care dă un număr de 229.959 credincioşi ortodocşi, în
anul 1951. Din această regiune, în 1952 vor aparţine R.A.M raioanele Tg. Mureş,
Reghin, Sângeorgiu de Pădure, Gheorgheni. Pentru acestea, statistica mai sus
pomenită ne prezită următoarele cifre ale credincioşilor ortodocşi:
Reghin - 75.130 credincioşi
Târgu Mureş - 47.888 credincioşi
Gheorgheni - 15.271 credincioşi
Sângeorgiu de Pădure - 4.789 credincioşi.3
Aceştia dispuneau de 294 de biserici, servite de 235 preoţi şi o mănăstire
cu 15 călugăriţe.
De asemenea ne putem face o imagine mult mai clară asupra credincioşilor
ortodocşi deoarece aceştia sunt stratificaţi şi social, astfel:
- în raionul Reghin, 58,2% ţărani săraci, 40,9% ţărani mijlocaşi, 0,9%
chiaburi.

2 loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, editura

Universităţii „Petru Maior”, Târgu-Mureş, 2008, p. 313-328.
3 Arhiva CNSAS, dos. D70/1, f. 3.
462
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

- In raionul Tg. Mureş, 60,64% ţărani săraci, 37,60% ţărani mijlocaşi, 1,76
chiaburi.4
Autorii sintezei apreciază că procentajul de ţărani săraci este mai mic la
populaţia ortodoxă decât la cultele catolic sau reformat. Referitor la procesul de
colectivizare în cadrul populaţiei ortodoxe, rezultă că au intrat în Gospodării
Agricole Colective 5.500 credincioşi, adică 2,4% din populaţia totală de
confesiune ortodoxă. în satele colectivizate sunt în total 31.200 credincioşi
ortodocşi, din care s-au înscris 17,1%. Despre populaţia ortodoxă se mai făceau
următoarele aprecieri:
„în general populaţia ortodoxă nu este fanatizată şi nu se află vizibil sub
influenţa preoţilor, decât într-o măsură neînsemnată. Atitudinea ortodoxilor faţă de cult
este în special aproape indiferentă, credincioşii ţinând mai ales să aibă asigurate
îndeplinirea practicilor religioase la nunţi, botezuri, înmormântări etc. în rândul clerului
nu au fost semnalate până acum acţiuni organizate sub mască religioasă împotriva
regimului. [...] Participarea scăzută a ortodoxilor în gospodăriile Agricole Colective nu
pare să fie determinată de vreo activitate a clerului, întrucât preoţii ortodoxi, în general,
colaborează cu organele locale şi nu fac dificultăţi în aplicarea măsurilor regimului, ci de
numărul mai mare de chiaburi şi faptul că satele se află în regiune muntoasă.”'
Pentru restul raioanelor care fac obiectul studiului nostru, ele erau grupate
în cadrul regiunii Stalin, iar situaţia ortodocşilor se prezenta astfel:
Regiunea Stalin avea 163.267 credincioşi, grupaţi în raioanele: Stalin
(137.266), Racoş (19.525), Sf. Gheorghe (5.570), Tg, Secuiesc (5.358), Ciuc
(368), Odorhei (504). în regiune existau 119 biserici deservite de 119 preoţi şi trei
călugări.6
în privinţa stratificării sociale, se poate observa din material că procentul
de ţărani săraci este cu 50% mai mic decât la cei romano-catolici.
în raionul Stalin, unde se grupa cea mai mare parte a credincioşilor
ortodocşi din regiunea omonimă, 50,6% din ţărani erau săraci, 40,4% erau
mijlocaşi, 4,4% chiaburi, iar 4,6% aparţineau altor categorii sociale. în G.A.C.-uri
intraseră circa 750 ortodocşi, adică 0,58%.
Aprecierile referitoare la ataşamentul faţă de cult erau identice cu cele
făcute pentru regiunea Mureş, în plus se mai aprecia că:
„în regimul trecut, la parohiile româneşti din Ardeal, şi în special la cele situate
în sânul naţionalităţilor conlocuitoare, se trimeteau preoţii cei mai naţionalişti, pentru a
întări ura naţională şi pe bază confesională.”
Afirmaţia aceasta trebuie luată cu mult discernământ, deoarece pe lângă
faptul că statul nu a putut încadra cu preoţi toate parohiile din secuime, mai mult
decât atât, acestea duceau lipsă de mijloace materiale, de-abia cu greu putând
rezista. Nu trebuie uitat nici faptul că, materialul nefiind semnat, este probabil să
fi fost redactat de un ofiţer al Securităţii de origine neromână.

4 Ibidem.
5 Ibidem, f. 4-5.
6 Ibidem, f. 6.
7 Ibidem.
463
Costel-Cristian LAZĂR

O altă situaţie statistică referitoare la cultul ortodox, de această dată din 9

decembrie 1953, ne prezintă un tablou al bisericilor, preoţilor şi călugărilor din cele
10 raioane, tabel în care sunt trecute şi fostele apartenenţe politice ale slujitorilor
altarului

Tg. Sf. Oraş

Mu­ Re­ Topli- Sâng. de Gheor­ Odor- Total
Raionul Secu­ Ciuc Gheor- Tg.
reş ghin ţa Pădure gheni hei general
iesc ghe Mureş
Parohii 19 54 7 9 25 4 5 2 10 3 138
Biserici 19 54 7 9 25 4 5 2 10 3 138
Mănă­
- - - - 1 - - - - - 1
stiri
Schituri - - - - 1 - - - - - 1
Capele - - 2 - 1 - 1 - - - 4
TOTAL 19 54 9 9 28 4 6 2 10 3 144

Preoţi
PNT 1 5 - - 5 - 2 - 2 1 16
PNL 1 2 - 2 2 - - - - - 7
Leg. - + 2 - 1 1 - 1 1 - 6
PNC - - - - - - - - - - -
Fără 9 33 5 1 12 2 1 1 7 2 73
Total 11 40 7 3 20 3 3 2 10 3 102

Călugări
PNT - - - 1 - - 1
PNL - - - - - - - -
Leg. - - - - - - - - - -
PNC - - - - - - - -
Fără - - 8 - - - - 8
Total - - 9 - - - 9

Călugăriţe
PNT - - - - - - - -
PNL - - - - - - - - -
Leg. - - - - - - - - -
PNC - - - - - - - - - -
Fără - - - 16 - - - - 16
Total - - - - 16 - - - - - 16

Situaţii amănunţite despre preoţii şi călugării cultului ortodox, pe raioane,

găsim în acelaşi fond documentar. Astfel, din raionul Reghin, sunt prezentaţi 80
de preoţi9, din raionul Mureş 1310, iar din raionul Gheorgheni 511.
De asemenea, există tabele cu preoţii, parohia şi comuna respectivei parohii
pentru raioanele Tg. Mureş, Gheorgheni, Reghin.

Ibidem, f. 10.
' Ibidem, f 12-22.
10
' Ibidem, f. 23-25.
" Ibidem, f. 26-27.
464
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

In ceea ce priveşte minoritatea maghiară, ea era structurată confesional după cum

urmează:
- Reformaţi calvini - 50-60%
- Romano-catolici - 30-35%
- Unitarieni - 8-10%
- Evanghelişti luterani - 2%
- Adventişti şi baptişti - 2%12
Pentru cultul reformat din regiune, se prezintă următoarele cifre:
- 164.972 credincioşi, iar participarea la G.A.C.-uri era de 4,55% din
populaţie, în timp ce pentm cultul catolic rata era de 0,75%. Procentajul
reformaţilor intrati în G.A.C.-uri era de şase ori mai mare la reformaţi decât la
’ ’ 13 *
catolici, deşi între ţăranii catolici procentul de săraci era mai mare ".
O altă statistică ce prezintă numărul credincioşilor diverselor culte din
Regiunea Autonomă Maghiară este cea realizată de departamentul Cultelor pentm
anul 1959, în care este prezentat un tablou general al cultelor din regiune14.

Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.

Denu­ Nr. Nr
deservenţilor cântăreţilor locaş- caselor ha. de
mirea paro­ credin­
bu- nebu- bu- nebu- urilor paro­ teren
cultului hiilor cioşilor
fietat getat getat getat de cult hiale arabil
ortodox 136 122.346 107 13 5 160 208 165 126
romano
139 299.269 100 53 - 91 211 165 527
-catolic
refor­
237 210.611 148 73 - 147 279 325 269
mat
unita­
71 43.013 37 28 - 39 78 84 164
rian

Organizarea bisericii Ortodoxe Române din R.A.M. cuprindea proto­

popiatele Topliţa şi Sfântu Gheorghe.
Protopopiatul Oituz a fost desfiinţat în 1952, iar cele şapte parohii ale sale
au fost trecute la protopopiatul Sfântu Gheorghe.
într-o adresă din 3 martie 1948 a Mitropolitului Nicolae către Oficiul
Protopopesc Tg. Secuiesc se insista asupra faptului că protopopiatul Oituz a fost
înfiinţat „cu scop dublu: bisericesc şi naţional. Situaţia de astăzi a parohiilor din
aceste protopopiate o considerăm temporară şi suntem în aşteptarea unor timpuri

2 Arhiva CNSAS, dos. D60, f. 45-46. în material se consideră că o statistică clară a membrilor
confesiunilor maghiare este greu e realizat la momentul respectiv, deoarece nici măcar
conducătorii cultelor nu au o situaţie exactă a membrilor lor. Se mai precizează că „mai există şi o
proporţie intimă de greco-catolici (uniţi) maghiari, dar nefiind recunoscuţi oficial ca formând o
biserică greco-catolică maghiară, nu figurează nicăieri ca o entitate. Doar U.P.M. agită problema
pentru a mări numărul ungurilor din România, prin înglobarea acelor greco-catolici care se
consideră unguri”.
13 Arhiva CNSAS, dos. Dl244/1, f 87-89.
DANIC, Departamentul Cultelor, fond Direcţia de Studii, d. 85/1959, f 10.
465
Costel-Cristian LAZÂR

în care să se realizeze scopul urmărit de Biserică, de a readuce la sânul ei şi la

sânul neamului pe toţi aceia care în vremuri de restrişte s-au îndepărtat de ele.
Vom căuta să sărim în ajutor cu cele materiale administraţiei protopopiatului
Oituz, care în prezent se află în stare materială precară. Pentru considerentele de
mai sus, nu putem accepta propunerea făcută de P.C.Ta de a contopi
protopopiatele Oituz şi Sf. Gheorghe într-unul singur cu sediul la Sf. Gheorghe”15.
Acest protopopiat a fost condus succesiv de protopopii Petre Boer (1948-
1953), luliu Cucuiatu (1953-1958), Nicodim Belea (1958-1968), Pompiliu Dumbra­
vă (1968-1983), Gheorghe Olteanu (trei luni, în 1983), Aurel Suciu (1983-1990)16.
între anii 1952-1972, la Topliţa, reşedinţa raionului cu acelaşi nume, a
funcţionat protopopiatul ortodox condus de preoţii protopopi Gheorghe Dumitrescu
(1952-1957), Valeriu Antal (1957-1960), loan Crăciun (1960-1972).

Situaţia parohiilor şi a preoţilor ortodocşi

Biserica Ortodoxă Română din R.A.M. a avut de suferit şi în perioada
1952-1968, din mai multe motive.
O statistică pentru Protopopiatul Sfântu Gheorghe ne arată următoarele
date pentru anul:
1. Parohii bugetare - 8
2. Parohii nebugetare - 3
3. Preoţi bugetari - 6
4. Preoţi nebugetari - 2
5. Cântăreţi bugetari - 1
6. Cântăreţi nebugetari - 12
7. Preoţi pensionari - 1 (fără pensie)
8. Numărul credincioşilor - 8.77917
9. Lăcaşuri de rugăciune din zid - 20
10. Lăcaşuri de rugăciune din lemn - 6
11. Case parohiale în folosinţă proprie - 5
12. Case parohiale cu altă destinaţie - 17
13. Teren arabil - 23 ha
14. Fâneţe 12 ha
15. Numărul cimitirelor - 22
16. Imobile în cimitire - 5
17. Intendenţi (clopotari în cimitire) - 0
18. Stilişti - 0

^ Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” Sfântu Gheorghe

(în continuare CEDMNC), fond Protopopiat Sf. Gheorghe, d. 65, f. 318.
16 Lăcătuşu loan, Lechinţan Vasile, Pătrunjel Violeta, Românii din Covasna şi Harghita.
Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Mirecurea-Ciuc, 2002, p. 151.
17 O altă situaţie din 27. 07. 1953 dă 23 de parohii cu 14. 736 credincioşi, grupaţi în 3.847 familii,
iar în 1956 erau 3.932 familii, ceea ce ne facem să credem că cifra de mai sus de 8.779 credincioşi
este o greşeală de scriere. Arhiva CDMNC, fond Protopopiat Sf. Gheorghe, d. 1 (X), f. 102.
466
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

19. Martorii lui Jehova - 618

Situaţia parohiilor este a celor ocupate, protopopiatul având 21 de parohii
în total, cu 18 filii, cu un număr de 3.932 familii de credincioşi19
în primul rând, nu toate parohiile erau încadrate cu preoţi, iar de multe
ori nici cei care erau încadraţi în aceste parohii nu făceau faţă cerinţelor zonei.
Mitropolia de la Sibiu a încercat să trimită preoţi în regiune, dar s-a izbit de mai
multe probleme.
O mare parte din preoţii din regiune erau înaintaţi în vârstă şi cu mare
greutate mai puteau face faţă cerinţelor;
„Media vârstei preoţilor în protopopiatul nostru depăşeşte cu mult 50 de ani. De
aici reiese că nu putem sconta rezultate optime din partea unor Cucernici Fraţi care
preocupaţi cu nenumăratele greutăţi materiale - ştiut fiind că singura sursă pozitivă pentru
existenţa preoţilor în secuime au fost sesiile preoţeşti, predate azi statului - abia îşi pot duce
traiul de azi pe mâine. Ca pildă cităm situaţia grea materială în care îşi duc traiul C. Preoţi:
Ilarion Gontea - Imper de 77 de ani, loan Boteiu - Ghelinţa de 70 de ani, Isidor Vlad -
Miercurea Ciuc e 73 de ani, Dionisie Petrisor - Micfalău de 66 de ani, loan Bunuş - Aita
Mare de 56 de ani, Francisc Paratei - Aita Seacă de 40 ani cu 4 copii, loan Rafiroiu - Tg,
20
Secuiesc etc.”
Aceeaşi problemă, a vârstei înaintate a preoţilor, o întâlnim şi într-o
statistică din 1956, unde este exemplificată vârsta preoţilor din toate parohiile.21
Una dintre concluziile ce se impun este aceea că zona secuimii a rămas şi după
revenirea Ardealului de Nord la România, o zonă neatractivă pentru preoţi. Cei
mai mulţi dintre absolvenţii teologiei ocoleau zona, iar parohiile au ajuns să se
bazeze pe preoţi în vârstă, care de cele mai multe ori erau în funcţie din perioada
interbelică. Parohiile de aici erau sărace, cu un număr mic de credincioşi, şi nu
ofereau o perspectivă tentantă pentru preoţi. De aceea au ajuns să fie ocolite^^ iar
munca de apostolat din regiune era pentru mulţi o corvoadă greu de dus.
Pentru exemplificarea situaţiei, în anul 1955 erau vacante un număr de 12
parohii din Protopopiatul Sf Gheorghe, dintre care 8 erau bugetate2-.
Un caz elocvent despre situaţia preoţilor din zonă este cel al preotului losif
Rafiroiu, din comuna Mărtiniş, jud. Trei Scaune. Parohia şi nici preotul nu erau
bugetate, astfel că preotul nu putea trăi cu o mică pensie. Preotul a adresat un
memoriu Ministrului de resort, explicând sitauţia sa.
„Funcţionez ca preot în comuna Mărtiniş din 1925, fără întrerupere, cu excepţia
anilor de refugiu 1940-144. Cu toate că parohia Mărtiniş, filia Ojdula este recunoscută de
Ministerul Cultelor, ea nu este bugetată şi nici eu. în prezent trăiesc împreună cu familia
mea formată din trei persoane dintr-o pensie de 2810 lei ce primesc lunar ca învăţător.
Parohia pe care am ridicat-o la nivelul celorlalte parohii din judeţ nu-mi mai aduce azi
nici un venit şi întrucât nu posed nici avere personală, mă lupt cu mari greutăţi şi nu pot
face faţă nevoilor de întreţinere a familiei. [...] Cu respect vă rog Domnule Ministru să

18 Arhiva CEDMNC, fond Protopopiat Sf Gheorghe, d. 109, f 455.

]9Ibidem, f. 456-457.
20 Ibidem, d. 107, f 56.
21 Ibidem, d. 100, f 90.
22 Ibidem, d. 106, f 32.
467
Costel-Cristian LAZĂR

binevoiţi a bugeta parohia Mărtinuş, precum şi bu^elarea subsemnatului, aşa ca pe lângă

mica pensie ce primesc, să fiu salariat şi ca preot.”
Nici celelalte parohii nu aveau o situaţie mai bună, de multe ori salariul
preotului nefiind nici pe departe asigurat, iar umărul mic al credincioşilor nu
permitea completarea veniturilor preoţeşti24.
Pentru remedierea situaţiei din secuime, protopopiatul a depus mai multe
memorii la Mitropolia de la Sibiu, în care se arăta situaţia existentă în protopopiat.
Deşi mulţi dintre preoţi aveau o vârstă apropiată de 70 de ani sau peste, munceau
din răsputeri, învingând greutăţi pe care le putea aprecia doar un preot care a muncit
în secuime, dar se impuea cu necesitate trimiterea de preoţi tineri, bine pregătiţi. în
acelaşi timp, cultul reformat a trimis preoţi tineri, care practicau prozelitismul, deloc
diferit de cel practicat în timpul cedării Ardealului. Despre clerul catolic nici nu se
mai punea problema, el fiind mereu în consonanţă cu atitudinea prozelitistă.25 La
parohia Ghelinţa, spre exemplu, preotul Boteiu loan era grav bolnav de astm şi
inimă şi nu mai putea face faţă cerinţelor, timp în care preotul romano-catolic din
localitate îndeplinea toate cerinţele de cult ale credincioşilor ortodocşi, deoarece
parohia era una revenită de la greco-catolicism, iar credincioşii începuseră să
frecventeze această biserică. Din cauza faptului că parohia era săracă, credincioşii
nu-şi permiteau să aducă preot din altă localitate. Situaţii similare se întâlneau la
Lisnău, cu tot cu filia Bicfalău, la Băţanii Mari, de unde preotul-paroh Garcea loan
a fost transferat la parohia Ormeniş şi la parohia Imper26.
, Remedierea acestei stări de lucruri nu se putea face decât cu ajutorul
Mitropoliei de la Sibiu. In acest sens se cerea pensionarea preoţilor bătrâni şi
bolnavi precum şi trimiterea concomitentă a unor preoţi tineri care să stea măcar
2-3 ani pe loc. In acest fel s-ar fi îmbunătăţit viaţa duhovnicească a credincioşilor,
s-ar fi întărit prestigiul bisericii, printr-o activitate mai consistentă faţă de
activitatea din acel moment. De asemenea se cerea ca în oraşele Miercurea-Ciuc şi
Sfântu Gheorghe să mai fie trimis câte un preot pe lângă cei existenţi (la
Miercurea-Ciuc slujea preotul Isidor Vlad, care avea 71 de ani şi care la această
vârstă săvârşea sfânta liturghie la cele două biserici din oraş, precum şi la filia
Ciceu; aceasta însemna că tot a treia duminică, bisericile din oraş stăteau închise).
Deşi numărul credincioşilor din Miercurea-Ciuc nu era foarte mare, protopopiatul
aprecia că se putea asigura existenţa celor doi preoţi.

23
Arhiva CEDMNC, fond Protopopiat Oituz, d. 186, f 25.
24
Situaţii de acest gen întâlnim din rapoartele întocmite către Mitropolia de la Sibiu, şi unde
situaţia materială a parohiilor era descrisă ca precară; parohiile Tg. Secuiesc, (Arhiva CMNC,
Fond Protopopiatul Sf Gheorghe, d. 109, f. 235), Miercurea-Ciuc, (f. 238), Frumoasa (f. 240),
Imper (f 241), Ghelinţa (f 244), Zăbala (f 245), Micfalău (f. 247), Zagon (f 250), Lisnău (f. 251),
Vâlcele (f 252), Ozun (f 253), Dobolii de Jos (f 255), Chichiş (f 256), Belin (f 257), Băţanii
Mari (f 259), Aita Seacă (f 263), Baraolt (f 265), Aita Mare (f 267), Aita Medie (f. 269). 0
situaţie ceva mai bună se prezenta în parohiile Sfântu Gheorghe şi Covasna (f. 246).
25 Arhiva CEDMNC, fond Protopopiat Sf. Gheorghe, d. 100, f. 108-111, din 4 septembrie 1954
26 Ibidem.
468
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

O situaţie la fel de alarmantă se prezenta şi la Sfântu Gheorghe. Cea mai

puternică parohie reformată din tot Ardealul, după aprecierea protopopului, se afla
aici. Avea trei preoţi şi un diacon. Bine organizaţi, în permanenţă unul dintre cei doi
preoţi sau chiar doi erau pe teren, făcând vizite la credincioşi, şi activitate de
prozelitism. In acelaşi timp. Biserica Ortodoxă îl avea doar pe protopopul luliu
Cucuiat. Din cauza faptului că protopopiatul se întindea pe trei raioane, cu trei
împuterniciţi pentru culte, în toate problemele ce vizau biserica, protopopul trebuia
să fie pe teren. Solicitări erau şi de la raion, oraş, parohii şi numeroase comitete
astfel încât nici măcar protopopul nu mai ştia încotro să se îndrepte. In aceste
condiţii era firesc să nu poată contracara puterea a trei pastori reformaţi. Se impunea
aşadar reînfiinţarea postului de paroh, desfiinţat cu uşurinţă în 1948. Protopopul
Cucuiat propunea aducerea preotului loan Răucă de la Vâlcele, deoarece estima că
parohia putea asigura completarea de slariu la ambii preoţi. S-ar fi revenit astfel la
situaţia de două posturi bugetate la Sfântu Gheorghe, aşa cum a fost dintotdeauna27.
Situaţia aceasta presantă a lipsei preoţilor mai ales în secuime era greu de
rezolvat, datorită în special cadrului general în care activa Biserica Ortodoxă
Română. O statistică realizată de Direcţia de Studii din cadrul Departamentului
Cultelor reliefa că numărul deservenţilor de cult pentru Biserica Ortodoxă a scăzut
între 1948 şi 1961 de la 15.928 la 9.356.28 în acest cadru general, era greu de
crezut că în zona aceasta se puteau trimite preoţi, mai ales în condiţiile în care
parohiile erau mici şi nu puteau asigura existenţa preotului.
Un tablou elocvent al situaţiei Bisericii Ortodoxe Române din secuime
răzbate din raportul trimis de luliu Cucuiet, protopop român de Sfântu Gheorghe,
către Mitropolia de la Sibiu. Cu certitudine că situaţia poate fi extrapolată la
nivelul întregului spaţiu al studiului nostru, condiţiile fiind aceleaşi:
„înalt Prea Sfinţite Părinte,
Cu fiiască supunere înaintăm chestionarul solicitat cu prilejul conferinţei
protopopeşti din 5 iulie a.c. (1956 n.n.), cu privire la parohii şi filii.
Desigur în chestionar răspunsurile la toate întrebările sunt stereotipe, mai mult de
ordin statistic, totuşi noi avem probleme ce nu puteau fi trecute în acest chestionar, pentru
simplul motiv că acestea vizau ochii şi mintea Ierarhului. E vorba de punctul V din
chestionar. Prima întrebare:
Cum se privesc credincioşii înU'e ei?
Dictatul de la Viena a produs derută în rândurile noastre. Ungurii Jubilau iar ai noştri
se vedeau constrânşi în manifestările lor cultice. Sute de cazuri dovedesc că acest dictat a
împins un popor împotriva celuilalt, iar baza de plecare era firesc cea cultică. Catolicismul în
cei patru ani şi-a dovedit adevăratele-i intenţii, anume de a include pe toţi românii cu limba
maternă maghiară în sânul bisericii catolice. în unele părţi Ie-a reuşit, cum e Poian, Turia din
raionul Tg. Secuiesc, Ciucsângeorge din Ciuc, dar în majoritatea cazurilor dârzenia ţăranului a
învins nenumăratele greutăţi şi silnicii şi a rezistat, păstrându-şi credinţa străbună. Amare zile
au trăit credincioşii noştri, fie ortodocşi, fie unţi, în răstimpul cuceririi horthyste.
Toate însă au un sfârşit şi a venit eliberarea Ardealului.

Ibidem.
1DANIC, Departamentul Cultelor, fond Direcţia de Studii, d. 85/1962, f. 4.
469
Costel-Cristian LAZĂR

Toţi ai noştri au răsuflat uşuraţi. Fraţii maghiari, cei cinstiţi, au fost şi sunt
respectaţi şi azi de noi, dar, acest veşnic „dar”, mai sunt şi unele elemente în sânul lor care
nu se împacă deloc cu ideea reîntregirii Ardealului şi în acest scop lansează diferita zvonuri.
De pildă: situaţia actuală se va schimba în curând (sub aspect politic); noi avem un guvern
în America care deja a obţinut Ardealul pe seama Ungariei; ş.a. E firesc ca un ţăran care
toată ziua roboteşte la munca câmpului şi vine trudit seara acasă şi intră în cârciuma satului
să ia şi el o pălincă, auzind acestea nu se poate dumiri, mai ales că respectivii afirmă că „am
auzit eu la Vocea Americii”, adică versiunile de mai sus. Necăjit şi trudit de muncă, desigur
că nu-şi mai poate face o imagine reală asupra adevărului în aceste probleme. In afară de
Covasna, Breţcu şi Zăbala, credincioşii noştri din celelalte parohii au şi acum teama că
Ardealul se va retroceda Ungariei.
Urmarea, o stare de apatie atât cultică cât şi naţională a credincioşilor noştri. De
aceea nu se văd românaşii la serbări sau alte manifestări, preferă să stea acasă şi să-şi vadă
de necazurile gospodăriei.
Ce putem deduce din cele de mai sus? Următoarele:
1. Cercurile reacţionare maghiare instigă la ură şi manifestări şovine.
2. Clerul catolic, nu făţiş, ci prin elementele amintite deserveşte aceeaşi cauză.
3. Din amvon, acelaşi cler nu recunoaşte nici un alt cult de adevărat în afară de cel
catolic, iar în privinţa patronajului divin, în multe părţi predica se începe cu cuvintele:
„Dumnezeul ungurilor...”, dorind şi prin aceste cuvinte a sublinia că dumnezeul ungurilor
primează în faţa tuturor celorlalţi, să mă exprim aşa „dumnezei”. Acest lucru se întâmplă
mai ales în Ciuc.
4. Din această cauză şi mai ales că în toate parohiile suntem minoritari ca număr,
relaţiile dintre credincioşii noştri şi cei unguri nu sunt tocmai de invidiat. Nu rareori se mai
aud cuvintele „valah puturos”, mai ales din partea tineretului după ce se turmentează.
Deasemenea tineretul nostru îşi rânduieşte jocul de duminica numai în cerc românesc, eăci
atunci când participă la jocuri comune în 90% din cazuri iese cu bătaie, dar nu aşa cu pumni,
ci cu cuţitele (specialişti sunt cei din Ciuc).
5. Desigur, majoritatea gospodarilor unguri, care au de altfel şi multe calităţi bune
căci sunt foarte harnici, buni credincioşi, îşi apără preotul până la „cămaşă”, dar au şi o mare
deficienţă, anume orgoliul, vanitatea, se împacă cu gospodarii noştri dar numai cu
respectarea acestei vanităţi. Noi suntem obligaţi să aplicăm dictonul poetului „capul ce se
pleacă sabia nu-1 taie”. Să nu gândiţi însă nici o clipă că a dispărut demnitatea şi conştiinţa
religioasă românească în conştiinţa credincioşilor. Dimpotrivă, această conştiinţă continuă
să se manifeste şi să se menţină încet dar sigur pretutindeni.
înalt Prea Sfiţite stăpâne!
Acum mă Veţi întreba, ce propui ca să ameliorăm situaţia românilor noştri din
secuime? Răspund:
După cum bine ştiţi, organele puterii de stat sunt reprezentate în proporţie de 90%-
100% în fiacare comună de unguri. Din partea lor greutăţi nu avem de întâmpinat, în general
le rezolvă problemele în mod frăţesc.
în schimb, dăscălimea românească, acolo unde există, nu numai că nu colaborează
cu preotul ortodox, dar îşi face un titlu de cinste în a afirma că copiii români nu participă la
catehizaţie pentru faptul că ei, dascălii au făcut un program pentru copii care să le poată face
imposibilă participarea la aceste ore, cunoscând că catehizarea în bisericile noastre se face
numai în duminici.
în faţa acestei situaţii, preoţii noştri îmbătrâniţi în datini străbune se complac în a
privi aceste stări nu numai cu pasivitate ci şi cu indiferenţă, pâinea zilei fiindu-le principala
preocupare.

470
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

Se pune întrebarea: se poate schimba situaţia actuală a credincioşilor noştri sub

aspectul raporturilor cu ceilalţi credincioşi? Afirm categoric: da! Daţi-mi I.P.S. Stăpâne 10
preoţi tineri şi în maxim 3 ani altfel ne vom prezenta.
Acum să răspund la a doua întrebare:
Care sunt raporturile preotului nostru cu reprezentanţii celorlalte culte religioase?
Aici putem răspunde foarte uşor. Pretutindeni, în general, ne împăcăm bine cu
deservenţii cultelor reformate, unitarian, evanghelic, dar cu cel catolic încercăm şi noi să aplicăm
principiul „coexistenţei paşnice”. Catolicii sunt foarte manieraţi, foarte politicoşi. Atât.
înalt Prea Sfinţite Stăpâne,
De încheiere să conchidem asupra următoarelor puncte vitale pentru secuime:
1. Preoţi tineri
2. Asigurarea existenţei preoţilor sub aspect material
Acestea avându-le, în cel mult 3 ani vom reface terenul pierdut în secuime şi vom
reda încrederea credincioşilor atât sub aspectul manifestărilor cultice, cât şi cel al
naţionalismului, bineînţeles fără şovinism.
E o chestiune de prestigiu. Binevoiţi a decide.
Sf. Gheorghe, 25 iulie 1956, cu fiască supunere, preot Iulian Cucuiet, protopop
* 29
P.S. Aş dori ca acest raport să nu ia drumul registraturii. Păstraţi-1 I.P.S.”
Putem observa analizând acest raport două mari necesităţi ale zonei: lipsa
preoţilor şi a bazei materiale necesare unui trai normal în zonă, acestea fiind două
constante ale vieţii religioase româneşti din zonă, cu excepţia scurtei perioade
interbelice. De asemenea se poate sesiza reticenţa protopopului de a face public
acest raport, dorind ca el să nu fie înregistrat, putem bănui că de teama unor
eventuale represalii din partea autorităţilor locale, care erau majoritar maghiare30.
în R.A.M. la nivelul anului 1956, din totalul cadrelor din organele de
conducere şi aparatul PMR pe ţară (fără membrii CC, Comisiei Controlului de
Partid şi Comisiei de Revizie), 86, 7% erau maghiari, în timp ce populaţia
maghiară era de 79,9%. Stmctura lucrătorilor din sfaturile populare la nivel de
regiune dădea 22,1% români (988 funcţionari) şi 77,9% maghiari (3.487
funcţionari). în legătură cu cadrele de conducere din aparatul P.M.R. din R.A.M.
situaţia se prezenta astfel: din totalul de 386 de cadre de conducere, români erau
51 (13,3%), maghiari 326 (84,45%). Din totalul deputaţilor în sfaturile populare
regionale, raionale, orăşeneşti şi comunale în 1958, din totalul de* 6283, români
erau 1306 (20%), iar alte naţionalităţi 4977 (80%)31.
Componenţa etnică a organelor de conducere regionale ale P.C.R. pentru
anul 1967 este sensibil diferită, după cum se apreciază într-un raport al Am
basadei Republicii Ungare la Bucureşti. Situaţia pe raioane se prezenta astfel:

Arhiva CEDMNC, fond Protopopiatul Sf. Gheorghe, dos. 109, f 230.

30
Câteva nume de împuterniciţi pentru culte: Tanko Arpad, Kolosvari Janos, Toth Ernest, Peter
Arpad etc, deci reticenţa protopopopului era întemeiată.
Arh. St. Bucureşti, fond CC al PCR. Cancelarie, dos. 77/1959, f 1-25.
471
Costel-Cristian LAZĂR

Raionul Numărul membrilor români maghiari

Birou 13 2 11
Ciuc Membri supleanţi 4 1 3
Secretari 5 - 5
Birou 11 3 8
Gheorgheni Membri supleanţi 4 1 3
Secretari 4 2 2
Birou 13 11 2
Reghin Membri supleanţi 4 2 2
Secretari 5 4 1
Birou 13 6 7
Târgu Mureş Membri supleanţi 4 1 3
Secretari 5 1 3
Birou 13 12 1
Topi iţa Membri supleanţi 4 3 1
Secretari 5 3 2
Birou 13 4 9
Odorhei Membri supleanţi 4 - 4
Secretari 5 1 4
Birou 13 10 3
Tâmăveni (Kiikiillo) Membri supleanţi 4 4 -
Secretari 5 4 1
Birou 13 13 -
Luduş Membri supleanţi 4 4 -
Secretari 5 5 -

Din datele prezentate mai sus rezultă că în unele raioane s-a ţinut cont de
componenţa etnică a populaţiei raionului32.
Mitropolia de la Sibiu s-a ocupat cât a stat în puterile sale de ajutorarea
acestor parohii, dar ajutoarele trimise nu erau suficiente nici pe departe, în lipsa unui
proiect de durată şi consistent de ridicare materială a parohiilor ortodoxe din zonă.
Intr-o adresă către Mitropolia din Sibiu se spune:
„Primind cu adâncă recunoştinţă donaţiile pe care Mitropolia le-a acordat pe
seama parohiilor din protopopiatul nostru, cu fiască supunere în numele nostru şi al
celorlalţi beneficiari, mulţumiri sincere deodată, facem solemna promisiune ca activitatea
noastră de aici îninte va spori în toate domeniile de activitate preoţească, cunoscând că
dotaţiile materiale au eliminat în mare măsură problema greutăţilor materiale, acest balast
care a împiedicat permanent preoţimea să se dedice cu totul misiunii duhovniceşti.
Dar trebuie să mărturisim că numărul celor necăjiţi din protopopiatul nostru nus-
a afârşit, de aceea, cu deplină încredere şi sfiască supunere înaintăm cererile pentru ajutor
ale oficiilor parohiale: Chichiş, Dobolii de Jos şi Frumoasa, precum şi cererea P.C. Isidor
Vlad de la Miercurea-Ciuc. Nu ne măguleşte postura în care am ajuns, de a cere şi numai

2 Minorităţi etnoculturale. Mărturii documentare. Maghiarii din România (1956-1968), volum

editat de Andreea Andreescu, Lucian Nastasâ, Andrea Varga, Cluj-Napoca: Fundaţia CRDE, 2003,
p. 838-846.
472
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

de a cere, dar ce să facem dacă providenţa ne-a rânduit să păstorim în aceste părţi. în nici
un caz nu vom da bir cu fugiţii ci, ca şi până acum, vom ţine treză în conştiinţa puţinilor
noştri credincioşi lumina ortodoxiei, pe care noi am putea-o numi chiar farul
ortodoxiei.”33
Problema parohiilor sărace din Ardeal s-a aflat în atenţia departamentului
Cultelor, care avea în vedere mai multe aspecte ce ţineau de specificul zonei.
In afară de salariile şi ajutoarele acordate clerului de către stat, principalele
surse de venit ale bisericilor ortodoxe erau:
a) contribuţiile directe ale credincioşilor
b) beneficiile realizate din vânzarea lumânărilor
c) beneficiile realizate din vânzarea vinului de cult
d) beneficiile realizate din vânzarea publicaţiilor religioase.
In Ardeal însă, credincioşii nu erau obişnuiţi să contribuie pentru
întreţinerea clerului şi a bisericilor în aceeaşi măsură ca în Vechiul Regat.
Romano-catolicii şi greco-catolicii aveau fonduri mari şi de la Vatican, nefiind o
regulă să apeleze la contribuţiile credincioşilor, dimpotrivă, sprijinind ei pe
credincioşi. Pentru a opri credincioşii să treacă la romano-catolici sau greco-
catolici, preoţii ortodocşi se fereau să facă apel la contribuţii materiale din partea
credincioşilor, pentru întreţinerea cultului. Obişnuiţi în acest fel, credincioşii
ortodocşi, dar în special cei reveniţi din biserica greco-catolică, nu contribuiau
bucuroşi la întreţinerea bisericilor şi a clemlui.
Un alt aspect este cel ce ţinea de numărul redus de lumânări ce se consuma
în zonă, sub influenţa catolicilor şi a reformaţilor, iar eparhiile din Ardeal nu
dispuneau de cantităţi mari de vin pentru a le vinde parohiilor. Biserica Ortodoxă,
pe lângă ajutoarele obţinute de la stat, obţinea fonduri din sesiile parohiale sau din
chiria imobilelor sau din tipărituri. In perioada de care ne ocupăm, nu mai exfttau
sesiile parohiale, iar din chiriile imobilelor nu se realizau nici măcar sumele
necesare pentru întreţinerea şi repararea lor, iar tipăriturile erau foarte reduse.
Tocmai în acest sens trebuie înţeleasă stăruiţa fomrilor conducătoare de a Sibiu de
a se vinde cât mai multe calendare sau tipărituri scoase de Mitropolie. întreţinerea
parohiilor era în schimb mult mai anevoioasă decât în Vechiul Regat.
Nevoile bisericilor ortodoxe din Ardeal erau deci mult mai mari decât în
restul ţării, având nevoie de un ajutor mult mai substanţial din partea statului, în
special pentru:
- repararea şi înzestrarea lăcaşurilor cu veşminte şi obiecte de cult.
- plata cântăreţilor bisericeşti
- salarizarea preoţilor extrabugetari
- întregirea salariilor preoţilor.
Aceste nevoi se simţeau mai ales în Ahiepiscopia Sibiului. Lipsite ani de-a
rândul de sprijin material din partea centrului eparhial, numeroase parohii au
rămas ani de-a rândul fără preoţi, uşurând astfel acţiunea de prozelitism din partea

33 Arhiva CEDMNC, fond Protopopiatul Sf. Gheorghe, d. 109, f 342.

473
Costel-Cristian LAZÂR

celorlalte culte. In plus, sub regimul horthyst, mulţi credincioşi ortodocşi au fost
trecuţi cu forţa la alte culte, cum am arătat în capitolul precedent. în acest fel,
multe parohii au dispărut, sau erau pe cale de dispariţie. Pentru a ilustra această
afirmaţie, vom arăta situaţia câtorva parohii din Raionul Târgu Secuiesc34:

Numărul credincioşilor
Numele parohiei
în 1940 în 1956
Micfalău 1528 300
Băţanii Mari 468 60
Bixad 300 9
Poian 280 4
Ghelinţa 370 3
Turia 246 -

în general, din lipsa de sprijin material, în parohii numărul preoţilor era

redus, aşa cum am arătat, multe filii, întinse pe o suprafaţă foarte mare fiind
contopite într-o singură parohie. în aceste parohii, preoţii îşi îndeplineau foarte
greu îndatoririle lor, dat fiind că ei erau obligaţi să administreze parohii şi filii
care se întindeau uneori pe o distanţă de până la 40 de km.
în privinţa lăcaşurilor de cult, o altă particularitate era aceea că foarte
multe dintre ele aveau nevoie de reparaţii, fiind construcţii vechi. Se ajungea
astfel la situaţia că mulţi preoţi din parohiile sărace cereau să fie transferaţi la alte
parohii din cuprinsul Arhiepiscopiei.
Ţinându-se seama de evoluţiile istorice ale ultimilor ani, pornind din 1940,
se putea ajunge la situaţia că, dacă situaţia lor materială nu va fi îmbunătăţită, în de­
curs de câţiva ani, să se ajungă la lichidarea acelor mai multor parohii din secuime.
Pentru remedierea acestei situaţii. Departamentul Cultelor propunea urmă­
toarele soluţii;
a) „crearea de condiţii materiale pentru preoţii şi cântăreţii din aceste parohii
b) repararea bisericilor deteriorate şi reconstruirea bisericilor dărâmate sub regimul
horthyst, în limita necesităţilor
c) reînfiinţarea unora dintre parohiile desfiinţate mai ales acolo unde distanţa de
parohia-mamă este prea mare.
Această măsură nu contravine regimului legal al cultelor. De altfel, se ştie că suni
multe culte ale căror parohii aproape toate au un număr foarte redus de credincioşi (20-30de
suflete). Fondurile necesare pentru această acţiune se ridică la suma de cca. 4 milioane de lei
anual. Această sumă ar putea fi acoperită din
a) contribuţia tuturor eparhiilor ortodoxe
,35
b) subvenţii din partea Ministerului Cultelor’

34 DANIC, Departamentul Cultelor, fond Direcţia de Studii, d. 80/1956, f 349.

35 Ibidem, f 350.
474
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

în al doilea rând, relatiile cu autorităţile locale şi cu cultele majoritare

din regiune erau destul de tensionate, reprezentând un factor în plus de ocolire
a zonei.
Printre numeroasele măsuri care se puteau lua în defavoarea preoţilor şi a
Bisericii Ortodoxe din zonă era şi aceea de scoatere din serviciu a preoteselor
române. Un caz elocvent s-a petrecut la Târgu Secuiesc:
„Din memoriul înaintat se vede că motivul licenţierii este marea vină pentru
secuime: e soţie de preot ortodox, fapt pentru care nu poate fi bună nici în serviciile
administrative locale. Dat fiind această situaţie, respectuos concluzionăm: dacă scoaterea
din învăţământ nu este o măsură guvernamentală generală, atunci cazul din Târgu
Secuiesc şi Frumoasa, două soţii de preot, învăţătoare licenţiate din serviciu, îşi are
cântecul cu tâlc uşor de înţeles. Preotul Rafiroiu loan are nevoie de ajutor material până
când soţia sa va fi reprimită într-un serviciu public, spre a putea faca faţă întreţinerii
copilului la şcoală. Protopopiatul Ortodox Sfântu Gheorghe, 12 august 1952.”
Urmare memoriilor preotului, răspunsul primit de la autorităţile
administrative era că soţia sa nu putea fi angajată decât cu ziua şi la munci grele,
„conform dispoziţiunilor primite”37.
Din aceste fragmente de memoriu adresat Mitropoliei de la Sibiu,
coroborat cu alte documente, se poate observa cu uşurinţă că acţiunea era
îndreptată împotriva preoteselor românce, nefiind neapărat nevoie de o scoatere
din serviciu pe motiv de nejustificare a postului.
Acesta nu era însă singurul mijloc de a intimida preoţii români şi pe
credincioşii lor. Una dintre metodele preferate de autorităţile locale era şi aceea de
a impune preoţii români la munci agricole pentru realizarea planului agricol al
parohiei, la care aceasta era impusă anual. Preoţii erau puşi în situaţia de a fi
declaraţi sabotori, căci cei angajaţi pentm munci de multe ori neglijau lucrare^ iar
preoţii trebuiau să fie pe teren încontinuu, de dimineaţa până seara. In plus, preoţii
ortodocşi mai erau puşi şi la curăţatul păşunii, iar neîndeplinirea acestei sarcini era
considerată tot sabotaj. Din aceste cauze, preoţii români rămâneau de multe ori
restanţieri cu treburile ce le aveau de îndeplinit în folosul parohiei .
La toate aceste cazuri de măsuri arbitrare, precum şi la altele; Mitropolia de
la Sibiu, văzând ce greutăţi sunt puse în calea autorităţilor religioase din zonă şi
„pentru cei ce sunt în slujba elementului românesc de acolo”, a cerut date
suplimentare despre parohiile şi personalul bisericesc, loviţi de măsurile arbitrare
ale autorităţilor locale. Mitropolia cerea celor năpăstuiţi să intervină în scris pe
lângă autorităţi, iar răspunsurile să le trimită în copie la Sibiu, pentru o mai bună
cunoaştere şi pentru o intervenţie eficientă în favoarea lor39.
Pe lângă toate aceste greutăţi ce ţin de situaţia Bisericii şi a slujitorilor
altarului, pentru situaţia din zonă a mai intervenit un aspect, care ţinea de

36 Arhiva CEDMNC, fond Protopopiatul Sf. Gheorghe, d. 96, f. 93.

37 Ibidem, f 169
38 Ibidem, d. 97, f. 25.
K Ibidem, d. 98, f 161.
475
Costel-Cristian LAZĂR

moştenirea vechii stări de lucruri din anii trecuţi, chiar dinainte de Marea Unire din
1918. Ne referim aici la starea de inferioritate materială a românilor, fapt care s-a
reflectat şi în activitatea Bisericii. In fond, nu putem disocia starea Bisericii de cea a
credincioşilor săi, ori o biserică bogată şi puternică nu putea fi aşa decât cu enoriaşi
înstăriţi. Vom face trimitere la preotul Garcea Ion, un mare preot şi sufletist, un
exemplu pentru toţi preoţii români din zonă. Despre preotul Garcea loan ştim că a
început să slujească altarul la Băţanii Mari, în 1925, iar mai apoi a slujit în parohia
Ormeniş. Peste tot a fost iubit de enoriaşi şi a strâns aprecieri, inclusiv de la preoţii
ce i-au urmat40. De la preotul Garcea ne-au parvenit unele rapoarte către Mitropolia
de la Sibiu sau către protopopiat, în care preotul descrie starea de lucruri din
comunităţile unde slujea. Foarte importante ni se par asemenea rapoarte, chiar dacă
uneori subiectivismul transpare din ele, deoarece ele vin să întregească o imagine de
ansamblu asupra comunităţilor româneşti din zonă, mai ales asupra acelor localităţi
unde românii erau minoritari şi erau nevoiţi să convieţuiască cu o majoritate de altă
etnie şi de alte confesiuni. Vom cita din Informaţia prezentată Mitropoliei din Sibiu
în 1956, care este o adevărată radiografie a zonei, chiar dacă stilul mai pătimaş al
preotului ne-ar putea face să credem că exagerează în unele locuri:
„Informaţie
Situaţia românilor din secuime e mai grea decât ne putem închipui. Şovinismul
cetăţenilor unguri în frunte cu preoţii lor e mai pronunţat ca oricând. Mă găsesc între ei de
31 de ani şi totdeauna ne-au sabotat, ne-au pus piedici oricând au avut ocazii, deşi noi ne-am
purtat foarte amabili cu ei şi le-am dezlegat o mulţime de probleme economice şi sociale.
Eram „buni” numai atâta timp cât îşi isprăveau interesele, după aceea ne întorceau spatele.
Speram ca baremi acum să înţeleagă că se găsesc într-o ţară cu toate libertăţile - în
R.P.R. - şi că această atitudine a luat sfârşit. Ne înşelăm însă, căci astăzi ne scuipă în faţă,
fie în stradă sau în tren, sau cu orice ocazie. M-am interesat în satele vecine - în jurul
Baraoltului - şi mi-au spus toţi românii că nu mai pot suporta ura şi cuvintele ofensatoare
ale secuilor. Nu e ocazie - nunţi, petreceri, baluri - să nu fie bătăi între unguri şi români. în
toate satele sunt în majoritate şi tot românii rămân de vinovaţi. în sfaturi nu găseşti un
român. în şcoli nu e un învăţător, căci au fost desfiinţate secţiile românilor în toate satele
ungureşti, deşi aveau copii între 30 şi 60. Dacă am reclamat cazul, s-a făcut „anchetă” şi s-a
„constatat” că părinţii au înscris copiii la secţiile maghiare „în mod benevol”, sigur dacă au
desfiinţat secţia română, n-au avut ce face, trebuiau să-i înscrie undeva.
Rezultatul acestor acţiuni se vede, căci românii au slăbit din toate punctele de
vedere. Din 1940 au tot fost persecutaţi şi în acest timp de 16 ani s-a crescut un tinerel
sălbatic (vorbesc de români). N-au mai avut preoţi şi învăţători, n-au mai auzit limba
românească, fiindcă nici părinţii lor n-o mai vorbesc. Şi în această situaţie au pornit asupra
lor atacul preoţii lor de toate confesiunile, având aceleaşi metode - parcă ar fi dirijate de
undeva - au început căsătorii mixte, dar toate cu fete unguroaice care se pun în calea
flăcăilor români şi fără ruşine rămân gravide şi-i obligă să se cunune cu ele. Dar ce fele?
„Gunoaiele” satelor, cele mai prăpădite, ce rămân de flăcăii unguri, le folosesc să seducă pe
cei mai buni flăcăi români. Intră în familii bune, supuse, ca după un an să dirijeze şi să le fie
frică la socri de ele, ca de vipere. Odată ce au intrat în case româneşti, apoi acolo nu mai pol

40 în Arhiva CEDMNC, fond Manuscrise, nr. 55, se găseşte o Cronică a Parohiei Băţanii Mari,
scrisă de părintele Ion Constantin, care aprecia că „Părintele Garcea loan din Augustin, paroh la
Băţanii Mari a fost un mare om şi preot la timpul său. Dumnezeu să-l ierte!”.
476
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

vorbi ai casei nimic din cauza religiei sau a tradiţiilor: post, o cruce Ia masă etc. Duminica
îşi iau băraţii şi îi duc la bisericile lor căci „un Dumnezeu avem”. Ii bagă în cumetrii cu
ungurii, îi duc la corurile lor bisericeşti şi astfel îi înstrăinează, căci trebuie neapărat să
asculte de ele. Dar nici un flăcău ungur nu ia o fată româncă! (sub. aut.) Numai dacă e
vreo fată bogată iar flăcăul sărac lipit pământului, dar şi atunci fata de român trebuie să
treacă la religia lor!
Şi aceste cazuri ne frământă mult şi pe cei câţiva români mai bătrâni care se
sfârşesc cu zile, văzând cu ochii pericolul care n-a fost în era maghiară - şi se întâmplă azi
sub egida românească!
Noi am urmărit la zi desfăşurarea acţiunilor de nimicire a românilor din secuime şi
am observat cu ocazia recensământului din 1946, când ca recenzori au fost numai învăţători
unguri, instruiţi în felul ca să pună întrebări românilor maghiarizaţi: „Ce limbă maternă ai?”
„Mi az anya nyelve?”, la care omul răspunde că limba maghiară, fiindcă nu ştia româneşte.
Astfel îl înregistra la rubrica naţionalităţii maghiare şi astfel au intrat în statistica lor ca la
400.000 români, în fostele trei judeţe plus jumătate din Tg-Mureş. Dacă le punea întrebarea
„Ce naţionalitate declari?”, ar fi răspuns orice român, chiar dacă nu cunoştea limba: sunt
român! La fel cu fete-femei, care au avut un tată român, urma să declare naţionalitatea tatei:
română, chiar dacă era de confesiune după mamă una din cele ungureşti! Dar tot la unguri
le-au pus.
La recensământul din anul curent, s-a întâmplat la fel! Numai în Ormeniş, aici, au
făcut recensământul vreo cinci persoane, învăţători unguri, deşi aveau trei învăţătoare
românce, dar Sfatul în care nu avem nici un român din 180 de familii, a numit recenzori de
ai lor, care aveau obligaţia să ia datele în fiecare casă, unde să completeze foaia din registru,
ei au procedat altfel, au luat într-un carnet ce-au vrut, apoi le-au introdus - după gust - în
Sfatul Popular. Am observat imediat cum procedează directoml şcolii secţia maghiară,
Vencel, la casa cu tată român, femeie unguroaică, confesiune unitariană, cu 2-3 fete, de
confesiunea mamei. Ie-a trecut în rubrica naţionalităţii maghiare. Ori în casa aceea erau 4
români de naţionalitate, şi mama născută din tată ungur, să fie sănătoasă. Am găsit acest
procedeu aici în 70-80 de cazuri.
Mai sunt şi alte cazuri: 4-5 familii române trecute la confesiunea unitariană de
câţiva ani! Şi-a schimbat confesiunea dar nu naţionalitatea! Ori ei i-au înregisU'at în rubrica
naţinoalităţii maghiare. Am reclamat, dar... nimic! Nu mai reclam, dar barem, să rămână pe
hârtie, căci noi nu vrem decât ca toată lumea să respecte legea.
Să nu se creadă că e uşor să păstoreşti în satele secuieşti. întâi, că uiţi rutina limbei,
căci toată lumea vorbeşte ungureşte. Prea multe eforturi trebuie tăcute ca să ţinem echilibrul
sub marea influenţă a atâtor confesiuni: câte 3-4 în fiecare comună. Dar ei toţi ţin la un Ioc,
numai noi stăm izolaţi şi urâţi de toţi. Mai avem nenorocirea că suntem săraci în biserică,
haine-odăjdii vechi, slabe, „rongyos olah pap”, şi românii acum mai săraci, bisericile goale,
icoane pe sticlă.
Un om mai luptă cât poate, dar după 30 de ani de viaţă în nervozitate ajunge la casa
de nebuni. La fel stăm rău cu cantorii. Au terminat şcoala în Sibiu: Ticuşan Gheorghe,
pentru Ormeniş, Andrei Mihai - Racoşul de Jos, dar nu primesc de la stat nimic. Şi amândoi
sunt mari cântăreţi şi foarte cinstiţi, corecţi, dar n-au aproape nici haine pe ei. Lucră la
echipă la C.F.R. şi m-ar fi părăsit dar m-au mai ascultat câtva timp. O să-i pierd! Pe rând se
desprind de masa românească şi caută să se debaraseze de greutate fiecare, căci persecuţia
străinilor în astfel de condiţii e mare greutate. în satele cu 10-13 familii de români, azi nu
mai este nici un român, i-au „înghiţit” spaima celor 4 ani după verdictul de Ia Viena.
Azi, aceiaşi preoţi difuzează informaţii pentru ai lor că Ardealul va fi al lor şi încă
până la „hotarul Sfântului Ştefan” - undeva pe Ia Ploieşti - că le trebuie sondele. în mod
tacit toţi speră la aşa ceva. De aceea cei puţini români prin satele lor în 1940 au fost bătuţi şi
trecuţi la confesiunile lor forţat, dar n-au mai avut când să-şi revină că le e teamă că se

477
Costel-Cristian LAZÂR

repetă teroarea din 1940 - cu hitleriştii. Astfel n-au mai avut preot orodox în comună şi s-au
pierdut. De exemplu în jurul Baraoltului, în comunele Herculian 30 familii, Băţanii Mici 40
familii, Biborţeni 60-70 familii, inclusiv greco-catolici. Pilea 12 familii. Brăduţ 8-10 familii,
Telişoare 30 familii, Doboşeni 20 familii, acolo au mai rămas ortodoxe 30 familii; Racoşul
de Sus 30 de familii, aici mai e un credincios, Damian Demeter Ştefan, vine la biserica din
Vârghiş sau Augustin. în Vârghiş s-au lăsat de ortodocşi 20 de familii, în Căpeni ar mai fi
15 familii, s-au pierdut 20 de familii şi cam în felul acesta au pierit românii încetul cu
încetul şi se continuă acest proces lent dar bine dirijat! (rog a se lua informaţii şi de la pr.
Florea din Belin, protopopul din Sfântu Gheorghe şi de la alţi preoţi din secuime).
Sunt foarte multe cazuri unde mama familiei fiind unguroaică nu admite ca copiii
ei să se căsătorească cu români. Acolo, omul român n-are cuvânt în casa lui - fie fată sau
băiat îi înrudeşte cu copii unguri din neamurile ei! Astfel averile românilor ajung în mâinile
străinilor, chiar sute de hectare sunt pierdute de români în fiecare sat, de 15-20 de ani
încoace.
Aici trebuiau preoţi mai mulţi să ţină trează conştiinţa ortodoxă şi să apere
ortodoxia! Cred că şi mai bine era ca preoţii tineri să treacă prin rotaţie prin secuime, să
cunoască şi mizeria acestora barem 4-5 ani şi să fie schimbaţi prin alţi tineri, ca toată lumea
să-şi dea cuvântul şi să propună diferite probleme şi programe de apărare. Ori, noi stăm aici
de 30 de ani, am pierdut şi elanul şi plăcerea şi ni s-au epuizat forţele luptând cu cuvântul
într-o limbă străină în care nu am avut educaţia directă. Ba mai trăim şi în mizerie, căci nu
avem credincioşi mulţi.
Trimit de exemplu pastorala de Paşte a Î.P.S. Iustin, să se vadă că a trebuit să o
traduc în limba maghiară pentru Ormeniş şi Racoşul de Jos şi ar fi fost posibilă o traducere
mai bună, dar a sosit în seara de Sfintele Paşte şi mi-au trebuit patru ore s-o traduc baremi
mulţumitor. Aşa trebuie să lucrăm aici ca să ne menţinem.
Mai trimit ceva predici lucrate după diferiţi autori, pe care le memorizăm şi le
predicăm liber, doar ideea o prindem cu ochii. Preoţii lor fac multă filizofie şi n-au
aglomerat cultul cu tipic greu ca noi, atrag lumea!
„41
Ormeniş, 26 mai 1956, preot Garcea Ion”
Din cele de mai sus rezultă atât nevoia unei primeniri a corpului preoţesc,
dar mai ales marile greutăţi cu care se confruntă nu numai preoţii, dar şi enoriaşii
ortodocşi români din secuime. Informarea preotului Garcea este doar una din
multele asemănătoare care ajungeau la forurile superioare, dar soluţii se pare că nu
prea au venit.
Câteva concluzii se pot trage după ce s-a analizat situaţia parohiilor
ortodoxe din R.A.M.
- în primul rând faptul că în toate parohiile românii formau minoritatea
populaţiei, fiind înconjuraţi de mari comunităţi de maghiari, grupaţi în
special în bisericile romano-catolice, reformate sau unitariene. Spre
deosebire de protopopiatul Topliţa, care grupa localităţi unde mai existaşi
populaţie majoritar românească, aici lucrurile erau mai dificile sub aspect
etnic.
în foarte multe parohii din protopopiat, credincioşii români ortodocşi erau
de limbă maghiară, urmarea firească a intensului proces de maghiarizare
prin care a trecut toată zona, mai ales în perioada 1940-1944. De aceea una

41 DANIC, Ministerul Cultelor, fond Direcţia de Studii, dos. 85/1956, f. 33-35.

478
 Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale...

dintre necesităţile de bază ale protopopiatului era aceea de a avea preoţi

care să cunoască limba maghiară. De altfel, numărul credincioşilor români
din zonă a fost mtr-o continuă scădere, mai intai din punct de vedere etnic,
iar mai apoi, firesc, şi confesional.
O altă problemă o constituia lipsa preoţilor tineri, care să poată fi activi în
propovăduirea muncii de apostolat ce o presupunea pastoraţia în secuime.
Preoţii, în general, duceau o viaţă morală ireproşabilă, erau dedicaţi
meseriei lor dar se loveau de mari greutăţi materiale. Colaborarea cu
organele de stat era considerată bună, chiar şi a acelor preoţi care făcuseră
închisoare datorită viziunilor politice anterioare.
De asemenea, o parte din credincioşii români au preferat după 1948 să nu
adere la biserica ortodoxă, ci să frecventeze biserica catolică, chiar dacă
oficial nu trecuseră la catolicism. Acest fapt a fost o mare pierdere pentru
românismul din zonă, deoarece aşa cum relevă şi rapoartele din care am
spicuit, majoritatea celor netrecuţi la ortodoxie erau oameni gospodari sau
intelectuali, în tot cazul, din stratul social superior al satelor.
Se poate constata că toate parohiile erau sărace, niciuna nu reuşea să
acorde preotului completarea de salariu în totalitate, iar de multe ori nici
nu putea contribui la lucrările curente ce erau de executat pentru biserică.
In general, preoţii reveniţi la ortodoxie erau bine priviţi de credincioşi, dar
au mai fost şi cazuri în care, pentru început, aceştia erau priviţi cu reticenţă.
Cultele romano-catolic şi cele reformate duceau o intensă activitate de
prozelitism, mai ales în rândul celor care nu trecuseră la ortodoxie de la
greco-catolicism. Numeroase au fost cazurile în care preoţii români au
trebuit să se plângă la protopopiat de imixtiunile preoţilor celorlalte culte
în activitatea enoriaşilor ortodocşi. Insă necesităţile cultice (botez,
cununie, înmormântare etc) precum şi faptul că filiile se aflau de cele mai
multe ori la distanţe foarte mari de parohie, făceau ca unii credincioşi să
apeleze sau să accepte serviciile divine ale preoţilor cultelor maghiare.

479
Costel-Cristian LAZĂR

Prof. drd. Costel-Cristian LAZĂR

480
 Originile ideii autonomiei secuieşti

.*
Originile ideii autonomiei secuieşti
Dr. Alexandru PORTEANU

Secuii, îndelung marginalizaţi la periferia Regatului Ungar şi apoi a

Imperiului habsburgic, se aflau după 1918 în mijlocul unui stat nou, devenind
conştienţi că noua situaţie le determina adaptarea la un nou sistem de relaţii socio-
politice. Situaţia lor a fost luată în atenţia lucrărilor Conferinţei de Pace de la
sfârşitul primului război mondial. Ideea referitoare la unele forme de autonomie în
sens modem pentru secui a apărut după Unirea Transilvaniei cu vechiul Regat al
României, ca o reacţie faţă de importantele reconfigurări geopolitice de la finele
războiului. Până atunci nu se poate vorbi despre ideea vreunei autonomii secuieşti
în sens modem.
Desfăşurarea Conferinţei de Pace de la Paris, începută în ianuarie 1919 şi
continuată până în vara anului următor, a fost deosebit de complexă, marcată de
numeroase şi importante divergenţe. România se afla în centml atenţiei - nu
întotdeauna favorabile - a Puterilor Aliate şi Asociate, îndeosebi pentm rolul său în
evenimentele determinate de instaurarea regimului comunist în Ungaria (martie
1919). încă înaintea încheierii Tratatului de Pace cu Ungaria (Trianon, 4 iunie 1920),
principalele Puteri Aliate şi Asociate au determinat încheierea Tratatului asupra
minorităţilor cu România (Paris, 9 decembrie 1919). Atât desfăşurările politico -
diplomatice pregătitoare ale Tratatului, cât şi cele ulterioare, asupra efectelor sale, au
generat tensiuni şi controverse interne şi externe, asupra cărora nu putem stărui aici.
Punctul de pornire al dezbaterilor conceptuale, politice, asupra primelor
forme de autonomie preconizate pentm secui îl constituie articolul 11 al Tratatului
asupra minorităţilor care preciza: România consimte să acorde, sub controlul
Statului român, comunităţilor secuilor şi saşilor, în Transilvania, autonomia locală,
în ce priveşte chestiunile religioase şi şcolare. Tratatul a fost semnat pentm
România de generalul C. Coandă şi de Ion G. Pelivan. în Tratatul de Pace cu
Ungaria se face o referire generală la prevederile Tratului asupra minorităţilor, fără
a se specifica susmenţionatul articol 11. In perioada pregătitoare a încheierii
Tratatului de Pace cu Ungaria a fost schiţat un plan de autonomie pentm maghiarii
din Transilvania, al cămi autor a fost Paăl Arpăd; acest proiect nu făcea referiri
speciale la secui şi a rămas fără ecouri deosebite.
Şocul extraordinar de puternic pe care Tratatul de Pace cu Ungaria de la
Trianon l-a produs în conştiinţa publică maghiară, a determinat izbucnirea spontană

Comunicare prezentată la Sesiunea Ştiinţifică de la Bacău (2010) „Congresul secuiesc din

1902 şi românii” şi la Sesiunea internaţională „Pontica”, Constanţa (2010).
481
Alexandru PORTEANU

şi puternică a stării de spirit generale referitoare la „tragedia Trianonului”.Această

dominantă de psihologie socială a generat în scurt timp întregul sistem de gândire şi
acţiune politică al nefastului revizionism ungar, cu gravele sale consecinţe istorice,
în acest cadru atât de tensionat şi agitat nu a mai rămas liber un spaţiu public,
politico-ideologic, pentru preocupări punctuale sau specifice cum ar fi cele
referitoare la secui. Mişcarea revizionistă s-a amplificat şi a fost stimulată artificial
de interese politice tot mai radicale sau chiar extremiste, astfel încât situaţiile
particulare şi locale, nuanţele acestora, au trecut în planul secund al atenţiei publice.
In România întregită, problemele privind situaţia minorităţilor etnice au
putut fi dezbătute mai aplicat şi mai lucid. Reprezentanţii minorităţilor au putut
exprima liber toate opiniile şi opţiunile lor, au putut acţiona liber în planul politic
nemijlocit, inclusiv în Parlament, având organizaţii sau chiar partide politice proprii
şi o presă deosebit de activă. Aceste dezbateri şi acţiuni politice nu au fost deloc
lineare, ci deosebit de complexe, caracterizate prin tensiunile reale ale unor
desfăşurări în contradictoriu, atât în cadrul intern al minorităţilor, cât şi în relaţiile
lor cu factorii politici ai Statului român. Democraţia politică românească a permis
inclusiv exprimarea liberă a opiniilor îndreptate împotriva unor valori naţional-
statale fundamentale. Fără îndoială că relaţiile exponenţilor minorităţii maghiare cu
autorităţile Statului român au fost marcate adesea de asperităţi, că ambele părţi au
avut contribuţia lor la acestea.
9

Situaţia şi problemele secuilor au fost prezente în publicistica românească,

în special din Transilvania, din perioada de până la primul război mondial, precum
şi în unele lucrări documentare sau referinţe istoriografice (în frunte cu cele ale lui
N. lorga). Istoriografia şi publicistica maghiară din Ungaria şi Transilvania au tratat
cu atenţie specifică, uneori chiar analitic, problematica secuiască, într-o epocă în
care aceasta nu oferea încă prilejuri sau pretexte pentru accente stridente, ci mai
degrabă preocupante, faţă de situaţia social-economica precară a zonei.
începuturile dezbaterilor din perioada interbelică referitoare la secui, atât din
mediile maghiare, cât şi din cele româneşti, erau determinate în bună măsură de
noua configuraţie geopolitică şi teritorială a acestei tematici. Vasile Stoica publica
în „Arhiva Socială” din 1923 un studiu de 18 pagini despre Minorităţile noastre.
Ungurii şi Secuii, deschizând seria unor articole şi dezbateri ce se vor lărgi în anii
următori, la care vor contribui Alex. Lapedatu, Vintilă Mihăilescu, loachim
Crăciun, Gh. Ciuhandu, însuşi N. lorga, culminând cu lucrările de referinţă ale lui
G. Popa-Lisseanu şi Sabin Opreanu. Pe măsura dezvoltării şi aprofundării acestor
preocupări, autorii români se vor concentra tot mai mult pe importanta problemă a
secuizării românilor din această zonă şi mai puţin pe problemele de actualitate
referitoare la secui.
în literatura istorică şi publicistică maghiară au stăruit temele referitoare la
controversele asupra originii secuilor, cercetări documentare locale (zonele scaunelor
secuieşti),elaborarea şi studierea bibliografiei domeniului, toate acestea sintetizându-
se în importanta lucrare despre Istoria naţiunii secuieşti şi a constituţiei sale,

482
 Originile ideii autonomiei secuieşti

publicată de cunoscutul istoric maghiar Szadeczky K. Lajos în 1927 la Budapesta

(400 pagini). Istoricii maghiari erau preocupaţi chiar mai puţin decât cei români de
problemele de actualitate şi de perspectivă referitoare la secuii din Transilvania,
deoarece cu toţii erau dominaţi în mod absolut, obsesiv, de „tragedia Trianonului”, de
viziunea revizionistă a „dreptăţii pentru Ungaria”, care nu-şi putea permite încă o
abordare analitică incluzând şi pe secui.
Rolul de deschizători ai acestor noi orizonturi politologice l-au îndeplinit
treptat, principalii publicişti maghiari din România care susţineau revista Magyar
Kisebbseg condusă de Jakabffy Elemer, ce apărea la Lugoj, cu ediţia în limba română
Glasul minorităţilor, şi ediţii rezumate în germană şi franceză. Cea mai mare parte a
presei cotidiane maghiare din principalele oraşe (Cluj, Oradea, Arad, Târgu Mureş
ş.a.) a trecut destul de curând la tematica făţiş revizionistă, la atacarea Statului român,
promovată în mod strident, agitatoric, cu accente pe aspecte minore şi pe tonul de
scandal. Politicienii maghiari din România erau şi ei destul de absorbiţi de disputele
politice şi electorale ale epocii, inclusiv de propriile lor divergenţe interne.
Rolul de concepţie al preocupărilor referitoare la problemele minorităţilor,
inclusiv la secui, l-au asumat unele persoane cu pregătire superioară de specialitate,
îndeosebi din domeniul ştiinţelorjuridice. Dintre aceştia s-a detaşat fostul profesor de
drept constituţional de la fosta Universitate maghiară din Cluj, Balogh von Arthur.
După lucrări de prezentare a noii Constituţii a României din 1923 (Cluj, 115 p.) şi
mai multe ediţii ale manualului de Constituţia Maghiară (Budapesta, 5 ediţii), juristul
maghiar de la Cluj a elaborat o amplă lucrare despre Protecţia internaţională a
minorităţilor, publicată între anii 1928 - 1933 în mai multe ediţii la Munchen., Berlin,
Cluj şi Paris, în limbile germană, maghiară şi franceză, devenită imediat lucrare de
referinţă, primită elogios în cercurile Societăţii Naţiunilor care promovau în mod
deosebit acest domeniu. Era perioada de cea mai amplă şi intensă activitate de la
Societatea Naţiunilor pe această temă, care a înregistrat cele mai numeroase memorii,
reclamaţii, anchete şi verificări (sau chiar inspecţii) asupra situaţiei minorităţilor,
îndeosebi din România. Dezvoltarea acestor preocupări a condus în mod firesc şi la
detalierea unor aspecte referitoare la secuii din Transilvania, îndeosebi la aplicarea
articolului 11 al Tratatului asupra minorităţilor (1919), referitor la autonomia
bisericească şi şcolară a secuilor. în 1932 Balogh von Arthur a publicat în colecţia
,3ibliotecii Muzeului Ardelean” din Cluj, un amplu studiu consacrat chiar
autonomiei bisericeşti şi şcolare a secuilor (A szekely vallăsi es iskolai
dnkormânyzat). Readucerea în atenţia publicului a articolului 11 al Tratatului din
1919 marca totodată şi ÎNCEPUTUL TENDINŢELOR DE MODIFICARE A
ÎNŢELESULUI CONCEPTELOR care operau în domeniu, prin extinderea lor din
sfera culturală, bisericească, şcolară la cea politică şi chiar teritorială.
Această noutate a fost sesizată prompt de specialişti români ai domeniului.
Replica a fost dată de profesorul loan Mateiu de la Academia de înalte Studii
Comerciale din Cluj, în articolul O doctrină şovinistă şi oligarhică asupra
autonomiei secuilor. Rectificări pe marginea unui studiu, publicat la rubrica de

483
Alexandru PORTEANU

„Discuţii şi recensii” a revistei Societatea de Mâine din Cluj (An DC, în numărul 13-
14/1932, p. 209-210). Vechea ideologie juridică maghiară şi tendinţa de limitare a
noţiunii de autonomie la sensul ei medieval, conferă nota contrastantă a acestui
studiu faţă de doctrina juridică modernă în materie. Autorul temeinicei recenzii
critice remarca faptul că tocmai lucrarea de referinţă a lui Balogh von Arthur despre
Protecţia minorităţilor - atât de apreciată în unele medii internaţionale - se
distingea şi prin „serii de erori voite cari dezvăluie resentimentele prea puţin
stăpânite ale d. Balogh faţă de statul românesc. Suntem deci preveniţi”. Autorul
maghiar menţionat făcea eforturi stăruitoare de a promova conceptul privitor la
minoritate ca persoană de drept public, ca temei al drepturilor colective, printr-o
„dialectică abilă, dar interesată”. Inconsistenţa acestor teorii împărtăşite nu numai
de Balogh von Arthur, a fost „demonstrată magistrat! chiar de către d. N. Titulescu
în conferinţa sa de la Academia Diplomatică din Paris” (15 martie 1929). Problema
raporturilor dintre autonomie şi stat este minuţios analizată de recenzent, care
demonstrează deosebit de pertinent inconsistenţa tendinţelor lui Balogh de limitare
maximă a exercitării prerogativelor suveranităţii statului în domeniile şcolar şi
bisericesc, până aproape de teoria juridică a exteritorialităţii sau chiar de aceea a
Statului în Stat. Dacă obiectivele teritoriale şi scopurile politice se dovedesc a fi
imposibil de conceput pe bazele dreptului internaţional şi ale celui intern,
dezbaterea autonomiei religioase a secuilor se dovedea inutilă atât în condiţiile
proprii, istorice, ale funcţionării instituţiilor bisericeşti ale secuilor, cât şi în
temeiurile juridice ale Legii Cultelor din România. „De aceea, dl Balogh îi dă o
interpretare extensivă, cuprinzând integralitatea vieţii culturale secuieşti, care
constituie chiar substanţa autonomiei culturale”. De prisos să insistăm şi asupra
inconsistenţei încercărilor de argumentare ale autorului prin recurgerea la
comparaţii forţate cu situaţii din alte state sau zone în perioada antebelică sau în cea
interbelică (Moravia, Bucovina, Rutenia, Estonia). Cu vădită nemulţumire faţă de
persistenţa considerată anacronică a vechii tradiţii şcolare confesionale la secui,
Balogh von Arthur „constată că secuii n-au cerut şi nu cer înfăptuirea salvatoarei
autonomii culturale”, vădit politizată de el si de cei care îi vor urma, în detrimentul
intereselor populaţiei secuieşti însăşi. Din aceste cauze, prof. loan Mateiu conchidea
subliniind semnificaţia faptului că „instinctul politic al colectivităţii secuieşti
sesizează mai limpede posibilităţile etnice şi sociale... Nici saşii, nici secuii nu s-au
grăbit să solicite autonomia locală în spiritul preconizat de d. Balogh”.
Aceste rânduri erau scrise la mijlocul anului 1932. în acest context, Paal
Arpăd, autorul planului utopic din 1919-1920, de autonomie pentru maghiarii din
Transilvania, a elaborat în 1931 un proiect de lege pentru autonomia culturală a
secuilor, pe baza articolului 11 al Tratatului minorităţilor din 1919. Acest proiecta
rămas şi el în faza de intenţie, deşi autorul său va mai reveni ulterior asupra ideii,
rămasă fără rezultat. Acelaşi Paăl Ărpăd a formulat aceeaşi idee în 1933, la
adunarea de la Târgu Mureş a Partidului Maghiar, pentru a fi inclusă în programul
acestui partid.

484
 Originile ideii autonomiei secuieşti

Dezbaterea tematicii în chestiune va continua desigur, dezvoltându-se chiar în

cadrul evoluţiei conjuncturii politico-diplomatice internaţionale, a cărei complexitate
sporea pe măsura acumulării factorilor negativi după 1933. Astfel s-a putut ajunge ca,
în preajma izbucnirii Celui de al Doilea Război Mondial, aparenţele teoretice să fie
treptat înlăturate, iar unele publicaţii care se remarcaseră prin preocupările interesante
în domeniu, încep să alunece şi ele pe aceeaşi pantă.
începutul acestor nuanţări poate fi sesizat mai concret în publicarea la
începutul anului 1934 a unui studiu destul de dezvoltat, de 34 pagini, intitulat
Autonomia culturală a comunităţii secuieşti, de dr. Miko Emeric apărut în paginile
revistei Glasul minorităţilor {1934, XII, nr. 1-2, p. 1-34). Lucrarea constituie de fapt
textul unei teze de doctorat, bazată pe studiul minuţios al unei bibliografii
cuprinzătoare, având un caracter preponderent ştiinţific. Autorul declara în
Introducere că „realizarea autonomiei este condiţionată de armonizarea punctului de
vedere majoritar şi minoritar”. Lucrarea este structurată în două părţi - Autonomia
secuiască sub raportul dreptului internaţional (I) şi sub raportul dreptului intern (II)
- urmată de o încheiere care sintetizează principalele idei. Autorul declara că
încearcă să rămână numai pe terenul doctrinei de drept constituţional şi
administrativ, dar exprima în final şi unele concluzii de actualitate (1934), mai
accentuat. în partea consacrată examinării autonomiei secuieşti sub raportul
dreptului internaţional, analiza se concentrează - cum e şi firesc - pe acelaşi articol
11 al Tratatului minorităţilor din 1919. Faţă de lucrările lui Balogh von Arthur, teza
de doctorat a lui Miko Emeric aduce o informare bibliografică mai largă, în care îşi
fac loc şi lucrări ale unor autori români, într-o analiză corectă a acestora. Miko
remarca precizările şi sublinierile ftcute de luliu Maniu în importantul discurs
asupra problemei minorităţilor (1926), referitoare la mult invocatul articol 14 al
Tratatului minorităţilor, care „nu asigură cu nimic o autonomie naţională pentm
minorităţi, stipulând numai o autonomie locală sub controlul Statului şi numai în
chestiuni culturale şi religioase şi numai pentru secuii şi saşii din Ardeal”. Cum era
de aşteptat, Miko Emeric exprimă aprecieri deosebite pentm unele opinii şi lucrări
ale lui R. Boilă, care erau mai favorabile în direcţia descentralizării administrative.
O semnificaţie specială are opinia automlui tezei de doctorat în discuţie,
asupra unor posibile complicaţii pe care le-ar comporta o anumită exagerare în
abordarea acestor probleme: „Dacă am concepe autonomia secuiască într-un sens
pur teritorial, s-ar produce situaţia bizară că românii din aceste trei judeţe (Odorhei,
Ciuc, Trei Scaune) ar deveni minoritari, fiind supuşi nemijlocit organelor
autonomiei secuieşti” (p. 11). Partea rezervată analizei autonomiei sub raportul
dreptului intern (p. 14-33) cuprinde, la rândul ei, două subcapitole care tratează
despre „1. Organizaţia autonomiei secuieşti” (p. 14-26) şi „2. Autonomia secuiască
şi legislaţia internă” (p. 26-33).
Aceste două subcapitole constituie de fapt partea cea mai întinsă şi
importantă a tezei de doctorat a lui Miko Emeric, care se situează într-un registm
evident diferit de restul lucrării, dezvăluind adevăml efectiv şi mai ales tendinţele

485
Alexandru PORTEANU

ideilor autonomiei secuieşti, care încercau să se plieze cât mai discret, dar totodată
eficient, pe fondul concepţiilor şi manifestărilor revizioniste tot mai virulente. Din
punctul de vedere ştiinţific, la care autorul declară că ţine în mod special, această
poziţionare situează esenţa demersului autorului în planul descendent, al unei reale
involuţii a unei dezbateri de interes, chiar faţă de Balogh von Arthur. „ Organizaţia
autonomiei secuieşti” este concepută în mod teoretic abstract, inoperant, utopic, în
formule birocratice, stufoase, în special cele referitoare la „stabilirea naţionalităţii”
(secuieşti), la „procedura de înfiinţare a autonomiei secuieşti”, de limitare a
funcţiilor Statului şi cele ce încearcă o extindere tacită a autonomiei dincolo de
domeniile şcolar şi religios. Subcapitolul „Autonomia secuiască şi legislaţia
internă” exprimă o serie de deziderate ce s-au dovedit nerealiste, precum şi critici
exagerate la adresa legiferării în domeniu, la adresa politicii şi suveranităţii Statului
român, începând cu Constituţia şi până la legile speciale sau aplicarea lor.
Concluziile tezei de doctorat sunt edificatoare atunci când ele susţin că „putem
constata o tendinţă nouă în doctrină, care tinde la realizarea autonomiei secuieşti”.
Evocând Congresul al IX-lea al minorităţilor naţionale din septembrie 1933 de la
Berna, Miko Emeric sublinia îndeosebi tendinţa nouă de la acest congres de a se
merge pe calea autonomiei TERITORIALE care, aşa „cum o concepe Congresul,
este mai mult decât simplu deziderat”. în final, autorul forţează o paralelă nerealistă
între secuii din Ardeal şi cuţovlahii din Pind, sugerând Statului român „să acorde o
autonomie atât de largă concetăţenilor minoritari (în speţă secuilor - n.n.), cât de
largă ar acorda consângenilor săi minoritari din Grecia”. Acest final abrupt exprimă
şi eşuarea demersului conceptual - juridic, dar şi politic - al lui Miko Imre, având în
vedere realitatea cunoscută despre situaţia adevărată, incomparabilă, în sens
negativ, a vlahilor din Grecia şi alte state, faţă de cea a secuilor din România. în
esenţă, această lucrare şi concepţia ei reprezintă o veritabilă summa summarum a
ideilor autonomiei secuieşti din perioada interbelică.
Ideea autonomiei se va mai manifesta la întâlnirea din 1937 de la Târgu
Mureş a grupării maghiare „Erdelyi Fiatalok” (Tinerii Ardeleni), dar era evident că
ideea a intrat într-un con de umbră în anii din preajma celui de al doilea război
mondial, deoarece ascensiunea brutală şi globală a revizionismului a estompat
complet toate nuanţele zonale. Această constatare va fi exprimată de Miko Imre
însuşi, în lucrarea despre cei 22 de ani ai vieţii politice a maghiarimii din Ardeal
(1918-1940), apărută la Budapesta în 1941. Concluzia autorului era că problema
autonomiei secuieşti trebuia „raportată la situaţia întregii maghiarimi din România”
şi că „ea se va rezolva în timp”, lăsând astfel deschise variate opţiuni nedefinite.
Nici chiar regimul de ocupaţie horthystă din anii 1940-1944 nu a schiţat nici
cel mai mic indiciu referitor la o eventuală autonomie secuiască. Ideile autonomiste
vor intra într-o perioadă de hibernare de aproape două decenii, reînviind sub semnul
dictaturii bolşevice şi al ocupaţiei sovietice, intrând apoi într-un nou declin în
perioada regimului comunist al lui N. Ceauşescu. In întreaga perioadă dintre 1940-
1989 (cu subdiviziunile cronologice şi politice repective), autonomia secuiască a

486
 Originile ideii autonomiei secuieşti

continuat să rămână în oarecare penumbră; chiar şi episodica Regiune Autonomă

Maghiară (1952-1968) a fost temperată treptat de prevalenţa dominantă a dictaturii
comuniste, cu periodizarea specifică a funcţionării sale.
Recapitulând cele de mai sus, constatăm ca ideea autonomiei secuieşti s-a
conturat treptat în deceniile 3-4 ale secolului al XX-lea, în limitele stabilite prin
articolul 11 al Tratatului minorităţilor din 1919. Revizionismul ungar nu a permis
lărgirea şi aprofundarea dezbaterii asupra ideii autonomiei secuieşti, impunând
raportarea ei în sens limitativ la problemele întregii minorităţi maghiare din
România şi chiar la întreaga naţiune maghiară; în mod axiomatic, analizele
referitoare la autonomia secuiască au rămas în bună măsură desprinse de
conexiunile, contingenţele şi determinările obiective în cadrul şi în relaţiile cu
întreaga societate din România, din ale cărei realităţi face parte şi situaţia
secuilor, oricât de dificil este de înţeles această realitate de către interesele contrare.
Deşi Ungaria istorică a neglijat situaţia dificilă a secuilor aflaţi la periferia
imperiului habsburgic, deşi revizonismul ungar a estompat ideea autonomiei
secuieşti, reluarea în sens îngust a acestei idei după 1989 are adesea conotaţii
anacronice. în această încadrare istorică globală, pe termen mediu şi lung, poate
apărea uneori ca un paradox faptul că după reinstaurarea democraţiei în societatea
românească şi în cea maghiară, după integrarea lor europeană, care au abolit
ineluctabil vechile obsesii revizioniste, activarea şi aprofundarea preocupărilor
democratice privind diferitele forme de descentralizare administrativă să fie
invocată în sprijinul unor tendinţe autonomiste pe criterii etnic-teritoriale, inclusiv
cu aluzii împotriva Tratatelor de Pace, care rămân documente fundamentale ale
dreptului şi relaţiilor internaţionale contemporane.
Din aceste cauze, cunoaşterea aspectelor înfăţişate poate contribui la o-mai
bună înţelegere şi la concluziile corespunzătoare noilor realităţi geopolitice de la
începutul celui de al treilea mileniu.

487
Alexandru PORTEANU

■ ' «

Dr. Alexandru PORTEANU

488
 Unitatea românilor şi teritoriului lor...

Unitatea românilor şi a teritoriului lor - necesitate

obiectivă în era Uniunii Europene
Prof. univ. dr. Comeliu-Mihail LUNGU

Unitatea românilor şi a teritoriului lor a ocupat un loc esenţial în istoria

naţională şi a fost tratată - chiar şi atunci când vremurile s-au dovedit a fi vitrege -
după aceleaşi principii aplicate şi respectate de celelalte naţii ale lumii.
Numai că pentru români ea a devenit o problemă, nu din cauza lor, ci
datorită provocărilor venite din partea celor ce au jinduit la teritoriul românesc şi,
implicit, la unitatea locuitorilor lui. Cu toate acestea, nici rapturile teritoriale, nici
stăpânirea vremelnică a unor importante provincii şi a milioane de români nu au
putut nimici unitatea de neam şi de ţară.
Din nefericire, încercările de dezmembrare a unităţii românilor şi a
teritoriului lor nu a dispărut; dimpotrivă, ele manifestându-se, sub o formă sau alta,
şi în prezent. După conturarea aşa-zisei Europe unite şi evenimentele din anii 1989-
1990, vechile metode ale dezbinării unor naţii şi ale dezmembrării teritoriilor lor
naţionale ar fi trebuit abandonate. în pofida faptului că actualii provocatori susţin că
acţionează în numele unor „principii democratice” - care s-au dovedit a fi false
lozinci - şi că urmăresc instaurarea unei noi ordini, în realitate, intenţiile lor au de
atins aceleaşi ţeluri ca şi în trecut.
Din dorinţa de a invita la reflecţie şi de a recomanda tuturor factorilor
responsabili să înveţe din lecţiile oferite de istorie, ne-am propus să prezentăm, pe
scurt, modul în care a fost percepută şi tratată unitatea românilor şi a teritoriului lor
de-a lungul unei însemnate perioade de timp. Şi, pentru a fi cât mai cu putinţă
convingători, am socotit că analiza trebuie făcută pe baza unor surse documentare
provenite, în cea mai mare parte, din arhive externe, iar aprecierile să aparţină
diverselor personalităţi politice şi unor diplomaţi străini care au cunoscut bine
realităţile româneşti.
în temeiul mărturiilor documentare, a căror valoare nu poate fi pusă la
îndoială, am fi putut începe parcursul nostru din vremuri mai îndepărtate, dar,
spaţiul nu ne-ar permite să stăruim asupra multora dintre dovezile menite să susţină
opiniile noastre.
Tocmai de aceea vom pomi din perioada Revoluţiei europene de la 1848, în
cadrul căreia s-a înscris şi Revoluţia română, integrată fenomenului general, atât
prin obiectivele urmărite, cât şi prin programele revoluţionare elaborate.
Numeroasele documente provenite de la diplomaţii acreditaţi în Principatele
Române pun în lumină atenţia specială acordată desfăşurării evenimentelor din
Moldova, Transilvania şi Muntenia, încă din anii premergători izbucnirii Revoluţiei.
489
Comeliu-Mihail LUNGU

Unul dintre cele mai ilustrative şi convingătoare materiale pentru susţinerea

ideii de unitate a românilor şi teritoriului lor îl reprezintă raportul diplomatic al
consulului Pmsiei la Iaşi, E. Richthofen. In urma investigaţiilor sale, şi după o
informare temeinică, diplomatul prusac îi raporta ministrului său de externe, la 27
septembrie 1847, că:
„Dintre cei 8, până la 9 milioane de oameni care aparţin aşa numitei
naţionalităţi române şi care vorbesc idiomul valah (românesc), cca. 2 Va milioane
locuiesc în Ţara Românească, 1% milioane în Moldova, iar restul care constituie
mai mult de jumătate, se împarte între ţările vecine, îndeosebi în Bucovina,
Transilvania şi Ungaria, cca. 3 milioane, în timp ce alţi 700.000 valahi ar locui în
provincia, acum rusească. Basarabia, care anterior a aparţinut Moldovei, iar aproape
tot atâţia ar trăi în provincia turcească Bulgaria.
De câtva timp, în rândul acestui neam legat prin naţionalitate şi care aparţine
religiei greceşti, începe să se manifeste putemie sentimentul naţional”1.
Obiectivul major al Revoluţiei paşoptiste europene, acela al UNIRII, s-a
manifestat cu tărie şi în Principatele Române. Dovadă în acest sens sunt informaţiile
oferite de o NOTĂ a ambasadorului rus la Paris, emisă la 31 iulie 1848. Analizând
programele revoluţionarilor români, diplomatul rus ajunsese la eoneluzia că: „Planul
lor de viitor este, de altfel, evident. Rezultă din programul lor, iar, proclamaţiile lor
nu-1 ascund în niciun fel. El constă în refacerea, pe o bază istorică a vechii lor
naţionalităţi, anume să înceteze să mai fie provincii, constituind, sub numele de
Regatul daco-român un nou stat separat şi independent, la formarea cămia ar urma să
participe fraţii lor din Moldova, Bucovina, Transilvania şi Basarabia” .
Rapoartele diplomatice ale vremii scot în evidenţă şi un alt fapt, anume că
perspectiva unirii tuturor provinciilor româneşti a provocat mari temeri în capitalele
unor ţări vecine Principatelor Române, îndeosebi la Viena şi Budapesta, alarmate de
propaganda făcută în timpul Revoluţiei, de către Eftimie Murgu, în scopul
despărţirii Banatului de „patria maghiară”, pentru a se uni cu Transilvania, Moldova
şi Ţara Românească3.
Justeţea aspiraţiilor românilor avea să-l determine pe diplomatul prusac, E.
Richthofen, mai sus citat, să remarce, într-un alt raport al său, că: „Afirmarea
românilor din Transilvania ca naţiune de-sine-stătătoare va avea cele mai
importante urmări şi asupra principatelor Moldova şi Ţara Românească, ca şi
asupra Bucovinei şi poate asupra Basarabiei, dintre care ultimele două, odinioară
provincii moldovene aparţinând acum Austriei, respectiv Rusiei, sunt de
naţionalitate română.

1 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare ANIC), Colecţia Microfilme Germania,
rola 2, cadrele 700-703; vezi şi Revoluţia Română de la 1848 în context european. Arhivele
Naţionale ale României, Bucureşti, 1998, p. 66-68.
Revoluţia română de la 1848 în context european. Arhivele Naţionale ale României,
Bucureşti, 1998, p. 10.
3 Ibidem.
490
 Unitatea românilor şi teritoriului lor...

Dacă Transilvania rămâne în aceeaşi situaţie de până acum, la Ungaria şi

Austria, atunci s-ar putea ca românii (cel mai numeros şi, în orice caz, cel mai vechi
neam din Transilvania, care până acum a fost sclav al celorlalte trei naţiuni-unguri,
saşi şi secui-) să fie recunoscuţi ca a patra naţiune, prin superioritatea numerică a
neamului lor”4.
Un bun prilej pentru reafirmarea ideii de unitate a românilor şi a teritoriului
lor l-a oferit Pronunciamentul de la Blaj din 1868. Manifestările prilejuite după
două decenii de la Revoluţia din 1848 au fost urmărite cu aceeaşi atenţie de către
diplomaţia europeană preocupată, îndeosebi de soarta naţionalităţilor supuse
anacronicului dualism austro-ungar, şi, în mod firesc, de situaţia românilor,
recunoscuţi ca fiind cei mai numeroşi.
Realitatea evidentă avea să-l determine pe ambasadoml belgian la Viena să
aprecieze într-un raport din 24 noiembrie 1868 că: „problema naţionalităţilor este
flagelul monarhiei austro-ungare, ce va tinde să-i paralizeze toate forţele, dacă nu
va fi rezolvată într-o manieră mai mult sau mai puţin satisfăcătoare”5^. Rezolvarea
problemei în mod raţional, sau cel puţin rezonabil, nu a preocupat autorităţile, iar
cele ungureşti, după cum rezultă dintr-un Ordin al ministemlui de interne regal
maghiar, au recurs la forţă, dintr-o „datorie patriotică, intensificând supravegherea
mişcării naţionale a românilor, cu precădere a celor ce au instigat la semnarea
Pronunciamentului”6.
Unitatea, legăturile dintre românii de pe ambele versante ale arcului carpatic
s-au intensificat în timpul războiului pentru cucerirea Independenţei de Stat.
Evenimentele derulate încă din 1876 vor determina Ministerul de Interne regal
maghiar să emită la 1 noiembrie 1876, un Ordin prin care se cerea autorităţilor să
urmărească cu toată atenţia atitudinea românilor din Transilvania faţă de „rudele lor
din Principatele Române”7, iar în cazul unor mişcări româneşti, să fie aplicate
măsuri drastice.
Cucerirea Independenţei de Stat a prilejuit desfăşurarea unor ample
manifestări în toate provinciile româneşti.
Pentru amploarea lor merită a fi menţionate cele de la Baia de Arieş şi
Câmpeni, unde „manifestanţii au demonstrat în numele României şi în memoria
eroilor prin a căror jertfă a fost consfinţită independenţa, cei căzuţi pe câmpul de
luptă fiind consideraţi eroii tuturor românilor” .
După cucerirea Independenţei de Stat, recunoaşterea ei pe plan european şi
proclamarea Regatului României la 14 martie 1881, unitatea românilor şi a
teritoriului lor a căpătat alte conotaţii, în sprijinul acestei realităţi venind alte

Ibidem, p. 11.
’ ANIC, Colecţia Microfilme Belgia, rola 39, cadrele 35-38.
’ Idem, Colecţia Microfilme Ungaria, rola 81, cadrele 730-735.
De la Pronunciament la Memorandum (1868-1892), Arhivele Statului din România,
Bucureşti, 1993, p. 15.
8 Ibidem, p. 15-16.
491
Corneliu-Mihail LUNGU

mărturii documentare ale vremii. Unul dintre izvoarele de arhivă ce se impune

atenţiei este Raportul anual al Consulului general al SUA la Bucureşti, Eugene
Schuyler, care la 2 octombrie 1880 îl informa pe Secretarul de stat, Charles Payson,
despre situaţia teritoriului României, a populaţiei din toate provinciile istorice
româneşti, analiza efectuată permiţându-i să se refere şi la originea naţiei şi a limbii
române: „România propriu-zisă, deşi conţine un oarecare număr de unguri şi
germani care au imigrat din Transilvania, este totuşi, în general locuită de o
populaţie omogenă, care vorbeşte aceeaşi limbă. La ultimul recensământ din 1859,
populaţia era de 4.429.961, iar acum este apreciată la 5.500.000. Provincia
Basarabia aparţinând Rusiei, iar Bucovina anexată Austriei în secolul trecut, sunt în
întregime româneşti ca populaţie.
In Transilvania şi în mai multe judeţe din Ungaria, românii formează peste
două treimi din populaţie. Incluzându-i şi pe aceştia, neamul românesc ar reprezenta
aproximativ 9 milioane şi jumătate de locuitori. Toate aceste ţinuturi fac parte din
ceea ce era în antichitate provincia romană Dacia, iar românii susţin că sunt
descendenţii legionarilor şi coloniştilor romani.
După toate probabilităţile ei sunt descendenţi ai neamurilor antice care s-au
latinizat prin contactul cu Roma. Limba lor, deşi latină în formă, are particularităţi
comune tuturor limbilor din Peninsula Balcanică şi provine de la locuitorii
autohtoni, cu toate că două cincimi din vocabular sunt cuvinte slave. Neamul
românesc, cu meritele şi defectele lui, are o mare calitate - constanţa pe care o
vădeşte nu numai în felul în care şi-a păstrat fiinţa, deşi ţara a fost expusă mulţi ani
puterilor rivale, ca şi la modul în care aşezările sale au sporit şi s-au răspândit atât în
nordul Carpaţilor, cât şi în sudul Dunării.
De asemenea, mai există încă din munţii Greciei, în Tesalia şi Epir, mulţi
oameni din acelaşi neam, cunoscuţi în general drept cuţo-valahice”9.
In temeiul unor asemenea aprecieri s-ar putea concluziona că recunoaşterea
drepturilor teritoriale legitime ale românilor şi afirmarea unităţii lor de neam au fost
fireşti şi s-au impus în conştiinţa europeană fără dificultăţi. în realitate, însă, totul a
fost extrem de dificil pentru că procesul de deznaţionalizare la care au fost supuşi
românii din Transilvania, Bucovina şi Basarabia a fost crunt. Socotim suficient a
apela la alte documente ale vremii pentru a demonstra asemenea adevăruri de
necontestat.
Unul dintre ele îl constituie Memoriul ministrului de externe al Austro-
Ungariei, contele Gustav Kalnoky, care, în jurul anului 1881, referindu-se la
problema naţionalităţilor din monarhia dualistă recunoştea că: „Guvernul regal-
ungar îşi îndreaptă toată grija în sensul de a crea ideii de stat ungar o recunoaştere
generală şi necondiţionată.

9 ANIC, Colecţia Microfilme, Microfilme SUA, rola 18 (The National Archives of the United
States: Records of the Departament of State (R.G. 59); vezi şi 1918 la Români. Desăvârşirea
unităţii statale a poporului roman. Documente externe. 1879-1916, voi. I, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 108-110.
492
 Unitatea românilor şi teritoriului lor...

Căci elementul maghiar, deşi este superior fiecăruia în parte din celelalte
elemente naţionale ale provinciei, se află numeric sub totalitatea acestora din urmă.
In cifra totală a populaţiei provinciilor Coroanei Ungare de aproximativ 15
milioane, maghiarii deţin o minoritate care, chiar după evaluările cele mai
favorabile lor, rămâne cu mult în urma cifrei de 7 milioane. Cam la acelaşi număr
se ridică cifrele acceptate în totalitate pentru numărul elementului rasial românesc.
Numai că o parte a acestui element a putut să se unească într-un stat naţional.
Ridicat din începuturi modeste, statul român a ştiut să-şi câştige mai întâi
recunoaşterea independenţei sale, apoi, treptat, un rang şi o poziţie internaţionale.
Capacitatea de dezvoltare culturală, în sensul ideilor de stat modem nu
poate fi contestată neamului românesc. Punerea în funcţiune a spiritului său
naţional a dus la întemeierea - şi după toate aprecierile, la o întemeiere durabilă - a
unui stat, desigur nu ireproşabil, dar absolut plin de viaţă şi de eficienţă”10.
Asemenea concluzii ce aparţin unui însemnat om politic de talia lui Gustav
Kalnoky sunt cu atât mai demne de remarcat, cu cât nu au fost singurele de acest
gen, ele regăsindu-se şi printre ideile avansate de un alt politician maghiar al
vremii, anume Deszo Banffy, care, în 1896, cu prilejul Congresului naţionalităţilor
aprecia că „ungurii nu vor fi deloc dispuşi să se lase deposedaţi de prerogativele lor.
Este adevărat că ei nu reprezintă decât o minoritate din cei 16 milioane de
locuitori pe care îi menţionează ultimul recensământ din 1890.
Maghiarii nu reprezintă mai mult de 7 milioane. Inferioritatea lor numerică
este compensată, însă, de simţul lor politic, de simţul lor organizatoric, şi, în egală
măsură, de faptul că duşmanii lor nu sunt uniţi”1'.
In pofida tuturor greutăţilor, dar, mai cu seamă a politicii inumane de
deznaţionalizare, propagată în special de guvernele maghiare, la sfârşitul secolului
al XlX-lea şi în primele două decenii ale veacului XX, acţiunile tuturor românilor
pentru afirmarea identităţii şi a drepturilor lor naţionale s-au intensificat în toate
planurile, inclusiv cel european. Ar putea fi aduse drept dovadă alte multe
documente aflate în arhivele externe, dar, socotim suficient să recurgem la un raport
al ataşatului diplomatic pe lângă Legaţia Austro-Ungară la Bucureşti, I. Szilassy,
care îi raporta la 1 noiembrie 1897, ministrului plenipotenţiar D’Arenthal: „Că
poporul român din Ungaria şi în special intelectualii săi, care poartă în inimă un
interes viu pentru «ideea romantică» este nemulţumit de soarta sa, nu încape nicio
îndoială. Dacă mai poţi găsi vreun slav din Ungaria care se consideră ungur, între
români nu mai există nici unul, căci «ideea romantică» ce a fost atât de favorizată
de istorie, pare să fi prins rădăcini adânci în fiecare individ; şi nu cred că se greşeşte

10 Idem, Microfilme Austria, rola 225, cadrele 730-750 (Haus-Hof-und-Staatarchiv, Wien,

Politisches Archiv, XL Intern, K-316).
11 Diplomaţia europeană şi mişcarea memorandistă. Arhivele Statului, Bucureşti, 1995, p. 11-12.
493
Comeliu-Mihail LUNGU

când se afirmă că mişcarea română este o mişcare populară (o pornire naturală) cum
mi-a spus un notar de stat din împrejmuirea Clujului”12.
Demne de remarcat sunt şi sursele de arhivă care pun în evidenţă caracterul
mişcării românilor din toate provinciile istorice aflate sub dominaţia străină.
Deosebit de bogată în informaţii referitoare la aspectele menţionate este Colecţia
„Consuli austrieci”, de unde am selectat un raport, care, în urma analizei efectuate
ajungea la concluzia că:
„Mişcarea română nu este în niciun caz o ficţiune, alimentată de câţiva
agitatori, ci poartă caracterul unui curent natural, agresiv (subl. în text) bine
organizat... Problema română nu a fost adusă din afară. Ea există fiindcă a creat-o
istoria. Şi ceea ce este mai evident e că ea a prins rădăcini mult prea adânci pentru a
mai avea nevoie de un sprijin din afară. Mişcarea ar exista chiar şi fără România”13.
Chiar dacă cercetarea noastră istorică nu a acordat aceeaşi atenţie ţinutului
istoric Dobrogea, în raport cu Basarabia, Bucovina, Transilvania şi Banat, în schimb
diplomaţia europeană a urmărit cu acelaşi interes situaţia din vechea provincie
românească. Mărturie în acest sens poate fi raportul ministrului rezident al Belgiei la
Atena, baronul Guillaume, adresat ministrului de externe al Belgiei, baronul
Favereau, cu privire la problema Dobrogei şi a relaţiilor româno-bulgare. De fapt,
diplomatul belgian a întocmit şi expediat raportul în urma întrevederii pe care a avut-
o cu Dimitrov, ministrul plenipotenţiar al Bulgariei la Atena, care îi mărturisise cu
acel prilej că: „Este în interesul nostru să trăim în relaţii bune cu România; campania
de presă în problema Dobrogei, care a încetat de fapt cu totul, a fost deranjantă de la
bun început; apoi ea a creat o impresie falsă despre interesele Principatului.
Bulgaria nu poate avea nici o pretenţie asupra Dunării; de altfel e preferabil
pentru noi ca Dobrogea să fie românească, ca noi să nu fim vecini imediaţi ai Rusiei.
Dacă această provincie ne aparţinea, pretenţiile imperiului ţarilor ar fi
devenit pentru noi, insuportabile; în timp ce într-o serie de situaţii, noi putem să le
obiectam faptul că «România şi necesitatea de a-i respecta drepturile, ne separă»”14.
In preajma şi în timpul Primului Război Mondial, România avea să ocupe
un loc special în cadrul diplomaţiei europene, cele două mari alianţe. Antanta şi
Puterile Centrale urmărind, în egală măsură, să profite de rolul strategic al
României în sud-estul continentului şi să exploateze, fiecare prin prisma intereselor
lor, aspiraţiile de unitate statală a românilor.
Pentru a ilustra asemenea realităţi am selectat tot un raport diplomatic, din 7
aprilie 1914, aparţinând ministrului Belgiei la Berlin, referitor la poziţia Germaniei
şi a Rusiei, două dintre marile puteri cu interese majore în România, atât din punct
de vedere economic, cât şi sub aspect militar:

2 1918 la Români - Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Documente

externe: 1879-1916, voi. I, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 268.
13 Ibidem, p. 270-271.
14 AMIC, Colecţia de Microfilme, Belgia, voi. 22, cadrele 25-26 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations Grece, voi. 9, doc. 5).
494
 Unitatea românilor şi teritoriului lor...

„In ultimul timp presa şi lumea politică din Berlin se preocupă mult de
România şi de noua orientare a politicii sale externe”.
S-a discutat problema de a şti dacă ea va abandona definitiv tabăra Triplei
Alianţe pentru a trece cu totul în cea a Triplei înţelegeri... Au impresionat întmcâtva
aici revendicările având ca obiect provinciile române din monarhia dualistă.
Ziarul „La Gazeta de la Croix” dezaprobând aceste manifestaţii, precum şi
acele aspiraţii la reconstmirea unei Românii mai mari, nu vede în acestea numai­
decât o dorinţă de a ceda influenţei Rusiei, cu toate avansurile pe care aceasta din
urmă le face în mod asiduu Regatului dunărean. Ea atrage atenţia că Rusia mai
deţine o provincie românească. Basarabia, a cărei pierdere în 1878, după un război
victorios dus împreună cu ruşii împotriva Turciei, a pricinuit multe lacrimi de
mânie românilor.
Pe de altă parte, ziarul berlinez nu poate nega apropierea care se produce,
începând de anul trecut, între România şi puterile Triplei Antante; el o atribuie
greşelilor comise în timpul războiului balcanic de către diplomaţia austro-ungară;
aceasta a încununat o serie de demersuri făţarnice prin pretenţia lipsită de tact, de a
supune Tratatul de la Bucureşti unei revizuiri de către marile Puteri15.
Cu toate că cei ce declanşaseră războiul şi dirijau operaţiunile militare
căutau să atragă România de partea uneia, sau celeilalte tabere, în realitate, atunci
când a fost necesar. Marile Puteri nu au acordat sprijinul cuvenit, abandonând ţara
şi lăsând-o în voia soartei. Drept urmare. România a ajuns în pragul dezastmlui,
fiind ameninţată cu dezmembrarea teritorială şi pierderea identităţii naţionale. Sunt
realităţi dovedite de alte documente provenite din arhivele străine, cum este şi cazul
Memoriului pe care l-a înaintat Secretarului de Stat american, la 7 septembrie
1917, corespondentul de presă al S.U.A. în Rusia şi România, referitor la situaţia
critică în care fusese lăsată ţara:
„Vara aceasta s-a văzut că regele şi regina au făcut tot posibilul pentru a
inspira poporului său curaj, încredere în viitor şi credinţă în Aliaţi.
Pierzând ei înşişi practic totul, românii sunt confmntaţi pe frontul lor cu
turcii, bulgarii, austriecii şi germanii; în spatele lor. Rusia este în haos, în timp ce
armata lor a fost inflitrată de agitatori germani, care încearcă să inspire trupelor
române neîncredere în suveranul şi guvernul lor.
Ca o ţară să fi fost vreodată, prin forţa împrejurărilor şi influenţe externe,
forţată să intre în război, ruinată şi părăsită într-o astfel de situaţie fără ieşire nu am
mai întâlnit niciodată în paginile istoriei”16.
într-adevar, situaţia părea că nu are ieşire, ea devenind extrem de critică
după întâlnirea dintre Ferdinand I şi contele von Czemin, ministrul de externe
austro-ungar, desfăşurată la 14 februarie 1918, la Răcăciuni (Bacău). Atitudinea,

15 Ibidem, rola 23, cadrele 275-276 (Ministere des Affaires Etrangeres et du Commerce
Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legalions Allemagne, voi. 18).
16 1918 la Români - Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Documente
externe: 1879-1916, voi. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 978 şi 996.
495
Corneliu-Mihail LUNGU

tonul şi condiţiile dure transmise de Puterile Centrale prin ministrul austro-ungar 1-

au marcat profund pe suveranul român, fapt ce a determinat-o pe regina Maria să
noteze a doua zi în jurnalul său: „Condiţiile de pace sunt cu neputinţă de primit, dar,
dacă nu ne învoim cu ele (Puterile Centrale n.n.) trebuie, după părerea lor, să fim
şterşi de pe faţa pământului. Ţara noastră trebuie să dispară, trebuie să fie împărţită
între Austria, Germania, Bulgaria şi Turcia”17.
O analiză mai atentă a documentelor de arhivă, îndeosebi a celor diploma­
tice, ne demonstrează că - în pofida condiţiilor dure impuse, a intereselor majore,
imediate şi de perspectivă ale marilor puteri, dispuse să ia în calcul şi pretenţii
nejustificate ale unor sateliţi ca Ungaria şi Bulgaria - rolul strategic al României în
sistemul geo-politic sud-est european şi balcanic era mult mai mare şi deosebit de
important.
Integritatea statală a României era determinantă, nu numai în acea perioadă,
ci pentru istoria viitoare a Europei, care, întotdeauna a fost împărţită în sfere de
influenţă, „unită”, dirijată şi controlată de marile puteri, din păcate, nu numai de
cele ale continentului.
Pentru a demonstra cele de mai sus şi, în egală măsură, cu scopul de a face
legătură cu prezentul, când istoria se repetă şi obiectivele sunt cam aceleaşi, dar
metodele folosite au devenit mult mai perfecţionate şi perfide, vom apela la un
document emis la începutul anului 1918. Este vorba de o NOTĂ a ambasadorului
Austro-Ungariei la Constantinopol, loan de Pallavicini, înaintată ministrului de
externe Ottokar Czemin, la 13/26 februarie 191818.
Totodată, studiind respectivul document, de excepţională valoare, în opinia
noastră, ne putem permite desprinderea unor concluzii în temeiul cărora se pot
demonstra cel puţin două ipoteze, greu de tăgăduit, chiar şi de cei cu rea credinţă.
O primă idee constă în faptul că Austria-Ungaria, prin condiţiile extrem de
dure impuse, urmărea să obţină, alături de Puterile Centrale, un profit cât mai mare
în condiţiile războiului ajuns într-o fază de „care pe care”, avantajele vizate urmând
să fie obţinute şi pe seama aliaţilor României.
Al doilea aspect se referă la rolul şi importanţa covârşitoare din punct de
vedere strategic ale unei ţări, a cărei integritate teritorială trebuia păstrată, întrucât
reprezenta - conform aprecierii lui Pallavicini - un „bastion principal împotriva
pătrunderii Imperiului ţarist spre Bizanţ”19.
Diplomatul austro-ungar s-a dovedit a fi un bun cunoscător al situaţiei din
România, unde, aşa cum avea să remarce în documentul care face obiectul analizei
noastre, opinia publică asista la evoluţia rivalităţii dintre imperiile vecine, contând
„pe decăderea Austro-Ungariei, dar niciodată pe descompunerea Rusiei”20, fapt

Ion Mamina, Consilii de Coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 99.

18 1918 la Români - Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Documente
externe: 19I6-I9J8, voi. II, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 1072.
Ibidem, p. 1073.
1 Ibidem, p. 1072.
496
 Unitatea românilor şi teritoriului lor...

pentru care şi-a aţintit mai mult privirea spre Transilvania şi în mai mică măsură
faţă de Basarabia.
Date fiind condiţiile războiului, situaţia de pe front şi, nu în ultimul rând
interesele dublei monarhii aflată în derivă, în opinia aceluiaşi diplomat, era
imperios necesar „să se arate României că dezvoltarea ei viitoare poate găsi un
sprijin în noi”21 (Austro-Ungaria n.n.).
Mai mult decât atât, el socotea că ar fi fost „o mare greşeală dacă Monarhia
ar fi anexat - fie chiar numai din motive strategice - o parte din teritoriul Regatului
român, căci prin aceasta, vanitatea naţională ar suferi o rană care n-ar fi uşor de
vindecat”22.
După cum rezultă din document, la toate aceste consideraţii se adăugau
aspiraţiile Bulgariei asupra Dobrogei, ceea ce pentru România reprezenta o
problemă vitală. Dovadă în acest sens, la Consiliul de Coroană mai sus citat, atât
Ferdinand I cât şi Ion I.C. Brătianu apreciaseră că Dobrogea reprezenta plămânul
tării, iar luarea ei, după cum recunoştea şi Pallavicini, însemna că ar fi fost tăiat
„mersul vital al României, căci ţara nu poate respira fără portul Constanţa”' .
Dar, pentru Austro-Ungaria, mult mai importantă era poziţia României ca
bastion împotriva pătrunderii Rusiei în Balcani, deoarece „dispariţia pentru moment
a Imperiului ţarist” nu presupunea înlăturarea pericolului, ci, dimpotrivă, dublarea
lui. El se menţinea şi venea din partea celor „două republici ţărăneşti slave. Ucraina
şi Bulgaria”, ceea ce impunea să fie împiedicată „uniunea posibilă a acelor
elemente care numărau aproximativ 50 milioane de suflete ce puteau exercita o
influenţă nefastă, mergând până la închiderea gurilor Dunării”24.
Concluzia de bază a diplomatului austro-ungar susţinea necesitatea
menţinerii integrităţii României pentru că ea reprezenta „pana care, din ferieire,
poate împiedica contopirea celor două elemente etnice atât de înrudite ca rasă”25.
Nu putem încheia succinta noastră analiză fără a face un arc peste timp cu
scopul de a stărui asupra situaţiei de astăzi a României.
Chiar dacă nu sunt aceleaşi condiţii ale unui război mondial în plină
desfăşurare, starea de fapte este asemănătoare, demlându-se pe fondul instaurării
„Noii Ordini” mondiale.
Ca şi în cazul altor state din jur. României i s-a pregătit o destrămare
teritorială, dacă nu pe calea armelor, pe cea paşnică, prin autonomizarea unor
regiuni interne, configuraţia noilor teritorii fiind stabilită pe criterii neistorice, şi am
putea aprecia că nici, cel puţin, etnice nu sunt! Şi, chiar dacă s-ar invoca asemenea
criterii, ele ar fi ilogice!

21 Ibidem.
22 Ibidem.
23 Ibidem, p. 1073.
24 Ibidem.
25 Ibidem.
497
Comeliu-Mihail LUNGU

Cum oare s-ar putea constitui o „entitate” etnică secuiască dintr-o grupare în
număr de circa 3000 de inşi autodeclaraţi secui, conform ultimelor recensăminte ale
populaţiei?!. Nici acea inepţie din timpul fostului regim sovieto-comunist cu
Regiunea Autonomă Maghiară nu trebuie reeditată, pentru că aşa cum a demonstrat
academicianul Dinu C. Giurescu, practic nu s-ar realiza, oricare metodă s-ar folosi,
decât o ,/eevaluare” a monstruosului Dictat de la Viena. Ori, în condiţiile „Noii
Ordini Mondiale” ale existenţei Marii Uniuni Europene ne întoarcem cu „smerenie”
politică, ideologică şi „democratică” spre regimurile totalitare de tip fascist şi
comunist!?
Socotim că este vremea ca mai marii mentori şi regizori ai actualei impuse
Ideologii Mondiale, dar, nu în ultimul rând, pasagerii şi întâmplătorii leaderi politici
în mână cărora, din păcate, se află destinele ţării, să studieze istoria, nu cea
concepută de M. Roesller şi noii roesllerieni, ci, aceea adevărată, bazată pe
documente de arhivă, cum este şi cazul celor supuse de noi analizei.
Atât unii, cât şi ceilalţi, ar putea înţelege că România, mai mult ca oricând,
trebuie să rămână întreagă, pentru a constitui pe mai departe, bastionul, pana,
pintenul, dar, mai cu seamă, pavăza de care Europa va avea nevoie, fie că va fi
Uniune, Imperiu, ori un conglomerat de state cu identitatea lor firească şi naţională.

Prof. univ. dr. Comeliu-Mihail LUNGU

498
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria...

Aspecte privind relaţiile dintre arhivele din România şi

Ungaria după 1989
Prof. dr. Liviu BOAR

Până în 1989, anul schimbărilor de regim politic din cele două ţări, până
atunci socialiste, vecine şi prietene, relaţiile de colaborare instituţională, pe linie de
arhive dintre România şi Ungaria se desfăşurau în cadrul Consiliului Internaţional al
Arhivelor2.
Odată cu noua situaţie creată după 1989 prin facilităţile create la trecerea
frontierei şi a posibilităţii obţinerii facile a paşapoartelor turistice, s-a intensificat
schimbul de cercetători care studiau în arhivele din cele două ţări, fără a exista
însă un acord de colaborare instituţională între cele două arhive.
In anul 1991, prin numirea la conducerea Arhivelor Statului a profesorului
universitar doctor lOAN SCURTU, reputat istoric4, s-a întrerupt seria directorilor
generali militari, aflaţi la conducerea instituţiei arhivelor din România.

1 Prezentul material se bazează pe documentele oficiale întocmite cu ocazia contactelor dintre

conducerile Arhivelor Naţionale din România şi Ungaria pe care le-am citat ca atare, precum şi pe
însemnările pe care le-am făcut eu în calitate de membru al delegaţiilor oficiale din care am Kcut
parte în perioada 1994-2007. Fotografiile provin din arhiva personală. Fiind cunoscător al limbii
maghiare am asigurat de multe ori şi traducerea discuţiilor oficiale sau particulare dintre delegaţiile
arhivelor din România şi Ungaria. Mulţumesc şi pe această cale domnului Dr. LAKOS JANOS
pentru fotografiile pe care mi le-a pus la dispoziţie realizate cu ocazia întâlnirilor celor doua delegaţii
din 1994 de la Budapesta şi 1996 de la Bucureşti şi de asemenea pentru facsimilele variantelor în
limbile română şi maghiară ale acordului semnat la Bucureşti în 19946 aflate în arlţiva MOL la cota:
Magyar Orszăgos Leveltâr irattăra, 1994 - 21. tetei - 479/1994. (857/1996.) szăm.
fDin anul 1956 România face parte din Consiliul Internaţional al Arhivelor (Conseil International
des Archives; International Council on ArcAiVes),organizaţie internaţională creată în iunie 1948 de
Comitetul de experţi arhivişti convocat de UNESCO şi care, acţionând în calitate de adunare
constituantă, a adoptat statutul provizoriu al CIA. Primul Congres Internaţional al Arhivelor, reunit la
Paris în august 1950 a stabilit definitiv statutul juridic al Consiliului. Obiectivele generale ale CIA
sunt de a reuni periodic, din 4 în 4 ani un Congres Internaţional al Arhivelor, de a stabili, întreţine şi
strânge relaţiile dintre arhiviştii din toate ţările, de a favoriza dezvoltarea arhivelor şi pregătirea
profesională a arhiviştilor etc. Din 1979 România face parte şi dinu-unul din organismele regionale
ale CIA, şi anume CIBAL (Centrul Internaţional de Informare asupra Surselor Istoriei Balcanice) cu
sediul la Sofia, organism creat în anul 1976 din iniţiativa Asociaţiei Internaţionale de Studii Sud -
Est Europene şi a CIA. Scopul acesteia este de a promova cercetările asupra istoriei popoarelor
balcanice şi de a face cunoscute rezultatele cercetărilor efectuate în arhive şi biblioteci.
3 De la înfiinţarea instituţiei la 1 mai 1831 în baza prevederilor Regulamentului Organic, ea a
purtat denumirea de ARHIVELE STATULUI. După apariţia Legii 16/1996-Legea Arhivelor
Naţionale, ea se va numi ARHIVELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI.
499
Liviu BOAR

In cadrul politicii sale de deschidere a arhivelor în relaţiile internaţionale, noul

director general a demarat reluarea legăturilor oficiale dintre arhivele celor două ţări
şi a început negocierile uni acord de colaborare cu Arhivele Naţionale din Ungaria.
Acest acord a fost precedat, la nivel instituţional de o acţiune neoficială şi
anume vizita cursanţilor de la Cursul de Paleografie Maghiară organizat la Cluj-
Napoca de către Direcţia Generală a Arhivele Statului în luna octombrie 1993,
care împreună cu arhivistul Păi Antal Alexandru de la Filiala Arhivelor Statului
din Târgu-Mureş, coordonatorul cursului, au efectuat-o în perioada 26-28
octombrie 1993 la arhivele oraşului Szekesfehervăr din judeţul Feher precum şi la
Arhivele Naţionale din Budapesta, unde au fost primiţi de către directorul general
Dr. Lakos Jănos5.
Ca urmare a cestor demersuri, în perioada 7-11 iunie 1994 la invitaţia
conducerii Arhivelor Naţionale din Ungaria, o delegaţie a Arhivelor Statului din
România, formată din prof. univ. dr. loan Scurtu director general şi prof. Liviu
Boar6, directorul Filialei Mureş a Arhivelor Statului a efectuat o vizită oficială la
Budapesta.
In ziua de 7 iunie la sediul Arhivelor Naţionale ale Ungariei din Budapesta,
Becsi Kapu Ter 4 au avut loc convorbiri preliminare la care au participat din partea
maghiară Dr. Lakos Jănos directorul general al Arhivelor Naţionale din Ungaria,
Molnâr Jozsef şeful secţiei Arhive din cadrul Ministerului Culturii şi învăţămân­
tului, Buzăsi Jănos prim locţiitor al directorului general şi Halăsz Hajnal, referent cu
probleme internaţionale, translator oficial, iar din partea română prof univ. dr. loan
Scurtu, prof Liviu Boar şi Andrei Haţeganu, secretar I, ataşat cultural şi de presă la
Ambasada României din Budapesta.
După urările de bun venit s-a trecut la prezentarea programului vizitei. în
continuare cei doi directori generali au trecut în revistă situaţia arhivelor din cele
două ţări şi stadiul relaţiilor dintre cele două instituţii, scoţându-se în evidenţă
necesitatea dezvoltării relaţiilor bilaterale şi încheierea unui acord scris între cele
două instituţii de arhivă.
în ziua de 8 iunie, delegaţia română, însoţită de Buzăsi Jănos, a efectuat o
vizită de documentare la Arhivele din oraşul Eger, reşedinţa judeţului Heves, unde
a fost primită de către directorul instituţiei, Dr. Băn Peter şi adjunctul acestuia,
Csifări Gergely.
în ziua de joi 9 iunie orele 9,30 au început convorbirile oficiale dintre cele
două delegaţii, la care au participat din partea română loan Scurtu şi Liviu Boar

Profesor universitar la Universitatea din Bucureşti, specialist în istoria contemporană a

României, director general al Arhivelor Statului între 1991-1996.
5 Informaţiile despre această vizită precum şi fotografiile mi-au fost puse la dispoziţie de căire
colegul Dr. Pâl Antal Alexandru căruia îi mulţumesc şi pe această cale (L.B.).
6 Vezi Profesioniştii noştri, 2, LIVIU BOAR LA 60 de ani. Coordonator Dr. loan Lăcătuşu,
Volum publicat sub egida Centrului European de Studii Covasna Harghita, Editura Eurocarpaiica,
Sfântu Gheorghe, 2011,555 p.
500
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria...

iar din partea maghiară Lakos Jănos şi Molnăr Jozsef, traducerea fiind asigurată
de dna Halâsz Hajnal7.
Primul act oficial de colaborare pe linie de arhive între România şi Ungaria,
după 1989, a fost semnat la data de 10 iunie 1994, în sala de protocol a Arhivelor
Naţionale din Budapesta. La semnare a participat şi dl. Andrei Haţeganu, secretar I,
ataşat cultural şi de presă la Ambasada României din Budapesta.
Acesta era intitulat Pro Memoria, fiind întocmit în limba română şi
maghiară, ambele exemplare având valoare de original8.
Documentul a fost semnat din partea română (în ordinea semnăturilor de
pe document) de către Prof. dr. loan Scurtu director general şi Liviu Boar director
filială, iar din partea maghiară de către Molnăr Jozsef, şef de departament (în
Ministerul Culturii n.n. L.B.) şi dr. Lakos Jănos director general.
Documentul consemna faptul că „în perioada 7-10 iunie 1994 s-au purtat
convorbiri la Budapesta referitoare la problema relaţiilor pe linie de arhive între
cele două ţări. Părţile s-au informat reciproc asupra situaţiei arhivelor din statele
lor, despre obiectivele acestora şi au ajuns la concluzia că este în interesul lor să
colaboreze şi de aceea consideră că este necesară realizarea unui acord”.
Se precizează în continuare faptul că partea română a prezentat o propunere
scrisă cu privire la conţinutul acordului, care a fost discutată şi acceptată ca bază a
viitorului acord de colaborare care urma să fie semnat la Bucureşti, după finalizarea
acestuia în urma schimbului de texte.
în vederea negocierii şi semnării Acordului, în perioada 4-8 noiembrie
1996 s-a deplasat la Bucureşti o delegaţie a Arhivelor Naţionale ale Ungariei
formată din directorul general Dr. Lakos Jănos şi doamna Halăsz Hajnal şefa
Biroului de Relaţii Externe de la Arhivele Naţionale ale Ungariei.
în timpul vizitei a avut loc un util schimb de experienţă pe probleme de
legislaţie arhivistică, mai ales că în cele două ţări erau în vigoare legi noi în
domeniul arhivistic, în Ungaria adoptată în 1995 iar în România în 19969, de
conservare şi restaurare a documentelor şi de informatizare arhivistică, atât la
sediul central din Bucureşti, cât şi cu ocazia deplasării la Direcţia Judeţeană Galaţi
a Arhivelor Naţionale în zilele de 6-7 noiembrie 1996.
Acordul a fost semnat la Bucureşti de către cei doi directori generali ai
Arhivelor din România şi Ungaria la 8 noiembrie 199610.
Din partea română a fost semnat de către prof univ. dr. loan Scurtu iar din
partea maghiară de către Dr. Lakos Jănos1'.

7 Ajutată în unele situaţii şi de subsemnatul.

8 Textul final a fost redactat de către subsemnatul împreună cu doamna Halâsz Hajnal, fiind
dactilografiat la o maşină de scris fără diacritice în limba română, acestea fiind consemnate pe text
cu un pix. Vezi facsimilul textului publicat în anexă.
9 Legea LXVI/1995 - Legea Arhivelor din Ungaria, respectiv Legea 16/1996, Legea Arhivelor
Naţionale din România.
Vezi textul acestuia în limbile maghiară şi română în ANEXE.
501
 Li viu BOAR

Acest acord a fost în vigoare până la 21 martie 2007 când s-a semnat un nou
acord, la Budapesta între directorii generali Corneliu Mihail Lungu şi Gecsenyi
Lajos.1-
El prevedea la Articolul 1 că „Părţile vor iniţia schimbul de experienţă în
domeniile de interes comun ale activităţii arhivistice. în acest sens, Părţile vor
organiza periodic întâlniri între conducătorii instituţiilor de arhivă din România şi
Republica Ungară şi vor realiza anual de schimburi de specialişti, arhivişti.
Cheltuielile de cazare şi de masă vor fi suportate de către partea primitoare, iar
cheltuielile de transport internaţional de către partea trimiţătoare”.
Chiar înainte de semnarea acordului, care prevedea schimbul de cercetători,
în anul următor vizitei din 1994, o delegaţie a Arhivelor Statului din România
formată din directorii Filialelor Judeţene Mureş şi Timiş ale Arhivelor Statului,
Liviu Boar respectiv Gheorghe Mudura, au efectuat un prim stagiu de cercetare de
15 zile la Arhivele Naţionale din Budapesta între 27 noiembrie - 11 decembrie
1995, continuat în anul 1997 în perioada 22 octombrie - 4 noiembrie.
Cu această ocazie am cercetat personal o serie de fonduri arhivistice care
conţineau informaţii referitoare la istoria Transilvaniei, precum şi la relaţiile dintre
România şi Ungaria de-a lungul timpului, ca de exemplu: Departamentum
religionare graed ritus non unitorum (1793-1848), Departamentum scholarum
Nationalium (1776-1848), Fassiones fundationum reformatorum (1784-1786),
Fassiones monasteriorum graed ritus non uniţi in Regno Hungariae
existentium anno 1785, Libri contoales (1782-1893), Indices mapparum (1724-
1837), Acta regulationis parochiarum (1782-1801), Departamentum cehale
(1783-1788) şi un fond deosebit de important Mnisterul de Externe Regal
Maghiar, cu documente din secolele XIX-XX, în special actele Ambasadei
Ungariei la Bucureşti date în cercetare până în anul 1960.
Am reuşit să parcurg mare parte din documentele care se refereau la istoria
României, în speţă a Transilvaniei precum şi la relaţiile dintre cele două state din
fondul Ministerului de Externe şi am întocmit lista cu documentele de pe care
urma să se efectueze copii la schimb cu cele solicitate de colegii arhivişti maghiari
care au venit în România la paritate cu delegaţia română13.
în zilele de 20-22 martie 2007 la invitaţia Arhivelor Naţionale ale Ungariei,
o delegaţie a Arhivelor Naţionale ale României formată din prof. univ. dr. Comeliu

La 11 decembrie 1996 Dr. Lakos Jânos îi adresa profesorului loan Scurtu, directorului
general al Arhivelor Naţionale, o scrisoare în limba română, cu următorul text: Stimate Domnule
Director General! Ţin să Vă mulţumesc atît Dumneavoastră cît şi Colegilor Dumneavoastră
pentru primirea extrem de amabilă pe care ne-aţi oferit(o) la Bucureşti şi Galaţi. Sînt sigur că
pe baza Acordului semnat de noi, între instituţiile noastre se va desfăşura o colaborare
fructuoasă. Budapesta, 11 dec. 1996. Cu stimă, Dr. Jânos Lakos Director general (ss.LS).
12 Vezi Textul Acordului în ANEXE.
13 Cei doi arhivişti maghiari au studiat în anul 1996 la Arhivele Naţionale din Cluj-Napoca şi în
arhiva Ministerului de Externe de la Bucureşti, primul recensămintele de populaţie anterioare
anului 1876, al doilea relaţiile româno maghiare în perioada 1918-1960
502
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria...

Mihail Lungu, director general, prof. dr. Costin Feneşan consilier superior, fost
director general şi prof. dr. Liviu Boar directorul Direcţiei Judeţene Mureş a
Arhivelor Naţionale a efectuat o vizită oficială la Budapesta în vederea semnării
noului „Acord de cooperare în domeniul arhivistic între Arhivele Naţionale din
România şi Arhivele Naţionale din Ungaria”14, negociat anterior de către
conducerile Arhivelor Naţionale din România şi Ungaria.
Delegaţia maghiară care a fost formată din Prof. Dr. Gecsenyi Lajos
directorul general al Arhivelor Naţionale din Ungaria, Dr. Reisz Csaba locţiitor al
directorului general, Dr. Szabo Csaba, Dr. Kormendi Lajos şi doamna Halăsz
Hajnal. referent cu probleme internaţionale.
în ziua de 20 martie delegaţia a fost primită de către Prof. Dr. Gecsenyi
Lajos directorul general al Arhivelor Naţionale din Ungaria şi Dr. Reisz Csaba
locţiitor al directorului general.
Cu această ocazie au fost trecute în revistă stadiul relaţiilor dintre arhivele
din cele două ţări şi s-au discutat problemele actuale ale instituţiei arhivelor din
România şi Ungaria.
A doua zi s-au vizitat câteva depozite de arhivă, precum şi laboratorul de
restaurare şi de reprografiere al Arhivelor Naţionale ale Ungariei, după care în
sala de protocol a fost semnat „Acordului de cooperare în domeniul arhivistic
între Arhivele Naţionale din România şi Arhivele Naţionale din Ungaria” de
către cei doi directori generali.
Pe lângă cele două delegaţii oficiale, la semnarea Acordului au participat
doamna Radojka Gorjanăc, din partea Ministerului învăţământului şi Culturii şi
Prof Dr. Szăsz Zoltân din partea Academiei Maghiare, preşedintele părţii maghiare
în comisia mixtă de istorie româno-maghiară.
Evenimentul a fost consemnat pe site-ul oficial al Arhivelor Naţionale din
Ungaria, unde s-a publicat un comunicat oficial însoţit de imagini de la semnare.
Acordul prevedea printre altele ca „Părţile contractante sunt de acord să
efectueze schimb de experienţă în domeniul teoriei şi practicii arhivistice, pe bază
de reciprocitate, în conformitate cu legislaţia în vigoare în statele lor şi că sunt de
acord să efectueze schimb de specialişti în cadrul unor stagii de documentare în
arhivele aflate în administrarea lor. Un capitol important al acordului se referă la
completarea fondului de arhivă.
Astfel, „Părţile contractante sunt de acord să realizeze un schimb gratuit de
copii după documentele de arhivă, pe bază de reciprocitate în condiţiile respectării
legislaţiei în vigoare în cele două state”. De asemenea Acordul facilitează organi­
zarea de expoziţii comune, schimbul gratuit de publicaţii arhivistice, contactele
profesionale şi colaborarea dintre direcţiile judeţene de arhive din cele două ţări.

M După semnare a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 497 din 25 iulie 2007
503
Liviu BOAR

T-

i fi

Szekesfehervâr Szekesfehervâr - 27 octombrie 1993 - Farkas Gâbor (directorul Arhivelor

oraşului Szekesfehervâr), Kiss Andrei, loan Drăgan, Pâl Antal Alexandru, Raab Ştefan

Budapesta 10 iunie 1994. Andrei Haţeganu, loan Scurtu, Liviu Boar

504
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria.

Budapesta 10 iunie 1994 Dr. Lakos Jânos, Molnâr Jozsef, Halâsz Hajnal, Liviu Boar

Bucureşti 8 noiembrie 1996: Gabriela Birceanu consilier pe probleme de relaţii internaţionale;

prof. univ. dr. loan Scurtu, director general; prof. Marin Radu Mocanu, director; Dr. Lakos
Jânos, director general; Halâsz Hajnal referent cu probleme internaţionale

505
Liviu BOAR

ACOKD
d* colaborare iiUwrdepartaauMtald tm demndtd arMvixtic
latre
ArkireU NafiaamU aU Româmiwi
»
P
ArkiveU Naţimiale Ha Ungaria
8 ■oteobtle 1996

506
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria.

ARTICOLUL 8

Fiecare Parte, conformitate cu legile fi reglemeiUdriU în vigoare pe teritoriul statului

sâu, va acorda celeilalte Părţi toate filcilităfSe necesare realizării prevederilor prezentului Acord.

ARTICOLUL 9

Acordul se încheie pe o perioadă de doi ani fi se va prelungi automat, pe noi perioade de

câte doi ani, dacă nici una din Părţi nu va comunica tn scris, cu cel puţin fose luni înainte de
expirarea perioadei de valabilitate, intenţia sa de a-l denunţa.
Prevederile prezentului Acord nu aduc atingere tn nici un fel drepturăor fi obUgaţiSor
asumau în virtuua altor acorduri internaţionale la care participâ ambele Părţi contractante.

încheiat la Bucureţd, la 8 noiembrie 1996, In două exemplare originale, fiecare în limba

română fi limba ungară, ambele texte fiind egal auUntke.

tn numele, în manele,
ARHIVELOR NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI, ARHIVELOR NAŢIONALE DIN UNGARIA

DIRECTOR GENERAL DIRECTOR GENERAL

f r. '

Pnf.univ.dr. loan Scurtu Dr. Jdnog Lakoe

507
Li viu BOAR

megAllapodAs
a iav4Mrt tenJIeten tdrtend intetmânyi egyâmnukodesrdi
a Magyar Orszâgos Lovâităr
HS

Ram^ir/a Orszâgos L ev 9fiara

kdzott

508
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria...

Textul Acordului publicat în Monitorul Oficial al României,

Partea I, Nr. 101 din 27 mai 1997

Guvernul României hotărăşte:

ARTICOL UNIC
Se aprobă Acordul de colaborare interdepartamentală în domeniul arhivistic dintre
Arhivele Naţionale ale României şi Arhivele Naţionale din Ungaria, semnat la Bucureşti
la 8 noiembrie 1996.
PRIM-MINISTRU
VICTOR CIORBEA
Contrasemnează:
Ministm de interne, Gavril Dejeu
Ministru de stat, ministrul afacerilor externe. Adrian Severin

ACORD
de colaborare interdepartamentală în domeniul arhivistic
între Arhivele Naţionale ale României şi Arhivele Naţionale din Ungaria

Arhivele Naţionale ale României şi Arhivele Naţionale din Ungaria, denumite în

continuare părţi, animate de năzuinţa comună a continuării, consolidării şi dezvoltării
relaţiilor de colaborare reciproc avantajoase dintre instituţiile arhivistice din România şi
din Republica Ungară,
ţinând seama de prevederile legislaţiei din cele doua ţări şi de practica arhivistică internă
şi internaţională, au convenit următoarele:

ART. 1. Părţile vor iniţia şi vor dezvolta schimbul de experienţă în domeniile de

interes comun ale activităţii arhivistice. în acest sens, părţile vor organiza periodic
întâlniri între conducătorii instituţiilor de arhivă din România şi din Republica Ungară şi
vor realiza anual schimburi de specialişti şi arhivişti. Cheltuielile de cazare şi de masă vor
fi suportate de către partea primitoare, iar cheltuielile de transport internaţional, de către
partea trimiţătoare. Numărul specialiştilor şi arhiviştilor, precum şi numărul de zile cât va
dura şederea lor în cealaltă ţară vor fi stabilite de comun acord de către cele două părţi.
Cu acordul părţilor se vor realiza, de asemenea, şi alte acţiuni, cum ar fi: expoziţii
arhivistice, simpozioane, conferinţe, stagii de studii pentru probleme de arhivistică,
participări la întâlniri regionale ale arhiviştilor.
ART. 2. Prin specialiştii instituţiilor arhivistice, părţile vor acţiona şi vor
contribui la descoperirea în arhivele celeilalte părţi a documentelor legate de istoria
României şi de cea a Ungariei, precum şi de istoria relaţiilor dintre cele două ţări. Părţile
vor face schimb de copii de pe documentele depistate, în condiţii reciproc acceptabile.
ART. 3. Pentru îmbogăţirea bazei documentare, părţile vor face schimb de ediţii
de documente, precum şi de literatura arhivistică şi metodico-ştiinţifică.
Părţile vor studia posibilitatea editării unor publicaţii comune privind istoria
relaţiilor dintre România şi Ungaria.

509
Liviu BOAR

ART. 4. Fiecare dintre părţi va facilita accesul şi va sprijini pe cercetătorii

celeilalte părţi în munca de cercetare a documentelor din arhivele proprii. în acest sens,
cercetătorii vor avea acces la materialul informativ, publicat sau nepublicat, privind
temele lor de cercetare, în conformitate cu legislaţia internă şi cu normele arhivistice
internaţionale în vigoare.
ART. 5. Părţile vor acorda o atenţie deosebită depistării documentelor de arhivă
necesare satisfacerii cererilor de ordin social-juridic ale cetăţenilor şi instituţiilor
celeilalte părţi, în condiţiile respectării legislaţiei interne în vigoare şi a normelor
arhivistice internaţionale.
ART. 6. Părţile vor promova realizarea contactelor directe dintre arhivele celor
două ţări şi vor asigura cercetătorilor celeilalte ţări accesul la izvoarele arhivistice în
conformitate cu reglementările în vigoare, potrivit principiului reciprocităţii.
ART. 7. Colaborarea în cadrul acestui acord nu va impiedica alte forme de
contacte şi schimburi în domeniul arhivisticii, realizabile cu acordul reciproc al părţilor.
ART. 8. Fiecare parte, în conformitate cu legile şi reglementările în vigoare pe
teritoriul statului său, va acorda celeilalte părţi toate facilităţile necesare realizării
prevederilor prezentului acord.
ART. 9. Acordul se încheie pe o perioadă de 2 ani şi se va prelungi automat, pe
noi perioade de câte 2 ani, dacă nici una dintre părţi nu va comunica, în scris, cu cel puţin
6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, intenţia sa de a îl denunţa.
Prevederile prezentului acord nu aduc atingere în nici un fel drepturilor şi
obligaţiilor asumate în virtutea altor acorduri internaţionale la care participă ambele părţi
contractante.
ÎIncheiat la Bucureşti la 8 noiembrie 1996, în două exemplare originale, fiecare în
limba română şi în limba ungară, ambele texte fiind egal autentice.

în numele Arhivelor Naţionale ale României,

prof. univ. dr. loan Scurtu, director general

în numele Arhivelor Naţionale din Ungaria,

dr. Lakos Janos, director general

Emitent; GUVERNUL
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 27 mai 1997

510
 _Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria.

Budapesta 20 martie 2007 Dr. Reisz T. Csaba, Prof. Dr. Liviu Boar, Prof. Univ. Dr.
Comeliu Mihail Lungu în laboratorul de restaurare al Arhivelor Naţionale ale Ungariei

mr

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Prof. Dr. Szasz Zoltan, Prof. Dr. Gecsenyi Lajos, Radojka Gorjanâc

511
Liviu BOAR

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Dr. Costin Feneşan, Prof. Univ. Dr. Comeliu Mihail Lungu, Prof. Dr. Liviu Boar

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei: Halâsz
Hajnal, Prof. Dr. Szâsz Zoltân, Prof. Dr. Gecsenyi Lajos, Radojka Gorjanâc

512
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România si Ungaria.

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Dr. Costin Feneşan, Prof. Univ. Dr. Comeliu Mihail Lungu, Prof. Dr. Liviu Boar
după semnarea acordului

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Prof. Dr. Gecsenyi Lajos semnând acordul de colaborare româno-maghiar
513
Liviu BOAR

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Prof. Dr. Gecsenyi Lajos, în plan îndepărtat Dr. Reisz T. Csaba,
Prof. Univ. Dr. Comeliu Mihail Lungu, Prof. Dr. Liviu Boar

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

Schimb de cadouri între Prof. Dr. Gecsenyi Lajos, Prof. Dr. Liviu Boar
514
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria.

Budapesta 20 martie 2007. Sala de protocol a Arhivelor Naţionale ale Ungariei:

O strângere de mână a celor doi directori generali, după semnarea acordului

515
Liviu BOAR

Programul
delegaţiei Arhivelor Naţionale ale României la Budapesta

Cazare; Hotelul Burg, Budapest, I. Szenthăromsâg u. 7-8.

Translator: Hajnal Halăsz arhivistă
Circulaţia locală cu minibusul arhivei
Delegaţia română: Prof. Univ. Dr. Comeliu Mihail Lungu
Prof. Dr. Costin Feneşan
Prof. Dr Liviu Boar

Delegaţia maghiară: Prof Dr. Lajos Gecs6nyi

Dr. Csaba Reisz T.
Dr. Csaba Szabo
Dr. Lajos Kormendy
Hajnal Halăsz translator

Marţi, 20 martie

Conform informaţiilor premergătoare sosirea delegaţiei române în jurul orei 13.

Discuţii libere legate de probleme actuale. Participă din partea maghiară; Prof Dr. Lajos
Gecsenyi, Dr. Csaba Reisz T, Hajnal Halăsz.
Masa de seară la Restaurantul Fortuna. Participă din partea maghiară: Prof Dr. Lajos
Gecsănyi, Dr. Csaba Reisz T.

Miercuri, 21 martie
Ora 9 - Vizitarea clădirii Arhivei din piaţa Băcsi Kapu. însoţesc: Dr. Csaba Reisz T şi Hajnal
Halăsz.
Ora 11 - Negociere in sala festivă a Arhivei, semnarea Acordului de colaborare din domeniul
arhivistic. Din partea maghiară: Prof. Dr. Lajos Gecsenyi, Dr. Csaba Reisz T, Dr. Csaba
Szabo, Dr. Lajos KSrmendy, Csaba Katona, Hajnal Halăsz.
.Ora - 12 - Masa de prânz - la Restaurantul Fortuna. Din partea maghiară: Prof Dr. Lajos
Gecsenyi, Dr. Csaba Reisz T., Dr. Csaba Szab6, Dr. Lajos Kbrmendy, Csaba Katona, Hajnal
Halăsz.
După prânz vizitarea clădirii dela Obuda cu microbusul arhivei. însoţesc: Dr. Lajos
Kormendy şi Hajnal Halăsz.
Ora - 18.00 - Masa de seară la Restaurantul Fortuna. Participă din partea maghiară:, Dr.
Csaba Reisz T. şi Hajnal Halăsz.
Ora - 19.30 - Seară de Bach la Sala festivă a Academiei Ştiinţifice Maghiare. însoţeşte;
Hajnal Halăsz.

Joi, 22 martie
Program liber
însoţeşte: Hajnal Halăsz.
în jurul prânzului întoarcere in România.

516
 Aspecte privind relaţiilr dintre arhivele din România şi Ungaria...

Acordul din 21 martie 2007

de cooperare în domeniul arhivistic
între Arhivele Naţionale din România şi Arhivele Naţionale din Ungaria

Publicat în Monitorul Oficial 497 din 25 iulie 2007 (M. Of. 497/2007)

Arhivele Naţionale din România şi Arhivele Naţionale din Ungaria, denumite în

continuare părţi contractante, pornind de la dorinţa reciprocă de a stabili şi dezvolta
cooperarea în domeniul arhivistic, au convenit următoarele:
ARTICOLUL 1
Părţile contractante sunt de acord să efectueze schimb de experienţă în domeniul
teoriei şi practicii arhivistice, pe baza de reciprocitate, în conformitate cu legislaţia în
vigoare în statele lor.
ARTICOLUL 2
Părţile contractante sunt de acord să efectueze schimb de specialişti în cadrul
unor stagii de documentare în arhivele aflate în administrarea lor. în acest sens, partea
trimiţătoare va asigura cheltuielile de cazare, masă şi transport internaţional.
ARTICOLUL 3
Părţile contractante vor conveni asupra datei şi tematicii de studiu urmărite în
cadml stagiilor documentare, precum şi asupra numărului de specialişti, cu cel puţin două
luni înainte.
ARTICOLUL 4
Părţile contractante sunt de acord să faciliteze accesul altor specialişti din cadrul
institutelor de cercetare la documentele deţinute de fiecare parte contractanta, care se
referă la istoria statului celeilalte părţi contractante sau la relaţiile dintre statele lor* în
conformitate cu prevederile legale în vigoare în ambele state.
ARTICOLUL 5
în vederea completării fondurilor de arhivă şi pentru a răspunde mai bine
necesităţilor cercetării ştiinţifice din fiecare stat, părţile contractante sunt de acord să
realizeze un schimb gratuit de copii ale documentelor de arhivă, pe bază de reciprocitate,
în condiţiile respectării legislaţiei în vigoare în cele două state.
Copiile astfel obţinute vor fi folosite de către părţile contractante exclusiv în
scopuri ştiinţifice şi pot fi publicate numai cu acordul acestora.
ARTICOLUL 6
Părţile contractante sunt de acord să efectueze în comun expoziţii documentare
referitoare la teme convenite anterior şi să realizeze ediţii de documente de arhivă privind
relaţiile dintre statele lor.
ARTICOLUL 7
Părţile contractante sunt de acord să efectueze în mod gratuit schimb de publicaţii
arhivistice, ca inventare, ghiduri arhivistice, cataloage, ediţii de documente, precum şi
altă literatură de specialitate.
ARTICOLUL 8

517
Liviu BOAR

Părţile contractante vor facilita contactele profesionale şi vor sprijini relaţiile de

colaborare dintre direcţiile lor judeţene de arhive, în condiţiile respectării prevederilor
legale în vigoare în cele două state.
ARTICOLUL 9
Prezentul acord se încheie pe o perioada de 3 ani şi se va prelungi în mod automat
pe noi perioade de câte 3 ani dacă niciuna dintre părţile contractante nu va comunica în
scris, cu cel puţin 6 luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate, încetarea acordului.
La data intrării în vigoare a prezentului acord îşi va înceta valabilitatea Acordul
de colaborare interdepartamentală în domeniul arhivistic dintre Arhivele Naţionale ale
României şi Arhivele Naţionale din Ungaria, semnat la Bucureşti la 8 noiembrie 1996.
Orice modificare sau completare a prezentului acord va fi stabilita prin acordul
părţilor contractante.
Semnat la Budapesta la 21 martie 2007, în două exemplare originale, fiecare în
limbile româna, engleză şi maghiară, toate textele fiind egal autentice.
In cazul unor divergenţe de interpretare va prevala textul în limba engleză.

Pentru Arhivele Naţionale din România, Pentru Arhivele Naţionale din Ungaria
prof. univ. dr. Comeliu Mihail Lungu prof. dr. Lajos Gecseny

Prof. dr. Liviu BOAR

518
 II.
ETNOGRAFIE - SOCIOLOGIE -
CULTURĂ
 Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism

Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism

Dr. Marian NENCESCU

între maniheită şi corectitudine politică

De la început, vom constata riscul asocierii lui Mircea Eliade cu ideea de
naţionalism, având în vedere boala identificată de Dan C. Mihăilescu în cadrul,
societăţii româneşti actuale, şi anume maniheita, adică tendinţa de a reduce totul
la două poziţii, obligatoriu divergente. A analiza o operă de amploarea şi
profunzimea celei lăsate moştenire umanităţii de M. Eliade exclusiv prin prisma
lui „da” şi „nu” înseamnă o reducere inacceptabilă a termenilor analizei. în fond,
identificarea ideii de naţionalism în opera, şi cu precădere, în gazetăria lui M.
Eliade - „perle în năvoadele de idei pe care trebuie să le aruncăm Europei”, cum
le numea recent acelaşi Dan C. Mihăilescu într-o conferinţă publică susţinută la
Teatrul Naţional, sub genericul „Cultura bate criza” - nu se poate limita neapărat
la concurenţa dreapta-stânga, ambele capabile, cum observa cândva Horia Roman
Patapievici, să conducă invariabil la asasinate, pentru sau împotriva umanităţii.
Astăzi, şi în acest context, ne vom distanţa de opţiunile de tip maniheist,
care, sub pretextul corectitudinii politice l-au transformat pe M. Eliade, de către
propaganda neo-comintemistă dintr-un autor cu totul excepţional - istoric al
religiilor, prozator, eseist şi lider informai al exilului - într-un fel de ţap ispăşitor
al exceselor legionare, poate chiar în cel mai diabolizat autor român post
decembrist. Pentru a smulge acest văl nedrept aruncat peste o operă grandioasă,
voi face apel nu doar la textele originale - nu puţine - prin care M. Eliade îşi
susţine poziţia, cât mai ales la argumente de ordin istoric şi chiar filosofic, în
măsură să explice şi să nuanţeze opţiunea politică şi estetică a lui M. Eliade.
Cât naţionalism, atâtea nationalisme
Realitatea este că astăzi avem atâtea teorii despre naţionalism, cât
naţionalism există. Excluzând ideea simplistă că naţionalismul ar reprezenta o
formă patologică a patriotismului, acceptăm totuşi, două modele clasice de
reprezentare a ideii de naţionalism; una legată de constituirea unui popor ca o
naţiune; cealaltă ca o doctrină politică menită să susţină interesul naţional.
Ambele opţiuni au, inevitabil, repercusiuni asupra identităţii colective, în sensul
că naţionalismul poate constitui, fără echivoc, un principiu de guvernare.
Reducând lucrurile, statul naţional guvernează în scopul şi folosul „binelui
patriei”, concept cu totul difuz, chiar dacă este asociat, obligatoriu, cu ideea de
naţiune. în zilele noastre, naţionalismul devine adesea sinonim cu ideea de reacţie
(răspuns) la unele presiuni sociale interne sau externe.

521
Marian NENCESCU

Sub aspect filosofic, naţionalismul se încadrează în orizontul metafizicii

subiectivităţii. Heidegger, de pildă, identifica subiectivismul ca o modalitate
specifică, faptul de-a fi - în-sine: „orice naţionalism este în plan metafizic, un
antropologism, cu alte cuvinte un subiectivism”. Aşadar, prin naţionalism, fiinţa
umană, la nivel de conştiinţă, se ridică de la nivel individual, către un colectivism
anistoric. Şi, adaugă Heidegger: „Colectivismul este subiectivitatea omului în
planul totalităţii (M. Heidegger, Despre umanism, 1946).
Revenind la actualitate, putem constata că naţionalismul, în accepţia sa
fundamentală are un rol decisiv în afirmarea identităţii colective şi implicit în
modul de organizare al societăţii. Negarea sau denigrarea naţionalismului,
conduce către limitarea unei anume identităţi, fenomen ce poate lua, inclusiv,
forme iredentiste sau distructive.
Naţionalism românesc, cu sens pedagogic
Dacă în plan european, naţionalismul este un complex ideologic cultivat
încă din zorii Evului Mediu, la noi, ideea naţională, pătrunsă prin mediere
franceză şi germană, cum bine observa Mona Mamulea într-un amplu studiu
publicat în „Revista de filosofie”, a recuperat rapid, fiind asumată şi teoretizată de
gânditori, în special de paşoptişti. în „Istoria critică a Românilor”, Hasdeu
identifică sintagma caracter naţional, punând-o, sub influenţa gândirii pozitiviste
franceze (v. Montesquieu, De l’esprit de lois, 1748) sub influenţa unei varietăţi de
factori: climă, legi, religie, obiceiuri. Această poziţie îl va face, mai târziu, pe
Vasile Băncilă să afirme că, în această fază a istoriei româneşti, exerciţiul
naţionalist are un sens pedagogic. Şi, adaugă Băncilă „Fiecare pentru sine şi
împreună cu toţii, prin exerciţiul naţionalist ne facem educaţia, ne pregătim pentru
misiunea a cărei realizare o aşteptăm”.
Care este însă această misiune şi cum, în mod concret, ne pregătim pentru
ea, Vasile Băncilă nu ne explică, nici în 1936, când a fost scris textul, nici ulterior,
deşi susţine că „naţionalismul adevărat e o floare albă bună să poată sta la orice
butonieră”. în acest context, se poate spune că naţionalismul nu este asociat
neapărat unei doctrine politice, cât unui accept etic. în mod cert, în anii ’30 ai
secolului trecut elitele societăţii româneşti, între care şi V. Băncilă, erau adepţii
ideii unui naţionalism perceput metafizic, o formă de spiritualitate menită să
conducă la renaşterea atât a vieţii individuale, cât şi a celei publice. Este o
atitudine de îndepărtare fundamentală faţă de concepţia iniţială, romantică, a
naţionalismului de tip latin, al Şcolii Ardelene. Acest aspect ne obligă să privim
naţionalismul în mod distinct, în funcţie de epocă.
Este calea cea mai sigură de a nu cădea în plasa maniheismului, şi, în
ultimă instanţă, de a adapta acest curent la lumea modernă.
Tânărul Eliade şi idealul „patriotismului creator”
In mod simptomatic, tânărul Eliade face de timpuriu dovada calităţilor sale
jurnalistice (Mihai Posada susţine că a debutat la 14 ani, în Ziarul Ştiinţelor
Populare şi al Călătoriilor - 27 dec. 1921, nr. 52, p. 588-589 - cu o nuvelă, „Cum

522
 Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism

am descoperit piatra filosofală”) fiind atras către o publicistică de tip cultural, mai
degrabă decât cea a cotidianului efemer. Semnificativ rămâne articolul
„Naţionalismul creator - opera lui Hasdeu”, publicat în „Cuvântul studenţesc, nr.
5,13 aprilie 19251, pe când autorul avea vârsta de 18 ani.
Evocându-1 pe Hasdeu „nume a cărui rostire se pomeneşte tot mai rar
printre rândurile generaţiei noastre”, tânărul M. Eliade constată, mai mult decât
Hasdeu „omul”, exaltat în chestiuni personale, dar fără a se depărta de adevăr, se
distinge Hasdeu creatorul: „Patriotul său rămâne o pildă pentru zilele de azi [...].
El nu se poate zări între stindardele tricolore şi zgomotoase. El practică un
patriotism creator: datoria lui e munca”.
Analizând naţionalismul hasdeian, M. Eliade ajunge de timpuriu la o
concluzie în acord cu idealurile şcolii paşoptiste: „Naţionalismul trebuie să
năzuiască la cultivarea elementului etnic, astfel încât conştiinţa celor mulţi
luminându-se să determine acea civilizaţie pe care Occidentul o aşteaptă de la
noi”2. Referindu-se la efortul lui M. Eliade de racordare la ceea ce s-ar numi
istoria ideilor la români, C. Noica, într-un inspirat „Cuvânt către cititorul tânăr”,
ce precede ediţia citată, constată: „Cine nu porneşte din anii tineri cu vrednicia
proprie şi cu uimire în faţa miracolului lumii, oricât de mici i-ar fi paşii, nu ajunge
nicăieri, decât în pulberea pe care o aruncă peste noi treierul Timpului”3.
Revenind la sensul aprecierilor lui M. Eliade despre Hasdeu, constatăm că
ele se înscriu în ceea ce s-ar numi naţionalismul cultural, ce vizează nu doar a
privi naţiunea ca pe o entitate politică, cât una creatoare, evolutivă, în care
personalităţile urmează efortul colectiv.
Acest tip de naţionalism, regenerativ, menit să depăşească mereu
standardele anterioare are drept ţintă identificarea şi valorizarea forţelor creative
ale neamului şi modelarea viitomlui în conformitate cu spiritul trecutului.
Modelul se înscrie în tiparul „rezistenţei” româneşti în faţa agresiunilor externe şi
a fost folosit încă din zorii romantismului de „intelighentia” românească pentru a
susţine ideea schimbării prin cultură. Sensibil la aceste idei, tânărul Eliade îşi
însuşeşte, şi va susţine peste ani, ideea unei culturi „izvorâtă din fiinţa poporului,
măsurată potrivit însuşirilor sale individuale”. în acest sens, modelul Hasdeu,
susţinut de M. Eliade devine sinonim cu idealul său cultural şi naţional.
„Naivitate" şi profetism
Observatori avizaţi ai operei lui M. Eliade constată că în aşa numitele texte
de maturitate, cuprinzând în fapt majoritatea articolelor publicate între 1933-39 în
periodicele vremii (cu prioritate, „Vremea”, „Cuvântul”, „Credinţa”, „Revista
Fundaţiilor Regale”, dar şi oficiosul legional „Buna Vestire”) M. Eliade schimbă
fundamental atât tematica, precum şi tipul de discurs practicat. Simultan cu

1 Mircea Eliade, Cum am descoperit piatra filosofală. Scrieri de tinereţe. Editura Humanitas,
Bucureşti, 1996, p. 28.
Ibidem.
Ibidem, p. 12.
523
Marian NENCESCU

definirea identitară (în fond, fundamentul teoretic al opţiunii politice a generaţiei

sale, numită generic şi Generaţia ’27), apar şi teme civice, inclusiv culturale,
legate prioritar de „misiunea” generaţiei sale. Dincolo de tonul discursiv
preponderent profetic, dar şi polemic ceea ce caracterizează majoritatea textelor
din această categorie rămâne forţa analitică, capacitatea de a emite şi susţine
mesaje cu caracter profetic, anticipativ.
Majoritatea textelor ce au alcătuit baza „selecţiei” operată de Mircea
Handoca în alcătuirea culegerii „Texte legionare despre românism" (2001, Ed.
Dacia, Cluj-Napoca) şi ce vor constitui, în principal, temeiul observaţiilor noastre
pe această temă, au apărut în „Cuvântul” (aproximativ 430 de texte) şi „Vremea”
(peste 300 de articole).
Există astăzi tendinţa venită din tabăra celor ce s-au angajat să răspundă
„valurilor” de atacuri denigratoare la adresa lui M. Eliade - în special publicişti
străini, precum profesorii italieni Roberto Scagno şi Candio Mutti, dar şi românul
Răzvan Codrescu (v. art. Recurs la cazul Eliade, Penele Arhanghelului, sau
Eliade, Legiunea şi nou Inchiziţie) tipărite sub formă de prefeţe şi comentarii la
volumele traduse în româneşte ale autorilor menţionaţi sau „apologeţii timoraţi”,
cum sunt numiţi mai nou loan P. Culianu şi Mircea Handoca4, autori ce s-au opus
public contestatarilor de profesie (gen Norman Manea, Leon Volovici, Edgar
Reichman sau Isac Chiva) de a justifica opţiunile politice ale tânărului Eliade
printr-un soi de naivitate („Părerile lui Eliade erau cinstite, chiar dacă naive”,
susţine un admirator de peste ocean al lui Eliade, respectiv Marc Linscot Ricketts
în: What the Texts reveal, în revista „Origini Romania Roots, Georgia, SUA,
2002, publicate în limba română în „Jurnalul literar”, an XIII, 2002, p. 21-24, sub
titlul „Ce dezvăluie textele” traducerea Magdalena Dragu). Pe de altă parte, loan
Petru Culianu, dezvoltă ideea: „Eliade pe care-1 cunosc eu se dezvăluie ca un
democrat aparţinând stângii non-marxiste” 5
Această pistă este însă total greşită şi chiar păgubitoare, inclusiv pentru
susţinătorii lui M. Eliade. A pune pe seama naivităţii susţinerea unor idei
fundamentale privind naţionalismul, de pildă, nu-1 exonerează pe M. Eliade şi nici
nu-1 ajută. Singura justificare este profetismul eliadesc, capacitatea sa de a privi
peste vreme, de a anticipa unele zări şi etape: „Teama mea era de alt ordin: anume
că Timpul ne e potrivnic şi că pentru ce aveam de făcut, dispunem de prea puţin
[...]. Mă simţeam responsabil pentru întreaga „generaţie tânără”. Ştiam că avem
datoria să lărgim considerabil orizontul cultural românesc, deschizând ferestre
către orizonturi rămase până atunci inaccesibile’

4 Mihai Posada, Opera publicistă a lui Mircea Eliade, Editura Criterion-Publishing, Bucureşti,
2006, p. 268.
5 I.P. Culianu, Mircea Eliade, Cu o scrisoare de la Mircea Eliade, Postfaţa Sorin Antohi,
Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 270.
1 Mircea Eliade, Profetism românesc, publicistică, voi. I, art. „Itinerariu spiritual”, p. 15-16.
524
 Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism

Precizez că majoritatea textelor din această categorie conduc către un

discurs de tip mesianic, al cărui ultim scop este educarea neamului. Utilizând
retorica specifică acestui tip de scriitură, M. Eliade îşi asumă inclusiv sarcina de a-
şi păzi naţiunea de soarta puternică a lumii: „cea mai mare grijă a unui neam este
găsirea unui sens propriu al existenţei sale istorice, de valorificare a propriei vieţi.
Orice altceva este economie, politică sau biologie, adică o istorie care se
consumă, nu se face” (art. „Naţionalismul”, „Vremea”, an V, 1937, nr. 486, p. 3).
Textul se încadrează în preocupările lui M. Eliade de a căuta o nouă
spiritualitate, opusă modelului agonic al unei societăţi aflată în plină criză
spirituală şi revizuire de idei.
Naţionalismul: misiune şi destin
Fundamental, M. Eliade s-a străduit să impună acţiunilor generaţiei sale,
ideea de misiune, în cadrul unui destin superior. Naţionalismul reprezintă, pentru
M. Eliade o realitate spirituală profundă, cu origini în universalism: „Naţiunea
este, se ştie, de la Eminescu încoace, un act de creaţie spirituală. Ea are un destin:
să impună universalismul asupra particularului” (v. art.: Naţionalismul, în
„Vremea”, an X, 1937, p. 3)
De altfel, într-un eseu din volumul „Oceanografie”7 intitulat „A nu mai fi
român”, M. Eliade observa că „pentru un tânăr intelectual credinţa şi îndoiala au
valoare filosofică [...] pentru un ţăran8, nu”. Concluzia: „Poporul român suferă de
multe păcate, ne lipsesc multe axe, dar aceasta este condiţia noastră, acestea sunt
posibilităţile noastre [...] Nu e cavaleresc şi nici eficace să ne fie ruşine că ne-am
născut români”.
Sintetizând, căutarea universalismului nu înseamnă demolarea manifestă­
rilor naţionaliste, şi în final chiar a conştiinţei naţionale, ci curajul de a gândi ca
naţiunea. în acest caz naţionalul precede, ca o condiţie obligatorie universalul.
Fără a intra în retorica eliadescă privind compoziţia naţionalului (incluzând
obligatoriu, purificarea, lupta contra formelor străine a creaţiilor false, vom
constata că, în toată pledoaria sa jurnalistică M. Eliade este însufleţit de ideea unui
destin spiritual al naţiunii, finalizat prin împlinirea culturii româneşti. Asocierea
celor doi termeni, cultură şi naţionalism, reprezintă, în esenţă o formă de profeţie,
ce nu a scăpat netaxată de responsabilii „dosariadei” instrumentată în cel mai
zelos stil comintemist, simultan în Franţa, Germania, Israel şi SUA, dar şi în ţară
de foşti dascăli de ştiinţe socio-umane, convertiţi la antiromânism.
Pentru exemplificare, vom face apel la două texte publicate în perioada
analizată şi care au ca element comun realizările naţionaliste în artă şi literatură.
Cităm: „O operă universală nu se poate face pe criteriu politic.
Universalitatea aparţine fantasticului, pornirii iraţionale care stă la baza creaţiei de
geniu [...] Dar o artă naţională, cu şanse de universalitate, nu o poate da decât o
naţiune, adică un organism cu viaţă asociată (în „Cuvântul”, an IX, 1933, nr.

7 Ibidem.
8 Mircea Eliade, Cum am descoperit piatra fdosofală..., p. 140.
525
Marian NENCESCU

2994, 26 august, p. 1) Patru ani mai târziu, în „Vremea” M. Eliade reia ideea;
„Ceea ce numim creaţiile spirituale ale unui neam reprezintă felul său propriu de
a-şi valorifica viaţa [...] A se manifesta nu înseamnă numaidecât a împrumuta de
la alţii, ci a crea forme care pot fi împrumutate de alţii”. Concluzia: Istoria lumii
nu e decât istoria miturilor naţionale, a unui şir lung şi tragic de încercări care dau
un sens acestei existenţe
încadrate în categoria „texte legionare” şi asociate cu textele despre
românism, aceste articole readuc, periodic, în discuţie raporturile dintre efemer şi
valoare. Ori sunt texte conjuncturale, cu tentă politică asumată, ori dovezi despre
misiunea Generaţiei ’27. Oricum ar fi, apelul editorului M. Handoca, ar trebui mai
des ascultat şi aplicat de comentatori: „Articolele lui Eliade trebuie privite ca un
întreg, nu separat”.
Indiferent însă cum le vom analiza, trebuie să ţinem seama că la data când
erau scrise, M. Eliade era un autor ce se putea mândri deja cu o operă închegată.
Publicase „Alchimia asiatică”, „Yoga”, „Essai sur Ies origines de la mystique
indiene”, „Insula lui Euthanasius”, „Oceanografie” etc., iar în literatură
„Domnişoara Christina”, „Şarpele” „Secretele doctorului Honigsberger”, „Nopţi
la Serampore”. Ţinea, în acelaşi timp, un curs la Facultatea de Litere („Manole et
Ies rites de la construction”) suplinea Conferinţa despre metafizică a lui Nae
lonescu şi scria articolele deja evocate. Evident, după cum observă şi Gh.
Vlăduţescu9 reacţia împotriva „generaţioniştilor” sau „criterioniştilor” (după
numele revistei fanion) nu întârzie să apară: „De ce umblă aceşti tineri cu
Aristoteles în fruntea revistei, când lor li se potriveşte ciomagul, buzduganul,
revolverul, chinorozul, insulta şi calomnia?”. Se întreba retoric un cronicar ascuns
sub numele rubricii Miscellanea, în „Viaţa românească”, din 1934.
Analiza opţiunilor politice ale Generaţiei ’27 nu trebuie însă să lase loc
patimilor. Acolo unde primează politicul, filosofia dispare. Un posibil răspuns la
întrebarea fundamentală, dacă intelectualii apropiaţi lui Nae lonescu (Eliade,
Cioran, Noica) au abandonat criteriul filosofic, fiind simpli militanţi, în plan
publicistic, ai Mişcării legionare, îl oferă, cu tărie şi argument ideatic Gh.
Vlăduţescu: „Graniţa dintre politică şi filosofic este permeabilă doar pentru
diletanţi şi pentru „filosofi” improvizaţi după 1948, odată cu reforma
învăţământului10. Sau, tradus mai pe româneşte: arta politicianistă (cum ar fi spus
C. Rădulescu-Motru) rămâne, totuşi, o specialitate la români.
Ecouri postbelice şi contemporane
Din fericire, M. Eliade (alături de Cioran, lonescu ş.a.) şi-a continuat, în alte
condiţii şi în alte spaţii geografice demersurile ideatice, spre deosebire de alţi con-
generatişti rămaşi în ţară şi condamnaţi, fără scăpare, să achite nota de plată a
aventurii legionare. Din exil, M. Eliade publică o serie de texte, reunite de acelaşi

9 Gh. Vlăduţescu, Neconvenţional despre filosofia românească. Editura Paiadeia, Bucureşti, 2002.
10 Mircea Eliade, Cum am descoperit piatra filosofală..., p. 91.
526
 Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism

Mircea Handoca sub titlul „împotriva deznădejdii” . Scrise în limba română şi

apărute exclusiv în periodice ale emigraţiei române, textele reiau, cu prioritate,
temele anterioare, cu grija autorului de a evita termenii şi sintagmele ce ar fi produs
o emoţie publică în plus. Aşadar din aceste texte lipseşte - deliberat, apreciem noi -
sfera ideatică a termenului de naţional înlocuit inspirat prin acela de cultură.
Prin aceste texte, susţine Monica Spiridon într-o succintă prefaţă, Eliade
răspunde unei duble misiuni: soterologică şi terapeutică'2. Esenţa acestor articole-
eseu este răspunsul la întrebarea fundamentală - cum poţi fi români Devenit, prin
forţa împrejurărilor, port-drapelul generaţiei de pulbere (speranţele generiştilor au
fost spulberate de război) M. Eliade mai speră că undeva, în ţară sau în pribegie se
va naşte un nou lorga sau un nou Eminescu - de ce nu şi un filosof care va
modifica radical orientarea cugetării româneşti? - oferind tuturor speranţelor şi
întrebărilor un model tranşant - creaţia în spirit. Astfel, complexul etnic al
intelectualului român, cu mentalitate de provincial la porţile Europei, se poate
converti în universalitate. Schema maniheistă a lipsei de orizont, capătă la M.
Eliade sensul convertirii în creaţie.
Pentru exemplificare am ales două texte. Primul, intitulat „Destinul
culturii româneşti” apărut în publicaţia „Uniunea Română” (aprilie, 1949)
analizează „destinul culturii româneşti”. Teze anterioare, eliberate de patima
politicului, vin în sprijinul ideii de naţionalism cultural. Analizând, prin prisma
puţinelor date răzbătute, din ţară, de după „cortina de fier”, situaţia culturii umane,
M. Eliade susţine că „inspiratorii lui Chişinevski, deşi se prevalează de o filosofie
materialistă au ca principal adversar sufletul De aceea, susţine Eliade că
„momentul istoric aşază pe umerii (firavei) elitei româneşti din exil misiunea de a
păstra vie tradiţia spirituală'. Astfel, în concepţia sa, destinul politic românesc
este înlocuit de unul cultural. De aceea, este important ca fiecare exilat român să
supravieţuiască prin calitatea de intelectual, iar generaţiile viitoare vor judeca - la
ceasul potrivit - acest efort.
Reluând ideile disputei între modernism şi tradiţionalism M. Eliade,
costată în articolul „probleme de cultură românească un adevăr fundamental: nu
doar Europa de est, aflată sub „cizmă” rusească se află la o răscrude spirituală, ci
Europa în ansamblul ei”. De înţelegerea şi rezolvarea acestui moment depinde
inclusiv reînoirea şi sporirea spiritualităţii europene. în acest context, un rol sporit
revine mitului şi simbolului, dovezi spirituale asupra existenţei unor straturi de
mult apuse. Pe acest plan, la răspunsul la o criză a spiritualităţii se situează
„specificul românesc” sau, direct spus, folclorul.
Aşadar, specificul naţional sălăşluieşte în prelungirea trecutului, iar creatorii
români sunt mult mai pregătiţi decât cei occidentali să afle răspunsuri p>ertinente la
noile provocări spirituale, cu condiţia să se păstreze în limitele „provincialismului”
(în revista „îndreptar” martie 1951). Concluzionând, cele două texte, dintr-o

11 Mircea Eliade, împotriva deznădejdii. Publicistica exilului, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.
12 Mircea Eliade, Cum am descoperit piatra fdosofală..., p. 6.
527
Marian NENCESCU

antologie ce acoperă mai bine de 27 de ani de publicistică activă (1948-1975, la

care se adaugă un text din 1984, publicat, la insistenţa lui Mircea Handoca, în
„Romînia literară”, prilejuit de moartea lui Sergiu Al. George) sunt dovada că M.
Eliade nu şi-a schimbat ideile din tinereţe şi maturitate, păstrând vie ideea
naţionalismului creator, aplicată pentru prima dată lui Haşdeu.
Privit din perspectivă contemporană, naţionalismul nu este, aparent, mai
mult decât o simplă doctrină, cu nimic distinctă de multe altele, în circulaţie.
Aplicat înţelept, acest concept stabileşte un filon de solidaritate la nivel social, în
timp ce, asociat cu şovinismul, creează adversitate şi agresivitate.
Prezent în toate construcţiile politice ale lumii, naţionalismul dă specific şi
caracterizează fiecare tip de societate. De aceea, intelectualii luminaţi ai acestui neam,
de la Generaţia '21 la contemporani, au pledat necontenit pentru naţionalismul
luminat (creator, cum ar fi spus M. Eliade) singurul capabil să suplinească lipsa de
solidaritate prezentă astăzi în corpul social românesc.
Şi poate că cea mai completă şi mai directă definiţie a naţionalismului este
aceea: să faci ceva ce ţării tale să-ifie bine. Asta înseamnă să-ţi pese nu doar de
ce-i românesc, dar şi de orice valoare, indiferent de provenienţă ce se păstrează în
limitele adevărului şi ale bunului simţ.

Dr. Marian NENCESCU

528
 Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă...

Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră

ortodoxă şi răsăriteană, în viziunea Mitropolitului
Antonie Plămădeală
Drd. Stelian GOMBOŞ

De două milenii încoace, de la întemeierea credinţei creştine prăznuim, în

fiecare an, la 29 August mutarea la cele veşnice a unuia dintre cei mai mari
mărturisitori ai lui lisus Hristos - Sfântul loan Botezătorul... în anul mântuirii 2005,
in această zi de luni spre seară, spre amurg, a trecut un alt mare mărturisitor şi
apologet al dreptei credinţe creştine - Arhiepiscopul şi Mitropolitul Antonie
Plămădeală de la Sibiu, după ce şi-a purtat cu toată demnitatea şi încrederea în
Dumnezeu cmcea suferinţei vreme de mai mulţi ani... De aceea, pentru noi, din acest
an, această zi va comemora cel puţin aceste două evenimente, aceste două treceri!...
Noi creştinii ortodocşi români şi nu numai, am petrecut joi - 1 Septembrie -
în Catedrala Mitropolitană din Sibiu şi apoi, vineri 2 Septembrie anul 2005 - la
Mănăstirea Sfântul Constantin Brâncoveanu din Localitatea Sâmbăta de Sus -
Judeţul Braşov - acolo unde vor aştepta osemintele sale pământeşti până la
obşteasca înviere, pe unul dintre cei mai mari cărturari, teologi, ierarhi şi ctitori de
cuget, spiritualitate şi simţire românească ai veacului al XX-lea, cu o largă
deschidere şi recunoaştere internaţională!...
Născut la 17 Noiembrie anul 1926 la Stolniceni - Lăpuşna în Basarabfa, a
urmat studii medii seminariale la Chişinău şi din anul 1944, datorită refugiului, la
Seminarul „Nifon Mitropolitul” din Bucureşti, pe care îl absolvă în anul 1945 după
care urmează Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, până în anul 1948
când, datorită hărţuielii la care a fost supus din partea puterii politice de atunci, care
era prigonitoare a tuturor valorilor spirituale autentice româneşti, a* fost nevoit ca
ultimul an universitar să-l facă la Sibiu iar examenele şi lucrarea de Licenţă să le
susţină la Institutul Teologic de grad Universitar din CluJ-Napoca. In toată această
perioadă a trebuit să fie un fugar, să se adăpostească pe unde a putut datorită
prigonitorilor acestui veac care au fost comuniştii, în viziunea cărora tânăml
Leonida Plămădeală constituia un real pericol pentm clasa politică de atunci şi, mai
ales pentru clasa muncitoare de atunci ce se afla în plină dezvoltare!... A fost
prigonit aşa cum au fost atâţia alţii, contemporani ai săi - mari şi autentice
personalităţi ai vieţii politice, religioase şi culturale şi care aşa au rămas şi vor
rămâne în conştiinţa urmaşilor şi a posterităţii!...
în acelaşi an - 1949 - va fi tuns în monahism la Mănăstirea Prislop de către
marele Duhovnic Arsenic Boca, naş de călugărie fiindu-i Monahul Daniil - Sandu

529
Stelian GOMBOŞ

Tudor - iniţiatorul şi conducătorul mişcării spirituale - Grupul „Rugul Aprins” de la

Mănăstirea Antim din Bucureşti, grupare din care a făcut şi el parte, aceasta fiind
ultimul bastion duhovnicesc ce a mai rezistat câţiva ani împotriva ideologiei atee
comuniste dar care a fost distrus de către aceştia, toţi membrii ei fiind închişi pe
motiv că ar fi constituit o mişcare conspirativă şi subversivă împotriva noului stat
român muncitoresc!... Şi Mitropolitul Antonie a împărtăşit aceeaşi soartă fiind
judecat în contumacie la şapte ani de temniţă grea, prins şi arestat în anul 1954 la 14
Octombrie, la Iaşi!... Până atunci s-a ascuns pe unde a putut, ştiind că este urmărit
de securitate, a peregrinat la Mănăstirile Crasna - Gorj şi Slatina - Suceava, unde a
fost hirotonit preot în anul 1953, acolo cunoscând câţiva dintre marii duhovnici ai
Bisericii noastre cum ar fi Arhimandriţii Ilie Cleopa, Arsenic Papacioc şi Petroniu
Tănase!... Intre timp se înscrie la Cursurile de Doctorat ale Institutului Teologic din
Bucureşti, dar va veni cumplitul an 1959 când datorită Decretului 410 va fi scos şi
din monahism, din cler şi exmatriculat de la doctorat!... După aceea a fost o
perioadă de mai mulţi ani, muncitor necalificat la o întreprindere de mase plastice
din Bucureşti, căci era o persoană vizată spre „recuperarea ei” deoarece avea
„tinichele de coadă” dar iată că va veni izbăvitorul an anul 1968 când Patriarhul de
atunci al Bisericii, de pie memorie lustinian Marina îl va lua sub ocrotirea sa
angajându-1 secretar la Institutul Teologic din Bucureşti şi în toamna aceluiaşi an îi
va procura o bursă de studii pentru Heytropp College” de la Oxford apoi Londra,
unde în anul 1971 va fi declarat Doctor în Teologie, urmând ca în anul 1972 să-i fie
echivalat şi recunoscut doctoratul şi la Institutul Teologic de grad Universitar din
Bucureşti!... La sfârşitul anului 1970 şi la începutul lui 1971 va fi numit, respectiv
hirotonit de către acelaşi vrednic patriarh. Episcop Vicar Patriarhal cu titlul de
Antonie Ploieşteanul, fiind însărcinat a conduce departamentul relaţii externe
bisericeşti, participând în această calitate, la foarte multe conferinţe şi simpozioane
în străinătate, fiind membru a numeroase delegaţii ale Bisericii şi făcând parte din
diferite comisii şi organisme internaţionale bisericeşti, căci a fost un pionier al
dialogului şi a mişcării ecumenice autentice!... Totodată, între anii 1971-1974 a fost
şi Rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti...
După doi ani de episcopat la Buzău, între anii 1980-1982, iar la 7 Februarie
anul 1982 este întronizat la Sibiu - Mitropolit al Transilvaniei şi Arhiepiscop al
Sibiului unde a păstorit duhovniceşte timp de peste 23 de ani, perioadă în care a
scris foarte multe studii, articole şi mai ales cărţi de o nepreţuită valoare, a organizat
şi, mai ales, a dezvoltat învăţământul teologic, a ctitorit şi rectitorit foarte multe
biserici şi mănăstiri şi aici, la loc de frunte trebuie amintită mănăstirea dragă inimii
sale de la Sâmbăta de Sus - al cărei cel de-al treilea ctitor este, după Domnitorul şi
Sfântul Constantin Brâncoveanu şi după vrednicul înaintaş al său pe scaunul de la
Sibiu - Mitropolitul Nicolae Bălan, de la a cărui moarte s-au împlinit zilele acestea
55 de ani!... In toată această perioadă a fost foarte activ pe plan teologic şi
ecumenic, contribuind foarte mult la dezvoltarea relaţiilor interbisericeşti,
interconfesionale şi interreligioase!... Datorită tuturor acestor calităţi şi merite, din

530
 Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă...

anul 1992 a fost membru al Academiei Române şi al Academiei Republicii

Moldova, de asemenea, la 12 Octombrie anul 1998 a primit Titlul Academic de
Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea, iar în anul 2002 pe cel al
Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu!... Nu pot să uit faptul că, în mare parte, i se
datorează reînfiinţarea - la 12 Decembrie anul 1992 - (a) Mitropoliei Basarabiei,
neuitând, astfel, nici o clipă, locurile sale natale încărcate de istorie, cultură şi
spiritualitate tot românească!...
Spicuind doar frânturi, la toate acestea şi la multe altele, mă gândeam în
timpul slujbei înmormântării acestui mare ierarh, teolog şi cărturar al Bisericii
noastre româneşti, promotor şi apărător al valorilor culturii şi spiritualităţii noastre,
atât în ţară cât şi dincolo de graniţele ei... şi mă uitam cum jumătate din membrii
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu preşedintele acestui înalt
for bisericesc în persoana Prea Fericitului Părinte Teoctist - Patriarhul Bisericii
noastre strămoşeşti, au venit să-l prohodească, alături de marea mulţime de
credincioşi, oameni de cultură, reprezentanţi ai celorlalte culte şi, de asemenea, a
autorităţilor civile şi militare, centrale şi locale; unii dintre ierarhi i-au fost colegi şi
colaboratori în diferitele comisii şi structuri ale Bisericii, cum ar fi chiar Părintele
Patriarh Teoctist; Mitropoliţii Daniel al Moldovei şi Bucovinei, actualul Patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române; Teofan al Olteniei, actualul Mitropolit al Moldovei şi
Bucovinei; Serafim al Europei Centrale şi de Nord - care a plecat, în anul 1994 de
la Sibiu şi care i-a fost timp de patm ani, din anul 1990 până în anul 1994 Episcop
Vicar; Arhiepiscopii şi Mitropolitul Bartolomeu al Vadului, Feleacului şi Clujului -
şi el mare cărturar; Nifon al Târgoviştei - urmaşul său în structurile ecumenice
internaţionale. Andrei al Alba luliei - în prezent Mitropolit la Cluj; Pimen al
Sucevei şi Rădăuţilor; Arhiepiscopii: Epifanie - urmaşul său la scaunul Episcopiei
Buzăului şi Vrancei; Casian al Dunării de Jos - căruia i-a fost mentor şi îndrumalor;
Calinic al Argeşului şi Muşcelului; Gherasim al Râmnicului; Damaschin al
Sloboziei şi Călăraşilor, trecut şi el între timp la viaţa cea veşnică în luna aprilie
anul 2009; lustinian al Maramureşului şi Sătmarului - care i-a fost un sincer şi
apropiat sfetnic în multe împrejurări şi situaţii; Laurenţiu al Caransebeşului -
Profesor de Teologie Liturgică la Sibiu şi deci, un apropiat şi bun ‘colaborator al
răposatului, în prezent - Decanul Facultăţii de Teologie ,Andrei Şaguna” şi
succesor al său la scaunul de Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului;
loan al Covasnei şi Harghitei - pe care l-a susţinut încă de la începutul activităţii
sale pastorale şi misionare în ţinutul carpatic al României; Timotei al Aradului; apoi
Episcopii Vicari mai tineri cum ar fi: Visarion Bălţat Răşinăreanul - chiar
Episcopul său Vicar din toamna anului 1997 - anul începerii purtării crucii
suferinţei de către vrednicul mitropolit, care i-a fost un foarte apropiat, sincer şi
fidel ucenic, în prezent Episcop al Ţuicii, Lucian Mic Lugojanul - reprezentatul
Mitropoliei Banatului şi delegatul personal al Mitropolitului Nicolae Comeanu, în
prezent Episcop al Caransebeşului; Petroniu Florea Sălăjanul - reprezentantul
Scaunului Episcopal al Oradiei, Bihorului şi Sălajului şi delegatul personal al

531
Stelian GOMBOŞ

Preasfinţitului de pie memorie loan Mihălţan, în momentul de faţă Episcop al

Sălajului; loachim Băcăuanul - delegatul Scaunului Moldav al Romanului; Irineu
Popa Slătineanu - Episcopul Vicar al Ţinutului Râmnicului, din anul 2008
Mitropolit al Olteniei şi mulţi alţii, numeroşi profesori de teologie precum şi decanii
Facultăţilor de Teologie de la Sibiu, Cluj şi Oradea, foarte mulţi preoţi, monahi şi
monahii, stareţi şi stareţe de mănăstiri şi lista ar putea continua dar... ajunge!...
Am constatat că poporul nostru drept credincios dimpreună cu slujitorii
sfintelor altare au ştiut să-şi conducă şi să-şi cinstească Păstorul lor duhovnicesc
care le-a purtat grija celor sufleteşti, în aceste ţinuturi transilvane, vreme de peste 23
de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, că acest eveniment nu a
fost atât de mediatizat ca altele, deşi ar fi meritat cu prisosinţă dar, mă rog, trecem şi
peste acestea cum am trecut noi şi peste altele!... Am văzut multă lume, şi clericală
şi laică, plângându-1 pe părintele lor, simţindu-se, de acum încolo, văduviţi, dar
convinşi că Arhiereul Antonie a plecat să se întâlnească cu Domnul şi Mântuitorul
nostru lisus Hristos - Arhiereul Cel Veşnic - pe Care l-a slujit cu atât dragoste şi
devotament întreaga sa viaţă!... Am fost foarte impresionat de liniştea şi starea de
reculegere în care s-a desfăşurat întreaga slujbă şi îndeosebi, momentul procesiunii
şi al punerii sale în mormântul anume pregătit dinainte, unde va fi de acum încolo
alături de Mitropoliţii Nicolae Bălan, Nicolae Colan şi Nicolae Mladin - toţi
înaintaşi ai săi pe Scaunul istoric şi duhovnicesc al Ardealului!... Am mai constatat
că lumea realizează faptul că nu poate fi scrisă istoria contemporană a Bisericii
Ortodoxe Române fără Mitropolitul Antonie Plămădeală - care este o adevărată
piatră de hotar pentru cultura şi spiritualitatea Bisericii şi a poporului nostru!...
Nădăjduiesc că vom şti, pe mai departe, să ne cinstim înaintaşii aşa cum se cuvine
deşi în aceste vremuri, preţuim mai mult pe alţii de oriunde şi de aiurea căci ni se
par a fi mai exotici, mai spectaculoşi, mai senzaţionali!... Şi, totuşi, suntem
convinşi de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!...
In partea a doua, adică în continuarea acestui modest elogiu şi sinceră
evocare, cu alte cuvinte, în continuarea acestei modeste prezentări aş ţine să
precizez motivul care m-a determinat să fac acest lucru, cu toate că ştiu că nu sunt
primul şi nici cel mai îndreptăţit să scriu aceste rânduri şi aceasta şi pentru faptul că
această lucrare, am certitudinea că a fost şi este citită de către foarte mulţi şi, deci,
este foarte cunoscută, şi datorită faptului că a fost reeditată în mai multe rânduri -
aceasta pe care o prezint eu, acum, fiind cea de a treia ediţie. Motivul, aşadar, nu
este altul decât cel al importanţei şi valorii acestei lucrări pentru spiritualitatea
noastră fiind o sinteză de cea mai bună calitate teologică care reuşeşte, într-un mod
academic şi elevat, să prezinte spiritualitatea ortodoxă în general şi pe cea
românească în special, cu referire, în deosebi, la monahismul nostru românesc care
are trăsăturile sale specifice.
Lucrarea s-a bucurat de o prefaţă semnată de către Părintele Profesor
Dumitru Stăniloae, reuşind să-i facă o prezentare şi o caracterizare sintetică şi
punctuală de excepţie. Urmează un „Cuvânt înainte” în care autorul prezintă

532
 Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă...

motivul, modul, locul şi timpul elaborării acestei însemnate lucrări alcătuită din mai
multe conferinţe, care la rândul lor au constituit mai multe capitole, despre
spiritualitatea noastră pe care Î.P.S. Antonie Plămădeală le-a ţinut în anii şaizeci, în
timpul studiilor sale în Anglia când, cu prilejul unor călătorii în America şi Europa a
putut lua contact cu spiritualitatea occidentală, romano-catolică, anglicană şi
protestantă luând act de faptul că acolo „era altceva şi că, dincolo de cuvinte, de
uniforme şi de ziduri, sălăşluia alt duh, alte mentalităţi, fie mai simple, fie mai
complicate decât ale noastre, dar oricum diferite...” - mărturiseşte autorul care, tot
aici şi acum motivează alegerea acestui titlu fiindcă „tradiţia şi libertatea mi s-au
părut a fi polii de cea mai mare importanţă, între care se desfăşoară viaţa
duhovnicească în ortodoxie. Poate că m-a speriat prea tare Regula din spiritualitatea
occidentală, şi aceasta m-a flcut să pun accente cu totul deosebite pe libertatea din
Răsărit care se mişcă nu între pereţii de piatră ai Regulelor, ca într-o celulă bine
zăvorâtă, ci între pereţii transparenţi şi cu uşi deschise în toate părţile ai Tradiţiei.
Disciplina în libertate mi s-a părut întotdeauna a prevala faţă de disciplina din
constrângere. între a nu ieşi de undeva fiindcă uşa este încuiată şi a nu ieşi prin uşa
deschisă evident valoare are numai hotărârea liberă a celui de al doilea. Este drept:
şi cel dintâi s-a hotărât singur să intre după gratii, şi rămâne acolo toată viaţa
prizonierul hotărârii dintâi. Cel de-al doilea însă, pe coordonate mai omeneşti, mai
fireşti, în funcţie de omul care e în permanentă schimbare, îşi reînnoieşte mereu
votul şi astfel nu se mai face sclav” - a precizat Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit de
pie memorie Dr. Antonie Plămădeală - care, aşadar, în această lucrare a pledat
pentru supremaţia tradiţiei spiritualităţii părinţilor cea autentică şi pentru asumarea
libertăţii celei adevărate în virtutea acestei tradiţii care nu constă în pomnci rigide
datorită diversităţii tipologiilor umane şi particularităţilor fiecăruia dintre ei,
aducând pentru fiecare în parte, din literatura de specialitate a Sfinţilor Părinţi,
exemple şi soluţii pline de sens care se află la polul opus regulelor rigide,
neexcluzând, prin acest fapt nici un moment, importanţa rânduielii şi a ascultării
care este unul din cele trei voturi ale monahismului răsăritean.
Î.P.S. Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală a urmărit şi a reuşit într-un mod
deosebit să prezinte viaţa duhovnicească aşa cum se trăieşte în obştea'monahală, sau
felul în care principiile după care se călăuzeşte monahismul ortodox sunt aplicate în
practica vie a obştei monahale, în care se îmbină eforturile tuturor membrilor,
influenţându-se şi ajutându-se reciproc în menţinerea unui fel de viaţă cât mai
conform cu aceste principii, nu prin critici aspre ci dându-şi unii altora şi luând unii
de la alţii exemplele cele mai bune şi sfătuindu-se unii pe alţii cu cea mai autentică
iubire. Cartea redă astfel o viaţă duhovnicească comunitară, imprimată de nuanţele
a tot felul de contribuţii din partea membrilor care se întrec şi se îndeamnă, -
remarcă Părintele Profesor Dumitru Stăniloae în Prefaţă - care pe de o parte
îmbogăţesc conţinutul de viaţă al obştei, iar pe alta îl menţin în echilibrul dreptei
socoteli şi în smerenie, virtuţi fundamentale ale vieţii duhovniceşti în spiritualitatea
răsăriteană şi culmi ale umanului autentic, singure capabile să promoveze sincera

533
Stelian GOMBOŞ

comuniune şi iubire între oameni, cizelând neîntrerupt umanul şi răzuind orice

opacitate de pe el şi facându-i divinul transparent.
Folosind o bibliografie foarte bogată şi variată, autorul scoate în evidenţă
importantul rol pe care îl au „părinţii duhovniceşti” în conducerea membrilor obştei
pe linia principiilor duhovniceşti ale acestei spiritualităţi, ieşind, în aceste
împrejurări, în mod foarte concret şi pregnant tradiţia. Totuşi deoarece aceşti
„părinţi duhovniceşti” aplică „regulele” generale ale tradiţiei într-un mod potrivit
fiecărui ucenic şi împrejurărilor variate în care vor fi trăite, aşa cum le-a fost
aplicate şi lor de către „părinţii” lor duhovniceşti, iar pe lângă aceasta se prezintă pe
ei înşişi ca exemple vii, modelate în cazul fiecăruia potrivit firii, temperamentului şi
personalităţii lui, tradiţia comunicată prin ei ucenicilor, după ce a fost primită de la
proprii lor „părinţi” se împacă cu libertatea. Căci viaţa persoanelor, chiar şi atunci
când ele sunt membre ale unei obşti, nu poate fi strict uniformizată, cu toate că între
cei ce vieţuiesc în modul potrivit lor după aceleaşi principii, se creează o armonie în
care se îmbogăţesc reciproc. Conduşi fiind de „părinţii duhovniceşti” cu contribuţia
întregii obşti, pe calea dreaptă a cizelării de care am pomenit mai sus, membrii
obştei rămân pe aceeaşi cale şi, deci, în unitate îmbogăţindu-se unii pe alţii chiar
dacă unii dintre ei se află şi poate se vor afla mereu pe trepte mai coborâte. Căci toţi
tind spre aceeaşi ţintă, spre acelaşi scop a umanului autentic curăţit de zgura
patimilor şi vindecat de diferite alterări, deşi fiecare este înzestrat cu alte capacităţi
şi are de luptat cu alte greutăţi interioare. Vedem, aşadar, din cele menţionate mai
sus că autorul scoate foarte bine în evidenţă, pe parcursul acestei lucrări, rolul şi
importanţa părintelui duhovnicesc în viaţa spirituală a monahului. De aceea, Î.P.S.
Sa a folosit foarte multe exemple, pilde şi învăţături foarte concludente şi foarte
folositoare provenite de la foarte mulţi părinţi duhovniceşti, unii chiar contemporani
cu el. Autorul reuşeşte să scoată foarte bine în evidenţă, în aceste pagini, echilibrul
moral şi sufletesc de care dau dovadă aceşti părinţi şi, care au şi viaţa şi învăţătura
lor la fel de echilibrate. Lucrarea de faţă este alcătuită din zece capitole mari având
titluri foarte sugestive cum ar fi: Regula şi tradiţia în spiritualitatea răsăriteană,
aspecte ale vieţii duhovniceşti în tradiţia răsăriteană, tradiţie şi libertate, rugăciune
şi cunoaştere, câteva consideraţii asupra isihasmului, rugăciune şi acţiune,
spiritualitate şi slujire, monahism şi ecumenism, falsul misticism: încercare de
tipologie şi, ultimul capitol: câteva trăsături specifice spiritualităţii româneşti.
Conform mărturisirii autorului „apelul la exemple, la parabole şi la apoftegme
locale, este menit să sugereze pe de o parte vitalitatea spiritualităţii ortodoxe
româneşti, pe de alta să opereze prin modele. Spiritualitatea ortodoxă este în general
nu o tehnică, nici o filozofie, nici o teorie, ci o spiritualitate a modelelor realizate.
Modelele ţin aici loc de Regule. Ele sunt tradiţie vie, veche şi nouă, adaptată,
contemporaneizată. Desigur, la noi, duhovnicii au fost astfel de modele, dar nu numai
ei, cei mari. Mai mari au fost cei ce au ştiut să se facă mici, prin smerenie, atâţia
anonimi care au lăsat în urma lor doar un nume şi o singură faptă, dar faptă model.”

534
 Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă...

Tot în conformitate cu precizările Î.P.S. Mitropolit Antonie Plămădeală

„cartea aceasta nu este menită să fie atât studiu de specialitate, cât carte folositoare de
suflet. Aşa se vor şi explica desele citate din cărţile de spiritualitate, adunate pe teme
şi probleme, dintr-o literatură bogată dar nu întotdeauna sistematică. Părinţii spun,
fiecare, ceea ce trebuie spus la un moment dat şi nu într-o ordine anume. De aceea
scrierile lor sunt împărţite în versete independente. Prea puţine se leagă între ele, ca
într-un tratat sistematic. Intr-un fel, noi am încercat o sinteză mai organizată, făcând
accesibilă esenţa a ceea ce e risipit în zeci de volume nu întotdeauna şi tuturor
accesibile.” Şi, ca o concluzie şi o sugestie a autorului „definind, în linii mari,
spiritualitatea ortodoxă, ea ne apare bine diferenţiată de cea occidentală, dar nu
întotdeauna opusă, ci de multe ori complementară. Ea prezintă totuşi, în felul acesta,
teza sa în dialogul ecumenic cu fraţii occidentali. Există premise serioase pentru a ne
declara favorabili unui dialog pe terenul spiritualităţii. Acesta ar putea avea şanse mai
mari decât acela de pe terenul teologiei speculative şi a intereselor prea omeneşti de
hegemonie. Spiritualitatea ar putea aduce în dialog nota de smerenie care dă o altă
măsură relaţiilor dintre oameni, şi ar putea da altă măsură şi relaţiilor dintre Biserici.”
Ca o concluzie, acum la sfârşitul acestor rânduri, pe lângă reliefarea
actualităţii acestei cărţi vom spune că lucrarea de faţă l-a impus şi îl impune pe
automl ei ca pe un scriitor duhovnicesc de mare talie şi vrednic de urmat. Această
carte, ca de altfel şi toate celelalte ale Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit Dr. Antonie
Plămădeală îl impun posterităţii şi teologiei noastre româneşti şi nu numai, datorită
deosebitului serviciu făcut nouă, tuturor, prin scoaterea la iveală a frumuseţii
echilibrate şi plină de profunzime, cuminţenie şi de cuviinţă a spiritualităţii noastre,
trăită în mod plenar şi exemplar de monahismul nostru, dar tocmai de aceea
acoperită cu grijă sub modestia lui de duhovnicească discreţie. Am convingerea că
această lucrare, alături de sfânta scriptură, de paterice, de proloage, de sbomice,' de
psaltire şi ceaslov trebuie să facă parte din cărţile de căpătâi ale fiecărui monah
ortodox român şi nu numai!...

535
Stelian GOMBOŞ

Drd. Stelian GOMBOŞ

536
 Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)

Colindele şi colindatul
(dicţionar de etnomuzicologie)
Dr. Constantin CATRINA

Colinda (lat. colindae\ gr. kaleo/ a chema; sl. Koleda), termen de ritual
străvechi, cu funcţie de felicitare şi urare. Se desfăşoară în zilele de Crăciun şi Anul
Nou, într-un cadru ceremonios, complex şi variat atât din punct de vedere poetico-
muzical, cât şi teatral. Terminologia tradiţională, larg răspândită în arealul
românesc, este aceea de colindă. Există apoi o diversificare a acestui termen:
corindă (Bihor, Zarand, Munţii Apuseni, Sibiu şi Făgăraş etc.); colind (Muntenia şi
Dobrogea); colindec (Ţara Loviştei); cântec de fereastră (Teleorman); c. dobei sau
colindatul cu dobe (Ţinutul Pădurenilor, în zonele Făget şi Valea Mureşului). Din
punct de vedere tematic şi mod de execuţie se disting: c. de copii; c. propriu-zise ale
adulţilor şi c. cu măşti. C. de copii (cântece de stea) se scandează sau se cântă pe
melodii cu structuri sonore restrânse şi ritm binar. Colindătorii copii se numesc
piţărăi sau bobămaci. Ei poartă mici bastonaşe împodobite, numite colinde sau
colindeţe; în satele din estul Văii Jiului (Jieţ - Petroşani), colindătorii se disting prin
steagul piţărilor. C. cântate de adulţi se execută în grup, în interpretare omofonă
sau antifonică (alternativă), rar cu prezenţa unui fluieraş. Componenţa grupului
poate fi alcătuită din tineri, bărbaţi, fete, femei, sau în formaţie mixtă (femei şi
bărbaţi). Prioritare sunt versurile de opt silabe (octosilabice) şi respectiv de şase
silabe (hexasilabice) care, în variantele lor catalectice, sunt completate cu vocale (u,
i, î) sau silabe (ră, re, ri). în interpretare mai sunt sesizabile şi alte elemente
poetico-muzicale precum anacruza (şi, da, păi sau m, î, şoptite) şi eleziunea
(Cristos, Domnul nost’). C. s-au păstrat şi au trecut cu deplina lor energie poetico-
muzicală şi coregrafică dincolo de atitudini administrative ostile în veacurile şi
timpurile din urmă (Conciliul de la Trulan, 693; Cronicile lui Nestor, 1067; G.
Heltai, 1550; A. Mathesius, 1647 etc.). C. cu măşti, împreună cu instrumentiştii
locului, se derulează în stradă, în faţa casei (la poartă) sau în casă (Jocul turcii /
dansul cerbului). Repertoriul c. s-a îmbogăţit mereu vehiculându-se în prezent şi
cântece de nuntă, de seceriş, lirice sau epice (Mioriţa, Pintea Viteaza, Meştera
Manole, în grădina Iu ’ Ion etc.) precum şi diferite jocuri ale satului. Tipologia c.
este diversă; după Petm Caraman c. româneşti pot fi grupate astfel: c. cântate la
fereastră sau în curte; pentru gospodar sau gospodină; flăcău şi fată mare, logodiţi
sau însurăţei; văduvă, bătrâni, copii şi sugari] după ocupaţii: preot, primar (jude),
hangiu, cioban, pescar, negustor, soldat, voinic, străin; pentru morţi. In folclorul
nord-dobrogean există 50 de tipuri tematice de c. Din punct de vedere muzical
(profil melodic, sistem sonor şi formă arhitectonică) etnomuzicologii împart
537
Constantin CATRESfA

materialul analizat în grupe şi subgrupe urmate de alte variante etc. Stilistic, în

Muntenia c. au un caraeter epic şi sunt mai bogate ca număr de versuri; în
Transilvania şi Banat epicul este intersectat de evidente nuanţe lirice cumulate într-
un număr mai mic de versuri. în ansamblul lor, c. pentru maturi au şi texte de
origine creştină. Din cele 217 tipuri de c. clasificate de Monica Brătulescu, 43 sunt
c. religioase ale căror texte se particularizează prin formule adecvate, simboluri,
categorii de personaje, soluţii narative şi lexicale. C. religioase se prezintă, în
general, într-o desfăşurare mai amplă ajungând frecvent până la patru rânduri
poetico-muzicale diferite (şi repetate). In schimb, ritmul lor este cel clasicizant,
adică ritmul apusean de 2, 3 şi 4 timpi binari. Microcosmosul sonor aparţinând c.
laice acoperă toate sistemele premodale şi modale existente în muzica tradiţională
românească, în special cele cu caracter major şi mai puţin cele de stare minoră.
Scările tetra-penta, hexacordiile şi mai puţin heptacordiile diatonice, alcătuite din
îmbinarea a două microstructuri identice sau eterogene, sunt amplificate uneori
inferior cu cvarta de sprijin; cadenţele finale, adesea prin subton, pot fi pe treptele;
1, 2, 3, 4, 5 sau V-1. Unele melodii au o scară evident plagală, întrucât raportul
dintre treapta finală şi sunetul cel mai grav este cel de cvartă (V, VI, VII, 1, 2, 3). C.
maturilor se caracterizează printr-o evidentă bogăţie de formule melodice,
desfăşurate în general pe un traseu cu profil descendent, boltit, crenelat şi mixt, sau
apropiat de recitativ (recitativul semiparlato). Ambitusul nu depăşeşte limita
maximă a unei octave. Dintr-o analiză statistică întreprinsă asupra unui număr de
766 c. s-a constatat că 81% din sistemele sonore identificate aparţin cordiilor (tri-
pentacordii) şi doar 19% sunt tonii (tetra-pentatonii). Melodiile c. au un caracter
dinamic, optimizat, uneori solemn, deosebindu-se în mod clar de melodiile
religioase de Crăciun şi Anul Nou ale Europei centrale şi occidentale. După Bela
Bartok „Debitul dinamic al c, puternic pretutindeni, face impresie mai curând
sălbatic-războinică decât smerit-religioasă”, mai ales acolo unde s-a păstrat forma
originală de interpretare antifonică (Ov. Bârlea, 1969). Refrenele sunt alcătuite din 2
până la 12 silabe iar cele mai lungi de până la 34 silabe. Acestea din urmă se
întâlnesc, mai ales, în c. de pricină - o cântare ce solicită interpreţilor o anume
virtuozitate în execuţie, precizie în intonarea unor versuri de genul: Leuşoru şi-o
tunatu / Şetina, şetâna / Prişina, prişina / Ş-a dobriana / Şi-o dobriana. Prin
întrecerile provocate între 2-3 cete ale aceleiaşi localităţi (Hunedoara), se acordă
întâietate aceleia care izbuteşte să cânte fără greş «c. de pricină». Evident, există
însă o diversificare a refrenului, mai ales la c. «familiale»: pentru fată - Da, Ileana,
fată dalbă, pentru june (fecior) - Dai, junelui tinerelw, pentru primar - Judele
domnului bunu; pentru mama cu copilul în braţe - Oi Ier horn, dai lerui Doamne
sau alte refrene venite din repertoriul cântecelor lirice. In c. întâlnim, de asemenea,
o mare bogăţie şi varietate de termeni dialectali, arhaisme, cuvinte de mult ieşite din
uz, dar care sunt vehiculate în virtutea ideii că, aşa s-au păstrat din bătrâni. Există
în desfăşurarea acestui străvechi obicei şi anumite formule de descolindare
(satirice) adresate în mod expres gazdelor care, din varii motive, nu îi primesc pe

538
 Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)

colindători (Petru Caraman, 1997). Dintre elementele poetico-muzicale, ritmul c.

întruchipează însăşi perpetuarea, continuitatea acestui gen inconfundabil în muzica
tradiţională românească. Jocul insistent între seriile heteroritmice ale celulelor
binare şi ternare, între piric şi troheu, între iamb şi spondeu, între troheu şi tribrah
etc., sunt tot atâtea exemple ce ne readuc în memorie observaţia compozitorului
Sabin V. Drăgoi: „Priviţi şi vă minunaţi! ...e de admirat o invenţie ritmică atât de
audace, atât de genială a poporului român” (303 Colinde, 1931) sau pe aceea notată
de Bela Bartok: „E vrednică de luat aminte neîncetata schimbare a măsurii în
colindele eterometrice. Să ne gândim că asemenea melodii sunt cântate de ţărani cu
cea mai mare uşurinţă şi în chipul cel mai firesc. Este cea mai bună dovadă cât de
mult se înşeală unii teoreticieni, când îşi închipuie că schimbarea deasă a măsurii
este ceva silit” (T. Alexandru, 1958). Sunt şi c. în ritm aksak (Merge lulia prin
grădină, Viştea de Jos - Făgăraş) etc. Există şi o înrudire între ritmica dansurilor şi
cea a c. româneşti. Acest aspect ne demonstrează nu numai vechimea şi originea
comună a acestora, ci şi vremea „când dansul, poezia şi muzica erau nedespărţite în
manifestările omului” (Gh. Ciobanu, 1964). De asemenea, există şi c. doinite (un
parlando rubato bogat ornamentat). Lectura întreprinsă pe marginea culegerilor
datorate lui Bartok, Drăgoi, Cocişiu, Breazul, Mârza, Comişel, Herţea, Piloiu, Gh.
Pop ş.a., dovedesc că aria de răspândire a acestui mod de a cânta c. (domol şi
tărăgănat) cuprinde atât spaţiul istoric al Transilvaniei (Bihor, Mureş, Alba şi
Hunedoara, Năsăud) cât şi zone etnofolclorice ca Basarabia, Moldova şi Bucovina,
estul Munteniei (Ialomiţa) etc. C. doinită - conchide etnomuzicologul Marian
Bălaşa - reprezintă o spiritualizare a repertoriului respectiv şi o trăinicie seculară a
acestei specii împreună cu stilul doinit autohton. Ca structură arhitectonică cu formă
fixă, c. pot fi alcătuite din unul sau mai multe rânduri melodice şi în care refrenul,
acolo unde acesta este parte constitutivă, poate fi la sfârşitul, la mijlocul sau, mai
rar, la începutul strofei melodice. Astfel melodiile c. se pot suprapune următoarelor
scheme arhitectonice: A; Arfe; AArfc; Arf; Brfc sau ABA la care B este totdeauna
refren; apoi ABrfC sau în structură pătrată de ABCD (fără refren), mai ales pentru
c. influenţate de cântecul de stea sau cele de factură mai nouă (Ilarion Cocişiu). Se
mai observă că melodiile de c. din Ţinutul Albei, stmeturate în strofa mare, au
variante mai mult sau mai puţin apropiate la tipurile de genul: ABB/AB sau
ABC/AB, mai rar ABC/AC. în Maramureş, predomină melodiile cu forma ArfAc;
ABrfc; ArfBc sau ABCDc. Legat de structura formei melodice mai trebuie relevat
că un text este legat de aceeaşi melodie sau o anume melodie se cântă pe mai multe
texte. Atât melosul, cât şi versurile unor c. româneşti şi-au găsit o valorificare
superioară, inspirată, în partiturile compozitorilor Sabin V. Drăgoi, Bela Bartok,
Tudor Jarda, Radu Paladi, Adrian Pop, losif Fiţ ş.a.
Bibliografie: Marinescu, Atanasie Marian. Poezia populară. Colinde, culese
şi corese de.... Pesta, Tip. I. Herz, 1856; Schuller, Karl Johann, Kolinda, eine
Studie iiber rumănische Weinnachtslieder. Sibiu, Edit. Th. Steinhaussen, 1860;
Câmpeanu, Eliseiu. Colinde din Munţii Apuseni ai Transilvaniei, Sibiu, 1898;

539
Constantin CATRINA

Viciu, Alexiu. Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun şi credinţe poporane.

Bucureşti, Librăriile Socec şi Sfetea, 1914; Rosetti, Al. Colindele religioase la
români, în: Analele Academiei Române, Bucureşti, tom. 40, s. n, 1920; Drăgoi,
Sabin V. 303 colinde cu text şi melodie. Craiova, Scrisul Românesc S.A., 1931;
Onciul, George. Colinda. Analiză. Deducţii. Concluziuni. Bucureşti, Tip. Bucovina,
1934; Popovici, Vasile I. Cântece (Colinde) de Crăciun şi Anul Nou din judeţele
Dâmboviţa şi Ialomiţa, Bucureşti, Tiparul Academic, 1934; Bartok Bela Melodien
der Rumănischen Colinde. Viena, Universul Edition, 1935; Cocişiu, Uarion.
Colinda, în Albina, Bucureşti, nr. 49, 1935; Cucu, Gh. 200 Colinde populare culese
de la elevii Seminarului Nifon în anii 1924-1927. Ediţie postumă îngrijită de Const.
Brăiloiu. Bucureşti, Societatea Compozitorilor Români, VI, 1936; Breazul, G.
Colinde. Bucureşti, Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, 1938; Drăgoi,
Sabin. V. Monografia muzicală a comunei Belinţ. 90 melodii cu texte, notate şi
explicate, Craiova, Edit. Scrisul Românesc, 1942; Cocişiu, Ilarion. Folclor muzical
din Târnava Mare, în: Monografia judeţului Târnava Mare, Sighişoara, 1944;
Bogdan, Gheorghe, Flori de Mărginime. Sibiu, Tiparul Tipografiei Progresul,
1945; Neagu, Gh. I. Colinde din Ialomiţa. Roşiorii de Vede, 1946; Ciobanu,
Gheorghe. Colindele şi muzica religioasă, în: BOR, Bucureşti, nr. 1-3, 1947, pp. 30-
49; Alexandru, Tiberiu. Bela Bartok despre folclorul românesc. Bucureşti, Edit.
Muzicală, 1958; Ghircoiaşiu, Romeo. Contribuţii la istoria muzicii româneşti. Voi.
1, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1963; Brătulescu, Monica. La luncile soarelui. Ed.
îngr. pref. de.... Bucureşti, EPL, 1964; Comişel, Emilia. Antologie folclorică din
ţinutul Pădurenilor. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1964; Idem, Folclor muzical.
Bucureşti, Edit. Did. Ped., 1967; Drăgoi, Sabin V. Despre unele ciudăţenii (şozenii)
în textele colindelor noastre, în Tribuna, Cluj, nr. 2, 11 ian. 1968; Nicola, loan R.
Colinda vânătorilor metamorfozaţi în cerbi, în: Lucr. MuzicoL, voi. 4, Cluj,
Conservatorul de Muzică G. Dima, 1968; Pop, Dumitru. Intre cântecele de seceriş
şi colinde, în: Folclor Literar, II, Timişoara, 1968; Bârlea, Ovidiu. Colindatul în
Transilvania, în: Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1965-1967,
Cluj, 1969; Brătulescu, Monica. Câteva consideraţii asupra colindelor cu cerb, în:
Rev. Etnog. Folc., Bucureşti, nr. 2, 1969; Cernea, Eugenia. Contribuţii la
tipologizarea muzicii colindelor româneşti (Observaţii asupra colindelor din
Maramureş), în: REF, Bucureşti, nr. 3, 1969; Mârza, Traian şi Deana Szenik. Curs
de Folclor Muzical. Partea a Il-a. Genuri şi repertorii. Voi. 1, Cluj, Conservatorul de
Muzică Gh. Dima Cluj, 1969; Carp, Paula. Premise teoretice la o tipologie
muzicală a colindelor româneşti, în: REF, Bucureşti, nr. 1, 1970; Fochi, Adrian.
Colindul leului, moştenire clasică şi creaţie românească, în: Limbă şi Literatură,
Bucureşti, 26, 1970; Lazăr, Ion St. Colindele laice din Ţara Loviştei, în: Folclor din
Ţara Loviştei (Boişoara), Râmnicu Vâlcea, CCP a jud. Vâlcea, 1970; Vicol, Adrian.
Premisele teoretice la o tipologie muzicală a colindelor, în: REF, Bucureşti, nr. 1,
1970; Szenik, Deana. Apartenenţa tipologică a unor melodii de colindă, în: Lucr.
MuzicoL, Cluj, Conservatorul de Muzică Gh. Dima, 1971; Bot, Nicolae. Contribuţii

540
 Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)

la cunoaşterea funcţiei colindelor, în: Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei

pe anii 1971-1973, Cluj, 1973; Comişel, Emilia. Obiceiuri şi genuri atestate de
Dimitrie Cantemir şi actualitatea lor, în: Muzica, Bucureşti, nr. 9, 1973; Zamfir,
Constantin. Cum s-a răspândit colinda „Pleacă Lina la fântână" în ţinutul
Braşovului, în: REF, Bucureşti, nr. 1973; Mârza, Traian. Eolclor muzical din Bihor.
Bucureşti, Edit. Muzicală, 1974; Mihalcea, Gheorghe. La dalba cetate. Tulcea,
CCES-CÎCPMAM, Jud. Tulcea, 1975; Bot, Nicolae. Funcţiile agrare ale
colindatului, în: Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj, 1977;
Brătulescu, Monica. Ceata feminină. încercare de reconstituire a unei instituţii
tradiţionale româneşti, în: REF, Bucureşti, nr. 1, 1978; Pop, Vasile. Pe Mureş şi pe
Câmpie. Târgu Mureş, CCES-CÎCPMAM, Jud. Mureş, 1978; Buhociu, Octavian.
Folclorul de iarnă, zorile şi poezia păstorească. Bucureşti, Edit. Minerva, 1979;
Ciobanu, Gheorghe. Înrudirea dintre ritmul dansurilor şi al colindelor, în: Studii de
Etnomuzicologie şi Bizantinologie, de..., voi. 2, 1979; Papahagi, Tache. Mic
dicţionar folcloric. Bucureşti, Edit. Minerva, 1979; Bârlea, Ovidiu. Folclor
românesc. Voi. 1, Bucureşti, Edit. Minerva, 1981; Brătulescu, Monica. Colinda
românească. Bucureşti, Edit. Minerva, 1981; Delion, Pavel. Melodii şi cântece
populare din Moldova. Iaşi, CCES-CÎCPMAM, Jud. Iaşi, 1981; Piloiu, Ion. Folclor
muzical din Ţara Loviştei. Râmnicu Vâlcea, CÎCPMAM, Jud. Vâlcea, 1981; Popa,
Steluţa. Obiceiuri de iarnă. Folclor muzical din repertoriul copiilor. Tipologie
muzicală. Colecţie de cântece. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1981; Pop, Dumitru. Cu
privire la istoria colindei româneşti, în: Studia Univ. Babeş-Bolyai. Phiologie, Cluj-
Napoca, 1, 1981; Drag mi-e cântecul şi jocul. Ediţie îngrijită de Constantin Catrina.
Prefaţă de Emilia Comişel. Braşov, CÎCPMAM, Jud. Braşov, 1981; Juijovan,
Trandafir. Folclor muzical românesc din Ovcea. Ovcea, Edit. Societatea Cultural-
Artistică Steaua, 1982; Bârlea, Ovidiu. Folclor literar. Voi. 2. Bucureşti, Edit.
Minerva, 1983; Caraman, Petru. Colindatul la români, slavi şi alte popoare. Studiu
de folclor comparat. Ediţie îngrijită de Silvia Ciubotaru. Prefaţă de Ovidiu Bârlea.
Bucureşti, Edit. Minerva, 1983; Oprea, Gheorghe şi Agapie, Larisa. Folclor muzical
românesc. Bucureşti, Edit. Did. Ped., 1983; Rădulescu-Paşcu, Cristina. Repertoriul
obiceiurilor de iarnă. Bucureşti, Conservatorul de Muzică C. Porumbescu, 1983
Cireş, Lucia. Colinde din Moldova. Cercetare monografică. Iaşi, 1984; Vancea
Zeno (Coord.). Dicţionar de termeni muzicali. Bucureşti, Edit. Ştiinţ. Encicl., 1984
Lâszlo, Francisc. Contribuţii privind geneza Cantatei profane, în: Studii,
comunicări, eseuri, de.... Bucureşti, Edit. Kriterion, 1985; Lăzărescu, Maria-Iulia şi
Comei Ţăranu F. Analiza structurii sonore a melodiilor de colinde cu ajutorul
calculatorului electronic, în: Lucr. MuzicoL, voi. 19 şi 20 (1983-1984), Cluj-
Napoca, Conservatorul de Muzică G. Dima, 1986; Fracile, Nice. Vokalni muzicki
folklor srba i Rumuna un Vojvodini. Komparativa proucavanja. Novi Sad, 1987;
Roşioară, Adriana. Colindatul - tendinţe contemporane ale obiceiului în comuna
Birchiş - jud. Arad, în: Buletin Ştiinţific, voi. 1, Societatea Studenţească de
Etnografie şi Folclor, 1987; Ispas, Sabina. Florile dalbe de măr. Din poezia

541
Constantin CATRINA

obiceiurilor de iarnă. Bucureşti, Edit. Academiei R.S. România, 1978; Marian,

Marin. Colindatul curţilor - expresie a unui topos geografic şi ideatic creatoare de
etnocultură (I), în: REF, Bucureşti, nr. 2, 1988; Idem, în; REF, Bucureşti, nr. 3,
1988; Moise, Die. Instituţia tradiţională a cetelor de feciori şi cercetătorii ei, în
Memoriile Comisiei de Folclor, tom. m. Bucureşti, Academia Română, 1989, pp,
129-151; Pop, Dumitm. Obiceiuri agrare în tradiţia populară românească. Cluj-
Napoca, Edit. Dacia, 1989; Caraman, Petm. Descolindatul în orientul şi sud-estul
Europei, II, în: Memoriile Comisiei de Folclor, tom. 1, Bucureşti, Edit. Academiei
Române, 1990; Marian Bălaşa, Marin. Despre colinda doinită, în: Memoriile
Comisiei de Folclor, tom. 1, Bucureşti, Edit. Academiei Române, 1990; Funariu,
Ion şi Alexandru Buşilă. Junii lui Crăciun. Braşov, Edit. Orientul Latin, 1991;
Gangolea, Lia. Obiceiuri de peste an în Ţara Oltului. Zonare, tradiţie şi mutaţii de
recuzită, în: REF, Bucureşti, nr. 1, 1991; Conţiu, Vasile. Peste pod la strămătură.
Târgu Mureş, CCVTCP, Jud. Mureş, 1992; Delion, Pavel. Folclor muzical din
judeţul Bacău. Ed. a Il-a, Iaşi, 1992; Ispas, Sabina. „Râu de vin ş-altu de mir, ş-altu,
apă limpejoară" - O taină încifrată într-un text de colind, în Imagini şi permanenţe
în etnologia românească, tom. 2, Chişinău, 1992, pp. 211-220; Marian, Marin.
Colinda - experienţă a sacrului, în: Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor
Constantin Brăiloiu, Bucureşti, tom. 3, 1992; Comăniciu, Germina. Semnificaţiile
etnologice ale darurilor la colindat, în: Studii şi Comunicări, tom. VII, Sibiu, Edit.
Academiei, 1993; Conţu, Vasile. După deal răsare luna. Târgu Mureş, CCP, jud.
Mureş, 1993; lonescu. Constantin A. Colinde din Transnistria. Chişinău, Edit.
Ştiinţa, 1994; Stancu, D.D. Pe deal la Teleormănel. Colinde, melodii de ascultat,
melodii de Joc. Voi. 5, Bucureşti, Edit. Muzicală, 1994; Şeuleanu, Ion. Despre
funcţiile premaritale ale colindei şi colindatului, în: Dincoace de sacru, dincolo de
profan, Târgu Mureş, Edit. Tipomur, 1994; Cepraga, Dan Octavian. Graiurile
Domnului. Colinda creştină tradiţională. Antologie şi studiu. CluJ-Napoca, Edit.
Clusium, 1995; Nurbert-Cheţan, Mihaela şi Mihaela Şerbănescu. Un specific al
colindatului ţiganilor, în: Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin
Brăiloiu, Bucureşti, tom. 6, 1995; Ispas, Sabina. Calendae, calendar, colind, în
REF, Bucureşti, nr. 4, 1995; Vasile, Vasile. Colinde şi... colinde, în Datini,
Bucureşti, nr. 3-4, 1995, pp. 13-15; Bilţiu, Pamfil şi Gheorghe Pop Gh. Sculaţi,
Sculaţi, boieri marii Colinde din Judeţul Maramureş. CluJ-Napoca, Edit. Dacia,
1996; Piloiu, Ion. Florile dalbe. Colinde din Ţara Loviştei. Râmnicu Vâlcea,
CCVTCP, Jud. Vâlcea, 1996; Caraman, Petru. Descolindatul în orientul şi sud-estul
Europei. Studiu de folclor comparat. Ediţie îngrijită şi postfaţă de Ion H. Ciubotaru.
Iaşi, Edit. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi, 1997; Catrina, Constantin. Folclor muzical.
Genuri şi repertorii. Braşov, Univ. Transilvania - Facultatea de Muzică, 1997;
Herseni, Traian. Colinde şi obiceiuri de Crăciun. Cetele de feciori din Ţara Oltului
(Făgăraş). Ediţie, prefaţă şi glosar de Nicolae Dunăre. Bucureşti, Edit. Grai şi Suflet
- Cultura Naţională, 1997; Ispas, Sabina. Colindul şi marea, în Oltenia. Studii şi
Cercetări. Etnografie, VIII, Craiova, 1997, pp. 217-234; Rusan, Dumitru. „Colindul

542
 Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)

cu Brezaia ” şi polisemia simbolurilor obiectuale, în; Caiete folclorice. Argeş, I,

Piteşti, 1997; Sub aripa cerului. Ispas, Sabina. Comentarii etnologice asupra
colindei şi colindatului. Constantin Brăiloiu, Colinde şi cântece de stea. Antologie
de Sabina Ispas, Mihaela Şerbănescu, Otilia Pop-Miculi, Bucureşti, Edit.
Enciclopedică, 1998; Comişel, Emilia, Irina Dragnea şi loan Gh. Olteanu. Colindăm
Domnului bunu. Colinde de Crăciun din zonele Făget-Timiş şi Mureş-Arad.
Timişoara, Edit. Augusta, 1998; Oprea, Gheorghe, Sisteme sonore în folclorul
românesc. Bucureşti, Edit. Muzicală, 1998, pp. 133-154; Filip, Vasile. Universul
colindei româneşti în perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică. Bucureşti,
Edit. Saeculum I.O., 1999; Marian-Bălaşa, Marin. Colinda - epifanie şi sacrament.
Bucureşti, Edit. Minerva, 2000; Oprea, Gheorghe. Colindatul, în Studii de
Etnomuzicologie, II, Rm. Vâlcea, Edit. Almarom, 2001; Szenik, Ileana. Combinaţia
motivică în variantele unui tip melodic de colindă, în; Teologia, Arad, nr. 1, Univ.
Aurel Vlaicu - Facultatea de Teologie Ortodoxă, 2001; Bocşa, loan (Coord.).
Colinde româneşti. Cluj-Napoca, Edit. Media Musica, 2003; Catrina, Constantin.
Lectură pe marginea unor probleme teoretice şi practice privind transcrierea
melodiilor de colinde din Ţara Făgăraşului şi Bran, în; Bună seara lui Crăciun,
Braşov, CCPCT, Jud. Braşov, Edit. Ecran Magazin, 2003; Herţea, losif. Colinde
româneşti. Bucureşti, Edit. „Grai şi Suflet” - Cultura Naţională, 2004; Drăgoi,
Macarie Marius-Dan. Ler Sfântă Mărie. Colinde de pe văile Ţibleşului. Cluj-
Napoca, Edit. Renaşterea, 2005; Ispas, Sabina. Colind de văduvă, în AIEF
Constantin Brăiloiu, tom. 16, 2005; Ispas, Sabina. Colindatul în cadrul culturii
tradiţionale româneşti, în Tabor. Tradiţie şi actualitate în Biserica Ortodoxă
Română, Cluj-Napoca, nr. 9, 2010; Popovici, Timotei. Colinde şi cântece de stea.
Ed. pref. ad. Dumitru Jompan, Caransebeş, Edit. Pro Marketing, 2010; Taloş, Ion.
Cu privire la origina colindei leului. Leul în Physiologus şi în bestiarii medievale,
în Caietele ASER, Braşov, Edit. Transilvania Expres, 2011, pp. 63-90; Szenik,
Ileana, loan Bocşa. Colinda în Transilvania. Catalog tipologic muzical, Cluj-
Napoca, Edit. Koal Media, 2011.
Discografie: Alexandru, Tiberiu. Antologia muzicii româneşti. Voi. 2.
Discul 4 / faţa I; Datini de primăvară şi vară. Datini de iarnă. Bucureşti,
Electrecord, EDP-1015, 1960-1962; Comişel, Emilia şi Ovidiu Bârlea. Obiceiul
colindatului şi colindele (I. Obiceiuri de Anul Nou. II. Colinde din cursul inferior al
Dunării şi al lalomiţei; m. Colinde din şesul Brăilei. IV. Colinde din Muscel; V.
Colinde din Ţara Loviştei; VI. Colinde din Ţinutul Pădurenilor - Hunedoara; VII.
Colinde de pe cursul mijlociu al Mureşului; VIE. Colinde de pe Valea Ampoiului;
K. Colinde din Valea Crişului Alb şi din Nordul Transilvaniei). Bucureşti,
Electrecord, Discul EDP-1257 şi EDP-1258, 1072.

543
Constantin CATRINA

T.

-'--1 •

1. Turcaşul împreună cu muzicantul obiceiului. Făgăraş, 1943.

Foto: Donaţia înv. lulius Popa. Colecţia C. Catrina.

Cu Turca din Cuciulata (1939).

Foto: Colecţia C. Catrina

544
 Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)

2. Turcaşii şi Irozii din Pârău, la Palatul Regal, Bucureşti, 1943.

Foto: Donaţia Alex. Nica. Colecţia C. Catrina

3. Cu turca în curtea casei gospodarului loan Fătu,

cel care a „gătit” turca pentru colindat.
Foto: C. Catrina, Comana de Jos, 24-26, 1960.

545
Constantin CATRINA

4. Turca şi „feciorii de turcă” din Comana de Jos, 1983.

Foto: Donaţia loan Fătu. Colecţia C. Catrina.

5. Cu turca şi fluieraşii din Comana de Jos, într-o suită de melodii tradiţionale

de pe Valea Oltului. (Rupea, 1964).
Foto: Colecţia C. Catrina.

546
 [>3am-tie lof Doatn-re-a-ces-torca-se Cal-3e ţi rrj.moa-se DoaniTe-r jur n ;jnJ*rrfcie

Ciămpăniuii turcii
f). . f> , h .h I h ^ 7:»^ 7

—n iii7 j J^7>^ 7 I
II1 XI, |)^r i«71,^' ■» ,i ^|N- -7->47-
«X ■f»7 1? |)^ 7 I 7 |iV V I J« 7»^ 7

bX-7--- Q 1,^7 7)^ţiw

7 ii^ 77 ,1ili^ 7|it7[:ilc
7 !>^ 7 |;Jc i.J< ky
J<7- 7)^ 7

fO---7—)^|7 7 » 7 |)^ 7-|f)L»l ;Jf7 -tX

1 K r-n s K s 1 ‘'. I—I—I
llX^---7—^17 ni(|J; 7 7|X [if jr ^ 7»^ 7

||Xlt-- 7—Ji 17 m,|. 7 7|X|;Jt >1^7 7>^ 7

||X^---7—)^|7 7 j; 71)^ 7 [IjUli-ji- K 7X7

PXI*--- 7—1^17 miJ^ 7 7|X|

6. Clămpănitul turcii în timp ce se cântă colinda:

,JDoamne-acestor case / Dalbe şi frumoase”.

547
Constantin CATRINA

Dr. Constantin CATRINA

548
 Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc...

Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc

din Vâlcele şi Araci, judeţul Covasna
Dr. Constantin SECARĂ

Atestări şi repertoriu
Prima atestare a colindelor din Vâlcele, judeţul Covasna, se găseşte în
remarcabila monografie folclorică a lui I.G. Bibicescu1. Acest „pionier” al
culegerilor de folclor din sudul Munţilor Baraolt, care avea să devină, în al doilea
deceniu secolului al XX-lea, unul dintre importanţii guvernatori ai Băncii
Naţionale a României, descoperea la rându-i, pe la 1880, comorile ascunse în
„lada de zestre” a folclorului românesc din Băile Vâlcele, comună de la poalele
sudice ale Munţilor Baraolt. El se declara surprins şi îndurerat de pierderea şi
trecerea în uitare (în repertoriul pasiv al comunităţii, conform teoriei lui
Constantin Brăiloiu) a cântecelor româneşti, dispreţuite în favoarea pieselor
ungureşti; acestea erau considerate de săteni a fi mai la modă şi „mai frumoase”
decât cele româneşti. Povestea culegerii lui Bibicescu este apoi cunoscută chiar
din Prefaţa semnată de autor: el a hotărât să noteze repertoriul existent şi să
stimuleze „aducerea aminte” a informatorilor, plătind câte un florin fieeărui
informator care-i putea furniza texte (muzicale şi/sau poetice) eare să poată fi
încadrate în repertoriul tradiţional românesc: orice, de la cântece, doine şi colinde,
până la cântecele bătrâneşti. A rezultat, astfel, colecţia pe care o cunoaştem.
în cadrul acestei colecţii, colindele sunt reprezentate exclusiv prin tipul
religios (subcategoria biblice şi apocrife), întrunind un total de 17 piese. Fie că au
fost culese de la mai mulţi informatori („scrise de Reveca Scurtu din Vâlcele” - 5
colinde - sau luate de la „părintele Ion Moga din Vâlcele după cum le-au rostit
feciorii din acea comună în 1884” - 6 colinde -, fie că au fost notate de Bibicescu
însuşi, ele reflectă un repertoriu bogat, de o nebănuită complexitate.
Cercetările de teren din Vâlcele şi Araci, ulterioare culegerii lui I.G.
Bibicescu, se extind pe un interval temporal de 130 de ani, fiind reprezentate la
nivel ştiinţific/instituţional în mai multe perioade: a) culegerile lui Tiberiu
Brediceanu (1930 şi 1938)2; b) culegerea lui I.R. Nicola (1933)3; c) culegerea
Speranţei Rădulescu (1980)4; d) culegerea noastră (decembrie 2011).

1 I.G. Bibicescu, 1893, Poezii populare din Transilvania, culese şi adnotate de..., Bucureşti,
Imprimeria Statului; 1970, reeditare îngrijită de Maria Croicu, prefaţă de I.C. Chiţimia, Bucureşti,
Editura Minerva.
2 Existente în Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei
Române (în continuare, AIEF).
3 Ibideni.
‘ Ibidem.
549
Constantin SECARĂ

In cursul primei faze a documentării mele la Sfântu Gheorghe (iunie 2011) am

făcut cunoştinţă cu nonagenarul Nieolae Moldovan, fost muzeograf şi activist cultural
la Sfântu Gheorghe, vâlcelean de origine5. După ce mi-a vorbit despre obiceiul
colindatului tradiţional de la Vâlcele şi Araci, domnul Moldovan mi-a încredinţat o
bandă de magnetofon care datează din anul 1973, conţinând înregistrarea unor
colinde performate la Vâlcele în ajunul Crăciunului din anul 1973. Nieolae Moldovan
identificase şi înregistrase, la acea dată, un repertoriu de aproximativ zece piese
(colinde, cântece de stea şi cântări bisericeşti), cântate de oameni trecuţi de 50 de ani,
numiţi, în grai local, „băbari”. Tinerii, menţiona Nieolae Moldovan în cadrul
înregistrării, deveniseră indiferenţi faţă de obiceiul colindatului, în general, şi mai ales
faţă de colindele vechi ale satului, în special. Era perioada marii industrializări
socialiste, când mulţi dintre locuitorii comunelor deveniseră navetişti sau părăsiseră,
chiar, zonele de provenienţă, în favoarea locuinţelor din oraşe. Din păcate, odată cu
trecerea timpului, calitatea înregistrărilor originale, realizate de Nieolae Moldovan, a
suferit deteriorări, cauzate atât de păstrarea în condiţii improprii, cât şi de audiţiile
succesive ale benzii de magnetofon originale. Din aceste motive, aceste înregistrări
mai pot fi folosite doar în calitate de material documentar auxiliar. Ne propunem ca,
în cel mai scurt timp, să finalizăm tote operaţiunile tehnice legate de recondiţionarea
şi transpunerea digitală a acestei benzi de magnetofon, în vederea realizării
transcrierilor muzicale şi literare ulterioare.
Constatările preliminare, care se impun în urma examinării datelor
existente, pot fi articulate pe două paliere analitice:
1) pierderea cantitativă, progresivă, în timp, a materialului înregistrat (sub
aspect statistic): de la un număr de 17 colinde, consemnate de I.G. Bibicescu,
numărul a scăzut la 13 (dintre care 3 cântece de stea) înregistrate de Tiberiu
Brediceanu şi 4 înregistrate de loan R. Nicola; ulterior au fost consemnate 10
colinde, cântece de stea şi bisericeşti, în înregistrarea lui Nieolae Moldovan, au
urmat 8 piese înregistrate de Speranţa Rădulescu şi 4 înregistrate de noi;
2) conservarea repertoriului (sub aspect calitativ); dacă ne referim la
textele poetice şi liniile melodice ale colindelor vom remarca, în schimb, o foarte
bună stabilitate în timp. Din această perspectivă am conceput un model analitic
bazat pe investigarea diacronică a pieselor reprezentative pentru colindatul
tradiţional românesc din Vâlcele şi Araci. Prin această metodă am intenţionat
evidenţierea suprapunerilor stratigrafice ale repertoriului, pe o axă temporală care
depăşeşte 130 de ani - pe filiera Bibicescu - şi 80 de ani - pe filiera documentelor
sonore înregistrate. în acest scop, propunem o prezentare succintă a celor trei
colinde care confirmă, în opinia noastră, toate datele necesare şi suficiente în
urmărirea unei continuităţi claie şi evidente.

5 Un portret al lui Nieolae Moldovan, considerat a fi una dintre marile personalităţi culturale ale
oraşului Sfântu Gheorghe, la împlinirea vârstei de 90 de ani, poate fi urmărit în: „Condeiul
ardelean”, anul VI, serie nouă, nr. 173 (208), 18-24 martie 2011, p. 9.
550
 Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc...

1) „Oi, şi din sara de Crăciun”, publicat de I.G. Bibicescu cu titulatura „Al

şaselea colind”6, este învestit cu cele mai ridicate valenţe de reprezentativitate din
Vâlcele şi Araci. Vorbind despre acest colind, Nicolae Moldovan îl consideră „cel
mai select” şi îşi aminteşte că, fiind o piesă de mari dimensiuni, pretenţioasă de
memorat şi de susţinut în timpul performării, ea se cânta doar la câteva case mai
importante din sat: la preot, la primar şi la fruntaşii satului. Piesa poate fi
identificată în mai multe înregistrări: fg. 14777 a, AIEF, inf. Mihail Ranca, 44 a.,
culeg. Tiberiu Brediceanu şi L. Olteanu, Vâlcele, 24.12.1938; fg. 14777 c, AIEF,
inf. Constantin Picicoiu, 31 a., culeg. Tiberiu Brediceanu şi L. Olteanu, Vâlcele,
24.12.1938; grup, culeg. Nicolae Moldovan, Vâlcele, 24.12.1973; grup de feciori
din Araci, culeg. Constantin Secară, Araci, 28.12.2011.
2) „Coborât-a Dumnezeu” este al doilea colind care poate fi urmărit în
dispunere comparată: fg. 1370-1371 a, AIEF, inf. Busuioc Lingurar, 63 a., culeg,
loan R. Nicola, Vâlcele, 04.08.1933; fg. 14775 c, AIEF, inf. Busuioc Lingurar, 68
a., culeg. Tiberiu Brediceanu, L. Olteanu, Vâlcele, 24.12.1938; grup de feciori din
Araci, culeg. Constantin Secară, Araci, 28.12.2011. Acesta a fost încadrat de
Bibicescu drept „Al patrusprezecelea colind”, făcând parte dintr-o suită catalogată
de autor astfel: „Următoarele colinde se cântă cu deosebire de ţiganii greco-
orientali. Se presupune că ele ar fi fost adoptate de ţigani de la români (...). De
altfel, românii ştiu colindele ţigăneşti, care sunt melodioase, mai melodioase şi
mai cu înţeles - cum zice, cu drept cuvânt părintele Moga - ca cele româneşti” .
Credem că, în acest sens, sunt necesare câteva lămuriri. Comuna Vâlcele
este compusă din satele Vâlcele (reşedinţa). Araci, Ariuşd şi Hetea, având o
populaţie cu structură etnic mixtă: dintr-un total 3698 locuitori, un număr de 1778
îl reprezintă etnicii rromi, în timp ce etnicii români sunt în număr de 1357, iar cei
maghiari - 552. De remarcat că ţiganii din Vâlcele şi Araci sunt vorbitori de liifibă
română, nefiind maghiarizaţi, precum s-a întâmplat în alte localităţi din Covasna
şi Hraghita. Totuşi, este foarte important să observăm că, din punct de vedere
confesional, ei nu mai aparţin cultului creştin „greco-oriental” (cum se numea în
timpul lui Bibicescu), ci au fost asimilaţi aproape integral de unele culte
neoprotestante, foarte active după anul 1990 (în special cultul penticostal şi cultul
„Martorii lui lehova”)8 care, din cauza propriilor doctrine religioase, nu le mai
permit să practice colindatul. Din această perspectivă poate fi explicată prezenţa
ţiganului Busuioc Lingurar (în primele două înregistrări), ca excepţional
informator, performând trei colinde pentru înregistrarea lui loan R. Nicola (1933)
şi nu mai puţin de şase colinde pentru înregistrarea lui Tiberiu Brediceanu (1938).
în privinţa ultimei variante (înregistrată de mine împreună cu ceata actuală de

6 I.G. Bibicescu, Poezi..., p. 213.

7 Ibidem, p. 223.
8 Datele reprezintă rezultatele Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor 2002, apud: loan
Lăcătuşu, 2008, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Târgu Mureş,
Editura Universităţii „Petru Maior”.
551
Constantin SECARA

feciori din Araci) putem să constatăm parcursul invers al piesei, dinspre

colindătorii de etnie rromă (inexistenţi în prezent, din cauza motivelor anterior
expuse) înspre colindătorii de etnie română.
3) „Zoritul”, impropriu denumit colind, reprezintă piesa care marchează
încheierea colindatului, în a doua zi de Crăciun, piesă pe care I.G. Bibicescu o
denumeşte cu titulatura „Al doisprezecelea colind”, care „se cântă de feciori şi
oameni însuraţi la fiecare întru sine”: „Mulţămescu-ţi, mulţămescu-ţi, / Doamne
lisuse Hristoase, / Că ne-ai dat zuori frumoase / Şi raze prealuminoase”9. Acest
obicei se practică şi în prezent, tot în data de 26 decembrie, atunci când ceata
umblă pe la casele pe care le-au colindat în ajunul Crăciunului. înregistrările
acestei piese pot fi identificate în următoarele etape: fg. 14749 e, AIEF, inf. (?),
culeg. Tiberiu Brediceanu, 24.05.1930, Vâlcele; fg. 14775 b, AIEF, inf. Busuioc
Lingurar, 68 a., culeg. Tiberiu Brediceanu şi L. Olteanu, Vâlcele, 24.12.1938;
grup de feciori din Araci, culeg. Constantin Secară, Araci, 28.12.2011.

Tradiţie şi actualitate
Am conceput cercetarea din comuna Vâlcele şi satul Araci în două etape.
Stadiul incipient a coincis cu cercetarea bibliografică şi arhivistică, fiind ulterior
extins printr-o cercetare exploratorie şi prospectivă a repertoriului aflat astăzi în uz.
Din această perspectivă, am considerat necesară şi utilă prezenţa mea, ca
observator, în cadrul Festivalului de colinde şi obiceiuri de iarnă „Crăciunul la
români”, ediţia a XXI-a, organizat de Fundaţia „Mihai Viteazul” din Sfântu
Gheorghe, între 10-11 decembrie 2011. Cu această ocazie am făcut cunoştinţă cu
ceata de colindători din Vâlcele, pe care am însoţit-o în timpul celor două zile de
festival10. Continuarea cercetării în etapa următoare, de teren, a fost determinată de
remarcarea unui potenţial important al acestor tineri, în ciuda unei structurări
eterogene a repertoriului. De această dată, grupul-ţintă l-a constituit ceata feciorilor
din Araci, pe care i-am înregistrat, într-o singură şedinţă de culegere, cu cele trei
colinde anterior prezentate (Oi, şi din sara de Crăciun..., Coborât-a, coborât...,
Mulţămescu-Ţi...) şi cu o scurtă discuţie-chestionar11. Ulterior, pentru completarea
informaţiilor privind obiceiul colindatului (ca fenomen sincretic, complex) şi pentru
demostrarea stabilităţii repertoriului din zona investigată, am conceput un
chestionar pe care l-am transmis, prin poşta electronică, „judelui” grupului din

I.G. Bibicescu, Poezii-.., p. 221.

Acest festival are, în afara aspectului spectacular, o importantă componentă interactivă, prin
organizarea unor deplasări ale cetelor de colindători la instituţii publice şi biserici româneşti aflate
în diferite localităţi din judeţul Covasna. Această acţiune, care ar putea fi interpretată ca un reflex
al „colindelor oficiale” din perioada comunistă întruneşte însă, în condiţiile sociale şi culturale
actuale proprii judeţelor Covasna şi Harghita, atributele coeziunii şi afirmării identităţii culturale
şi spirituale româneşti din această zonă. în anul 2011, ceata de colindători din Vâlcele s-a deplasai
şi a colindat la instituţii importante ale statului român din Sfântu Gheorghe şi la biserica ortodoxă
„Pogorârea Sfântului Duh” din Târgu Secuiesc.
11 Cercetarea a fost efectuată în ziua de 28 decembrie 2012, în satul Araci.
552
 Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc...

Vâlcele. Au rezultat mai multe răspunsuri şi informaţii adiacente, care au adus un

plus de valoare cercetării noatre. Acestea sunt redate, sintetic, în continuare.
1) Stmctura şi organizarea cetei: data constituirii cetei de colindători diferă
de la un sat la celălalt. în Vâlcele, tradiţia colindatului a fost întreruptă începând cu
anii ’70 (perioada culegerii efectuate de N. Moldovan); ceata actuală a fost
constituită în 12.11.2010, are o structură mixtă pe sexe şi se află în căutarea
identităţii repertoriale. Ceata feciorilor din Araci se revendică drept continuatoarea
cetelor similare anterioare, cu legătură temporală neîntreruptă1'; schimburile de
generaţie s-au ftcut treptat, prin înlocuirea unei/unor persoane şi nu prin substituirea
întregului colectiv. Criteriile de selecţie sunt, în linii generale, identice pentru
ambele cete: orice tânăr (doar flăcău, pentru feciorii din Araci, sau indiferent de sex,
pentru ceata din Vâlcele), cu vârsta începând de la 15 ani şi până la căsătorie. In
ambele situaţii, persoanele căsătorite nu mai sunt acceptate.
2) Reprezentativitatea şi autoritatea „judelui”: el este conducătorul
necontestat al cetei, hotărăşte componenţa acesteia, repertoriul, timpul şi locul
repetiţiilor, se ocupă de gestionarea fondurilor câştigate şi de organizarea balului
care urmează colindatului etc. Alegerea „judelui” se face după criterii stricte: „să
ştie toate colindele”, „să fie cel mai vechi [din ceată]” (Araci)13; „să fie o persoană
respectată şi ascultată de [ceilalţi] membri”, „să aibe toate prezenţele pe anul
precedent”, „să-şi permită să cinstească pe membri după fiecare activitate”, „să
organizeze masa judelui, în decursul unui an, timp cât este jude” (Vâlcele)14. Data şi
modalitatea alegerii „judelui” diferă foarte mult la cele două cete, fără ca
informatorii să aducă lămuriri suplimentare asupra datelor şi diferenţelor dintre ele:
„în Duminica Tomii” (Vâlcele)15; „de Sfântul Neculai... toţi ficiorii din sat ne
adunăm într-un local şi acolo hotărâm pe care dintre noi să punem jude” (Araci)16.
3) Vechimea şi stabilitatea repertoriului; modalităţi de transmitere' şi
învăţare: „timp de un an am umblat pe la persoanele în vârstă din sat pentru a culege
colinde şi cântece specifice zonei” (Vâlcele)17; „colindele sunt din moşi-strămoşi,
au câteva sute de ani; părinţii şi bunici noştri le-au avut tot aşa; noi le-am învăţat de
la părinţi” (Araci)18. învăţarea colindelor: „Colindele culese de la bătrâni le
transcriu în Word, scot în jur de 30 de foi cu fiecare colind, fidcare membru
primeşte foile cu colindele, iar doamna Cucu Marina ne învaţă melodiile colindelor.
Repetiţiile pentru colind încep în jur de data de 3-4 decembrie deoarece până în data

12 Nu am putut verifica această afirmaţie, din cauza absenţei unor elemente informative
suplimentare (discuţii cu persoane vârstnice, mărturii documentare etc.).
13 Informaţii furnizata de Cornel Andrei, 28 ani, „judele” cetei de feciori din Araci, la
28.12.2011.
H Informaţii furnizate de Dan Ardelean, 22 ani,,Judele” cetei de colindători din Vâlcele, prin e-
mail, în cursul lunii ianuarie, 2012.
15 Inf Dan Ardelean.
16 Inf Cornel Andrei.
17 Inf Dan Ardelean.
18 Inf Cornel Andrei.
553
Constantin SECARA

de 1 decembrie avem repetiţii la cântece patriotice” (Vâlcele)19; „le-am învăţat tot

unul de la celălalt; în fiecare an intră unu’, doi sau trei în ceată; care cum se-nsoară,
ăla iese afară, nu mai are voie să stea în ceată” (Araci)20.
4) Acte şi formule ritual-ceremoniale: formula de primire („Bună sara,
gazdă bună! Primiţi colinda noastră?” / „Primim, bucuroşii”) şi oraţia (urarea) de la
sfârşitul colindatului, care păstrează, în linii mari, forma şi conţinutul oraţiei
consemnate de I.G. Bibicescu21: „Bună seara de Crăciun! Jupâne gazdă şi jupâneasă
găzdoaie, daţi-ne laudă şi mulţumire, c-am ajuns seara de Crăciun; cu pace, cu
sănătate, cu iertare de păcate. Sfânt Anu’ Nou, Sfântu’ Botez şi alte praznice
luminate, de la Dumnezeu lăsate, să le-ajungem întru mulţi şi fericiţi ani! Luaţi
nume de bine, cinstită oastea noastră, că jupânul gazdă şi jupâneasa găzdoaie s-arată
c-o mână de galbeni; de unde dumnealor au luat şi-au golit, şi pe noi ne-au cinstit.
Dumnezeu să le dea cu mia, cu suta, să poată cinsti mulţi colindători de seama
noastră. In seara de azi, la mulţi ani!” (Araci) . „Bună seara, bună seara, seara de
Crăciun! Jupâne gazdă, jupâneasă găzdoaie, acum să dăm laudă şi mulţumire lui
Dumnezeu, că ne-a-nvrednicit să ajungem seara de astă seară. Naşterea lui lisus
Hristos, cu pace, cu sănătate, cu iertare de păcate. Sfântul Anul Nou, Sfântul Botez
şi alte praznice luminate, de la Dumnezeu lăsate, dorim să le-ajungem, cu
dumneavoastră-mpreună, la mai mulţi, fericiţi ani. Cinstită oastea noastră! să luăm
în nume de bine, că jupânul gazdă şi jupâneasa găzdoaie s-arată c-un colac de grâu
frumos (de frumos, e frumos, că-i faţa Iu’ Domnu Hristos); c-o bute de vin, c-o
mână de galbeni; de unde dumnealui a luat şi ne-a cinstit. Dumnezeu să-i întoarcă:
cu mia, cu suta, cu darul Sfinţiei-Sale, ca-n veci să nu se cunoască. La mulţi ani,
seara de Crăciun!” (Vâlcele)23.
5) „Zoritul”; obicei din cadrul colindatului tradiţional românesc, rar întâlnit
în prezent, îşi etalează un specific puternic în cadrul comunităţilor din Araci şi
Vâlcele. „Pe 26 decembrie, a doua zi de Crăciun, mergem cu Zoritul, mulţumim
oamenilor că ne-au primit şi cântăm „Mulţumescu-ţi.. .”24.
6) Balul Crăciunului: constituie exemplul cel mai concludent al transferului
imediat şi categoric dinspre tradiţie spre modernitate. „Balul Crăciunului are loc pe
data de 25 decembrie începând cu orele 19.00 la Căminul Cultural Vâlcele; anul
acesta am fost onoraţi cu prezenţa a peste 200 persoane. Persoanele care ne-au
primit cu colindul şi ne-au cinstit primesc din partea noastră o invitaţie la Balul
Crăciunului. Restul persoanelor care nu au primit invitaţie pot intra plătind o taxă de
intrare” (Vâlcele)25. „Când mergem cu Zoritul (pe 26 decembrie, n.n.), în seara
aceea se face bal”. întrebare (Constantin Secară): Există o formaţie sau un taraf în

Inf. Dan Ardelean.

20 Inf. Cornel Andrei.
21
•yy
I.G. Bibicescu, Poezii--., 1p. 221.
■■ Inf. Cornel Andrei.
23 Inf Dan Ardelean.
Inf Cornel Andrei.
Inf Dan Ardelean.
554
 Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc...

sat? Răspuns; „Nu. Am chemat de Ia Hăghig, d-aicea; e cineva pe care cunoaştem, o

formaţie (...) cu instrumente d-astea, modeme: orgă, saxafon (sic!), chitară, tobe”,
întrebare: Ce repertoriu cântă această formaţie? Răspuns: „De toate, chiar şi
manele, sârbe, tot ce se cere” (Araci)26.

Realităţi şi perspective
Nu putem să încheiem acest studiu de caz fără a schiţa câteva concluzii:
1) Obiceiul colindatului tradiţional românesc din Vâlcele şi Araci s-a păstrat
până în prezent, chiar în condiţiile diminuării şi/sau transformării substanţiale a
repertoriului; unele dintre cele mai importante piese s-au transmis până în contem­
poraneitate, cu păstrarea aproape identică a structurilor poetice şi muzicale iniţiale.
2) în pofida asemănărilor stmcturale, distanţei foarte mici şi legăturilor
administrative dintre cele două localităţi, între Vâlcele şi Araci există diferenţe mari
în privinţa transmiterii şi continuităţii repertoriului de colinde. In Vâlcele a existat o
întrempere extinsă pe mai multe decenii. Consecinţele privesc nu doar repertoriul, ci
şi organizarea cetei actuale de colindători, care se bazează pe o stmctură de gen
mixtă, nerespectând criteriile stricte de constituire ale cetei bărbăteşti (sau, după caz,
de flăcăi). Din aceleaşi considerente, repertoriul este compozit, bazat în majo­
ritate pe împrumuturi culturale care provin din zona anodină promovată de mass-
media. In Vâlcele se practică un colindat „de tranziţie”, în sensul termenului care
poate desemna, la modul ideal, o încercare de regăsire a vechilor tradiţii, dar care
presupune, în fond, o reinventare a tradiţiei. Comparativ, ceata de feciori din Araci
este mult mai bine structurată, iar repertoriul este, în mare parte, identic cu cel vechi.
3) Conservatorismul zonei este remarcabil, în condiţiile pierderii aproape
totale ale identităţii şi culturii tradiţionale, nu doar în Covasna, ci la nivelul întregi
ţări. Cu toate acestea, atitudinea conservatoare se opreşte doar la nivelul reperto­
riului pentru colindat; alte elemente (precum costumul popular) s-au pierdut şi se
află în aceeaşi situaţie de „reconstituire” şi căutare a identităţii.
Din acelaşi punct de vedere al raportului dintre păstrarea/căutarea identităţii şi
înnoire/modemizare, repertoriul altor obiceiuri colaterale colindatului este racordat
complet la contemporaneitate, atât ca formă, cât şi ca fond. Un singur exemplu
(concludent în acest sens, oferind certitudinea că nu ar fi unicul de acest tip) poate fi
ilustrat prin modul în care se desfăşoară Balul Crăciunului şi prin tipurile muzicilor
consumate la această petrecere organizată de ceata de colindători. In condiţiile
dispariţiei lăutarilor locali, „muzica” este asigurată de formaţii de nunţi din localităţile
învecinate sau aflate în zona Câmpiei Braşovului, a căror versatilitate de a interpreta
orice gen de piesă le este solicitat (inclusiv manele) este ajutată de dotarea lor cu
instmmente contemporane, electronice. Aceasta este însă o problemă asupra căreia va
trebui să mai reflectăm un timp, înainte de a ne pronunţa definitiv.

1 Inf. Cornel Andrei.

Constantin SECARA

Bibliografîe
Bibicescu, I.G., 1893, Poezii populare din Transilvania, culese şi adnotate de...,
Bucureşti, Imprimeria Statului; 1970, reeditare îngrijită de Maria Croicu, prefaţă de
I.C. Chiţimia, Bucureşti, Editura Minerva.
Bîrlea, Ovidiu, 1981, 1983, Folclorul românesc, voi. I şi II, Bucureşti, Editura Minerva.
Brătulescu, Monica, 1981, Colinda românească [The Romanian Colinda (Winter-Solstice
Songs)], Bucureşti, Editura Minerva.
Diculescu, Felicia, 1998, Folclor muzical din Depresiunea Intorsura Buzăului. Materiale
din Arhiva Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, în:
„Angvstia”, nr. 3, Sfântu Gheorghe, p. 223-270.
Diculescu, Felicia, 1999, Folclor muzical din Depresiunea Intorsura Buzăului.
Colindatul şi colinda - aspecte evolutive, în: „Angvstia”, nr. 4, Sfântu Gheorghe.
Herţea, losif, 1999, Romanian Carols, Bucharest, The Romanian Cultural Foundation
Publishing House.
Herţea, losif, 2000, Colinde româneşti (versuri). Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii
Române.
Ispas, Sabina, 2007, Colindatul tradiţional românesc. Sens şi simbol, prefaţă, antologie şi
glosar de.... Bucureşti, Editura Saeculum Vizual.
Lăcătuşu, loan, 2008, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita,
Târgu Mureş, Editura Universităţii „Petru Maior”.
Nicola, loan R., Ileana Szenik, Traian Mîrza, 1963, Curs de folclor muzical, partea I,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Nicola, loan R., 1979, Balada „Mioriţa” în secuime, în: „Lucrări de muzicologie”. Cluj,
Conservatorul de muzică „Gh. Dima”, voi. 10-11, p. 221-243.
***, 1998, Sub aripa cerului. Sabina Ispas, Comentarii etnologice asupra colindei şi
colindatului; Constantin Brăiloiu, Colinde şi cântece de stea. Antologie de: Sabina
Ispas, Mihaela Şerbănescu, Otilia Pop-Miculi, Bucureşti, Editura Enciclopedică.

Dr. Constantin SECARĂ

556
 Ancore identitare româneşti: „Mioriţă"...

Ancore identitare româneşti: „Mioriţa” în cultura

populară a romano-catolicilor din Moldova
Prof. dr. Anton COŞA

Problematica romano-catolicilor din Moldova continuă să fie un punct

important pe agenda celor care „sufocaţi” între graniţele României „lucrează” la
mărirea „spaţiului vital maghiar”1 prin disoluţia statului român. Pentru ei, se pare
că „Bazinul Carpatic” nu mai constituie un teritoriu suficient, astfel încât trecerea
în spaţiul extracarpatic, în Moldova, revendicarea romano-catolicilor de aici ca
maghiari şi implicit contestarea acestora ca români le oferă o salvatoare „gură de
oxigen”.
Din păcate, demersurile lor se fac în detrimentul unor comunităţi care de-a
lungul întregii lor istorii şi-au manifestat întotdeauna apartenenţa la valorile
româneşti. De asemenea, numeroase studii ştiinţifice" au argumentat originea
românească a romano-catolicilor din Moldova.
în acest articol, aducem în favoarea românităţii acestor credincioşi catolici
din Dieceza de Iaşi un argument folcloric de certă valoare; Mioriţa.
Am ales ca reper al cercetării noastre o aşezare rurală care se integrează în
categoria satelor catolice din Moldova ai căror locuitori sunt pe nedrept denumiţi în
mediile maghiare „ceangăi”, fiindu-le implicit contestată identitatea românească .
Alegerea noastră a fost în legătură şi cu recenta finalizare a cărţii: Monografia
satului Somuşca4, studiu care urmează a fi publicat în viitorul apropiat.
Satul Somuşca5 (din actuala comună Cleja) este situat în partea estică a
României, în zona centrală a Moldovei, pe dealurile din partea dreaptă a Culoarului
Şiretului, în judeţul Bacău, la aproximativ 20 km. depărtare, spre sud, de municipiul
Bacău. ‘
începuturile satului Somuşca sunt în legătură cu stabilirea aici, în a doua
jumătate a secolului al XVIII-lea, a câtorva familii de transilvăneni catolici.

1 Sintagmă întâlnită în lucrări ştiinţifice ori pseudo-ştiinţifice maghiare, în mass-media

maghiară, fiind des folosită chiar de unii reprezentanţi ai comunităţii maghiare din Transilvania.
“ Anton Coşa, Problematica romano-catolicilor din Moldova. Bibliografie, în volumul:
„Românii în dezbaterile Congresului secuiesc din 1902. Premise, deziderate şi reverberaţii”, ediţie
îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu, Oneşti, Editura Magic Prinţ. 2011, p. 272-274.
3 Idem, Identitatea asumată şi identitatea dorit impusă romano-catolicilor din Moldova. în
volumul „Românii în dezbaterile Congresului .secuiesc din 1902. Premi.se. deziderate şi reverberaţii”,
ediţie îngrijită de Vilică Munteanu şi loan Lăcătuşu. Oneşti, Editura Magic Prinţ, 2011. p. 191-206.
^ Idem, Monografia satului Somuşca, 2012, manuscris.
5 Idem, Comunităţile catolice din judeţul Bacău, Oneşti, Editura Magic Prinţ, 2007. p. 189.
557
Anton COŞA

Ulterior, numărul lor va creşte, ajungând ca în anul 19926 satul să aibă 1666
locuitori, iar în anul 20027 - 1617 locuitori. La începutul anului 20128, satul avea
422 de familii, respectiv 1452 locuitori.
în decursul vremii, creatorii populari şi-au pus în mod firesc amprenta şi
asupra folclorului din satul Somuşca, care se integrează folclorului românesc în
general. Deşi, asemenea satului vecin Cleja9, forma de manifestare este în „graiul
unguresc-ceangău”10, fondul, substratul acestuia este unul indubitabil românesc.
Perpetuarea creaţiilor folclorice în graiul unguresc-ceangău este în legătură
cu originea ardelenească a strămoşilor celor care locuiesc astăzi în satul Somuşca,
Acolo, în Transilvania, un spaţiu de interferenţă etnică, religioasă, culturală, în
urma contactului dintre români şi secui şi existenţa unui „proces de secuizare”11 al
celor dintâi, au fost transpuse vechile creaţii folclorice româneşti în noul grai, fapt
explicabil şi prin aceea că „diferenţa de limbă n-a avut vreodată caracterul unei
bariere de netrecut”12, confirmând teoria „inexistenţei graniţelor pentru elementele
de cultură”13. La stabilirea lor în Moldova, strămoşii celor de astăzi din Somuşca
au adus cu ei şi aceste creaţii folclorice.
Din perspectiva folclorului, important de menţionat este şi faptul că din
satul vecin Cleja provine „cea dintâi variantă a Mioriţei”14, culeasă de preotul
Inocentius Petras15 (născut în satul Faraoani16 şi paroh în Cleja17 între anii 1843-
1886) în anul 1843 (cu 7 ani înaintea variantei clasice publicate de Vasile
I Q

Alecsandri ), păstrată tot în graiul unguresc-ceangău.

Date fiind legăturile multiple (geografice, sociale, administrativ-teritoriale,
eclesiastice etc.) dintre satul Cleja şi satul Somuşca, cele două aşezări rurale fiind
din punct de vedere geografic în imediata vecinătate, făcând parte din aceeaşi
comună (cu excepţia anilor 1864-1886 când a existat comuna Somuşca) şi din

Recensământ oficial; Enciclopedia judeţului Bacău, coordonator Emilian Drehuţă, Bacău,

Editura Agora, 2007, p. 148.
7 Ibidem.
8 Recensământ eclesiastic romano-catolic; Datele statistice provin de la Parohia romano-
catolică Somuşca, fiindu-ne furnizate de părintele paroh Valentin Ciceu.
9 Anton Coşa, Cleja. Monografie etnografică. Bucureşti, Editura SemnE, 2001, p. 95.
10 Ibidem, p. 93.
11 Idem, Românii din sud-estul Transilvaniei în secolele XIII-XV, în „Angvstia”, nr. 6, Sf
Gheorghe, 2001, p. 15-20.
12 Petru Caraman, De la instinctul de autoorientare la spiritul critic axat pe tradiţia autohtonă.
Reflecţii asupra conceptului despre specificul etnic în literatură, ca emanaţie a sursei folclorice,
ediţie îngrijită şi prefaţă de Ovidiu Bârlea, Bucureşti, Editura Academiei Române, 1994, p. 34.
'3 Ibidem, p. 33.
14 Anton Coşa, op. cit., 2001, p. 93.
15 Idem, „Athletae Memoriae". însemnări genealogice, biografice şi istorice, în „Arhiva
Genealogică”, VII (XII), 1-4, Iaşi, Institutul Român de Genealogie şi Heraldică „Sever Zotta”,
2000, p. 221-228.
16 Idem, Monografia comunei Faraoani, Oneşti, Editura Magic Prinţ, 2009, p. 104.
Idem, op. cit., 2001, p. 40.
' Cf. revista „Bucovina”, III, nr. 11, 1850, p. 51-52.
558
 Ancore idenîitare româneşti: ,Mioriţa"...

aceeaşi parohie (până în anul 1968 când s-a înfiinţat Parohia Somuşca), cu
stabilirea de căsătorii între tinerii din cele două sate, erau fireşti şi interferenţele la
nivelul universului culturii populare şi, prezenţa în satul Somuşca a unei variante
a acestei capodopere a folclorului românesc: Mioriţa.
Prin urmare, deloc întâmplător, în anul 1930, s-a înregistrat o variantă a
Mioriţei (în graiul unguresc-ceangău) în satul Somuşca, însoţită de melodie şi
publicată un an mai târziu, într-o revistă de specialitate19.
Comparativ cu versiunile româneşti ale baladei Mioriţa, „cele maghiare' .20
din Moldova conţin numai trei episoade: „cadrul epic iniţial, testamentul
ciobanului şi maica bătrână,\ sau, cu alte cuvinte: „conflictul care duce la omor,
testamentul ciobanului şi mesajul destinat mamei, surorilor sau iubitei”21.
Varianta de la Somuşca „este caracterizată prin apariţia celor trei porcari;
prin dorinţa ciobanului de a fi îngropat la uşa târlei; prin dublarea temei obiectelor
îngropării (ciobanul cere ca fluierul mare să-i fie pus la cap, iar cel mic la picioare,
după fiecare dispoziţie testamentară urmează aceleaşi trei versuri de plângere a
mortului); şi de dublarea episodului maicii bătrâne prin episodul celor două surori.
Caracteristică pentru această variantă este lipsa nuntii ciobanului din episodul
mamei, ea apărând numai în reluarea acestuia {episodul celor două surori)',~.
Perpetuarea acestor variante ale baladei Mioriţa în graiul unguresc-
ceangău i-a condus pe cercetătirii maghiari să le considere „variante maghiare ale
Mioriţei”23, deşi ele nu pot fi socotite texte maghiare, „câtă vreme din satele
ungureşti aflate în Transilvania şi, mai ales, din Ungaria nu s-a cules nici o
variantă a baladei respective”24. Cu toate acestea, cercetătorii maghiari recunosc
faptul că „atât caracterul românesc autohton al Mioriţei, cât şi originea
românească a variantelor maghiare sunt incontestabile”" .
Varianta de la Somuşca seamănă în mod uimitor cu cea de la Cleja, fapt
firesc în condiţiile în care şi ascendenţii locuitorilor din Cleja au venit tot din
Transilvania.
Toate variantele culese până acum „nu diferă esenţial de varianta clasică a
lui Petras, fiind însă în general mult mai concise”' . Aceste texte sunt variante de
Mioriţă-colind, asenienea textelor româneşti din întregul spaţiu transilvan.

19 Veress Sândor, Nepzenei gyiijtes a moldvai csăngok kozdtt, în „Ethnographia”, Budapesta,

lWl,p. 133-143.
20 Farago Jdzsef, Variantele maghiare ale Mioriţei, în „Limbă şi literatură”, V, Bucureşti, 1961,
p. 357-369.
21 Ion H. Ciubotaru, Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, voi. II. Iaşi, Editura
„Presa Bună”, 2002, p. 183.
22 Adrian Fochi, Mioriţa. Tipologie, circulaţie, geneză, texte. Bucureşti, Editura Academiei
Române, 1964, p. 461.
23
Farago Jozsef, loc. cit.
24 Ion H. Ciubotaru, op. cit., p. 184.
25 Farago Jozsef, loc. cit., p. 357.
Ibidem, p. 360.
559
Anton COŞA

Variantele româneşti din Moldova fac parte din categoria Mioriţei-baladă. Încă o
dovadă a faptului că cei care l-au uzitat în satele bilingve din Moldova, deci şi la
Somuşca, au adus cu ei textul la venirea din Transilvania.
Raportându-ne la aria de răspândire geografică a acestor „variante maghiare
ale Miorifer21 am constatat faptul că, în afara textelor culese în satele Cleja,
Somuşca, Fundu-Răcăciuni, Galbeni, Satu Nou-Pârgăreşti şi Tuta (aşezări din care
s-au cules toate „variantele maghiare”28 din Moldova), ele s-au mai cules doar în
Transilvania şi numai în câteva sate din zona locuită de secui şi români (Trei
Scaune), deci acolo unde contactul dintre cele două etnii „a fost mai intens şi mai
nemijlocit”29. Prin urmare, existenţa „variantelor maghiare ale Mioriţei”20 este în
legătură cu acelaşi „proces de secuizare”31 amintit mai sus, fiind în acelaşi timp
urmarea aceloraşi interferenţe etno-culturale dintre români şi secui, specifice
folclorului literar în general.
Culegerea unei variante a Mioriţei în satul Somuşca, judeţul Bacău,
întregeşte universul culturii populare locale, incluzând această aşezare rurală, alături
de altele locuite de credincioşi catolici, pe harta celor mai reprezentative vetre de
civilizaţie tradiţională românească din cadrul Diecezei de Iaşi.

Prof. dr. Anton COŞA

27 Ibidem, p. 357-369.
28 Ibidem.
29 Adrian Fochi, op. cit., p. 458.
30 Farago Jozsef, loc. cit., p. 357-369.
31 Anton Coşa, Catolicii din Moldova şi „fenomenul ceangău”, în „Angvstia”, nr. 6, Sf.
Gheorghe, 2001, p. 33-41.
560
 Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd...

Folclor identitar în spaţiul intracarpatic.

Obiceiuri din Ariuşd. Restituiri după arhive de folclor
Dr. Dorel MARC

In sublinierea identităţii noastre culturale, restituirea unor fragmente din

folclorul cules din Arcul Intracarpatic şi păstrat în arhive, devine un gest nu doar
necesar, ci şi esenţial, în condiţiile actuale ale proceselor globalizatoare la care
suntem martori, când obiceiurile, tradiţiile, treptat se diminuează, îşi modifică
semnificaţiile sau chiar se sting.
Dintre aspectele vieţii spirituale pe care le vom trata în acest material,
folclorul literar ocupă un rol esenţial. în general se cade de acord între folclorişti
că putem vorbi de un folclor al obiceiurilor şi un folclor nelegat de ceremonial,
folclorul propriu-zis. Folclorul obiceiurilor, este actualizat de regulă într-un timp
sacru, sensibil măsurat de evenimentele de peste an sau de momentele
fundamentale din existenţa omului. Folclorul propriu zis, poate întâlni în
desfăşurarea obiceiurilor un prilej potrivit pentru a se produce, însă poate fi
interpretat şi în oricare alt moment.
Constituite într-o perioadă istorică determinată, obiceiurile au suferit în
decursul vremurilor numeroase transformări, determinate de evoluţia mentalităţii
practicanţilor. Din această cauză, motivaţia, funcţia sau semnificaţia ritualurilor
variază de la o epocă la alta, sau chiar de la un ţinut la altul. Constantin Eretpscu
susţinea că „forma contemporană de desfăşurare a unor obiceiuri este aşadar,
rezultanta complexă a modificărilor succesive la care au fost supuse”2. Mai sublinia
faptul că textul literar poate reprezenta o componentă în structura complexă a
obiceiului, dar multe ritualuri nu implică prezenţa unor texte poetice sau în proză3.
După cum afirma şi Victor Grecu, referindu-se la impprtanţa culturii
populare în tradiţia populară, în întreg patrimoniul folcloric, se relevă modul de
viaţă, portul popular, credinţe, obiceiuri, practici de cult; autorul, animat de aceste
frumoase idealuri şi de importanţa lor în devenirea noastră istorică, mai susţinea,
că spiritualitatea populară românească, reprezintă cea mai convingătoare şi
durabilă întruchipare a conştiinţei unităţii naţionale, citându-1 pe Al. Ciura care
evoca la sfârşitul sec. XIX faptul că: „Există, totuşi o lume românească... şi
alcătuiri omeneşti au pus stavilă între fraţi, ei sunt, totuşi, uniţi prin unitatea de

Constantin Eretescu, Folclorul literar al românilor. O privire contemporană. Editura

Compania, Bucureşti, 2004, p. 24.
■ Ibidem, p. 25.
3 Ibidem, p. 26.
561
Dorel MARC

limbă, prin unitatea de port şi prin dragostea de neam, care-i adună laolaltă pe
aceşti meşteri pribegi ai bătrânei şi veşnicei cetăţi... Aceeaşi doină, care răsună
tânguitoare pe valea Murăşului, s-aude pe Olt, s-aude pe Someş..., în Bucovina,
în România. Forma variază la infinit, dar fondul e, pretutindeni, acelaşi. Aceeaşi
inimă românească (s.a.) simţeşte când se bucură sau plânge cântând şi acelaşi
popor poet apare în toate aceste cântece”4.
Chiar dacă s-au schimbat condiţiile social-istorice între timp, în producţiile
folclorice ale zonei de care ne ocupăm întâlnim unele aspecte ce ţin de nevoia
acută de expresie etnică identitară.
Obiceiurile formează un mecanism activ al vieţii sociale, un mecanism
creator şi păstrător de ordine, un mecanism creator de cultură, deosebindu-se de
celelalte categorii ale folclorului, de basme, de cântecele epice şi chiar de cele lirice,
care vorbesc mai mult despre situaţiile în care se găseşte omul, despre anumite
întâmplări ale vieţii sociale, relatează ca texte în sensul propriu al cuvântului, pe
când obiceiurile ne apar ca acte ale mecanismului social; ca acte de comunicare
tradiţionale, obiceiurile au un limbaj complex pentm că la realizarea fiecărui obicei
contribuie, de fapt, mai multe modalităţi de expresie, unde exprimarea verbală se
îmbină cu cea muzicală şi coregrafică, cu cea gestică şi mimică5.
Obiceiurile implică acte rituale şi ceremonii, acte juridice şi economice,
valori morale şi estetice, vechi mituri şi cunoştinţe dobândite din experienţa
oamenilor sau integrate din lexicul cultural eterogen în succesiunea culturală a
diferitelor epoci prin care obiceiul a trecut6.
Obiceiurile se cer aşadar cunoscute, mai ales atunci când, în formele
manifestărilor folclorice contemporane organizate, se încearcă să se „valorifice”,
deseori fără să fie cunoscute în profunzime pentru ca această valorificare să nu
rămână doar la suprafaţă, să nu reţină doar ceea ce este spectaculos şi pitoresc, ci
să scoată în relief cât mai multe din valenţele adânc umane pe care manifestările
tradiţionale le „încifrează”7.
De asemenea, etnologul Mihai Pop era de părere că aceste expresii active
ale spiritului uman care sunt obiceiurile, dintotdeauna au transformat entropia în
valori culturale, care au marcat momentele importante ale vieţii şi muncii omului
şi care l-au ajutat să depăşească, nu numai la nivel de grup, ci şi la nivel
individual, situaţiile liminale, nu dispar ca modalitate creatoare de cultură, ca
sistem, ci doar se transformă şi se regenerează; chiar dacă sunt tradiţionale sau
noi, spontane sau organizate, obiceiurile ne spun ceva, au în esenţă, rosturi care nu
le dezmint pe cele cu care au servit ele de veacuri pe om societatea în păstrarea

4 Victor Grecu, Idealul Unităţii Naţionale în cultura populară, în Studii şi comunicări de

etnologie, Ed. Academiei Române, Institutul de cercetări socio-umane Sibiu, tomul XII, 1998, p. 8.
5 Mihai Pop, Obiceiuri tradiţionale româneşti. Editura Univers, Bucureşti, 1999, p. 9.
6 Ibidem.
1 Ibidem.
562
 Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd...

bunei rânduieli, cu care s-au înscris în istoria noastră culturală8; aşadar, o

concluzie a lui Mihai Pop este că „...lectura obiceiurilor întâlnite în realitatea
contemporană, porneşte de la constatarea că obiceiurile care se păstrează prin
tradiţie şi se realizează spontan pot căpăta semnificaţii noi în raport cu contextul
în care apar şi că, tot în raport cu contextul contemporan, pot să creeze obiceiuri
noi”. Comunicarea obiceiurilor, pe lângă manifestarea propriu-zisă a acestora, este
esenţială, actul de comunicare cultural stabilind de fapt un raport de schimb între
partenerii lui, schimb de informaţii, schimb de bunuri, schimb de servicii, fiecare
act de comunicare, deci şi obiceiul, transmiţând un mesaj, prin care se face
schimbul. Comunicarea între om şi natură, în cadrul culturii tradiţionale se făcea
la nivelul practicii arhaice, între om şi reprezentările pe care şi le-a făcut despre
fenomenele naturii, la nivelul miturilor şi riturilor. Pe planul social concret,
raporturile de schimb se stabileau la nivelul obiceiurilor, al normelor de
comportare, al ceremonialelor, între indivizii aceluiaşi grup social şi între grupuri
sociale diferite, de natură şi dimensiuni variate şi anume, grupuri teritorial şi etnic
diferite. Puterea de înţelegere şi capacitatea de comunicare, precum şi cunoaşterea
codurilor prin care se încifrau şi se descifrau mesajele, a logicii care le guverna, a
teoriei argumentării cu ajutorul căreia se realizau diferitele categorii de mesaje ce
puteau fi reduse la un model comun, determina limita schimburilor.
De asemenea, folcloriştii, printre care şi O. Bîrlea, au mai observat că
„tradiţia se conservă mai îndelung la periferia culturii naţionale, ariile laterale
fiind mai conservatoare, mai „înapoiate”, inovaţiile petrecându-se în zonele
centrale”, „iar ariile marginale s-au dovedit mai păstrătoare, deţinând forme ieşite
din uz în restul teritoriului”9. Autorul, susţine că în folclor, „tradiţia se arată mai
tiranică şi chiar exclusivistă, dar cunoaşterea noastră este simţitor limitată de
penuria documentară”, ţinând seamă că materialele folclorice sunt consemnate
mai metodic, abia cu începere din secolul XIX; analizele arată însă că acestea
provin din secolele anterioare, dar „care a fost forma iniţială, în ce împrejurări a
fost creată cum a fost modificată, reajustată în decursul timpurilor până a ajuns în
forma fixată de culegători, nu vom şti niciodată, fiind văduviţi încă cel puţin de
veriga principală pentru a măsura puterea tradiţiei folclorice, căile ei de perpetuare
şi de modificare lentă, cauzele care produc golurile, hiatusurile în lanţurile de
transmisie pe care le constatăm în aria de răspândire, întocmită pe baza
cercetărilor minuţioase, cu ţel exhaustiv.
Din aceste considerente, faptele pe care se bizuie folcloristica pentru a
evalua raporturile dintre tradiţie şi continuitate, sunt de dată cu totul modernă,
relativ recente şi se referă cel mai adesea la ciocnirile dintre tradiţia folclorică şi
cultura de tip urban care duc la pierderea parţială sau chiar totală a celei dintâi. Se
semnalează de asemenea şi forme hibride, dar acestea „au arătat doar că cu cât
regiunea intrată în orbita culturii citadine e mai arhaică, cu atât ciocnirea dintre

Ibidem, p. 11.
' Ovidiu Bîrlea, Folclorul românesc, voi. I, Edilura Minerva, Bucureşti, 1981, p. 26-27.
563
Dorel MARC

cele două culturi e mai violentă şi duce mai repede la părăsirea tradiţiei folclorice
în aspectele ei suplinite cu succes de formele urbane”. Concluzia pe care o
formulează acelaşi folclorist O. Bîrlea este că puterea de dăinuire a tradiţiei mai
este condiţionată şi de alţi factori care ar duce oarecum la formularea legii
enunţate astfel: „viabilitatea tradiţiei e întrucâtva direct proporţională cu vechimea
grupului folcloric în aşezările actuale”, cu alte cuvinte, cu cât viaţa folclorică a
unui ţinut s-a desfăşurat mai organic, fără conturbări şi discontinuităţi, cu atât
repertoriul folcloric se vădeşte mai bogat şi mai bine păstrat...”10.
Totodată, ţinem să mai precizăm faptul crezut multă vreme că folclorul ar
fi o creaţie exclusiv colectivă, adică o emanaţie a întregului popor care ar acţiona
ca o singură individualitate creatoare, această viziune fiind sub influenţa
romantismului; pe măsură însă ce folcloriştii au observat mai de aproape creaţia
folclorică, „au constatat, cu surpriză că şi aici actul creator este tot de natură
individuală: nu creează poporul în totalitatea lui, ci inşii dotaţi, înzestraţi, cu
talent...”. De asemenea, „...colectivitatea doar îşi însuşeşte ceea ce au produs
aceşti aleşi, îndeplinind în parte funcţia pe care o are discernerea critică în creaţia
cultă”. Cu toate acestea, actul creator de folclor, deşi individual, se deosebeşte de
cel din creaţia cultă prin cele două aspecte fundamentale: creatorul popular nu
exprimă idei şi sentimente în primul rând personale, nemaiîntâlnite în „operele”
anterioare aşa cum se străduieşte creatorul de literatură cultă; de asemenea, el
„nici nu poate râvni la aceasta fiindcă el nu este diferenţiat de restul colectivităţii,
dimpotrivă, e un ins reprezentativ al acesteia, înscriindu-se în acelaşi orizont
spiritual, împărtăşind aceleaşi gusturi şi tendinţe”. Rezultă că insul creator este
„doar mesagerul poetic al colectivităţii, delegat să-i exprime ideile şi sentimentele,
persoana întâia vorbind de obicei în numele tuturor, chiar când formularea este
individuală”. Şi întrucât, creatorul popular exprimă aceste simţăminte şi idei ale
comunităţii, creaţia lui poate fi receptată imediat, semenii lui regăsindu-se pe de-
a-ntregul în noua „operă”, ca şi cum ar fi propriii creatori. Aceasta ar fi de fapt
singura raţiune de a exista a creaţiei folclorice, întrucât „...nereceptarea ei de către
comunitatea respectivă înseamnă pierderea ei iremediabilă, inexistenţa ei
definitivă - o gratuitate cu totul de prisos”11.
Dacă ar fi să vorbim de structura obiceiurilor care condiţionează păstrarea
tradiţiei, cădem de acord cu opinia că în ansamblul culturii populare tradiţionale,
obiceiurile formează un capitol important, deoarece întreaga viaţă a omului,
munca lui din timpul anului şi diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii lui şi cu
întruchipările mitologice erau şi în trecut întreţesute cu obiceiuri.
Ca şi în alte zone, în folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat până astăzi
forme ample de desfăşurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale,
cu manifestări spectaculoase. Ele reprezintă adevărate sărbători populare, la care

10 Ibidem.
11 Ibidem, p. 30.
564
 Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd...

contribuie toate domeniile folclorului şi chiar unele domenii ale artelor populare
plastice, cum ar fi costumele şi diferite obiecte de recuzită.
După aceste precizări introductive, datorită spaţiului restrâns alocat acestei
lucrări, din bogata arhivă de folclor a Academiei Române, filiala Cluj-Napoca
exemplificăm doar câteva aspecte din folclorul cules în perioada interbelică din
arcul intracarpatic, mai precis din Ariuşd, pe atunci în judeţul Trei Scaune, ca o
expresie a manifestării identitare spirituale din această parte de ţară, valorificând
un manuscris aflat în fondurile documentare ale acestei prestigioase instituţii
ştiinţifice şi culturale româneşti, păstrând structura originară a culegerii, cu unele
mici completări regăsite în parantezele drepte.
*
Obiceiuri de primăvară
Primăvara se serbează în modul următor:
Când încep să înfrunzească armindenii [mestecenii tineri], (se întrebuinţează
termenul [local] de „arminziu”), feciorii se duc noaptea la pădure, ta[i]e mai mulţi
[mesteceni] şi bat la fiecare poartă unde sunt fete, câte doi. Fata care are armindenii cei
mai frumoşi, trebu[i]e să cheme toţi feciorii din sat şi să-i „puie pe cinste” (să le facă
masă). La horă ea este luată prima la dans şi atunci poate afla feciorul care i-a bătut
copacii (în realitate sunt mesteceni tineri) la poartă. Noaptea feciorul se fereşte să fie
aflat, de aceea bate cu[i]ele încet, iar fata nu iese afară din casă pentru că el poate fugi şi
este o ruşine mare să-i lase mesteacănul Jos la poartă nebătut.
Dacă o fată s-a certat cu un fecior şi nu s-a împăcat până în această zi (o duminică
de primăvară sau la Rusalii)12, i se bat mesteceni subţiri şi slabi şi o râde satul.
Tot în onoarea primăverii ies la iarbă verde unde se face masă şi se dansează.
Pentm locul de dans se scoate [se coseşte] iarba, care nu se amncă pentru că au credinţa
că locul va rămâne sterp. Locul se împrejmuieşte cu mesteceni. Această sărbătoare poartă
numele „maial” chiar dacă nu este în luna mai.
[Mai exista şi obiceiul:] La onomastică oamenii se udă pe cap pentm ca „să [le]
cadă norocul în dmm ca apa de sus”. Tot atunci câteva persoane ridică individul respectiv
în sus de trei ori „ca să fie ferit de răul care bântu[i] e pe pământ”. Se face precizarea că
„Obiceiul n-are nume”.
Primăvara nu obişnuiesc să se mascheze, numai iama la lăsata secului de Crăciun.
Mascaţii umblă din casă în casă unde sunt „ospătaţi” şi poartă numele de „ciumici”.
Urarea pe care o fac este originală fiecămia.
Primăvara copiii se Joacă cu ,,lopta”(mingea), în „pichi” (cu ţurca), în „close”
(desene pe pământ pe care se amncă o sticlă şi se sare). Pentm [chemarea] ploi [lor] ei
întrebuinţează diferite formule după necesitate: „Piatră rea / Dă Doamne să stea. / Piatră
nouă / Dă Doamne să plouă”.
La primul tunet auzit primăvara, se ia o piatră şi se loveşte în cap [fiecare] pentm
ca să nu aibă dureri de cap în timpul anului. Fetele iau bubumze pe care le pun în palmă
şi rostesc cuvintele: „Bubumză mză / încotro vei sbura / în acolo m-oi mărita”. Din
partea în care zboară insecta, cred că le va veni ursitul.

12 în alte zone etnografice, Armindenii se serbează în ziua de 1 mai, considerată începutul

primăverii.
565
Dorel MARC

[Totodată exista obiceiul:] La venirea cucului se întreabă câţi ani va trăi şi de câte
ori cântă cucul acesta este numărul anului. Fetele şi feciorii întreabă peste câţi ani se vor
căsători.
La venirea rândunelelor este credinţa că-i bine să vezi rândunica zburând, pentru
ca să nu-ţi stea norocul în acel an.
[De asemenea:] Este bine să vezi întâi un miel alb decât negru pentru a fi ferit de
necazuri.
La Paşti, se mănâncă colac de la Bobotează. Lucrurile decurg astfel:
înainte de a veni părintele cu botezul, acolo unde este fată mare, se pune sub pragul
uşii o bucată de colac cu un şir de mărgele în jur. După botez popa dă fetii o bucată de
busuioc cu care a stropit, fata ia mărgelele şi colacul de sub prag şi seara pune cele trei
obiecte sub cap. Ea trebu[i]e să doarmă acolo, jos, unde a stat preotul cu picioarele în
timpul slujbei botezului. Dimineaţa dacă a „ visat de bine” ursitul, atunci mănâncă din colac
(este bine să-l viseze[!]) venind cu calul etc. dar nu pe jos pentm ca să nu aibă greutăţi în
viaţă), dacă nu visează nimic, se zice că „nu i-a venit săptămâna oarbă”.
O bucată din acest colac uneori se păstrează însă nu întotdeauna, se păstrează în
schimb aghiasma (nu se întrebuinţează [chiar] acest termen, ci cel de „apă sfinţită”).
Aceasta se întrebuinţează pentru a spăla vitele pentru ca să fie ferite de boală şi pentm ca
să nu se spurce fântâna (să nu cadă diferite animale în ea etc.).
Semănatul se face în orice zi. Este de dorit ca să se ureze „bun noroc” celor care
pleacă la semănat. Semănând se rostesc diferite formule care diferă după persoană („ Câţi
pumni / atâtea cară”). în timpul semănatului e credinţa că vrăbiile sau alte păsări nu fac
pagubă, dar ciorile „seacă rodul” de aceea un copil este pus să păzească ogorul de ciori.
Primăvara se strâng foarte multe plante pentru vrăji (nu vor să spună ce plante
anume). Tot pentru acest lucru se ia pământ din brazdă proaspătă, se întrebuinţează apă
neîncepută, pământ din fundul râului etc.
Obiceiul cu aprinderea focurilor nu există [în sat].
în ziua de Sf. Gheorghe se pun la poartă crengi verzi, iar oamenilor cu acest nume
li se pun ramuri mai mari, dacă se poate înflorite.
Pentru a-şi apăra vitele de vrăji, pun cununi de ceapă sub iesle sau ung „ţâţânile”
[balamalele] de la uşi cu usturoi.
în dimineaţa de Sf. Gheorghe, se sorb picături de rouă pentru a fi feriţi de „vântul
ăl rău” sau pentru a „nu fi cuprinşi” (este credinţa că se poate infiltra în sufletul şi corpul
omului necuratul. Acesta nu dă linişte individului pe care-1 c[h]inu[i]eşte noaptea şi-l
aruncă jos din pat sau îşi poate [pierde] cunoştinţa pe care şi-o poate recăpăta decât după
ce îi face slujbă preotul sau după ce i se descântă).
La diferite petreceri se alege un fecior mai răsărit [mai descurcăreţ] care conduce
totul şi care poartă numele de vătaf.
Ouăle se înroşesc în noaptea Paştelui. Dacă în această noapte nu plouă, se spune
că va fi un an secetos. Fetele dau ouă „închistrite” (încondeiate) feciorului căruia doreşte.
Tot atunci trebu[i]e să-i pu[i]e şi „vâstră” (o floare mare cu frunze şi boboci) la haină sau
pălărie. în schimb, băiatul trebu[i]e să ciocnească cu ea primul ou roşu şi să danseze cu ea
primul dans.
[Totodată exista obiceiul:] în noaptea învierii se pun lumânări aprinse pe
morminte. Acestea este bine să fie curăţate în Vinerea Mare. Cu aceste lumânări fiecare

566
 Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd...

se duce acasă şi afumă, în partea de sus a uşii, o cruce, apoi le păstrează pentru „vremuri
tari”. Le aprind când tună, fulgeră sau cade gheaţă.
Se obişnuieşte ca atunci când cade gheaţă, să se înfigă un topor în pământ pentru
ca „să i se taie puterea”.
[Totodată;] Este credinţa că dacă miroşi flori de pe mormânt îţi pierzi simţul
mirosului.
Se crede, de asemenea, că dacă auzi noaptea o voce cunoscută care te cheamă afară,
să nu ieşi pentru că te pot fura ielele. Acestea sunt nişte fete foarte frumoase care joacă la
mijlocul nopţii în jurul satului. Acolo unde joacă ele, nu mai creşte iarbă. Dacă ieşi când te
cheamă ele, te iau şi te duc la o distanţă colosală [mare] de sat unde te aruncă jos.
Există credinţa în diferite descântece, vrăji, luarea manii vacilor, etc., însă nu
divulgă [persoanele intervievate] felul cum procedează sau cum se poate apăra. De
asemenea, se fac farmece de dragoste etc. cu obiecte luate de la persoana pe care o
farmecă, procedeul de asemenea nu se divulgă” .

Notă: Ne exprimăm întreaga noastră gratitudine, pe această cale, doamnei cercetător ştiinţific prof.
dr. Maria Cuceu, şi domnului prof. univ. dr. Ion Cuceu, care ne-au facilitat accesul la documentare
în cadrul Arhivei de Folclor a Filialei Academiei Române, Cluj-Napoca, în cadrul unui proiect mai
amplu al Şcolii Postdoctorale a Academiei Române cu lema\\c&“Valorificarea identităţilor
culturale în procesele globale", nr. ID; POSDRU/89/1.5/S/59758, proiectul individual cu titlul
Protejarea identităţilor culturale în procesele globale prin cercetarea, consen’area şi
valorificarea patrimoniului cultural etnologic din mediul multietnic. Studiu de caz: Valori
identitare culturale în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna. Interculturalitate, multiculturalitate.

13 Culese din comuna Ariuşd, judeţul Trei Scaune, de Sofia Lepăduş, cl. Vll-a, de la Ana
Axente, 86 ani, Paraschiva Lepăduş, 73 ani (în anul 1939), valorificare din Arhiva Academiei
Române, filiala Cluj-Napoca, fondul de manuscrise nr. 994/1939.
Dorel MARC

h.rfîjffssr' jîi

Dr. Dorel MARC

568
 Frumuseţea portului românesc din zona Mureşului Superior

Frumuseţea portului românesc din zona

Mureşului Superior
Prof. Doina DOBREANU

Limba, portul, folclorul, credinţele şi obiceiurile moştenite din străbuni

sunt elemente de referinţă ale culturii noastre materiale şi spirituale, oglindind
deopotrivă continuitatea şi vechimea noastră pe aceste meleaguri.
Portul românesc, implicit cel din zona noastră, s-a născut pe străvechea
vatră a civilizaţiei autohtone, păstrând elementele fundamentale ale portului
dacilor imortalizaţi pe metopele de pe monumentul de la Adamclisi şi pe Coloana
lui Traian de la Roma. Prin trăsăturile sale fundamentale, amintind de structura,
liniile simple de croi şi sobrietatea costumului dacic, deşi trecerea timpului l-a
făcut mai somptuos, mai plin de culoare şi mai graţios, portul popular românesc
exprimă însăşi firea poporului, temperamentul său clasic.
Portul tradiţional din zona Mureşului Superior (Subcetate, Sărmaş, Gălăuţaş
şi Topliţa) şi a localităţilor din apropiere (Corbu, Bilbor şi Tulgheş) conservă
trăsăturile fundamentale ale portului românesc de pe întregul areal românesc. Pe
lângă aspectul arhaic al portului românesc de pe aceste meleaguri, remarcăm şi o
terminologie proprie la fel de străveche, respectiv cuvinte ca: „brineaţă”, „cioareci”,
„băgătură”, „năframă”, „prigitoare”, „şire”, „straie”, „brinel”, „barbor”, „lunceţ”,
„bartă”, „în costişate”, frâmbi”, „încreţală”, „spătuială”, „a spătui”, „brâu”, „altrtă”,
„gurzar”, „îngurzitură”, „pănură”, „teară”, „stative”, „nividitură”, „a nividi”,
„cuşmă”, „a îmbrobodi”. Unele din aceste cuvinte lipsesc din DLRM1, altele sunt
menţionate ca regionalisme; unele sunt cu etimologie necunoscută, pentru altele
acelaşi dicţionar ne propune o comparaţie cu cuvinte din alte limbi vorbite în spaţiul
sud-est european. Concluzia nu poate fi alta decât aceea că ele pfovin dintr-un
substrat lingvistic străvechi, cu certitudine din limba strămoşilor daco-traco-geţi,
trăitori în spaţiul acesta Carpato-Danubiano-Pontic.
Principala piesă din portul popular tradiţional al românilor este cămaşa,
piesă de vestimentaţie care poartă numele, şi în această arie etnografică, de
„cămaşă / cămeşă”, fie că este vorba de cămaşa bărbătească, fie de cămaşa purtată
de femei. Cuvântul îşi are originea în fondul lexical ancestral european, întâlnit la
celţi (gali), dar şi la latini, „camisia”, în secolul al IV-lea".

DLRM - Dicţionarul Limbii Române Moderne.

2 Cf. Elena Secoşan şi Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Editura
Meridiane, 1984, p. 44.
569
Doina DOBREANU

Croiul cămăşilor româneşti din zonă este, în general, la fel cu croiul

cămăşilor româneşti de pretutindeni; un croi simplu, fără răscroituri.
Toate cămăşile vechi femeieşti păstrate la Subcetate şi în localităţile
româneşti învecinate au mâneci ample, care pornesc de la gât şi care sunt încreţite
în partea inferioară în fodori, au stanii bogaţi care se prelungesc uneori cu poalele
lungi şi largi. Cămaşa încreţită la gât, prezentă, aşadar, şi în această zonă, este
tipul cel mai vechi de cămaşă din România. Acest croi vechi şi simplu al cămăşii
femeieşti, din patru-şase laţi pentru mâneci şi stani, fără nici un fel de răscroială,
permite ornamentarea armonioasă a pieselor, ca şi încreţirea bogată la gât,
respectiv a mânecilor în fodori, încreţire decorată apoi pe muchii cu o cusătură
numită „lunceţ”.
Cămaşa bărbătească este croită pe lungimea pânzei şi are introduşi nişte
clini triunghiulari pe cele două părţi, uneori şi la spate, aceştia din urmă numindu-
se „barbori”. Despre cămaşa bărbătească cu barbori, un cercetător german
preocupat de portul popular românesc, afirma într-o lucrare publicată în 1666, că
aceasta este un tip străvechi de cămaşă, făcând analogie între cuvântul românesc
„barbor” şi latinescul „barbula”3. Pentru a rezista mai mult la purtare, stanii
cămăşii „se spătuiesc”, adică se dublează cu pânză. Mânecile sunt drepte şi largi,
fără manşetă. Pe răscroiala gâtului se montează un guler îngust, pe care sunt
cusute cu bumbac negru mici motive geometrice, în diferite puncte: cruci, pe fir
urzit pe dos sau cu două feţe.

■ f!*kvvţ

Corbu, 1931 - „Banu Mărăcine”

Cf. Ibidem, p. 12.

570
 Frumuseţea portului românesc din zona Mureşului Superior

Femeile din localităţile răsfirate de-a lungul Mureşului Superior (Subcetate,

Săimaş, Gălăuţaş, Topliţa) sau în depresiunile intramontane din preajma Călima-
nilor şi a Giurgeului (Bilbor, Corbu, Capu-Corbului şi Tulgheş) au exprimat cu acul
pe pânză, în mod special pe pânza cămăşilor de sărbătoare, întreaga delicateţe a
sufletului lor, realizând opere de o deosebită fmmuseţe, ce dovedesc sensibilitate,
măiestrie, rafinament şi gingăşie, de altfel calităţi spirituale ale întregului popor
român.
Stilul bătrânesc de munte al cămăşilor purtate de femei se caracterizează
prin cusătura monocromă, realizată adesea pe dos, pe fir urzit, dar şi „în punturi”
sau în cruci. încreţitura cămăşii la gât este ornamentată printr-o cusătură numită
„lunceţ” sau este fixată într-un guler. Atât lunceţul, cât şi gulerul oferă prilejul
valorificării prin cusătură a unor motive geometrice cu o anume simbolistică.
Cămaşa bărbătească este de o sobrietate desăvârşită, cu puţine ornamente
în afară de gulerul cusut şi mărginit cu o cusătură de contur numită „brinel”; de
obicei tivul care mărgineşte mânecile şi poala este cusut cu găurele sau cu ajur.
Cămăşile de sărbătoare ale bărbaţilor tineri pot fi însă prevăzute cu ornamentaţii
suplimentare, constând în motive cusute cu alb sau cu negru la gură, la umeri, la
marginea inferioară a mânecii şi la poală.
în ceea ce priveşte ornamentaţia vechilor costume româneşti din zona
Topliţei, aceasta este armonioasă, discretă şi de efect. Costumele populare
româneşti sunt împodobite prin două procedee tehnice: prin ţesătură, cu cele două
modalităţi de ornamentare specifice: alesătura şi nividitura, şi prin cusătură sau
broderie. Prin ţesătură se ornamentează cele mai multe piese ale costumului:
prigitoarea, brâul, brineţele, ştergarul de cap şi, mai recent, cămăşile .cu
ornamentaţia aleasă în război. Prin „neveditură” se obţin diferite modele de
texturi: „în brăduleţ”, „în obloniţe”, „în tăbliţe”, „în gratii”, „în ozoare”.
Motivele decorative, atât ale ţesăturilor, cât şi ale cusăturilor sunt pregnant
geometrice, dispuse după regulile repetiţiei, alternanţei şi simetriei, geometrismul
fiind o străveche modalitate de expresie artistică. în privinţa motjvelor florale
inspirate din natură se disting două straturi: unul tradiţional, uşor de remarcat prin
motive mult stilizate, şi un strat mai recent, reprezentat prin motive ce redau mai
realist şi mai colorat modelele din natură. Trăitori într-o zonă montană, într-un
decor natural marcat de prezenţa pădurilor de brad, şi mai mult decât atât,
continuatori ai unor manifestări rituale şi ceremoniale ce ţin de ciclul vieţii
(naştere, nuntă şi moarte) şi de ciclul calendaristic, cu sărbători solstiţiale şi
echinocţiale, e firesc ca şi românii de pe Valea Mureşului Superior să fi păstrat
motivul ancestral al bradului ca element decorativ pe ţesături şi cusături.
Cu certitudine, portul românesc din zona etnografică a Mureşului Superior
face dovada calităţilor ornamenticii româneşti enumerate de Lucian Blaga:

571
Doina DOBREANU

„aspect de singulară distincţie”, „discreţie de mari nuanţe”, „simplitate refugiată

în subtilităţi” şi „măsură clasică”4.
Atât costumul femeiesc, cu cămaşa amplă, cu prigitoarea care înveleşte
corpul de la talie în jos şi cu mijlocul încins cu brâu şi brineaţă, cât şi costumul
popular bărbătesc, fundamental alb, cu cămaşa cu mâneci şi poale lungi şi largi,
încinsă cu brâu sau curea, au o structură sculpturală, punând în evidenţă liniile
principale ale corpului, prin simplitatea compoziţiei şi a croiului5.
în urmă cu o sută de ani, A. Lupeanu, în revista „Cosînzeana”, ce apărea la
Orăştie, descria frumuseţea portului popular din zona noastră, relevând această
structură sculpturală: „Intr-adevăr, acest port (de Corbu, Bilbor şi Tulgheş) este
mai frumos ca cel de la Sălişte, face corpul mai svelt, mai mlădios. E de-o
gingăşie şi poetică sălbăticie. Ceea ce croitorii Parisului s-au nizuit să ajungă cu
toaletele strânse şi strâmte ale damelor de astăzi, femeia română de la poalele
Ceahlăului a avut de sute de ani, cu mai multă delicateţă şi cu mai discretă şi mai
cuviincioasă cochetărie.
Vedem minunate cămăşi „cu lăcrit”, cari ar putea să împodobească trupuri de
împărătesc în clipele lor de încoronare şi brâneţe şi fote, cari pot face mândria
oricărui muzeu de artă din apus. Comori adevărate”6.
Prin armonia şi echilibrul între util şi frumos, trăsături ale artei clasice în
general, costumul românesc ocupă un loc aparte în galeria costumelor populare
ale lumii şi exprimă gust artistic şi rafinament, într-un limbaj propriu: croi, puncte
delicate de cusătură, cromatică şi motive ornamentale.
Portul popular românesc din zona Topliţei, ca parte componentă a portului
românesc în ansamblul său, păstrează aceleaşi culori fundamentale: alb, negru şi
roşu-vişiniu, culori de o mare nobleţe şi distincţie, în armonie cu tente de galben,
verde şi albastru, care conferă expresivitate şi vioiciune întregului.
Sobrietatea, armonioasa îmbinare a culorilor, frumuseţea modelelor
concretizate în forme geometrice sau inspirate din natură, executarea migăloasă a
punctelor de cusătură pe fir sunt câteva caracteristici ale cămăşilor din zona
Topliţei, trăsături prin care ele pot fi înscrise în galeria portului românesc. Un simţ
artistic rar şi un gust ireproşabil care ar putea fi caracterizat simplu: nimic în plus,
nimic strident, fac dovada atestatului de măiestrie al anonimelor cărora le datorăm
vechile piese păstrate de multe decenii prin lăzile de zestre în această zonă
etnografică. în privinţa cromaticii ornamentale, ceea ce uimeşte este „simţul
armoniilor, gustul delicat şi rafinat exprimat prin culoarea pală şi discretă”1.

4 Lucian Blaga, Duh şi ornamentică, în „Opere”, voi. 9, „Trilogia culturii”. Editura Minerva,
Bucureşti, 1985, p. 381.
5 Elena Secoşan şi Paul Petrescu, op. cit., p. 33-35.
6 A. Lupeanu, Zile de vară. Note de drum. Corbu, în „Cosînzeana”, Revistă ilustrată săptămânală,
anul III, nr. 27, Orăştie, 13 iulie 1913, p. 386-388.
7 Romulus Vulcănescu, Etnografia: ştiinţa culturii populare. Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1966, p. 108.
572
 Frumuseţea portului românesc din zona Mureşului Superior

1935 - Port românesc din zona Topliţei

Costumul românesc din zona Topliţei, ca parte componentă a ornamenticii

populare româneşti, caracterizată prin măsură şi discreţie, cum aprecia Lucian
Blaga în „Trilogia culturii”8 - trăsături ale artei clasice de altfel -, exprimă o
bogăţie de sentimente şi un deosebit gust artistic relevat prin simetrie, alternanţă,
ritmicitate, repetiţie, unitate în varietate, dar şi prin echilibru în repartizarea
elementelor decorative şi a câmpului. Mai mult decât atât, omamentica populară
ne revelează „aspecte dintre cele mai ascunse ale duhului unei populaţii”9.

8 Lucian Blaga, op. cit., p. 284.

9 Ibidem, p. 276.
573
Doina DOBREANU

Deşi anumite motive şi elemente decorative există şi în arta popoarelor

vecine, originalitatea artei populare româneşti se evidenţiază prin măsura şi ritmul
distribuţiei motivelor, prin alternanţa echilibrată a elementelor decorative şi a
câmpurilor. Spre deosebire de arta populară săsească şi secuiască, caracterizată
„adesea printr-o virtuozitate mai susţinută, arta populară românească emană mai
multă vibraţie, are o semnificaţie interioară’^0.
Cultura populară românească, tezaurul gândirii populare „a decantat
metatextele vechilor rituri, formele de civilizaţie şi modelul de viaţă din
străvechiul substrat, încă din epoca dacică, apoi daco-romană, până în Evul
Mediu, pe care le-a transmis nu ca mituri, ci ca metafore,,u. Cultura populară
românească, a cărei parte integrantă o reprezintă ţesăturile şi cusăturile, dar mai
ales portul popular, atât ca tehnică de realizare, cât şi ca omamentică, este cea care
a conservat cel mai bine spiritualitatea strămoşilor noştri şi de aceea trebuie să-i
acordăm toată atenţia şi să-i recunoaştem importanţa.

Prof. Doina DOBREANU

1 Ibidem, p. 289.
Mihai Pop, cf. Ion Horaţiu Crişan, Spiritualitatea geto-dacilor. Editura Albatros, 1986, p. 436.
574
 Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte

Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte

Prof. dr. Nicolae BUCUR

„Şi în viaţă, în simţire, în gând, când te uiţi bine, rămâne mai ales ce ai dat
altora, ce ai lăsat de la tine, ce ai jertfit. Prin înstrăinarea de tine însuţi
capeţi şi consecvenţa, şi stăruinţa, şi caracterul, şi iubirea oamenilor.”
Nicolae lorga

„Drumul” demersului nostru privind realizarea cărţii „Tezaur de etnografie

şi folclor Covasna-Harghita" - autori Nicolae Bucur, Constantin Catrina - s-a
încheiat la sfârşitul lunii octombrie 2011. „Mişcarea” pe care am facut-o ceas de
ceas, zi de zi, timp de un an şi ceva, nu a avut numai o semnificaţie spaţială şi
temporală, ci conform ideii lui Heidegger - a fost demersul însuşi al gândirii şi, am
mai zice noi, al concepţiei şi selecţiei.
Adevărata călătorie a cunoaşterii nu constă în căutarea de noi ţinuturi, ci în
a avea ochii noi, cum spunea cândva Marcel Proust. Nu-mi dau seama dacă totul a
pornit de la o pasiune, iar dacă ar fi aşa, aceasta te scuteşte de motivări şi explicaţii.
Un lucru rămâne esenţial în asemenea „încercări” - trebuie să reflecţi, nu odată, la
„conceptele”: a năzui, a căuta, a găsi şi a nu ceda.
Drumul începutului ne-a pus serios „pe treabă”, ne-a pus în mişcare, şi la
propriu şi la figurat. Această intrare într-un „afund ” a fost nu numai al creaţiei în
sine, ci şi unul al discuţiilor, al părerilor, al opiniilor, al schimburilor de idei. Era
vorba totuşi de o carte a doi autori - coautori, cu domicilii în oraşe la o distanţă de o
sută de km. La aceste stări de fapt s-a adăugat starea de cumpănă - dilema: a face
aşa, a face altfel; a introduce ceva, în favoarea a altceva; a evidenţia sau renunţa la
ceva, fie el nume, localitate, bibliografie, notă, imagine... toate acestea până la faza
redactării finale şi a drumului spre tipografie.
Această carte a fost o ispită a provocării cu şinele, ne-a invitat la o
seriozitate spartană plină de profesionalism, la cumpătare, răbdare şi evident la
destule nelinişti. A fost şi drumul - traiect al surprizelor şi ineditelor, referindu-ne
aici la documentele arhivistice ori la situaţiile din realul zilelor noastre, a lumii
satelor de la noi, apoi relaţiile cu „colaboratorii” - furnizorii de date şi imagini,
răsfoirea manuscriselor din „sertarele” noastre personale, despuierea a zeci de
periodice etc. Să mai pomenim şi de multele deplasări, călătorii, staţionări şi
documentări în biblioteci, arhive, corespondenţe de toate felurile şi sub toate
formele, schimburi de mesaje, convorbiri telefonice ş.a.m.d. A fost o muncă
ambiţioasă, incitantă şi solicitantă.

575
Nicolae BUCUR

La acest ceas de final putem spune că această lucrare ne-a fost o „experienţă”
de viaţă, dar credem că am gândit-o şi am aşezat-o între coperţi şi cu „duhul” sau în
sensul mai vechi al cuvântului cu „spiritul”, pentru că s-a pus în ea mult suflet.
Ne putem reproşa ceva? Evident destule! Lăsăm la latitudinea celor care se
vor apleca să frunzărească cele peste 470 de pagini pentru a trage concluziile de
rigoare.
Trebuie să mărturisesc, că cel puţin pe mine, dar cred că şi pe amicul meu,
etnologul şi muzicologul dr. Constantin Catrina, umanismul tradiţional, timpul şi
spaţiul, care-1 întâmpină pe cititor de-a lungul conţinutului acestei cărţi, m-a marcat
pur şi simplu. M-a scos, cu alte cuvinte, din orizontul prezentului, chiar din cel al
fiinţei şi m-a transferat dominator în centrul fiinţării, în subiectivismul triadei
ascultare - vorbire - scriere, marcând raportul omului cu fiinţa. Din Studiile
noastre şi Bibliografia Generală Selectivă reies, zicem fără falsă modestie, şi
anumite licăriri filozofico - estetice. Aceasta ar putea fi, spre exemplu că „Lumea nu
este o simplă însumare a lucrurilor existente, care poate fi numărate sau nu, cunoscute
sau necunoscute...”. Adică, simplu: „Lumea acţionează ca accentuat lume «lumeşte»
şi are un caracter mai de fiinţă decât ceea ce este pipăibil şi perceptibil şi în care noi
credem a ne afla în largul nostru.” (Cf. Martin Heidegger, Originea operei de artă.
Editura Humanitas, Bucureşti, p. 68).
Obiectele, uneltele de orice natură (agricole, cele ale pădurăritului,
plutăritului etc.), plantele, animalele nu au lume „ ele sunt covârşite de închiderea
unui mediu din care fac parte în chip intim”. In schimb ţăranca, ţăranul (omul de la
ţară) are o lume deoarece ea / el se situează „în deschiderea fiinţării”. „Prin
capacitatea de a inspira încredere, ustensilul conferă acestei lumi o necesitate şi o
apropiere care îi sunt caracteristice. Prin faptul că o lume se deschide, toate lucrurile
îşi capătă răgazul şi graba lor, depărtarea şi apropierea, amploarea şi puţinătatea
lor”. (Martin Heidegger, op. cit. p. 69)
Un fenomen interesant ce l-am desprins în cercetările noastre a fost acela al
modului cu privire la încercarea omului de la ţară să constmiască, vieţuind sute de
ani în aceste locuinţe. Realizarea lor s-a făcut cu migală, simplu şi cu gust, din
minimul de materiale: pământ, lemn, piatră, paie etc. Locuinţei, casei se adaugă cu
aceeaşi importanţă podul, hangarul, grajdul, beciul (pivniţa). Ele nu sunt locuinţe,
sunt construcţii şi totuşi la aceşti oameni din mediul rural construcţiile se situează în
domeniul locuirii lor, construirea este deja, în ea însăşi, locuire. Aşa avem cuvântul
popular sălaş, sălaşe (provenit din magh. szâllâs), care are multe semnificaţii:
adăpost unde cineva capătă temporar găzduire; construcţie rudimentară făcută în
câmp şi folosită ca adăpost temporar pentru oameni şi animale; locuinţă, casă; staul,
grajd; culcuş. (Cf. DEX). în acest sens Heidegger ne oferă, prin intermediul unor
limbi ca saxona veche (wuon), goticul wunian, germana veche (bauen), câteva
constatări ca aceea că de fapt construirea este propriu-zis locuire şi termenul
german geschont, echivalează cu ocrotit, iar cuvântul Friede vizează ceea ce este
liber, într-o traducere liberă însemnând: ferit de pagubă şi ameninţare, adică tot

576
 Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte

ocrotit. ,A locui, a fi adus la pace, înseamnă: a rămâne ocrotit de jur-împrejur în

Frye, adică în acel ceva liber (Freie) care ocroteşte orice lucru întru esenţa sa”.
Ideea esenţială ar fi: ,Această ocrotire este trăsătura fundamentală a locuirii. Ea
străbate locuirea în toată amploarea ei”. (Martin Heidegger, op. cit., pp. 179,180).
De aici poate şi concluzia că natura umană rezidă în locuire, şi anume în sensul
sălăşluirii muritorilor pe această planetă. Pentm filozof trăirea „pe pământ”
înseamnă deja „sub cer”. Dacă trăsătura fundamentală a locuirii este ocrotirea,
suntem la un pas să urcăm pe puntea care ne îndreaptă spre toţi acei lucrători ai gliei
care ocrotesc, salvează pământul. Cum? Lucrându-1, trudind şi muncind. „Salvarea
pământului nu duce la înstăpânirea asupra pământului şi la supunerea lui...”
constată acelaşi Heidegger, iar pentru înţelegerea sensului vechi al cuvântului „a
salva” ne indică pe scriitorul german Lessing (1729-1781), care încă îl cunoştea, a
salva însemnând propriu-zis: a elibera ceva întru esenţa sa proprie.
Mi-a fost dat să parcurg pentru documentarea noastră şi unele manuscrise,
ce au tratat probleme legate de constmirea caselor şi locuinţelor la începutul
secolelor al XlX-lea şi al XX-lea. Le consemnăm aici în ideea că ar putea constitui
sursă utilă pentru alte lucrări, tematică foarte generoasă, de care merită să se apropie
cercetătorul etnolog.
Ghiţă Terzea (născut la 2 septembrie 1934 în comuna Barcani, Judeţul
Covasna) în lucrarea manuscris „Scurte amintiri din viaţa mea ” (2008), face referiri
la casele din comuna natală. Acestea erau ftcute din bârne de brad pe care se băteau
laţi atât în exterior, cât şi în interior aşa numită lăţuire. Urma operaţia de lipire
(lipchire) cu pământ amestecat cu paie şi bălegar de vită să nu crape. După această
aşa-zisă tencuială, urma văruirea (zugrăveala) cu var în culori albe şi albastru
deschis, la fel procedându-se şi la interior. Autorul pomeneşte că pardoseala era de
asemenea din pământ, acoperită apoi cu un preş făcut în casă la războiul de ţesut.
Materialul era urzeala de cânepă sau in {urzeală, urzeli - ansamblul firelor textile
paralele montate în războiul de ţesut, printre care se petrece firul de bătătură pentru
a se obţine ţesătura) şi bătaie dinfăşi (de la: faşă, feşi - bucată lungă şi îngustă de
pânză cu care se înfăşoară strâns copiii mici, peste scutece) de diferite culori ce
proveneau din lucruri refolosibile (zdrenţe).
Exista o regulă privind curăţenia: când se mătura pe jos se stropea cu apă să
nu se facă praf. Vara când era cald se refăcea pardoseala în special în tindă şi în
dormitor, unde se uza mai repede, încăperea aceasta fiind destinată pentru întreaga
familie. Lucrarea aceasta se făcea din pământ în care se puneau paie de ovăz
mărunţite ce ţineau loc de armătură să nu crape atunci când se usca. întreaga
activitate se făcea prin lipirea şi netezirea cu mâna a pământului.
Casele şi locuinţele din acele vremuri, care se asemănau între ele, sunt
pomenite de Ghiţă Terzea „tip vagon”, având intrarea în mijlocul casei, în aşa-zisa
tindă, în spatele căreia se găsea cămara, iar în stânga şi în dreapta câte o cameră.
Una avea destinaţia de dormitor, unde dormea întreaga familie în cele două sau trei
paturi aşezate în jurul camerei. In cealaltă cameră, numită camera mare, nu se intra

577
Nicolae BUCUR

decât ocazional şi în zi de sărbătoare, când se luau hainele de sărbătoare pentru a

merge la biserică sau la alte ocazii mai speciale. Tot în această cameră se păstrau şi
obiectele sau lucrurile mai de preţ. Tinda, încăperea în care se intra în casă, ţinea loc
şi de bucătărie şi de cameră de zi, unde se şedea toată ziua, şi unde erau primiţi şi
oaspeţii, fie ei din cadrul rudelor, vecinilor sau a străinilor. Tot aici dormeau unii
membri ai familiei, dacă erau mai mulţi şi nu aveau loe în dormitor.
Cu un uşor umor amar autorul relatează „soarta” copiilor mai mici trimişi la
culcare şi nostimele lor păţănii de peste noapte. Aceştia erau aşezaţi în pat de-a
curmezişul patului pentru a îneăpea mai mulţi, iar atunci când se întâmpla să cadă
câte unul jos din pat şi plângea trezind părinţii din somn şi mama lor se scula pentru
a-1 aşeza din nou la locul lui în pat pe cel căzut, tatăl nu întreba care a căzut, ci câţi
au căzut jos din pat. Acestea erau condiţiile de odihnă la vremea respectivă,
conchide naratorul.
La Barcani o îndeletnicire tradiţională în exclusivitate a bărbaţilor era
confecţionarea şindrilei, meşteşug numit şindrilărit. Pentru că am oferit imagini în
cartea noastră despre modalitatea confecţionării şindrilei în unele localităţi din
judeţul Harghita, vom încerca, folosind sursa bibliografică a manuscrisului lui Ghiţă
Terzea, să punctăm fazele şi procedurile realizării şindrilei acest original şi vechi
material din lemn, folosit la acoperişurile caselor de demult.
Condiţia esenţială era „studierea”, zicem noi, a materialului lemnos. „Brazii
erau drepţi ca lumânarea ce aveau crengi numai de la mijloc în sus şi fără noduri.
Dintre aceştia tata îşi lua probe pentru a face şindrilă”, îşi aminteşte copilul, ca
martor ocular la „eveniment”, dar şi ajutor al tatălui „la scurtat cu joagărul aşa
numiţii c/oft”(cloţ, cloţuri - bucată dintr-un trunchi de molid sau de brad din care se
fac şindrile sau scânduri). Lemnul trebuia să fie fără noduri, „să nu fie sucit şi să
crape... aşa cum se deschide o carte”. După doborârea arborelui urma debitarea
cloţilor ce se curăţau de coajă, urma crăpatul în mai multe bucăţi, dar nu mai mult
de 6 până la 8 bucăţi în funcţie de grosimea lemnului. Aceste „felii” de lemn se
numeau în părţile locului ghile. Aceste ghile erau apoi crăpate cu toporişca şi cu
ajutorul unui mai, în nişte scândurele groase de aproximativ 2-3 cm. Iată procedeul
descris de Ghiţă Terzea: „Se lua bucata de lemn (ghila) se aşeza în picioare
rezemată de ceva stabil, se fixa cu piciorul stâng, se fixa toporul la distanţa grosimii
şindrilei şi se lovea cu maiul manual, astfel lemnul crăpa ca o filă de carte
deschisă”. Operaţiunea următoare era trasul la cuţitoare (cuţitoaia este un cuţit
prevăzut cu două mânere de care se prindea cu ambele mâini). In alte zone,
cuţitoaia o întâlnim sub denumirea de mezdrea - mezdreaua (n.n.). Meşterii mai
dotaţi pentru această fază de lucru foloseau un scaun de cuţitoit sau mezdrit. La
Barcani, precum reiese din cele relatate, bucata de şindrilă se prindea într-o
menghină de lemn şi se fixa cu ajutorul piciorului prin apăsarea unei pedale, apoi cu
cuţitoaia se cioplea pe ambele părţi dându-i o formă conică, o parte groasă, cealaltă
muchie mai subţire.

578
 Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte

Scobitul are şi el câteva „momente” ce merită pomenite. Pentru început, se

înfigeau în pământ două bucăţi de lemn rotund şi groase de aproximativ 10-15 cm, se
despicau la partea superioară unde se fixau nişte pene de lemn care menţinea această
despicătură unde trebuia să fie introduse cam 10 buc. de şindrilă. Cu ajutorul unei
scule, numită aici scoabă (în alte zone horj), prevăzută cu un vârf de scobit la ambele
capete de formă semi-rotundă, iar la mijloc avea un mâner de lemn de care se prindea
cu ambele mâini, se făcea la partea mai groasă un canal ce avea drept scop îmbinarea
bucăţilor de şindrilă. Această scobire a şindrilei pe latura mai lată şi ascuţită pe cea
mai îngustă, ca să se încheie una cu alta, avea avantajul că împiedica pătrunderea apei
de ploaie în poduri. în final, se trecea la uscatul sau afumatul şindrilei, care primind
culoarea maronie devenea rezistentă la soarele dogoritor (,/zm crapă la soare”),
constituind un „conservant”, un tratament şi împotriva putregaiului. Operaţia, aşa
cum am reţinut-o, se aseamănă unui ritual asemănător meşterilor olari sau cărbunari,
îl consemnăm ca atare: Se făcea mai întâi coliba, cu 4 picioare, două mai înalte în faţă
şi două mai scurte în spate, înfipte bine în pământ şi consolidate deasupra. Se aşezau
nişte prăjini pe care se punea şindrila la afumat, procedeu deloc simplu, ce
presupunea îndemânare şi experienţă. Trebuia aşezată ca fumul ce provenea de la
focul făcut în interiorul colibei să pătrundă printre şindrile şi să afume uniform, iar pe
măsură ce se afuma să poată fi luată în aşa fel să nu se dărâme pe foc. Se completa
mereu cu noi şindrile ce urmau a fi afumate. Şindrila afumată, pe măsură ce se
smulgea de la fum, se punea pachete de câte 50 de bucăţi în vederea comercializării
sau pentru folosirea în propria gospodărie.
Născut pe meleagurile Barcani - Zagon, judeţul Covasna şi crescut în
mijlocul preocupărilor de zi cu zi ale părinţilor şi ale vecinilor, unde era lăsat de multe
ori în grija acestora, Ghiţă Terzea la cei 77 de ani, are şi azi amintiri proaspeţe şi
inedite despre copilăria sa, dar şi preţioase mărturii despre tradiţia şi obiceiurile
oamenilor de pe aceste locuri. Ne-am înfruptat din „merindele” etnologice şi
etnografice lăsate în pagini de manuscris de acest împătimit al meşteşugurilor şi
tehnicilor tradiţionale, unele deja amintite aici. O tratare aparte ar merita şi ocupaţiile
tradiţionale, ca cele agricole {semănatul, prelucrarea inului şi a câpepei), ori cele
casnice (torsul, urzeala, ţesutul la războiul de ţesut), alimentaţia populară, portul
ţărănesc din zonă şi altele. Sperăm că vor veni şi acele momente când cercetătorii din
diferite generaţii vor descoperi persoane şi exemple edificatoare ca în cazul celui
amintit de noi, adevăraţi păstrători de datini şi obiceiuri, urmând a-i înregistra şi
cataloga, „zestrea” acestora putând fi valorificată în prelegeri etnografice şi studii, iar
apoi înglobate într-un semnificativ capitol al unui excurs etnologic al judeţelor
Covasna şi Harghita.

579
Nicolae BUCUR

,v / . ^
;«"/5;VS«;. v , '
’h I''-' vS/
'■''v/''
Vjy/ ' '■
';^;v -c'
Prof. dr. Nicolae BUCUR

580
 Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară...

Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară

şi mărturii ale credinţei
Pr. dr. Aurel Florin TUSCANU

Răsfoind ISTORIA ROMÂNILOR, oriunde şi oricând, vom descoperi în

spaţiul românesc o prezenţă statornică, grandioasă şi ocrotitoare, melancolică şi
binefăcătoare, care este pădurea.
Abundenţa lemnului a dus, cum era de aşteptat, la folosirea acestui
material pentru construcţii, făcând să se nască şi să dăinuie peste milenii o
adevărată civilizaţie a lemnului. ,Jn aceste păduri şi-au găsit în primul rând
refugiu înaintaşii noştri - afirmă istoricul C. C. Giurescu - codrul fiind adăpostul
nostru în îndelungatul mileniu al migraţiilor; din această vreme datează vorba
veche - Codru-i frate cu românul - vorbă adevărată”1.
Istoria şi etnografia noastră nu au utilizat încă toate sursele şi argumentele
legate de această mare şi complexă realitate - pădurea - ,/;are din negura vre­
murilor a fost fundalul măreţ alfrământărilor şi înfăptuirilor poporului român"'.
încă din acele vremuri îndepărtate a existat un tulburător dialog între om şi
pădure; aceasta fiindu-i nu numai adăpost, ci şi o inepuizabilă sursă de existenţă -
oferindu-i pe lângă hrană (vânat, fructe etc.), lemnul necesar focului şi construc­
ţiilor.
Poporul nostru s-a arătat deosebit de înzestrat în prelucrarea lemnului,
fiind un meşter iscusit în a-şi construi edificii din lemn (case, locaşuri de cult), sau
în a-şi fabrica unelte, vase şi podoabe din lemn, dar şi un incomparabil artist ce a
încrustat cu măiestrie pe fiecare obiect sau ctitorie a sa, motive decorative
străvechi. De la îndepărtata cultură Cucuteni, trecând prin epoca bţonzului, până
în vremea strămoşilor daci, lemnul a fost un material de construcţie cu o prezenţă
determinantă în viaţa înaintaşilor noştri şi „era firesc să fie aşa”, afirma profesorul
Vasile Drăguţ într-o zonă plină de păduri3.
Grăitoare în acest sens sunt basoreliefurile de pe „columna lui Traian”, în care
sunt înfăţişate casele de lemn ale dacilor, din bârne dispuse în cununi orizontale -
sistem păstrat în arhitectura populară românească până în zilele noastre4.

1 C.C. Giurescu, Românii din mileniul migra(iilor, în revista „Biserica Ortodoxă Română”,
Anul XCIII (1975), nr. 5-6, p. 789.
2 Paul Petrescu, Arhitectura ţărănească de lemn din România, Editura Meridiane. Bucureşti.
1974, p. 5.
3 Vasile Drăguţ, O vatră de străveche cultură românească, în ..Monumente istorice bisericeşti
din Eparhia Oradiei. Bisericile de lemn”. Oradea, 1978, p. 18.
Paul Petrescu, op. cit., p. 12.
581
Aurel Florin TUSCANU

Cât de autoritară era tradiţia folosirii lemnului în construcţii de către daci,

se poate deduce şi din felul în care aceştia îşi realizau fortificaţiile. Zidul dacic -
acel „murus dacicus", cum i-au spus romanii, recunoscându-i astfel originalitatea,
se caracteriza prin fixarea blocurilor de piatră cu ajutorul unor bârne de lemn,
încheiate în „coadă de rândunică”5.
Tehnica şi arta pe care meşterii populari au folosit-o la construirea casei
ţărăneşti se regăseşte adesea şi în domeniul construcţiilor dedicate cultului. între
casă şi biserică constructorul nu vede un prag de netrecut; de aceea tot ce creează
mai frumos pentru gospodăria lui, va aduce şi va aşeza şi în locaşul de cult, de la
construcţia însăşi, până la obiectele care deservesc cultul (sfeşnice, străni,
covoare, ştergare etc.).
Această întrepătrundere de stiluri formează una dintre notele caracteristice
ale monumentelor de arhitectură populară, iar asemănarea casei ţărăneşti cu
biserica de lemn, nu face decât să confirme strânsa legătură a poporului drept-
credincios cu divinitatea: biserica fiind „casa lui Dumnezeu”, „corabia” care ne
duce la cer, locul unde de la naştere până la moarte fiecare creştin îşi exprimă cele
mai profunde sentimente - de bucurie, sau de tristeţe6. Bisericile de lemn
româneşti, aparţin vastului domeniu al artei populare, fiindu-le propriu tot ce
implică acest concept: continuitate a unei vechi tradiţii în arta construcţiilor, opera
colectivă şi anonimă, în cea mai mare parte a maselor populare, reflectare a
condiţiilor social-economice din orânduirile trecute7.
Evocând aceste elemente de statornică tradiţie, nu ne va surprinde faptul că
lemnul, va rămâne de-a lungul veacurilor materialul de bază în construcţii - atât la
ridicarea caselor ţărăneşti şi a dependinţelor acestora, cât şi la înălţarea locaşurilor
de cult - şi nici nu ne va surprinde transmiterea către generaţiile următoare a
acestui meşteşug, ajuns la o treaptă de robustă maturitate.
Una dintre cele mai importante caracteristici ale bisericilor de lemn româ­
neşti o constituie legătura acestora cu casa ţărănească, legătură uşor sesizabilă sub
cel puţin trei aspecte. Primul este de ordin general, fiind valabil pentru toate
bisericile de lemn din toate zonele ţării: ele sunt construite din aceeaşi materie
primă, după aceleaşi tehnici pornind de la un plan simplu, similar cu cel al caselor
ţărăneşti adaptat nevoilor de cult şi zonei.
Cel de-al doilea aspect de ordin mai limitat ca număr de cazuri, dar
ilustrând o veche etapă; semnificativă pentru evoluţia arhitecturii religioase în lemn
- reprezintă în fond, o confirmare a celor spuse anterior privind legăturile dintre
casă şi biserică, indicând punctele de convergenţă, până la identificare, a celor două

5 Tehnica îmbinării lemnului în acest sistem, numit „coadă de rândunică”, este una dintre cele
mai vechi şi mai des întâlnite în arhitectura populară românească.
6 Vasile Coman, Episcopul Oradiei, Prefaţă la volumul .Monumente Istorice Bisericeşti din
Eparhia Oradiei. Bisericile de lemn”. Oradea, 1978, p. 8.
7 Paul Petrescu, op. cit., p. 43.
582
 Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară...

linii de dezvoltare. Este vorba de bisericile-casă, adică de acele edificii în care sunt
întrunite şi topite în mod intim, caractere ţinând de ambele categorii de construcţii.
Elementele comune sunt în primul rând cele constructive şi decorative; iar
deosebirea esenţială constă în funcţia diferită a edificiilor de cult, concretizată în
divizarea spaţiului interior în trei încăperi distincte - pronaosul, naosul şi altarul
(sau în termeni populari: tinda, sânul şi altarul), exprimând o continuitate a vechilor
planimetrii ale bisericilor veacurilor primare. în sfârşit, cel de-al treilea aspect
privind legătura dintre casa ţărănească şi biserica de lemn priveşte „viaţa” acestor
edificii. Realitatea istorică este lesne de desluşit şi nu insistăm asupra ei; amintim
doar scurta lor existenţă: construite din materiale perisabile, supuse unor vitregii ale
naturii şi ale istoriei mult frământate a acestui popor, cele mai multe dintre aceste
construcţii din lemn şi-au încheiat mult prea repede „viaţa” şi misiunea lor.
Majoritatea bisericilor de lemn ce se păstrează până astăzi, datând din
secolele al XVIII-lea şi al XlX-lea, au preluat locul altora mult mai vechi, repre­
zentând tipuri arhitectonice caracteristice construcţiilor medievale. Semnificativ
pentru arhitectura în lemn românească este faptul că unitatea de materie primă,
tehnica de lucru, tipologia, decoraţia cioplită şi pictată, zestrea de odoare - totul
concura la a demonstra, că bisericile de lemn din toate provinciile româneşti,
Q

aparţin fondului unitar de artă populară .

Unitatea bisericilor de lemn româneşti nu trebuie înţeleasă ca o uniformitate,
ci dimpotrivă, o unitate în diversitate - unitatea în elementele fundamentale
permiţând o diversificare zonală, prin varietatea elementelor de detaliu constructiv
sau decorativ, după specificul zonei. Acestor consideraţii li se adaugă faptul că
aceste lăcaşuri de cult, oglindesc fără echivoc unitatea spirituală a românilor de
pretutindeni, argumentând pe deplin afirmaţia marelui istoric N. lorga care
menţiona: „Creaţiunea multilaterală a poporului nostru este aceeaşi peste toate
provinciile’’9. în lemn, geniul poporului român a durat forme monumentale, expres-
sive pentru dimensiunile sufletului său. în fiecare lucru sau obiect încrustat în lemn,
desluşim două existenţe: cea a unui arbore falnic şi cea a meşterului care l-a creat.
Bisericile de lemn sunt locul de interferenţă a artei culte, cu arta populară,
reprezentând o sinteză a spiritualităţii noastre medievale, documente istorice şi
valori de duhovnicie şi de civilizaţie, dar şi argumente de sensibilitate românească.
Frumuseţea lor de o suverană nobleţe este, înainte de toate, o mărturie sigură de
străveche tradiţie. începând cu secolele XVI-XVII, de când se păstrează cele mai
vechi biserici de lemn în fiinţă, dincolo de orice sursă documentară, cel mai convin­
gător „purtător de cuvânt” al artei meşterilor populari îl constituie monumentele
însele1 .

8 Vasile Drăguţ, op. cit., p. 31.

9 Nicolae lorga, Vechea artă religioasă la români, Vălenii de Munte, 1934, p. 49.
10
Vasile Drăguţ, op. cit., p. 31.
583
Aurel Florin TUSCANU

Mulţi istorici de artă sunt de părere că primele lăcaşuri de cult din perioada
medievală au fost durate din bârne, asemeni celor de uz profan. Preponderenţa
arhitecturii lemnului este incontestabilă11.
în cazul unor biserici de zid, de tip bazilical din perioada medievală, avem
de-a face cu „transpunerea de fapt a bisericii de lemn în material mai trainic”12.
Caracteristice şi dominante, ca număr şi răspândire în spaţiu, pentm
această perioadă, erau bisericile de lemn (XV-VXI). Diacul Trifon Korobeinikov,
călătorind de la Moscova spre Iaşi, în anul 1593, remarca în însemnările sale de
călătorie faptul că: „în secolul al XVII-lea, multe biserici săteşti s-au reconstruit
din material lemnos mai trainic, pe locul altora cu pereţii din gard de nuiele,
ridicându-se biserici din cununi de bârne orizontale.
Secolul al XVII-lea nu a fost decât afirmarea bisericilor de lemn din
Moldova, care va culmina, atingând apogeul, în secolul următor. Cele mai multe
biserici de lemn din zona noastră de cercetare, existente şi astăzi, sunt din veacul
al XVIII-lea13.
In prima jumătate a secolului al XlX-lea, în Moldova au fost întocmite
inventare precise (catagrafii), ce cuprindeau între altele şi date referitoare la
materialul din care erau construite bisericile.
Cercetătorul Gh. Ungureanu, semnalează (în Documentele privitoare la
Istoria României păstrate în Arhivele Statului din Moscova şi Leningrad, în
„Revista arhivelor”. Bucureşti, anul V, 1962, nr. 1, p. 392) existenţa, la Arhiva
Centrală Istorico-Militaiă din Moscova, a unor tabele statistice datând din 1634 şi
litografiate la Iaşi, care cuprind răspunsuri la mai multe întrebări conform unui
chestionar şi unde o întrebare se referă la materialele de construcţie a bisericii şi
caselor din aşezarea respectivă. Astfel de documente sunt deosebit de utile pentru
cunoaşterea realităţilor româneşti din secolul al XlX-lea.
Vreme de secole, aceste modeste construcţii au servit românilor drept
lăcaşuri de închinăciune, dar de multe ori, dintele nemilos al vremii le-a şters
pentru totdeauna din peisajul satului românesc, dar nu le-a putut şterge şi din
istoria acestor locuri.
Au mai rămas până astăzi puţine, dar sunt suficiente, totuşi, spre a oferi
dovada priceperii în arta de a construi frumos şi trainic pentru generaţiile trecute şi
pentru cele viitoare. Asupra acestor „bastioane” de limbă şi credinţă strămoşească,
ne vom opri în cele ce urmează.
Atunci când vorbim despre o veche şi impresionantă civilizaţie a lemnului
în ţara noastră, nu înseamnă că piatra nu şi-a avut şi ea rolul său în arhitectura
românească, mai ales în zonele unde aceasta era la îndemâna oamenilor. Lemnul

Vătăşianu Virgil, Istoria artei europene, voi. I, Epoca Medie, Editura Didactica şi
Pedagogica, Bucureşti, 1967, p. 127.
12 Ibidem, p. 97.
13 loan Godea, Biserici de lemn din România (Nord vestul Transilvaniei), Editura Meridiane,
Bucureşti, 1996, p. 32.
584
 Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară...

însă a constituit pentru spaţiul etnogenezei româneşti o materie primă la îndemâna

tuturor aşezărilor.
Orice construcţie din mediul rural (ca de altfel şi din oraşe, târguri, cetăţi),
putea fi ftcută exclusiv din lemn. Cunoaştem exemple nenumărate. Piatra în
construcţie pretinde un anumit stadiu de dezvoltare a tehnicii14.
Privitor la realităţile din spaţiul românesc medieval, Virgil Vătăşianu arăta
că „biserica - sala de piatră, nu e decât o transpunere a bisericii de lemn băştinaşe
din regiunea respectivă, în materialul de piatră, fireşte adeseori nu fără combinaţii
sau modificări care marchează această simbioză. Bisericile integrale de lemn care
au premers acestei faze, au dispărut pretutindeni, de mult timp. Dar, mai ales la noi,
coexistenţa arhitecturii băştinaşe de lemn cu arhitectura de piatră împământenită
aici pe scară mai amplă abia în secolele XIII-XIV, dăinuie până în zilele noastre,
oferind repetate prilejuri de interferenţe în diferite faze ale evoluţiei”15.

14 Ibidem, p. 46.
15 Virgil Vătăşianu, op. cit., p. 125. Dintr-o serie de lucrări apărute mai ales în ultima decadă a
secolului al XX-lea, care se ocupă de civilizaţia lemnului în ţara noastră, amintim câteva: P. Petreşpu,
Arhitectura ţărănească de lemn din România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1974; C. Irimie, FI.
Dumitrescu, A. Paleologu, Arta lemnului la români. Editura Meridiane, Bucureşti, 1975; R.
Creţeanu, Biserici de lemn din Muntenia, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968; P. H. Stahl, Vechi case
şi biserici de lemn din Muntenia, în SCIA (Anul X), Bucureşti, 1963, p. 315-334; Tancred
Bănăţeanu, Arta populară din Moldova de Nord, Bucureşti, 1975; Gh. Bratiloveanu, M. Spânu,
Monumente de arhitectură în lemn din ţinutul Sucevei, Editura Meridiane, bucureşti, 1983;
Gheorghe Burlacu, Contribuţii la cunoaşterea aşezărilor omeneşti din secolele XIV-XVIII din bazinul
superior al Bârladului, în MA, IX-XI, Piatra Neamţ, 1985; Ion Chelcea, Meşterii anonimi din
Moldova în arta prelucrării lemnului, în RI, nr. 118, 1960; Ion Cherciu, Arhitectura tradiţională din
ţara Vrancei, în RMI, nr. 1, 1983; Gheorghe Constantinescu, Tradiţie şi inovaţie în arhitectura
populară din Ţara Vrancei, în voi „Vrancea - Studii şi comunicări”, voi. IV, Focşani, 1981; Epifanie
Cozărescu, Bisericile de lemn din protopopiatul Roman, în „îndrumător Bisericesc”, nr. 2, Editura
Episcopiei Romanului, 1986; I. Cristache-Panait, T. Elian, Bisericile de lemn din Moldova, în BMI,
An XL, 1-2, 1972; Alexandru Elian, Moldova şi Bizanţul în secolul al XV-lea, în „Cultura
moldoveneasca în timpul lui Ştefan cel Mare”, Bucureşti, 1965; Elena Florescu, Arhitectura
populară în zona Neamţ, Piatra Neamţ, 1983; David Goberman, Monumentele arhitecturii
moldoveneşti de lemn în Bucovina, în „Etnografia şi arta Moldovei”, Editura Ştiinţa, Chişinău, 1972;
Dorinei Ichim, Monumente de arhitectură populară din judeţul Bacău - Bisericile de lemn. Editura
Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1984; Ichim Dorinei, Biserici de lemn din Eparhia Huşilor, Huşi,
2001; D. Ichim, FI. Ichim, Biserici de lemn din Moldova istorică. Editura Diagonal, Bacău, 2005;
Dorinei Ichim, Biserici de lemn din Protopopiatul Roman, Eparhia Romanului, Editura Diagonal,
Bacău, 2006.
585
Aurel Florin TUSCANU

Pr. dr. Aurel Florin ŢUSCANU, „Zilele Miron Cristea”, Topliţa, 2010

586
 C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al minoritarului...

C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al

minoritarului maghiar interbelic
Dr. Elena COBIANU

C. Rădulescu-Motru, academician, filosof, psiholog şi om politic, a

desfăşurat o bogată activitate, ca senator în Parlamentul României din perioada
interbelică. Imediat, după întregirea României, a urmat o epocă învolburată,
agitată, caracterizată de organizări şi dezorganizări de partide şi de grupuri
politice, de căderi şi aşezări şi reaşezări de noi guverne, evenimente care au
marcat, specific, viaţa parlamentară. Analiza relevă punctul de vedere al unui
cărturar, teoretician al românismului, care, în calitatea sa de simplu senator, de
membru sau raportor al comisiilor care redactau Răspunsul la Mesajul Tronului, a
participat, activ, la tot ce privea bunul mers legislativ şi problemele ţării,
încercarea de conturare a profilului politic şi moral al minoritarului maghiar, fie şi
numai pe baza textului restrâns al discursului sau al dezbaterii parlamentare, va
releva trăsături esenţiale care îl definesc pe acesta, care îi conferă identitate, în
relaţia cu românii şi nu numai. Fără a nega calităţi reale ale maghiarilor,
comunicarea reţine acele trăsături care sunt menite nu să-i apropie de dorita
«concordie» cu ei a românilor, ci de a înăspri, de a încorda relaţiile cu ei.
Vom remarca atitudini, gesturi, afirmaţii, tipice acelora cu care suntem
obişnuiţi, în ultimele două decenii, din partea minoritarilor maghiari. De fapt, se
conturează, în primii ani după 1 Decembrie 1918, strategia încercării tendenţioase a
minoritarului maghiar, de interpretare a actului legislativ, strategia confuziei, în
folos propriu, a deformării, denaturării şi omiterii, impunerea autonomiei, ideea
federalizării şi altele. Ca observaţie de principiu, lectura Discursurilor parlamen­
tare, nu numai ale lui C. Rădulescu-Motm, dar, de asemenea, ale lui P. P.
Negulescu şi Ion Petrovici, relevă cât de pernicioasă a fost, în perioada interbelică,
lupta neobosită între liberali şi conservatori, inclusiv în unirea eforturilor de a
răspunde avansurilor forţate, în diverse direcţii, ale parlamentarilor maghiari.
Ce temei avem pentru a vorbi de profilul politic şi moral al minoritarului
maghiar interbelic? Răspundem: discursul, participarea la dezbateri ale senatorului
C. Rădulescu-Motru şi intervenţia parlamentarului Partidului Naţional Maghiar.
Mai întâi, avem în vedere că, în calitate de senator sau deputat, ca urmare a
unor alegeri, un maghiar, în parlamentul României Mari, nu se prezintă pe sine, ci
el este reprezentativ pentru minoritatea maghiară, adică o reprezintă, este
delegatul ei şi vorbeşte, acţionează în numele ei. în felul acesta, declaraţiile,
intervenţiile lui vor servi interesele acestui grup. Aceasta, se ştie, este raţiunea

587
Elena COBIANU

înfiinţării, a existenţei oricărui partid şi a calităţii de membru de partid., ceea ce

este evident la parlamentarul maghiar.
Analiza ce urmează păstrează, în general, cronologia dezbaterilor Senatului,
în legătură cu selecţia impusă de temă. întregirea României avea să fie urmată de un
amplu proces legislativ, cu plusurile şi minusurile lui. începem cu o declaraţie, din 2
decembrie 1926 a senatorului C. Rădulescu-Motru, membru al Partidului Poporului,
care avea să pună în discuţie două probleme: rolul partidelor, în Parlament, şi
deficienţele legii electorale, elaborată de guvernul liberal anterior.
O declaraţie a senatorului maghiar, am spune, singurul prezent în analiza
noastră, dar şi cel mai vocal dintre coetnicii lui, în alte dezbateri, - losef Şandor -
l-a determinat pe Rădulescu-Motru să intervină pentru lămuriri. Astfel, a aflat că
Şandor „s-a pus în relaţie cu partidele, ca de la partid la partid, dar a avut, observă
Motru, chiar o frază care atinge direct organizaţia partidelor la noi în ţară.
Dânsul a spus: «numai dacă partidele noastre au puterea morală de a înfăptui
aceea ce promit»”. Suspiciunii privind capacitatea morală a partidelor româneşti, se
subînţelege, de a-şi onora promisiunile, senatorul român îi răspunde, asigurând că
puterea morală a guvernanţilor, respectiv a partidului generalului Averescu, Partidul
Poporului, coincide cu cinstea în interpretarea legilor, cu respectarea drepturilor
minoritarilor, cu rostul guvernanţilor de a fi. însă, cea mai gravă este, după Motru,
amintirea de către acelaşi Şandor a unei promisiuni pe care a făcut-o unul dintre
miniştrii averescani potrivit căreia „de azi înainte vom introduce în ţară la noi
principiul care este la baza Societăţii Naţiunilor şi vom face un fel de Societate a
Naţiunilor înăuntrul naţiunii noastre; adică am recunoaşte oarecum un fel de
tratative de la naţiune la naţiune în mijlocul statului nostru”1.
Pretinsa promisiune, de care Motru se îndoia, a fost caracterizată, imediat,
de un alt senator român ca „o enormitate şi o absurditate”. Reţine atenţia modul
cum se insinuează ideea federalizării României, ca venind din partea unui român,
ceea ce impunea profesorului o analiză mai aplicată asupra ideii de partid. Astfel,
Motm pune problema înfiinţării prea simple a unui partid, a modului cum acesta
ajunge în parlament - doar după o petiţie şi un semn, prezentate comisiei electorale,
urmate de obţinerea a două procente, în alegeri. Aceste momente evidenţiază
uşurinţa cu care „elemente presărate fără bunăvoinţă pentru statul român”, se pot
uni, graţie acestei legi, dobândind „posibilitatea să se grupeze şi să aibă conştiinţa
forţei lor”(subl. ns. E.C.). Aici, Motru pare că presimte şi prevede ce ar putea
însemna conştiinţa forţei unite a unor minoritari, care să acţioneze împotriva statului
român. Ca urmare, senatorul crede că este bine ca, în Senat, să se discute problema
rostului principial al partidelor, chiar să se ajungă la o înţelegere cu minorităţile,
adică „să ştie şi ele ce voim noi prin partidele noastre, să nu se mai considere străine
faţă de ele şi, doamne!, speră Motru, cu trecerea timpului, să nu se mai trateze de la

1 C. Rădulescu-Motru, Discursuri parlamentare. Ediţie îngrijită, fişă de dicţionar şi note de

Petre Dan - Străuleşti, Bucureşti, Editura Univers Ştiinţific, 2008, p. 73.
588
 C. Rădulescu-Motru despre profdul politic şi moral al minoritarului...

partid la partid, ci, intrând în partidele noastre, să contribuie şi ele la binele ţării”2.
Desfiinţarea partidelor etnice sugerată de Motru este un deziderat şi în zilele
noastre, în ceea ce priveşte UDMR, organizaţie culturală, nu partid politic, dar atât
de prezentă în parlament, încât adoptarea de legi cruciale ale ţării depinde de
prezenţa maghiarilor de partea puterii sau a opoziţiei.
Senatorul român, C. Rădulescu-Motru, de bună credinţă cu minorităţile,
existente în partide proprii în Senat, sperând la o cooperare între acestea şi
partidele româneşti, afirmă mai mult, anume ca minorităţile să înţeleagă că trebuie
să lucreze cinstit, şi să înţeleagă pe guvernanţi. Pentru modul cum Partidul
Poporului face legile, după studii minuţioase, după convingerea că ele sunt pentru
binele ţării şi, apoi, le aduce în faţa senatului, Motm crede că „nu se poate să fie
un conflict vreodată între minorităţi şi între adevăratele interese ale statului”3.
Istoria ulterioară avea să-l contrazică pe profesor, în special în privinţa
minorităţii maghiare, care s-a opus, adesea, „adevăratelor interese” ale statului
român. Printre plângerile acesteia (căci acestea sunt permanente!), sunt
menţionate ameninţarea culturii naţionale, a limbii maghiare şi lipsa libertăţii
depline (subliniem noi), în şcolile lor. Teoreticianul politic, Motru, răspunde
nemulţumirii maghiarilor, din poziţia de profesor universitar, arătând lipsa
oricărui câştig, pentru statul naţional, în cazul apropierii samavolnice, numeşte el,
a membrilor altor naţionalităţi sau al încorporării lor în trupul culturii sale.
în problema învăţării limbii române de către minoritari, concepţia senato-
mlui român este mai mult decât laxă, el apreciind că „Este mai bine să lăsăm pe
aceşti copii ca să înveţe limba română atunci când îşi vor da seama că interesul lor
este ca să cunoască limba aceasta, pentm că numai acela care de bună voie vine şi
o învaţă, o învaţă mai repede şi cu plăcere şi o reţine mai bine, şi aceasta este de
mare interes pedagogic” . Dar, ne întrebăm noi, dacă, în familia maghiară, copilul
este crescut cu neprietenie, poate chiar cu ură, faţă de români, cum va mai învăţa
acesta „de bună voie”, „cu plăcere”, limba română?
Sensibil la îndoiala lui Şandor losef, privind puterea morală a guvernanţilor,
Motru îl asigură cu argumente din programul de guvernare al partidului1 său - cinste,
lege, drepturi - ca rost de a fi al acestuia. Nu este de acord nici cu amncarea, asupra
guvernanţilor prezenţi, a unei experienţe neplăcute cu guvernarea anterioară,
liberală, nemulţumire pe care profesorul o consideră o ameninţare. Şi în această
privinţă este surprinsă o trăsătură negativă a maghiarilor, foarte prezentă, şi în
politica UDMR-ului din ultimii douăzeci de ani: ,>Iă iertaţi, afirmă Motru. Nu daţi
concursul loial dacă lăsaţi impresia că aşteptaţi o ofertă mai bună din altă parte”5.
îndoielilor maghiarilor, referitoare la capacitatea românilor de a înfăptui
promisiunile, Motru le dă un răspuns, în care se distinge fermitatea: „înainte de a

2 Ibidem, p. 74.
3 Ibidem, p. 85.
4 Ibidem.
5 Ibidem, p. 86.
589
Elena COBIANU

bănui cinstea noastră, puterea morală, trebuie să daţi d-voastră proba că, în mod
loial, mergeţi alături de noi. (Strigăte de bravo, aplauze). Cât timp ne înţelegeţi,
cât timp voiţi să ne înţelegeţi, atunci veţi vedea că sunt câteva adevăruri
principiale pentru mersul statului nostru de la care nu ne putem abate. Sunteţi
pentru aceste principii? Putem trăi în cea mai mare concordie”6 (subl. ns. E. C.).
Maghiarii n-au părăsit, niciodată, gândul reîntoarcerii la vremurile când ei
au asuprit şi, apoi, au „dictat” asupra supuşilor lor, fapt evident, de asemenea,
după Unire.
La numai o lună şi zece zile de la semnarea Tratatului de la Trianon, la 14
iulie 1920, în Senatul României, de această dată, P. P. Negulescu menţiona despre
venirea în Transilvania a unei misiuni religioase americane, cu scop neprecizat de
români şi nici interesaţi să-l afle. Prezenţa acesteia a dat prilejul ungurilor, spune
Negulescu, „să se dedea la manifestaţii naţionale cu caracter ostil statului român”.
Bunăoară, la Turda, o adunare de o mie cinci sute de oameni, în frunte cu
protopopul, „a salutat prezenţa fraţilor americani, cu al căror ajutor speră ca ungurii
din Transilvania, care o mie de ani au stăpânit acea regiune să-şi recapete
independenţa şi să moară liberi pe pământul strămoşesc de odinioară. S-a terminat
manifestaţiunea cu intonarea imnului naţional maghiar şi cu agitarea tricolorului
unguresc”. Statul român a tăcut, căci, susţine Negulescu, „dacă ar fi luat măsuri în
acest caz, ar fi putut să dea loc la discuţiuni cu caracter internaţional, fiindcă cine
ştie cum ar fi fost prezentate lucrurile Statelor Unite ale Americii”7. A fost bine? Ne
întrebăm noi. Teama de ce va spune străinătatea, după declaraţii ale maghiarilor, a
fost o tactică bună? Problema neîncrederii în afirmaţiile maghiarilor despre români,
în străinătate, este şi ea tot atât de veche pe cât sunt cunoscutele denaturări, lucrări
tendenţioase, antiromâneşti, falsificatoare ale istoriei noastre de către maghiari.
In aceeaşi perioadă, acestor manifestări ostile li s-au adăugat altele, chiar o
anumită agitaţie a maghiarilor, care alarma opinia publică din Ardeal, situaţie pe
care senatorul român, P. P. Negulescu, o liniştea asigurând că guvernul Partidului
Poporului, condus de gen. Alexandru Averescu, „veghează şi agitaţiunile minorităţii
maghiare nu vor duce la rezultatele nădăjduite de un şovinism din alte vremuri
(care), neînţelegând rostul noilor schimbări, nu se poate hotărî să moară’’9' (subl.
ns. E.C.). Din păcate, au trecut peste nouăzeci de ani, de atunci, dar şovinismul
maghiar nu numai că „nu se hotărăşte să moară”, dar este înteţit de partide maghiare
din Ardeal, sprijinite de o Ungarie tot mai şovină şi iredentistă.
Una dintre cele mai semnificative dezbateri ale senatului, în privinţa temei
noastre, a fost aceea din 14 mai 1930, în guvernarea P. N. Ţ., în care se discuta
asupra organizării şi funcţionării Ministerului Instrucţiunii Publice şi Cultelor, în
scopul de a i se da o administrare, o conducere şi un control mai bune. întrucât, în

6 Ibidem.
1 P.P. Negulescu, Discursuri parlamentare. Ediţie alcătuită, îngrijită, fişă de dicţionar de Petre
Dan-Străuleşti, Editura Pro Transilvania, Bucureşti, 2009, p. 156 şi 157.
8 Ibidem, p. 158.
590
 C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al minoritarului...

prealabil, proiectul de lege fusese discutat, articol cu articol, C. Rădulescu-Motru,

care conducea şedinţa, se aştepta ca discuţia să fie scurtă. A fost surprins de critica
reprezentantului Partidului Maghiar, Şandor losef, care, deşi luase parte la
discutarea legii în secţiuni, a făcut o critică de principii acestei legi, altfel, cum o
caracteriza senatorul român, fiind o lege „mai mult de ordine practică”.
Poziţia lui Şandor era că el, în general, nu primeşte legea, respingere,
explicabilă, după Motru, de presupunerea dacă nu cumva cel care a propus-o ar fi
intenţionat ca, „deghizat”, să falsifice principiile care întemeiază legile organice ale
învăţământului, ceea ce nu era cazul. Noutatea noii legi consta în trecerea de la
centralizare la descentralizare, adică, ministrul delega din atribuţiile sale structurilor
ierarhice inferioare, până la nivelul localităţii. Deşi afirmă clar: „Autonomia ne
trebuie”, totuşi, descentralizarea nu-1 bucură pe senatorul maghiar. Deprinşi să
obţină ceea ce vor, direct, prin concesiuni ale miniştrilor Instrucţiunii, acesta are
mai multă încredere în ministrul ţărănist, decât în viitoarele noi autorităţi locale.
Motru explică situaţia prin frica acestuia „ca nu cumva, până să ajungă la
Dumnezeu, să-l mănânce sfinţii”. „Până acum, aşa a fost”, confirmă Şandor, adică
ei tratau direct cu ministrul.
Profesorul român observă contradicţia, pe care senatorul maghiar n-o recu­
noaşte, anume: vrea autonomie, dar se teme de descentralizare.
O lipsă atribuită noii legi, de altfel, menită doar organizării ministemlui,
era, după Şandor, absenţa unei direcţii speciale a autonomiei bisericeşti
minoritare. Fără a se opri, de moment, la această critică, Motru îşi declară
perplexitatea în legătură cu observaţia reprezentantului maghiar, care pretinde că,
în guvernarea anterioară. Popa Lisseanu, fost director în ministeml liberal şi
vicepreşedinte al Camerei, „a spus în mod cinic că dacă guvernul român nu
favorizează prea mult şcoala confesională, apoi cauza este că, din experienţa
trecutului, s-a văzut că tocmai confesionalismul a ajutat România, pentru a face
iredentism şi a contribuit la distrugerea statului maghiar”9.
Mai întâi, că explicarea motivului pentru care neobositul cercetător al
izvoarelor istorice daco-romane, Gheorghe Popa Lisseanu, care scrisese despre rolul
confesionalismului românesc şi într-o revistă pedagogică, era departe de a fi rostită,
cinic, termenul fiind nepotrivit pentru afirmaţia respectivă. Mai mult, a numi
iredentism, lupta dreaptă pentm libertate şi drepturi politice a românilor, aflaţi sub
asuprire ungară şi, apoi, dictat austro-ungar, lupta de eliberare a teritoriului
românesc ocupat, face parte din recuzita maghiară a falsificării istoriei ţării noastre.
Evident, Motru dezvăluie, critic, sensul iredentist al afirmaţiei senatorului maghiar:
„Dar, atunci, d-le Şandor, dacă aveţi cunoştinţă de această declaraţie, este foarte
puţin politic din partea d-voastră să spuneţi că sunteţi partizanul confesionalismului,
căci, în cazul acesta, aveţi aerul a zice că întrebuinţaţi aceeaşi armă pentru a face
iredentism şi a ajuta la distrugerea statului român, după cum credeţi că au făcut
românii...”. înţelegând că a afirmat mai mult decât era „politic” să spună, Şandor se

C. Rădulescu-Motru, op. cit., p. 152-153.

591
Elena COBIANU

retrage, adăugând, imediat, că: „Aceasta a fost numai gândirea d-lui Popa Lisseanu.
A spus-o şi în Cameră”10.
în acelaşi timp, Motru răspunde acuzaţiei privind influenţa materialismului
francez asupra organizării laice a învăţământului de către liberali, afirmând că nu
vede dacă această vină „strică sau nu legii actuale”.
Plângerea maghiarilor, se înţelege, cuprinsă în afirmaţiile senatorului
Şandor, cu privire la „moştenirea liberală”, arată că ei n-au înţeles nuanţele,
inovaţiile care deosebesc cele două legi, cea a ţărăniştilor de cea anterioară, a
liberalilor. Motru atrage atenţia lui Şandor, în calitate de reprezentant al
minorităţii maghiare, constatând, trist, inconsecvenţa lor: „...d-le reprezentant al
minorităţii, îmi pare rău că trebuie să v-o spun, în timpul discuţiunii nu aţi arătat
mai deloc nemulţumirile d-voastră faţă de lege. Şi zic: îmi pare rău să v-o spun, că
aceasta nu se petrece pentru prima oară”11.
Referitor la legea învăţământului particular, pe care o voiau respectată
„întru totul”, senatorul român arată că „ori de câte ori aţi cerut, orice modificare
care ar fi putut să aducă pe de-a dreptul o mică atingere legii învăţământului
particular”, ministrul liberal, de atunci, o admitea. Situaţia s-a repetat: au luat
parte la discuţii, au făcut modificări, intrate în lege, au semnat şi un proces-verbal
de mulţumire, iar, la sfârşit, parlamentarii maghiari au fost contra. Inconsecvenţa
lor nu s-a oprit aici, informează Motru: „concetăţeni de-ai d-voastră au făcut apel
la Geneva contra acestei legi. Prin urmare, după cum văd, lucrul se petrece cam
într-un mod sistematic” .
La negaţia categorică a lui Şandor, că s-ar fi întâmplat reclamaţia respectivă,
profesorul vine cu un adevărat rechizitoriu: „Prin urmare, este o adevărată sistemă,
chiar atunci când vi se acordă tot ce cereţi nu sunteţi mulţumiţi; întreţineţi mereu o
atmosferă de suspiciune contra statului; voiţi să fiţi în permanenţă nemulţumiţr
(subl. ns. E.C.).
Afirmând că nu le ştie interesul, că n-are dreptul să-i sfătuiască, totuşi, îi
avertizează în formulări foarte dure: „dacă lumea se va obişnui să vă vadă
nemulţumiţi la orice lege, apoi, când se va dovedi că această nemulţumire este
totdeauna o nemulţumire de poză, că este numai o tactică politică, n-are să vă mai
creadă lumea, atunci când veţi protesta pe viitor poate pentru cauze mai fondate
decât astăzi. Ştiţi: cine abuzează totdeauna de proteste, ajunge la urmă să nu mai
fie crezut deloc”13. Avem, aici, în rezumat, tabloul „tacticii”, în parlament, a
maghiarilor, de aproape un secol.
După ce distinge naţionalismul liberal, sui-generis, „de orgoliu”, şicanator,
care nu mai convine „conştiinţei europene”, de naţionalismul Partidului Naţional
Ţărănesc, care caută solidaritatea, fără a face din principii dogme, care cere

10 Ibidem, p. 153.
11 Ibidem, p. 154.
12 Ibidem, p. 155.
13 Ibidem.
592
 C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al minoritarului...

colaborarea cu concetăţenii de alte naţionalităţi, lăsându-le o oarecare libertate,

Motru se adresează minoritarilor maghiari, cerându-le să renunţe la tactica de a-i
suspecta pe ţărănişti, să nu taie avântul celor care vor voi să răspândească, să
propage noul naţionalism. în continuare, Motm face o caracterizare a minoritarului
maghiar, în realitate, un tablou negativ al valorilor politice şi morale: „...fiindcă
vedeţi, aproape se face oarecum legendă în ţara aceasta, că dacă d-voastră nu
protestaţi, atunci omul de stat care v-a făcut o concesiune este trădător - pentm că
prea aveţi o atitudine de a nu renunţa la nimic, intransigenţă pe toată linia. Din
această cauză dictaţi şi statului român şi omului politic o atitudine cam analoagă.
începeţi prin a avea d-voastră o atitudine adevărată, loială, de concetăţeni şi atunci
va veni de la sine colaborarea”14.
Sugestiile maghiarilor au făcut ca descentralizarea să cuprindă, odată cu Casa
de Credit şi pe debitorii care trebuiau să fie primiţi în ea, fără a se mai face excepţie
cu profesorii minoritari Aceştia, fiind trataţi egali cu ceilalţi colegi, pot beneficia de
avantajele Casei de Credit. Şandor losef, recunoaşte că acest punct din lege este cel
mai frumos. Comparativ cu frecventele nemulţumiri ale maghiarilor, Rădulescu-
Motru afirmă: „Sunt fericit că, în cele din urmă, recunoaşteţi ceva”. Acest „ceva”
denotă cât de dificilă este obţinerea unui răspuns satisfăcător de la maghiari.
Considerăm a fi surprins trăsături esenţiale ale profilului politic şi moral al
minoritarului maghiar din perioada interbelică, aşa cum se manifestă acesta în
Senatul României. Chiar dacă se dezbate punctul de vedere al aceluiaşi senator,
caracterizarea maghiarului este semnificativă pentru atitudinea maghiarilor faţă de
statul român, pentru aşteptările lor de la acesta, pentru gândurile, intenţiile lor,
declarate sau nedeclarate, de a colabora sau nu cu parlamentarii români.
Din perspectivă filosofică, raportul dintre universal, particular şi singular
este acela care permite generalizarea. în cazul de faţă, afirmaţiile reprezentantului
maghiar în Senatul României interbelice exprimă voinţa generală a celor care l-au
ales, ele stând la baza conturării fizionomiei politice şi morale a maghiarilor. Nu
ne-am ocupat de însuşirile lor pozitive, ele existând, de asemenea, dar fără a reieşi
din dezbateri. Lupta politică, prezentă în parlament, a relevat, cel‘mai adesea,
consecvenţa (iată şi o calitate!) cu care, când este cazul şi îi serveşte, sunt
inconsecvenţi, consecvenţa cu care cer mai mult decât li se cuvine şi, uneori, chiar
obţin, consecvenţa cu care insistă, denaturând istoria noastră, în revendicarea aşa-
zisului lor drept istoric, consecvenţa cu care, arogant, îşi susţin şovinismul15.
Neadevărul, neloialitatea, oportunismul, permanenta nemulţumire, oricât de
mult ar primi de la guvernanţi, declaraţii denaturate despre români la „curţile”
străine etc., sunt trăsături, deopotrivă politice şi morale, care definesc pe minoritarii
parlamentari maghiari din perioada interbelică. Aceleaşi sunt în zilele noastre,
uneori, chiar mai accentuate.

'4 Ibidem, p. 157.

15 Vezi comunicarea Elena Cobianu, Datoria faţă de România reîntregită în discursul
parlamentar interbelic, în „Sangidava”, nr. 6, 2012.
593
Elena COBIANU

Dr. Elena COBIANU

594
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice în

cazul unui conflict etnic în sud-estul Transilvaniei
Prof. univ. dr. Traian CHINDEA

Scurte referiri la conceptul de ordine publică

în ansamblul dimensiunilor securităţii interne, ordinea publică din sud-
estul Transilvaniei, ocupă un loc central. România este un stat de drept, principiu
ce subliniază că la baza activităţii sale se află Constituţia, iar orice acţiune a
autorităţilor publice locale se desfăşoară într-un cadru legal.
Nu poate exista democraţie în România fără apărarea şi respectarea
drepturilor omului, iar acestea nu se pot realiza decât într-un cadru organizat şi
sigur de ordine şi siguranţă publică.
întrucât statul de drept în existenţa sa poate trece prin situaţii de criză de­
clanşate şi de unii factori interni, acesta trebuie să le facă faţă prin măsuri energice
duse la îndeplinire de organe abilitate, ordinea publică constituind un reazim solid
al dezvoltării societăţii româneşti în ansamblul ei, pentm că prin menţinerea,
asigurarea şi, la nevoie, restabilirea acesteia se garantează existenţa statului, a
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Conceptul de ordine publică a fost definit de unii autori1 ca fiind ansamblul
măsurilor, al activităţilor şi al acţiunilor executate de forţele de ordine publică,
independent sau în cooperare cu forţele armatei, în vederea asigurării ordinii, de
drept pe teritoriul ţării împotriva încercării unor forţe ostile de a pune în pericol
valorile supreme ale statului de drept, stipulate în Constituţie sau alte acte normative
- suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorială a statului. Acest
concept relevă complexitatea sistemului românesc care are în alcătuirea sa urmă­
toarele componente; ordinea socială, ordinea constituţională şi ordiqea naturală".
Pe lângă abordările conceptuale ale ordinii publice şi ale componentelor
sale, o atenţie deosebită a fost acordată definirii acesteia din punct de vedere juridic,
specialiştii în drept3 definind-o ca fiind starea de drept şi de fapt care permite reali­
zarea şi menţinerea echilibrului bazat pe consensul social necesarfuncţionării opti­
me a societăţii în condiţiile reglementărilor juridice interne în vigoare, consacrării
apărării şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a

1 Valentin Arsenic, Curs de strategie. Editura AISM, Bucureşti. 1997, p. 9.

2 Sava Potolache, Gheorghe Toma, loan Oros, Managementul instabilităţii. Editura AISM,
Bucureşti, 2003, p. 114.
■' Mihail Jacotă, Drept internaţional privat. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti. 1976. p. 54.
595
Traian CHINDEA

avutului public şi privat, a celorlalte valori supreme, în scopul promovării şi

afirmării progresului social într-o societate democratică.
Alţi specialişti ai dreptului4 afirmă că ordinea publică desemnează un
minim de condiţii esenţiale pentru o viaţă socială convenabilă, conţinutul acesteia
variind cu stadiul încrederii sociale.
Potrivit strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor din România,
ordinea publică reprezintă starea de legalitate, de echilibru şi de pace corespun­
zătoare unui nivel socialmente acceptabil de respectare a normelor legale şi de
comportament civic, care permite exercitarea drepturilor şi libertăţilor constitu­
ţionale, precum şi funcţionarea structurilor specifice statului de drept şi se
caracterizează prin credibilitatea instituţiilor, sănătatea şi morala publică, starea de
normalitate în organizarea şi desfăşurarea vieţii politice, sociale şi economice, în
concordanţă cu normele juridice, etice, morale, religioase şi de altă natură, general
acceptate de societate5.
Aşadar, ordinea publică este în strânsă legătură cu ordinea de drept sau
constituţională şi presupune desfăşurarea relaţiilor sociale în conformitate cu
prevederile legale, fiind o cerinţă esenţială a stabilităţii interne, o dorinţă a
majorităţii populaţiei de protecţie a vieţii, sănătăţii şi proprietăţii fiecăruia.

Despre conceptul de conflict, tensiune internă şi conflict interetnic.

Conflictele şi tensiunile interne sunt vechi de când lumea, ele sunt un fenomen
universal, care poate fi întâlnit la toate nivelurile convieţuirii umane. în viziunea
cercetătoarei Urlike C. Wasmuth, conflictul este un ,fapt social, la care participă cel
puţin două părţi (indivizi, grupe, state), ce urmăresc scopuri diferite, neconciliabile
sau chiar acelaşi scop, dar care nu poate fi atins decât de o singură parte, şi/sau
doresc săfacă uz de mijloace disputate pentru a atinge un scop anume”6.
Conflictele şi tensiunile interne sunt de multe ori percepute ca o luptă care
trebuie neapărat câştigată. Cercetările făcute asupra comportamentului oamenilor
în timpul conflictelor interne arată că majoritatea indivizilor tind să-şi impună
propriile interese chiar şi în situaţia când insuccesele sunt evidente.
Cercetătorul Friedrich Glasl arăta: “conflictele ne influenţează capacitatea
de percepţie şi gândirea în asemenea măsură încât, pe parcursul evenimentelor, nu
mai reuşim să vedem lucrurile din jurul nostru aşa cum sunt ele de fapt. Este ca şi
când privirea noastră s-ar înceţoşa din ce în ce mai mult, viziunea asupra propriei
noastre persoane şi a adversarilor noştri, asupra problemelor şi evenimentelor se
îngustează, se deformează şi devine unilaterală, gândurile şi ideile noastre se lasă
conduse de constrângeri de care nu suntem conştienţi pe deplin”7.

A Antonie Iorgovan, Drept administrativ, Editura Hercules, Bucureşti, 1999, p. 13.

5 Strategia M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei publice pentru creşterea siguranţei cetă­
ţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, p. 2.
6 Urlike C. Wasmuth, Conflictul, Editura Punckt, Bremen, 2001, p. 36.
7 Friedrich Glasl, Percepţia stărilor conflictuale. Editura Prima, Viena, 2000, p. 139.
596
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

Adevărata problemă a conflictelor şi tensiunilor interne o reprezintă

pericolul permanent ca acestea să escaladeze, conflictul devenind din ce în ce mai
greu de controlat, până când scapă de sub control, trece pragul violenţei, cauzând
distrugere şi violenţă, convieţuirea devenind astfel mult îngreunată, dacă nu chiar
imposibilă, pe termen lung.
Dintr-o perspectivă ştiinţifică, conceptul de conflict poate fi definit astfel:
“prin conflict în sens restrâns se înţelege o diferenţă ireconciliabilă de poziţii într-
o chestiune anume, care face obiectul conflictului" .
Conflictele interne devin deschise prin comportamentul conflictual a cel
puţin uneia din părţile implicate şi pot avea forme paşnice sau forme violente. In
cazul conflictelor cu un curs violent, adversarul este văzut ca ne-om, ba chiar sub-
om, faptele sale sunt considerate barbare, chiar dacă este posibil ca acestea să nu
fie cu nimic diferite de faptele adversarului9.
Conflictele intercomunitare etnice reprezintă acele tipuri de conflicte care
implică două sau mai multe etnii aparţinând aceleiaşi comunităţi. Din punctul de
vedere al originii etnice, al limbii vorbite şi al credinţei religioase nu se poate
vorbi de o omogenitate a populaţiei.
Minorităţile etnice naţionale nu sunt populaţii tolerate pe teritoriul unui
stat, ci sunt parte integrantă a aceleiaşi naţiuni, contribuind, în aceeaşi măsură ca
şi majoritatea, la dăinuirea acesteia. Protecţia minorităţilor contribuie la
consolidarea autorităţii morale a majorităţii şi, implicit, la propria sa apărare.
Promovarea şi protecţia drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor
naţionale sau etnice, religioase ori lingvistice contribuie la stabilitatea politică şi
socială a statelor în care trăiesc; persoanele aparţinând acestor minorităţi au
dreptul de a se bucura de propria lor cultură, de a practica propria lor religie şi de
a folosi propria lor limbă, în particular sau în public, liber şi fără îngrădiri sau altă
formă de discriminare, au dreptul de a participa efectiv la viaţa publică, culturală,
religioasă, socială şi economică, la luarea deciziilor privind minoritatea căreia îi
aparţin, într-o modalitate care să nu contrazică legislaţia naţională10.
Etnicitatea este astăzi un fenomen asociat cu contactul dintre grupurile
cultural-lingvistice, caracterizate de prejudecăţi culturale şi discriminare socială.
Aceste caracteristici sunt accentuate de sentimentul mândriei apartenenţei la un
anumit grup etnic şi de manifestările exclusiviste ale membrilor grupului respectiv".

Premisele unui posibil conflict intercomunitar etnic în sud-estul

Transilvaniei. O analiză din perspectivă geopolitică a realităţilor din zonele
locuite majoritar cu populaţie românească de etnie maghiară (Harghita, Covasna şi

8 Giinther Gugel, Conflictele şi tensiunile sociale. Editura Institutului pentru Ştiinţe Politice,
Tiibingen 2001, p. 66.
9 Martin List, Probleme und Grundbergrijfe, Internationale Politic, Opladen, 1995, pili.
10 Gerard Turkel, Law and Society, Editura Allyn Bacon, Londra, 2001, p. 126.
II
Paul Swingle, The structure ofethnic conflict, Academie Press, Londra, 1999, p. 86.
597
Traian CHINDEA

o parte a judeţului Mureş) arată că este posibil un viitor conflict etnic cu

consecinţe inimaginabile pentru că etnicii maghiari vehiculează idei pentru a
desemna un spaţiu şi o direcţie de expansiune inacceptabile într-un stat european
de drept cu o constituţie solidă, cum este România.
Profitând de contextul internaţional şi de greutăţile prin care a trecut
România în ultimii ani, o parte a cetăţenilor români de etnie maghiară consideră
că "nedreptatea istorică pricinuită de Trianon,” poate şi trebuie să fie corectată
acum prin crearea unui statut special12.
Pornind de la faptul că sunt numeric majoritari în arealul în discuţie, o
bună parte a cetăţenilor români de etnie maghiară, folosindu-se de prerogativele
democraţiei, se mobilizează etnopolitic şi încearcă promovarea intereselor proprii,
în conflict cu ale majorităţii româneşti din România.
Pentru majoritatea cetăţenilor români de etnie maghiară din România, sud-
estul Transilvaniei reprezintă o zonă nostalgică, dar, în acelaşi timp, şi o redută. A
existat şi există interes deosebit pentru păstrarea unei majorităţi maghiare în zonă.
După pierderea majorităţii maghiare în principalele oraşe din Transilvania, se
încearcă împiedicarea unei asemenea evoluţii demografice în localităţile urbane şi
rurale din secuime.
în concepţia unei bune majorităţi a cetăţenilor români de etnie maghiară
din zonă, conducerilor administrative din Harghita, Covasna şi o parte a
Mureşului, le revin răspunderi mari în păstrarea şi afirmarea identităţii maghiare a
populaţiei româneşti de etnie maghiară din aceste zone, dar şi a populaţiei din
14
„diasporă”,13 precum şi pentru „maghiarimea”14 din Moldova.
Modul cum este concepută autonomia tinde să ducă la recunoaşterea
Ţinutului Secuiesc şi instaurarea de facto a unei frontiere interne asupra căreia
populaţia din aceste zone15 înregistrează un număr mic de cetăţeni care se mai
declară că aparţin etniei secuieşti: majoritatea, uitându-şi istoria, se declară
cetăţeni români de etnie maghiară.
Deşi ultimele recensăminte ale populaţiei înregistrează un număr cu totul
nesemnificativ de cetăţeni români secui, zona care se vrea autonomizată se
denumeşte „secuiască”. Ceea ce trebuie observat este faptul că cetăţenii români
secui deveniţi maghiari, ca şi ungurii în general, se luptă pentru un trecut mai bun
şi nu pentru un viitor mai bun. Sentimentul de mândrie, legat de ceea ce au fost
cândva secuii şi secuimea, se manifestă nostalgic, prin organizarea a tot felul de

" loan Lâcătuşu, Un proiect anacronic - Statutul autonomiei Ţinutului Secuiesc, în „Aletheia”,
supliment editat de Fundaţia Adevărul Harghitei, nr. 70/2004.
13 Prin „diasporă” ei înţeleg populaţia maghiară din celelalte localităţi din Ardeal, dar şi din alte
provincii ale României.
Prin „maghiarime” înţelegându-se ceangăii maghiari.
1 Recensământul populaţiei din România din anul 2002.
598
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

forme asociative pe criterii etnice16, manifestări ştiinţifice17, acordarea de denu-

miri secuieşti unor publicaţii, instituţii de cultură etc.
Pentru întreaga zonă, a fost conceput şi realizat un amplu program de
stăpânire a spaţiului public - prin ridicarea a numeroase statui şi plăci
comemorative cu diferite mesaje revizioniste şi prin schimbarea denumirii
majorităţii străzilor, şcolilor şi chiar a instituţiilor publice cu nume ce aparţin unor
personalităţi maghiare. La acestea se adaugă şi acţiunea de separare pe criterii
etnice a învăţământului şi a instituţiilor de cultură.
Demersurile pentru realizarea unei autonomii pe criterii etnice în sud-estul
Transilvaniei au început, practic, imediat după decembrie 1989. La început, ele au
fost formulate mai voalat19, apoi din ce în ce mai explicit. în acest sens, se susţine
că minoritatea maghiară este factor constitutiv al statului român, dar şi parte
organică a naţiunii maghiare, că este necesară o autonomie comunitară, autonomie
etnică, o autoguvernare, mergându-se până la ideea unei autonomii teritoriale, prin
federalizarea României. O formă subtilă, promovată în ultima perioadă, este
reprezentată de numeroase demersuri pentru realizarea unei regiuni de dezvoltare
economică a „Ţinutului Secuiesc”.
Pentru Ungaria, existenţa unei zone cu populaţie românească majoritar
maghiară în sud-estul Transilvaniei a prezentat un interes geostrategic încă înainte
de Unirea Transilvaniei cu România, de la 1 Decembrie 1918. Acest interes s-a
materializat, printre altele, printr-o serie de acţiuni în domeniul istoriei, ideologiei,
culturii, politicii externe etc.
in domeniul istoriei se contesta originea daco-romană şi continuitatea
neîntreruptă a poporului român în vatra strămoşească şi se susţine primatul
elementului maghiar în spaţiul intracarpatic.
Se susţine că cucerirea romană a însemnat că practic dacii au dispărut.de
pe scena istoriei20, că în jurul anului 430 marea căpetenie a hunilor. Ruga, şi-a
mutat reşedinţa în bazinul carpatic, că de fapt ungurii s-au aşezat de două ori în
acest bazin, prima oară sub conducerea lui Attila şi a doua oară sub cea a lui
Arpad şi că în epoca descălecatului ungurilor în bazinul carpatic nu au existat
gmpări etnice precum cumani, greci, blahi, cehi sau romani. >
în Istoria Transilvaniei, în 3 volume apărută în 1986 la Budapesta, se
susţine teza golirii complete a Daciei transilvănene de către romani în anul 271,
prin pieirea în lupte a dacilor, refugierea lor din faţa cuceritorilor şi vânzarea

16 După 1990 a existat şi un partid al secuilor, Asociaţia „Prosperitas", care a avut ca obiectiv
principal înfiinţarea Institutelor de Cercetare şi Dezvoltare a Ţinutului Secuiesc ce urmau să
unească diferitele grupuri de cercetare existente în Secuime etc.
17 Conferinţa internaţională „Szekely fold” - Pământ secuiesc, 2000.
18 Muzeul Naţional Secuiesc Sfântu Gheorghe, Muzeul Secuiesc al Ciucului, Ansamblul
folcloric secuiesc „Hâromszek” ş.a.
19 în această perioadă, pentru opinia publică românească, erau invocate frecvente greşeli de
traducere din maghiară în română.
20 A se vedea Historia, nr. 1/1986.
599
Traian CHESfDEA

supravieţuitorilor daci ca sclavi, astfel încât atunci când a început mutarea secuilor
în Transilvania nu mai exista nici urmă de daci21.
Tot în domeniul istoriei se prezintă denaturat, tendenţios marea Unire din
1918, a Transilvaniei cu România susţinându-se că cei care au conceput Hotărârea
de la Alba lulia nu aveau dreptul să vorbească în numele majorităţii populaţiei
Transilvaniei, că românii adunaţi la Alba lulia din 26 de judeţe reprezentau numai
43% din populaţia Transilvaniei şi că hotărârea a fost respinsă de populaţia
neromânească, în proporţie de 57%, dar şi de o proporţie însemnată a românilor".
De asemenea, se susţine caracterul abuziv al acţiunii armatei române în
Ungaria în anii 1919-1920, se contestă Tratatul de Pace de la Paris (1919-1920)
susţinându-se teza privind injustiţia făcută Ungariei la această conferinţă, pe diferite
hărţi furnizate de Budapesta fiind materializate în acelaşi cadru, atât actualele
frontiere ale Ungariei, cât şi limitele ei teritoriale din timpul dualismului (1867-
1918)“ şi se minimalizează contribuţia României la eliberarea Unganei (1944-1945).
în domeniul ideologic, se încearcă justificarea politicii revizioniste prin
reluarea şi lansarea, cu unele nuanţări, a vechilor teorii hortisto-revanşarde şi se
depun eforturi pentru influenţarea etnicilor maghiari şi secui cu mentalităţi
înapoiate, de a nu se supune normelor de convieţuire socială.
Se susţine că va rămâne parte integrantă a politicii Ungariei preocuparea
faţă de ungurii care trăiesc peste hotare, deci şi faţă de cei din Ardeal şi păstrarea
relaţiilor cu aceştia24, că naţionalismul în România este foarte periculos pentru că
este ridicat la nivel de politică oficială, că esenţa politicii româneşti este crearea
aşa zisului stat naţional omogen în care minoritatea maghiară ar fi contopită25.
în domeniul cultural. Transilvania este prezentată ca zonă geografică,
turistică şi istorică, ungurească, iar în presă, în diverse tipărituri, sunt descrise cu lux
de amănunte localităţi şi zone româneşti din nord-vestul României, acreditându-se
ideea că acestea aparţin Ungariei prin spiritualitate şi tradiţie istorică.
De asemenea, datele biografice ale unor personalităţi, din diferite domenii,
de naţionalitate maghiară din România sunt astfel prezentate să lase impresia că
aparţin culturii maghiare.
în domeniul politicii externe, prin acţiuni ostile, subversive, antiromâneşti
concertate ale diplomaţiei ungare şi ale migraţiei ungare din Occident, se
subminează prestigiul de care se bucura România, se luptă pentru izolarea
României, pentru compromiterea sau afectarea unor activităţi ale ţării noastre pe
plan internaţional.

A se vedea broşura ilustrată Transilvania, voi. I-II, Budapesta, 1989.

■■ A se vedea revista Unio, nr. 2 din mai 1989.
23
A se vedea lucrarea Ungurii în secolul al XX-lea, p. 296-297.
24
Raportul prezentat de ministrul de interne Horvath Istvan, Parlamentului ungar, în data de
10.03.1989.
25 Declaraţia lui Matyas Szuros, preşedinte al Parlamentului ungar, din luna ianuarie 1989.
600
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

în acelaşi scop, a fost concepută întreaga acţiune referitoare la „legitimaţia

de maghiar” şi la posibilitatea dobândirii cetăţeniei maghiare de către etnicii secui
şi maghiari din Transilvania. Acestui obiectiv îi sunt circumscrise şi tezele pan-
hungarismului. Acţiunea a fost precedată, la începutul anului 2000,26 de lansarea
unui program sponsorizat de Uniunea Naţională a Maghiarilor din America,
pentru constituirea unei Adunări Naţionale a ungurilor de pretutindeni, care să
jure pe Sfânta Coroană,27 o structură ai cărei membri să primească şi carnet de
membru al naţiunii şi ale cărei hotare sunt prevăzute a fi cele ale Ungariei Mari.
Toate acestea sunt dovezi incontestabile ale unei implicări substanţiale a
Ungariei în politica iredentistă, revizionistă, desfăşurată de Uniunea Democrată a
Maghiarilor din România., de Partidul Civic Maghiar şi alte organizaţii de
sorginte fascistă de pe teritoriul României.
Actualii lideri maghiari cu gândul în Evul Mediu şi în contratimp cu epoca
pe care o trăim, doresc să refacă Ungaria Mare a Sfântului Ştefan, încercând
destrămarea statului român şi înfiinţarea unui mini stat maghiar în inima ţării,
sfidând poporul român, călcând în picioare demnitatea lui şi uitând că din cele
două războaie mondiale au ieşit învinşi tocmai datorită politicii lor expansioniste
de stăpânire a unor teritorii ce nu le-au aparţinut niciodată' .
Şi ultimele evoluţii ale situaţiei din Transilvania, precum: deschiderea la
Bruxelles a unei „reprezentanţe a Ţinutului Secuiesc”, aplicarea unei strategii care
urmăreşte înfăptuirea autonomiei teritoriale pe criterii etnice, sub forma
colaborării dintre „autoguvernările locale” din judeţele Covasna, Harghita şi
Mureş, afişarea ostentativă a comportamentului de „stat în stat”, iniţierea şi
organizarea de către autorităţile locale de evenimente publice culturale sau de altă
natură exclusiv pentru minoritatea maghiară, inversarea raportului constituţional
dintre limba română şi limba maghiară în inscripţiile publice, vin să consacre-un
statut de facto aşa-zisului “ţinut secuiesc” care, în anii următori, sub presiunea
maghiară şi pe fondul slăbiciunii autorităţilor române poate deveni de jure o
entitate distinctă faţă de Statul Român şi deci să confirme posibilitatea unui
conflict etnic în sud-estul Transilvaniei
Pentru o readucere aminte prezentăm foarte succint contextul social-politic
în care a avut loc conflictul etnic dintre etnicii maghiari şi românii din Târgu-
Mureş din perioada 16-20 martie 1990.
- imediat după Revoluţie, de Crăciunul din 1989, a luat fiinţă organizaţia
judeţeană a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, în municipiul Târgu-
Mureş;

26 Cotidianul Mondial Ungar „Naţiunea” a difuzat prin Internet programul cu apelul dr. Pellionisz
Andrâs la începutul anului 2000.
27 Sfânta Coroană simbolul apusului Imperiului maghiar.
28 Maria Cobianu-Băcanu, Românii în faţa provocărilor secolului XXI, Studii fi articole. Editura
România pur şi simplu. Bucureşti, 2009, p. 17.
601
Traian CHINDEA

- la data de 06.01.1990, Frontul Salvării Naţionale condamna politica dusă

de sistemul dictatorial anterior faţă de minorităţile naţionale şi declara că va
garanta drepturile individuale şi colective ale acestora prin noua Constituţie, ce
urma să fie adoptată creând cadrul instituţional necesar exercitării drepturilor
fundamentale ale minorităţilor, folosirea limbii materne, promovarea culturii
naţionale şi apărarea identităţii etnice;
- noile partide, înmulţite ca ciupercile după ploaie, şi partidele istorice,
P.N.Ţ. şi P.N.L., ori nu aveau formulat programul referitor la minorităţi, ori
programul lor conţinea mult mai puţin decât cel al Frontului Salvării Naţionale;
- minorităţile naţionale, dar în special cea maghiară au crezut că drepturile
lor pot fi realizate doar de F.S.N. şi că în situaţia în care acesta va ajunge la
guvernare vor beneficia de drepturile promise - astfel că nerăbdarea etnicilor
maghiari în problema învăţământului, a şcolilor în limba maghiară, a deschiderii
consulatelor, etc. a început să fie foarte mare;
- în perioada 23-25.01.1990, între ministrul de externe al Ungariei de
atunci, Gyula Horn, şi ministrul român de externe, Sergiu Celac, au avut loc
discuţii mai dure, urmare a reproşurilor ministrului ungar în problema
minorităţilor, reproşuri la care ministrul român i-a replicat că nu înţelege urgenţa,
graba statului maghiar de a deschide consulate în România şi l-a îndemnat să se
ocupe de propria-i grădină, invitându-1 la un mod amiabil de conlucrare;
- elevii şi studenţii etnici maghiari din liceele şi Universitatea de Medicină
şi Farmacie Târgu Mureş, precum şi profesorii lor, au început să facă demersuri
de separare faţă de elevii şi studenţii români, organizând în acest sens greve;
- românii din Târgu Mureş au început să reclame că sunt daţi afară din
şcoli, brutalizaţi, scuipaţi, că se forţează introducerea limbii maghiare ca limbă
oficială în instituţii şi justiţie, că se înlocuiesc cu brutalitate şi abuziv cadrele de
conducere de naţionalitate română de la toate nivelurile, că sunt siliţi să plece din
oraş şi că Revoluţia română care a învins le-a adus numai suferinţe;
- în aceeaşi perioadă, statuia lui Nicolae Bălcescu din parcul central al
oraşului Sovata, a fost, într-o noapte, dărâmată, cu toate că timp de peste 30 de ani
nu se atinsese nimeni de ea;
- prin Târgu Mureş au început să apară zvonuri în legătură cu existenţa
unui plan maghiar în trei trepte pentru dezlipirea Ardealului de România;
- în primele zile ale lunii martie 1990, pe statuia lui Avram lancu din
Târgu-Mureş a apărut o inscripţie în limba maghiară, ce sugera că ea trebuie
demolată, iar prin oraş au apărut tot felul de turişti maghiari cu maşini
înmatriculate în Ungaria;
- în data de 15.03.1990, Televiziunea Română a transmis un material din
străinătate apărut în limba engleză, care trezea în români îngrijorarea în legătură
cu soarta Ardealului, mai ales că la respectivul material era anexată şi harta
Ungariei Mari, ce îngloba şi Transilvania;

602
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

- Uniunea culturală „Vatra Românească”, apărută ca o alternativă la

Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, a început să ia poziţie făţişă faţă de
toate aceste demersuri ale etniei maghiare şi să-i apere pe români, mai ales că în
25.01.1990 Ion Diescu protestase la Televiziunea Română împotriva separatismului
maghiar.

Forţe de ordine ce ar putea fi angajate în gestionarea ordinii publice

în cazul unui conflict etnic în sud estul Transilvaniei. Privite din perspectivă
operaţională forţele angajate în gestionarea ordinii publice au roluri diferenţiate, ele
putând fi forţe principale, forţe de sprijin, forte complementare, forţe de excepţie şi
alte componente potrivit legislaţiei în vigoare29.
Portele principale de ordine publică ale M.A.I. sunt abilitate prin lege să
monitorizeze şi să gestioneze întreaga problematică din domeniul asigurării ordinii
publice, fiind constituite din structuri ale Inspectoratului General al Jandarmeriei
Române şi ale Inspectoratului General al Poliţiei Române. Aceste forţe reprezintă
componenta de bază destinată să gestioneze domeniul ordinii publice.
Forţele de sprijin realizează măsurile pentru sporirea capacităţii operaţio­
nale a forţelor principale, fiind constituite din structuri ale Direcţiei Generale de
Evidenţă Informatizată a Persoanelor, ale Inspectoratului General pentru Situaţii
de Urgenţă, ale Unităţii Speciale de Aviaţie a M.A.I., ale Inspectoratului General
al Poliţiei de Frontieră Română, ale Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie
Internă a M.A.I. şi alte structuri.
Forţele complementare sunt constituite din structuri ale Serviciului Român
de Informaţii, ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, ale Ministerului Public,
ale Poliţiei Comunitare, ale Serviciilor publice comunitare profesionale pentru
situaţii de urgenţă, ale Agenţiei Naţionale Sanitar-Veterinare, ale Gărzii de Mediu,
ale Societăţilor specializate de protecţie şi pază, ale instituţiilor, agenţilor economici
şi ale altor categorii de componente stabilite prin lege, care participă la efortul
forţelor principale şi de sprijin, potrivit competenţelor.
Forţele de excepţie sunt constituite din stmcturi specializate ale Serviciului
Român de Informaţii, ale Serviciului de Informaţii Externe, ale Serviciului de
Protecţie şi Pază, ale Ministemlui Apărării Naţionale şi din alte stmcturi abilitate de
lege, care acţionează numai în situaţii şi în condiţiile impuse pentm restabilirea
ordinii constituţionale, atunci când instituţiile democratice sunt în pericol şi toate
celelalte măsuri de stabilire au fost epuizate, iar posibilităţile forţelor principale, ale
forţelor de sprijin şi complementare au fost depăşite.
Complexitatea unora dintre situaţiile care pot apărea în domeniul ordinii
publice şi imperativul de a le gestiona cât mai eficient cu putinţă, în cel mai înalt
grad presupun cooperarea interarme în cadml M.A.I. şi colaborarea
interdepartamentală, ceea ce impune ca atribuţiile şi misiunile forţelor de ordine

29 Maria Cobianu-Băcanu, Românii în faţa provocărilor secolului XXI, Studii şi articole. Editura
România pur şi simplu. Bucureşti, 2009, p. 17.
603
Traian CHINDEA

publică, ale structurilor de apărare şi ale celorlalte structuri legitime în menţinerea şi

restabilirea ordinii publice, să se realizeze în baza unor protocoale, a unor planuri de
cooperare şi intervenţie, aprobate ierarhic uneori până la nivelul Consiliului Suprem
de Apărare a Ţării, acţiunile căpătând astfel legitimitate şi coerenţă.
Poliţia şi Jandarmeria ca forţe principale de ordine publică sunt abilitate
prin lege să exercite dreptul de poliţie al statului, reprezentând în acelaşi timp
componenta de bază a structurilor destinate să gestioneze întreaga problematică în
domeniul ordinii publice pe timp de pace sau pe timpul stării de urgenţă.
Ca autoritate publică chemată să asigure aplicarea şi respectarea legii,
poliţia şi jandarmeria sunt structurile ce intervin în situaţiile în care forţa fizică
devine necesară pentru impunerea ordinii de drept.
întrucât atribuţiile şi scopul principal pentru asigurarea ordinii publice îl
constituie protejarea persoanelor şi bunurilor acestora, actul de ripostă este legitim
chiar dacă se desfăşoară cu fermitate crescută, iar alteori în forţă.
Din acest considerent, poliţiştii şi jandarmii au o responsabilitate majoră
nu doar în aplicarea legii, ci şi în aplicarea măsurilor preventive care să reducă
incidenţa situaţiilor limită în care singura alternativă pentru menţinerea ordinii de
drept rămâne forţa.
Potrivit strategiei Ministerului Administraţiei şi Internelor30, modalităţile
de acţiune pentru asigurarea ordinii şi siguranţei publice în România sunt stabilite
în funcţie de interesele ţării, de resursele la dispoziţie, de evoluţia proceselor
economice şi politice precum şi de situaţia operativă şi potenţialele ameninţări la
adresa ordinii publice.
Activitatea desfăşurată de forţele de ordine publică poate consta în:
- menţinerea ordinii publice - care reprezintă un ansamblu de măsuri,
activităţi şi acţiuni de organizare şi desfăşurare cotidian de către forţele de ordine şi
siguranţă publică, pentru funcţionarea normală a instituţiilor statului, protejarea şi
respectarea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor, a normelor de conduită civică,
a regulilor de convieţuire socială, a celorlalte valori supreme, precum şi a avutului
privat şi public, a celorlalte valori supreme. Menţinerea ordinii publice cuprinde un
complex de măsuri cu caracter permanent luate de forţele de odine pentru păstrarea
cadrului civic necesar desfăşurării în siguranţă a activităţilor politico-economice,
sociale, culturale, sportive sau de altă natură şi prevenirea unor fapte contravenţio­
nale sau penale;
- asigurarea ordinii publice - care cuprinde măsurile ce se întreprind pentru
respectarea legalităţii, prevenirea şi descurajarea unor acţiuni care vizează tulburări
sociale sau manifestări de violenţă pe timpul adunărilor sau manifestaţiilor publice,
a activităţilor culturale şi sportive precum şi a altor manifestări similare cu
participare de public numeros. Asigurarea ordinii publice se face de forţe principale

0 H.G. nr. 196 din 17.03.2005 de aprobare a Strategiei M.A.I. de realizare a ordinii şi siguranţei
publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale, publicată în
M.O. nr. 243 din 23.03.2005.
604
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

de ordine publică precum şi de forţe de sprijin şi cuprinde un ansamblu de măsuri

cu caracter temporar pentru prevenirea săvârşirii de fapte antisociale ori a altor
manifestări cu violenţă sau tulburării ordinii de drept în scopul protejării cetăţenilor
şi a garantării drepturilor şi libertăţilor acestora;
- restabilirea ordinii publice - care cuprinde un ansamblu de acţiuni
specifice, organizate şi executate în timp de către forţele de ordine publică, în raport
de situaţia creată, care se bazează pe folosirea mijloacelor şi materialelor tehnice din
dotare, având drept scop readucerea situaţiei la starea de normalitate. Unii autori31
definesc restabilirea ordinii publice ca ansamblul măsurilor legale, preponderent
represive, bazate pe forţa de constrângere, inclusiv pe forţa fizică şi a armelor albe
sau de foc, aplicate de organele cu atribuţii legale pentru readucerea la starea de
legalitate a situaţiei create prin încălcarea gravă a ordinii publice generatoare de
pericol pentru securitatea statului, a cetăţenilor, a proprietăţii publice sau private.

Principiile care trebuie să stea la baza intervenţiei forţelor de ordine

pentru aplanarea unui posibil conflict etnic în sud-estul Transilvaniei. In timpul
intervenţiei forţelor de ordine pentm aplanarea unui conflict etnic, trebuie respectate
următoarele principii32: legalitatea intervenţiei, nonsurprinderea, proporţionalitatea,
riscul minim, imparţialitatea, respectarea demnităţii umane şi confidenţialitatea.
Aceste principii, ce decurg din legi şi convenţii internaţionale, trebuie să
reprezinte repere fundamentale de care trebuie să ţină seama forţele de ordine
abilitate să intervină pentru aplanarea unui conflict etnic ce implică folosirea forţei
Principiile amintite s-au cristalizat şi structurat pe baza legislaţiei interne 33
şi internaţionale în materie34, din practica organelor de ordine şi din analiza
reacţiei comunităţii la intervenţiile în forţă:
Legalitatea intervenţiei şi legitimarea' . Legea de organizare şi funcţionare
a Poliţiei şi Jandarmeriei prevăd că Poliţia şi Jandarmeria română îşi desfăşoară
activitatea în baza şi cu respectarea strictă a legii.
Orice acţiune a acestor forţe în afara cadmlui legal le afectează imaginea şi
autoritatea, şi scade încrederea populaţiei şi disponibilitatea acesteia de a se
implica în acţiuni parteneriale cu aceste organe. Alegerea şi folosirea mijloacelor
de intervenţie în cazul conflictelor etnice se face numai în condiţiile legii, inclusiv
a reglementării internaţionale la care România este parte.

31 Ilie Gorjan, Consideraţii generale privind apărarea ordinii publice. Editura ■Fundaţia
Revista Jandarmeriei”, Bucureşti, 2002, p. 125.
32 Marina Roman, Cadrul normativ de reglementare a interx’enţiei poliţiei în caz de conflict.
Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca 2003, p. 107 şi următoarele.
33 Codul de etică şi deontologie al poliţistului, aprobat prin Legea nr. 991 din 25.08.2005,
publicată în M.O. nr. 813 din 07.09.2005.
34 Recomandarea REC(2001)10 privind Codul european de etică a poliţiei.
35 An. 2 din Legea nr. 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române,
publicată în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
605
Traian CHINDEA

Nonsurprinderea. Folosirea forţei nu este un scop în sine în activitatea

forţelor de ordine; ele trebuie să apeleze la aceasta doar pentru a obţine o anumită
conduită în conformitate cu legea. Folosind mijloace legale, forţele de ordine sunt
obligate să atenţioneze şi să someze, uneori repetat, pe cei care nu încetează
acţiunile ilegale, despre iminenta folosire a forţei şi a mijloacelor din dotare, şi să
lase timpul necesar pentru încetarea acţiunilor de către cei implicaţi în conflict.36
Avertizarea şi somaţia nu sunt obligatorii în cazul în care asupra jandarmilor şi
poliţiştilor sau a altor persoane se exercită acţiuni violente, ori când acestea se află
într-un pericol iminent.
Gradualitatea31. Este principiul care presupune folosirea progresivă, treptată,
de către forţele de ordine, a formelor, procedeelor şi mijloacelor de acţiune, de la cele
mai simple, până la cele care presupun exercitarea unui nivel ridicat de violenţă.
Gradualitatea nu este altceva decât trecerea de la un minim de forţă, pe care
îl presupune potenţialul fizic al jandarmului sau poliţistului, până la utilizarea
armelor de foc.
Folosirea armelor de foc este considerată o metodă extremă şi se face cu
respectarea strictă a cazurilor de folosire a armamentului din dotare. Acest
principiu nu implică o respectare strictă a etapelor progresive în situaţia când
timpul material, starea de pericol în care se află victima, ori forţele de ordine şi
mijloacele folosite de acestea nu permit acest lucru.
Proporţionalitatea şi limitarea folosirii forţei36. Este principiul esenţial în
luarea deciziei de reacţie prin forţă, de stabilire a nivelului forţei necesare
intervenţiei şi de încetare a folosirii ei. Recurgerea la forţă are loc numai dacă
acest lucru este strict necesar şi dacă acţiunile ilegale ale persoanelor implicate în
conflict nu au putut fi înlăturate sau anihilate altfel.
Acest lucru presupune analiza situaţiei de conjunctură privind locul,
timpul, persoanele implicate sau aflate în apropiere, existenţa unui pericol
potenţial, durata acţiunilor violente, evaluarea raportului de forţe în vederea
asigurării efectivelor necesare. Jandarmii şi poliţiştii trebuie să aibă în vedere ca
nivelul forţei folosite să fie în strictă conformitate cu nivelul real al opoziţiei, iar
riposta să înceteze îndată ce agresorii au cedat sau când conflictul care a
determinat intervenţia s-a dezamorsat.
Riscul minim. Este principiul care presupune alegerea celor mai adecvate
mijloace de intervenţie care să evite vătămarea integrităţii corporale, atât a forţelor
de intervenţie, cât şi a participanţilor la conflict Aplicarea forţei trebuie astfel
făcută, încât jandarmii şi poliţiştii ce intervin să nu se expună riscurilor inutile, iar

Alt. 34 alin. 3 teza a Il-a din Legea nr. 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea
Poliţiei Române, publicată în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
37 Art. 34 alin. 3 teza a I-a din Legea nr. 218 din 23.04. 2002 privind organizarea şi funcţionarea
Politiei Române, publicată în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
Art. 35 alin. 4 din Legea nr. 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, publicată în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
606
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

cei împotriva cărora se aplică forţa să suporte vătămări minime, dar de aşa
manieră să nu se pericliteze reuşita intervenţiei.
Imparţialitatea forţelor de intervenţie şi protecţia egală pentru toate
persoanele presupune folosirea mijloacelor din dotarea forţelor de ordine în raport
cu gradul de violenţă, cu vinovăţia participanţilor la conflict, precum şi cu
mijloacele şi metodele folosite de aceştia. Este interzis cu desăvârşire orice alt
criteriu bazat pe apartenenţa etnică, politică, statut social, religie - singurul
criteriu de diferenţiere a intensităţii măsurilor luate fiind gradul de implicare şi
vinovăţia pe care le are fiecare persoană implicată în conflict, precum şi gradul de
ripostă, mijloacele şi metodele folosite de aceasta la intervenţia în forţă a poliţiei.
Respectarea demnităţii umane. Este principiul potrivit căruia forţa va fi
aplicată exclusiv ca o necesitate şi cu un control absolut, astfel încât în orice
moment în care s-a renunţat la comportamentul agresiv, să se înceteze folosirea
forţei. Este interzis a se folosi forţa pentru a umili, a tortura sau pentru răzbunare.
Cei împotriva cărora se foloseşte forţa vor constata, astfel, că nu sunt
supuşi unui abuz din partea jandarmilor ori poliţiştilor, ci suportă consecinţele
propriului comportament şi că, pe măsură ce comportamentul lor se schimbă,
acţiunea coercitivă încetează, iar legea va fi aplicată fără apelarea la forţă.
Confidenţialitatea datelor obţinute. Este principiul care presupune prote­
jarea datelor ce au legătură cu viaţa personală, reputaţia şi interesele persoanelor
implicate în conflict, dar şi secretizarea datelor şi informaţiilor cu caracter secret
privind acţiunea. Situaţiile de utilizare a forţei au fost cristalizate exclusiv din
analiza dispoziţiilor în vigoare, care stabilesc atribuţiile şi competenţele jandarmilor
şi poliţiştilor, a drepturilor şi obligaţiilor acestora în cazul conflictelor etnice,
precum şi a practicii existente în domeniul aplanării conflictelor.
Principiul apărării fiinţei umane. Presupune asigurarea de către forţele-de
intervenţie a protecţiei persoanei, chiar dacă asupra ei s-a acţionat în forţă. Acest
principiu presupune acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrităţii
corporale sau a sănătăţii şi nerecurgerea la violenţe, ori rele tratamente faţă de
persoanele reţinute în timpul intervenţiei în forţă.
Cei care sunt folosiţi în forţele de intervenţie în caz de conflict, trebuie să îşi
însuşească principiile de bază, iar din experienţa şi a altor colegi să dobândească
capacitatea de a evalua corect şi rapid situaţiile concrete în care este necesară
intervenţia în forţă.

Măsuri ce se iau de către organele de ordine aflate în teren în cazul

declanşării conflict etnic. Conflictele etnice presupun aglomerări mari de public,
ce pot duce la o tulburare gravă a ordinii publice şi la săvârşirea de infracţiuni de o
mare periculozitate. Acestea pot fi generate de intoleranţa etnică a unor persoane,
necunoaşterea de către majoritate a specificului etnocultural al minorităţilor, precum
şi prin exacerbarea de către mass-media a unor conflicte aflate în stare latentă şi
care se prezintă în mod deformat.

607
Traian CHINDEA

In cazul acestor categorii de conflicte, comportamentele colective sunt mai

mult sau mai puţin înclinate spre agresivitate şi violenţă, în funcţie de intensitatea
emoţională care le domină şi care poate fi de nemulţumire, ostilitate sau chiar de ură.
în aceste situaţii, forţele de ordine aflate în teren, ce iau primele cunoştinţă
despre declanşarea unui conflict etnic, desfăşoară următoarele activităţi39:
- supraveghează grupurile pentru edificare asupra stării de fapt şi obţinerea
primelor informaţii privind caracterul conflictului, numărul aproximativ al
participanţilor, intenţiile agresive ale acestora şi stabilirea iniţiatorului acţiunii;
- raportarea evenimentului ierarhic şi comunicarea datelor şi informaţiilor
obţinute;
- forţele de ordine nu vor interveni direct în această fază incipientă, pentru
aplanarea conflictului, pentru că simpla prezenţă a lor poate duce de multe ori la
renunţarea participanţilor la desfăşurarea conflictului, la tulburarea liniştii publice
şi la comiterea de fapte contrare legii;
- forţele de ordine nu vor face comentarii de natură a incita participanţii şi
nici aprecieri referitoare la solicitările acestora, limitându-se numai la aspecte
privind asigurarea liniştii şi ordinii publice;
- unul dintre poliţişti sau jandarmi se va adresa pe un ton confidenţial
persoanei care pare a fi „liderul” grupului sau liderilor grupurilor opozante,
încercând să-i determine să renunţe la actele de dezordine, explicându-le de ce
fapte se pot face vinovaţi şi ce consecinţe pot avea acestea;
- în timpul discuţiilor purtate, vor fi ascultate cât mai multe persoane ce
solicită acest lucru, pe rând, fără a le permite să vorbească în acelaşi timp.
în cazul în care grupurile implicate în conflictul etnic întreprind acţiuni
agresive, ce tulbură grav ordinea şi liniştea publică, la nivelul subunităţii de poliţie
competentă teritorial se alarmează de urgenţă subunitatea de intervenţie în forţă şi
celelalte structuri de jandarmerie şi poliţie, se constituie subunitatea de rezervă, se
ia legătura cu prefectul judeţului, cu parchetul competent pentru desemnarea unui
procuror care să supravegheze situaţia, se alarmează celelalte structuri ale M.A.I.
din teritoriu, respectiv Inspectoratul de jandarmi. Inspectoratul pentru situaţii de
urgenţă, şi se pune în aplicare Planul de măsuri pentru această situaţie.
In acelaşi context, vor fi anunţate şi celelalte structuri cu competenţe în ce
priveşte ordinea constituţională şi de drept din zonă, adică Serviciul Român de
Informaţii, unităţi ale M.Ap.N etc.
După legătura cu Staţia de salvare care va asigura ambulanţe, subunitatea
de intervenţie constituită de tăria 2 la 1 cu tehnica de luptă adecvată se va deplasa
la faţa locului şi prin mijloace de amplificare sonoră (portavoce), va încerca
negocierea cu grupurile de participanţi la conflict, încercând să-i determine să
înceteze actele de dezordine, explicându-le din nou că, prin comportamentul şi

39
Ion Sultănescu, Alexandru Lefter, Giorgel Şimu, George Petre, Mihai Boldojar, Constantin Ma­
nea, Constantin Cândea, Tactica poliţienească. Ediţia a Il-a, Editura AII Beck, Bucureşti 2003, p. 149.
608
 Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice...

atitudinea lor faţă de lege, se pot face vinovaţi de comiterea unor fapte grave cu
consecinţe deosebite.
Dacă şi în această situaţie actele de dezordine continuă, tulburând grav
ordinea şi liniştea publică şi punând în pericol viaţa, sănătatea, ori integritatea
corporală a unor persoane, bunuri materiale importante, publice ori private,
ordinea de drept - se va solicita prefectului judeţului să autorizeze intervenţia în
forţă a subunităţii de intervenţie, care va proceda în consecinţă, în strictă
conformitate cu prevederile legale40.
în cadrul subunităţii de intervenţie, alături de poliţişti vor participa şi
militari Jandarmi, întrucât, conform legii41. Jandarmeria Română are sarcini pentru
restabilirea ordinii publice grav tulburate.
La locul conflictului, folosirea mijloacelor din dotare se va face numai
după avertizarea şi somarea prin mijloace de amplificare sonoră a participanţilor
la dezordine. Dacă, cu toată avertizarea ftcută, se continuă încălcarea ordinii
publice şi a legii, şeful subunităţii de intervenţie îi somează pe participanţi
folosind formula42: „Prima somaţie: Atenţiune, vă rugăm să părăsiţi zona! Vom
folosi forţa!” urmată de semne sonore şi luminoase.
Dacă după trecerea perioadei de timp necesară dispersării, cei somaţi nu se
supun, se foloseşte o ultimă somaţie: „Ultima somaţie: Părăsiţi zona! Se va folosi
forţa!” în cazul în care nici de această dată participanţii la conflict nu se
conformează, se intervine în forţă, folosindu-se mijloacele din dotare.

Scurte concluzii. Păstrarea unui echilibru în convieţuirea multietnică din

S-E Transilvaniei este vitală, pentru România. Acest echilibru depinde, în primul
rând, de reducerea pretenţiilor absurde ale minorităţii maghiare din această zonă,
dar şi de voinţa şi capacitatea autorităţilor centrale şi locale de a promova strategii
de acţiune cu accent pe respectarea Constituţiei României şi a celorlalte legi.
Deşi problematica sensibilă a convieţuirii dintre românii şi etniile ce trăiesc
în sud-estul Transilvaniei, a afectat pacea socială, mai ales în martie 1990, există
speranţa şi încrederea că, în viitor, societatea românească va fi ferită de conflicte
etnice. Acest optimism îl împărtăşim şi pentru faptul că ţara noastră este integrată în
structurile Europei unite, cadrul legislativ este profund schimbat şi aliniat la legislaţia
internaţională, iar organele statului care veghează la pacea socială şi ordinea publică
sunt puternice, capabile şi motivate să lupte pentru respectarea Constituţiei României.

40 Legea nr. 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată
în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
41 Legea nr. 116 din 08.04.2003 privind aprobarea O.U.G. nr. 205/2002 pentru modificarea art. 1
din O.U.G. nr. 115/2001 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, publicată în M.O.
nr. 253 din 12.04.2001 şi Legea nr. 550/2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei
Române, publicată în M.O. nr. 1175 din 13.12.2004.
42 Art. 37 alin. 2 din Legea nr. 218 din 23.04.2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei
Române, publicară în M.O. nr. 305 din 09.05.2002.
609
Traian CHINDEA

('«'•r-t;

I
Prof. univ. dr. Traian CHINDEA

610
 Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice...

Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice,

de tipul Regiunii Autonome Maghiare, în Transilvania
Dr. Maria COBIANU-BÂCANU

Consecinţă a slăbiciunilor regimurilor politice ce s-au instaurat după 1989,

care au stimulat politicienii români, aflaţi la butoanele de conducere şi administrare
ale ţării, alianţa cu UDMR, am ajuns după 22 de ani, sub o adevărată şi inadmisibilă
stăpânire maghiară, care ne impune un statut de supuşi, specific epocii medievale, în
deceniul al doilea al mileniului trei, prin multitudinea de proiecte aberante şi în
dispreţul oricăror legi, în care urmăresc destmcturarea juridică a Statului Român.
Credinţa falsă, a tuturor guvernanţilor postdecembrişti, dublată de necunoaşterea
istoriei dramatice a raporturilor maghiaro-române, de-a lungul secolelor, dar naiv
susţinută de ideea că “a avea minoritari în viaţa politică „dă bine în faţa Europei”, a
creat terenul favorabil ca liderii maghiari, pregătiţi şi supra-instmiţi anticipat cu ceea
ce urma să fie după 22 decembrie 1989, să se impună şi să fie invitaţi la viaţa politică
a ţării. Doar Laszlo Tokes se declarase şi se manifestase în forţă, susţinut de români,
ca principal „erou anticommunisf’, în Timişoara şi în zonă, ca să fie glorificat mai
târziu de occidentalii europeni şi de americani, ca „detonator” al prăbuşirii
comunismului în România. Aşa, am ajuns să vedem, încă din 22-23 decembrie 1989,
pe pereţii clădirilor din Piaţa Izvor, unde funcţiona Institutul de Sociologie al
Academiei Române, afişul cu UDMR, ca organizaţie culturală a maghiarilor.
Da, ca organizaţie culturală s-au înregistrat şi aşa au rămas până în zilele
noastre, în pofida nelegalităţii, deşi acţionează şi dirijează destinele României ca cel
mai vajnic partid politic, cu un program politic iredentist, revizionist, anticonstitu­
ţional şi antieuropean, clădit pe fantoma Ungariei Mari, ce trebuie să domine întreg
Bazinul Carpatic. Anapodismul statutului lor real, de activişti politici şi.nu culturali, a
uimit două cercetătoare din Canada - Toronto, venite în institut într-un schimb de
experienţă ştiinţifică, care ne-au arătat că nu este normal aşa ceva. Insă, pentru aleşii
noştri politici, anormalul a devenit normal, dovadă că ei sunt finanţaţi dublu, ca
organizaţie culturală, dar şi ca partid politic, încât să nu fie nicăieri în pagubă.
în ultimii ani, liderii maghiarii şi-au radicalizat programele politice,
transformând, aspiraţiile, revendicările de aproape o sută de ani, în fapte de viaţă
nemijlocite, sfidând voinţa şi demnitatea poporului român majoritar, statornic pe
glia sa dintru începuturi, străjuit de Carpaţi, Marea Neagră şi Dunăre, singurii vecini
tainici şi trainici. La cedări ce au excedat Constituţia, dar şi normele europene au
recurs toate guvernele de până acum, dar votarea Legii Educaţiei prin asumare
guvernamentală cu întreg cortegiul de nedreptăţi şi consecinţe negative pentru
viitorul tinerilor români, de la grădiniţă până la sistemul universitar, a întrecut orice
611
Maria COBIANU-BACANU

măsură. Regimul Băsescu-Boc a fost exploatat, îngenuncheat şi umilit în cel mai

grav mod de liderii maghiari ai coaliţiei de guvernare (PDL,UNPR, UDMR şi
minorităţi naţionale) aflată în deficit de qvorum şi de încredere, pentru a se menţine
la putere, la această Lege care, pe lângă alte grave consecinţe sociale, educaţionale
şi culturale, oferă şi imaginea costurilor excesiv de scumpe, pe care trebuie să le
plătească întreg poporul român în viitorii ani, pentru păstrarea şi dezvoltarea
identităţii naţionale a maghiarilor, nepuse la încercare de nimeni.
Mijlocul liderilor maghiari de a-şi realiza interesele etnice excesive, pe care
le revendică de peste două decenii de democraţie, sunt uşor de descifrat, pentru cine
le ştie „stilul” de lucru, având în vedere agilitatea şi minuţiozitatea cu care ei
speculează tarele guvernanţilor români, în general, ale actualilor guvernanţi, în
special. Acela a fost să păstreze la conducere un guvern fără spirit naţional,
incapabil, incompetent, ineficient şi lipsit de o concepţie strategică de dezvoltare
durabilă, pe termen lung, pe care să-l poată manevra uşor, ca ei să-şi realizeze în
tihnă obsesiile autonomiste. Obiectivul lor de enclavizare a presupus realizarea unor
etape succesive reuşite, dar cea care avea să le ofere cele mai multe privilegii lor şi
umilinţe românilor a fost Legea Educaţiei, votată prin asumarea răspunderii
ministeriale şi promulgată, imediat, de preşedintele Traian Băsescu. Ulterior,
guvernanţii, dirijaţi de UDMR şi cu aportul neprecupeţit al preşedintelui Traian
Băsescu, ce joacă rolul de mare jucător, promovau şi accelerau, pe toate posturile
mass-media, ideea schimbării Constituţiei, pentru ca, în cadrul ei, să se poată
introduce modificarea împărţirii administrativ-teritoriale a ţării, în vederea creării
propriei Euro-regiuni maghiare; să se renunţe la sintagma de Stat naţional, suveran
şi independent, unitar şi indivizibil, precum şi la articolul privind limba română, ca
limbă unică oficială în Statul Român. în fapt, obiectivul privind limba a fost realizat
deja prin Legea Educaţiei, în care a fost acceptată predarea, de-acum înainte, în
limba maghiară şi a singurelor discipline ce erau predate în limba română. Istoria şi
Geografia. In acest fel, limba română a fost detronată de pe piedestalul ei, de limbă
oficială unică în stat. Şantajul şi ameninţarea liderilor români cu ieşirea de la
guvernare dacă nu este votată Legea Educaţiei a reuşit.
Citind presa maghiară din acea perioadă, ceea ce recunoaşte elita maghiară
este că primul document şi cel mai important care le-a adus cele mai mari satisfacţii
a fost Legea Educaţiei, chintesenţă a aspiraţiilor politice, culturale şi educaţionale
ale liderilor maghiari de toate culorile politice sau orientările ideologice, în fapt, toţi
fiind adepţi ai aceleaşi ideologii, pentru a-şi atinge ţelul final, autonomia teritorială
şi etnică. Au, de asemenea, mare satisfacţie că au dobândit prin lege dreptul de a se
folosi, pentru elevii aparţinând minorităţilor, un indice mai mare la stabilirea
finanţării de stat, deci, de a primi o cotă mai mare la finanţarea cheltuielilor per /
elev faţă de elevii români.
Cum se poate accepta o asemenea sfruntată nedreptate faţă de copiii români?
mă întreb eu. Ei nu au aceleaşi nevoi ca cei ai minoritarilor? In ce ţară elevii etniei
majoritare, ai poporului denominator de stat sunt atât de desconsideraţi şi umiliţi de

612
 Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice...

elevii minoritarilor, ai celor care au găsit loc de casă, de masă, pe acest pământ
ospitalier, dar se bucură şi de „daruri” în plus, deşi participă la genocidul lor social,
cultural şi educaţional? Câştigurile sau reuşitele, dobândite prin Legea Educaţiei,
menţionate de înşişi deputaţii şi liderii maghiari, sunt considerate „piatră de hotar”
pentru alte noi cerinţe pe care le vor avansa în activitatea politică viitoare celor ce
vor vrea să guverneze cu sprijinul lor. Adoptarea Legii Educaţiei, (precum şi
elaborarea Proiectului Legii Statutului Minorităţilor, ce îşi aşteaptă votul din 2005),
ar reglementa convenabil învăţământul în limba maternă, coloană de bază a politicii
faţă de minorităţi. Prin intermediul ei, fiind realizat cel mai important capitol pentru
menţinerea minorităţii.
în concepţia mea, legea a introdus inegalitatea de şanse a elevilor români în
raport cu cei ai minorităţilor nu numai din perspectivă financiară, dar şi ca pondere
pentru a-şi păstra statutul Juridic şcoala. Iată cum. Jn localităţile mici trebuie
păstrate grădiniţele şi şcolile primare, (deci, numai ale lor! n. ns. MCB) ca să nu
dispară comunitatea, (pe când comunitatea de români poate şi trebuie să dispară).
Legea prevede că în diasporă îşi pot păstra statutul juridic acele şcoli unde învaţă
elevi aparţinând minorităţii, indiferent de numărul acestora (la români, nu, ca să
parcurgă 5-6 km. pe jos)!), respectiv clasele de aici pot funcţiona şi dacă sunt mai
puţini copii. S-a mai discutat şi despre faptul că acesta este primul act normativ
care conţine dreptul de înfiinţare a şcolilor confesionale, respectiv, faptul că, de
cota per capita beneficiază elevii care frecventează şcolile de stat, confesionale,
private, de la clasa Ipână la bacalaureat".
„Adoptarea Legii Educaţiei e o piatră de hotar în lupta pentru drepturi ale
comunităţii maghiare din Transilvania", spun liderii maghiari. Pentru UDMR şi
maghiarimea din Transilvania, „este una din principalele pietre de hotar în lupta
pentru drepturi din ultimele două decenii, deoarece, astfel, s-a putut desăvârşi
dreptul de folosire a limbii materne minoritare; totodată, legea îi conduce într-o
nouă luptă care se duce pentm drepturile colective şi pentru drepturile de decizie".
Succesul votării Legii Educaţiei a fost atât de mare pentru Ungaria şi
maghiarii din România încât a dus la „întărirea relaţiilor de prietenie dintre
Parlamentul României şi Parlamentul Ungariei”, reflectată în schimbul de vizite
reciproce al Robertei Anastase, Preşedinta Camerei Deputaţilor, în Ungaria şi al lui
Kover Laszlo, Preşedintele Parlamentului Ungar, în România. La Conferinţa de
presă din Ungaria, acesta şi-a exprimat speranţa, „că până în vară şi Legea
minorităţilor va fi dezbătută în Parlamentul României”, iar ajuns în Ţinutul Secuiesc
cu câteva zile înainte de sărbătorirea Zilei naţionale a Ungariei, 15 Martie, şi-a
continuat discursul cu privire la susţinerea dezideratului autonomiei etnicilor
maghiari din România, spunând că, în concepţia sa, „autonomia maghiarilor este
voinţa divinităţii. Este legală, este dreaptă, iar referendumul pentru autonomie este
dreptul maghiarilor”, afirmaţii care au stârnit un val de critici şi reproşuri din partea
opoziţiei şi a unor ziarişti şi analişti români.

613
Maria COBIANU-BACANU

După această necesară trecere în revistă a unei legi cruciale pentru societatea
românească prin efectele ei nocive, cum este Legea Educaţiei, să urmărim cum se
pregătesc liderii maghiari, extrem de activi şi abili în formularea şi susţinerea prin
acţiuni politice a noi proiecte privind păstrarea identităţii lor naţionale, nepusă în
pericol de nimeni.
Cu schimbarea guvernelor Băsescu - Boc şi Băsescu - Mihai Răzvan
Ungureanu, prin venirea la putere a guvernului Victor Ponta, (cu Crin Antonescu şi
Daniel Constantin), liderii maghiari încep să intre în alertă, că proiectele lor, cu
succese asigurate de preşedintele jucător Traian Băsescu şi primii miniştri. Boc şi
Ungureanu ar putea fi ratate. Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, fost ministru al
culturii în cele două guverne anterioare, afirmă, în această situaţie, că este liber de a
accepta un dialog cu noua guvernare, dacă aceasta îl solicită, dar numai după ce află
structura Cabinetului Ponta şi Programul de guvernare al acestuia. Ceea ce se
aşteaptă şi aşteptăm de la acest guvern Ponta, este să nu mai apeleze la „cârja”
Uniunii Maghiare, gata să „sprijine” toate guvernele pentru atingerea propriilor ei
interese, proiecte, în dispreţul gravelor probleme ale românilor, sătui de sărăcie,
minciună şi dispreţ naţional din partea liderilor lor.
Ce elemente noi apar în limbajul politic al elitelor maghiare de toate
originile politice, ştiut fiind că ei toţi nutresc acelaşi ideal, medieval, vetust şi în
afara timpului istoric în care suntem? Nimic nou sub soare. Refacerea Ungariei
Sfântului Ştefan. Precizăm că maghiarii se cred mari lingvişti şi creatori de aşa-zise
„concepte”, aşa că le rescriem şi noi, pentru a le descifra mai bine pretinsa
capacitate creatoare în livrarea de concepte novatoare în limbajul politic, că în cel
ştiinţific nu se poate discuta.
Intre altele, de pildă, vorbesc despre ,J)iaspora maghiară” sau maghiarii din
afara judeţelor Covasna, Harghita, şi, în parte. Mureş, cu semnificaţia de co-etnici
care trebuie solidarizaţi la acţiunile de realizare a unui referendum pentru înfiinţarea
„Regiunii unitare” (nu autonome, cum se ştie) de pe Pământul Secuiesc (nu Ţinutul
Secuiesc, ultravehiculat din 1993, pe la Adunările din Uniunea Europeană.). într-o
singură frază găseşti trei „noutăţi lingvistice” ca să pară creatori şi novatori în ceea ce
fac. In fapt, obiectivul lor principal este să ajungă la o poziţie comună, toate parti­
dele politice maghiare, pentru a bloca preconizata reorganizare administrativă,
care trebuie redirecdonată spre binele maghiarilor de pe Pământul Secuiesc. Deci,
în concepţia lor, reorganizarea administrativă a ţării să nu aibă ca scop interesele
economice, sociale, culturale, naţionale, ci „binele maghiarilor de pe Pământul
Secuiesc”, orice afectare a intereselor secuieşti fiind interpretată ca încălcare a unui
drept internaţional!!!
Un referendum pentru modificarea graniţelor judeţului Covasna în scopul
înfiinţării unităţii administrative a Pământului Secuiesc este imediat pus în luciu
de către autorităţile locale, judeţene şi municipale, dar reorganizarea administrativă
a ţării devine periculoasă pentru că modifică structura etnică şi duce la radierea
statistică a „poporului secuiesc”, a unei „comunităţi istorice milenare”, pe când noi,

614
 Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice...

românii, am venit pe aceste locuri cu 3-4 secole în urmă, în falsul şi denaturatul lor
mental istoric şi, în consecinţă, nu merităm nimic.
în acelaşi scop exagerat al apărării drepturilor lor istorice, promovează
necesitatea creării unui sistem juridic special, la nivel european, pentru apărarea
drepturilor comunităţilor naţionale indigene, băştinaşe pe pământul natal pe care
locuiesc. Se ajunge, astfel, încet, dar sigur, la reclamarea ca normale şi legale a
drepturilor colective, care nu sunt prevăzute nici în Constituţie, nici în legislaţia
europeană. Lupta pentm ele se anunţă acerbă. Nu este nevoie de o istorie inventată!
spune istoricul Kadar Gyula, în volumul „Vrem o patrie secuiască!”. „Dacă va fi
nevoie, vom atrage atenţia Europei asupra secuimii printr-o serie de proteste faţă de
privarea maghiarilor din Transilvania de drepturi colectivei”.
La acest subiect, vreau să subliniez că maghiarii îşi permit să ne adreseze
astfel de ameninţări pentru că însăşi Uniunea Europeană, Comisia de la Geneva
manifestă uneori o atitudine lipsita de verticalitate şi de consecvenţă în ceea ce
priveşte interpretarea documentelor ei. De pildă, sintagma de „drepturi colective”
nu există în documentele ei. Atunci, mă întreb, în virtutea cărui fapt, propagandiştii
maghiari ai drepturilor minorităţilor ajung să ne ameninţe cu ele, prin proteste şi
încă chiar şi sancţionabile de forurile europene?
Trendul demografic pozitiv, înregistrat după Recensământul din noiembrie
2011, îi conduce la accelerarea demersurilor pentru „amplificarea ţării-mamă a
Pământului Secuiesc, regiunea cea mai expusă procesului de eroziune etnică a
maghiarilor, în concepţia lor. Sunt semne încurajatoare, spun liderii maghiari, în
privinţa transformării Pământului Secuiesc într-o tară-mamă interioară mai
marcantă a maghiarilor din Transilvania. Acesta este baza aspiraţiilor autono­
miste ale regiunii”.
în tot ceea ce exprimă, aşa cum se vede în formularea, „amplificarea ţării-
mamă a Pământului Secuiesc”, se dezvăluie lipsa de cultură şi dorinţa de a se prezenta
în expresii pompoase, exagerate şi lipsite de substanţă reală, specifice mediocrilor cu
pretenţii de specialişti, dar şi mistificatorilor notorii ai realităţii social-istorice.
Cea mai importantă problema a maghiarilor de pe Pământul Secuiesc a fost
şi rămâne autonomia, în sensul cel mai larg al cuvântului, etnică, politică,
economică, administrativă, culturală, religioasă, în toate sferele vieţii umane, cu
corolarul ei, inevitabil, autonomia teritorială. în sprijinul obţinerii ei nu renunţă la
niciun fel de mijloace, lobby în Adunarea Generală a Consiliului Europei, sprijin
direct logistic, material, politic din partea guvernului ungar, constituirea instituţiei
juridice a celei de a doua cetăţenii, oferită de Guvernul Ungar, asocierea cu
autonomiştii din aceeaşi speţă politică din ţările Europei precum Scoţia, Ţara
Galilor, Irlanda de Nord, Catalonia, Ţara Bascilor, Tirolul de Sud, Corsica.
Atât premierul Victor Orban, cât şi vicepremierul ungar, Semjen Zsolt fac
apel la adresa puterilor politice maghiare din Transilvania să se solidarizeze înainte
de alegerile electorale din 2012 din România, cu motivaţia că în cazul în care
prezenţa maghiară transilvană pe criterii etnice nu poate avea o prezenţă marcantă

615
Maria COBIANU-BACANU

în Parlamentul din Bucureşti, va exista pericolul ca maghiarii din Transilvania să se

integreze ideologic în partidele româneşti, ceea ce ar însemna sfârşitul reprezentării
intereselor maghiare.
O obsesie a liderilor şi formatorilor de opinie maghiari, afirmată adeseori în
presă, este aceea că ei se consideră cetăţeni de rangul doi în România pentru că în
regiunile locuite majoritar compact de maghiari nu este oficializată şi utilizarea
limbii maghiare, care i-ar conduce la bi-lingvism şi i-ar face egali cu românii. Deşi,
în realitate, limba maghiară domină în spaţiul simbolic al judeţelor Covasna şi
Harghita, în viaţa socială, pe stradă, în administraţie şi în tribunal, ei vor să elimine
din Constituţie articolul 13, care prevede că, în România, limba oficială este limba
română. în continuarea celor de mai sus. Preşedintele PCM Covasna şi
vicepreşedintele lui vorbesc chiar de pericolul nimicirii şi asimilării nu doar a
maghiarimii din Transilvania, ci şi a secuimii în bloc, împotriva căreia a fost
demarat un atac final sub denumirea de „reorganizarea regională”. Pentru cei doi
politicieni, aceasta situaţie este inacceptabilă. Maghiarimii formatoare de stat, care
dispune de un trecut de peste o mie de ani, atestat prin documente, spun ei, îi revine
statutul de naţiune parteneră, egalitate totală în drepturile naţionale, iar poporului
secuiesc, băştinaş, îi revine autodeterminarea internă, autonomia.
Cu aceste pretenţii care reclamă schimbarea graniţelor interne şi externe ale
ţării şi destrămarea Statului Român, se confirmă că politicienii maghiari trăiesc în
afara lumii contemporane. Ei revendică drepturi istorice de-acum o mie de ani
pentru o dominare de tip feudal a poporului român, care a trăit cele mai dure
suferinţe din partea lor de-a lungul istoriei. Atunci, ar trebui să vină şi turcii, fost
imperiu cu trecut de dominatori şi cuceritori, să ne ceară să-i repunem în drepturile
de a primi bimri şi ostateci copiii.
Reveniţi la realitate, domnilor, că ceasul istoriei nu mai poate fi întors!
Timpul este o constantă absolută a realităţii, el se scurge numai din trecut, prin
prezent spre viitor! Nu mai visaţi la măriri şi regate, în care eraţi unicii decidenţi ai
oamenilor, pe care îi spoliaţi şi exploataţi, ca să trăiţi voi în lux şi bogăţie! Poporul
român şi-a căpătat libertatea şi independenţa în lupte grele, pe câmpurile de bătălie,
nu pentru a se întoarce la robia şi desfiinţarea etnică, pe care voi aţi exersat-o din
plin în istoria sa! Ştim ce vă roade, că, acum, nu mai puteţi stăpâni, ca în trecut,
oameni şi locuri greu de acoperit cu populaţia mult mai puţin numeroasă pe care aţi
avut-o în toate secolele! Autodeterminarea maghiaro-secuiască va rămâne o himeră
la care veţi visa mereu pentru că popoarele pe care le-aţi subjugat nu mai pot fi
întoarse din dmmul lor istoric spre progres, pace, bunăstare şi demnitate naţională!
Mult râvnitul proiect al UDMR de reorganizare teritorială pe regiuni a ţării în
folosul maghiarilor nu a ajuns să fie votat de guvernul Băsescu-Boc, în faţa căruia v-
aţi făcut preş votând toate legile şi fărădelegile ce se abăteau asupra întregului popor
român, inclusiv asupra maghiarilor săraci pe care i-aţi reprezentat şi trădat.
Nemulţumit de tergiversarea votării legii reorganizării regiunilor ţării, Eckstein-
Kovacs Peter, consilier al preşedintelui Băsescu, a spus că UDMR nu ar trebui să

616
 Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice...

amâne disputa pe marginea reorganizaţii teritoriale, având în vedere că UDMR se află

acum în situaţia în care şi-ar putea valida ideile privind reorganizarea teritorială,
menţionând ironic că „acum, este momentul să pună pistolul la tâmpla PDL, având în
vedere că, acum, are voturi, argumente şi putere în parlament”, lată, dacă mai era
nevoie să demonstrăm, care erau metodele de vot ale legilor maghiare în Parlamentul
regimului Băsescu - Boc, şantajul, intimidarea, presiunea psihologică şi politică!
Acest proiect complex şi mult disputat nu putea fi uşor votat dacă se vedea
de la o poştă că UDMR voia să refacă harta teritoriului răpit României prin Dictatul
de la Viena, pentru viitoarea regiune secuiască, „Pământ Secuiesc”, ca zonă,
exclusiv secuiască. De altfel, un răspuns magistral la acest proiect anacronic de
desfiinţare a judeţelor ţării a dat prof. acad. Dinu C. Giurescu, spunând că „Iniţiativa
de a desfiinţa judeţele se înscrie într-un şir de acţiuni care sunt menite, pe de-o
parte, să destrame unitatea teritorială a ţării şi, pe de altă parte, să şteargă identitatea
noastră naţională. Se anulează, cu o trăsătură de pix, toată această întocmire care are
o vechime între 600 şi 700 de ani, intrată în conştiinţa noastră, a mea”.
Acest Apel demontează ştiinţific intenţiile iredentiste, revizioniste şi anti-
româneşti ale maghiarilor cu concursul preşedintelui Băsescu şi Guvernului Boc, de
destrămare a ţesutului social al popomlui român şi de înlocuire a elementelor
componente ale statului român de naţiune, popor, teritoriu naţional şi suveranitate, cu
construcţii juridice inventate, de esenţă etnică, menite să servească numai interesele
maghiarilor. în acest proiect diabolic, naţiunea română, ca realitate istorică a
poporului român, ce a evoluat de la stadiul de populaţie, spre forme superioare de
percepţie de sine, cu conştiinţă şi sentimente naţionale este înlocuită cu formularea de
comunitate maghiară naţională, referitore la grupul etnic maghiar; teritoriul naţional
românesc este redus de maghiari în zona cu majoritate maghiară la sintagmele Ţinutul
Secuiesc, la început, apoi la Pământul Secuiesc sau la Patria Secuiască, ceea «e
produce şi o profundă confuzie în mentalul celor din afara zonei; iar suveranitatea
naţională a poporului român este înlocuită cu formulările: autoorganizare, autodeter­
minare, autonomie culturală, autonomie teritorială etc. care urmăresc identificarea şi
recunoaşterea grupului etnic maghiar ca izvor al puterii sau factor constitutiv în stat
(Vezi, în acest sens, „Raportul PIN privind Proiectul Legii Minorităţilor Naţionale”,
de Aurelian Pavelescu, pe internet, în Adobe Acrobat Professional PDF).
Diversiunea pe care o produc liderii maghiari constă în aceea că atribuie
semnificaţii exclusiv etnice unor categorii cu conţinut precis determinat în limbajul
politic şi juridic referitor la naţiune, în general, la cea română în special. în acest
mod, ei transformă grupul etnic sau populaţia de 1.500.000 de maghiari din
România drept comunitatea naţională maghiară, noţiune echivalentă cu comunitatea
naţională română care defineşte poporul român denominator de ţară. De aici se
naşte pretenţia lor de a fi trataţi ca egali cu românii şi ca limba maghiară să fie
recunoscută ca limbă oficială în Statul Român.
în faţa acestor denaturări şi mistificări, desigur, românii reacţionează
opunându-se proiectului de realizare a unei enclave etnice, de tipul Regiunii

617
Maria COBIANU-BACANU

Autonome Maghiare, ca şi revendicării ca limba maghiară să devină limbă oficială în

România, deşi, în fapt ea este în judeţele Covasna şi Harghita. Dar liderii maghiari
vor oficializarea ei de către Parlamentul României pentm că, în acest fel, ei au încă un
element care să-i favorizeze la declararea unilaterală a autonomiei formaţiei statale
sub denumirea fie de „Ţinut Secuiesc”, „Pământ Secuiesc” sau „Patrie Secuiască”.
Sperăm, totuşi, că noul guvern al coaliţiei USL, care a fost învestit, va instaura
un climat de apărare a identităţii naţionale a tuturor românilor şi, în special, a celor
din Covasna şi Harghita, trataţi ca „pierderi colaterale”, în procesul de asimilare a lor
de către maghiari. Considerăm, că după 22 de ani de democraţie, este normal, legal şi
necesar ca în Parlamentul României, să-şi găsească locul şi reprezentanţi ai românilor
din Covasna şi Harghita, o comunitate de circa 400.000 de locuitori, care să aducă la
cunoştinţa tuturor parlamentarilor problemele grave, dar necunoscute lor, cu care se
confmntă pentru păstrarea identităţii etnice, identitate ce tinde să slăbească tot mai
mult, datorită politicii agresive a liderilor maghiari. Aceştia din urmă, fără cel mai
elementar respect, îi privează pe români de locuri de muncă, de fonduri financiare
pentru activităţi culturale, de şansa de afirmare la nivelul comunităţii oraşelor, în
vreme ce ei organizează tot felul de competiţii costisitoare, în ţară şi în afara ei. De
asemenea, propunem să se monitorizeze presa maghiară din ţara noastră, extrem de
denigratoare la adresa poporului român, a Statului Român, a Istoriei Românilor, pe
care o falsifică, o distorsionează fără nici o mşine, atât în ţară, cât şi în străinătate,
promovându-şi, în acelaşi timp, în ţară, cu o voinţă şi ură feroce, ca personalităţi
importante, criminali şi fascişti, ale căror nume sunt puse şcolilor şi instituţiilor
culturale, sfidând şi în acest fel, mândria românilor şi autoritatea Statului Român şi a
instituţiilor lui de veghe.
De asemenea, solicităm Guvernului Ponta să stăvilească marşul victorios al
maghiarilor, care au ajuns să ne domine, ca ţară şi popor, şi să ne decidă vieţile, viitoml,
fiind permanent ahaţi la guvernare; ţinându-se seama şi de aşteptările românilor, care
dau nume ţării, să se creeze condiţii de muncă şi de viaţă corespunzătoare şi lor, pentru
a le cultiva mândria de a fi români şi de a participa, în primul rând, noi, românii, cu
întreg potenţialul uman, moral şi profesional, de care dispunem, la constmirea şi
modelarea propriului destin, corespunzător cu nevoile şi aspiraţiile noastre istorice.
Având în vedere că în viitor va avea loc reorganizarea administrativ-
teritorială a ţării, sperăm că acest proces se va desfăşura respectând istoricele forme
existente, adică, judeţele, ca unităţi administrative în cadrul euro-regiunilor, şi că nu
se va reînfiinţa fosta regiune autonomă maghiară, printr-un alt troc cu liderii
maghiari, interesaţi atât de reînvierea ei, cât şi de oficializarea limbii maghiare.
In consecinţă, în numele tuturor românilor, care îşi doresc refacerea
prestigiului şi mândriei lor, călcate în picioare de foştii guvernanţi şi liderii maghiari,
exprim încă o dată imperativul ca: Marşul maghiarilor care vor oficializarea RAM
(Regiunii Autonome Maghiare) şi a limbii maghiare să fie oprit!!!

618
Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave etnice.

Dr. Maria COBIANU-BĂCANU

619
 Bucuria cuvintelor româneşti. Tabletă

Bucuria cuvintelor româneşti. Tabletă

Prof. dr. Luminiţa CORNEA

în urmă cu mai mulţi ani, am avut un extraordinar prilej de a discuta cu Poetul

Grigore Vieru. La ediţia din vara anului 1995 a Universităţii de Vară ţrNicolae lorga”,
de la Vălenii de Munte, Grigore Viem a fost prezent chiar în ziua deschiderii festive a
cursurilor. A rostit un emoţionant cuvânt prin care şi-a mărturisit dragostea aparte ce
o avea pentru Nicolae lorga, inclus de el în Abecedarul basarabean prin următoarea
frază a înţeleptului savant: „Şarpele este primejdios nu pentru că muşcă, ci pentru că
se ascunde să muşte”. îmi amintesc cum, în încheierea discursului, Grigore Viem a
făcut haz de necaz şi a dat auditoriului o veste bună: „în Basarabia, armata a 15-a,
limba moldovenească, bate în retragere”.
în aceeaşi zi, am avut privilegiul deosebit de a avea o scurtă discuţie cu
domnia sa, realizând un interviu ce a fost publicat în ziaml Cuvântul nou din 6
septembrie 1995, împreună cu următoarea însemnare autografă a poetului: „Cititorilor
Cuvântului nou de la un vechi român, cu frăţească iubire, Grigore Viem”.
Solicitându-i părerea în legătură cu acele cursuri organizate ani în şir (1908-
1940) de N. lorga şi continuate astăzi, Grigore Viem mi-a răspuns: „Sunt cel mai
sărac om din lume pentm că n-am avut norocul să particip la cursurile de vară
organizate de Nicolae lorga”. L-am mgat apoi să motiveze, prin prisma sufletului
Domniei Sale, cum se face că Nicolae lorga nu este prezent în manualele şcolare din
România decât foarte puţin. Răspunsul a fost următoml: „Consider aceasta ca o mare
lacună a românilor - sunt român şi o spun cu durere - indiferenţa românilor este
boală naţională, iertaţi-mi expresia. Nimeni din popoarele pe care le cunosc, din ţările
baltice. Armenia... nu se comportă atât de indiferent cu personalităţile sale”.
De atunci, de la Vălenii de Munte, am mai avut bucuria de a-1 întâlni pe
Grigore Viem, chiar la Sf. Gheorghe, într-o scurtă trecere a sa, când i-am oferit
antologia, realizată de noi, din cele mai fmmoase poezii pentm copii, în care, alături
de poezii ale poeţilor din România, am aşezat şi o poezie scrisă de Grigore Viem.
Mi-a mulţumit cu un zâmbet care a rămas în sufletul meu.
Grigore Viem - mare poet al românilor - este omul care a ştiut să promoveze
idealul naţional, valorile noastre adevărate, unitatea neamului nostm.
într-un interviu dat jurnalistei Eugenia Guzun, pentm emisiunea „Cum vă
place?” de la Radio România Actualităţi, în iulie 2002, Grigore Viem afirma
categoric: „Limba, credinţa în biserică, credinţa în Dumnezeu, credinţa noastră
în general şi limba română au ţinut vie, de-a lungul veacurilor, firea noastră
naţională”.

621
Luminiţa CORNEA

,JLogosul şi muzica’'’ este o creaţie în care Grigore Vieru evidenţiază mai

multe teme specifice liricii sale. De la recunoaşterea, caracteristică credinţei noastre
ortodoxe, a zădărniciei vieţii; „Eu, Doamne, lucruri / Ştiu că n-am făcut prea multe”
la smerenia asupra trudei sale: „De Tine am / Tot rezemat cuvintele - / Atâta”.
Recunoaşte, simplu, dar categoric, că a transmis, prin poezia sa, concepte ale
credinţei învăţate, desigur, de la strămoşi: „Le-am învăţat tăcerea Ta / Să o asculte /
Şi asupra tainelor / Să nu ridice bâta”. Doar iubind tăcerea şi respectând tainele,
inima fiecăruia dintre noi va vorbi lui Hristos.
Conştient de valoarea creaţiei sale născută din vicisitudinile recente „peşterile
noi” - peşterile în care au fost surghiunite cuvintele strămoşeşti - îşi vede versurile
,dn cer răsfrânte”, unde abia acolo libertatea Creatorului este deplină, iar ele:
„plânseră de bucurie / Când aflară / Că sunt cuvinte româneşti / Şi pot să cânte”.
Oare numai ,,răsfrânte în cer” pot să-şi manifeste bucuria? Bucuria că „sunt cuvinte
româneşti”? Că au scăpat de platoşa chirilică? Ce simplu spus, dar ce istorie cuprinde!
Cuvinte româneşti care pot, în sfârşit, să cânte!! Fără ele, n-am avea identitate. Fără
ele, n-ar exista leagănul neamului românesc: „Ar putea oare / Ar putea oare să existe,
/ Neîngrădiţi de Limba Română / Caipaţii?!” {„Fiinţa doruluf’).
După vagi incursiuni în trecut, poetul, care poartă în fiinţa sa obsesia unei
mitologii naţionale pe care o află în vechimea şi bogăţia limbii, dar şi în straturile
folclorice ale culturii româneşti, identifică Ţara cu muzica şi cu strămoşeştile cuvinte,
printr-o extraordinară comparaţie astrală: „Aşa precum / Luminile preasfinte / Din
soare curg pe lumi / Şi timpul îl măsoară, / Astfel din muzică / Şi din străvechi
cuvinte / S-a revărsat pe locul ei / Această Ţară” {,J^gosul şi muzica”).
Finalul poeziei ,J^gosul şi muzica” ne aminteşte de motivul „deşertăciunea
deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni” (Vanitas vanitatum et omnia vani tas) cu
care începe partea din Biblie cunoscută sub numele de Eclesiastul. Ful liric este
preocupat de marea trecere „Acum, când glasul iernii / îl aud în toamne”. Nu-1
interesează „mărirea lumii” acesteia, „veştedul ei laur”. Adresarea din primul vers
revine cu tonul unei sublime rugăciuni de implorare demnă: „...apropie-mă Ţie / Pe
de-a-ntregul. Doamne, / Să ftiă topesc în corul / Stelelor de aur”.
Poezia aceasta se înscrie în sfera ars poetica, fiind o poezie a identităţii de
limbă şi de credinţă, ca întreaga creaţie a Poetului Grigore Vieru. Pentru cine a
ostenit Grigore Viem „în ocna cuvintelor” {„Formular”)! Pentru ce? „Măream
vorbele / Până când sunau / Ca un clopot bisericesc” {„Ocheanul”). „Acest clopot,
acest zeu / Lacrima” {,Jxicrima”).
„Limpede ca lacrima” este Limba Română. Grigore Vieru şi generaţia sa au
trăit drama marginalizării limbii române - botezată moldovenească şi trecută la grafia
slavonă. De aceea au luptat, prin scrisul lor, pentru regăsirea unităţii culturale prin
limbă şi prin credinţă. Uneori cele două elemente identitare se unifică: „De departe
vine - din colinde, / Din Psaltiri şi din condeie sfinte. / Ei au îndrăgit întâi scânteia”,
„în privirea Ei întâia oară / Am văzut c-avem şi noi o Ţară. / Şi în cântul Ei urcând
Pamasul / Auzirăm Ţării noastre glasul / In Limba Română! // Dacă hoarde ne-au

622
 Bucuria cuvintelor româneşti. Tabletă

prădat păgâne, / Am găsit în ea şi foc şi pâine. / De-ar seca şi Mureşul şi Prutul, / Tot
în ea ne-am dibui-nceputul - / In Limba Română!” {,J^impede ca lacrima").
Atâta timp cât stelele pe care le vedem formează cerul, neamul românesc nu
este „nevoiaş” cât „are un cântec, un grai”. Graiul din adânc este graiul Ţării şi al
mamei: „Mulţumeşte mamei! / Câtă vreme rămân / Mamele jos pe pământ, / Nicio
ţară nu este săracă” (,J^icio stea").
Imaginea mamei este alăturată imaginii sfinţilor, conform credinţei
ortodoxe: „Tu n-ai asemănare / In cele pământeşti. / Născând, tu eşti un geniu, / Un
geniu, mamă, eşti”. Sfinţenia mamei este recunoscută târziu, tot asemenea sfinţilor:
„Tu eşti un geniu, mamă, / Târziu recunoscut: / Abia atunci când iarbă / Răsai din
tristul lut” („Tu eşti un geniu").
în poezia „13 strofe despre mankurţi", îşi exprimă revolta împotriva celor ce
„ne hăcuiră graiul / Şi doina, şi harta”, împotriva celor „ce otrăvesc pământul / Şi
izvorul, bietul. / Ei sunt gata să tragă / în cei care-şi cer alfabetul”.
„Scrisoare din Basarabia" este mărturisirea de credinţă, de neam şi de lege:
„Credeam că un noroc e plaga, / Un bine graiul cel sluţit. / Citesc azi pe Arghezi,
Blaga - I Ce tare. Doamne, am fost minţit!” Fiind minţit, necunoscând adevărul, a
păcătuit chiar faţă de fratele său: „Cu pocăinţă nesfârşită, / mă rog iubitului lisus /
Să-mi ierte vorba rătăcită, / Ce despre tine, frate, - am spus”.
Multă apă s-a scurs pe albia Prutului din ziua când un popor cu aceeaşi
limbă şi istorie a fost împărţit în români şi moldoveni. De ce? Pentru a înstrăina
frate de frate, soră de soră?
Grigore Viem a trăit toate avatarurile politice, sociale, culturale ale
teritorului, vitregit de istorie, dintre Pmt şi Nistru. Istoria neamului său se
desfăşoară în spaţiul lăuntric al Poetului. „Trăirile” sale i-au alcătuit opera, în care
ipostaza Poetului este evidentă. Au devenit poeme ce transmit suferinţele
părinţilor, dar, mai mult, bucuria cuvintelor româneşti regăsite. Citindu-i
opera, nu se poate să nu vezi în Grigore Vieru „un simbol autentic al românismului”
(Răzvan Theodorescu). întreaga-i operă şi activitate confirmă această afirmaţie.
înaltpreasfinţitul Arhiepiscop loan Selejan al Episcopiei Covasnei şi
Harghitei îl numeşte pe Grigore Vieru „poetul unei mari conştiente naţionale
româneşti sau, am putea să-i mai spunem, poetul dorului de Ţara-mamă”. In
acelaşi context, Î.P.S. .\rhiepiscop loan numeşte cărările străbătute de Poet:
„Cărările lui au fost pământeşti, dar au fost totdeauna secondate de cărările care
duceau către Cer, către Creator, către bine, către adevăr. Cei ce vor căuta să-l
găsească în acest spaţiu românesc, să nu-1 caute pe alte cărări, decât dacă vor vedea
undeva, pe o cărare, că va scrie, la începutul ei, „aceasta este cărarea iubirii”.
Mergeţi pe ea şi-l veţi găsi, la capătul ei, pe Grigore Vieru. Dacă veţi mai găsi o
cărare pe care să scrie „adevăr”, mergeţi şi pe aceea şi tot umblând, din uşă-n uşă, îl
veţi găsi şi acolo pe Grigore Vieru. Dacă veţi găsi alte cărări pe care să scrie
„omenie, bine, frumos, mângâiere”, căutaţi-1 şi pe acelea, că numai pe acelea a
umblat cât a fost printre noi. Nu a cunoscut cărările blestemului, urii, discordiei”.

623
Luminiţa CORNEA

Î.P.S. loan îşi exprimă convingerea că opera lui Grigore Vieru „rămâne să
grăiască generaţiilor viitoare, pentru că nu şi-a spus încă ultimul cuvânt. Chiar
dacă, astăzi, nu mai scrie, el, totuşi, continuă să mişte conştiinţe şi inimi din
spaţiul nostru românesc, acele inimi care îi vor citi cu respect şi cu recunoştinţă
opera” {„Grigore Vieru - conştiinţă sfinţită prin botez”, în volumul „Cel care se
apropie - In memoriam Grigore Vieru - însemnări şi eseuri”, îngrijit de Valentin
Marica, Editura „Cezara Codruţa Marica”, Târgu-Mureş, 2011, p. 10-11, 13).
Prin urmare, să păstrăm în suflete, versurile Poetului Grigore Vieru, să le
citim şi să le recitim, să le trecem peste timp. Vom contribui astfel la menţinerea
rădăcinilor ce ne susţin.

Prof. dr. Luminiţa CORNEA

624
 Profesioniştii noştri 5

Lista autorilor
EDITURA EUROCARPATICA, lOAN LĂCĂTUŞU
şi îngrijitorul ediţiei VASILE STANCU
mulţumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea
acestui volum din cadrul colecţiei
PROFESIONIŞTII NOŞTRI

1. Dumitru ACU, prof. univ. dr., preşedinte - Asociaţiunea ASTRA Sibiu, tel.
0269.423.378, e-mail: acu_dumitru@yahoo.com
2. Constantin AITEAN-TAUS, autor de lucrări monografice, corn. Măieruş, jud.
Braşov, tel. 0752.074.244
3. Daniel ALIC, preot, doctor în istorie, consilier cultural - Episcopia
Caransebeşului, tel. 0756.097.377, e-mail: daniel@yahoo.com
4. Teodor ARDELEAN, profesor, doctor în filologie, director - Biblioteca
Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare; director executiv, redactor-şef la revista
,d7amilia Română”, tel. 0262.275.583, e-mail: familiaromana@yahoo.com
5. Nicolae BALINT, profesor, publicist, Târgu Mureş; tel. 0748.894.529, e-mail:
nicolae_balint@yahoo.com
6. Die BĂDESCU, sociolog, prof univ. dr.. Universitatea Bucureşti, preşedinte -
Asociaţia Sociologilor din România, tel. 0722432294, e-mail:
iliebadescu@gmail.com
7. Barbu BĂLAN, prof. univ. dr. ing., preşedinte - Federaţia Naţională a Românilor
Persecutaţi Etnic Cluj-Napoca, Bulevardul Eroilor nr. 2, tel. 0741.766.886, e-mail:
barbubalan @ yahoo.com
8. Radu BALTASIU, sociolog, prof univ. dr.. Universitatea Bucureşti; director -
Centrul pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române, tel.
0756.042.547, e-mail: radu.baltasiu@gmail.com
9. Corina BĂRĂGAN-SPOREA, profesor. Vama Buzăului, jud. Braşov, tel.
0724.522.299, e-mail: corinasporea.baragan@yahoo.com
10. Gheorghe BEJAN, inginer, preşedinte - Asociaţia Romano-Catolicilor din
Moldova „Dumitru Mărtinaş”, Bacău, tel. 0744.704.760, e-mail:
arcdm@yahoo.com
11. Florin BENGEAN, preot, doctor în istorie; cercetător ştiinţific, profesor asociat la
Universitatea „Petru Maior” Tîrgu Mureş, tel. 0747.035.057, e-mail:
florinbengean@yahoo.com
12. Petrică BILIBOK-BÂRSAN, prof. Şcoala Primară „Grigore Tabacaru” Tărhăuş,
Comuna Ghimeş-Făget, judeţul Bacău, tel. 0747.879.309, e-mail:
bilibok_petrica@yahoo.com

625
loan Lăcătuşu la 65 de ani

13. Liviu BOAR, arhivist, doctor în istorie, director - Arhivele Naţionale Mureş,
redactor şef al anuarului „Arhivele mureşene”, tel. 0745.576.234, e-mail:
liviuboar@yahoo.com
14. Mircea BODNARI, profesor. Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi” Sf.
Gheorghe, tel. 0721.476.082, e-mail: mbodnari@planet.ro
15. Erich-Mihail BROANAR, documentarist. Centrul Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan”, Sf. Gheorghe, Tel. 0267.313.534, e-mail:
berich @ personal .ro
16. Nicolae BUCUR, etnolog, doctor în sociologie. Universitatea Sapientia,
Miercurea-Ciuc Tel. 0266.314.657, 0752.070.425, e-mail:
b.ioannicolae @ yahoo.com
17. Constantin BURAC, istoric, prof. univ. dr.. Facultatea de Arhivistică din cadrul
Academiei de Poliţie „Alexandru loan Cuza”, Bucureşti, fost decan al facultăţii,
tel: 0722.238.005, e-mail: cburac@gmail.com
18. Stela BUDA, prof. ing., preşedinte de onoare - Fundaţia „Mihai Viteazul” Sf.
Gheorghe, tel. 0267.311.736
19. Corneliu BUJOREANU, preot. Catedrala ortodoxă din Sf. Gheorghe, tel.
0744.834.456
20. Constantin CATRINA, cercetător, doctor în muzicologie. Braşov, tel.:
0268.532.570; 0723.651.655, e-mail: catmuz2000@yahoo.com
21. Traian CHESDEA, prof. univ. dr. Universitatea „George Bariţiu” Braşov,
Centrul de Studii Miercurea-Ciuc, tel. 0266.312.72, e-mail:
chindea.traian @ yahoo.com
22. Aurelian CHISTOL, lector univ. dr.. Universitatea Piteşti, tel. 0348.453.102, e-
mail: webmaster@upit.com
23. Alexandru CIUBÎCĂ, profesor. Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” Tg.
Mureş, tel. 0748.049.600
24. Maria COBIANU-BĂCANU, sociolog, fost cercetător ştiinţific I la Institutul de
Sociologie al Academiei Române, Bucureşti, tel. 021.320.43.93, e-mail:
mcobianu41 @ yahoo.com
25. Elena COBIANU, filosof, cercetător ştiinţific I, Institutul de Filosofie al
Academiei Române „Constantin Rădulescu Motru”, Bucureşti, e-mail:
elenacobianu @ yahoo.com
26. Horia COLAN, prof. univ. dr., fost rector al Univerităţii Tehnice Cluj-Napoca,
membru al Academiei Române, tel. 0264.428.989
27. Virgil COMAN, arhivist, doctor în istorie, director. Arhivele Naţionale
Constanta, tel. 0722.474.724, e-mail: constanta.an@mai.gov.ro
28. Luminiţa CORNEA, profesor, doctor în filologie, preşedinte - Despăr-
ţământui ASTRA Covasna-Harghita, Sf. Gheorghe, tel. 0740.303.359, e-mail:
luminitzaprof@yahoo.com
29. Anton COŞA, muzeograf, doctor în istorie. Complexul Muzeal „Iulian
Antonescu” Bacău, tel. 0723.003.721, e-mail: ablcosa@yahoo.com
30. Ioana CRISTACHE-PANAIT, doctor în istorie, fost cercetător ştiinţific 1 la
Institutul de Istoria Artei Bucureşti, tel. 021.413.19.78

626
 Profesioniştii noştri 5

31. Eugen CRISTE, arhivist, doctorand, director - Arhivele Naţionale Arad, tel.
0727.807.582, e-mail: arad.an@mai.gov.ro
32. Adina CRIŞAN, arhivist. Arhivele Naţionale Covasna, Sf. Gheorghe, tel.
0267.310.645, e-mail: covasna.an@mai.gov.ro
33. Ştefan DANCIU, publicist, scriitor, cotidianul „Informaţia Harghitei” Miercurea-
Ciuc, tel. 0743.014.358, e-mail: stef_dan21 @yahoo.com
34. Ana Felicia DIACONU, arhivist, doctor în istorie, lector, univ. dr. - Facultatea
de Arhivistică Bucureşti, e-mail: diaconu_felicia@yahoo.com
35. Oana Lucia DIMITRIU, cercetător, bibliograf la Cabinetul de Manuscrise Carte
Rară al Bibliotecii Academiei Române Bucureşti, tel. 021.6532316, e-mail:
oana_dimitriu@yahoo.fr
36. Milandolina-Beatrice DOBOZI, arhivist, doctor în istorie. Arhivele Naţionale
Mureş, e-mail: milandolinad@yahoo.com
37. Ana DOBREANU, profesor, arhivist, şef secţie la Muzeul Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni, Muzeul Oltului şi Mureşului Superior Miercurea-Ciuc, tel.
0744.272.029, e-mail: ana_dobreanu_6@yahoo.com
38. Doina DOBREANU, profesor. Grupul Şcolar „Miron Cristea” Subcetate, jud.
Harghita, tel. 0728.064.804, e-mail: doina_dobrean@yahoo.com
39. Doru DOBREANU, profesor, director - Colegiul Naţional „Octavian Goga”,
Miercurea-Ciuc, vicepreşedinte — Forumul Civic al Românilor din Covasna,
Harghita şi Mureş, tel. 0744.819.635; e-mail: dorud@cnogoga.ro
40. Vasile DOBRESCU, istoric, profesor universitar doctor. Universitatea ,J5etru
Maior” Târgu Mureş, fost senator, e-mail: vasiledobrescu@yahoo.com
41. Carmen Elena DOBROTĂ, arhivist, director - Direcţia pentru Dezvoltarea
Capacităţii Administrative din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor,
fost preşedinte al Federaţiei Arhiviştilor din România, Bucureşti, tel.
0729.012676, e-mail: dobrotacarmen@yahoo.com
42. P.S. Dr. Macarie DRĂGOI, doctor în Teologie, Epicop al Europei de Nord,
Stockholm (Suedia), e-mail: secretariatepiscopie@yahoo.com
43. George ECHIM, avocat, poet. Despărţământul ASTRA Braşov, tel.
0268.547.094
44. Nicolae EDROIU. istoric, prof. univ. dr., director - Institutul de Istorje „George
Bariţiu” al Academiei Române, Cluj-Napoca, membru corespondent al Academiei
Române, tel. 0264.442.703
45. Gabriel FLORESCU, profesor, publicist, fost redactor şef al cotidianului
„Cuvântul Nou” din Sfântu Gheorghe, tel. 0745.358.762, e-mail:
gabiflorescu49 @ yahoo.com
46. Ligia-Dalila GHENEA, profesor. Colegiul Naţional ,AIihai Viteazul”, Sf.
Gheorghe, preşedinte - Asociaţia Cadrelor Didactice din Judeţul Covasna, tel.
0744.422.794, e-mail: ligia_dalila@yahoo.com
47. Ion GIURCĂ, prof. univ. dr. Universitatea Naţionala de Apărare „Carol I”,
Bucureşti, tel. 0723.225.890, e-mail: ion_giurca@yahoo.ff
48. Stelian GOMBOŞ, teolog, doctorand în teologie. Secretariatul de Stat pentru
Culte, tel. 0745.265.661, e-mail: stelian_gombos@yahoo.com

627
loan Lăcătuşu la 65 de ani

49. Ana GRAMA, cercetător, etnomuzeolog, arhivist, Sibiu; tel. 0269.250.195, e-

mail: grainaana@gmail.com:
50. Maria GRAUR, director - „Mesagerul de Covasna”, Sfântu Gheorghe, tel.
0744.476.142, e-mail: mesageruldecovasna@gmail.com
51. Mihail GROZA, publicist, redactor-şef - „Informaţia Harghitei”, membru în
Comitetul director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi
Mureş, Miercurea-Ciuc, tel. 0747.115.451, e-mail: mihail.groza@gmail.com
52. loachim GRIGORESCU, col.(r), preşedinte - Asociaţia Naţională Cultul
Eroilor, Filiala Covasna, tel. 0749.983.559
53. Ana HANCU, muzeograf, doctor în istorie. Muzeul de Istorie Mureş, tel.
0749918915, e-mail: ana_hancu@yahoo.com
54. Diana JOIŢA, arhivist, fost secretar general al Federaţiei Arhiviştilor din
România, administrator - Cetatea Râşnov, Primăria oraşului Râşnov, jud. Braşov,
tel. 0722.719950, e-mail: dianajoita@yahoo.com
55. loan LĂCĂTUŞU, cercetător. Centrul European de Studii Covasna-Harghita, tel.
0740.188.507, e-mail: cohara_ro@yahoo.com
56. Lazăr LADARIU, poet, publicist, fost deputat, redactor şef - cotidianul
„Cuvântul Liber”, Tîrgu Mureş, preşedinte - Despărţământul Central Mureş al
ASTREI, tel. 0741.054.980, e-mail: cuvantul@mures.rdsmail.ro
57. Costel-Cristian LAZĂR, profesor, doctorand în istorie, director - Centrul
Cultural Topliţa, vicepreşedinte - Forumul Civic al Românilor din Covasna,
Harghita şi Mureş, tel. 0742.141.341, e-mail: lazarcc@yahoo.com
58. Viorica-Macrina LAZĂR, profesor, director - Biblioteca Municipală „George
Sbârcea”, Topliţa, tel. 0748.261016, e-mail: vioricamail@yahoo.com
59. Vasile LECHINŢAN, arhivist, istoric, doctorand. Arhivele Naţionale Cluj; tel.
0740.790.183, e-mail: lechintan_vasile@yahoo.com
60. Anton LIXĂNDROI, scriitor, S.U.A., e-mail: dacicusl919@yahoo.com
61. Corneliu Mihail LUNGU, arhivist, istoric, prof. univ. dr. Universitatea din
Craiova, fost director general al Arhivelor Naţionale, tel. 0724.818698
62. Juvenalia LUPU, Monahia, Mănăstirea Vărzăreşti, jud. Vrancea
63. Aurel MAIER, conf. univ. dr.. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Cluj-
Napoca, tel. 0264.414.668
64. Dorel MAN, teolog, prof. univ. dr.. Facultatea de Teologie Ortodoxă,
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, tel. 0744.128128, e-mail:
mandorelubb@yahoo.com
65. Dumitru MANOLĂCHESCU, publicist - „Observatorul de Covasna”, fost
redactor-şef la „Cuvântul Nou”, fost membru în conducerea Ligii Cultural-
Creştine „Andrei Şaguna”, Sfântu Gheorghe, tel. 0729.499.831, e-mail:
observatorul c v @ gmail .corn
66. Dorel MARC, cercetător ştiinţific, doctor în istorie, specialitatea etnografie.
Muzeul Judeţean Mureş, tel. 0747.020.653, e-mail: dorel_marcus@yahoo.com
67. Valentin MARICA, publicist, poet, editor - Radio Tg. Mureş, prof univ. dr. -
Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureş, tel. 0744.705.527, e-mail;
valentin_marica@yahoo.it

628
 Profesioniştii noştri 5

68. Elisabeta MARIN, arhivist, doctor în filologie. Arhiva Bibliotecii ,Johannes

Honterus”, Biserica Neagră, Braşov; tel. 0723.352633, e-mail:
elisabeta.marin@yahoo.de
69. Alexandru MATEI, arhivist, istoric, fost director al Arhivelor Naţionale Cluj, tel.
0264.598.967
70. Dumitru MĂCIUCĂ, economist, fost director adjunct al Teatrului „Andrei
Mureşan” Sfântu Gheorghe, tel. 0722.520.260, e-mail:
dumitrumaciuca@yahoo.com
71. Mircea MĂRAN, prof. univ. dr.. Şcoala de înalte Studii de Specialitate pentru
Instruirea Educatorilor, Vârşeţ, Serbia, tel. -1-381.64.13.19.744, e-mail:
mirceam @ live.com
72. Alina MĂRGULESCU, designer vestimentar, tel. 0784.709.990, e-mail:
alina.stroie@gmail.com; www.big-a.ro; blog: fashionmoood.blogspot.com
73. Elena MIHU, cercetător, muzeograf, Târgu Mureş; tel. 0747.049902, e-mail:
ticamihu@yahoo.com
74. Mihai MILEA, preot, scriitor, dr. în Teologie, preşedinte - Fundaţia „Sf. Sava”
Buzău, tel. 0724.216203, e-mail: fundatia_sfsavabz@yahoo.com
75. Nicolae MOLDOVAN, profesor, muzeograf, Sf. Gheorghe, tel. 0267.314.602
76. Codrin Dumitru MUNTEANU, jurist. Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea
de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării - Extensia Academică Sf.
Gheorghe, lector asociat, doctor în drept, prefectul judeţului Covasna, Tel.
0745.088.922, e-mail: codrinmunteanu@yahoo.com
77. Vilică MUNTEANU, arhivist, director. Arhivele Naţionale Bacău, redactor şef al
anuarului „Acta Bacoviensia”, tel. 0744599840, e-mail:
vilica.munteanu@yahoo.com
78. Constantin MUSTAŢĂ, publicist, scriitor, fost redactor la Radio Cluj, tel.
0264.426.835, e-mail: constantinmustata@yahoo.com
79. Die MUŞAT, inginer silvic, cercetător, doctor în Silvicultură, Sf. Gheorghe, tel.
0267.322.611, e-mail: iliemusat@yahoo.co.uk
80. Otilian NEAGOE, sociolog, fost prefect al judeţului Braşov, vicepreşedinte al
Consiliului Judeţean şi senator de Braşov
81. Gelu NEAMŢli, cercetător ştiinţific I, Institutul de Istorie „George Bmţiu”, al
Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, tel. 0720.530.502
82. Oana mălina NEGREA, publicist, redactor la Radio România Actualităţi, Radio
Tg. Mureş şi Agenţia de Presă AGERPRES, tel. 0745.348.171, e-mail:
malinacv @ yahoo.com
83. Marian NENCESCU, doctor în filosofic. Biblioteca Metropolitană Bucureşti,
redactor-şef al revistei „Biblioteca Bucureştilor”, tel. 0742.357872, e-mail:
nencescu_marian @ yahoo.com
84. Mioara NICOLAU, alias poeta ANTHONIA AMATTI, profesor, Covasna, tel.
0745.235.161
85. Preda NIŢĂ, economist, publicist, Sf. Gheorghe, tel. 0726.137.122, e-mail:
nita_preda@yahoo.com

629
loan Lăcătuşu la 65 de ani

86. Rădiţa PALELA, profesor, director adj. - Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”
Sfântu Gheorghe, tel. 0769.689.012, e-mail: raditap@gmail.com
87. Dumitru PANAITE, preot, poet, oraşul Bălan, jud. Harghita, tel. 0758.886.719,
e-mail: pahajni@yahoo.com
88. Virgil PANA, cercetător ştiinţific, doctor în istorie, director adjunct - Muzeul
Judeţean Mureş, panavirgil@yahoo.com
89. Petru PÂNZARU, prof. univ. dr., fost director al Institutului de Ştiinţe Politice şi
de Studierea Problemei Naţionale, Bucureşti, tel. 021.434.42.46
90. Rodica PARVAN, profesor, director - Grupul Şcolar „Constantin Brâncuşi”,
consilier municipal Sf. Gheorghe, mebru în Consiliul Director al Forumului Civic
al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, tel. 0740.151798, e-mail:
rodicacparvan @ yahoo.com
91. Sebastian PARVU, preot, profesor, doctorand în istorie. Catedrala Ortodoxă din
Sf. Gheorghe, preşedinte - Liga Cultural-Creştină „Andrei Şaguna”, tel.
0740.028.678, e-mail: prsebastianparvu@yahoo.com
92. Aurel PENTELESCU, istoric militar, prof. univ. dr.. Bucureşti, tel.
021.440.06.89
93. lonuţ-Constantin PETCU, masterand. Facultatea de Istorie, Universitatea
Bucureşti, tel. 0760.282.922, e-mail: icp>etcu@yahoo.co.uk
94. Dan PINTELIE, arhivist, doctor în istorie, director Arhivele Naţionale Argeş, tel.
0744.314.710, e-mail: danopintilie@yahoo.com
95. Nicoleta PLOŞNEA, profesor, doctor în istorie, coordonator al Centrului de
Cultură „Miron Cristea” al Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei,
Miercurea-Ciuc, e-mail: nicolaeta_plosnea@yahoo.com
96. Adrian POHRIB, arhivist, doctor în istorie, director - Arhivele Naţionale Galaţi,
e-mail: galati.an@mai.gov.ro
97. Emil POP, preot. Parohia Ortodoxă Miercurea-Ciuc II, e-mail:
parintele_emil@yahoo.com
98. Valeria POP, profesor. Şcoala Generală „Liviu Rebreanu”, Miercurea-Ciuc, e-
mail: parintele_emil@yahoo.com
99. Eugen POP, general de brigadă, inspector şef. Inspectoratul Judeţean de Jandarmi
Braşov, Str. Vasile Goldiş, nr. 1-3, tel. 0749.678.203
100. Ion POPESCU LONGIN, publicist, redactor la săptămânalul „Formula AS”, tel.
0745.040.409, e-mail: ionlonginpopescu@gmail.com
101. Violeta POPESCU-PĂTRUNJEL, profesor, scriitor, membru fondator al
Centrului Cultural Italo-Roman şi a biblioteci româneşti în Milano, Italia; e-mail:
vi o_popescu @ hotmai 1 .corn
102. Alexandru PORŢEANU, doctor în istorie, cercetător, fost secretar ştiinţific al
Institutului de Istorie „Nicolae lorga” al Academiei Române, Bucureşti, tel.
021.310.80.91, e-mail: aporteanu@yahoo.com
103. Rodica PORŢEANU, licenţiat în litere. Bucureşti, e-mail: rporteanu@gmail.com
104. Gavril PREDA, conf. univ. dr.. Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir”,
Bucureşti, director - Editura Karta-Graphic Ploieşti, tel. 0344.141.616
gavriilpreda@yahoo.com

630
 Profesioniştii noştri 5

105. Mihai RACOVIŢAN, profesor universitar, doctor în istorie, Sibiu, tel.

0741.034.458
106. Radu RACOVIŢAN, prof. univ. dr.. Universitatea ,J.Jucian Blaga” Sibiu, bl.
Victoriei, nr. 5-7, tel. 0269.214.468; e-mail: racovitanr@yahoo.com
107. loan RANCA, arhivist, istoric, doctor în istorie, fost director al Arhivelor
Mureşene, Târgu Mureş, tel. 0265.261.541
108. Tudor RĂŢOI, arhivist, doctor în istorie, director - Arhivele Naţionale
Mehedinţi, conf. univ. dr. Universitatea din Craiov, fost director general adjunct al
Arhivelor Naţionale, tudor.ratoi@gmail.com
109. loan ROMAN, avocat Baroul Constituţional Tg. Mureş, vicepreşedinte -
Asociaţiunea ASTRA, tel. 0758.065195, e-mal: tarnoveanul@yahoo.ff
110. Traian ROTARIU, sociolog, prof. univ. dr., fost decan al Facultăţii de
Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, tel.
0364.804.847
111. loan SABĂU POP, avocat, prof. univ. dr.. Universitatea „Petru Maior”, Târgu
Mureş, tel. 0723.832.611, e-mail: cabinet.sabau_pop@yahoo.com
112. Constantin SECARĂ, cercetător, doctor în etnografie. Institutul de Etnografie şi
Folclor „Constantin Brăiloiu”, al Academiei Române Bucureşti, tel. 021.6673935,
e-mail: constantin_secara@yahoo.com
113. I.P.S. loan SELEJAN, Arhiepiscop, Episcopia Ortodoxa a Covasnei şi Harghitei,
tel.: 0266.371.269, e-mail: episcopia_cvhr@yahoo.com
114. Ionel SIMOTA, poet, conducătorul Cenaclului Literar „Buna Vestire” Miercurea-
Ciuc, tel. 0742.021.054, e-mail: simota_ionel@yahoo.com
115. loan SOLOMON, avocat, fost preşedinte al Ligii Cultural-Creştine „Andrei
Şagiuna” şi al Forumului Civic al Românilor din Covasna şi Harghita, tel.
0722.641.440, e-mail: nicusolomon@yahoo.com
116. Alexandru Alin SPÂNU, cercetător, doctor în istorie. Centrul de Studii
Euroatlantice Bucureşti; tel. 0722.598.103, e-mal: alinspanu@yahoo.com
117. Vasile STANCU, profesor, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Sfântu
Gheorghe, tel. 0741.234.512, e-mail: bebestancu67@gmail.com
118. Dumitru STAVARACHE, col.(r), doctor în istorie, cercetător - Comisia
Româna de Istorie Militară, Bucureşti, tel. 0744.103.210, e-mail: t
avispuiul @yahoo.com
119. Maria STOICA, profesor. Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Sfântu Gheorghe
tel. 0741.161.293, e-mail: stc_maria@yahoo.com
120. Marius STOICA, arhivist, consilier superior - Arhivele Naţionale Covasna, tel.
0267.310.645, e-mail: covasna.an@mai.gov.ro
121. Petre STRĂCHINARU, profesor, fost director al Centrului de Cultură Arcuş,
fost deputat şi vicepreşedinte al Comisiei de Cultură a Camerei Deputaţilor, tel.
0744.379.040, e-mail: petrestrachinaru@yahoo.com
122. Zorel SUCIU, profesor, artist plastic, muzeograf, Muzeul Etnografic Topliţa, Jud.
Harghita, tel. 0731.361854, e-mail: zoridezil960@yahoo.com
123. Codrina ŞANDRU, sociolog, conf. univ. dr.. Universitatea Transilvania, Braşov,
tel. 0745.030.175, e-mail: codrinasandru@yahoo.com

631
loan Lăcătuşu la 65 de ani

124. Ilie ŞANDRU, profesor, publicist, scriitor. Fundaţia Cultural-Creştină „Miron

Cristea”, Topliţa, e-mail: sandruilie@clicknet.ro
125. Alexiu TATU, arhivist, doctor în istorie, director - Arhivele Naţionale Sibiu, tel.
0726.818782, e-mail: sibiu.an@mira.gov.ro
126. Valeriu TANASE, poet. Bacău, e-mail: pateric_crestinism@yahoo.com
127. loan TĂMAŞ, preot, publicist. Parohia Ortodoxă Vâlcele, Judeţul Covasna; tel:
0267.330.382
128. Sorin TEODORESCU, profesor, scriitor. Bucureşti, tel. 0742.537.146, e-mail:
teodanasor @ hotmail .corn
129. Ilie TRAIAN, publicist. Bucureşti, fost redactor şef al revistelor „Curierul
Românesc” şi „Danubius” pentru românii de pretutindeni, tel. 0314.187365, e-
mail: traian_ilie@yahoo.com
130. Mihai TRIFOI, profesor, Bixad, jud. Covasna, preşedinte - Asociaţia Naţională
„Esperando”, tel. 0748.292.706, e-mail: mihaitrifoi@yahoo.com
131. Adin ŢIFREA, arhivist. Arhivele Naţionale Harghita, Miercurea-Ciuc, tel.
0732.149.368, e-mail: t_adin@yahoo.com
132. Cristina ŢINEGHE, arhivist, doctor în istorie, director - Arhivele Naţionale
Ilfov, tel. 0745.630.812, e-mail: cristina_tineghe@yahoo.com
133. Nicolae ŢIRIPAN, arhivist, director. Arhivele Naţionale Călăraşi, e-mail:
calarasi.an@yahoo.com, nicolae_tiripan@yahoo.com
134. Petre ŢURLEA, prof. univ. dr.. Universitatea „Dimitrie Cantemir” Bucureşti,
fost deputat de Covasna, tel. 0750.081.179
135. Aurel Florin ŢUSCANU, preot, doctor în Teologie, protopop - Protopopiatul
Ortodox Roman, prof. univ. dr., preşedinte - Asociaţia „Mitropolit Visarion
Puiu”, Roman, tel. 0745.656.865, e-mail; tuscanu65mai@yahoo.com
136. Monica VAJNA, publicist, redactor la cotidianul „Observatorul de Covasna”,
Sfântu Gheorghe, tel. 0730.040.581, e-mail; monicarizea825@yahoo.corn
137. Silviu VĂCARU, cercetător, doctor în istorie. Institutul de Istorie „A.D.
Xenopol”, Iaşi, tel. 0721.092.639, e-mail; silviuvacarau.is@gmail.com
138. Vaier VODĂ, prof. univ. dr.. Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş, tel.
0740.181.319
139. loan WEIDNER-CIUREA, prof. univ. dr., Koln, Germania, tel:
0049.221.376.18.60
140. Rodica WEIDNER-CIUREA, prof. univ. dr., Koln, Germania, tel; tel;
0049.221.376.18.60

632
 Profesioniştii noştri 5

Abstract

lOAN LACATUSU
Archivists, historian, sociologist
On his 65th anniversary

The Vision of the initiators of the collection Our Professionals by

Eurocarpatica Printing House is that this collections must be an instrument of
evidencing the elites and their scientific performance in the area of research and
archives in the complex issue of the existence of Romanians in the south eastem
Transylvania, pointing out the economical, social and cultural relations and spiritual
connections with Szecklers, Hungarian or other ethnics settled in this area. In time,
the collections is supposed to promote role models for the younger generation of
researchers and archivists, that should take over in order to continue the research of
the history of this area. Also, this paper is aimed to point out the sincere gesture and
appreciations of the true cultural and scientific Romanian values expressed by the
representatives of Romanian civil society and by specialists from different cultural
centers from all over the country, gather around in 2009 in a research group named
1.1. Russu for the study of South Eastem Transylvania. In the light of the annual
evaluation, this group of researchers supports the publications which refer to the
aim of their theme, improves database with new users and spreads around the
knowledge of the bibliography of this area, also on the internet.
This group of researchers organizes reverential moments in the memory of
different researchers from the various fields of research and rewards with the
distinction 1.1. Russu well known researchers - historians, ethnographers, theologians,
sociologists, archivists, curators, philologists from the main cultural centers of the
country. They gave their valuable contributions to the Romanian history, dulture and
spirituality in the South Eastem Transylvania. In this context can be integrated the
book, printed in two volumes - Our professionals 5. loan Lăcătuşu archivist,
historian, sociologist on his 65,h anniversary, edited by Vasile Stancu.
The first volume - Anniversary bibliographic documentary begins with
acknowledgements and an overview signed by EPS loan Selejan the Orthodox
Archbishop of Covasna and Harghita districts and Vasile Stancu professor, the
editor. The volume also includes messages and appreciations from almost 100
public personalities from the Romanian cultural and scientific life transmitted to
loan Lăcătuşu — archivist, historian and sociologist, on his 65 th anniversary.
From this scrap of thoughts and personal or instituţional acknowledgments
it derives with clarity the portrait of a proficient researcher, a complete archivist and
633
loan Lăcătuşu la 65 de ani

sociologist; all this sings of recognition came from a variety of people with different
backgrounds or settled on a different levels of social hierarchy; all of them have met
loan Lacatusu in different moments of his evolution, being colleagues,
sympathizers or friends that shared the same philosophy.
The chapter loan Lăcătuşu - A life in the service of Romanians within the
Carpathian Arch, includes, among others: biographical pin points, selective
bibliography, a few autobiographic fragments, speeches delivered with various
occasions and also scientific papers, acknowledgments and messages from the
members of the Examination Committee for the doctoral degree and from other
specialists, edited as a result of the public presentations of his doctoral theses in
sociology untitled Ethnical and confessional structures in Covasna and Harghita
counties (Babes Balyai University from Cluj-Napoca, in December 16111 2002).
At the end of the first volume are presented references of his scientific
activities, cultural and civil actions, professional and personal letters, autograph
dedications, a few interviews and some feedback from mass media referring to his
studies and papers containing information about local, regional and naţional
history, but also themes about the Romanian-Hungarian coexistence within the
Carpathian Arch.
The second volume - Studies. History. Ethnography. Sociology. Culture
includes 55 studies, most of them are about the Romanians from this multiethnic
and multi-confessional area from SE Transylvania. At the end of this volume are
laid out, chronologically, aspects from the activity and life of loan Lăcătuşu and
also, some facts about the authors that were engaged in writing this volume.

634
 Profesioniştii noştri 5

Volume II. Studies

History

1. Florin BENGEAN, A monastery’s hospitalfrom Putna in a XVth century

2. Constantin BURAC, Miron Costin and Antonie Ruset’s dethrone, the prince of
Moldavia
3. Mircea MĂRAN, Transylvanian villages in Serbian Banat
4. Adrian POHRIB, Contributions from Galaţi district referring to the Transylva­
nian History Two studies of the beloved archivist Alexandru Florinei Duta.
5. Constantin AITEAN TAUS, Aspects from the spiritual life of the Romanians
from the two villages Arini and laras, in Zek County
6. Elena MIHU, Andrei Saguna’s memoir sent to the Govemor of Transylvania.
Arrests and persecutions of the priests from September 1849 until March 1850.
7. Ana HANCU, Information regarding the participation of Cerghizanfamily at the
revolution of 184-81849
8. Sebastian PÂRVU, About the human and logistical loss suffered by Romanians
from Three Seats District, Odorhei and Ciuc counties, during the Revolution of
1848-1849
9. Alexandru CIUBÎCĂ, Theses and antithesis about the Revolution of 1848 or why
the naţional commemoration day of Hungary is based on the sacrifice of the
Romanian martyrsfrom Transylvania
10. Macarie DRĂGOI, Fragments from the ecclesiastical history of the Romanians
from Transylvania. A case on confessional identity change at Apahida (Cluj
district) in the second half of XlXth century
11. Ana DOBREANU, Majority and minority. The effects of the govemmental
policy in the second half of the XlXth century and the beginning of the XXth century
in three districts: Ciuc, Odorhei and Three Seats.
12. Vasile T.F.CHTNŢAN The Romanians presented in the paper Szekely Nemzet
from 1886-1887.A chronology.
13. Ana GRAMA, From villages, through schools, and in the wide world, sons of
Transylvanian economists. Elie Miron Cristea (1868-1938)
14. Erich-Mihail BROANĂR, Romanian elites from laic and ecclesiastic life from
Covasna and Harghita districts. Orthodox bishops bom within the Carpathian Arch
15. Milandolina - Beatrice DOBOZI, Reverberations from Reghin in the Journal
„Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)
16. loan RANCA, The ethno-agricultural colonization of the Hungarians in
Transylvania, between 1880-1908 and their conclusions. The project of the count
Bethlen Istvan

635
loan Lăcătuşu la 65 de ani

17.0ana-Lucia DIMITRIU, In the middle of the editorial stuff of The Luceafărul

Journal - the reflections of its activity in letters
18. Dumitru STAVARACHE, Aurel P. Bănuţ (1881-1970) and Octavian C.
Tăslăuanu (1876-1942) Unpublished letters held by the Library of Romanian
Academy
19. Daniel ALIC, The ecclesiastic elections in Caransebeş during the 1908-1909
20. Dan-Ovidiu PINTILIE, The correspondence reflecting the conflict between the
cofounders of the Orthodox Society of Romanian women
22. Nicoleta PLOŞNEA, The participation of Romanians from Covasna and
Harghita districts to the Great Union of the Transylvania with Romania
23.Silviu VACARU, The Transylvanian volunteers during the First World War
24. Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU, The bishopric of the Roma­
nian Army - an historical reality
25. Virgil PANA, Romanian buildings with religious aspects manufacture in Tărgu
Mureş, after the Great Union
26.Virgil COMAN, Documentary testimonials regarding the organization of
Romanian Antirevisionist league In the Region of Constanta district
27. Adin ŢIFREA, ASTRAS's Work Programs for the improvement of the quality of
life for Romanians in the Szecklers'Region, namely in Odorhei and Ciuc
28.Nicolae ŢIRIPAN, The activity of a personality from Calaras in Szecklers'Land
29. Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN, The diplomatic and propagandistic
attack of Hungary, at internaţional level,for reviewing the Treaty ofTrianon
30. Aurelian CHISTOL, The relations ofGoga - Cuza government with the Hunga-
rian minority (December 28,h 1937-february l(fh 1938)
31 .Gavril PREDA, Unfinished defense and security projects in the region of Black
Sea, between the two world wars. The British - Romanian case.
32. Alin SPANU, The Hungarian revisionist propaganda analyzed by the Section
Il-lntelligence-gathering from the Commander staff of Romanian Army. Case study:
the novei Halhatatlan elet (The never-ending life), by Nyird Jozsef
33. Cristina ŢINEGHE, Documentary contributions regarding the drama of the
refugees from Transylvania. Case study: the refugeesfrom Storojinet District
34.Vilică MUNTEANU, Documents regarding the Romanian refugees or expellees
from Bacau district in the North Western Transylvania, as a result of Second
Vienna Award
35.Petre ŢURLEA, Romanians and the war from Yugoslavia. April 1941
36.Dorel MAN, Bishop Nicolae Colan on the road to apostolicity - 1943 in
Szeckler Land
37. Elisabeta MARIN, A great icon of German culture from Romania - University
lecturer Karl Kurt Klein, PhD (Mai 6th 1897 - January 18th 1971)
38. Vasile STANCU, Birth and seif dissolution of the organization Frontul Pluga­
rilorfrom theformer Tree Seats District (August 13'h 1946 - March 12lh 1953)

636
 Profesioniştii noştri 5

39. Costel-Cristian LAZĂR, Some reflections over the demographic and

confessional structures in the Magyar Autonomous Region
40. Alexandru PORŢEANU, The origin of an idea: The Szekely Autonomous
Region
41. Comeliu-Mihail LUNGU, The unity of the Romanians and their territory - an
obiective requirement in the era of European Union
42. Liviu BOAR, Some features regarding the relations between the Archives from
Romania and Hungary, after 1989.

Ethnography Sociology Culture

1. Marian NENCESCU, Mircea Eliade and the constant idea of naţionalism

2. Stelian GOMBOŞ, About tradition and freedom in our orthodox and eastem
spirituality, according the Antonie Plămădeală metropolitan
3. Constantin CATRINA, Carols and caroling (Ethno musicology dictionary)
4. Constantin SECARA, Some features regarding the tradiţional Romanian carols
from Vâlcele and Araci, from Covasna District
5. Anton COŞA, Anchor of the Romanian identity: Mioriţa in the popular culture of
the Romano-Catholics from Moldova
6. Dorel MARC, Individuality of the folklore within the Carpathian Arch. Customs
from Ariuşd. Restorations afterfolklores 'archive
I. Doina DOBREANU, The beautifulness of the Romanian costume from the
Region of Mureş Superior
8. Nicolae BUCUR, The restlessness and rewarding road of a writer
9. Aurel Florin ŢUSCANU, The wooden churches - monuments of folkloric
architecture and testimonials offaith
10. Elena COBIANU, C. Rădulescu-Motru: About the politicul and moral profile of
the hungarian minority between the worlds wars
II. Traian CHINDEA, About a possible severe disorder of the public order in the
case of an ethnical conflict in south eastem Transylvania ,
12. Maria COBIANU-BĂCANU, The anachronism of the poject of implementation
an ethnical enclave like the type of the Hungarian Autonomous Region
13. Luminiţa CORNEA, The joy of romanian words

637
//

VA

vVV^' foan Lâcătuşu 3 purces din Ţara vestiţilor cronicari, „descălecânp

străvechilor daci est-carpatini A urmat pilda lui Neculce şJjMsppii^
decenii la
decenii la rând
rând in
in scrieri
scrieri memorabile
memorabile prezenţa
prezenţa perenă
perenă şi
şipreştaţiifh-ţcŢţm
preş ta tiile sefrj^îbft^itoru
intr-o zonă discutată şi disputată iară şi iară. Discutată şi disputata-ardesebrt-âgţe^v:. '
v^' şi mincinos de inşi porniţi pe calea falsificărilor istorice şi denlgrărilof, Ipn
preceptele benefice ale consensului inter-etnic, totde3uţra.pm!^^_^^^^L
Prof. univ. dr. Rodica şi Dr. loan Weidner-Ciurea (Germanîaj^g^^BM^

Abordările

de existenţă şi al românilor
v^JV Transilvaniei; ceţ deWfgpif^^^^ţr^^^şi valorifică zestrea culturală şi spirituală
deosebit de bogată în raport cu numărul acestora, de care a beneficiat întreaga
naţiune română in epoca sa afirmare şi de constituire a statului unitar modern. ^

<j<T/ Prof. univ. dr. Vasile Dobrescu

f/y
m
loan Lâcătuşu este unul dintre cei mai avizaţi şi subtili cunoscători ai fenomenului
românesc din Covasna şi Harghita, o voce inconfundabilă şi o mare conştiinţă : • C5:
românească, vrednică de toate omagiile noastre.

Dr. Teodor Ardelean ;\ e

..^^1
■■■O/.'

f GKTUfU tUROUKPATiCA

ISBN 978-973-1814-38-4