Sunteți pe pagina 1din 626

x sft, ^

\ •-• r1^4^ k . 1 1 . ^

CE M,T R U Lffv^E U ROPEAN DE STUDII


iii«fcfe C O V A SNA - HARGHITA

- î'’S» ;4 V '^5(1

tOANf LACATUŞU
ARHIVIST, ISTORIC, SOCIOLOG
LA 65 DE ANI
Mi
U. STUDII. ISTORIE, ETNOGRAFIE,
V'%1- •’
SOCIOLOGIE, CULTURĂ
i?M
'4f'j
A?' !
‘ * ''r ,' A

w1 CtinAA lOMCJUmnCJI

“C x'j«li “ -'i "ii


CENTRUL EUROPEAN DE STUDII
COVASNA - HARGHITA

Profesioniştii noştri 5

IOAN LĂCĂTUŞII
arhivist, istoric, sociolog
la 65 de ani
II. Studii. Istorie, etnografie, sociologie, cultură

Ediţie ngrijită de VASILE STANCU


BIBLIOTECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
iţ^Nicolae Colan
Nr, înre^
*
★ *
* *

EDITURA EUROCARPATICA

Editura Eurocarpatica
Sfântu-Gheorghe
2012
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
OMAGIU. Lăcătuşu, loan
loan Lăcătuşu : arhivist, istoric, sociolog la 65 de ani / ed. îngrijită de Vasile
Stancu. - Sfântu Gheorghe ; Eurocarpatica, 2012
2 voi.
ISBN 978-973-1814-51-3
Voi. 2. - 2012. - ISBN 978-973-1814-53-7

I. Stancu, Vasile (ed.)

930.25(498) Lăcătuşu,!.

Coperta: LIVIU BOAR jr.


Traducerea în limba engleză: ADINA CRIŞAN
Lector corector: LIGIA-DALILA GHINEA
Tehnoredactare: ERICH-MIAHIL BROANĂR, FELICIA LĂCĂTUŞU

Copyright © Toate drepturile rezervate Editurii Eurocarpatica

Editura Eurocarpatica
520003 Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre, nr. 2
Tel./fax: 0267.313534
E-mail: cohara_ro @ yahoo.com
Cuprins
I. ISTORIE

Florin BENGEAN, Solniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire la Putna în secolul


alXV-lea.................................................................................................................................... 9
Constantin BURAC, Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset, domnul Ţării
Moldovei (1675-1678)................................................................................................ 21
Mircea MĂRAN, Sate de ardeleni în Banatul sârbesc...........................................................31
Adrian POHRIB, Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei. Două
studii ale regretatului arhivist Alexandru-Florinei Duţă................................................. 39
Constantin AITEAN-TAUS, Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele
Arini şi larăş din Ţinutul Zek................................................................................................53
Elena MIHU, Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transil­
vaniei. Arestări şi persecuţii ale preoţilor, în lunile septembrie-martie 1849-1850 ..... 61
Ana HANCU, Aspecte privind participarea cerghizenilor la revoluţia de la 1848-1849.....85
Sebastian PARVU, Din pierderile umane şi materiale ale românilor din scaunele
Treiscaune, Odorhei, Ciuc, în timpul Revoluţiei de la 1848/1849.................................. 99
Alexandru CIUBÎCĂ, Teze şi antiteze paşoptiste sau De ce sărbătoarea naţională a
Ungariei e clădită pe osemintele martirilor români din Transilvania......................... 113
P.S. Macarie DRAGOI, Din istoria bisericească a românilor transilvăneni. Un caz
de schimbare a identităţii confesionale la Apahida (Cluj), în a doua jumătate a
secolului al XlX-lea.............................................................................................................. 119
Ana DOBREANU, Majoritate şi minoritate. Efecte ale politicilor guvernamentale
din a doua jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în
comitatele Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune.......................................................................... 125
Vasile LECHINŢAN, Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” din Sfântu Gheorghe
(1886-1887). Cronologie.....................................................................................................139
Ana GRAMA, Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani. 1. Elie Miron
Cristea (1868-1938).................................................................................................‘......... 149
Erich-Mihail BROANAR, Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi
Harghita. Ierarhi ortodocşi născuţi în Arcul Intracarpatic............................................ 157
Milandolina-Beatrice DOBOZI, Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transil­
vaniei" (1862-1872).............................................................................................................171
loan RANCA, Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvnia dintre anii 1880-
1908 şi învăţămintele lor.................................................................................................... 183
Oana Lucia DIMITRIU, In jurul redacţiei „Luceafărul”, activitate oglindită în
corespondenţă.......................................................................................................................189
Dumitru STAVARACHE, Aurel P. Bănuţ (1881-1970) şi Octavian C. Tăslăuanu
(1876-1942). Corespondenţă inedită aflată la Biblioteca Academiei Române............ 195
Daniel ALIC, Alegeri de episcop la Caransebeş, în cursul anilor 1908-1909.................. 203
3
Dan-Ovidiu PINTILIE, Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare
ale Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române.................................................... 215
Nicoleta PLOŞNEA, Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea
Transilvaniei cu România.................................................................................................. 227
Silviu VACARU, Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul Primului Război
Mondial.................................................................................................................................243
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU, Episcopia Armatei Române, o
realitate istorică (1921-1948)............................................................................................263
Virgil PANA, Edificii româneşti cu caracter religios, construite la Târgu-Mureş
după Marea Unire...............................................................................................................277
Virgil COMAN, Mărturii documentare privind constituirea Regionalei Constanţa a
Ligii Antirevizioniste Române............................................................................................301
Adin ŢIFREA, „Programul de muncă pentru ameliorarea situaţiei românilor din
secuime" al Astrei, în bazinele Odorhei şi Ciuc............................................................. 317
Nicolae ŢIRIPAN, Activitatea unei personalităţi călărăşene în secuime.......................... 325
Mihai RACOVIŢAN, Radu RACOVIŢAN, Ofensiva diplomatică şi propagandistică
ungară întreprinsă pe plan internaţional pentru revizuirea Tratatului de la Trianon....339
Aurelian CHISTOL, Raporturi ale guvernului Goga-Cuza cu minoritatea maghiară
(28 decembrie 1937 - 10februarie 1938)........................................................................349
Gavril PREDA, Proiecte de apărare şi securitate nerealizate în regiunea Mării
Negre, în perioada interbelică. Cazul româno-britanic..................................................359
Alin SPÂNU, Propaganda revizionistă ungară în analiza Secţiei a 11-a Informaţii din
Marele Stat Major. Studiu de caz: romanul Halhatatlan elet (Viaţă nemuritoare),
de Nyiro Jozsef.....................................................................................................................375
Cristina ŢINEGHE, Contribuţii documentare privind drama refugiaţilor ardeleni.
Studiu de caz: refugiaţii din judeţul Storojineţ................................................................ 379
Vilică MUNTEANU, Documente referitoare la românii refugiaţi sau expulzaţi în
judeţul Bacău din nord-vestul Transilvaniei în urma Dictatului de la Viena.............. 389
Petre ŢURLEA, România şi războiul din Iugoslavia. Aprilie 1941................................... 405
Dorel MAN, Episcopul Nicolae Colan - pe căile apostoliei 1941-1943 în secuime........ 415
Elisabeta MARIN, O mare personalitate a culturii germane din România - prof. univ.
dr. Karl Kurt Klein (6 mai 1897 - 18 ianuarie 1971)...................................................... 423
Vasile STANCU, Naşterea şi „autodizolvarea" organizaţiei Erontul Plugarilor din
fostul judeţ Trei Scaune (13 august 1946 - 12 martie 1953)......................................... 443
Costel-Cristian LAZĂR, Consideraţii privind structurile demografice şi confesionale
în Regiunea Autonomă Maghiară......................................................................................461
Alexandru PORŢEANU, Originile ideii autonomiei secuieşti.......................................... 481
Corneliu-Mihail LUNGU, Unitatea românilor şi a teritoriului lor - necesitate
obiectivă în era Uniunii Europene....................................................................................489
Liviu BOAR, Aspecte privind relaţiile dintre arhivele din România şi Ungaria după
1989............................................!........................................................................................ 499
II. ETNOGRAFIE - SOCIOLOGIE - CULTURA

Marian NENCESCU, Mircea Eliade şi permanenţa ideii de naţionalism...................... 521


Stelian GOMBOŞ, Despre Tradiţie şi Libertate în spiritualitatea noastră ortodoxă şi
răsăriteană, în viziunea Mitropolitului Antonie Plămădeală.....................................529
Constantin CATRINA, Colindele şi colindatul (dicţionar de etnomuzicologie)............ 537
Constantin SECARA, Câteva aspecte privind colindatul tradiţional românesc din
Vâlcele şi Araci, judeţul Covasna.............................................................................. 549
Anton COŞA, Ancore identitare româneşti:,Mioriţa" în cultura populară a romano-
catolicilor din Moldova.............................................................................................. 557
Dorel MARC, Folclor identitar în spaţiul intracarpatic. Obiceiuri din Ariuşd.
Restituiri după arhive de folclor................................................................................ 561
Doina DOBREANU, Frumuseţea portului românesc din zona Mureşului Superior...... 569
Nicolae BUCUR, Drumul neliniştilor şi al satisfacţiilor unui autor de carte.................575
Aurel Florin ŢUSCANU, Bisericile de lemn - monumente de arhitectură populară
şi mărturii ale credinţei.............................................................................................. 581
Elena COBIANU, C. Rădulescu-Motru despre profilul politic şi moral al minoritarului
maghiar interbelic...................................................................................................... 587
Traian CHINDEA, Despre o posibilă tulburare gravă a ordinii publice în cazul unui
conflict etnic în sud-estul Transilvaniei..................................................................... 595
Maria COBIANU-BACANU, Anacronismul proiectului de realizare a unei enclave
etnice, de tipul Regiunii Autonome Maghiare, înTransilvania................................... 611
Luminiţa CORNEA, Bucuria cuvintelor româneşti. Tabletă........................................ 621

Lista autorilor...................................................................................................................625

Abstract............................................................................................................................ 633
I.
ISTORIE
Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire


la Putna în secolul al XV-lea
Pr. prof. dr. Florin BENGEAN

Botniţele mănăstirilor. Cuvântul „bolniţă” este de origină slavă. In limba


noastră românească, el a intrat cu însemnarea de „locul unde se află bolnavi”,
adică de „lazaret”, „spital”. Aşa-1 găsim în dicţionare. Odată cu dezvoltarea
sanitară a ţării noastre, cuvântul „bolniţă” a fost înlocuit cu latinescul „spital”,
rămânând totuşi mai departe în limba română, dar desemnând o bisericuţă sau
cameră subterană, unde se păstrează osemintele defuncţilor monahi, la mănăstiri.
După cum este îndeobşte cunoscut, spitalele au luat fiinţă datorită ideii caritabile
de a se veni în ajutorul semenilor căzuţi în suferinţe, pe de o parte, iar pe de alta,
de a preveni pe cei sănătoşi de a contracta maladiile celor căzuţi bolnavi.
Antichitatea a cunoscut în măsură redusă şi doar în unele ţări, ideea
generoasă a spitalizării celor prinşi de boli şi suferinţe. Deşi popoarele antice, ca
egiptenii şi babilonenii, ajunseseră la o civilizaţie destul de înaintată pentru perioada
lor, totuşi, din literatura ce ne-au lăsat, nu se vede că ele au cunoscut sau practicat
instituţia spitalicească de stat sau cea particulară. Şi nu putem spune că aceste
popoare nu cunoşteau medicina. Dimpotrivă, la babiloneni de exemplu, practica
medicinii ajunsese să fie minuţios definită, chiar prin legi de stat. Aşa de pildă,
faimosul cod al lui Hamurabi, din mileniul al doilea î. d. Hr., prevede pedepse
destul de grave, unele mergând până la tăierea mâinilor şi picioarelor ori scoaterea
ochilor, pentm tratamente nereuşite asupra bolnavilor. Cunoscutele papirusuri
medicale, descoperite în Egipt, arată gradul înalt de cunoştinţe medicale la care
ajunseseră locuitorii din valea Nilului. Părintele istoriei omenirii, marele Herodot,
care ne-a lăsat atâtea informaţii despre mai toate popoarele lumii vechi,.arată că
medicina era practicată pe scară întinsă, medicii renumiţi fiind invitaţi chiar din ţări
îndepărtate. Despre marele Hipocrate, ni se povesteşte că a fost chemat din Grecia
să meargă în Persia, să trateze pe regele Artaxerse. Hipocrate n-a dat ascultare
invitaţiei, deoarece n-a voit să meargă la inamicul declarat al poporului elin.
Ebreii, a căror legislaţie cuprinde un bogat număr de prescripţii medicale,
mai ales igienice, nici ei n-au ajuns la ideea unei asistenţe organizate faţă de cei
peste care veneau suferinţele corporale ori psihice. Numai în cazul bolilor
molipsitoare, cum de exemplu lepra, legislaţia mozaică prescrie scoaterea celui
contaminat din sânul comunităţii şi izolarea lui într-un fel de lazaret, până la
completa vindecare. Despre spitale, oricât de rudimentare, în care să fie îngrijiţi
bolnavii, nu găsim nici cea mai mică menţiune.
Florin BENGEAN

La vechii greci existau aşa-numitele „asclepieia”, templele lui Esculap,


unde bolnavii veneau să recapete de la zeu refacerea sănătăţii lor. Pelerinii
aşteptau pe sub portice, înveliţi cu păturile pe care le căraseră în spate la un loc cu
hrana, căci de la administraţia templului nu primeau decât un culcuş de paie. Cei
care avuseseră norocul să viseze ceva, cu privire la remediile ce conveneau
maladiei lor, se deşteptau la cântatul cocoşilor şi mergeau să le povestească
zakori-lor sau preoţilor lui Esculap. Zakorii le interpretau după metodele lor şi
prescriau diverse tratamente, în general, destul de anodine. Aşadar, asclepieia nu
erau nici pe departe spitale, în înţelesul adevărat al cuvântului.
Faptul acesta nu demonstrează că nu existau medici în Grecia. Nu, căci
poemele lui Homer, scrierile lui Platon, ale lui Xenofon şi mai ales operele lui
Hipocrat, la tot pasul vorbesc despre medicii care însoţeau armatele în campanii;
cum şi de cei care mergeau de la oraşe la sate, pentru consultaţii. Locul lor de
acţiune era strada. Alţii mergeau din oraş în oraş şi vizitau bolnavii la domiciliu.
Atât din istorisirile scriitorilor clasici, cât şi din literatura descoperită în
urma descifrării documentelor egiptene şi mesopotamiene, nu se constată existenţa
unor case publice de sănătate, în genul spitalelor noastre şi în înţelesul pe care noi îl
dăm cuvântului „spital”. Cei vechi mergeau la medic ori medicul mergea la cei
bolnavi, de la individ la individ. Numai cei care aveau posibilitatea să plătească un
medic, aceia îl aveau permanent lângă dânşii, dar cei care-şi permiteau acest lucru
nu erau decât capetele încoronate. Poporul, mulţimea cea mare, era lipsită de
posibilitatea curarisirii medicale, deoarece case publice de sănătate nu existau1.
Apariţia spitalului, ca o instituţie pentru ajutorarea celor mulţi şi lipsiţi de
posibilităţi de îngrijire, s-a semnalat mult mai târziu. Primele începuturi le găsim
în perioada ce a urmat răspândirii creştinismului în omenire. După cum se ştie,
doctrina creştină are la bază, ca principiu de căpetenie, iubirea faţă de aproapele.
Mântuirea individuală chiar este condiţionată de dragostea faţă de semeni.
Datorită acestui comandament, primul grup de creştini - cel din Ierusalim - a
practicat o viaţă comunitară. Mai târziu, când creştinismul a început să se propage
în tot cuprinsul Imperiului Roman, zelul comunitar a fost diminuat, dar n-au lipsit
temperamentele fierbinţi care au înţeles să vină în ajutorul celor suferinzi cu
obolul lor. împăratul Constantin cel Mare a ţinut să dea exemplu. După Edictul de
la Milan (313), prin care au fost interzise persecuţiile religioase, împăratul
Constantin cel Mare a dăruit pământuri, case şi alte bunuri, prin care să fie ajutaţi
cei nevoiaşi şi suferinzi.
Acum au început să ia fiinţă pe lângă mănăstiri aşa-numitele „xenodochii”
(case de primire a drumeţilor), „ptochotrofii” (case unde să ia masa săracii),
„orfanotrofii” (unde să fie îngrijiţi orfanii, până să poată învăţa o meserie),
„brefotrofii” (casele în care să fie îngrijiţi şi mai ales nutriţi pruncii rămaşi fără de
marne) şi, în fine, aşa-numitele „nosocomii” (azile sau spitale, la începutul lor).

Pr. dr. Ath. Negoiţă, Botniţele mănăstirilor, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 9-10, 1969, p. 683-684.
10
Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Istoria aminteşte de numele unei matroane cu numele de Fabiola care,


după ce şi-a vândut averile, a pus bazele unui nosocomion, adică unui spital, unde
să fie adunaţi cei bolnavi şi îngrijiţi până la vindecarea lor. Ea urma pilda
generoasă a Sfântului Vasile cel Mare, episcop al Cezareii Capadociei (Asia
Mică), care şi-a dat toata agoniseala pentru institutele de binefaceri, între care
locul prim îl ocupa un nosocomion - spital - unde să fie alinate şi tămăduite
suferinţele celor bolnavi, precum şi o leprozerie. Aşezămintele lui fuseseră chiar
denumite, de către contemporani, basiliade (adică instituţiile lui Vasile) şi faima
lor se dusese până departe şi ajunsese chiar până la urechile împăratului. Trecând
odată, prin părţile Cezareii Capadochiei, împăratul Valens şi, văzând înfăptuirile
caritabile ale Sfântului Vasile, s-a umplut de entuziasm şi a donat aşezămintelor
anumite pământuri în apropiere, pentru a ajuta la întreţinerea lor.
Prin Edictul de la Milan (313), creştinismul a scăpat de starea de religie
ilicită, care-1 punea în afara legii. Până atunci, cei care erau prinşi că practică cultul
creştin erau aspru pedepsiţi, de cele mai multe ori cu pedeapsa capitală. După edict,
devenind cult liber, creştinismul începe să se organizeze sub toate aspectele. Acum
îşi face apariţia monahismul. Temperamentele dinamice, decise să ducă o viaţă
după prescripţiile doctrinei creştine, părăsesc viaţa citadină, ce nu le asigura o
realizare deplină a credinţei lor şi se refugiază în locuri retrase de lume, ca acolo, în
singurătate, să vieţuiască numai după preceptele scumpe inimii lor. Cum era şi
natural, la început, monahii au fost puţini şi trăiau izolat, dar cu timpul, înmulţindu-
se, ei s-au asociat în frăţii, dând naştere mănăstirilor. O mănăstire este o cetate sau
un oraş în miniatură. Singura deosebire faţă de oraş o constituie viaţa comunitară a
locatarilor ei. Pentru a-şi agonisi existenţa, monahii trebuiau să practice diferite
ramuri de ocupaţii ale vieţii: cărturarii la studii şi scris, necărturarii la lucrul manual.
Sfântul Vasile cel Mare a fost organizatorul vieţii monahale în Orient. Ca
mănăstirile să-şi îndeplinească rolul lor spiritual. Sfântul Vasile a fixat reguli
amănunţite de comportare zilnică pentru monahi. în afară de participarea la orele
de cult, călugării erau îndreptaţi spre actele caritabile, în slujba aproapelui, în
special în direcţia îngrijirii bolnavilor. Pentru nevoile sale interne, orice mănăstire
avea încăperi anume, unde cei prinşi de boli erau îngrijiţi de către monahii care
căpătaseră o experienţă medicală.
In decursul secolelor, retragerea în mănăstiri a sufletelor pioase a cunoscut o
dezvoltare nebănuită. în părţile Egiptului şi ale Palestinei, mănăstirile au ajuns să
numere sute şi mii de membri, deci aproape cât un orăşel din timpul nostru. In modul
acesta, şi numărul celor bolnavi devenind mai mare, s-a simţit nevoia unei case
speciale, alături de mănăstire, unde să fie îngrijiţi, atât propriii suferinzi, cât şi
pelerinii, care, cu timpul roiau spre mănăstiri tot mai mult. Aşa a luat fiinţă „bolniţa”
sau spitalul mănăstiresc. Ulterior, spitalul situat în afara incintei mănăstirii a început
să fie frecventat tot mai mult de către populaţia rurală şi chiar orăşenească din juml
mănăstirii. Aceste spitale erau deservite de către monahii care, cum am amintit,
obţinuseră oarecare experienţă medicală, prin observ'area proprietăţilor vindecătoare a

11
Florin BENGEAN

unor plante sau ierburi, iar pe de altă parte se obişnuiseră cu tratamentul bolnavilor,
desigur, atât cât se putea în epocile primelor secole ale erei noastre.
în dezvoltarea spitalului, au mai survenit şi campaniile cruciaţilor. Este
cunoscută acţiunea întreprinsă de statele din Apusul Europei, de a merge în
Palestina, spre a elibera Locurile Sfinte din mâinile musulmanilor. Timp de
aproape două secole, s-au hărţuit europenii cu islamismul. Războaiele aduc vărsări
de sânge. Era firesc ca răniţii să fie îngrijiţi, ca să poată fi redaţi armatei. Acest
lucru a necesitat lazarete de campanie. în lipsa unor clădiri propice, s-a făcut apel
la mănăstiri, care au pus la dispoziţia cruciaţilor părţi din locaşurile lor; odată
amenajate pentru îngrijirea bolnavilor, au rămas continuu destinate acestui scop,
promovând tot mai mult ideea înfiinţării de spitale speciale pe lângă mănăstiri.
După alungarea din Palestina, cruciaţii s-au reîntors în ţările de baştină, cu dorinţa
de a face şi acolo, case speciale pentru îngrijirea suferinzilor autohtoni.
Tot cam în acest timp, au luat fiinţă şi ordinele monahale din apus. între alte
îndatoriri religioase, în rândul întâi, era şi aceea de a veni în ajutorul suferinzilor,
atât psihic, cât şi corporal. Este destul de cunoscută activitatea dezvoltată în direcţia
îngrijirii de bolnavi de către ordinele monahale apusene, de exemplu. Ordinul
Milostivirii, cel al Somascianilor, cel al Carmeliţilor şi alte multe la număr. Dintre
ele, cel care s-a ocupat îndeosebi de bolnavi şi a propagat ideea înfiinţării spitalelor
ca aşezăminte de sine stătătoare se pare că a fost Ordinul Lazariştilor. De acum,
spitalele se înmulţesc mereu. în ele lucrează monahii de ambele sexe, dar cu timpul,
cunoştinţele medicale făcând mari progrese, pe lângă monahi, sunt recrutaţi medicii
de profesie. Astfel, au luat fiinţă spitalele mănăstireşti, dintre care multe există chiar
şi în zilele noastre. Desigur, în ele nu lucrează numai medici eccleziastici, ci şi
medici de carieră, unii dintre ei foarte bine pregătiţi'.
Despre tipicul bolniţelor mănăstireşti. După cum este cunoscut, asistenţa
medicală este de origine religioasă; în mod oarecum organizat, a pornit din Asia
Mică, unde acum mai bine de 2000 de ani, s-a constatat existenţa caselor de
oaspeţi, în care se dădeau bolnavilor oarecare, îngrijiri medicale. în secolul al IV-
lea, s-au organizat mănăstirile din jurul Ierusalimului şi în special din Capadocia.
Totodată, au apărut spitalele sau bolniţele mănăstireşti, destul de frecvente şi
despre care aghiografia creştină aduce unele informaţii. Mulţi intelectuali, doctori
au aderat la noua învăţătură: Cosma, Damian, Kir şi loan, Pantelimon, Ermolaie,
Samson, Diomid, Mochie, Anichit, Talaleu şi Trifon sunt numai câţiva dintre
cunoscuţii „doctori fără de arginţi”, care, dimpreună cu încă numeroşi alţii, au
acordat bolnavilor asistenţă medicală gratuită.
Din Asia Mică, spitalele s-au răspândit în toată lumea creştină. Le găsim şi
la mănăstirile din Muntele Athos, multe dintre ele construite şi subvenţionate de
voievozii şi domnitorii români. Atât în lumea slavă (Rusia, Serbia, Bulgaria), cât şi
la noi, aceste instituţii monahale au purtat numele specific de „bolniţe”: Bistriţa,
1507, distrusă şi refăcută în 1521-1524; Câmpulung, Cozia, 1542-1543; Neamţ,

■ Ibidern. p. 685-687.
12
Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

restaurată în 1735 (în 1760 avea şi o farmacie); Mănăstirea Dintr-un Lemn, arsă
înainte de 1814; Curtea de Argeş - Simidreni, secolul al XFV-lea, cunoscută
documentar la 1524; Suceava, 1614; Putna, Horezu, 1696-1699; Brâncoveni, 1700;
Sadova, 1692-1693; Mamu, 1700?; Dragomirna, 1602; Bolniţa Episcopiei
Râmnicului, 1744 etc.
Unul dintre cei mai de seamă cercetători ai trecutului nostru medical, dr.
Pompei Gh. Samarian, afirma că „până la sfârşitul secolului al XVII-lea, bolniţa a
fost spitalul specific românesc”. Aceeaşi părere o împărtăşeşte şi prof. dr. D.
Danicico: în epoca feudală „au luat naştere bolniţele mănăstirilor răsăritene din
Moldova şi Muntenia şi hospitalele călugăreşti din Ardeal, în care probabil că se
practica şi chirurgia”. în 1956, conf. dr. I. Ghelerter şi dr. Al. Pescaru, constată că,
în timpul orânduirii feudale. Biserica „monopolizează asistenţa medicală. încep să
apară sub influenţa slavă, bolniţele mănăstireşti... în Transilvania, găsim mici
spitale pe lângă mănăstiri... în secolul al XlII-lea”. Alţi doi cercetători, prof. dr.
Valeriu L. Bologa şi dr. Samuil Izsak, în anul 1962, reluând problema „bolniţelor
mănăstireşti”, afirmă că la începutul orânduirii feudale, „ocrotirea sănătăţii şi
asistenţa medicală sunt legate în patria noastră, de activitatea socială, a unor
mănăstiri, centre culturale, aşezate în oraşe sau la ţară, ...dar fiindcă ele erau
legate de viaţa umilită şi trudită a claselor exploatate, n-au lăsat decât puţine urme
în documentele oficiale”. Acelaşi lucru îl susţin, în 1962, dr. V. Gonţa şi Al.
Gonţa, despre Bolniţa de la Suceava şi Bolniţa de la Putna (secolul al XV-lea), pe
care le socotesc primele spitale româneşti.
în 1964, dr. N. Vătămanu, răstoarnă brutal concluziile înaintaşilor săi
stabilind o diferenţiere între cei doi termeni: bolniţă şi spital. Autorul susţine că
bolniţele „nu erau spitale” şi că în ele „trăiau izolaţi călugării bolnavi şi bătrâni”,
dar „laicii nu puteau să intre în bolniţă”, fiindcă „era şi firesc ca laicii să nu poată
pătrunde în bolniţe, deoarece acestea erau rezervate strict călugărilor”. El mai
susţine că în lumea bizantino-slavă, „spitalul pentru laici şi bolniţa pentru
călugări, erau instituţii complet deosebite. Spitalul era cam ce este astăzi, adică o
instituţie cu medici, deci cu personal calificat”, care reda pe bolnavi vieţii; în
schimb, „bolniţele erau azile pentru călugări”. Şi încheie studiul său, cu
următoarele concluzii: „Acestea au fost bolniţele: infirmerii călugăreşti şi
nicidecum spitale pentru laici. Afirmaţiile contrare, atât cele mai vechi, cât şi cele
recente, că bolniţele au fost spitalul tuturora sau chiar spitalul specific românesc,
sunt, din nefericire, simple aserţiuni neconfirmate nici de documente, nici de
tradiţie”. A spune că noi nu am avut spitale până în 1700, şi că „infirmeriile” nu ar
fi nişte mici spitale, personal socotesc că este o eroare.
Bolniţa nu poate însemna nici azil, nici ospiciu de nebuni, ci numai „casă de
oameni bolnavi”, în sensul nobil al cuvântului. La ruşi, şi astăzi spitalul se numeşte
„bolniţă”; adică termenul slavon, care reprezintă aceeaşi noţiune, fără nici o
diferenţiere specifică. Dacă la anumite popoare slave, şi astăzi spitalul se numeşte
„bolniţă” şi la noi, care până la 1650, am avut acelaşi termen, cu aceeaşi semnificaţie.

13
Florin BENGEAN

După anul 1700, sub influenţa medicilor de cultură apuseană s-a introdus
termenul latin, spital. Mănăstirile izolate de oraşe au păstrat termenul de bolniţa în
care se da aceeaşi îngrijire bolnavilor din raza respectivă. Subliniem că bolniţa nu
era o creaţie speciflcă pentru bolnavi din obştea monahală, cât mai ales pentru
bolnavii contagioşi dinafară, un fel de izolare ca să nu se aducă în mănăstire diferite
epidemii. De aceea, ele nu sunt în legătură cu numărul personalului monahal (fac
excepţie mănăstirile închinate, care trimiteau toate veniturile în străinătate şi nu
aveau bolniţe). Dar nu putem vorbi de bolniţe fără să cunoaştem statutul de
organizare al mănăstirilor şi capitolul referitor la această anexă monahală, bolniţa.
Statutul de organizare canonică al mănăstirilor creştine este consemnat în
Tipicon, o lucrare atribuită Sfântului Sava, care a trăit în jurul anului 400 d. Hr., în
vremea împăratului Teodosie. Lucrarea aceasta cuprinde regulile „după cum să
urmează în Sf. Lavră a Sf. Savei şi în toate bisericile ceale de prin prejurul
Ierusalimului şi de pretutindeni, care acum din nou l-am tălmăcit şi l-am tipărit în
limba noastră românească, după tipicul grecesc şi după cel slavonesc”.
In această lucrare voluminoasă a Sfântului Sava, intitulată Tipicon, găsim
capitolul 48, consacrat în întregime botniţelor, şi pentru valoarea lui documentară,
îl prezentăm mai jos:
Cap. 48.
Pentru bolniţa şi pentru primirea streinilor şi pentru cei bătrâni şi bolnavi
„Să cuvine egumenului a să sârgui pentru tămăduirea bolnavilor, ori
pentru a celor ce vieţuiesc în mănăstire, ori pentru acelor streini ce vin, cu boale
greale şi grabnică tămăduire cer. Deaca vine cineva, îndată să caute pre cel
bolnav şi să-i dea lui sănătate. Iar deacă va înceape a nu-1 băga în seamă, iastă
mare primejdiia. Ci să fie negreşit doftoru în mănăstire, dupre cum s-au zis şi să
se sărguiască a-i găti lui plastori şi unsori şi altele care să cuvin a găti spre
sănătate acestora şi de la bolniceriu a li să da, şi să cuvine a fi cineva rânduit
spre trebuinţa acestora. Şi să poruncească igumenul bolnicearului, a le da toate
ceale de trebuinţă, mai nainte cumpărate fiind şi să pue miiare şi să le dea
verdeţuri uscate, vin, pearje, smokine, câte sunt îndemânatice spre tămăduire, şi
câţi monahi în mănăstire sau mireani cu boale vor fi ţinuţi, toate verdeţurile ceale
dofioritoare să le dea lor. Şi igumenul adeaseori a merge către dânşii şi a-i purta
grijă pentru cei bolnavi, cu voire dofioritoare şi să poruncească a le da cele de
trebuinţă. Iar doftorii lor meşteşugul doftoriei să-l uneltească ca să dea tărie şi
sănătate celor ce pătimesc. Şi de va veni cineva strein şi fără de casă, în casa de
streini cu vreo boală cuprins, cu cei bolnavi, de la igumenul şi de la doftorul să
fie rânduit, ca întru toate să-şi câştige odihnă: şi să i să poruncească a petrece în
casa cea de bolnavi, până se va face sănătos şi atuncea cele de trebuinţă în cale
de la igumenul, împreună cu rugăciunea priimind, cu pace întru ale sale să se
slobozească. Iar bătrânilor şi celor ce nici un ajutor nu au, să poruncească a să
îndulci de toate cele de trebuinţă. Şi pat lor întocma numărat să le pue lor pentru
odihnă. Pentru care de la stareţul să se ia în toate zilele ceale de trebuinţă lor”.

14
Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

Din acest capitol, reiese clar şi fără echivoc, că în bolniţe îşi găseau
sănătatea bolnavii, fie din personalul monahal, fie „a celor streini ce vin cu boale
greale şi grabnică tămăduire cer”. Aici, bolnavii erau trataţi ştiinţific şi însănătoşiţi,
apoi redaţi ocupaţiilor lor. Documentul este prea clar pentru a mai avea nevoie de
interpretare3.
Un spital de mănăstire la Putna în secolul al XV-lea. In primul rând trebuie
spus faptul că Putna reprezintă un izvor de sfinţenie pentru neamul românesc.
în cursul glorioasei domnii de 47 de ani a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare
(1457-1504), viaţa bisericească a luat un avânt deosebit, aşa cum nu cunoscuse nici în
timpul înaintaşului său în scaun, Alexandm cel Bun. Prezent printr-o activitate
susţinută în toate domeniile vieţii publice. Ştefan cel Mare nu putea să lipsească nici
din viaţa bisericească a ţării sale. In cursul aceleiaşi lungi şi glorioase domnii, a luat o
dezvoltare deosebită arta şi cultura bisericească. Este lucm cunoscut că puţini dintre
domnii ţărilor române au ridicat atâtea locaşuri de închinare ca Ştefan cel Mare.
Tradiţia spune că după fiecare luptă, el înălţa, ca amintire şi mulţumită a biruinţelor
sale, o biserică sau o mănăstire, unele zidite din temelie, altele numai reînnoite sau
adăugite. In aceste locuri sfinte s-au copiat apoi numeroase cărţi de slujbă, s-au
zugrăvit icoane, s-au lucrat felurite odoare bisericeşti4.
între mănăstirile şi bisericile ctitorite şi înzestrate în întregime de strălucitul
domn moldovean, pe primul loc se situează Mănăstirea Putna, cu hramul Adormirea
Maicii Domnului. Zidirea ei a început la un an după cucerirea cetăţii Chilia, în vara
anului 1466 (4 iulie după versiunea întâi Letopiseţului de la Putna şi 10 iulie după
versiunea a doua şi după Cronica zisă moldo-polonă). Lucrările de construcţie au
durat patru ani, timp în care această măreaţă operă arhitectonică a fost dusă la bun
sfârşit de un arhitect grec. Teodor, ajutat de meşteri zidari, pietrari, zugravi şi
argintari veniţi din Transilvania. Ion Neculce scria în lucrarea sa „O samă de
cuvinte”: „Şi aşa au făcut mănăstirea de frumoasă tot cu aur poleită; zugrăvala mai
mult aur decît zugrăvală şi pre dinlăuntru şi pre dinafară şi acoperită cu plumb. Şi
zicu călugării să fie fost făcut şi sfeşnicile cele mari şi cele mici şi policandru şi
hora tot prisme de argint”. Sfinţirea mănăstirii s-a făcut după victoria repurtată
asupra tătarilor la Lipinţi, slujba fiind săvârşită de un sobor de 64 de arhierei,
egumeni, preoţi şi diaconi, în frunte cu mitropolitul Teoctist şi episcopul Tarasie al
Romanului, cum relatează Letopiseţul de la Putna şi al lui Grigore Ureche.
Strădania domnitorului ctitor de a crea Putnei o puternică bază materială se vădeşte
din cuprinsul multor hrisoave emise de domn, prin care i se făceau felurite danii:
sate, mori, prisăci, iezere, mertice anuale de vin, peşte şi sare, scutiri de vamă etc.
Ar fi prea lungă înşirarea tuturor actelor sale de danie, de aceea menţionăm numai

3 Dr. Petre Miroiu, Despre tipicul botniţelor mănăstireşti, în „Mitropolia Olteniei”, nr. 9-10, 1969,
p. 696-699.
4 Preot Profesor Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române - Pentru Seminariile
Teologice, Ediţia a treia. Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1987, p. 97.
15
Florin BENGEAN

ultimul act emis în timpul vieţii sale, la 2 februarie 1503, prin care i se întăreau
mănăstirii toate daniile şi privilegiile obţinute până atunci (27 de sate, vii, sare de la
ocnă, ceară, venitul unor vămi, mori, prisăci etc.). Vrednic de amintit este şi un
hrisov, cu data de 17 noiembrie 1502, prin care Ştefan cel Mare hotăra ca preoţii din
satele Mănăstirii Putna să plătească acesteia dările ce reveneau chiriarhului şi să fie
judecaţi de egumen, nu de slujbaşii Mitropoliei. Alte danii au făcut unii din boierii
lui Ştefan, între care marele vistiernic luga şi alţii. Largile privilegii ale mănăstirii
menţionate au fost întărite şi printr-un hrisov emis de Ştefăniţă Vodă, nepotul lui
Ştefan cel Mare, la 21 august 1520. Numeroşi urmaşi ai săi au înzestrat mănăstirea
cu alte sate, vii, prisăci, mori etc., încât puterea ei economică a crescut neîncetat,
încă din timpul lui Ştefan cel Mare, cu îndrumarea primilor ei egumeni,
arhimandriţii loasaf, Paisie zis cel Scurt şi Spiridon, Mănăstirea Putna a devenit cel
mai însemnat centru cultural şi artistic al ţării. Importanţa ei creşte şi prin faptul că
este gropniţa lui Ştefan cel Mare, a familiei sale şi a urmaşilor săi, până la Petru
Rareş. în pridvorul bisericii, se află mormântul mitropolitului Teoctist I. Toate
mormintele au lespezi funerare frumos sculptate, cu inscripţii în limba slavonă.
Mănăstirea Putna, gropniţa lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale, însemnat centru
cultural şi artistic al Moldovei, a rămas de strajă de-a lungul veacurilor, ca o
mărturie a faptelor strălucite ale marelui ei ctitor şi binefăcător5. Mănăstirea Putna
este locul în care rugăciunea a scris istorie. Dotată dintru început cu atelier de
caligrafie - „scriptorium” (în care călugării, instruiţi în şcoala vestitului caligraf
Gavriil Uric de la Mănăstirea Neamţ, copiau cărţi de cult şi din scrierile Sfinţilor
Părinţi), cu atelier de broderie (în care se lucra cu fir de aur şi de argint, cu mătăsuri
scumpe şi pietre preţioase) şi cu o celebră şcoală de muzică psaltică, condusă de
Eustatie Protopsaltul, Mănăstirea Putna va deveni, în scurt timp, un renumit centru
al artei şi culturii medievale sud-est europene, în secolele XV-XVI. Mai târziu,
viaţa duhovnicească, culturală şi artistică a mănăstirii a avut, din nou, o perioadă de
mare înflorire, în timpul păstoririi mitropolitului lacov Putneanul. Pentru români.
Mănăstirea Putna nu reprezintă numai rugăciune, artă sau cultură, ci şi o pagină din
istoria vie a neamului. Nume ca loan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian
Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogălniceanu trezesc şi astăzi amintirea marii
serbări de la Putna (14-16 august 1871), ocazionată de împlinirea a 400 de ani de la
sfinţirea bisericii mănăstirii. Atunci, Mihai Eminescu a rostit cuvintele: „Să facem
din Putna, Ierusalim al neamului românesc şi din mormântul lui Ştefan, altar al
conştiinţei naţionale”. Pe urna votivă depusă atunci pe mormântul Sfântului
Voievod Ştefan se află inscripţia: „Eroului, învingătorului, apărătorului existenţei
române, scutului creştinătăţii, lui Ştefan cel Mare, Junimea Română Academică,
MDCCCLXXf’. Păstrarea conştiinţei de neam, în timpul ocupaţiei austro-ungare,
s-a manifestat şi în 1904, când întreaga Bucovină, la iniţiativa lui Eudoxiu
Hurmuzachi şi a altor intelectuali români, a comemorat 400 de ani de la trecerea la

5 Preot Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ediţia a doua. Editura
Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, voi. I, Bucureşti, 1991, p. 379-380.
16
Bolniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

cele veşnice a slăvitului Voievod Ştefan cel Mare, care a fost „glasul istoriei
noastre, al unui neam viteaz şi nedreptăţit” (P.P. Panaitescu). Evlavia românilor,
înrădăcinată de veacuri faţă de marele ctitor de locaşuri sfinte, a făcut ca actul
canonizării Sfântului Ştefan cel Mare, în iunie 1992, să fie doar o recunoaştere
oficială a cultului popular păstrat cu sfinţenie atâtea veacuri. „Om ales de
Dumnezeu”, „apărător al dreptei credinţe”, „ocrotitorul celor năpăstuiţi”, „stâlp
neclintit al răbdării”, „neînfricat ostaş al lui Hristos”, marele Voievod a fost şi
rămâne în conştiinţa poporului ca „părinte al neamului românesc”. Sfinţenia
Voievodului rămâne dovedită peste veacuri şi de strânsele sale legături cu marii
duhovnici ai timpului: Sfântul Ghenadie, Simeon, stareţul de la Pângăraţi şi mai ales
cu Sfântul Daniil Sihastru, în a cărui chilie a găsit totdeauna mângâiere, sfat şi
ajutor. Mănăstirea Putna este ridicată pe o veche vatră sihăstrească, fapt dovedit şi
de cercetările arheologice. La numai o jumătate de metru sub temelia vechii Case
Domneşti s-au găsit oseminte „galbene şi fmmoase”, cu mireasmă de sfinte moaşte,
a cinci călugări care s-au nevoit aici, cu peste un secol înainte de întemeierea
Mănăstirii Putna. Prima obşte a fost formată în anul 1466, din călugări aduşi de la
Mănăstirea Neamţ, conduşi de Arhimandritul loasaf, cel dintâi stareţ al Putnei. De
atunci şi până în prezent, viaţa monahală s-a desfăşurat fără întrerupere, în pofida
ocupaţiei străine şi a prigoanei comuniste. Pentru creştini, Putna a fost şi rămâne o
cetate a rugăciunii şi duhovniciei, unde generaţii întregi de monahi s-au nevoit să
ajungă la desăvârşire, la cunoaşterea lui Dumnezeu. Monahii sunt chemaţi să se
roage pentru întreaga lume şi aceasta este principala lor slujire către omenire.
Mulţumită monahilor, rugăciunea nu se întrerupe niciodată pe pământ, iar acesta
este cel mai mare folos pentru întreaga lume, căci lumea dăinuie prin rugăciune. De
aceea, vieţuitorii mănăstirii se străduiesc să săvârşească zilnic Sfânta Liturghie şi
cele Şapte Laude.
E adevărat că poporul românesc era cunoscut de vecini ca înzestrat cu o
sănătate bună. Cronicarul polon Oricovius spune că „moldovenii nu sunt niciodată
bolnavi”. Dar aceasta nu înseamnă că nu se aflau şi bolnavi în mijlocul lor. O
informaţie mai veche, folosită de cronica lui Dlugosz, ne relatează că la anul 1308
era bolnav chiar voievodul cel mare al moldovenilor, tocmai în timpul cât ţinea
arestat pe Otto de Bavaria, candidat la tronul Ungariei, înainte de a fi înscăunată
Dinastia Angevinilor. El era tratat de nişte femei mai în vârstă, care i-au spus
stăpânului lor că boala este o pedeapsă a cerului, datorită deţinerii nejustificate, în
închisoare, a nefericitului pretendent.
Tot în veacul al XlV-lea, se mai pot urmări cazuri de bolnavi în Moldova,
înregistrate de documentele bisericii catolice din Şiret, pentru că suferinzii au
apelat, pentru vindecare, la preoţii şi obiectele de cult ale acestei biserici, pe care
le socoteau făcătoare de minuni. Sunt semnalaţi oameni de rând, meseriaşi şi, pe
lângă aceştia, un diac rutean, care, condamnat la moarte pentru hiclenie şi scăpând
de sabia călăului numai cu cinci răni, în urma intervenţiei miraculoase, a fost la
urmă graţiat de Ştefan Voievod. Tradiţia vindecării de boală, de către un făcător

17
Florin BENGEAN

de minuni din Şiret, a fost spulberată, mai târziu, de către Bogdan Chiorul, care
apelând pentru îngrijirea ochiului său bolnav şi aici, dar fără rezultat, a dispus
dărâmarea bisericii franciscane din temelie.
După organizarea noastră de Stat, în care am împrumutat o serie de
instituţii de la Bizanţ, secundată şi de una bisericească, aşezămintele de asistenţă
socială au fost create sub supravegherea acesteia din urmă, pe lângă mănăstirile
ortodoxe. Deşi documentele domneşti şi boiereşti de danie pentru mănăstiri tac
atunci când este vorba de organizarea spitalelor, totuşi îngrijirea bolnavilor fiind
una din obligaţiile fixate în disciplina monahală, spitalele erau subvenţionate,
desigur, din aceleaşi venituri provenite din danii. Numai rareori avem cazuri de
danii cu destinaţie - pentru mănăstiri şi pentru spitale - cum este cazul mănăstirii
Zograf dăruită de Ştefan cel Mare la 10 mai 1466 cu 100 ducaţi ungureşti anual,
dar pentru care marele voievod a zidit un spital înzestrat, începând cu 13
septembrie 1471, cu câte 500 aspri în fiecare an; ori ca spitalul de la Simidreni şi
adăpostul de pelerini de la Curtea de Argeş, dăruite de Vladislav voievod la 24
iulie 1524, cu tot caşul domnesc din judeţul Pădureţ.
Tot din această cauză, suntem lipsiţi de informaţii şi în ce priveşte
problema formării personalului medical mănăstiresc. Inexistenţa unor şcoli pentru
pregătirea medicală a laicilor se explică prin aceea că îngrijirea sănătăţii unui
bolnav înstărit cădea în seama familiei respective. Când e vorba de casele
domnitoare ori cele boiereşti, pravilele interzic familiilor acestora intrarea vreunui
membru al familiei în asemenea spitale, pe de o parte pentru ca cei avuţi să nu
abuzeze de asistenţa şi întreţinerea gratuită, iar pe de altă parte ca să nu fie
posibilă însuşirea averii celui internat de către cei rămaşi acasă. Sub acest ultim
aspect, pravila este categorică: „Acela ce-şi va trimite pe fiul său cel bolnav la
spital va pierde puterea părintească ce are asupra fiilor săi. Tot aşa să facă şi fiul
ce-şi va trimite pe tatăl său la spital”6.
De asemenea, trebuie să spunem faptul că nu se specifică, în actele de danii,
nimic despre pregătirea călugărilor bolniceri pentru care ştiinţa medicinii se preda
paralel cu literele şi astronomia în şcolile mănăstireşti, care erau organizate după
acelaşi sistem ca învăţământul bizantin şi supravegheat de episcopi. Intervenţia
domnească era numai în ce priveşte daniile. Şcolile şi spitalele cu întreţinerea şi
îngrijirea bolnavilor săraci cădea în seama călugărilor bolniceri. Deşi domnul era
cel mai mare donator, totuşi el nu apela niciodată la medicii mănăstirilor. încă din
anul 1460, este semnalat la curtea lui Ştefan cel Mare un medic bărbier genovez, iar
după rana căpătată la Chilia, în 1462, el mai cheamă unul de la Buda. La
redeschiderea ei, în 1475, s-a adresat Veneţienilor pentru a-i trimite un altul.
Cunoscând ce este suferinţa pe propriul său corp, marele voievod s-a
gândit şi la durerile celor săraci. Faptul că a dăruit mănăstirii Zograf, 100 ducaţi şi
spitalului său, încă 500 aspri, anual, la 13 septembrie 1471, este cea mai puternică

6 Dr. V. Gonţa şi Alexandru 1. Gonţa, Un spital de mănăstire la Piitna în veacul al XV-lea. în


.Alitropolia Moldovei şi Sucevei", nr. 9-10, 1963, p. 592-593.
18
Botniţe mănăstireşti. Un spital de mănăstire...

dovadă că el era aproape, nu numai moral, ci şi material, de cei obidiţi şi părăsiţi


de soartă.
Şi dacă a făcut această danie pentru un spital care avea să îngrijească de
bolnavi tocmai la muntele Athos, numai dintr-o datorie umană de a veni în ajutorul
aproapelui, era oare posibil să fi fost străin de suferinţele supuşilor săi bolnavi şi
răniţi în desele războaie purtate alături de ei şi cu ajutorul lor, pentru apărarea ţării?
Lăsând la o parte întărirea mănăstirilor anterioare domniei lui cu noi venituri, el a
trebuit să se gândească la asemenea aşezăminte ori de câte ori devenea ctitor al
fundaţiilor sale, ca unul ce recunoaşte rolul bisericii în mijlocul societăţii omeneşti
şi ca supus al unei ordine stabilite prin canoanele bisericeşti valabile pentru orice
ortodox la acea oră. Aşa a fost şi cazul fondării mănăstirii de la Putna. Cronicile
vremii au însemnat că viitoarea necropolă domnească a fost zidită în anii 1466 şi
1470 când a fost sfârşită. Ele nu menţionează însă construirea altor clădiri în incinta
ei, destinate unor altfel de instituţii, cum ar fi fost şcoala ori spitalul. Documentele
privind privilegiile cu care a fost înzestrată, îndată după sfinţire, tac şi ele când e
vorba de aşa ceva. Şi totuşi se ştie că de la Mănăstirea Putna au ieşit multe lucrări
de cultură şi artă, din mâna călugărilor, care au învăţat carte aici, deşi nu vom găsi
informaţii nici în actele anterioare şi nici posterioare arderii ei, în Miercurea Mare,
din 15 martie 1484. Refăcută în întregime după această dată, ctitorul a dăruit-o în
continuare cu multe venituri provenite din vama de la Jicov, de la Şiret, mori, sate,
vii, drobi de sare de la ocne etc., dar niciodată nu se precizează în actele de danie, că
din aceste subvenţii să fie repartizate o parte pentm şcoală sau spital. Pe un minei,
însă, din secolul al XV-lea, salvat de la năprasnicul foc care a mistuit mănăstirea din
temelie, se află o însemnare puţin cunoscută, datată din 8 martie 1536. In această zi.
Mănăstirea Putna a avut de suferit din nou, fiind cuprinsă de un foc tot aşa de
mistuitor ca şi cel din 1484. Martoml ocular al cataclismului descrie amănunţit, pe
fila 187 a acestui minei, tot ce a dispărut în flăcările groaznicului incendiu,
însemnarea este deosebit de preţioasă.
Pe de o parte este descris evenimentul, în sine, care a distrus din nou
mănăstirea, iar pe de altă parte, menţionat spitalul din incinta mănăstirii, aşa cum
fusese restaurat după dezastrul din 1484, ca fiind alături de trapeze, bucătărie şi
cămară. De la focul din 1536, afară de acest minei, a mai fost salvat şi un manuscris
de tratarea bolilor, scris în limba latină, de pe care găsim o copie făcută la mănăstirea
Putna în anul 1543 intitulat „Proemitatia quaedani ad Medicinam Spectantia”, Putna,
1543. Acest tratat de medicină, în prima lui copie, va fi fost folosit încă sub Ştefan cel
Mare, de învăţatul călugăr astronom, probabil şi medic al mănăstirii, cunoscut de
altfel de istoriografia noastră, cu numele de Filip Popa, care apare în cronica lui
Dlugosz, după bătălia de la Baia, ca şef al oştirii moldovene intrate în secuime pentru
represalii. Faţă de o asemenea informaţie putem, în adevăr, să afirmăm că ne aflăm în
fata unei bolnite de mănăstire în secolul al XV-lea.

19
Florin BENGEAN

Singura problemă care se mai pune acum, după aceasta, este aceea de a
stabili dacă bolniţa de la Putna putea să fie spital mănăstiresc ori osuar al
călugărilor decedaţi?
Problema existenţei unor spitale pe lângă mănăstirile româneşti, încă de la
fondarea lor, nu a fost discutată prea mult. Ea este considerată, în general, ca fiind
o datorie morală a clerului de a îngriji nu numai de sufletele credincioşilor, ci şi de
trupurile atinse de boală. Şi era normal să se judece aşa. Bolniţa a fost, în Evul
Mediu, spitalul oamenilor nevoiaşi7.
Referitor la bolniţa de la Mănăstirea Putna, distrusă de incendiu la 8 martie
1536, aşezată lângă cămara de alimente, trapeză, bucătărie şi casele domneşti,
toate acestea neputând fi puse în rând cu morga, negreşit, ea era un spital de
mănăstire şi nu un loc de astrucat oasele, atâta timp cât era menţionată în rândul
aşezămintelor necesare comunităţii călugăreşti şi avea în copie, un tratat de
medicină pentru îngrijirea bolnavilor, despre care ni s-a păstrat o menţiune. Nu
mai spunem că prezenţa manuscrisului în limba latină este o dovadă că, în şcoala
de la Putna, se preda călugărilor şi medicina, după cursurile de medicină ale
apusului Europei. E foarte adevărat că ele nu puteau avea, la început, o mare
capacitate. Din documente, se vede că spitalul sârbesc de la Prizren, ca şi cel de la
Vodiţa, nu aveau decât 12 paturi8.

Pr. prof. dr. Florin BENGEAN

7 Ibidem, p. 594-596.
8 Ibidem, p. 600.
20
Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset,


domnul Ţării Moldovei (1675-1678)1
Prof. univ. dr. Constantin BURAC

Alegerea acestei teme a venit din dorinţa de aprofundare a epocii


prefanariote. După domniile îndelungate ale lui Matei Basarab şi Vasile Lupu,
care au dat o oarecare stabilitate domniei, remarcate, dacă putem spune, printr-o
serie de progrese înregistrate, în special, în domeniul culturii, dar nu intrăm în
amănunte, fiindcă ar tebui să ne abatem de la tema pe care ne-am propus-o s-o
prezentăm aici şi apoi nu ne îngăduie nici timpul acordat pentru prezentarea
comunicării noastre; deci a urmat o mare perioadă de instabilitate politică, care s-a
întins de la sfârşitul celor două domnii amintite mai sus şi până la domnia lui
Carol 1(1866- 1916).
în Moldova, cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea este dominată
de personalitatea lui Miron Costin. Familia sa, originară, după ultimele concluzii,
din părţile putnene, s-a remarcat odată cu începutul secolului al XVII-lea, făcând
parte din noua boierime ridicată în vremea Movileştilor, când tatăl său a devenit
hatman, în timpul domniei lui Moise Movilă, fiul lui Simion Movilă, care a
domnit în două rânduri; 1630-1631 şi 1633-1634. Fidel domnului său, acuzat de
neloialitate faţă de Poarta otomană, hatmanul lancu Costin l-a urmat, în 1634, în
Polonia, când Miron Costin nu împlinise nici un an de zile de la naştere.
Aşadar, viitorul cronicar, a crescut şi primit învăţătură, împreună cu fraţii
şi surorile sale, de la şcolile din oraşul Bar, în apropierea căruia s-a stabilit familia
sa. Amintim şi faptul că lancu Costin a primit, în 1636, titlul de nobil polon
împreună cu fiii săi: Alexandru, Miron şi Potomir, pentru serviciile aduse
Poloniei, în timpul invaziei turceşti conduse de Abaza paşa, din anul 1634. Miron
Costin, ca tânăr nobil, a cunoscut şi viaţa de palat, slujind ca dvorean la curtea
regelui Vladislav al IV-lea, mort în 1648, iar apoi a lui Cazimir, participând la
luptele dintre poloni şi cazaci. După moartea tatălui său, în 1650, Costin şi familia
sa a fost întreţinută material de marele dregător lordache Cantacuzino.
în acest timp, relaţiile lui Vasile Lupu cu Polonia au cunoscut o reală
îmbunătăţire. Profitând de această apropiere a domnului Moldovei de Polonia,
fraţii Cantacuzini, lordache şi Toma, ca unii din cei mai intimi consilieri ai lui
Vasile Lupu, au obţinut aprobarea aducerii, în 1653, a copiilor hatmanului lancu
Costin în ţară. în această perioadă, ei au fost adăpostiţi în casele lui lordache

1 Acest studiu a fost prezentat la cea de a XV-a sesiune ştiinţifică naţională „Feţele Bacăului” din
20 noiembrie 2009, organizată de către Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Bacău.
21
Constantin BURAC

Cantacuzino din Iaşi, în calitate de rude şi ca urmare a faptului că fraţii


Cantacuzini au administrat, probabil, averea lui lancu Costin din Moldova pe
timpul adăpostirii sale, în Polonia. Supoziţia nostră este susţinută de un document
din 13 martie 1663, redactat în Iaşi, în care se arată că fiii lui lancu Costin au făcut
un zapis de mărturie la mâna lui lordache Cantacuzino şi a mătuşelor lor.
Prin actul menţionat, Miron Costin şi fraţii săi recunoşteau, încă din primii
ani de la stabilirea lor în Moldova, că „văzându milă şi atâta recunoştinţă ca de la un
părinte, ci încă au primit cu multă milă toate satele ce le-au dat dumnealui lordachi
şi mătuşele lor..., şi pentru tot binele ce le-au ftcut..., făcut-am boiariului nostru
lordachi spătariul şi mătuşelor lor, zapis cu blăstăm mare, iscălit de toţi ficiorii lui
Costin, ...să nu mai scornească ficiorii lui Costin vreo pâră sau gâlceavă asupra
boiariului nostru”2. Pentm toate acestea, şi altele, „Costineştii le-au purtat
întotdeauna respect” protectorilor, fapt consemnat de Miron Costin în Letopiseţul
său. Referindu-se la Cantacuzini, cronicarul apreciază că asemenea „...capete de-
abea de au avut cândva această ţară, sau de va mai avea”3, iar cu alt prilej, afirma
„că ce oameni au fostu aceşti doi aicea în ţara aceasta, ales lordachie vistiernicul,
fără scrisoarea mea credziu că va trăi numele lor, în veci, într-această ţară de
pomenirea oamenilor, den omu în omu”4. Legăturile dintre aceşti Cantacuzini şi
Costineşti au fost atât de profunde şi de apropiate încât fratele lui Miron Costin,
Velicico s-a căsătorit cu fiica lui Toma Cantacuzino, Ecaterina.
Tot în calitate de protector, lordache Cantacuzino este acela care l-a luat
pe Miron Costin „la curtea lui Vasile Lupu”, unde a deprins orientarea în diferitele
aspecte asupra treburilor de la curtea domnească. Aici, a cunoscut pe cei mai
însemnaţi dregători ai ţării şi, probabil, pe mitropolitul Varlaam, unul dintre marii
învăţaţi, oameni ai timpului, mort în 1657.
Toate acestea explică faptul că, în vremea înlăturării lui Vasile Lupu, în
1653, din scaunul domnesc, Miron Costin rămâne, la început, alături de boierii
Cantacuzini, lordache şi Toma, deci alături şi de domn. Cunoscător al limbii polone
şi al obiceiurilor acestora, este trimis de Vasile Lupu, la îndemnul celor doi
Cantacuzini, ca sol după ajutor la starostele Cameniţei, Petru Potocki, pe care
voievodul moldovean l-a scos, cu bani grei, din robie de la tătari, dar n-a fost nevoie
pentru că-i venise în sprijin cazacii conduşi de ginerele său, Timuş Hmelniţchi.
Fiind pragmatic şi bun evaluator al forţelor care se confruntau, Miron
Costin nu-şi urmează protectorii, lordache şi Toma, alături de domn, care avea
sprijinul cazacilor, ci trece de partea lui Gheorghe Ştefan, ajutat de poloni şi
principele Transilvaniei, Gheorghe Rakozi. Despre motivele care l-au determinat
să treacă în noua tabără, nu pomeneşte nimic în „Letopiserţul Ţării Moldovei”, cu
toate că aici povesteşte, în detaliu, confruntările dintre Vasile Lupu şi noul
pretendent la scaunul domnesc, Gheorghe Ştefan. Acesta din urmă, pentru gestul

N. Grigoraş, Ştiri noi despre viaţa şi familia lui Miron Costin, Iaşi, 1956, p. 189.
Miron Costin, Optre. Bucureşti, 1958, p. 121.
J Ibideni. p. 169.
22
Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

său, l-a ridicat în dregătoria de sluger. Mai târziu s-a şi înrudit cu familia
domnească; soţia voievodului i-a botezat o fiică a cronicarului.
Tânărul Costin, dacă şi-a dovedit calităţile unui viitor politician, fiind invidiat
de confraţii cu barbă şi părul încărunţit de vremuri, pentru clarviziunea în aprecierea
evoluţiei evenimentelor de la sfârşitul domniei lui Vasile Lupu, şi-a dat seama că nu
se va putea impune pe scena politică moldovenească fără o susţinere materială
consistentă. Ca urmare, în etapa imediat următoare îl vedem pe viitorul cronicar
preocupat de intrarea în posesia averii hatmanului Isac Balica, mort în 1612, în lupta
de la Cornul lui Sas, dintre Constantin Movilă şi Ştefan Tomşa, avere care-i revenea
de drept soţiei sale. Ileana, în calitate de nepoată de văr al marelui dregător.
Izvoarele documentare arată că în 1660, Miron Costin recuperase în cea
mai mare parte, averea fostului hatman, care i-a întărit poziţia materială, ce se
ridica, după Radu Rosetti, la 161 de moşii5, răspândite în ţinuturile Dorohoi, Iaşi,
Neamţ, Covurlui, Suceava etc.6, alături de aceea politică, „devenind un om de
vază cum puţini se întâlneau în epocă”7.
în aceeaşi perioadă, 1653-1661, asistase la şapte schimbări de domnie
Gheorghe Ştefan (1653 - aprilie 1658), Gheorghe Ghica (aprilie 1658 - noiembrie
1659), în luna noiembrie 1659 s-au perindat la scaunul domnesc, când Constantin
Şerban urmat de Ştefăniţă Lupu care a stat în scaun până în ianuarie 1661, când a
revenit pentru câteva săptămâni. Constantin Şerban, ca să se reîntoarcă apoi
Ştefăniţă Lupu, până în luna septembrie a aceluiaşi an; apoi a urmat Eustratie
Dabija, care a domnit până în 1665. Aceste schimbări nu i-au afectat cariera politică
şi, mai mult, izvoarele istorice îl înregistrează urcând pe scara ierarhică
dregătoricească, ajungând la, 15 martie 1658, pârcălab de Hotin, ca în vremea lui
Eustratie Dabija să fie ridicat la rangul de mare comis (20 aprilie 1664), dregătorie
care îi oferea prilejul să intre în rândul membrilor sfatului domnesc8.
începând cu prima domnie a lui Gheorghe Duca (1665-1666) şi până la
curmarea tragică a vieţii cronicarului în 1691, perioadă caracterizată printr-o mare
instabilitate domnească determinată în mare măsură de războaiele turco-polone,
Miron Costin „a fost cel ce a asigurat o anumită continuitate vieţii politice interne
şi a determinat, prin cuvânt şi prestigiu, o politică externă realistă, potrivită
momentului”9.
Din vasta şi complexa sa activitate politică în calitate de şef al grupării
boiereşti filopolone, reţinem respectul politicienilor otomani, dacă ne gândim la
momentul întrevederii istorice cu marele vizir Kupriilii. Acesta din urmă a fost
încântat de replica dată de vornicul Ţării de Jos, cu prilejul cuceririi cetăţii

5 Radu Rosetti, Pământul, sătenii şi stăpânii în Moldova, Bucureşti, 1907, p. 248.


6 Enache Puiu, Viaţa şi opera lui Miron Costin, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975, p. 42.
7 Ibidem, p. 41.
8 Nicolae Stoicescu, Dicţionar al marilor dregători din Ţara Românească şi Moldova. Sec. XIV -
XVII, Bucureşti, 1971, p. 387.
9 Enache Puiu, op. cit., p. 50.
23
Constantin BURAC

Cameniţa de către turci. Ion Neculce l-a consemnat în Letopiseţul său prin
cuvintele: „suntem noi moldovenii bucuroşi să să lăţească în toate părţile cât de
mult, iar peste ţara noastră nu ne pare bine să să lăţească”10. Satisfăcut de răspunsul
inteligent dat de către marele dregător şi învăţat român, vizirul i-a promis că trupele
otomane nu vor mai ierna, cum se preconiza, în Moldova, că „ţara-i săracă”1'.
După această introducere asupra personalităţii lui Miron Costin şi a
implicării active în viaţa politică a Moldovei în a doua jumătate a secolului al
XVIII-lea, ne vom ocupa în continuare de implicarea cronicarului în mazilirea lui
Antonie Ruset vodă (1675-1678).
Domnia lui Antonie Ruset se încadrează într-o epocă de mare instabilitate
politică şi de frământări sociale, dacă ne gândim la nemulţumirile seimenilor de la
sfârşitul domniei lui Vasile Lupu şi începutul celei a lui Gheorghe Ştefan sau la
revoltelor sorocenilor, orheienilor şi lăpuşnenilor sub conducerea lui Hâncu şi
Durac, din 1672. Instabilitatea politică este dată şi de intensificarea ofensivei
otomane împotriva Imperiului habsburgic, dar, mai ales, împotriva Poloniei,
cazacilor şi ruşilor. Datorită acestui fapt. Poarta otomană a căutat să impună pe
tronul Ţărilor Române, donmi fideli, care să sprijine politica ei în această parte a
Europei. De asemenea, trebuie subliniat faptul că după domniile îndelungate ale
lui Matei Basarab şi Vasile Lupu, domnii care le-au urmat au fost impuşi în
scaunele de la Iaşi şi Bucureşti de către Poartă, în deplină concordanţă cu voinţa
cel puţin a unei părţi din boierime. între aceştia, în Moldova, amintim pe
Gheorghe Ştefan12, Eustartie Dabija13, Gheorghe Duca14, Ştefan Petriceicu15,
alternativ cu cei impuşi de Poartă, Gheorghe Ghica16, Diaş Alexandru17, Gheorghe
Duca a doua domnie18, Dumitraşcu Cantacuzino19.
Totodată, datele istorice duc la concluzia că, începând cu domnia lui
Alexandru Iliaş, după mazilirea lui Gheorghe Duca, la câteva luni după ce a fost
confirmat în domnie. Poarta otomană se amestecă tot mai mult în treburile interne
ale Ţărilor Române în general şi, mai ales, în cele ale Moldovei, ca urmare a stării
conflictuale cu Polonia, cazacii şi ruşii. Izvoarele istorice narative arată că domniile
erau impuse în funcţie de mersul războaielor, încât de multe ori grupările boiereşti
nici nu mai aveau timpul necesar, sau nici să cunoască motivul demiterii domnului.

0 Ion Neculce, Letopiseful Ţării Moldovei. Bucureşti, 1982, p. 221.


'I Ihidem. p. 222.
'■ Miron Costin. op. cit., p. 168.
1' Ihidem. p. 201 şi Ion Neculce. op. cit., p. 195-196.
14 Ihidem. p. 205 - 206; Istoriile domnilor Ţării Româneşti de Radu Popescu vornicul. Introducere
şi ediţie critică întocmite de Const. Grecescu. Bucureşti. 196.'^, p. L^.t-l.:ţ4.
*' Ion Neculce. op. cit., p. 218; Conica lui Ion Neculce copiată de loasaf Liica. Manuscrisul
.Mihail". Ediţie de Zamfira Mihail şi Paul Mihail. Cuvânt înainte de Ştefan Ştetanescu, Bucureşti.
1980. p. KR
,t' Miron Costin. op. cit., p. 179.
1 Ion Neculce. op. cit., p. 208 - 209.
' Ihidem. p. 211.
' Ion Neculce, op. cit., p. 234; Conica lui Ion Neculce copiată de loasaf Luca. p. 16.
24
Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

să ceară de la Poartă îngăduinţa de a-şi alege propriul domn (a se vedea cazul


domniei lui Gheorghe Ghica, Diaş Alexandru), dar nici aceasta din urmă nu putea
aştepta până ca boierimea să-şi trimită propriile propuneri asupra noului domn
(cazul lui Gheorghe Ghica, Dumitraşcu Cantacuzino, Antonie Ruset).
în acest context, este numit domn al Ţării Moldovei, Antonie Ruset, a
cărui domnie a fost una ştearsă, deşi a domnit trei ani (1675-1678). Izvoarele
istorice narative au consemnat puţine date petrecute în vremea acestui domn grec.
De asemenea, nu ne putem lăuda nici cu un număr impresionant de izvoare
documentare rămase de la această domnie. între evenimentele pe care cronicarii
vremii au considerat să le consemneze, menţionăm numirea lui Miron Costin în
cea mai înaltă dregătorie a ţării, şi anume, de mare logoftt.
Fiind domn credincios, cu frica lui Dumnezeu, Antonie Ruset şi-a marcat
domnia, ca bun gospodar, prin repararea bisericii Sf. Neculai, de lângă poarta de
intrare în curtea domnească, a adus apă făcând o fântână în zidul bisericii amintite,
a împrejmuit biserica cu gard de zid, fapt pe care l-a repetat şi la biserica Sf. Sava,
dar pe care nu l-a isprăvit decât pe jumătate.
De asemenea, izvoarele istorice îl pomenesc pe Antonie Ruset ca
participând, în două rânduri alături de oştile otomane, la luptele acestora cu
polonii pentru cucerirea cetăţii Cehrin şi la primirea marii solii poloneze, conduse
de Jan Ganinski, la Poarta otomană, pentru încheierea păcii de la Zuwama.
Mai mult. Antonie Ruset, pe întreaga sa domnie, s-a remarcat doar ca un
bun executant al ordinelor primite de la demnitarii turci. El nu s-a afirmat ca o
personalitate, în vreo latură a domniei sale, nici în plan intern, cu deosebire faţă de
intrigile dintre grupările boiereşti, dar nici în plan extern. Mai degrabă, politica
externă a Moldovei era condusă de marele logofăt Miron Costin, care era cunoscut
în lumea diplomatică polonă, dar şi în aceea otomană.
Ca filopolon şi şef al grupării boiereşti, care vedea în Polonia principala
forţă care îi putea scăpa în acea perioadă de otomani, Miron Costin mediase, între
hatmanul Jan Sobieski, viitorul rege al Poloniei, o înţelegere, cu marele vizir. în
acelaşi timp, diplomaţia otomană îl aprecia pe învăţatul moldovean ca un redutabil
om politic, încă din vremea lui Dumitraşcu Cantacuzino, când a ştiut să1 evite
pedeapsa vizirului şi a iernării trupelor turceşti în Moldova.
El este unul, dacă nu principalul, dintre cei care au contribuit la mazilirea
lui Antonie Ruset. Despre ceilalţi actori implicaţi, lucrurile sunt clarificate, dacă
avem în vedere pe hatmanul Alexandru Buhuş şi Gheorghe Duca, domnul Ţării
Româneşti.
Despre contribuţia lui Alexandru Buhuş, la mazilirea lui Antonie Ruset s-
au scris până în prezent două articole, unul de către Şt. Meteş, iar celălalt de către
Gabriel Ştrempel. Autorii acestora au scos în evidenţă motivele pe care le-a avut
hatmanul Alexandru Buhuş în detronarea voievodului Antonie Ruset. între
acestea, cel mai semnificativ este schimbarea acestuia din urmă din marea
dregătorie de hatman al Ţării Moldovei.

25
Constantin BURAC

In ce priveşte Gheorghe Duca, informaţiile istorice arată că acesta domnise


deja în două rânduri în Moldova, odată doar şase luni (1665-1666), iar a doua oară
în perioada 1668-1671, fiindu-i mai dragă domnia din Moldova, unde luptele
dintre grupările boiereşti nu erau aşa de intense ca în Ţara Românească şi, mai
ales, din dorinţa de a scăpa de gruparea Cantacuzinilor, în frunte cu Şerban
Cantacuzino, care lucrau la detronarea sa.
Izvoarele istorice narative recunosc, mai mult sau mai puţin, implicarea
marelui cărturar şi om politic, Miron Costin, în mazilirea lui Antonie Ruset. Unii
au încercat, pentru a-1 proteja, să nu-i mai pomenească numele sau chiar să-i
aducă unele argumente care să-i atenueze învinovăţirea, dar nimeni nu-i arată
motivele care au stat la baza atitudinii cronicarului faţă de domnul moldovean.
Ion Neculce arată că, la Poarta otomană, Dumitraşcu Cantacuzino, fost
domn al Moldovei, umbla „să mazâlească pre Antonie - vodă” 20. Cronicarul
spune, de asemenea, că, în perioada cât a durat drumul de întoarcere a lui Antonie
Ruset de la cucerirea cetăţii Cehrin până la Soroca, l-au „pârât o samă de boiari”,
dar în schimbul a „o sută de pungi de bani şi mai bine” vizirul l-a confirmat, spre
surprinderea denigratorilor, în domnie21. Acest lucru este consfinţit şi de Axinte
♦ • • ‘7‘7 5 ^
Uricariul în Cronica paralelă-". Dacă a scăpat de mazilirea vizirului, nu acelaşi
lucru s-a întâmplat cu boierii care au mers la Poarta otomană „de l-au pârât pre
tare la Poartă, cu multe năpăşti”23, care i-a adus mazilirea.
Intre boierii care-1 pârâse la vizir. Ion Neculce îl pomeneşte pe hatmanul
Alexandru Buhuş, apoi pe Miron Costin24. Despre acesta din urmă, Axinte Uricariul
nu vrea să-i dea numele, spunând „treacă-1 condeiu meu”, după care adaugă că „i-au
văzut osânda, perind nevinovat, de alţi domni”25. Autorul „Cronicii paralele” arată,
totodată, că un grup de boieri, format din „Miron logofătul, Dubău visteiemicul,
Costandin postelnicul, Ghioca vtorii logofăt şi alţii”26, se aflau în tabăra vizirului
Cara Mustafa paşa, de lângă Chişinău, cu scopul alegerii noului domn. Despre
numele celor care l-au pârât la înalta Poartă, nu avem nici o ştire.
Aceste informaţii, coroborate cu cele care arată că Antonie Ruset fusese
confirmat în domnie de marele vizir, ne sugerează a desprinde ideea că soarta
mazilirii domnului moldovean fusese pecetluită de mai înainte vreme, încât boierii
moldoveni au fost luaţi prin surprindere de soarta lui Antonie Ruset. Totodată, acest
lucru este dovedit şi de faptul că boierii nu căzuseră de acord asupra numelui
aceluia care urma să le fie domn în locul celui mazilit, „unii trăgea să fie Duca vodă
domnu la Moldova, alţii zicea pe un Ieremia, ce era boiari de ţară; Ghioca logofătul
umbla şi pentru sine, dar foarte pre ascuns, iar la arătare umbla pentru Duca
->0
Ion Neculce, op. cit., p. 251.
21 Ibidem, p. 25 2 - 253.
77 . 1 . .
Axinte Uricariul, Cronica paralelă a Tării Româneşti şi Ţării Moldovei, p. 142.
-3 Ibidem, p. 256.
24 Ion Neculce, op. cit, p. 257.
Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.
26 Ibidem, p. 142.
26
Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

97
vodă” . Din informaţiile pe care le deţinem, singuml susţinător al lui Duca vodă
era hatmanul Alexandru Buhuş, în calitate de rudă, dar şi pentru că fusese îndepărtat
din dregătoria de hatman al Moldovei, de către Antonie Ruset şi pe care dorea s-o
recapete. La acesta, s-a adăugat şi marele dregător şi învăţat, Miron Costin, căruia îi
purta o prietenie încă din vremea domniei lui Eustratie Dabija. Constatările, la care
am ajuns, ne permit să deducem că au fost două gmpări boiereşti care au lucrat la
detronarea lui Antonie Ruset, fără ca să se ştie una de alta. Se poate ca acestea să fi
fost conduse, din umbră, de către domnul Ţării Româneşti, Gheorghe Duca, care
ţinea mult să se întoarcă pe scaunul domnesc de la Iaşi, din motivele arătate.
Izvoarele narative conţin şi alte posibile învinuiri, care au dus la
îndepăratarea din domnie a lui Antonie Ruset. Una dintre acestea se referă la o
rudă a sa, anume marele postelnic Alexandru Ramandice care era „grec simăţu,
mândru, nebun, lacom. Trece peste toţii, nu cunoştea pre nime, având trecere şi
cinste la Antonie vodă”28, care pe deasupra îi era sfetnic intim. Cu toate acestea,
Axinte Uricariul arată, în Cronica sa, că şi din rândul moldovenilor „cărei au
cinste şi sint aproapi la domni, au întrecut cu dzece părţi cu răutate şi neomenie pe
Ramandiiu”, mai mult subliniază faptul „că Ramandiiu nice un obiceiu rău n-au
îndemnat pre domnu să facă, nice au făscut”29.
Un alt motiv, care a dus la detronarea lui Antonie Ruset, ar fi acela legat de
fiii domnului, care fiind „dezmerdaţii”, „fără frică înbla prin ţară, cu mulţi ficiori de
mazâli, nebuni, strânşi cu dânşii, de făcea multe giocuri şi beţâi şi nebunii prin
târguri şi prin sate boiareşti, de lua femeile şi fetile oamenilor cu de sâla, de-ş râdea
de dânsăle, ce nu numai a oameni proştii, ce şi a oameni de frunte. Ce, deşi obicie
Antonie -vodă, încă nu le dzice nemic şi nu-i certa cu cuvântul, ca un părinte ce le
era. Şi pentr-acie poate în osândă mai pre urmă Antonie vodă au cădzut”. Axinte
Uricariul adaugă că Alexandru, fiul lui Antonie Ruset, „era călăreţ bun şi curvariu
foarte. ...la băuturi era libovnic şi la alergături de caiu. însă nu pârâia pre nimeni la
tată-său; de nu grăia de bine pre om, iar de rău nu grăia” 30 .
Coroborarea tuturor informaţiilor istorice privitoare la mazilirea domnului
Ţării Moldovei, Antonie Ruset, sugerează că Miron Costin s-a alăturat
demersurilor lui Gheorghe Duca, credem mai mult pentru politica sa filopolonă,
faţă de abţinerea domnului său în promovarea relaţiilor de apropiere de Polonia.
Pe de altă parte, trebuie luate în calcul apropierea şi afecţiunea cronicarului
manifestate faţă de Gheorghe Duca. Acestea mi se par că au fost motivele care
l-au determinat în luarea deciziei pe Miron Costin de a-1 pârî pe Antonie Ruset la
marele vizir. Argumentele care susţin această idee sunt risipite prin diferite
izvoare istorice, pe care le-am adunat şi le-am supus unei critici istorice ştiinţifice,
care m-a condus la această concluzie.

Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.


28
Ibidem, p. 255.
' Ibidem.
1 Axinte Uricariul, op. cit., p. 141.
Constantin BURAC

Un alt aspect pe care trebuie să-l subliniem, se referă la faptul că


detronarea lui Antonie Ruset s-a făcut în pripă. Conspiratorii, dacă le putem spune
aşa, fiind presaţi de timp, au ales totuşi, bine momentul. El coincidea cu
întoarcerea domnului din campania turcilor pentru cucerirea cetăţii Cehrin, unde
participase la porunca vizirului Cara Mustafa paşa. Obiceiul era ca înainte de
întoarcerea domnilor din campaniile turceşti, la care erau obligaţi să participe, în
scaunul de reşedinţă să fie sau nu în domnie, în funcţie de îndeplinirea sarcinilor
încredinţate de înalta Poartă. De data aceasta, confirmarea lui Antonie Ruset
capătă o însemnătate deosebită. Ea se suprapunea cu împlinirea a trei ani de când
acesta fusese uns domn al Ţării Moldovei31. Tăcerea izvoarelor istorice asupra
relaţiilor dintre domn şi grupările boiereşti presupune că, de-a lungul acestei
domnii, nu au fost înregistrate conflicte deosebite între domn şi vreo grupare
boierească din Moldova. Antonie Ruset nu intrase în conflict, fiind filootoman,
nici cu gruparea filopolonă, în frunte cu Miron Costin, adoptând o poziţie de
abţinere. Mai mult, la venirea pe scaunul de la Iaşi, Antonie Ruset i-a încredinţat
cronicarului cea mai înaltă dregătorie din stat, şi anume, de mare logofăt.
Scoaterea din dregătoria de hatman a lui Alexandru Buhuş se pare că nu a
declanşat vreo reacţie din partea acestuia sau a altora care îl susţineau.
De asemenea, nici o ştire istorică nu consemnează, până la sfârşitul
toamnei anului 1678, constituirea vreunei grupări boiereşti potrivnice domnului şi
nici, cel puţin, plângerea vreunui boier la vreun demnitar otoman împotriva celui
care ocupase scaunul domnesc de la Iaşi. Cu toate acestea, încercări de a-1 detrona
pe Antonie Ruset au existat, dar nu din partea propriilor boieri, ci din partea lui
Gheorghe Duca, care era domn al Ţării Româneşti.
Acesta din urmă a căutat să demonstreze Porţii otomane că Antonie Ruset
nu este întru totul fidel acesteia, că nu-şi îndeplineşte în mod corect sarcinile către
înalta Poartă privitor la situaţia de pe frontul confiuntărilor dintre turci şi poloni.
Ocazia s-a ivit atunci când domnul Ţării Româneşti a fost implicat în luptele de la
Zuwarna, din vara lui 1676, la care domnul Ţării Moldovei nu a participat.
Conflictul s-a încheiat, după cum se cunoaşte, printr-o înţelegere. Gheorghe Duca,
profitând de faptul că Antonie Ruset nu avea cunoştinţe amănunţite asupra
rezultatului luptelor, şi-a trimis curierul la sultan pentru a-1 informa asupra acestui
aspect. La plecare, curierul a fost instruit ca să nu-1 informeze corect pe domnul
Moldovei despre noua ipostază apărută la Zuwarna, ci să-i spună că nu ştie nimic
de o lună de zile despre situaţia oastei turceşti, că fusese înfrântă, precum şi să
facă în aşa fel încât să ajungă înaintea seraschierului comandantului turc care a
condus operaţiunile de la Zuwarna. Ajuns la vizir, curierul domnului muntean l-a
informat pe vizir, despre încheierea păcii pe care vizirul KiiprUlii o dorea.

Este perioada când Poarta Otomană încearcă să introducă şi să impună un nou sistem de
domnie, limitând-o la trei ani, cu obligativitatea de a fi confirmată anual, dar şi cu posibilitatea de a fi
reînnoită încă pe o perioadă de aceeaşi durată.
28
Miron Costin şi mazilirea lui Antonie Ruset...

răsplătindu-1 pentru această veste bună cu 200 de pungi de galbeni de aur, după
care l-a trimes la sultan.
între timp, au apărut şi ştirile de la domnul moldovean care spuneau că turcii
au fost înfrânţi. La auzul acestora, vizirul l-a rechemat pe curierul muntean pentru a
vedea care este adevărul. Acesta din urmă i-a spus înaltului demnitar turc cum a fost
instruit, de către domnul Ţării Româneşti, ca să-l denigreze pe Antonie Ruset în faţa
demnitarilor otomani. Indiferent de rezultatul acţiunii, Gheorghe Duca a creat, în
acest fel, asupra lui Antonie Ruset o oarecare suspiciune din partea otomanilor la
care erau foarte sensibili, îndoială privind credibilitatea informaţiilor pe care, acesta
din urmă, le transmitea la Poartă. Se pare că aceste lucruri n-au ajuns la urechile
sultanului, ci au rămas doar la nivelul vizirului, care nu a luat nici o măsură
împotriva domnului Moldovei, care şi-a dat seama de jocul domnului muntean.
Consecinţele acestei întâmplări, provocate de către Gheorghe Duca, n-au produs,
pentru moment, vreo reacţie în sânul boierimii moldovene care să se grupeze
împotriva lui Antonie Ruset. Nici chiar Miron Costin, considerat un apropiat al lui
Gheorghe Duca, n-a schiţat nici cel mai mic gest de opoziţie faţă de Antonie Ruset.
întorcându-ne la mazilirea lui Antonie Ruset, observăm că, în „Cronica
paralelă a Ţării Româneşti şi a Moldovei”, Axinte Uricariul spune că, la
„întoarcerea vizirului” Cara Mustafa paşa de la luptele pentru cucerirea cetătii
Cehrin, „au început unii din boiari a amesteca şi a pârî pe Antonie vodă” ^2.
Denigrarea domnului moldovean de către boieri s-a făcut, zice Axinte Uricariul,
„prin mijlocirea Ducăi vodă şi cu îndemnarea lui” .
La intrarea lui în Moldova, Cara Mustafa paşa a fost întâmpinat, lângă
Chişinău, unde vizirul şi-a stabilit tabăra de odihnă, de către boierii „Miron
logofătul, Dubău vistiernicul, Costandin postelnicul, Ghioca vtori logofăt şi alţii”,
care veniseră cu scopul de a-1 cere ca domn, în locul lui Antonie Ruset, pe
Gheorghe Duca. După spusele aeeluiaşi cronicar, Axinte Uricariul, se pare că
lucrurile erau deja aranjate. Acesta povesteşte că Duca vodă a testat mai dinainte
pe boierii moldoveni dacă îl mai doresc domn al Moldovei. Pentru acest lucru s-a
folosit de postelnicul Antihoie Jora, trimiţându-1 la Gavriliţă hatmanul, pus în
această înaltă dregătorie de către Antonie Ruset, în locul lui Alexandru Buhuş,
căruia îi era nepot de soră, pentru a afla poziţia acestuia. înaltul dregător,
cunoscând poziţia unora dintre marii boieri, probabil şi a lui Miron Costin, şi-a
înclinat nu numai sprijinul său, dar şi al altora.
Informaţiile lui Ion Neculce şi ale lui Axinte Uricariul, contemporani într-
o oarecare măsură cu Miron Costin şi buni cunoscători ai vieţii şi activităţii
acestuia, îl situează pe bătrânul cronicar între boierii care doreau înlăturarea lui
Antonie Ruset. Motivele care l-au îndemnat pe Miron Costin să se alăture celor
care hotărâseră să-l denigreze pe domn la marele vizir nu pot să se rezume numai
la poziţia acestuia faţă de politica rezervată a lui Antonie Ruset faţă de Polonia şi

32 Axinte Uricariul, op. cit., p. 142.


33 Ibidem, p. 142.
29
Constantin BURAC

nici la legăturile prieteneşti pe care le-a avut cu Gheorghe Duca, care aspira să
revină pe tronul de la Iaşi. Probabil că alte izvoare vor aduce şi alte motive care să
clarifice deplin atitudinea cărturarului faţă de domnul în cauză al Ţării Moldovei.

Prof. univ. dr. Constantin BURAC

30
Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

Sate de ardeleni în Banatul sârbesc


Dr. Mircea MĂRAN

Colonizările care au avut loc pe întregul teritoriu al Monarhiei Habsburgice,


în decursul secolului al XVIII-lea şi la începutul secolului al XlX-lea, au schimbat
harta etnică pe un areal foarte întins, aceste schimbări cuprinzând şi spaţiul etnic
românesc. în cadrul acestor strămutări a populaţiei româneşti, consemnăm şi pe cele
care au dus la stabilirea locuitorilor din alte provincii în Banat. Astfel de mişcări s-
au produs din motive economice, politice şi militare, contribuind ca, pe întreg
cuprinsul Banatului, să apară, pe lângă elementul autohton bănăţean, şi comunităţi
mai mici sau mai mari de români provenind din Transilvania, Crişana, Oltenia şi din
alte ţinuturi. In părţile din extrema vestică a Banatului istoric, găsite azi în cadrul
Provinciei Autonome Voivodina (Republica Serbia), teritoriu cunoscut şi sub
denumirea de Banatul sârbesc, au avut loc colonizări ale populaţiei de origine din
Transilvania (în sensul larg al cuvântului) în mai multe localităţi, atât în cele din
fosta Graniţă Militară, cât şi din afara acesteia. Cauzele acestor strămutări sunt
multiple. Majoritatea au loc prin intervenţia autorităţilor habsburgice, din diferite
motive: ca urmare a desfiinţării graniţei militare de pe Tisa şi Mureş, pentru a se
face loc coloniştilor germani care urmau să fie aduşi în aceste ţinuturi şi, nu în
ultimul rând, în urma înăbuşirii răscoalei lui Horia, Cloşca şi Crişan, unele familii
de răsculaţi fiind deportate în Banat, la periferia imperiului habsburgic - la Ofcea,
Alibunar şi Sân-Mihai. în unele cazuri, au loc şi migrări sezonice ale păstorilor din
spaţiul carpatic, care ajung până în părţile sud-vestice ale Banatului, în Graniţa
Militară, fiind menţionaţi în numeroase documente ale vremii.
Astfel de colonizări cu populaţie de provenienţă din ţinuturile transilvane,
în sensul larg şi restrâns al acestei noţiuni, au avut loc în următoarele localităţi
găsite azi în cadrul P.A. Voivodina - Banatul sârbesc: lancaid (azi lankov Most),
Clec, Ofcea, Glogoni, labuca, Sefcherin, Ecica, Sân-Mihai (azi Lokve), Alibunar,
Satu Nou (Banatsko Novo Selo), Seleuş, Sărcia (azi Sutjeska), Toracul Mic şi,
desigur, cazuri individuale au fost şi în alte localităţi.
Localitatea cu cea mai omogenă populaţie ardelenească a fost şi a rămas şi
până în zilele noastre lancaidul, în apropiere de oraşul Zrenianin (fostul
Becicherecul Mare). Se pare că, în această localitate, au fost aduşi, de către
autorităţile habsburgice, români din valea Mureşului, în anul 17471, în perioada de
desfiinţare a graniţei militare de pe Tisa şi Mureş. Istoricii sârbi susţin că
stabilirea românilor ardeleni la lancaid a avut loc în anul 1767. Anume, în acest an

Florin Ursulescu, lancov Most lancaid - trecut şi prezent, Novi Sad, 1997, p. 16.
31
Mircea MĂRAN

este consemnată colonizarea românilor de pe Mureş, pe prediu Sărcia veche, pe


vatra fostei localităţi Zoruka, de unde vor fi strămutaţi la câţiva kilometri de acest
loc, unde a luat naştere localitatea actuală Sărcia (Sutjeska). în acelaşi timp,
intenţia autorităţilor a fost de a coloniza alte familii de pe Mureş pe prediul din
apropierea satului Modoş (azi Jasa Tomic), însă din cauza rezistenţei opuse de
locuitorii acestui sat, planul a fost zădărnicit, iar colonizarea acestor familii a avut
loc la Ecica, lancaid şi Oregfal2 (lângă Becicherecul Mare). Conform tradiţiei,
numeroase familii stabilite la lancaid au venit de la Beşenova (de aici numele de
familie Besu), dar şi din alte localităţi3. Este posibil ca Beşenova să fi reprezentat
doar un punct de trecere a familiilor venite din valea Mureşului, fără a fi specificat
din care localităţi. Deci, nu există informaţii precise despre faptul din care
localităţi a venit această populaţie la lancaid.
Slujbele religioase, în noua localitate, le săvârşeau la început preoţii din
localităţile învecinate. în 1761, vine la lancaid preotul Vasile Popoviciu, originar
din Răşinarii Sibiului4. Parohia făcea parte, la început, din episcopia Timişoarei,
pentru ca, în anul 1880, să fie încadrată în Episcopia Aradului. Până în zilele
noastre, locuitorii acestui sat şi-au păstrat elementele specifice ale portului şi
graiului ardelenesc5, localitatea fiind numită de savantul Radu Flora, „un ostrov
ardelenesc în Banat”6. De fapt, atât românii din lancaid, cât şi cei din Toracul Mic
şi Ofcea, se folosesc în viaţa cotidiană de subdialectul crişan, o dovadă a
provenienţei lor din această parte a spaţiului etnic românesc.
Unul dintre faptele care trebuie remarcate, în legătură cu viaţa
confesională a românilor din lancaid, este preluarea confesiunii greco-catolice de
către o parte din enoriaşi, în anul 1892, aceştia fiind afiliaţi la parohia greco-
catolică din Comloş. lancaidul a reprezentat astfel, împreună cu Marcovăţul de
lângă Vârşeţ, unica comunitate românească greco-catolică din Banatul sârbesc. Cu
timpul însă, începând cu perioada interbelică, numărul greco-catolicilor scade în
aşa măsură, încât azi în această localitate nu mai există credincioşi aparţinând
acestei confesiuni. Numărul românilor este şi aici într-o scădere îngrijorătoare,
multe familii stabilindu-se în ultimele decenii la Zrenianin, din motive economice.
Dacă în 1858, au fost înregistraţi 1381 de locuitori, majoritatea români, în 2002
numărul locuitorilor a scăzut la 639, dintre care 384 români.
O altă localitate care ne interesează este Ofcea, găsită la malul Dunării,
vizavi de Belgrad, capitala Serbiei. Localitatea a existat încă în perioada stăpânirii
turceşti a Banatului, iar în secolul al XVIII-lea a fost părăsită de locuitorii săi de mai
multe ori, din cauza condiţiilor deosebit de grele de viaţă, provocate de desele

■ Borislav Jankulov, Pregled kolonizacije Vojvodine u XVIII i XIX veku, Novi Sad Pancevo,
2003, p. 49; Du.san J. Popovic, Srbi u Vojvodini, 2, Novi Sad, 1990, p. 38.
■ F. Ursulescu, op. cit., p. 17.
Florin Ursulescu, Petru Măran, Biserica din lancov Most, Novi Sad, 2001, p. 47.
Mirjana Maluckov, Rumuni u Banatu - Etnoloska monografija, Novi Sad, 1985, p. 39.
Radu Flora, Un ostrov ardelenesc în Banat, Lumina, Vârşeţ, nr. 6-7, 1952, p. 423-433.
32
Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

inundaţii, de atacurile tâlharilor ş.a. După înăbuşirea răscoalei lui Horia, Cloşca şi
Crişan, la cererea nemeşilor şi în baza unei rezoluţii a împăratului losif II, a început
deportarea familiilor ardelene, care în timpul răscoalei au comis acte de violenţă,
acestea fiind aduse în parte la Ofcea, da şi în alte localităţi. în luna februarie 1786,
au fost trimişi în Banat, 122 de capi de familie, care au fost repartizaţi în zone greu
accesibile, cât mai departe de localităţile de baştină7. Primul grup de fruntaşi ai
răscoalei, sub escortă militară, trecând pe drumul Lugoj-Denta, a ajuns până la Sân-
Mihai. Al doilea grup, venind peste Caransebeş-Vârşeţ, a avut destinaţia Alibunar.
Din sursele contemporane, reiese că, din comitatul Zarand, au fost deportaţi cu
această ocazie, fruntaşi ai răscoalei din 13 sate, din comitatul Hunedoara, din 30 de
sate, iar din Alba - din 17 sate8. Au fost deportaţi şi fiii lui Horia - Ion Nicola şi
Luca, cu toate că nu au comis acte de violenţă. Primul - Ion Nicola, a ajuns
împreună cu soţia sa chiar la Ofcea. Deportările au continuat şi în primăvara
aceluiaşi an, când, în Banat, au fost transferate deja 160 de familii din Transilvania.
Cu toate că împăratul losif II a ordonat, în sfârşit, încetarea deportărilor, se pare că
acestea au continuat şi în perioada următoare, din dorinţa nemeşilor de a se răzbuna
pe răsculaţi. Unii dintre cei deportaţi reuşesc să fugă şi să se înapoieze în Ardeal,
dar sunt prinşi de autorităţi şi întorşi în Banat.
în localitatea Ofcea, concret, în tradiţia orală transmisă în cadrul familiei
poreclită a Iu’ Nicoară, se aminteşte stabilirea a şase familii de răsculaţi deportate
la 1786 din Trasilvania, şi anume: Nicoară, Ursu, Crişan, Ardelean, Dehelean şi
Brăgean9. Familia lui Petru Nicoară a fost adusă forţat la Ofcea, unul dintre fiii
acestuia reuşind totuşi să se înapoieze în Ardeal, iar celălalt fiu, cu numele de
Lăpădat, a rămas la Ofcea, urmaşii acestuia trăind şi azi, în această localitate. In
ceea ce-1 priveşte pe Ion Nicola, fiul lui Horia, se pare că acesta a murit la Ofcea,
fără a lăsa urmaşi10.
Câteva decenii mai târziu, la Ofcea au loc noi colonizări, prin care practic se
întemeiază localitatea, în adevăratul sens al cuvântului. Cea mai importantă a avut
loc în perioada 1813-1815, când numeroase familii de români din Clec şi
Becicherecul Mare au cerut să treacă în Graniţa Militară, la Ofcea. Autorităţile
habsburgice intenţionau să-i aşeze pe solicitanţi, la Petrovasâla (azi Vladimirovaţ),
unde încă mai existau locuri goale pentru colonizare, în urma înfiinţării acestei
localităţi la 1808, dar, la refuzul familiilor din Clec şi Becicherec de a se aşeza la
Petrovasâla, acestora li s-a permis, în sfârşit, să se stabilească la Ofcea. Şi în
continuare, populaţia trăia în condiţii grele, în special din cauza inundaţiilor dese.
Originea acestor locuitori veniţi la Ofcea din Clec reprezintă la fel o
poveste aparte. Anume, în anul 1767 a avut loc strămutarea românilor din
Kisfalud, Săcălaz şi Sevdin în noile localităţi Clec şi Torac, azi în Banatul sârbesc.

71.D. Suciu, Unitatea poporului român - contribuţii istorice bănăţene. Timişoara, 1980, p. 72.
8 Ibidem.
9 Ilie Baba, Valentin Mic, Ovcea - pagini de istorie culturală şi spirituală, Novi Sad, 2007, p. 9.
I.D. Suciu, op. cit., p. 73.
33
Mircea MĂRAN

Iniţial, cei din Kisfalud şi Sevdin trebuiau să se stabilească la Clec, însă din cauza
neînţelegerilor apărute între cele două comunităţi, sevdinenii au fost mutaţi la
Torac, înfiinţând, de o parte a râului Bega, localitatea Toracul Mic, pe când cei
din Săcălaz s-au stabilit de cealaltă parte a acestui râu, întemeind Toracul Mare".
Locuitorii Clecului, provenind din Kisfalud, după cum am observat, s-u reţinut în
această localitate ceva mai puţin de jumătate de secol, revendicând ulterior ca din
cauza asupririi feudale şi a sărăciei să treacă la Ofcea. Atât la Toracul Mic, cât şi
la Clec (unde, azi, trăieşte un număr foarte mic de români - 73, conform
recensământului din 2002) şi Ofcea, populaţia băştinaşă foloseşte, şi azi, graiurile
ardelene, care aparţin subdialectului crişan.
Locuitorii Ofcei duceau o viaţă foarte grea, în special din cauza
revărsărilor apelor Dunării şi a Timişului. Condiţiile pentru dezvoltarea
agriculturii nu erau favorabile, astfel că locuitorii se ocupau mai mult cu pescuitul,
vânatul, oieritul şi împletitul coşurilor. De aceea, de o deosebită importanţă a fost
ridicarea digului de apărare împotriva inundaţiilor, în anul 1934, prin care s-a
oprit în sfârşit revărsarea apelor în apropierea acestei localităţi. Acest moment a
reprezentat o cotitură în viaţa Ofcei, pentru că se creează condiţii favorabile ca
locuitorii să înceapă să se ocupe cu succes cu agricultura şi legumicultura. După
Al Doilea Război Mondial, localitatea Ofcea este încadrată din punct de vedere
administrativ în teritoriul Belgradului, capitala ţării. Aceasta a înlesnit o
dezvoltare economică rapidă a localităţii în ultimele decenii. Numărul locuitorilor
români este, şi la Ofcea, în descreştere (de la 1413 în 1880, la 705 în 2002). In
Jumătatea a doua a secolului al XX-lea şi la începutul secolului nostru, este de
menţionat activitatea culturală deosebit de bogată, al cărei promotor principal este
Societatea cultural-artistică „Steaua”, deţinătoare a numeroaselor premii şi
menţiuni, atât în ţară, cât şi în străinătate şi păstrătoare a datinilor străbune.
La Glogoni, localitate din apropierea oraşului Panciova, în Banatul de Sud,
în anul 1781, se stabilesc românii veniţi din Sângeorgiul de Bega (Szentgydrgy, azi
Stiăte), din apropierea Becicherecului Mare. Şi această populaţie vine tot din
ţinutul Mureşului, stabilindu-se în Sângeorgiul de Bega, în anul 1774, dar după ce
satul a fost cumpărat de nobilul Kiss Izsăk, românii au cerut să se stabilească în
Graniţa Militară, astfel că au fost mutaţi în localitatea Glogoni, dar şi la Ofcea,
labuca şi Omoliţa. In aceeaşi perioadă, a avut loc şi colonizarea românilor în
localitatea învecinată Sefcherin, în care elementul românesc, de-a lungul deceniilor
care au urmat, s-a sârbizat. Despre prezenţa românilor în această localitate, azi, mai
vorbesc doar numele de familii ca: Ursu, Crişan, Măceş, Drăgoi, Roşu, Cucu, Coteţ,
şi numele străzii în care au trăit - „Vlaski sor” (Strada valahă)12. Această populaţie
românească, azi asimilată, îşi are şi ea origini ardelene. Anume, în hotarul
Sefcherinului se amintesc, încă la 1769, păstorii români veniţi din Ardeal, iar în

11 B. Jankulov, op. cit., p. 48-49.


i: Ilie Baba. Glogoni - pagini de istorie adtiirală. Zrenianin. 2009. p. 25.
34
Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

1794, are loc colonizarea românilor din Răşinari, care s-au stabilit şi în alte localităţi
din jurul Panciovei - la Glogoni, labuca şi Ofcea13.
La Glogoni, majoritatea locuitorilor o formau germanii, astfel că în anul
1869, din numărul total de 2773 de locuitori, doar 751 erau români. După Cel De-al
Doilea Război Mondial, ca urmare a represiunilor comuniste, germanii au părăsit
localitatea, în locul lor fiind colonizaţi sârbi şi macedoneni. Numărul românilor
scade în continuare, ca urmare a asimilării şi a natalităţii mici, astfel că la
recensământul din 2002, au fost înregistraţi doar 156 de români, din numărul total
de 3281 de locuitori. Numărul mic de copii reprezintă şi cauza principală a
desfiinţării claselor cu limba de predare română în şcoala din localitate, în anul
1963. Totuşi, spiritualitatea românească în această localitate este încă vie, atât prin
existenţa parohiei ortodoxe române, cât şi prin activitatea Societăţii cultural-artistice
„Veselia”, participantă la numeroase manifestări cultural-muzicale cu caracter
românesc.
In localitatea vecină labuca, populaţia românească era dintotdeauna
numeric inferioară faţă de alte etnii, decât cea din Glogoni. Şi la labuca, românii
convieţuiau cu germanii până la sfârşitul Celui De-al Doilea Război Mondial, care
au fost, după aceea, înlocuiţi cu sârbi şi macedoneni. Cel mai mare număr de
români a fost înregistrat în anul 1900 (438 de persoane), pentru ca în 2002,
numărul românilor să fie de doar 79 de persoane, comunitatea fiind, prin urmare,
pe cale de dispariţie. Din punct de vedere confesional, românii ortodocşi din
labuca sunt afiliaţi la parohia din Glogoni.
In 1765, este consemnată şi colonizarea românilor din Ardeal şi Banatul
răsăritean în oraşul Panciova, centru de district pe atunci, unde şi-au înfiinţat
strada lor14. Prezenţa într-un număr mai mic a acestei populaţii la Panciova încă în
conscripţia din 1764, deci înainte de colonizările amintite, este confirmată şi de
numele de familii, precum Erdeljan (mai multe familii), Morişan, posibil şi Bucur.
Astfel de nume sunt şi mai numeroase în conscripţia din 179515.
După cum am mai afirmat, populaţia românească de origine din Transil­
vania s-a stabilit, într-un număr mai mic, şi în alte localităţi din Banatul sârbesc.
Astfel, în numeroase localităţi consemnăm nume de familie de provenienţă
ardelenească, precum: Ardelean (cu varianta întâlnită la populaţia sârbească din
zonă - Erdeljan, Erdeljanov, Edreljanovic), Baba (după localitatea cu acelaşi
nume din Transilvania), Bercea (localitate în Transilvania), Buia (membrii acestei
familii din Seleuş susţin că îşi trag originea din localitatea Buia, judeţul Sibiu),
Mureşan (după râul Mureş), Bârţan (după localitatea Bârsa), Brădean (din
localitatea Brad, judeţul Hunedoara), Bugilan (sau Budilan, din satul Budila,
judeţul Braşov), Burdan (din Burda, judeţul Bihor), Condan (din Cund, judeţul
Mureş), Copoşan (din Copşa, judeţul Sibiu), Domoşlean (din Domoşu, judeţul

13 Mircea Măran, Românii dn Voivodina, Zrenianin, 2009, p. 249.


N Sreta Pecinjacki, Pancevacki distrikt 1717-1773, Novi Sad, 1985, p. 227-228.
15 Dusan Popovic, Srbi u Banatu do kraja XVIII veka, Beograd, 1955, p. 357-367.
35
Mircea MĂRAN

Cluj), Ghizeşan (din Ghijasa, judeţul Braşov), Medveşan (din Medveş, judeţul
Alba), Mogoşan (din Mogoş, judeţul Alba), Mohan (din Mohu, judeţul Sibiu),
Mândrea sau Mundrean, (din Mândra, judeţul Sibiu), Ocolişan (din Ocoliş, judeţul
Hunedoara), Oţan (din Oţeni, judeţul Harghita), Plăişanu (din Plăieşii de Jos,
judeţul Harghita), Prodan (sunt mai multe localităţi în România care poartă acest
nume), Rodean (din Rod, judeţul Sibiu), Roşian (sunt mai multe localităţi Roşia
din Transilvania), Rujan (din Ruja, judeţul Sibiu), Sebeşan (din Sebeş), Selejan
(din Sălaj), Surdan (din localitatea Surda, judeţul Mureş) şi multe altele16.
Cazuri individuale de stabilire a familiilor de ardeleni în localităţile Bana­
tului sârbesc au fost consemnate şi mai târziu, în perioada dualismului austro-
ungar, în special a celor care au primit un post de muncă - de preot, învăţător,
medic, avocat. Amintim doar câteva cazuri: preoţii Constantin Dimian (originar
din Breţcu) şi Ştefan Şperchez (originar din Zămeşti), stabiliţi în 1908, la
Petrovasâla, dr. Alexandru Andressi (originar din Sângeorz-Băi), medic la
Petrovasâla, Teodor Petrişor, învăţător la Alibunar (originar din Sân-Paul, judeţul
Cluj), Petru Stoica, învăţător şi director de bancă la Satu Nou (originar din
Ormindea, judeţul Hunedoara)17, Serafim Berariu, preot la Satu Nou (originar din
Vulcez, judeţul Hunedoara), dr. Ludovic Mehes, avocat la Vârşeţ (originar din
Ardusat, comitatul Sătmarului) şi alţii.

Mircea Samoilă, Viaţa numelui - carte despre numele de familii a românilor din Voivodina,
Seleuş, 2002.
17 Mircea Măran, Personalităţi ardelene în localităţile Banatului Sârbesc - Some personalities,
originating from Transylvania, in the settlements ofSerbian Banat, în „Angvstia”, Sf. Gheorghe, nr.
5/201 l,p. 49-56.
36
Sate de ardeleni în Banatul sârbesc

Harta
SANATULui SÂ^BeSO LOCALITĂŢIJ_£ Din feAnaT.U u
IUG05L(5i'y CU,LOCUlTDtL
roma UI

;s£i4«Eni y'

/TX
SlITIfSCA / S \
------------------ - \ V .
\ 'f'
VA 4-

^UÎDIU *^1 I ./"N.,


^ BARLte'i 1 ^AMUHfc ^
a'lrf 1 I / ,rV
Locve, i i macdVaK
; "n i /' j«EDbT&S •1'L i
«fciifi
5£Uli5 * >/ : MlCA
tAal jr
•I1V ' •Macii
\ AV,t&UUAR >r 1 . silci'Ţ-A J
>18 VLAtC0y\Ai / I»6UU<W
tO/ . .
’iiisîiruf
\
‘^,T^80ţ 'i
«yUpiMlţOVAT
•I 5ATU NOU-'7 \ v'o(^piVfrcf‘
G1.0G0H1,\ 04r 1
S7T>A1/^r / -Ls.,.
lAEUCA';
BKESAŢ V/ K
/ / OOUOĂYt \ ^iiACaVt'4
/
°VC£A ro • M^AţAMOPoiO ®l^P6EUATy ^

• oai&iATa

OMOUTA \covm

Harta Banatului sârbesc, cu localităţile în care trăiesc români

Bariţe - Sân lanăş


Begheiţi -Torac
Locve - Sân Mihai
Sutiesca - Sărcia
Vladimirovat - Petrovasâla

37
Mircea MĂRAN

m'7 ''te
wjţ-i

"{'"S««£
' 1 ■■«

Dr. Mircea MĂRAN

38
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei.


Două studii ale regretatului arhivist Alexandru-Florinel
Duţă (1946-2009)
Dr. Adrian POHREB

Prezentul articol îşi propune să readucă în atenţia publicului, două studii


referitoare la istoria Transilvaniei, aparţinând regretatului şi distinsului nostru
coleg, Alexandru-Florinel Duţă, care, începând cu anul 1970 şi până la stingerea
din viaţă, în anul 2009, a profesat ca specialist în cadrul Arhivelor gălăţene.
Scurtă notă biografică. S-a născut la 14 mai 1946, în localitatea Calafat,
judeţul Dolj, din părinţi Gheorghe, ofiţer de carieră, şi Agripina, cadru didactic.
Absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filozofie din cadrul Universităţii „Alexandru
loan Cuza” Iaşi, promoţia 1969, a obţinut media 10 la examenul de licenţă.
La data de 1 august 1969, este angajat ca arhivist stagiar în cadrul
Arhivelor Statului, Filiala Vrancea, unde, încă de la început, a manifestat
preocupări, luând ca exemplu filialele Galaţi şi Brăila, pe linia popularizării la
instituţii şi întreprinderi a instrucţiunilor privind activitatea arhivistică, instruirii
arhivarilor şi secretarilor de judeţ, a gestionării fondurilor parohiale, subliniind
totodată necesitatea înfiinţării unei săli de studiu.
După efectuarea stagiului militar în anul 1970, care a avut ca finalitate
absolvirea Şcolii militare de ofiţeri de rezervă, îl regăsim ca angajat al Arhivelor
Statului, Filiala Galaţi.
La 1 iunie 1990, este promovat, conform Ordinului Ministmlui de Interne, în
funcţia de şef de filială, înlocuindu-1 pe dl. Cezar Bejan, funcţie pe care o deţine până
la data de 15 februarie 1998, când este înlocuit de dna prof Mariana Bujoreanu.
Dl. Duţă Alexandru a manifestat, în mod constant, preocuparea de punere‘în
valoare ştiinţifică a datelor şi informaţiilor din fondurile de arhivă, deţinute de
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale. în studiile şi comunicările ştiinţifice.
Domnia Sa a abordat teme privind evenimente şi personalităţi, nu numai ale istoriei
locale şi naţionale, ci şi internaţionale. Dintre articolele şi studiile dedicate istoriei
internaţionale, se disting în mod evident, cele referitoare la activitatea Comisiei
Europene a Dunării (1856-1949) şi Comisiei Mixte a Prutului (1866-1919). în
perioada 1990-1995, a fost un constant colaborator al revistei editată de Inspectoratul
de Poliţie Judeţean Galaţi - „Poliţia în acţiune” - unde a publicat mai multe articole
referitoare la activitatea acestei instituţii în perioada interbelică, al revistei
, JDanubius”, editată de Muzeul de Istorie Galaţi şi al cotidianului, Jurnalul de Galaţi”,
acesta din urmă găzduind mai multe articole referitoare la activitatea social-

39
Adrian POHRIB

economică şi culturală a oraşului Galaţi. In mod evident, dovadă a recunoaşterii


meritelor profesionale, o parte dintre articole şi studii le regăsim în paginile „Revistei
Arhivelor” şi în „Acta Bacoviensis. Anuarul Arhivelor Naţionale Bacău”.
Remarcăm, de asemenea, contribuţia deosebită în editarea unor lucrări de o
deosebită ţinută ştiinţifică cum ar fi: Tezaur documentar gălăţean (coautori Cezar
Bejan, Stelian lordache. Viorica Solomon, Bucureşti, 1988, 445 p.). Tratate,
convenţii şi alte documente referitoare la regimul navigaţiei pe Dunărea Maritimă,
(coautor Ştefan Stanciu, ediţia a Il-a, Galaţi, 2009, 447 p.) sau în punerea la
dispoziţia pasionaţilor de istorie a unor instrumente de cercetare ştiinţifică
impecabile - ne referim la Inventarul arhivistic al Comisiei Europene a Dunării
(1856-1949) (coautori Cezar Bejan, Stelian lordache. Viorica Solomon),
Bucureşti, 1987, 250 p.), dar şi la alte numeroase inventare arhivistice care, deşi
nu au fost publicate, reprezintă adevărate monumente ale profesionalismului
pentru generaţiile actuale şi viitoare de arhivişti.
O succintă trecere în revistă a activităţii ştiinţifice, a studiilor, articolelor şi
comunicărilor susţinute în decursul anilor la sesiunile ştiinţifice constituie un
tablou mai mult decât grăitor, substituindu-se oricăror cuvinte elogiatoare la
adresa autorului1.
La 16 aprilie 2009, în urma unei boli care l-a lovit fulgerător, dl. Duţă
Alexandru s-a stins din viaţă.
Revenind la scopul iniţial declarat, dăm curs celor două studii aparţinând
distinsului nostru coleg.

Documente de la Arhivele Statului Galaţi, referitoare


la istoria Transilvaniei (1691-1964)"

Documentele pe care le prezentăm se află grupate în colecţiile de


documente, manuscrise şi hărţi ale Filialei Arhivelor Statului Galaţi.
In colecţia „Documente”, se găsesc un număr total de 255 de documente
din perioada anilor 1804-1840, scrisori ale unor negustori greci din Braşov,
expediate din Braşov, Sibiu, Sâmbăta de Sus, Bucureşti, Pesta, Viena, Triest,
referitoare în special la comerţ, preţuri, împrumuturi, cursul monedelor, falimente
şi alte operaţiuni financiare.
Lfn număr de 1703 din aceste documente sunt scrise în limba greacă, iar 85
în limba turcă, dar cu alfabetul grec4. Acestea din urmă, toate documente originale.

Pentru mai multe date şi informaţii referitoare la activitatea ştiinţifică desfăşurată vezi In
Memoriani. Alexandru - Florinei Du(â (1946-2009), în „Acta Bacoviensa. Anuarul Arhivelor
Naţionale Bacău”, voi. IV, 2009, p. 48.^-498.
■ Studiul a fost prezentat cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la înfiinţarea Arhivelor Statului din
Cluj, în cadrul sesiunii de comunicări ştiinţifice desfăşurate în perioada 18-20 octombrie 1995, vezi
arhiva proprie a Serviciului Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, dos. 20/1995, f 104-111.
3 Arhivele Statului Galaţi, colecţia „Documente”, pachetul XXII, documentele 1-40 şi pachetul
XXVI, documentele 1-129.
40
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

au fost inventariate cu sprijinul studenţilor de la Facultatea de Arhivistică care au


efectuat practica la Galaţi.
Principalii autori ai acestei corespondenţe sunt negustorii greci Dimitrie
Panaiot Enghiurli, fratele său, Chiriţă Panaiot şi Dimitrie N. Cervenovodali din
Braşov. Aceştia corespondează între ei, dar şi cu comercianţi români sau de alte
naţionalităţi ca: Lazăr Hagi Atanasiu şi Lazăr Calenderoglu din Bucureşti, loan
lazigi din Triest, Mihalache Zaha din Braşov, Panache Gheorghiu, Minas Zotu,
Mirică Flutureanu, Hagi Constantin Popp (acesta din urmă din Viena), Emanoil
loan Nichifor din Iaşi şi cu unele firme comerciale ca: „Goiciu loan Toscoglu et
Co.” şi „Fraţii Bacaloglu” din Viena şi „Rizu Dormuşi şi Fii” din Pesta.
Corespondenţa are, aşa cum arătam mai sus, un caracter preponderent
comercial şi financiar.
Astfel, la 30 octombrie 1822, Lazăr Hagi Atanasiu îi scria lui Dimitrie
Panaiot cu privire la cumpărarea unor fesuri din Viena şi Constantinopol şi preţul
acestora5, iar la 8 şi 22 noiembrie despre vânzarea de ceară pentru lumânări6,
lanache Gakin îl informează, la 10 mai 1824, pe Dimitrie Panaiot despre preţul
zahărului, cafelei şi pieilor din Bucureşti7. Tot din Bucureşti, la 30 noiembrie
1824, Spiru Millu îi solicită lui Dimitrieg Panaiot 300 florini de argint pentru plata
vămii pentru lâna adusă din Basarabia . La 11 iunie 1830, acelaşi Sipru Millu îi
scrie lui D. Panaiot că va merge la Focşani să negocieze cereale şi alte mărfuri, în
special piei, care lipsesc în Italia şi despre preţul lânii la Bucureşti9. Două scrisori
ale lui Lazăr Calenderoglu din Bucureşti, din 1830, către D. Panaiot se referă la
cumpărarea de piei şi ceară de la Ismail şi Chişinău, pentru a fi vândute la
Constantinopol10 şi despre comerţul cu cereale la Braşov şi Constantinopol,
creşterea preţului acestora în Moldova şi Basarabia, intenţia sa de a aduce mărfuri
franţuzeşti şi englezeşti, care sunt căutate la Bucureşti".
Despre abundenţa de bumbac pe pieţele Braşovului şi Orşovei îi scrie
Dimitrie Cervenovodali din Braşov lui Chiriţă Panaiot la Sibiu, la 1 iulie 181 ll_.
Tot Chiriţă Panaiot este informat de partenerii săi de afaceri, Gheorghe Nicolae
Bacalul şi Nicola Gigira, asupra comerţului cu zahăr şi orez la Sibiu în 181413.
Hagi Constantin Popp, în 1817, îi scrie lui Chiriţă Panaiot despre
abundenţa de piele pe piaţa Sibiului14. Din Sâmbăta de Sus, în 1818, Minas Zota îi

4 tbidem, pachetul XXVII, documentele 1-85.


5 Ihideni, pachetul XXII, documentul 1.
6 Ibidem, documentele 4, 6, 8.
7 Ibidem, documentul !7.
8 Ibidem, documentul 19.
0 Ibidem, documentul 27.
10 Ibidem , documentul 29.
11 Ibidem , documentul 34.
12 Ibidem pachetul XXVI, documentul 1.
11 Ibidem documentele 7, 8.
14 Ibidem , documentele 22, 27.
41
Adrian POHREB

expediază lui Chiriţă Panaiot, cinci scrisori în legătură cu comercializarea grâului


la Braşov, Cluj şi în Ungaria15. Negustorul român, lacob Moşu din Braşov îi
trimite spre vânzare, lui Lazăr Hagi Atanasiu, la Bucureşti, în februarie 1822, mai
multe baloturi cu blănuri16. La 13 martie 1831, Lazăr Calenderoglu scrie, din
Bucureşti, lui Dimitrie Panaiot, la Braşov, despre piaţa pentru lână şi vite la
Galaţi17, iar la 9 mai, despre fierul englezesc care îl are la Galaţi şi intenţia sa de a
cumpăra un loc pentru casă şi prăvălie la Brăila18. în acelaşi an, alte cinci scrisori
cu acelaşi emitent şi destinatar tratează despre comerţul cu fier, bumbac, piei,
ceară la Bucureşti şi Ismail19.
Un intens schimb de scrisori are loc în anii 1814-1817, între negustorii din
Sibiu, Braşov şi Viena, cu privire la cursul monedelor - florini, taleri, galbeni - în
aceste oraşe şi la Lipsea20.
Trei scrisori din 1822, trimise de Lazăr Hagi Atanasiu din Bucureşti lui
Dimitrie Panaiot la Braşov, îl informează pe acesta despre lipsa talerilor împărăteşti
şi a sfanţerilor, despre zvonurile în legătură cu scăderea generală a cursului
monedelor şi perturbările produse pe piaţă, la schimbarea cursurilor21. Alte trei
scrisori din 1830 ale lui Lazăr Calenderoglu către D. Panaiot se referă la lipsa de
credite la Viena şi falimentele care se produc acolo-". Ar mai fi de menţionat
bilanţul pentru perioada 9 februarie - 24 octombrie 1816 a negustorului braşovean
Chriţă Panaiot, încheiat cu un sold de 128 florini şi un debit de 22.848 florini23.
Tot în această colecţie, se află şi alte două documente despre Transilvania:
primul, în ordine cronologică, este un imprimat tipărit, în limba germană, cuprin­
zând lista membrilor Casei de Economii din Braşov şi bilanţul acestei bănci din
Transilvania pe anul 184024. Al doilea este o scrisoare din 20 septembrie 1849, a lui
Avram lancu, prin care certifică că Teodor Borcănescu din Ţara Românească a stat
în Munţii Apuseni, din iama anului 1848 şi până la data scrisorii, participând
probabil la revoluţia românilor din Transilvania25.
In colecţia „Hărţi” sunt inventariate un număr de 93 de hărţi care cuprind,
integral sau parţial, reprezentarea geografică a Transilvaniei. Opt dintre acestea
sunt hărţi medievale din anii 1691-1766, imprimate la Paris, Niimberg, Viena şi
Amsterdam, în limbile latină şi franceză26. O menţiune specială merită o hartă

5 Ibidem, documentele 37-38.


16 Ibidem, documentele 77, 78.
17 Ibidem, documentul 105.
Ibidem, documentul 108.
19documentele 117-119, 121, 123.
20 Ibidem, documentele 7, 10, 13, 23-27.
21 Ibidem, pachetul XXII, documentele 5, 7, 10.
22 Ibidem, documentele 37, 38 şi pachetul XXVI, documentul 98.
23 Ibidem, pachetul XXVI, documentul 18.
27 Ibidem, documentul 130.
25 Ibidem, pachetul XXIX, documentul 41.
20 Idem, colecţia „Hărţi medievale”, nr. 1 -4, 6-9.
42
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

anonimă din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, care prezintă cursul Dunării
de la Viena la vărsarea Oltului, cu indicarea oraşelor şi a cetăţilor creştine şi
otomane şi pe care sunt înscrise date despre bătăliile |)urtate de lancu de
Hunedoara, unguri şi austrieci cu turcii în secolele XV-XVII"7.
Alte 85 hărţi modeme, editate între anii 1916-1940, militare şi turistice,
cuprind întreg teritoriul Transilvaniei; o parte din ele înfăţişează desfăşurarea
operaţiunilor armatei române în Transilvania, în perioada august - septembrie 191628.
Un document cu caracter, cu adevărat, enciclopedic îl constituie harta admi­
nistrativă a României, întocmită de generalul Constantin Teodorescu şi editată la
Braşov în 1939, care indică apele navigabile, drumurile, căile ferate, amplasarea
fabricilor, monumentelor istorice şi arheologice, podurilor, staţiunilor balneare, tu­
nelurilor, gărilor, minelor de cărbune, sare, aur şi fier, sondelor de petrol, incluzând
şi hărţile municipiilor, printre care Arad, Oradea, Cluj, Tg. Mureş şi Braşov29.
în colecţia „Manuscrise”, se păstrează un număr de şapte asemenea docu­
mente referitoare la Transilvania, donate de învăţătorul Ion Lefterescu, originar
din comuna Corod, judeţul Galaţi, care a funcţionat, în perioada anilor 1957-1964,
ca şef al staţiei meteorologice Tg. Secuiesc. Patm dintre aceste manuscrise sunt
copii, iar trei sunt originale, redactate de donator. Originalele sunt o culegere de
cuvinte, în special toponime şi onomastice, de origine românească, culese din
dialectul secuilor din raionul Tg. Secuiesc30, un caiet cuprinzând note şi date
pentm o monografie a aşezărilor româneşti din acelaşi raion31, ambele datate 1957
şi manuscrisul unei lucrări, datat 1958 şi rămasă nepublicată, intitulată
„Raporturile românilor şi maghiarilor din secuime cu Ţările Române, în trecut şi
astăzi” ". Cităm, în continuare, un pasaj deosebit de interesant dm această lucrare.
„Simpatia secuilor faţă de români se explică, după izvoarele şi tradiţiile
păstrate între secuii din Tg. Secuiesc şi Ciuc, prin faptul că substratul de bază
numeric, din valea Pârâului Negru până la Braşov, erau românii. Există printre
locuitorii de aici o vie tradiţie asupra legăturilor cu Moldova şi Muntenia,
reflectată în datini, obiceiuri, tradiţii. Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Petru
Rareş, nu şi-ar fi găsit un sprijin serios în Ţara Bârsei, dacă populaţia de aici nu ar
fi simpatizat cu românii de peste Carpaţi, fiindcă ei înşişi erau români. Mihai
Viteazul a avut în Kezni - Cernatu, Sânzeni, Turea, centrul său de subzistenţă şi
ajutor în ostaşi, când a trecut prin pasul Oituzului, în Moldova, pentru a goni pe
leremia Movilă, în 1600”33.

Ibidem, nr. 4.
28 Idem, colecţia „Hărţi moderne”, nr. 97, 109, 111-113, 115-118, 121, 124, 128, 130-134, 138-
140, 143-182, 220, 221,229-231, 241, 243, 244, 263-268, 270-272, 297, 301-305, 318.
Ibidem, nr. 404.
Idem, colecţia ,Manuscrise”, nr. 14
Ibidem, nr. 15.
n Ibidem, nr. 16.
1 Ibidem, f. 20.
43
Adrian POHRIB

Manuscrisele-copii sunt reprezentate de două caiete, cuprinzând monografia


intitulată „Istoricul parohiei române ortodoxe din comuna Covasna, compus pe baza
datelor găsite în arhiva parohială de aici, de preotul local F. Tecuşan, în 1928”34.
Un alt caiet, scris în anul 1964, cuprinde transcrieri ale unor documente
din anii 1823-1891, din arhivele parohiilor ortodoxe din Cernatul de Jos şi Turia,
în limbile română şi maghiară, copiile însemnărilor de pe cărţile de rit ortodox ale
bisericilor din Gemătul de Jos, Zagon, Ojdula, Mărtinuş şi un istoric al acesteia
din urmă35. Cităm din acest document două pasaje deosebit de interesante:
„Ion Popescu, bun gospodar, a fost mai bine de 10 ani primar şi a avut o
moarte tragică de mâna celor care i-a ajutat. In 1940, la venirea ungurilor, a fost
avertizat să fugă. Dar, neştiindu-se urât, a stat în sat. O ceată de unguri l-au găsit
în pod, unde se ascunsese, şi aruncat cu capul în jos, sfârşindu-şi astfel viaţa”3 .
„Afirmaţia că românii ar fi venit de aiurea este o născocire tendenţioasă,
întrucât este dovedit că, în toate aşezările cu populaţie mixtă de români şi unguri,
ungurii ocupă văile largi şi intrările defileurilor, în timp ce populaţia românească
este strânsă şi împinsă pe înălţimi şi în fundul scobiturilor văilor, în locuri proaste
şi inaccesibile... Dar cine doreşte să ocupe locurile cele mai proaste? A susţine
această ipoteză este echivalent cu a admite curgerea apei de la vale la deal”37.
Ultimul manuscris la care ne referim conţine rapoarte şi procese-verbale ale
Protopopiatului ortodox al Oituzului, din anii 1921-193938, un „registm istoric” al
oraşului Tş. Secuiesc, întocmit de secretarul Primăriei, Romulus Cosma, datat 6
iunie 193939, cuprinzând şapte capitole (date istorice asupra înfiinţării, dezvoltării şi
administraţiei oraşului, populaţia, bisericile, învăţământul, cultura, instituţiile
sanitare, salubritatea), condica parohială a bisericii ortodoxe din Tg. Secuiesc din
1925, cu o notă a lui Ion Lefterescu, făcută la 9 august 195840, o situaţie a mişcării
românilor din acest oraş în perioada 1954-1962 şi un raport datat 25 iunie 1959,
referitor la folosirea resurselor naturale ale raionului Tg. Secuiesc42.
în concluzie, putem afirma că documentele prezentate, majoritatea inedite
(cu excepţia hărţilor), acoperă un interval cronologic destul de întins - mai precis
273 de ani şi se referă, în special, la Braşov şi zona Tg. Secuiesc, iar cele
cartografice, la întreaga Transilvanie.
Fotocopii:
Foto 1. 1822 decembrie 25, Bucureşti. Scrisoarea trimisă de Lazăr Hagi
Atanasiu lui Dimitrie Panaiot Enghiurli la Braşov îl informează pe acesta despre

Ibidem, nr. 11, 13.


1 Ibidem, nr. 4.
’ Ibidem, f. 56.
’ Ibidem, f. 57.
1 Ibidem, nr. 9, f. 2-46.
1 Ibidem, f. Al-61.
1 Ibidem, f. 69-78.
Ibidem, {. 79-80.
.12
Ibidem, f. 82-85.
44
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

lipsa talerilor împărăteşti şi a sfanţerilor, zvonurile în legătură cu scăderea generală


a cursului monedelor, perturbările produse pe piaţă la schimbarea cursurilor.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Documente”,
pachetul XXII, documentul 10, original, filigran, 17/24 cm.
Foto 2. 1849 septembrie 20, Câmpeni. Scrisoare a lui Avram lancu, prin
care certifică că Teodor Borcănescu, din Ţara Românească, a stat în Munţii
Apuseni din iarna anului 1848 şi până la data scrisorii, participând probabil la
revoluţia românilor din Transilvania.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Documente”,
pachetul XXIX, documentul 41, original, sigiliu roşu din ceară, 24/23 cm.
Foto 3. „A doua jumătate a secolului al XVII-lea”, Amsterdam... Hartă
întocmită de Nicolaus Visscher, care prezintă cursul Dunării de la Viena la
vărsarea Oltului, cu indicarea oraşelor şi a cetăţilor creştine şi otomane şi pe care
sunt înscrise date despre bătăliile purtate de lancu de Hunedoara, unguri şi
austrieci cu turcii în secolele XV-XVII.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Hărţi
medievale”, nr. 4, original, limba latină, 36/53 cm.
Foto 4. „A doua jumătate a secolul al XVII-lea”, Amsterdam. Harta
cursului inferior al Dunării, de la Belgrad la vărsare, şi a ţărilor şi provinciilor
învecinate, întocmită de Nicolaus Visscher.
Serviciul Judeţean Galaţi al Arhivelor Naţionale, colecţia „Hărţi
medievale”, nr. 9, original, limba latină, 51/61 cm.

Date preliminare despre refugiaţii din Transilvania de Nord,


stabiliţi în sud-estul României în anii 1940-1944^^

Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care partea de nord a


Transilvaniei, având 43.492 km. şi 2.667.000 locuitori, în majoritate români, a
fost luată României şi cedată Ungariei, a determinat şi un val de refugiaţi din
teritoriul cedat către diverse zone şi localităţi din România.
Fenomenul poate şi trebuie considerat în cadrul mai larg al masivelor
mişcări şi dislocări de populaţie din întreaga Europă, de la Atlantic la Volga,
produs direct al celui de al Doilea Război Mondial.
O parte din refugiaţii din Transilvania de Nord s-au îndreptat şi spre sud-
estul României, stabilindu-se în special în localităţile urbane, dar şi rurale.
în prezenta lucrare sunt expuse o serie de date preliminare, extrase din
documente din fondurile arhivistice ale Inspectoratului Regional de Poliţie Galaţi
(care avea în subordinea sa poliţiile din judeţele Covrului, Tecuci, Tutova, Putna,
Buzău şi Râmnicu-Sărat) şi prefecturilor Covrului şi Tecuci.
în luna aprilie 1941, birourile de siguranţă din cadrul poliţiilor subordonate
Inspectoratului Regional de Poliţie Galaţi, la solicitarea acestuia, au întocmit şi

1 Ai ticolul a fost publicat în revista „Angvstia”, voi. 11,2007, p. 269-274.


45
Adrian POHRIB

înaintat tabele nominale privind refugiaţii din teritoriile cedate, stabiliţi în raza de
competenţă a acestora.
Centralizarea şi analiza acestora ne furnizează o serie de informaţii rele­
vante, cu caracter istoric şi sociologic, despre vârsta, sexul, profesiile şi meseriile
şi localităţile şi zonele din Transilvania de Nord de unde proveneau refugiaţii, cu
menţiunea că datele sunt parţiale, în sensul că, în aceste tabele, cu unele excepţii,
nu sunt înscrişi decât capii de familie, dar nu şi soţiile şi copiii acestora.
în aprilie 1941, sunt recenzaţi la Galaţi 70 de refugiaţi44, din care 63 erau
bărbaţi şi şapte femei, la Buzău 19 (16 bărbaţi şi trei femei)43', în judeţul Putna 87
(65 bărbaţi şi 22 femei)46, la Râmnicu-Sărat 216 (168 bărbaţi şi 48 femei)47, iar la
Tecuci 19(12 bărbaţi şi şapte femei) .
In privinţa naţionalităţii, cvasitotalitatea acestora erau români; numai la
Râmnicu-Vâlcea erau înregistraţi trei maghiari (Silye Margareta, menajeră, 26 ani,
din Marghita - Bihor, Benedek Zoltan, pensionar, 63 ani, din judeţul Bihor şi
Kerekeş Veronica, muncitoare, 36 ani, din Cluj) şi un italian (Deatti Luigi,
funcţionar, 36 ani, din Cluj), iar la Tecuci, un rutean.
In privinţa vârstei, documentele menţionate ne furnizează următoarele date:
- la Galaţi, vârsta refugiaţilor varia între 12 şi 75 ani, astfel: 15 dintre
aceştia aveau între 12 şi 19 ani, 20 între 20-29 ani, 16 între 30 şi 39 ani, 7 între 40-
49 ani, 9 între 50-59 ani, iar 3 peste 60 de ani49;
- la Buzău, vârsta refugiaţilor era cuprinsă între 17 şi 60 ani, arătând astfel
pe categorii: trei între 17-29 ani, nouă între 30-39 ani, şase între 50 şi 59 ani şi
unul peste 60 ani50;
- la refugiaţii din judeţul Putna, situaţia se prezenta astfel: vârstele extreme
erau de 18 şi 61 ani, din care 15 persoane între 18-29 ani, 30 între 40-49 ani, şapte
între 50-59 şi una peste 60; la un număr de 23 persoane nu este menţionată vârsta51;
- la Râmnicu-Sărat, vârsta refugiaţilor era cuprinsă între 18 şi 63 ani;
arătând astfel pe categorii: 62 persoane între 18 şi 29 ani, 95 între 30 şi 39 ani, 42
între 40 şi 49 ani, opt între 50 şi 59 şi opt peste 60; la o persoană nu este înscrisă
vârsta, iar la alta este indicată ca fiind de 85 ani, în mod greşit, dat fiind că
respectivul figura încă, la profesii, ca muncitor52;

Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale (în continuare D.J.A.N.G.), fond Inspectoratul
Regional de Poliţie Galaţi, dos. 29/1941, f. 130-138.
45 Ibidem, f. 85-96.
’ Ibidem, f. 144, 149-151.
Ibidem, f. 39-64.
' Ibidem, f. 76-84.
Ibidem, f. 130-138.
.■iO
Ibidem, f. 85-96.
Ibidem, (. 144, 149-151.
Ibidem, f. 39-64.
46
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

- la Tecuci, vârstele extreme înscrise în tabel sunt de la 13 la respectiv 64


ani; pe categorii, trei dintre refugiaţi aveau până la 19 ani inclusiv, cinci între 20 şi
29, trei între 30 şi 39, şase între 40 şi 49, unul între 50 şi 59 şi unul peste 6053.
în privinţa profesiilor şi meseriilor refugiaţilor, acestea prezintă, în
general, o mare varietate; este drept însă faptul că, la completarea acestei rubrici,
agenţii Siguranţei nu au avut criterii precise de orientare, ghidându-se, mai mult
ca sigur, după declaraţiile şi formulările refugiaţilor.
Concret, situaţia arată astfel:
- la Galaţi, sunt nominalizate 19 profesii şi meserii, după cum urmează: 19
refugiaţi erau muncitori, 15 funcţionari, 10 elevi, patru mecanici, patru ucenici,
patru pensionari, doi comercianţi, doi gardieni, trei casnici şi, câte unul, om de
serviciu, inginer, comisar de poliţie, sergent de poliţie, preot, actriţă, medic,
profesor, învăţător şi pantofar54;
- la Buzău, un număr total de 19 refugiaţi figurează cu şapte profesii: opt
funcţionari, patru pensionari, două casnice, două servitoare şi, câte unul, profesor,
mecanic C.F.R. şi picher55;
- în judeţul Putna, cei 87 refugiaţi declarau nu mai puţin de 30 de profesii
sau meserii, astfel: 20 muncitori, 10 casnice, opt funcţionari, şase servitori, câte
patru, om de serviciu, mecanic şi cioban, câte trei, şofer, acar şi învăţător, câte doi,
pensionar şi grefier, iar câte unul, grădinar, fotograf, dulgher, profesor, grăjdar,
picher, portărel, administrator, judecător, cofetar, simigiu, horticultor, şef depou,
medic veterinar, preot, intendent de liceu, lăcătuş şi gardian public56;
- la Râmnicu-Sărat, cei 216 refugiaţi figurau cu 27 de profesii sau meserii,
astfel: 114 muncitori (menţionăm că Fabrica de ţigarete din Sfântu Gheorghe s-a
refugiat la Râmnicu-Sărat - n.e.), 39 funcţionari, 15 casnice, şase mecanici, patru
pensionari, câte trei profesori şi fierari, câte doi croitori, servitoare, şoferi, zidari,
pavagii şi tâmplari, câte unul, electrician, medic, comerciant, gardian public,
pantofar, portar, agent sanitar, litograf, casier, învăţător, geamgiu, instalator,
strungar şi director (sic.!)57;
- şi la Tecuci, la un număr mic de refugiaţi, respectiv 19, figurează nu mai
puţin de 16 profesii, meserii sau ocupaţii, astfel: câte doi erau muncitori şi'
casnice, iar câte unul, mecanic, agent sanitar, om de serviciu, comerciant, moaşă,
gardian public, comisar de poliţie, funcţionar, ofiţer de armată, învăţător, grefier,
portărel şi servitor; la două persoane apare menţiunea „fără profesie”^8.
Examinarea documentaţiei întocmite de organele Siguranţei din unele
judeţe din sud-estul României, în aprilie 1941, evidenţiază faptul că refugiaţii

■3 Ihidem, f. 76-84.
w Ihidem. f. 130-138.
55 tbidem, f. 85-96.
56 Ibidem, f. 144, 149-151.
51
Ibidem, f. 39-64.
.■ÎS
Ihidem, f. 76-84.
47
Adrian POHRIB

proveneau din aproape toate zonele şi oraşele Transilvaniei de Nord, de la Oradea,


Cărei sau Baia Mare, la Miercurea-Ciuc sau Sfântu Gheorghe.
- Astfel, cei 70 de refugiaţi din Galaţi veneau din 21 de localităţi sau zone:
14 din Cluj, 13 din Târgu Mureş, 12 din Satu Mare, patru din Miercurea-Ciuc, câte
trei, din Sighetul Marmaţiei şi Turda, câte doi, din Oradea şi Zalău, câte unul, din
Şimleul Silvaniei, Baia Mare, Copşa Mică, Dva Mică, Sfântu Gheorghe, Breţcu, Dej
şi comuna Poiana Sărată (Treiscaune); la alţii nu se menţionează localitatea, ci
numai zona sau judeţul: Sălaj, Someş şi Bihor (câte unul) şi patru din Treiscaune59;
- la Buzău, cei 19 refugiaţi proveneau din zece localităţi: patru din Oradea,
câte trei din Sfântu Gheorghe şi zona Treiscaune, doi din Covasna, câte unul din
Vişeul de Mijloc, Sighet, Dej, Gheorgheni (Ciuc) şi comuna Floreşti (judeţul Cluj)60;
- cei 87 de refugiaţi din judeţul Putna erau originari din 16 localităţi urbane
sau rurale şi cinci zone din Transilvania de Nord, astfel: opt din Satu Mare, câte
şase din Oradea şi Miercurea-Ciuc, câte şapte din Breţcu şi Năsăud, câte trei din
Bistriţa şi comuna Poiana Sărată, cinci din Cluj, câte unul din Târgu Mureş,
Sighet, Târgu Secuiesc, Săcele, Ghimeş, Almeu, comunele Mărtănuş (Treiscaune)
şi Socol (Mureş), la alţii nu se specifică localitatea, ci numai zona, 17 din Mureş,
şapte din Sălaj, câte patru din Maramureş şi Someş şi unul din Bihor; la unul din
refugiaţi tabelul nu indică nicio localitate. Aici trebuie menţionat şi faptul că
tabelul indică pe lângă oraşul Focşani, cu 67 de refugiaţi stabiliţi aici, şi alte
localităţi din judeţul Putna: 12 la Mărăşeşti, cinci la Odobeşti, câte unul în
comunele Vulturu, Făurei-Putna şi Coţofeneşti61.
Pentru a nu lungi excesiv textul comunicării, ne oprim aici cu expunerea
localităţilor şi zonelor geografice din Transilvania de Nord de unde proveneau
refugiaţii, considerând că datele prezentate susţin suficient afirmaţia că aceştia
proveneau din întreaga arie geografică a teritoriului cedat Ungariei.
O altă categorie, mai puţin cunoscută, de persoane strămutate în urma cedă­
rii Transilvaniei de Nord, o constituie românii expulzaţi de autorităţile maghiare,
începând din luna septembrie 1940. în această direcţie, exemplificăm cu tabelul în­
tocmit la 9 aprilie 1941, de Biroul Siguranţei Focşani, în care figurează şase români
din comuna Poiana Sărată (un cărăuş, doi comercianţi şi doi muncitori) cu soţiile şi
cei 24 de copii, stabiliţi la Focşani, Adjud şi comunele Năneşti şi Coţofeneşti62.
Documentaţia existentă la Direcţia Judeţeană Galaţi a Arhivelor Naţionale,
referitoare la refugiaţii din Transilvania de Nord, cuprinde şi alte materiale din
anii 1941-1944, pe care acum numai le menţionăm, urmând, poate, a fi expuse şi
analizate într-o comunicare viitoare.
Printre altele, este vorba de registrul alfabetic pentru înscrierea refugiaţilor
din Transilvania de Nord, cu anii extremi 1942-1944, întocmit de Prefectura

Ibidem, f. 130-138.
1 Ibidem, f. 85-96.
Ibidem, î. 144, 149-151.
Ibidem, f. 113-114.
48
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

judeţului Covrului. Aici, sunt înscrişi iniţial, un număr de 131 capi de familie şi
146 alţi membri, în total 277 persoane stabilite în Galaţi şi comunele din judeţ,
ulterior se adaugă 101 capi de familie şi 72 membri, înscrişi iniţial în alte judeţe,
în total alte 173 persoane63.
Pentru judeţul Tecuci, menţionăm, printre alte materiale documentare,
tabelele nominale întocmite în 1942, de Poliţia oraşului Tecuci şi primăriile
comunelor Iveşti, Ungureni, Gohor, Homocea, Mândreşti, Buciumeni, Movileni,
Nărteşti, Corbasca, Galbeni, Furceni şi Glăvăneşti64.
Ca exemplu, în tabelul de la Iveşti sunt înscrise patru familii (soţi, soţii şi
13 copii), refugiate din Ghimeş, Cluj, comunele Mihăileni şi Poiana Sărată; capii
de familie erau învăţător, comerciant, funcţionar C.F.R. şi muncitor65.
Importante sunt şi declaraţiile date de refugiaţii în judeţul Tecuci, în luna
iunie 194266, fişele alfabetice şi formularele Comisariatului General al Refugiaţilor
din Nordul Transilvaniei, din acelaşi an 1942, aflate în fondul arhivistic al
Prefecturii judeţului Tecuci, după care anexăm câte o copie spre edificare asupra
conţinutului informativ67.
Fotocopii 5-7. 1942, Tecuci. Modele de declaraţii date în luna iunie 1942
de refugiaţii din Transilvania în judeţul Tecuci (foto 5); fişe alfabetice (foto 6) şi
formulare ale Comisariatului General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei
(foto 7).

Dr. Adrian POHRIB

6 ' D.J.A.N.G., fond Prefectura judeţului Covurlui, registru 239/1942-1944, f. 1-49.


fil D.J.A.N.G., fond Prefectura judeţului Tecuci, dos. 114/1942, f. 1-33.
1,5 Ibidem, f. 2.
bf> Ibidem, dos. 115/1942, f. 1-99.
(’7 Ibidem, dos. 113/1942, f. 1-33, dos. 116/1942, f. 1-59 şi dos. 117/1942, f. 1-98.
49
Adrian POHRIB
|l■■llllll 11^1 III ^ lin I' iriiii' ~~ 1 ' |ţiii i ii[nrrinmrniT~inF^|ji

Ulil|

jrW. c'~ -1}*'" ■ -c:;, . ”& & ■ /


■j ii 4ţv/‘-* /C^* •î-

, I 4 -w.r. #,A .^y*


Ă
i|» ■'*1- 4^V»H ^Stt
A- •“O if-i

K 4.-*4 Kii ie ♦»**• ••.%• A \(V* ^ J'ffl-


•■*■*• rUJ-
I, //.•»''■./.»
»•><* I, r/. •»' r : ^.» ,, v »
V*» <<•« e^..<â«^,
«f# * tAir*
*»« ^ ♦*»
• ♦*» i« ♦«<

^/j «%* (4; ,>*p *>.- 5.V “A»* ‘V'IT

'■f trrrr.' 4Tt*; •'■'xf^‘'9:^J:

»f >
f-A..,5TOE^„.-.
.Ji’i^.,V‘■■ ■■ •--1

■., -.•A* * i>f-'ivo:ţ<î5 , • rr'■ ■

-•«>*

J9
‘*f. < f <-t «.• * t*. r.^, '.. tr'7

*A
w/^ ^ *'' j^-r ' t. r. [

Foto 1,2

50
Contribuţii gălăţene la cunoaşterea istoriei Transilvaniei...

... H o K J0..„. -A?'


.aa-ws-s? fc-'Sfe»' ♦agaSfeafefcfe

a1

,77^u;,;iifcMC0,. i. ,Jv'PF.lu(
“iBfc...F«cr^'.'.^ , ;jirx^‘-“7^^f^^>>\‘^^v-^'
.;, X <•->-, t 'cVnir\^
hi'?1»car i f. iDy

ŞSlî® :iSŞS&3iCu,,:sşaî. iMr^c'i

Foto 3, 4

51
Adrian POHRIB

DECLRAŢIE Nf. »|it(b*«tet»»

FIŞA ALFABE^A
■ Numele şl pronumele re/ug/o(u(u/; ^
LocoUlaleo de unde v/m: ^,:>-'^-f-
Arff«o ad«o/i5: ....... ...

,/ w,.!..- .1^ „ii,h:-.£'2 !': __ ooooiiil.-


Stereo civfte .• ... r%-trîv^^ .
Pfofeî/unao!-- •
Do/o prMenlârîi; - ___ ________ ,__
/u/ortfofao care o eqmo^efa* Njo :—

'1. o.. Im». Ceati.

N». fl|«J teimllo!» •

‘f c t*

FIŞA ALF^ETI^
Numele fi praeumele
Loceliloleo de ueie e,„e: t'A-fiS’oa^
Adrefo aeluold :

'Ii'CJq; - .' ■ ------ ;neomu/: î


Sloree dWU: ---------^_—-
Pro/oj/uneo;-----—
K Oaia precenfdrJI: -.
o?/-
Auforifofeo CI

K. 0.. (oer.Cttrtt.
■•5

■lumuium it iTtT 11 leMiiiuni, cduh?iiii |t nmiTimn Nr. tlfel: .y..._


COMtS AltlATU L QCNERAt AL REFUGIAŢI^ Dofo comp.* ^ /1^/'/^3.
DIN NORDUL TRANSILVANIEI
-)J <r* r> - ■ ■ ^ r. >V>- /y vv.;;- '7^~
iifoj
At/fortfofeo corp complel^t5/ifof —---------
-------- '— --. .-^ /•
^^/'proni/mefoV - ICr<«T', pro/ejfunoo
Numofe rc^ugiefu/ui: ----------------—C-Sy^-. r ; ■

C'>'--'no d« urufe vine r.------------------


___ , judelui —
A ,a acluO^ : - . C'J: * 'Ji
-•» /* *r- octete dr yenlUolc ce poseejjfi
v r’ ✓ 1- /'r -g* ____ -^22 '■r€ iT^P y ..'Vf'. _ i'
yryp^ey..fr^y^.£Zy.(':h !ii

sm'ATiA rAMimii UcbI rAiierll:


Nriaal Stirrt civflj Religii VItlU (cula I’rolralosea YeeilDrl onscRTAţiroi
iMiettt 4 teloKtAioal ^ 7 C«miaa. jfltf.
(^'^C'eC/
,oM - ‘ < id- ,'rmf .?o- ' e-ur- J d /m.-. .. «•-«•'... /
MomC *. y ** • r' /■ r
//'/'ed^'.’
Cop» t •*•*. y'/T/fc '.rCL r/tr. -Jf / ■'

«. - r -r r V ie: '
■? rp,'-f/fr.f f r // •' . .
i r-;,-.-.-.- / c
/? -'r 'P rV«. tr«

■ 4^-:: -
ALTE TEPSOAXE Orilel 4( Aroum nM.NCMB OBSERV AŢIUKI
IK SARCINA BtriGIAUin rudfnic

C a119% —MO. l■•prlW«l•• CttlrtX

Foto 5, 6, 7

52
Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larăş...

Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele


Arini şi larăş din Ţinutul Zek
Constantin AITEAN-TAUS

Fără drept de tăgadă, Biserica Ortodoxă din Ardeal a fost liantul veritabil
ce i-a ţinut laolaltă pe acei „valahi”, cum erau numiţi românii în izvoarele slave,
bizantine şi apoi maghiare, încă de la începutul mileniului doi, atât de loviţi de
vitregia vremurilor, deposedaţi de orice drepturi şi libertăţi, ei, care erau cei mai
mulţi şi mai vechi din acest spaţiu. Şi toate numai pentru firea lor blajină şi
îngăduitoare.
Printre numeroşii oameni de seamă care au abordat acest aspect al istoriei
românilor transilvăneni, la loc de cinste se află mitropolitul Nicolae Colan, fiu al
ţinutului nostru, născut la anul 1893, în localitatea Araci.
El sintetizează astfel: „Neamul nostru n-a umblat niciodată să capteze şi să
deznaţionalizeze prin prigoane şi silnicii pe fiii altor naţii. Nu a închis, nu a
schingiuit, n-a tras pe roată şi nu a ars pe rug pe nimeni pentru limba sau legea
lui... Câtă vreme neamul românesc a avut o soartă tocmai întoarsă în istoria sa: a
fost prigonit până la moarte de alte naţii pentru legea şi limba lui. Poate de aceea
şi-a iubit aşa de mult aceste comori preţioase ale sufletului”1 încă de la începutul
mileniului al Il-lea, odată cu trecerea de la ortodoxie la catolicism a regelui
maghiar. Ştefan Cel Sfânt (997-1028) şi mai ales după marea schismă din anul
1054, s-a pornit un puternic asediu împotriva bisericii ortodoxe din Transilvania,
asupra „schismaticilor” cum erau denumiţi credincioşii ortodocşi. însuşi cuvântul
schismatic devenise sinonim cu valah (român). După Marea Schismă, un factor
determinant, care a făcut imposibilă o împăcare între catolici şi ortodocşi, a fost
devastarea Constantinopolului de către cavalerii celei de a patra cruciade (1202-
1204)săvârşind una dintre cele mai mari crime umanitare.
într-un document2 din 16 aprilie 1204, Papa Inocenţiu al IlI-lea porunceşte
episcopului de Oradea şi abatelui de Peliş (Ungaria) să cerceteze starea bisericii
greceşti şi dacă se poate înfiinţa un episcopat grec dependent de scaunul papal. El
aduce ca argument originea latină a românilor din Transilvania. Toate încercările
au rămas zadarnice. Această dorinţă a papalităţii a devenit realitate după o
jumătate de mileniu, timp în care românii ortodocşi au trecut prin tot felul de
um.ilinţe şi poveri.

1 Alexandru Surdu, Literalitate şi literaritate în scrierile teologului cărturar Nicolae Colan, în


„Angvstia”, nr. 11/2007, Sf. Gheorghe, p. 243.
Documente privind istoria României. C Transilvania, voi. I, doc. 45.
53
Constantin AITEAN-TAUS

La anul 1252, este pomenit într-un document, pentru prima dată. Ţinutul
Zek, din care fac parte localităţile Arini, larăş, Hăghig, Araci, Vâlcele, Ariujd şi
cătunul Hetea3. Acest ţinut românesc nestăpânit după invazia tătară din 1241,
când nobilul sas Fulkun a fost omorât. Ţinutul îi fusese atribuit de regele Andrei
al doilea pentru ajutorul dat la alungarea Teutonilor din Ţara Bârsei, la anul 1225.
In documentul amintit, erau stabilite hotarele astfel: „inter terras Olachorum de
Kirch, Saxonum de Barasu et terras Siculorum de Sebus”, şi toponime de
localităţi: Debrefw, Houad, Corlathpotoka, Zoltangypew4.
în anul 1349, cu ocazia unui proces de hotărnicire se menţionează că:
„pârâul Corlat se varsă în Olt la nord de Luget” (denumirea maghiară a localităţii
Arini şi în prezent)5. Şi azi se află pe aceeaşi vatră. Nu cunoaştem încă denumirea
anterioară a localităţii, deci vom considera ca primă atestare anul 1349.
Despre prigoana ortodocşilor, ne putem da seama foarte bine în urma
sinodului catolic de la Buda, din anul 1279, unde regele Ladislau al IV-lea
(Cumanul), la cererea Papei Nicolae al lll-lea de a-i alunga pe eretici din ţară,
a jurat că nu le va admite schismaticilor să-şi practice cultul ortodox şi le va
interzice ridicarea de biserici sau capele din piatră, durabile, deşi el avea origini
române, mama lui era din neamul Borza6.
S-a ţinut de cuvânt atât el, cât şi urmaşii lui la tron, dar, cu toată prigoana
şi împilarea, marea masă a ortodocşilor a rezistat, iar puţinii români care din
anumite pricini, sau ambiţii deşarte de-a lungul vremii au trecut la catolicism,
lepădându-se de neam şi limbă, doar ca să le fie pe plac stăpânilor vremelnici, nu
au fost în măsură să afecteze starea firească a unui popor.
în anul 1377, este atestată prezenţa arhiepiscopului Ghelasie de la Râmeţ,
fiind primul ierarh ortodox din Transilvania despre care avem cunoştinţă până în
prezent. Cu siguranţă numărul lor era mai mare, dar ei nu erau recunoscuţi de
stăpânire, denumindu-i „pseudoierarhi”7.
Desconsiderarea clericilor ortodocşi era o stare premeditată şi bine ţintită
împotriva preoţilor, care au preluat de la cnejii şi voievozii români înlăturaţi, rolul
de conducători ai poporului, din al cărui cuvânt nu ieşea nimeni. Din nefericire,
preoţimea ortodoxă era complet părăsită şi neajutată de stăpânire, după cum reiese
din scrisoarea Patriarhului Ortodox Chirii Lucaris, din 2 septembrie 1629, adresată
principelui Gabriel Bethlem, în chestiunea preoţilor români, din care redăm un
fragment: „Cu mare durere am fost nevoit a înţelege cât de părăsită, întunecată,
păgubitoare şi ruşinoasă pentru ţara Luminăţiei Voastre este soarta preoţilor români

1 Szabo Karoly, Szekely Okleverltor, voi. I, p. 9.


A Heinrich Wachner, Istoria Ţării Bârsei, Ed. Aldus, 1995, p. 17.
Emma Iczkovits, Az Erdely Feher Megye a Cozepkorbon, Budapesta, 1939, p. 82.
6"j D.R.H. C Transilvania, 1p. 471.
Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria bisericii româneşti din Transilvania, Banat, Crişana şi
Maramureş până în 1918, Cluj-Napoca, 1992, p. 64-65.
54
Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larâş...

de sub ascultarea L.V. şi cum aceasta a decăzut atât de mult încât nu mai sunt în Q

Stare să citească, cu atât mai mult să înţeleagă tainele sfintei liturghii” .


La anul 1640, Ilie lorest a fost ales mitropolit al Transilvaniei, la Alba
lulia. Hirotonirea a avut loc la Mitropolia Ungrovlahiei din Târgovişte. După doi
ani de păstorire, pentru rezistenţa opusă principelui Rakoczi I, de a trece la
calvinism, a fost întemniţat şi toată averea confiscată9. A fost eliberat condiţionat
de plata a 1000 de taleri. După ce obţine milă din Moldova şi Rusia, plăteşte
amenda lui Rakoczi. Se stinge în 1647.
Aceeaşi soartă o împărtăşeşte şi urmaşul lui: Mitropolitul Sava Brancovici.
A păstorit între anii 1656-1659 şi se remarcă prin măsurile radicale pe care le-a luat,
obligând preoţii să ţină predica în româneşte, ameninţându-i pe cei ce refuză că îi va
înlocui (îi va scoate din popie). A fost întemniţat de principele Mihail Apafi la Vinţ,
de unde este scos în fiecare vineri, pentru a fi bătut cu beţe în faţa poporului, obligat
să asiste la supliciu. In astfel de suferinţe s-a stins, lăsând în urmă o candelă aprinsă
în sufletul ortodocşilor români „predica în limba strămoşească” la care nu vor mai
renunţa.
Trebuie să amintim că: toţi principii maghiari ai Transilvaniei erau calvini,
fapt pentru care au dus această aprigă luptă împotriva celor de altă credinţă, dar
mai aprigă a fost lupta dusă de Habsburgi, pentru impunerea credinţei lor catolice.
La începutul secolului al XVII-lea, creşte prigoana împotriva ortodocşilor
în localităţile cu populaţie mixtă, unde secuii au acceptat deja reforma calvină,
ajungând până la alungarea din sate a românilor ce refuzau să treacă la religia lor.
Aşa au ajuns la Arini, larăş şi Hăghig familiile: Aitean, Bologa, Gabor, Costin, şi
altele necunoscute, care au fost primite pe moşiile sale de contele Nemeş, din
Hăghig. Prin tradiţie orală, se moşteneşte originea română a conţilor Nemeş, astfel
se poate explica comportamentul apropiat faţă de românii de pe domeniul lui, pe
care i-a ocrotit stând în faţa tuturor încercărilor de secuizare şi apoi de
maghiarizare forţată a parohiei Arini, pe care Marea Unire din 1918 a găsit-o pur
românească, în timp ce toate localităţile din dreapta Oltului erau locuite de
populaţie mixtă, majoritatea maghiarizată, atât români cât şi secui.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, visul papei Inocenţiu al IlI-lea, de a-i
aduce şi pe români sub ascultare papală, prinde contur. In afara forţei au recurs la
tot felul de promisiuni că: „dacă se supun papei vor primi şi românii drepturi egale
cu ungurii, saşii şi secuii”.
La 12 aprilie 1698, printr-un extras de rezoluţie aulică, împăratul Leopold I
promite preoţilor ortodocşi care recunosc supremaţia papei, că vor beneficia de
„privilegiile” clerului catolic, iar mirenii vor scăpa de statutul de „toleraţi”10. Astfel,

8 ton Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 72. p. 77.
'' Ion Lupaş, Istoria românilor. Cluj, 1921, p. 133-134-136.
10 Arhivele Naţionale Braşov, Primăria Braşov Actele magistratului, voi. II, doc. 288 din 2 aprilie
1698.
55
Constantin AITEAN-TAUS

o parte dintre ortodocşii transilvăneni s-au unit cu Roma, îndemnaţi de propriii lor
păstori care năzuiau spre afirmare naţională, spre libertate şi egalitate.
Şi totuşi, la 20 noiembrie 1699, comisarii încredinţaţi cu cercetarea în Ţara
Bârsei şi a Făgăraşului,în Trei Scaune şi în părţile de către pădure (zona Buzăului
Ardelean) ale comitatului Alba, după ascultarea preoţilor şi ţăranilor români din
177 de sate, raportează că niciunul nu vrea să se unească cu Roma, ci toţi rămân în
vechea lor credinţă ortodoxă. Semnează şi întăresc cu ceară roşie: Gereb lanos,
Gidoffalvi Gabor, Draut Gyorgy, Johannes Barberius, Stephanus Szent Martoni,
Czerey Janos, Rozgoni Mihaly’1.
La sinodul din 1700, de la Alba lulia, a participat protopopul Cristea din
Trei Scaune împreună cu 13 preoţi. S-au întors aşa cum au plecat, „neuniţi”. Ca
răspuns la prigoana exercitată de stăpânire împotriva ortodocşilor care refuzau
convertirea, la 27 iunie 1701, preoţii din Braşov, Făgăraş, Zărneşti şi Tohan,
sprijiniţi de negustorii greci ce formau Compania Grecească din Braşov, emit un
protest împotriva acestor practici12.
In anul 1759, împărăteasa Măria Tereza, sub presiunea clerului ortodox,
încearcă restaurarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania, rămasă fără conducător
după unirea cu Roma a unei părţi. Astfel, după 60 de ani este adus un ierarh ortodox
în persoana episcopului de Buda, Dionisie Novacovici13. Din nefericire, odată cu
episcopul, este trimis în Transilvania şi generalul Nicolaus Adolf von Bukow, care
va distruge cu ajutorul focului şi al tunurilor numeroase biserici, schituri şi
mănăstiri ortodoxe, printre care şi cea din Augustin, aflată în apropierea ţinutului
nostru. Cele care au scăpat de barbaria generalului au fost trecute în stăpânirea
Bisericii Unite, chiar dacă enoriaşii au rămas ortodocşi şi preoţii fără biserici.
In aceste condiţii de teroare, episcopul Dionisie Novacovici nu rezistă decât
4 ani de păstorire. Umilinţa clerului ortodox creştea pe măsură ce preoţii uniţi erau
tot mai favorizaţi, în timp ce ei supravieţuiau din contribuţia credincioşilor. Astfel,
la 26 iunie 1768, se emite un decret imperial pentru mărirea salariilor preoţilor
greco-catolici, iar după o săptămână, printr-un ordin al Gubemiului, se trimite
Tablei Continue a scaunului Trei-Scaune, un decret regal cu privire la scutirea de
impozite a preoţilor greco-catolici14.
O licărire de speranţă vine după moartea Măriei Tereza, prin „Edictul de
toleranţă” emis de fiul ei, losif al Il-lea, la 13 octombrie 1781, prin care asigură
populaţiei necatolice, libertatea cultului religios, astfel se admite şi ortodocşilor
posibilitatea de a-şi construi biserici. Acestea nu au întârziat să apară şi unele
dăinuie până azi15.

Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 206, p. 483.
Arhivele Naţionale Braşov, Primăria Braşov Actele magistratului voi. III, doc. 120 din 13 din
1704.
13
Paula Pârjolescu, Istoria românilor, Ed. Carmin, p. 72.
Arhivele Naţionale Covasna, fond Scaunul Trei Scaune, inv. 1, doc. 90, 94 din 1768.
Dan Pavalache, Cronică de Braşov, Ed. Haco Internaţional, 2008, p. 201.
56
Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larăş...

Dar bucuria lor nu a durat mult, la 2 aprilie 1790, printr-o poruncă a


cancelariei aulice către guvernul din Transilvania care spunea că: „românii neuniţi
să plătească preoţilor saşi decima, precum şi fiscului”16. De fapt, după moartea lui
losif al Il-lea, în anul 1790, fratele acestuia, Leopold al Il-lea, pe timpul celor 2
ani de domnie (1790-1792) a anulat toate drepturile sociale şi religioase obţinute
de români, începând perioada restituirilor nobiliare. In acest context nefavorabil,
rolul de conducători ai românilor a revenit episcopului Gherasim Adamovici din
Sibiu şi episcopului unit din Blaj, loan Bob. Pentru vehemenţa cu care îşi apără
credinţa, episcopul Gherasim Adamovici este înlăturat, lăsând din nou credincioşii
ortodocşi fără un ierarh recunoscut, pentru multă vreme. De altfel, aceasta era o
practică veche „să lovească conducătorii ca să zdruncine temelia”.
Lucrurile iau o turnură favorabilă la anul 1810, când este numit după 110
ani un ierarh de neam românesc la Episcopia Sibiului, în persoana episcopului
Vasile Moga, care militează activ pentru păstrarea credinţei ortodoxe şi a
tradiţiilor româneşti17.
Până la anul 1864, Biserica Ortodoxă din Transilvania a aparţinut de
Mitropolia Ortodoxă sârbo-română de la Korlowitz. După această dată, ia fiinţă
Mitropolia din Sibiu, sub vrednica păstorire a episcopului Andrei Şaguna (episcop
de Sibiu din 1847) care devine Mitropolit al Ardealului. Din anul 1872, reuşeşte
desprinderea defintivă a celor două biserici surori, română şi sârbă, iar din anul
1925, regatul României numeşte primul patriarh, în persoana Mitropolitului Miron
Cristea, astfel biserica ortodoxă din România devine autocefală.
Odată cu înfiinţarea Protopopiatului Hăghigului şi Vâlcelelor, la mijlocul
secolului al XlX-lea, sub conducerea protopopului loan Moga, se intensifică
activitatea religioasă în ţinutul nostm, prin creştinarea tuturor copiilor şi eliminarea
stărilor concubinale. Din 5 februarie 1848, avem primul atestat de botez din parohia
Arini „despre Savui Gyorgy din Luget, al cărui fiu David s-a născut la 9 mai 1829 şi
a fost botezat de preotul Die Şerban, având ca naşi pe Măria şi Bucur Morar”.
Contrasemnează preotul Alexandru Bucşa, din Hăghig. Atestatul fiindu-i necesar
pentru căsătorie18.
Tot în anul 1848, dintr-un tabel nominal ce cuprinde parohiile, preoţii,
numărul căsătoriilor şi suma depusă, în protopopiatul Vâlcele, reiese că Ariniul a
avut, în 1847, patru căsătorii şi au depus 1 rf şi 20 cr19. Prin grija preotului losiv
Bucşa, paroh la Arini din 1854, au fost înfiinţate primele registre confesionale la
anul 1858: Protocolul botezaţilor. Protocolul căsătoriţilor şi Protocolul
prohodiţilor20. Colecţia de registre se află la Filiala Braşov a Arhivelor Naţionale.

16 Ion Lupaş, Documente istorice transilvane, voi. I, 1940, doc. 25, p. 198.
17 Nicoieta Ploşnea, Bisericile româneşti din protopopiatele Trei Scaune Odorhei, Ciuc-Giugeu şi
Reghin (1850-1914), în „Angvstia”, nr. 13/2009, Sfântu Gheorghe, p. 108.
18 Arhivele Naţionale Covasna, fond Protopopiatul Ortodox Sfântu Gheorghe, pach. I.
Ibidem.
1 Arhivele Naţionale Braşov, fond Colecţia de registre confesionale.
57
Constantin AITEAN-TAUS

Din inventarul bunurilor bisericilor din parohia Arini, efectuat de părintele losif
Bucşa, la anul 1872, reiese existenţa unei biserici din piatră, construită în anul
1760 la Arini şi a unei biserici de lemn în larăş, fără menţionarea datei când a fost
construită21. Cu toate reparaţiile efectuate la anul 1868, biserica din Arini s-a
deteriorat, nemaiputând fi folosită. în anul 1886, se construieşte o capelă pe locul
actualei şcoli, care a funcţionat până la construirea bisericii actuale22. în anul
1902, în întreaga parohie Arini, erau 705 persoane, toţi ortodocşi, iar în anul 1915,
în localitatea Arini, erau 430 şi în larăş 34023.
Sub atenta îndrumare a preoţilor, creştinii ortodocşi din Arini şi larăş,
renunţau tot mai mulţi la concubinaje, primind cu bucurie cununia religioasă,
trăind o viată moral-creştină sănătoasă. Totuşi mai erau multe de făcut, în special
pentru atragerea ţiganilor spre biserica ortodoxă, căci ei, datorită originii lor
nomade şi libertine, mai trăiau încă în concubinaje şi nu-şi botezau copiii. Dintr-o
statistică efectuată în anul 1929, în parohia Arini, erau 13 familii ce trăiau în
concubinaj, ocupând locul 4 în protopopiatul Sfântul Gheorghe, deşi aveau cel
mai vechi paroh, preotul loan Bucşa, din 188224.
O problemă îngrijorătoare s-a creat la începutul perioadei interbelice, odată
cu apariţia unor secte. Astfel, au apărut două cazuri, în Arini şi în filia larăş, în
urma unei propagande intensive făcute de nişte sectari străini localităţilor, care
lucrau ca tăietori de lemne în pădure, s-au molipsit în larăş o femeie, iar la Arini
chiar clopotarul bisericii25. A fost ca o sămânţă de buruiană aruncată într-un ogor
curat. Până la izbucnirea Celui de al Il-lea Război Mondial s-au creat secte de
pocăiţi, atât la larăş, cât şi la Arini. Pe atunci, numărul lor era limitat la patru
familii în Arini şi trei în larăş.
în perioada interbelică, locuitorii cătunului Corlat s-au strămutat în Arini.
Toţi erau ortodocşi. Ultima înmormântare în cimitirul din Corlat a fost a lui loan
Ormenişan de 30 de ani, în anul 1935 . In anul 1931, se construieşte la larăş o
nouă biserică, sub păstorirea preotului loan Bucşa, sfinţită în prezenţa
Mitropolitului Nicolae Bălan, la 8 noiembrie 1932, în ziua Sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavril, al căror hram îl poartă biserica.
în anul 1933, se termină lucrările şi la noua biserică din Arini, sfinţită în
prezenţa aceluiaşi mitropolit, în data de 29 iunie 1933, purtând hramul Sfinţilor

Ana Grama, Inventare cu bunuri ale comunităţii româneşti ortodoxe, în „Angvstia”, nr. 4/1999,
Sf. Gheorghe, p. 209.
22 Ibideni, p. 215.
■3 Preot prof. dr. Alexandru Moraru, Cosmin Cosmuţă, Protopopiatul Ortodox Român Trei-
Scaune (I88I-I92I}, în „Profesioniştii noştri 1, Ana Grama Ia 70 de ani”. Editura Eurocarpatica,
Sfântu Gheorghe, 2010, p. 198.
Aurel Nistor, O pagină din istoria Bisericii şi Neamului, Ed. Carpatii Răsăriteni. Sf. Gheorghe,
1999, p. 70.
' Ibidem, p. 74.
’ Sursa; Cornelia Şolcoi, Arini, născ. 1927 în Corlat.
58
Aspecte din viaţa spirituală a românilor din satele Arini şi larâş...

Apostoli Petru şi Pavel. Din anul 1938, filia larăş se desprinde din parohia Arini
devenind parohie, sub păstorirea preotului Gheorghe Corbu27.
In urma Dictatului de la Viena, din Ţinutul Zek, localitatea majoritar
românească Vâlcele, staţiune balneară în acea perioadă, a fost anexată Ungariei, iar
celelalte localităţi au rămas României. Din nefericire, în localităţile Arini şi larăş, în
afara românilor refugiaţi, au venit numeroşi ţigani expulzaţi de unguri din Valea
Crişului, Arcuş, Doboşeni, Belini, Aita şi altele, care împreună cu cei localnici au
creat nuclee sectare: baptişti, penticostali, evanghelişti etc. După 1944. majoritatea
românilor s-au reîntors în localităţile lor, dar ţiganii au rămas aici, iar după anul
1990, au venit din nou alţii şi tot din acelaşi motiv „alungaţi de maghiari”.
La recensământul populaţiei din anul 2002, în Arini erau 901 locuitori, din
care 312 români, 3 maghiari, un german şi 585 ţigani, iar pe confesiuni 563
ortodocşi, 3 romano-catolici, 3 greco-catolici, 322 penticostali, 8 creştini după
evanghelie şi un unitarian. O parte dintre ţigani au rămas ortodocşi şi frecventează
biserica.
în prezent, din cei aproximativ 1000 de locuitori, în Arini mai avem 218
ortodocşi, 5 creştini după evanghelie, aproape 100 de ţigani au fost botezaţi
ortodocşi, dar nu practică niciun cult religios, iar restul, de aproximativ 700,
penticostali împărţiţi în două tabere după ambiţiile predicatorilor, în condiţiile
când în Arini mai sunt 80 de familii de români. Tinerii s-au strămutat la oraş, iar
bătrânii se reduc pe cale naturală. La larăş, situaţia este mult mai bună în privinţa
numărului de ortodocşi. Din totalul de 508 locuitori, 495 sunt ortodocşi, 13 sunt
penticostali şi 2 alte confesiuni" .
Din nefericire, natalitatea la români este foarte scăzută. Trebuie să
menţionăm dania consistentă oferită de familia Virginia şi Octavian Ardelean din
Arini, care au suportat toată cheltuiala reparaţiei capitale, cât şi a picturii
interioare a bisericii, resfinţită la data de 4 noiembrie 2007, în prezenţa unui
numeros sobor de preoţi conduşi de Mitropolitul Ardealului, dr. Laurenţiu Streza.
Toate s-au realizat sub îndrumarea şi atenta supraveghere a părintelui paroh
Adrian Nicolae Duţia, ridicat la rang de iconom cu acest prilej. Nici credincioşii
din larăş nu se lasă mai prejos, prin danie şi muncă fizică, dar mai cu seamă prin
sprijinul substanţial acordat de Episcopia Harghitei şi Covasnei, condusă de înalt
Preasfinţitul loan Selejan, au reuşit să facă numeroase lucrări de reparaţii, iar în
prezent, se pictează interiorul bisericii de către pictorul de biserici Vasile Silaghi
din Maramureş, sub păstorirea părintelui paroh. Lucian Vasilcoi29.

2' loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai românesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei,
Miercurea-Ciuc, 2003.
28 vezi şi loan Lăcătuşu, Structuri etnice şi confesionale în judeţele Covasna şi Harghita, Editura
Universităţii „Petru Maior” Târgu Mureş, 2008.
29 vezi O candelă în Carpaţi - 15 ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi
Harghitei, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2009, tipărită cu binecuvântarea, sprijinul şi
59
Constantin AITEAN-TAUS

w -'ihI' i

Constantin AITEAN-TAUS

coordonarea înaltpreasfinţitului loan, Arhiepiscopul Episcopiei Covasnei şi Harghitei (ediţie îngrijită


de loan Lăcătuşu şi Nicoleta Ploşnea).
60
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis


Guvernatorului Transilvaniei. Arestări şi persecuţii ale
preoţilor, în lunile septembrie-martie 1849-1850
Elena MIHU

Episcopul Andrei Şaguna, după o absenţă de opt luni, se va reîntoarce la


reşedinţa sa din Sibiu, în luna septembrie 1849, şi în prima şedinţă a
Consistoriului1 ţinută în 10/22 septembrie, va trimite preoţilor o circulară2 plină de
speranţe pentru viitor: „Cu ajutorul Tatălui nostru carele este în ceriuri, vijeliile
războiului civil scornit din partea rebelilor, înălţatului nostru monarh, prin armele
oştirei împărăteşti s-au nimicit, puterea anarhiei s-au sfărmat şi ordinea legală s-au
introdus”. Şi, o nouă „epohă au răsărit păntru noi românii”.
A. -5

In fruntea Transilvaniei va fi aşezat un guvernator civil şi militar , în


persoana feldmareşalului Ludwig de Wohlgemuth, numit de împăratul Francisc
losif prin „înaltul rescript” din 19 iulie 18494, care sună astfel:
„Noi Francisc losf I din graţia lui Dumnezeu împărat Austriei...
Noi ne-am aflat îndemnaţi a denumi pe secretariul nostru consiliariu şi
locu-ţinute marşal campestru Ludovik baron de Volgemut de gubernator civil şi
militariu în marele nostru principat al Transilvaniei şi al pământului săsesc
împreună cu reunitele comitate: Crasna, Solnocul de Mijloc şi Zarand, mai pe
urmă al ţinutului Cetatei de P iatră (Kovar) şi al cetăţii Zila, şi a-i da lui de
ajutoriu în purtarea trebilor pe şeful ducatului nostru Bucovina, Eduard Bah ca
comisariu împărătesc plin împuternicit.
Noi ordinăm aşa dară tuturor deregătoriilor şi funcţionarilor publici,
precum şi tuturor locuitorilor de toată starea şi de tot rangul din însemnata ţară, a
se supune ordinilor locu-ţinutului marşal campestru al nostru Ludovic varon de
Volgemut şi ale plin împuternicitului nostru comisariu împărătesc Eduard Bah, şi
a împlini cu acurateţă dispunerile lor.
S-au dat în capitala şi reşedinţa noastră, Viena, în 19 (7) Iulie 1849.
Francisc losif m.p.

1 Arhiva Mitropoliei Ardealului (în continuare A.M.A), Sibiu, fond Consistoriu, doc. 302/1850-
nr. cons. 4/1849 (concept).
2 Ibidenr, şi ANSJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş, dos. 1, f. 1; publicat în
..Mişcarea naţională a românilor din Transilvania între 1849-1918, Documente”, voi. 1, 1996, p. 81-82.
3 George Bariţ, Părţi alese din istoria Transilvaniei. Pe două sute de ani din urmă, voi. 2,
Ediţia a ll-a. Braşov, 1994, p. 583; vezi şi Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Revoluţia românească
din Transilvania şi Banat, în anii 1848-1849. Contribuţia Bisericii, Sibiu, 1995, p. 184.
^ ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta Politica, dos. 1975, dos. 1975/1849, f. 69.
61
Elena MIHU

F.Şvarţenberg m.p.”.
Guvernatorul va sosi în Transilvania prin Bucovina, fiind însoţit de
comisarul împărătesc Eduard Bach: „pe la august, şi fuseră primiţi cu foarte mare
solenitate de cătră năciunea săsă, cum şi de puţinii români câţi apucaseră a fi pe la
casele lor”5. „Scopul sosirii” - spune Bariţiu - era de „a împăca ţara”, dezarmându-i
pe toţi locuitorii „ca să nu se mai încaiere unii cu alţii”. Pentru îndeplinirea acestor
deziderate, era nevoie cât mai urgent de înlocuirea vechilor legi, cu altele noi: „toate
aceste lucruri socotite mai de aproape, se încheie în două cuvinte: Organisare şi
Administrare”6.
Ajuns la Bistriţa în luna august 1849, publică primele proclamaţii, privind:
dezarmarea generală (prima datată Tihuţa, 10 august7 şi cea de a doua Bistriţa 11
august8); egalitatea în drepturi a naţiunilor, conform constituţiei din 4 martie
1849, intitulată „Proclamaţie către locuitorii Transilvaniei”9, prin care se cere
încetarea tuburărilor revoluţiei, deoarece: „destule cruzimi au căzut peste capetele
voastre care v-au zdruncinat averile pe mai mulţi ani în viitor, iar starea morală a
poporului a zdruncinat-o din temelii”; înlocuirea bancnotelor de hârtie maghiare
„kossutiane” 10, care au fost arse în pieţile publice; introducerea legii marţiale
„statarială”11 - intrând în vigoare din nou „Prochemăciunea” generalului imperial
Haynau din 1 iulie 184912 - prin care se cere pedepsirea „tuturor crimelor şi a
grişelelor stapte în comunicăciune cu rebelia ungurească”.
Toate aceste „ordinăciuni” vor fi trimise de episcopul Andrei Şaguna şi
protopopilor săi, însoţite de adresele din 20, 22 şi 25 august 1849 , anexând şi
numirea prin „prea înaltul manifest”, a guvernatorului civil şi militar, baronul
Ludovic de Volgemut” 14 şi a comisarului regesc pentru Transilvania, Eduard
Bach15 - scrise în limba germană şi semnate de generalul Kalliani.
Prin proclamaţia din 21 septembrie 184916, se va trece la o nouă reorga­
nizare administrativă a ţării, fiind înlocuite vechile comitate - şi Transilvania, va fi
împărţită în 6 districte militare: districtul Sibiului, al Belgradului, al Clujului, al
Beteagului, al Odorheiului şi al Făgăraşului - coordonate de un comandant militar,

■ „Gazeta Transilvaniei”, nr. 21, Braşov, 12 decembrie 1849, f. 79.


6 Ibidem.
7 loan Bolovan, Adran Onofreiu, Revoluţia de la 1848-1849 în zona regimentului grăniceresc
năsăudean, contribuţii istorice şi demografice, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2003, p. 148-149.
8 Mişcarea naţională..p. 56
9 I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit, p. 150-151.
10 ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta Politica, dos. 1975/1849, f. 33; G. Bariţiu, op. cit., p. 586;
publicat la I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit., p. 159-159.
11 Ibidem, f. 84; I. Bolovan, A. Onofreiu, op. cit., p. 155-156.
12 Ibidem, f. 9
'■ A.M.A. Sibiu, fond Consistoriu, doc. 5/1849, f. 1,15 şi 2; ultima publicată şi în Mişcarea
naţională, p. 82.
M Ibidem, f. 4.
’ Ibidem, f. 6.
’ ANSJ Mureş, fond Primăria, Acta politica, dos. 1975, f. 9; vezi şi Bariţiu, op. cit., f. 79.
62
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

un comisar şi subcomisari. Mari nemulţumiri va produce această arondare, multe


proteste şi multe petiţii vor fi scrise de români, unele vor ajunge până la Viena.
în oraşele Sibiu, Cluj, Alba lulia şi Odorhei se vor înfiinţa judecătorii
marţiale „cercetătoare”, pentru abuzurilor comise în timpul revoluţiei. Acum, a
venit „timpul ca toţi aceia să se tragă la dare de seamă şi să-şi sufere cuvenita lor
pedeapsă” - spune guvernatorul Wohlgemuth, în decretul său „Publicare” din 18
septembrie 184917. în urma căruia, vor lua fiinţă şi „comisiuni curăţitoare” pentru
delicte mai uşoare: la Târgu Mureş, Bistriţa şi Braşov, care, fără întârziere vor
trebui să adune dovezi, ca: „făcătorii de rele să se pedepsească, şi păgubiţii după
putinţă să se despăgubească” - şi toţi slujitorii care au fost necredincioşi împăratul
„din deregătoriile publice să se depărteze”.
Comisia de purificare cesaro-regească a cercului Târgu Mureş, îl va avea ca
comandant pe Eperjesi Laszlo, căpitan de cavalerie, care dorind să ducă la
îndeplinire „porunca locurilor mai înalte”, le va cerea protopopilor18 să-l sprijine în
această acţiune, pentru că, - în 31 ianuarie 1850 s-a „început purificarea preoţilor
«care trebuie» să se continuie fără pauză, până când se termină”. Fiecare protopop
era obligat să predea lista cu toţi preoţii subordonaţi, pentru că, cercetarea va fi de
durată - pentru că, numai cinci inşi vor putea fi „purificaţi” într-o singură zi.
Protopopul ortodox al Târgu Mureşului, Partenie Trombitaş printr-o adresă
din 1 februarie 185019, îşi anunţa preoţii, că: „fieştecare preot de orice releje,
ţiitoriu de ţircul Murăşului, e îndatorat a sta faţă înaintea comisii purificatorie, ce
e statornicită aicea la Vasarhely”. Până le va veni rândul „să vii faţă”, trebuiau să-
şi întocmească „Testimoniul” în care să se specifice ce au făcut în timpul
revoluţiei, cu semnătura notarului satului „sub pecet” şi declaraţiile a şapte
oameni de încredere. Iar cei care au fost plecaţi în Ţara Românească „să arătaţi
pasu” pe unde au trecut. în acea zi, cei cinci protopopi ai tuturor religiilor din
oraşul Târgu Mureş, au fost chemaţi: „la purecare, cum le numea poporul nostru,
în glumele sale satirice”20.
în anii „regimului absolutist”, revendicările formulate pe Câmpia Libertăţii
nu au fost satisfăcute, decât într-o foarte mică măsură - deşi, românii au rămas
loiali monarhiei, în speranţa că li se vor acorda totuşi, drepturile promise" .
Nici chiar prefecţii şi tribunii anilor 1848-1849, nu vor scăpa de persecuţii,
unii vor fi arestaţi şi duşi în „prinsoare”: Axente Sever va fi arestat la Sibiu, sub
* '77 . ,
pretext că ar fi ascuns arme" , în luna noiembrie 1849, dar după câteva săptămâni

''ANSJ Mureş, Culegere de patente..., 1849, p. 33-34; Bariţ, op. cit., p. 782-783; Mişcarea
naţionala...\, p. 72-73.
18 ANSJ Mureş, fond Protopopiatul greco-catolic Târgu Mureş, dos. 225, f. 1
19 ANSJ Mureş, fond Protopopiatul Ortodox Târgu Mureş, dos. 5, f. 60
20
Bariţ, op. cit., p. 598
Pr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 197.
Bariţ, op. cit., p. 607.
63
Elena MIHU

va fi eliberat de „Excelenţa Sa Dţomnul] gubematoriul, preţuind meritele lui


Acsenţiu, îl iertă”23.
Despre întâmplarea lui Avram lancu de la Hălmagiu, din luna decembrie
(cam în ziua de 15), s-a aflat imediat la Sibiu, de unde va pleca o scrisoare24 spre
Braşov, la Bariţiu:
„Sibiu, 12/24 decembrie. Nu ştiu dacă până la primirea acestei scrisori a
mele vei căpăta ştiri despre un lucm foarte neplăcut ce s-au întâmplat înainte cu
vreo 9 zile eroului nostru lancu, - deci mă grăbesc a ţi-1 face cunoscut, după cum
am aflat de isvor autentic: Cu o săptămână şi ceva mai bine s-au dus bravul nostru
lancu la Hălmagiu la târg, unde ajungând, şi preîmblându-să pe uliţi, poporul român
ce să afla acolo la târg, se lua după dânsul, care de care întrecându-să de a putea
vedea şi saluta pe vrednicul fiu al năciunei sale. Intr-aceea iată! O patrulă de poleci,
vine, întreabă după lancu, şi voeşte să prindă pe un român anume Fodor «tribun»,
care încă se afla la târg - socotind că, acesta ar fi lancu, dar Fodor nu se lăsa să-l
aresteze. Când deodată sosi şi lancu acolo şi aflând cum că soldaţii voiesc pe dânsul
să-l aresteze, au răspuns cum că merge el, şi de bună voie. Intr-aceea înţelegând
popoml, cum că lancu este prins, îndată se aruncă asupra gardurior, mpsă parii,
mersă la Vardă, şi năvăli asupra soldaţilor, cerând afară pe lancu. Atunci căpitanul,
cel ce comenda miliţia de acolo, se dusă minteni la locul unde se afla lancu, şi-l
rugă ca să domolească furia poporului, căci arestarea lui s-au întâmplat din greşală,
Aşa lancu îndată, ţine cuvântare la popor, dojenindu-1 ca să fie liniştit, căci dânsul
nu se află în nici un pericol - apoi, încălecă pe cal şi pomi cătră casă. Gubematorul,
îndată ce au înţeles lucrul acesta, au trimis comisiune cercetătoare, spuind, cum că
pe soldaţii cei vinovaţi, i va pedepsi cu toată străşnicia”.

,Arestări de preoţi româneşti” - documentul nr. 302/1850 25

Cea mai mare binefacere obţinută de credincioşii români de guvernatorul


Wohlgemuth, va fi aprobarea deschiderii lucrărilor Sinodului bisericii ortodoxe în
ziua de 12/24 martie 1850" - unde, se vor lua în discuţie şi persecuţiile la care
sunt supuşi în permanenţă preoţii, - urmăriţi, interogaţi şi chiar arestaţi.
„Amar mare şi durere
Plângere cu mare jele
Că pe noi în loc de plată
Ne pun în Robie iată”.

23 „Gazeta Transilvaniei”, nr. 4, 1850, p. 16.


24 Publicată în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 22, 1849, p. 86.
25 Toate documentele se află în Arhiva Mitropoliei Ardealului Sibiu, fond Consistoriu, doc.
302/1850
25 Actele soboarelor bisericei greco-răsăritene din Ardeal din anii 1850 şi 1860, Sibiu tipării în
Tipografia diecesană.
64
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Despre aceste abuzuri, episcopul Andrei Şaguna prin adresa cu nr 231 din 2
aprilie 1850, îl va informa pe guvernator, aducându-i ca argument - paragraful 10,
din procesul-verbal27 al Sinodului: „Deoarece din rapoartele orale ale protopopilor
cu durere au înţeles soboml acesta, cum că unii dregători civili subalterni, la orice
pâră arestează preoţi de ai noştri. Şi arestându-i, îi tratează într-un mod cu totul
degrădătoriu prin care foarte tare pătimeşte vaza preoţimei şi a bisericii. Află
Soborul acesta, neaparat de lipsă de a ruga pre înaltul Guvemu ca să binevoiască a
dispune cele de lipsă, ca şi sub starea de asedie de acum, preoţii noştri fără de
pricină bine fundată să nu se prindă. Sau dacă nescai dovezi învederate cer
înarestarea vreunui preot, să se înştiinţeze despre aceasta, sau protopopul
atâmătoriu, sau episcopul, pentm ca să se poată pune din partea acestora la cale cele
de lipsă, ca poporul să nu pătimească vreo scădere în cele sufleteşti”.
Guvernatorul prin adresa nr. 236.1255.232/M.C.G din 10 aprilie, îi va
răspunde episcopului, cerându-i, ca: „pentru a pomi demersurile legale de lămurire
a acestor plângeri, cer Sfinţiei Voastre să-mi descrieţi cazurile în care au avut loc
ultimele incidente, cauzele lor, precum şi persoanele care au participat la ele”.
Episcopul Andrei Şaguna va întocmi un memoriu în limba germană, foarte
bine documentat, datat Sibiu în 22 aprilie 1850, însoţit de plângerile preoţilor şi
ale protopopilor. în care îi va scrie guvematomlui, următoarele:
„Sunt onorat să vă arăt datele pe care le am eu despre aceasta, şi vă aduc la
cunoştinţa Excelenţei Voastre neplăcerile scrise” - de următorii preoţi: loan
Candrea^8 din Neagra «Poiana Vadului», Gheorghe Popovici29 din Beşinău
«Secăşel», Nicolae Stoicovici30 din Jacu Românesc, Nicolae Repede din Gioagiu
de Sus, lacob Balcăş31 din Vlădeni şi Vasile Rotariu din Sângiorgiu de Pădure.
Arătând, că: „în chipul acesta au fost „tractaţi preoţii mei, numai în anul cel
nefericit 1848, când se necăjeau ungurii, că nu [îi] putea căpăta de partea lor”.
Preotul loan Candrea din Neagra, în vârstă de 65 de ani, a slujit 39 de ani
la altarul bisericii din sat, - dar atunci când i s-a cerut, împreună cu credincioşii
săi, s-a ridicat împotriva „rebelilor” - pentru că, a fost şi a rămas „credincios
Monarhului meu, până la sfârşitul vieţii mele”.
„Acestea-mi sânt patimile. Prea Luminate Doamne!” aşa îi scria
episcopului din temniţa de la Alba lulia, rugându-1 să facă toate demersurile ca să
se oprească arestările şi batjocurile: „ce se fac clerului nostru şi a nu mai suferi ca

■' Ibidem, p. 37
28 Vezi, Revoluţia Transilvană de la 1848-1849. Date, realităţi şi fapte reflectate în
documentele bisericeşti ortodoxe 1848-1850. Volum întocmit de Dumitru Suciu (coordinator),
Alexandru Morar, losif Marin Balog, Diana Covaci, Cosmin Cosmuţa, Lorand Madly, Ed. ASAB,
Bucureşti, 2011, p. 198-199, 324
29 Ibidem, p. 494.
20 Elena Mihu, Preotul Nicolae Stoicovici din Jacu şi fraţii săi - „răsplata" primită pentru
devotamentul lor în revoluţia din 1848-1849, în „Angvstia” 13, 2009, p. 67-76.
Vezi, Revoluţia transilvană..., p. 399
65
Elena MIHU

preoţii noştri să se aresteze numai după relaţia unui voitoriu rău”. Povestindu-1,
cum a decurs arestarea sa:
In dimineaţa zilei de Anul Nou, a fost rugat de credincioşii de la Lăzeşti să
le slujească - preotul lor, fiind omorât „în tulburările trecute” - dar la întoarcere,
a mai poposit şi la colegul său preotul Stan George, care era bolnav. Ajuns seara
târziu acasă, pe ora IOV2, intrând în curte l-au întâmpinat: „Două cătane cu puştile
străjuiau la uşă afară”, şi alte cinci erau în casă. După puţin timp, soseşte şi „un tist
cătănesc, şi cu un contraş de pădure”, pe nume Johan Schuster, sasul a început a-l
pălmui, iar soldaţii „începu a mă îmboldi cu patul puştilor”, şi scoţându-1 afară l-au
ferecat în lanţuri „ca pe un hoţ de drumuri”. Apoi pe un ger cumplit, l-au pornit pe
jos, toată noaptea: „tot cu ferele pe mine, mă escortă între baionete până la Alba
Carolina, unde mă aflu şi acum arestat, fără de a şti pentru ce. Pentm că, până acum
nimeni nu-mi spuse pentru ce sânt arestat, nice mă întreabă ce am ftcut”.
Cere ajutor, pentru că simte că acolo în temniţă îşi va sfârşi zilele, slăbind
tot mai mult din zi în zi (fiul său spune că a are 72 de ani) din cauza bătrâneţelor:
„Mă mângăiu cu aceea, că şi Domnul nostru lisus Hristos a fost pălmuit, străpuns,
ferecat în lanţuri şi aruncat în închisoare. lisus, ca un Atotputernic, le-a învins
toate”.
Fiul său, Mihail Candrea descrie arestarea şi maltratarea tatălui său, drumul
lung pe care l-a parcurs tatăl său până la Alba lulia:, JDupă aceea au pornit de acolo,
şi pedestm, l-au dus pe bătrânul de 72 de ani şi pre lângă aceea vătămat, l-au dus
toată noaptea până la patru ceasuri dimineaţa, când au ajuns la Varda «Vardie -
unitate militară» în Câmpeni. Din Câmpeni l-au escortat luni seara, 12 feciori
soldaţi din Abrud, marţi la Zalatna şi miercuri la Belgrad. Aici l-au aruncat în
prinsoare şi l-au ţinut 9 săptămâni”. Din Câmpeni s-au îndurat autorităţile să-l pună
într-o „code”, împreună cu loan Molan, care n-a mai scăpat viu, a ,/ămas mort în
arestul Bălgradului” - lăsând în urmă o văduvă săracă cu patru prunci mici.
Protopopul losif Ighian de la Câmpeni, îi scria episcopului despre loan
Candrea, cel arestat în 16 ianuarie 1850, că: pe „acel preot l-am avut întră cei mai
de frunte cu învăţătura, cu vaza, şi şi cu purtarea”. împreună cu acesta a fosi
ridicat şi preotul Moise Geaman din Brăzeşti. Protopopul a fost înştiinţat de
„Comanda Districtuală”, prin comisarul cesaro regesc losiv Fink, încă din 9
ianuarie, să pună alt preot în loc.
Preotul Gheorghe Popovici din Secăşel, îi va scrie episcopului: „simpla
povestire a năcazurilor şi a batjocurilor, care în luna septembrie 1849 am trebuita
le suferi noi credincioşii supuşi ai împăratului”, care pentru tron şi-au sacrificat
toate bunurile, şi: „Mi-am pierdut în bătaie doi fraţi!”.
In „urma poruncilor” venite în toamna anului 1848, de la Anton Puchner,
comandantul armatei din Transilvania, de la Comitetul Român, dar şi de la Axente
Sever, prefectul Legiunii a 1 „Blasiana” - li se cerea preoţilor, să facă rost de:
,A/lijloace de viaţă pentru cetele armate împărăteşti. Să se ia supt titulă de,
Requisitiuni, din averile rebelilor câte s-au secvestrat. Insă, când mandatul era să se

66
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

puie în lucrare, atunci se striga în urma românilor, că sânt hoţi şi răpitori. Nici
prefecţii şi tribunii, n-au luat nici o plată de la nimini”32. Atunci s-a obligat şi
comunitatea românească din Săcăşel să „ridice bucate” din curtea domnească a
nobilului din sat, şi să le ducă la magaziile din Blaj, pentru aprovizionarea lagărelor
româneşti. Dar în iama anului 1849, când „rebeliunea maghiară” a fost stăpână
peste Ardeal, arendatoml curţii, Gaizago Laszlo se întoarce în sat împreună cu fiii
săi, şi îi păgubeşte pe români de 170 vite comute şi 400 oi. După „sugmmarea
răscoalei maghiare”, românii şi-au cemt bunurile răpite, mgând Adminstaţia
Blajului să nu aprobe să dispară din curtea nobilului, animalele şi bucatele. Dar
administratoml, ajunge mai repede la August Auenfels Georg33 comandantul cetăţii
din Alba lulia, promiţându-i că va aproviziona cetatea cu „cu o sumă însemnată de
bucate”. Pentm faptul că românii s-au opus, au fost arestaţi şi „sorociţi la Bălgrad”;
Mihailă Voicu, Achim Munteanu şi Onu Popa, şi preotul - dar „sătenii văzând
aceasta, minteni aleasără 12 bătrâni, cari să meargă cu noi în Cetate”.
Preotul Nicolae Repede din Gioagiu de Sus, va fi arestat, tot „pentm
strânsura Blajului”, care s-a adunat tot la ordinul generalului Anton Puchner: „Nu
e de negat, că în noiembrie şi decembrie 1848, suferiră şi unele curţi, în bucate şi
vite. Ci aceleaşi, se întrebuinţară în partea lor cea mai mare, ca recercăciuni
{Requisition) pe sama oştirilor la manifestele porunci ale comandanţilor. Iar dacă,
şi ţăranii îşi însuşiră, şie unele - acelea, proprietarii le scoseră din spinarea lor,
întreit şi împătrat, cu vină fără vină, necătând la vreo dreptate”34.
în apărarea preotului lor, credincioşii vor trimite „carte de chizeşie”, ca
dovadă a dragostei „câtă avem de-a pumrea, cătră arestatul nostm părinte”. îşi vor
pune „prin darea mânilor drepte”, semnăturile: 89 din Gioagiu, 12 din Ştremţ
împreună cu preotul Toma Tot, şi 9 din Giomal.
Preot Pop Trifon, le va scrie o emoţionantă „suplică”, care va ajunge la
episcopie. în care credincioşii, arată, că ei l-au mgat pe preot „în Timpul
Libertatei”, să le fie conducător, dorind: „Ca martirii cei dintâi! Să ieşim şi până la
o picătură de sânge să ne luptăm”, pentm tronul împăratului, pentm Naţiunea
Română şi pentm Egalitate. Toate acestea le-au făcut,în speranţa că, faptele lor
vor fi răsplătite după terminarea revoluţiei. Dar acum, văd: în loc de bucurie-
supărare, în loc de recunoştinţă ostenele-închisori, - şi prin arestarea preotului lor,
care pătimeşte de câteva luni „ca un tâlhariu”, ei se simt, jefuiţi „de mângâierea
sufltească” ca şi în perioada „revoluţiei rebelilor”.
Despre preotul lacob Balcăş din Vlădeni, va afla episcopul de la
protopopul Petm Gherman din Braşov, care îi va descrie întâmplarea din toamna
anului 1849: în timp ce soţia preotului îi pregătea cămţa cu cai, ca să plece la o
înmormântare în Satul Nou, au apămt în curte două cătane, care aveau nevoie de
cai „să meragă de forşpan”. Aceştia cu sabia scoasă, au bătut-o pe preoteasa

32 G. Bariţiu Scria în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 20 din 8 decembrie 1849, p. 77


33 Fost comandant al Cetăţii din Târgu Mureş, în toamna anului 1848
33 G. Bariţiu scria în „Gazeta Transilvaniei”, nr. 10, din 5 februarie 1850, p. 41
67
Elena MIHU

„peste spate şi mâni”, reuşind să desprindă caii de la căruţă, cu forţa. Luându-i tot
atunci şi caii preotului George Dragoş, - având nevoie de ei, colonelul Stancovici
de la regimentul „Riter Kuloţ”, să meargă la Braşov.
Preotul Vasile Rotariu^5 din Sângiorgiu de Pădure, va fi apărat de episcop
la Sinod, luând în discuţie „chestiunea preotului”, care a fost nevoit „din cauza
grozăviei ungureşti”, să se refugieze cu familia în iama anului 1849, în Ţara
Românească - dar la întoacere, în toamna anului 1849, a fost arestat din nou36, fiind
acuzat că ar fi chemat lagărul românesc în sat, jefuind curţile nobililor. Poate că
preotul şi românii de aici, au făcut şi ei abuzuri - spune episcopul, dar; „aceste
acţiuni au fost represalii la multele suferinţe pe care le-au avut din cauza răzbunării
secuilor rebeli, şi la acţiunile voluntare făcute de maghiarii din Sângiorgiu de
Pădure. Şi acestea, au fost întărite de zece ori, de jefuirea «satului», şi distrugerea
bisericii”.
Protopopul Partenie Trombitaş, cere o comisie mixtă de cercetare la
Sângiorgiu de Pădure, pentru că: „Baronii Kemeni Pâl şi Zeik, şi-au biciuluit
pagubile curţii - pe lângă că ei au fost rebelii - şi, voiesc «acum» a lua di pe
românii Szent Gyorgyului, di pe care s-au luat ce au vrut, - dintre ei, s-au şi omorât
în vremea ungurească. Acum să se execăiuiască iar, mi să pare «că» n-ar fi cu cale”.
Cere ca românii din cercul Târgu Mureş, fiind în număr mare „din loc în loc suni
comune curat româneşti”, au nevoie de un notar român, fiindcă toate posturile sunt
ocupate de maghiari, - care mulţi au fost honvezi, şi acum au ajunsă să fie
„executorii românilor”.
Pe preotul lacob Tacşa din Nazna, n-au mai îndrăznit să-l aresteze, dar a
fost anchetat de nenumărate ori, sub diferite pretexte. El a plătit destul, cu a avut
mai drag, fiul de numai 21 de ani. Tânărul tribun Vasile Pop, care a fost spânzurat
în 12 octombrie 1848, va deveni „cel dintîiu martini al naţiunii noastre”.
George Bariţiu, găseşte explicaţia arestărilor din aceste aceste luni. Ele erau
făcute pentru a speria poporul: „pentru ca să-l ţie în frică, ca să nu-şi recearâ
despăgubire pentru câte i s-au răpit în anul 1848 până la noiemvrie, şi în anul 1849
de la ianuarie până la iuliu”. Oamenii din aceste părţi „au subştemut o mulţime de
plânsori, pentru despăgubiri”37.
Chiar dacă, aceste memorii (plânsori) nu au avut rezultatul dorit, ele au
fost scrise - cum afirma protopopul Partenie Trombitaş - „pentru ştiinţă”.
Episcopul Andrei Şaguna îşi va încheia memoriul adresat lui Wohlemuth,
într-un ton mai optimist, rugându-1: „De a nu lua cele scrise aici, ca un semn al
neîncrederii în guvern, ci, mai mult, să întâmpinaţi asigurarea cea mai ascultătoare,

35 Este pregătit pentru tipărire un volum, dedicat acestui tânăr preot atât de mult martirizai -
arestat de de 5 ori.
36 Prima dată în 17 octombrie 1848, fiind sentinţa dată în 30 octombrie, să fie spânzurătoare.
Dar sosind în 5 noiembrie generalul Ghedeon, cu regimentul II de graniţă, a fost elibrerat.
37
„Gazeta Transilvaniei”, nr. 10 din 6 februarie 1850, p. 41.
68
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

că întregul cler diocezan şi întregul popor român, sunt însufleţite de cel mai adânc
respect şi de cea mai nezdruncinată încredere în guvern”.

Anexe

1
Arhiva Mitropoliei Ardealului Sibiu, fond Consistoriu, doc. 302/1850
(original în Ib. germană) publicat şi în Revoluţia Transilvană..., p. 337-338.

Sibiu, 10 aprilie 1850 - Guvernatorul Transilvanie Ludovic de Wolhgemuth răspunde episcopului


Andrei Şaguna la adresa sa nr. 231 din 2 aprilie 1850, în care se aduceau acuze autorităţilor, care
arestează preoţi ortodocşi fără motive întemeiate, aşa cum, au reieşit din rapoartele protopopilor
prezentate la Sinodul diecesan din 12/24 martie 1850 - care, au fost cuprinse în paragraful 10, al
procesului-verbal al şedinţei.

Traducere38:
Praes. Nr. 236.1255.232/M.C.G

Către,
Sfinţia sa, episcopul bisericii neunite. Domnului Andrei Şaguna!

Sibiu, 10 aprile 1850


în scrisoarea Dvs cu nr. 231 din 2 «aprilie» luna aceasta. Sfinţia Voastră aţi citat,
că deja de mai multe ori membrii clerului bisericii greceşti neunite, au fost arestaţi fără
motive întemeiate, şi astfel au fost trataţi prin încălcarea formelor legale.
Pentru a pomi demersurile legale a acestor plângeri, cer Sfinţiei Voastre să îmi
descrieţi cazurile în care au avut loc asemenea incidente, cauzelor lor, precum şi
persoanele care au participat la ele.
L. Wohlgemut

Rezumat:
302/1850
înaltul Excelenţa Sa Dţomnul] gubemator civil şi militar Ludovic de Volgemut dto
10 aprilie a.c. Nr. prez. 236 255.232/M.C.G, la relaţia Prea Sfinţiei Sale Dţomnului]
episcop dieţesan, cere a i se arăta întâmplările acelea, în care după paragraful 10 al
trecutului Sinod eparhial Nr. Consistorial 231, Excelenţiei Sale aşternut, preoţimea noastră
s-ar fi arestuit fără pricină cuviincioasă de unii dregători subalterni, cu vătămarea legii.
Rezoluţie 6/18 apr. [1]850
Să se arate Excelenţiei sale Dţomnului] gubemator ciţvil] şi mţilitar] pre larg
întâmplările cu arestuirea şi maltratarea parohului nostru de la Neagra, loan Candrea, de
proto[popul] atâmătoriu sun Nr. 18 a.c. arătată
Arestuirea şi deţinerea parohului nostm din Jacod Nicolae Stoicowici în prinsoare
mai multe luni, fără a i se şti vina, Nr. cons. 120/[1849, 20 şi 139/[1]850

1 Traducerea făcută prin amabilitatea colegului Dorin Rus - mulţumirile noastre.


69
Elena MfflU

Arestuirea parohului şi de la Beşinău, Georgie Popovici şi a celui de la Joajul de


Sus, Nicolae Repede, care după arătarea şi cererea poporului de sub preş. 5 aprjilie] a.c.,
zace în prinsoare de mai multe luni, fără a se fi cercetat vina.

Idem, doc. 302/1850 (concept Ib. germană);

Sibiu, 22 aprilie 1850 - Memoriul trimis guvernatorului Transilvaniei de episcopul Andrei Şaguna,
în care descrie arestările şi umilinţele Ia care au fost supuşi preoţii eparhiei sale, în toamna şi iarna
anului 1849-1850; Vasile Rotariu din Sângiorgiu de Pădure, Nicolae Stoicovici din Jacu Românesc,
loan Candrea din Poiana Vadului (Neagra), Nicolae Repede din Gioagiu de Sus, Gheorghe Popovici
din Secăşel, şi lacob Balcăş din Vlădeni şi alţii. Anexând şi plângerile preoţilor.

Traducere -W.

Excelenţei Sale, Domnului Guvernator civil şi militar al marelui principat al


Transilvaniei, Ludwig von Wohlgemuth!

Sibiu, 22 aprilie 1850

Prin înalta misivă din 10 aprilie 1850 cu nr. de ordine 236-255-232, Excelenţa
Voastră mi-aţi dat onoranta sarcină, care mi-a ajuns mie, «ca răspuns la circulara» cu nr
231 de la data de 2 a acestei luni - şi prin care, a fost prilejuită adunarea, care să discute
neplăcerea conţinută în punctul 10 al procesului verbal sinodal, să semnaleze
împrejurările. Sunt onorat să vă arăt datele pe care le am eu despre aceasta, şi să vă aduc
la cunoştinţa Excelenţei Voastre neplăcerile scrise:
în zilele de Anul Nou grecesc ale acestui an, s-a dispus ca preotul meu loan
Condrea din Neagra «azi Poiana Vadului», districtul Alba, să meargă la Lăzeşti, pentru
a ţine slujbele religioase în parohia rămasă fără preot, în urma decesului duhovnicului.
După înmormântarea aceluia, el s-a întors înapoi în localitatea lui, dar mai întâi a intrat îu
vizită într-o altă parohie, şi seara la ora 9 V2 a ajuns acasă. Aici a întâlnit o patrulă ce
consta din 7 militari cezaro-crăieşti, din care doi păzeau, iar cinci se găseau în cameră.
Ofiţerul cezaro-crăiesc care comanda, pădurarul care însoţea patrula, pe nume Schuster,
era în acest timp în cârciumă, şi imediat după sosirea numitului preot, doi soldaţi s-au
grăbit într-acolo pentm a le aduce acestora la cunoştinţă acest lucru. Când aceştia au
auzit, s-au întors de îndată înapoi la casa preotului în frunte cu numitul pădurar, pentru a-l
ameninţa pe preot, şi a-l înjura cu tot felul de cuvinte.
La trecerea peste potecă, preotul a fost bruscat de mai multe ori de către pădurar
şi lovit de soldaţi cu patul puştilor. Odată ajunşi la curte, preotului i-au fost puse lanţurile
şi au mers mai departe. Când coloana a ajuns la hanul satului, el a trebuit să aştepte atâi
de mult în faţa aceluia, până ce ofiţerul şi însoţitorii lui au servit masa de seară. După
aceasta, l-au pornit din nou pe preot - un bătrân de 79 de ani, care mai era şi bolnav - pe
drum, prin Zlatna spre Alba lulia.
Aici el a fost aruncat în închisoare şi ţinut 9 săptămâni apoi a fost eliberat ocazie
cu care, respectivul auditor trebuie să-i fi spus următoarele cuvinte: „Mergeţi acasă, că

Traducerea Dorin Rus.


70
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

vina dumneavoastră nu a fost constatată; totuşi, trebuie să fi vorbit ceva, şi din cauza
aceasta perioada de arest vă este considerată ca amendă”.
«Intercalat textul în Ib. română»; Tractamentul întâmplatului numit, nu se
potriveşte cu starea Preoţimei, ci nici cu lucrul acela pentru care s-au învinuit preotul,
care se vede din sfârşitul lucrului. în chipul acesta au fost tractaţi preoţii mei, numai în
anul cel nefericit [1]848, când se necăjea ungurii, că nu «îi» putea căpăta pe partea lor.
Preotul acesta fiind aşa tare batjocorit, au recignat, căci prea tare simte ruşinea aceasta ce
i s-au făcut lui pe nedrept, în cei 72 de ani ai bătrâneţelor sale.
Al doilea caz, pe care s-a întemeiat o parte a reclamaţiei sinodului, conţine
declaraţia păstrată aici în limba germană, a preotului meu din Beşinău «azi Secăşel», din
districtul Alba lulia, pe nume Gheorghe Popovici.
Al treilea caz «preotul Nicolae Stoicovici din Jacu Românesc», am avut cinstea să
vi-1 aduc la cunoştinţa Excelenţei Voastre, prin adresa nr 20 din 28 ianuarie 1850.
Un alt caz este arestarea preotului meu «Nicolae Repede» din Felgyagy
«Gioagiu de Sus» din districtul Alba lulia, care, potrivit rugăminţii mele, deja de mai
multe luni - ca urmare a plângerilor făcute de câţiva unguri împotriva lui, din cauza că ar
fi desfăşurat activităţi ca şi comandant în timpul luptelor revoluţionare, a fost arestat, şi
încă este ţinut la închisoare, fără să se audă nimic despre faptul, dacă cercetarea este în
desfăşurare sau dacă deja este judecat - pentru a putea lua măsurile necesare în privinţa
suferinţelor acestui preot. Parohia v-a rugat pentru eliberarea duhovnicului lor pe garanţia
ei, şi pentru cercetarea lui în stare de libertate. Totuşi, adeseori, acestor cereri nu le-a fost
dat curs.
în Sinod a apărut un caz care s-a petrecut în decursul lunii octombrie anul trecut în
localitatea Vlădeni, în districtul Braşovului. Intr-o zi a numitei luni, doi soldaţi infanterişti
au intrat în casa preotului din Vlădeni, Jacob Balcăş, care însă se afla în biserică, şi au
poruncit soţiei acestuia, să-i spună, că după terminarea liturghiei va pleca la Neudorf «Satu
Nou», unde a fost chemat la o înmormântare şi au cerut să se pună caii. Femeia, care nu ştia
că caii au fost eliberaţi, le-a răspuns că ea nu le poate da caii, deoarece soţul ei trebuie să
plece la un mort. După care, unul din soldaţi a scos sabia şi a lovit-o pe femeie în spate, au
luat caii şi au plecat cu ei. Soldaţii au plecat apoi la celălalt preot al localităţii, au scos şi
acolo săbiile şi au pornit mai departe cu căruţele spre Braşov.
în sinod, a venit în discuţie şi chestiunea preotului meu Vasile Rotar din
Sângiorgiu de Pădure din districtul Târgu Mureşului, care a fost arestat la întoarcerea lui
din Valahia, unde s-a refugiat din cauza grozăviei ungureşti, apoi a fost din nou lăsat liber.
Contra lui şi a enoriaşilor lui, a fost trimisă spre sfârşitul anului trecut, ca urmare a unei
plângeri făcută de către mai mulţi unguri, care nu erau cel mai bine intenţionaţi, o comisie
din partea cercului Târgu Mureş, ce consta din 3 unguri şi un român, cu al cărei rezultat, din
câte se pare, oficiul cercual nu este mulţumit; apoi, din câte am fost anunţat, a fost trimisă în
această localitate o nouă comisie, formată din doi maghiar, din care unul, pe nume Andrăs,
îmbracă funcţia de notar în Sângiorgiu de Pădure, care şi-a făcut cercetările pe declaraţiile
mai multor maghiari şi pe pasiunile mai multor români, care au fost îndemnaţi din cauza
examinărilor multiple ale duhovnicului lor, cu privire la căsătoriile nelegitime. Este deci
vizibil, că la constituirea acestei comisii, nu s-a ţinut seama de înaltul Dumneavoastră ordin,
care mi-a parvenit şi mie, în scrisoarea din 28 februarie [1]850, cu nr 2106/1119, - ci, mai
mult, dându-se crezare plângerii persoanelor compromise, prin instituirea unei comisii
partinice, a părut că această plângere este întemeiată.

71
Elena MIHU

Că românii din Sângiorgiu de Pădure şi duhovnicul lor au făcut multe acţiuni


împotriva maghiarilor, în decursul războiului civil, care în condiţii de normalitate erau
considerate abuzuri, şi se pedepsesc cu toate rigorile legii, nu pun la îndoială - «dar» în
acest caz, intervine mereu blânda împrejurare, că aceste acţiuni au fost represalii la multele
suferinţe pe care le-au avut din cauza răzbunării secuilor rebeli, şi la acţiunile voluntare
făcute de maghiarii din Sângiorgiu de Pădure - şi acestea, au fost întărite de zece ori de
jefuirea şi distrugerea bisericii «de lemn, cioplită de popa Pătm din Hodac în 1704».
Dacă, după acestea, dreptatea pretinde ca această chestiune să fie cercetată mai
adânc, aceasta trebuie să se facă printr-o comisie imparţială, prin care trebuie să se afle
adevărata stare de lucruri, pe de-o parte, dar pe de altă parte trebuie să se asigure o
apărare favorabilă a românilor din cercul Târgu Mureş, pentru că în întregul cerc, care
conţine un mare număr de români, abia dacă există vreun notar în mijlocul lor, şi mai
mult, toate posturile sunt ocupate de maghiari.
Acestea sunt cazurile cele mai speciale, care au fost prezentate la Sinodul
diocezan, de către protopopi, şi care au dat prilejul nemulţumirilor conţinute în procesul
verbal al adunării, prezentat Majestăţii Sale.
îmi iau, de aceea, permisiunea, de a o ruga pe Excelenţa Voastră, de a nu lua cele
scrise aici, ca un semn al neîncrederii în guvern, ci, mai mult, să întâmpinaţi asigurarea
cea mai ascultătoare că, întregul cler diocezan şi întregul popor român, sunt însufleţite de
cel mai adânc respect şi de cea mai nezdruncinată încredere în guvern, şi că ele suni
impresionate de multiplele dovezi ale grijii paterne din partea înaltului guvern pentru
popoarele credincioase faţă de înaltul Tron, prin ridicarea nouă prilejuită de vitregia
vremurilor de către înaltul guvern cu ferma convingere.
Dacă prin aceasta, se aduc nemulţumirile Sinodului diecezan, prin articolul 10 al
procesului verbal al adunării, aceasta se întâmplă nu din cauza măsurilor înaltului guvern,
al cărei scop sfânt nu este pus la îndoială de către nici un român, ci tocmai din motivele
că unii funcţionari aflaţi în nemijlocita relaţie cu poporul de rând şi cu clericii lui, nu
urmează întotdeauna ordonanţele guvernului, ci par, mai degrabă, să acţioneze în
interesul aşa numitului partid vechi conservator.

loan Candrea din Neagra


Ibidem, doc 302/1850

Poiana Vadului, 7 ianuarie 1850 - Preotul loan Candrea îi scrie episcopului despre arestarea sa

Prea Luminate Doamne Episcope, Doamne al meu Părinte, milostiv Stăpâne!

Sânt 65 de ani de când petrec între valurile lumei acesteia, şi 39 de când servesc la
altariul Domnului. încă în anii cei dintâi ai copilăriei, părinţii mei îmi insuflară în inima cea
crudă, frica de Dumnezeu, credinţa către împăratul, şi iubirea de dreptate. Acestea clenodii
(?) le-am păstrat şi le păstrez cu cea mai mare grijă, chiar şi acum în adâncile bătrâneţe. îmi
aduc aminte că chiar şi Mărimea Ta, ne-ai îndemnat la credinţa către împăratul şi ne-ai
poruncit ca aceeaşi, să o însuflăm şi în inimile poporenilor, prin circulariul în care ne-ai
făcut cunoscută suirea pe tron a Augustului nostru Domnitoriu, Franz losifu.

72
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Aceasta o am făcut-o cu cea mai mare exactitate, ba chiar şi acum mă dechiar, că


sânt şi voi fi credincios Monarhului meu până la sfârşitul vieţii mele. Jertfele ce le-am făcut
pentm Casa Domnitoare în contra rebelilor, pot convinge, nu numai pe Mărimea Ta, ci
chiar şi pe lumea întreagă, despre adevărul sus ziselor, şi cu toate acestea - poate pentru
credinţa cea statornică, ne vedem: maltrataţi, bătuţi cu baionetele, pălmuiţi, cu o vorbă în tot
modul batjocoriţi, şi mai pe urmă, escortaţi între baionete în arestul din Alba Carolina
«Alba lulia».
Dimineaţa, în ziua de Anul Nou, fiind poftit de binecredincioşii din Lăzeşti - care-
şi pierdură preotul în tulburările trecute - ca să le slujesc, mă supuseiu dreptei lor cereri.
Aşa mă duseiu în Lăzeşti, după slujba Dumnezeiască mă întorseiu către casă, dar fiindcă
tovarăşul meu Stan Georgie, preot în Neagra era cam bolnav, mă abătui pe la dânsul ca să
văz ce mai face. La dânsul am petrecut până la 10 ceasuri seara, cam pe la jumătate la 11
veniu acasă. Dar acasă, ce văzui? Două cătane cu puştile străjuia la uşă afară. După ce
intraiu în casă, mai văzuiu încă 5 cătane cu puştile în mână. La vederea acestei scene
neaşteptate, mă cuprinseră nişte fiori încât nu ştiam ce să zic, sau ce să fac. Mă ispiteam pe
mine însumi, întrebându-mă ce am făcut oare de mi-au călcat casa atâţia soldaţi în puterea
nopţii, dar nu putea gâci pricina, pentru că cugetul meu era curat şi conştiinţa nu mă mustra
pentm nimic, ce ar putea da pricină cătanelor ca să mă calce noaptea pe la 10 ceasuri, ca pe
un hoţ de dmmuri.
Nu mult după acestea, văzui că intră în casă un tist cătănesc şi cu un contraşu de
pădure, «pe nume» Şuştem de naţiune sas. Tistul pomnci cătanelor şi aceştia începură a mă
boldi cu patul puştelor, după acestea scoţându-mă afară din casă, sasul Şustem începu a mă
pălmui şi în urmă ferecându-mă în lanţuri, mă duseră înaintea cârciumei. Aci mă ţinură
afară între soldaţi până ce se ospătă sasul Şuştem cu tistul, după aceasta toată noaptea mai
până de către ziuă mă aduseră pe jos tot cu ferele pe mine, mă escortă între baionete până la
Alba Carolina, unde mă aflu şi acum arestat, fără de a şti pentm ce, - pentm că până acum
nimeni nu-mi spuse pentm ce sânt arestat, nice mă întreabă ce am făcut.
Acestea-mi sânt patimile Prea Luminate Doamne! Patimi cari nu pentm mine, care
acum sânt trecut în vârstă, ci chiar şi pentm un tânăr ar fi insuportabile. Eu însă mă mângăiu
cu aceea că, şi Domnul nostm Isus Hristos, a fost pălmuit, străpuns, ferecat în lanţuri şi
amncat în închisoare. Isus ca un Atotputernicul, le-a învins toate! Eu însă, ca un bătrân
neputincios ce sânt, prevăz că dacă nu mi se va da ajutoriu de undeva, ca să mă sloboază cât
mai în grabă din închisoare prevăz, zic că, aici în arest îmi voi da sufletul în mânile
Părintelui Ceresc, pentm că simţ cum mă lasă puterile, şi cum mă slăbesc pe zi ce merge.
De aceea, rog prea plecat pe Mărimea Voastră ca să vă milostiviţi a întreveni unde
se cade cât mai în grabă, a mijloci scăparea mea din arestul nemeritat. A protesta cu toată
seriozitatea în contra arestărilor şi batjocurilor ce se fac clerului nostru, şi a nu mai
suferi ca preoţii noştri să se aresteze numai după relaţia unui voitoriu de rău. Ci dacă are
cineva ceva în contra oarecămia preot, să-l tragă în judecată, şi acolo să-şi arate
pretensiunile sale, iară să nu-i maltrateze, aşa precum nici rebelii maghiari «nu-s pedepsiţi».
Aşteptând mângăiosul răspuns pe lângă sămtarea mânilor, rămâiu.
Al Mărimei Voastre
1850, ianuarie 7.
în arestul din Alba Carolina
Prea plecat serv
îoaf! Candrea, preot în Neagra

73
Elena MIHU

Ibidem, doc. 302/1850 (copie)

Alba lulia, 9 ianuarie 1850 - Comisarul cesaro-regesc al cercului Alba de Jos, losiv Fink îi cere
protopopului losif Ighian să-l înlocuiască pe preotul loan Candrea din localitatea Neagra.

Copia 108/1850

Onorate D[omnule] Protopop losiv Igianu!

în urma rânduielii inclitei Comanda Districtuale dto 7 ianuarie a.c. provoc pe


d[omnul] protopop, în Neagra în locu preotului Candra luon, cât degrabă pe altu a substitua.
De la ocârmuirea Cercului Albei de Jos.

Belgrad, 9 ianuarie 1850


losiv Fink m.p.
Caes[ro] Reg[esc] Comisariu

Ibidem, doc. 302/1850

Câmpeni 16 ianuarie 1850 - Protopopul losif Ighian îi scrie episcopului despre ordinul venit de
la Comanda districtului militar al Albei de Jos, prin care i se cere numirea altui preot la Neagra în
Kk'uI preotului loan Candrea. care urma să fîe arestat.

Prea Luminate şi Prea Osfinţite D[omnule] Episcope!

în ziua de astăzi la 3 ianuarie c[alendar] v[echi], primiu o ordine de la Comisariul


Bălgradului de Jos. d[omnul] I[osiv] Fine, dto 9 ianuarie 1850, Nr. 108, după cum de aici
alătunita copie. Părinteşte te vei milostivi a vedea, în care mă provoacă ca numai decât în
locul preotului loan Candrea de la Neagra, să subştităluesc alt preot.
Eu bine ştiu că aceasta facultălorie, nu de mine, tară de Prea Luminat Măria ta să ţine,
dar întni politică critică ca cea de acum, ca să nu să acăţă şi în noi, că nu Ie băgăm în samă
poruncile lor, dacă înliuitpină oficioase, şi pană atunci ce aş căpăta despre această poruncă de
la Prea Luminat Măria Ta rânduială, de a mă atinge de acest feliu de substituţii, sau nu.
In ziua de astăzi, i-om demandat mai sus pomenitului preot loan Candrea, ca să fie
oprit de la slujbele preoţeşti, şi până voi căpăta altă rânduială în privinţa aceasta de la Prea
Luminatul scaun episcopesc, - în locul lui am rânduit pe preotul supemumerariu de la Gura
Arări. Petru Nicula, ca să deie ajutoriu parohului al 2-lea Georgie Stan. De cumva nu-l vot
fi transpoftat pană acum la Bălgrad sub pază militară, ca şi pe parohul nostru de la Brăzăşti,
Moisiie Geaman - la carele mergând laitenantul, sau Comandantele cătanelor aici în
CMfenbaia «JBaia de Criş>» staţionate, cu o sută de ostaşi lângă sine, unde găsind o puşcă, I-
au prins şt Lau trimis la căpitanul în Câmpeni, de unde prin mijlocirea d|omnului] loar
Boeriu, deodată l-au sloborit sub chizâşie. Apoi dacă au mers înştiinţarea la Comandantele
DcsOrktoittti de acolo au venit ca îndată să-l prinză cu cătane şi să-l trimită la Belgrad în
cetate - unde, şi până astăzi să află arestat.
74
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Pentru care, am făcut o cerere cu o Carte de chizăşie, în care lângă notariul locului,
m-am subscris şi eu ca regius.
Vom vedea, ce va mai urma şi după aceasta. Mai încolo cu adâncă fiască cinstire.
Am rămas.
Al Prea Luminat Mării Tale
Offenbaia, 4 ianuarie 1850
Umilit fiu
losif Ighian
Protopopul Zlatnei, legea răsăriteană

P.S. Togma acuma căpătaiu înştiinţare, că pe mai sus pomenitul preot loan
Candrea, bătut şi bajocorit l-or dus la Cetate la Bălgrad, dar pricina pentru ce l-au dus, nu s-
au dat afară. Nu mă mir din destul, că eu pre acel preot l-am avut întră cei mai de frunte cu
învăţătura, cu vaza, şi, şi cu purtarea, - poate o beţie neaşteptată să-l fi cuprins a să slobozi
în ceva exţese aşa mare. Şi de cumva va ajuta vremea, şi eu îndrăznesc a mă ruga pentm
dânsul, a-i tinde mână de ajutoriu.

Ibidem, doc. 302/1850; publicat şi în Revoluţia Transilvană..., p. 337

Câmpeni, 10 aprilielSSO - Preotul loan Candrea îi trimite protopopului „Jalba” sa, pentru a fi
trimisă episcopului la Sibiu, aşa cum a cerut prin circulara sa din 14 aprilie 1850.

Prea Cinstite Domnule Protopoape!

Din ordinăciunea Măriei Sale Domnului Episcop, dto 2 aprilie «s.v.» 1850 în
Sibiu, cel din jos subscris, arată această jalbă:
Ianuarie 1, [1]850, venind acasă din funcţiile mele cele duhovniceşti, la al 11-lea
ceas în noapte văzui în casa mea o patrolă de soldaţi împărăteşti, un laitinant «maior» şi 7
soldaţi, care aştepta arestarea mea. După intrarea mea în casă, mă înconjurară ca pe un
făcătoriu de rele. Cu numita patrolă fu şi un contraş, anume Şuster, care ivindu-să înaintea
mea, grăi: „De astăz înainte eşti rob împărătesc”. Şi puindu-şi mânile în barba mea, m-au
dijonorat ca pe un hoţ, a cămi îndemnare văzând numiţii armaţi, începură a bate cu puştile
sale părţile trupului meu, îmi împedecară picioarele mele cu feră, - aşa hulindu-mă şi
batjocorindu-mă, mă scoasă din sălaşul meu cu mai mare hulă în mai sus numitul ceas,
fără a spune cauza arestării mele. M-or povăţuit între puşte până la Câmpeni, unde mă
băgară în casa străjii, de unde dimineaţa pentru slăbiciunea mea, mi-să rândui o cocie, în
care suindu-mă cu Molnar loan din Scărişoara, într-aceia zi până la Abrud, iarăşi în
Vardă, a doua zi la Zlatna, a tria zi la Bălgrad, în temniţă.
După 7 zile, fusăi chemat de domnul auditor ca să-m[i] dau cauza arestării mele,
răspunsă!: „Eu încă până în ceasul de acum nu ştiu, mă rog a mi-o da în ştire, la care voi
fi răspunzătoriu”. Pe care răspunsă auditoriu, zisă: „Domnia ta ai zis că pădurile sânt a
oamenilor, prin jurământul de la Blaj, şi bine ar fi să mai întoarcă Bem şi Koşut ca să
omoară pe cari să ţin acum de păduri, adecă pe toţi gomicii şi Tistie Silvanală”. La
această întrebare, răspunsă!: „Eu acestea nu le-am vorbit, cine m-au pârât să arete prin
mărturii adevărate şi la inimă drepte: Eu am fost iobitoriu totdeauna de Casa Austrii şi
iubitoriu voi rămânea”.
75
Elena MIHU

După 9 săptămâni, după ce s-au ispitit părătorii în contra mea, mă cheamă


auditoriul iarăşi, zicând; „Toţi părăşii domniei tale ascultăndu-i, din judecata noastră de |
oaste, te-ai găsit întru nevinovăţie, te pui în picior slobod, mergi în pace acasă”.
Arestul de 9 săptămâni, pricinui slăbirea trupului şi a organelor.
Numitul Molan loan, rămas mort în arestul Bălgradului - rămasă muiere
văduvă şi 4 prunci în vârstă iuvenilă, săraci. |
Câmpeni în 10 aprilie 1850 i
loan Candrea
Paroh Ia Neagra j

Ibidem, doc. 302/1850; publicat şi în Revoluţia transilvană..., p. 339

Câmpeni, 15 aprilie 1850 - Protopopul losif Ighian îi scrie episcopului despre pălimirile preotului
din Neagra.

Prea Luminate şi Prea Sfinţite Domnule Episcope!

în urmarea părinteştii otdinăciuni a Prea Luminat Mării Tale din 2 aprilie 1850, prin
care mi să porunceşte executarea parohului nostru din Neagra. loan Candrea, prin ce persoane
şi cum s-au întâmplat, precum tot acelaşi preot aflatu-s-au de vină, şi cum s-au pedepsit?
Fiindcă de la locuinţa mea, este satul Neagra preste cale de o zi depărtat, nu mi
s-au dat prilej aşa în scurtă vreme să pot cerceta lucrul mai de aproape şi mai pre larg. - faii
luând răspuns de la mai sus pomenitul preot loan Candrea în scris, cu însuşi a sa iscălituri
întărit, carele a mea cu toată cinstea, îndrăznesc a-l aşterne, din carele părinteşte te vei
milostivi a vedea şi înlăkge. cum micşorară stalului preoţesc, intâmfdata necinstire:
Drept aceia, luând în socotinţă pracseşu (?) de mai nainte, cum era în atmz cu statuşu
preoţesc, pentru crime, ca acestea mai nainte nedovedite, nu mă poci din destul nara. că ce
statal preoţesc, cu mult în mai mare mkşoiaie şi necinste au ajuns, din pricina aceia căci un
preot, tără ştirea Prea Lununat scaunului eprscopesc / fată o faptă criminală in fixto delicii I
nu să atesta, ape» mai nainte de a fi ascultat pâiâhiL Ia atâte luşine iHi si osândea.
Iară acuma când nădăjdutese. să fim libertăţi, şi să fim ascultaţi la pâiile orie drepte
şi nedrepte, şt asupritoaie. Mai nainte, ne vedem supuşi şi baigoctMiţi la nişte pâre nedrepte
şi asupritoare, de cătră nişte oameni nepreţuiţi, pentru că pâiâşul <kşi an avut dr^ a-l da în
sus şi a-şi cere satisiaeţie de pre execuţia în persoana sa, căci aceasta era treaba pofiţii - şi a
da sămn de batjocută spre micşoraiea statului preoţesc, precum să vede dăm lăspanosirl mai
sus insulluji pteot.
Că i^escul pracricant, Johan Şuster, an fost în persoana sa cn ofiţiml liiiiii Măritul
Rt^ment aO otainOni Boresii «Prusieit» Vilhelntii, şi a-şi puume nmâniile sale mm chip de
baipcairă Im baitba parltmiîwî pteot, dacă îi attevămt, «fespre o paitte, - iară despre alkiă parte,
vă^intd că «dtespoinDeimiliiail preot fără «k vină, - nu numai baţjocuitii scăniiMiiDioase a mei fe|e
pteoţe^, dară şi robie «te 9 săptămâni, fără «te vină an fes* silit a lăbda. Fană «te vină zic,
peMn că nki s-an pns sub canţie, nid s-an arătat mai în sus că an fost vimnovat m ceva, -
fâtă decât, s-i»# sDofeeait liber acasă.
tetă pân^itiO Ini, In^ nki până Im rina «te astări, ^ne piillda aDttsara, sam nas la
justecaftă, san ImfinuiMtait, - cate mea^teptate Mâmtşflări ce s-ara fâcrat asupra prrcopsnr noştri
celtef nteviuKovaţţi, vesteam că midi o satiisfacţte piyritoane imu .s-an Irutânaiplaii.
M
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Pentru aceia dară, cu adânca şi jalnica simţire, rugăm bunătatea Prea Luminat Mării
Tale, ca stăpânul nostru, să-ţi întinzi mila şi părinteasca bunătate a ne mijloci scutire statului
preoţesc de la aşa nesuferite batjocuri, de la prea înaltele locuri.
Al Prea Luminat Mării Tale
Câmpeni, 15 aprilie 1850
losif Ighian
Protopopul Zlatnei de lejia răsăriteană

8
Ibidem, doc. 302/1850 (copie)

Sibiu, 21 aprilie 1850 - Fiul preotului, Mihail Candrea trimite episcopului „Protocolul” în care
descrie cum a decurs arestarea tatălui său.

Sibiu, 9/21 aprilie 1850


Protocolul

Despre întâmplarea cu arestuirea şi maltratarea parohului de la Neagra, loan


Candrea după arătarea subscrisului:
în ziua de Anul Nou [1]850 au slujit taică-meu loan Candrea, în biserica de la
Lăzeşti - unde este parohia vacantă - şi întorcându-se de acolo acasă, unde au ajuns
târziu noaptea, cam la 9 ore şi V2 au aflat la casa sa şepte soldaţi împărăteşti poleci, doi
străjuiau la uşă şi ceilalţi 5 se aflau în lăuntru în casă, fiind ofiţerul milităresc şi cu
contraşul de pădure, anume Schuster în cârci[u]mă.
Intrând taica meu în casă, se duseră numai decât doi soldaţi după ofiţerul
împărătesc şi numitul contraş Schuster, cari amerinţând asupra taică-meu cu degetul şi
înjurându-1 de cruce, i-au zis: „Să ştii părinte că de astăzi înainte eşti rob împărătesc, de
vei sufla numai un cuvânt, soldaţii aceştia au putere să te împuşte, - acum să te văd cum
vei omorî contraşu de pădure”. Acestea zicând, l-au pălmuit preste obraz, şi soldaţii din
porunca lui Schuster şi a ofiţerului, prinzându-1 l-au tras afară din casă pălmuindu-1 pre
trepte în jos, - de o parte Schuster, iară de altă parte soldaţii, vrând asemenea a face,
boldindu-1 cu paturile puştilor, iar în curte l-au bătut în cap (?), şi au pornit cu el acolo.
Ajungând la cârc[iu]ma din Neagra, ofiţerul şi cu Schuster au intrat în cârciumă de au
cinat, iară pre bătrânul taică-meu l-au ţinut afară înaintea cârci[u]mei întră patru soldaţi,
până ce au gătat de a cina ofiţerul şi Schuster. După aceea au pornit de acolo, şi pedestru,
l-au dus pe bătrânul de 72 de ani şi pre lângă aceea vătămat, l-au dus toată noaptea până
la patru ceasuri dimineaţa, când au ajuns la Varda «Vardie - unitate militară» în
Câmpeni. Din Câmpeni l-au escortat luni seara, 12 feciori soldaţi din Abrud, marţi la
Zalatna şi miercuri la Belgrad. Aici l-au aruncat în prinsoare şi l-au ţinut 9 săptămâni.
La nouă săptămâni, fiind într-aceea cercetat şi neaflându-se asupra lui nici o
vină, s-au slobozit afară şi au fost trimis acasă, cu aceste cuvinte din partea Auditoriului:
„Te du acasă părinte, că nu s-au aflat asupra ta nici o vină, însă trebuie să fi vorbit ceva, -
şi pentru aceea, arestul de 9 săptămâni ţi se socotesc «în» chip de pedeapsă la aceea.
Acesta s-au întâmplat în urma pârei lui:
a. Teodor Mocanu
b. Pentru Araniaşi
c. Bucur Kintraş
77
Elena MIHU

d. lanc Alecsandruţ Iui Avram.


1. Cel dintâi au pârât, că ar fi zis bătrânul taică-meu, înaintea obştimei poporului:
„Că gomicii de pădure ar trebui omorâţi, când ar mai fi un loagăr”.
2. Al doilea, că ar fi zis odată la Lăzeşti, cătră numitul Petru Araniaşi: „Păziţi-vă,
că vine Bem şi Kossut şi atunci veţi vedea voi”.
3. Al 3-lea au arătat că, zisul preot i-ar fi zis tot la Lăzeşti: „Daţi lucrătorilor
plătimioară bunişoară, că şi eu voi trimite oamenii mei la lucru, pentru că avem despre
aceasta poruncă de la Măria Sa Domnul episcop, ca oamenii să lucre pe plată fără nici o
temere: Şi că n-ar fi bine a să spăria oamenii din pădure, până nu se va hotărî lucml cu
pădurile, că moşii şi strămoşii noştri au avut pădurile acestea de proprietate şi noi arr
jurat credinţa împăratului”.
4. Al 4-lea. Că ar fi publicat bătrânul în biserică la popor, ca să taie pădurea cea
oablă, iară nu cea strâmbă.
în privinţa pârei aJ).d, nu s-au putut dovedi încă, - iară, arătarea de sub c, nu o
au negat nici taica bătrânul.
Mihail Candrea,
Preot la Neagra
în fiinţa noastră de faţă:
loann Hannia
notar consistţorial]
Dr. Gregoriu Pantasi,
notar

Nicolae Repede din Geoagiu de Sus


Ibidem, doc. 302/1850

Gioagiu de Sus, 13 aprilie 1850 - Trifon Pop, preotul Geomalului întocmeşte plângerea
credincioşilor, care cer eliberarea preotului lor Nicolae Repede, arestat încă din toamna amilul
1849. Pentru eliberarea sa. 89de credincioşi din Geoagiu de Sus, 9 din Geomal şi 12 din Streini
semnează o ., Carte de chezăşie ”.

Măria Ta Prea Luminate şi Prea Sfinţite Doamne Episcope, nouă milostiv Stăpân!

Din aicea sub A, aceluia Carte de chizeşie.


Te vei milostivi Măria Ta a privi şi mai chiar, a cunoaşte toată dragostea şi biruinţa
noastră câtă am avut şi avem de-a pururea, cătră arestatul nostru părinte Nicolae Repede.
Nu pentru altceva, ci numai pentru aceea că, îndată din strânsura Blajului, văzând
că aceea a fost din porunca fostului General Comando a Excelenţii Sale Dţomnul] b[aron]
Anton de Puchner, lângă aceea şi jurând credinţă cătră bunul nostru Monarh în Timpul
Libertatei, n-am avut pe cine să alegem mai bun, şi de cine să ne legăm mai bine, decât,
de părintele nostru Nicolae Repede. Carele după multă rugare s-au şi legat de ocârmuirea
noastră. Drept aceea, din ora ce au primit ocârmuirea noastră - noi n-am auzit alta din
cuvintele dumisale, decât: să fim de omenie, poruncile mai marilor noştri să le plinim, şi
unde va fi porunca împotriva rebelilor, pentru bunul nostru Monarh - să ieşim şi până lac
picătură de sânge să ne luptăm pentru întărirea tronului înălţatuluiîmpărat, şi câştigarea
Naţiunei noastre Române, a Egalitatei etc.”.
78
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

Drept aceea, ne-am şi luptat cu toţii, încât am putut să putem zice: „Că, ca
martirii cei dintâi!”. Fiindcă şi pe noi, şi tot ce am avut, pentru credinţa ce am ţinut cătră
înălţatul împărat, ne-am jertfit: Cu nădejdea răsplătirii faptelor!
Şi, mulţămită lui Dumnezeu, că credinţa, nădejdea şi dragostea noastră nu ne-au
înşelat, că am văzut mântuirea cu ochii noştri. însă...:
„Amar mare şi durere
Că pe noi în loc de plată
Ne pun în Robie iată,
Pentm al său bun Părinte
Tot poporul Jale simte”.
7 pmnci împreună cu soţia părintelui nostru au rămas săraci şi fără tată, şi fără
casă, şi fără toată averea câtă au avut, - nu pentru altceva, ci numai pentru credinţa cătră
înălţatul împărat, păstrată.
Noi cu adevărat aveam nădejde, că după învingere vom avea bucurie şi răsplătire
după vrednicia faptelor, iară dimpotrivă, vedem acum, adecă: în Ioc de bucurie -supărare,
şi în loc de răsplătire pentru ostenele-închisori. Precum chiar se vede în părintele nostru
Nicolar Repede.
Tocma pentru aceea, ne este mai cu Jele, că pe părintele nostru, - unii dintre
rebeli Jurând hamişi, l-au pus la arest, unde acum de vreo câteva luni, mai rău ca un
tâlhariu pătimeşte.
Şi Jele! Că şi pe lângă cererea de chizăşie, tot n-am avut norocire să să sloboadă.
Noi totdeauna ne-am legat, precum şi acuma, şi vom sta buni, şi vom răspunde pentru
toate faptele dumnealui, de câte ştim, în câtă vreme ni-au fost povaţă.
Că noi de am fi ştiut ceva vină în trânsul, l-am fi arătat, iară fiindcă ceva dosebită
crimă în dumnealui, n-am cunoscut. Pentru aceea ne-am rugat şi până acum de cinsitele
tisturi împărăteşti, ca să binevoiască a ni-1 slobozi. Iară fiindcă de acolo n-am dobândit
nici o mângâiere, ca batăr până la investigaţie a tot lucrul, părintele nostru să ni să
dămiască a fi cu noi, ca în cele sufleteşti să nu pătimim fără de lege, - fiindcă alt preot,
noi poporenii în locul dumnealui nu avem.
Şi precum în ano trecut - pentru Revoluţia Rebelilor - aşa şi acum, suntem Jefuiţi
de mângâierea sufletească.
Deci, ca să nu ni se întâmple mai mari scăderi sufleteşti, iară şi iară, cădem la
mila Mării Tale, ca încât va fi cu putinţă să te milostiveşti a ne adjuta întru slobozirea din
arest, a deseori pomenitul nostru părinte Nicolae Repede.
Aşteptând mângăioasa resoluţie, suntem.
Ai Mării Tale
PuiTirea umiliţii fii.
Poporul Joagiului de Sus
Din Cercul Begradului de Jos

Descripta est hace supplicatio secundem popului rogaţionem per


Trifonem Popp m.p.
Parochum Diomaliensem

79
Elena MEHU

«Carte de chizăşie» 40

Noi cei mai jos scrişi dăm acastă Carte de adeverinţă, despre aceea, cum că în
acest an curgătoriu 1850, aprilie 1/13, venind înaintea noastră aceşti oameni mai jos
iscăliţi, prin darea mânilor drepte, pe sine chizăşie, despre aceia, cum că:
Pe arestatul părintele Nicolae Repede / care pentru întâmplările războiului civil e
arestat / să se milostivească cinstitele tisturi de la toate cuvincioasele locuri, a-1 slobozi
afară. Ca ori în ce feliu de lucru, cu ce va fi pârât de adversari, să şi poată umbla de rând
şi să aibă timp a să desvinovăţi, încât va fi cu putinţă.
Fiincă aşa legară mai jos scrişii chizăşi înaintea noastră, cum că tocma de n-ar fi
în stare de a putea răspunde la toate întrebările, onoratul părinte, sau n-ar voia, - întru o
întâmplare ca aceea, dânşii totdeauna stau buni!.
Cum că, sau pe dumnealui îl vor da înainte, sau de cumva nu-1 vor putea da
înainte, atuncea dânşii vor fi rîspunzători la toate greutăţile opposite, luându-şi satisfacţie
mai întâi de pe bonumurile susonoratului preot.
Urmează numele chizeşilor: «89 semnături»; încă şi din Diomal s-au pus chizeşi
următorii: «9 semnături»; Din Stremţ, s-au pus chizăşi pentru slobozirea mai sus
onoratului părinte Nicolae Repede, aceştia: «12 semnături». Despre a cărora, înaintea mea
pusă chizăşie. Şi eu cu aceasta adeverind, în Stremţ a[n]o [1]850, 1 aprilie. Toma Toi,
paroh Stremţ.
Despre a cărora mai sus scrişilor chizăşi prin ducerea mânilor sale celor drepte -
primiră pe sine chizăşie - cum că, în mai sus scrisul mod, au rămas întru toate, despre
aceea şi noi precum dânşii s-au legat înaintea noastră, şi noi cu aceasta adeverim „fila
nostra mediante”. în Joajiul de Sus, [1]850 13/1 aprilie.
Papp Triphon m.p.
Paroh Diomalului
Nicolae Szabo m.p.
Preot Gioagiului de Sus
Bogdan Niculae
[c]tito[r] la Jioajiu de Sus
Poploan

10
Gheorghe Popovici din Secăşel
Ibidem, doc 302/1850

Secăşel, 15 ianuarie 1850 - Plângerea preotului Gheorghe Popovici, privind arestarea lui şi a
celorlalţi trei credincioşi.

Prea Sfinţite Domnule Episcope!

în urma poruncilor celor mai înalte venite, atât de la Excelenţa Sa D[omnul]


General Comandante Baronul «Anton» de Pu[c]hner, cât şi de la Comitetul Român din
Sibiu, şi de la D[omnul] Prefectu, Axentii «Axente Sever», în a[nul] 1848 şi [1]849, dea
40
Publicată şi în „Revoluţia transilvană”, p. 338
80
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

ridica bucate de la curţile domneşti şi a le duce la magazinele împărăteşti, sau la loagăre -


au trebuit şi comunitatea noastră de la Beşinău, a duce în mai multe rânduri bucate, atâta
la Blaj cât şi la alte locuri, din curtea arândaşului din satul nostru Gaizago Laszlo, care cu
începtul rebeliunii maghiare, dimpreună cu fiii săi au trecut la rebeli.
După retragerea oştirilor împărăteşti din Transilvania, numitul arindatoriu însoţit
de mai mulţi rebeli, să reîntoarce la noi în sat, şi sub titul de despăgubire pentru bucatele
administrate din curia lui la magazine şi la loagăre, ne luă: 170 vite comute, şi 400 oi,
apoi să depănă de sat.
După sugmmarea răscoalei maghiare, lăcuitorii satului nostru să rugară de
Adminstratura Blajului ca să oprească, să nu poată duce nimenea ceva din curia
susnumitului arendator, până când satul nu-şi va dobândi despăgubirea de la el, pentru
vitele jefuite. Care mgare Adminstratura o şi împlini.
întru aceea, Gaizago Laszlo simţind aceasta, îndată se duse la Bălgrad şi să tocmi
cu dţomnul] comandantele, colonelul August, că va administra la Cetate, o sumă
însemnată de bucate. Apoi luând o poruncă în scris de la dţomnul] colonel, şi însoţit fiind
de nişte soldaţi, veni la noi în sat ca să încarce bucatele din curie.
Noi neînţelegând porunca adusă de dânsul, căci era în limba germană scrisă, am
trimis-o la Administratura de la Blaj, ca aceia să ne spuie, că întru adevăr de la dţomnul]
August, este ieşită?
Gaizago însă, fără să ne îngăduie până la venirea răspunsului de la Blaj, să dusă la
Bălgrad şi raportă, cum că sătenii din Beşinău să opun transpurtării bucatelor. Şi luând
asistenţă militară, pomi iarăşi cătră Beşinău.
Noi întm aceia căpătarăm răspuns de la Blaj, cum că pomnca susnumită purcede
de la dţomnul] colonel, deci ne şi grăbirăm a încărca bucatele şi la Bălgrad a le pomi.
Transportul ajungând la Drămbard?, să întâlni cu arendatoml şi cu cătanele care
fără să-şi curme dmmul, veniră în sat, unde adunând a doua zi după sosire pe poporeni
înaintea bisericii.
Officinul, cel ce comanda miliţia, strigă pe nume 3 oameni, şi adecă: pe Mihailă
Voicu, Achim Muntianu şi Onu Popa - apoi, atât pe aceştia, cât şi pe subsemnatul, ne
întrebă: că cu a cui pomncă ni-am împotrivit ducerii bucatelor?. Iar după aceea, ne soroci
la Bălgrad'.
Sătenii văzând aceasta, minteni aleasără 12 bătrâni cari să meargă cu noi la
Cetate, şi să vadă ce stă pricina ducerii noastre acolo.
A doua zi după sosirea noastră la Bălgrad, ne-am dus la d[omnul] colonel şi
dădurăm o Instanţie, în care făcându-i cunoscut pagubile ce ni le-au pricinuit Gaizago.
Totodată îi arătarăm cum că noi, nu ne-am împotrivit ducerii bucatelor, ci numai am voit
a ne încredinţa dacă pomnca este genuină.
Dţomnul] colonel însă, fără de a ne asculta, pomnci ca mai susnumiţii 3 oameni,
înaintea ochilor mei şi a celorlalţi 12 oameni, să capete bătaie. Şi întm adevăr, pomnca
aceasta au fost cu atâta severitate executată, încât Onu Popa, din pricina beţelor atunci
căpătate, şi astăzi în pat zace. Iară pe mine, cămia d[omnul] colonel mai nainte-mi, zice
aşa: „Cum că sânt vrednic nu de popie, ci de glonţu”.
După săvârşirea pomenitei execuţiuni, mă cheamă în casă şi numai după ce 2
soldaţi jurară, cum că din gura mea n-au ieşit nici un cuvânt aţâţători, au întărâtătoriu
cătră oameni, [î]mi dădură dmmul.

81
Elena MIHU

Aceasta este Prea Cinstite Stăpâne, simpla povestire a năcazurilor şi a


batjocurilor, care în luna lui septembrie 1849, am trebuit a Ie suferi noi, credincioşii
supuşi ai împăratului, - la pâra unui rebel, căruia dregătorii cei împărăteşti, mai muli
crezământ îi dau decât nouă, cari în revoluţiune am sacrificat pentru Tron bunurile
noastre. Mi-am pierdut în bătaie doi fraţi din satul nostru.
Deci cu umilinţă mă rog, ca să iei acestea în părinteasca privinţă şi să mijloceşti
unde să cade, o comisiune neinteresată care să cerceteze curgerea lucrului acestuia, şi noi
să fim reaşezaţi în cinstea noastră. Iară dimpotrivă cei vinovaţi, să-şi ia meritata pedeapsă,
Cu care nădăjduind părinteasca ascultare aplecatei mei ecereri, rămâi.
Al Mării Tale
Beşinău în 15 ianuarie 1850
Prea plecat fiu
Georgie Popovici
Paroh Beşinău

«Documentul a fost tradusă şi în Ib. germană, trimis în anexă»

11
lacob Balcăş din Vlădeni
Ibidem, doc. 302/1850

Braşov, S aprilie 1850 - Petru Gherman, protopopul Braşovului îi scrie episcopului despre
pătimirile familiei preotului lacob Balcăş din Vlădeni.

Prea Luminate şi Prea Osfinţite Domnule Episcope!

La părinteasca Mării Tale poruncă din 31 martie a.c. înlăuntru, fără număr, iară
cu numărul adresei 270, prin care mi să pune datorie să arăt mai pe larg cum s-au
întâmplat maltratarea preotesei a parohului nostru de la Vlădeani, în toamna trecută prin
un dregătoriu sau ofiţiru împărătesc. Cu umilitate am a da desluşire în obiectul acesta:
După primirea aceştei părinteşti porunci, numai decât am ieşit în faţa locului, am
luat la întrebare pe parohul lacob Balcăş şi pe preoteasa acestuia, cari amândoi mi-au
descoperit în chipul urmăroriu, cum că:
Parohul susnumit, ducându-să la biserică spre împlinirea slujbei sale, au lăsal
vorbă acasă ca până va veni de la biserică să-i gătească caru şi cu caii, că are să să ducă la
îngropăciune în Satul Nou, unde au fost poftit. Aşa preoteasa numitului paroh au şi urmai,
au gătit caru şi au prins caii, - dar s-au pomenit că au venit două cătane, cum spune
parohu, bantişti, şi au zis: cum că să-i deie caii să meargă de forşpanu.
Preoteasa le-au răspuns, cum că nu poate să le lase caii a merge de forşpanu, că
are trebuinţă popa, bărbatu său, să meargă la îngropăciunea unde s-au poftit. După care
unul dintre cătane, au scos sabia şi au început cu sabia a bate pre preoteasa peste spate,
peste mâni, pe unde au ajuns, şi aşa silniceşte i-au desprins caii popii şi i-au luat de
forşpanu. Apoi s-au dus şi la celălalt paroh George Dragoş, tot cu sabia scoasă, şi, şi de la
acesta i-au luat caii cu potenţie şi i-au dus până la Braşov.
Forşpanu acesta după spusele parohului lacob Balcaş, au fost rânduit pentru
domnul oberst «colonel» Stancovici de la Regimentul „Riter Kuloţ”.
82
Memoriul Episcopului Andrei Şaguna trimis Guvernatorului Transilvaniei...

După aceasta întâmplare, susnumitul paroh dimpreună cu preoteasa au venit şi la


mine la Braşov şi s-au arătat preoteasa, cum era bătută vânătă pe umeri şi pe mâni.
Eu i-am îndreptat la domnul Comendant oberst Stancovici, la care s-au şi dus şi i-
au descoperit toată patima ce au pătimit de cătră soldaţii. De la care au căpătat răspuns,
cum că: va face rânduială ca acei soldaţi să să pedepsească, - şi cu aceia, au fost siliţi să
iasă din casă afară.
Aceasta după mărturisirea parohului şi a preotesii, cu umilitate arăt Mării Tale. Pe
lângă care, întru toată supunerea şi ascultarea, sânt.
Al Mării Tale
Braşov, 5 aprilie [1]850
Umilit serv
Petru Gherman
Protopop Braşovului al u[n]ulea

Elena MfflU

83
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Aspecte privind participarea cerghizenilor


la revoluţia de la 1848-1849
Dr. Ana HANCU

Izbucnită la 12 ianuarie 1848 în Italia, la Palermo, revoluţia burghezo-


democratică a cuprins treptat Franţa, Germania şi Imperiul Habsburgic. In
Transilvania, în ciuda recomandărilor cancelarului aulic Jojika Samuel au loc o
serie de manifestări şi mişcări cu caracter revoluţionar. In oraşul Tg. Mureş primele
informaţii despre izbucnirea revoluţiei şi programul revoluţionar adoptat la Pesta au
fost aduse de la Cluj în seara zilei de 21 martie de cancelistul de la Tabla Regească,
Urhăzi Gybrgy. A doua zi, în adunarea cetăţenilor oraşului s-a exprimat adeziunea
faţă de programul revoluţiei maghiare de la Pesta1. Consfătuirea canceliştilor din
oraşul de pe Mureş concretizat prin redactarea unui memoriu adresat împăratului au
reliefat primele divergenţe între canceliştii români, maghiari şi saşi. Sub pretextul că
nu aveau împuternicire din partea „Universităţii săseşti”, canceliştii saşi au părăsit
sala. Avram lancu şi Alexandru Papiu Darian au condiţionat semnarea memoriului
prin acceptarea drepturilor românilor din Transilvania; desfiinţarea iobăgiei fără
despăgubire, respectarea şi garantarea drepturilor tuturor naţionalităţilor şi limbilor,
egalitatea politică şi civilă. loan Oros Russu a refuzat semnarea petiţiei, căci aşa
cum mărturisea în memoriile sale, „eu din parte-mi am fost întotdeauna în contra
uniunii pentru că prevedeam pericolul ce avea să urmeze asupra noastră din
uniune'”-. în seara zilei de 26 martie canceliştii români adunaţi la „corteluU lui
Avram lancu, în prezenţa lui Nicolae Bârlea care tocmai sosise de la Blaj, s-a
hotărât convocarea adunării de la Blaj pe data de 30 aprilie. Duminica Tomii.
Informaţiile despre primele mişcări revoluţionare s-au extins cu rapiditate în
localităţile situate pe valea Mureşului, Tâmavelor şi zona de Câmpie. Dar, cum era
firesc, şi locuitorii din Cerghid şi Cerghizel au fost atraşi în vâltoarea evenimentelor
revoluţionare. Deşi se afla în vecinătatea oraşului Tg. Mureş, din punct de vedere
administrativ aceste localităţi au fost încorporate comitatului Târnava, respectiv,
plasei Tirimia3. Prin organizarea prefecturilor româneşti, în toamna anului 1848, au

1 Bozodi Gyorgy, 1848 mârciusa Marosvăsărhely (Martie 1848 în Tg. Mureş), în „Korunk”,
1958, nr. 3, p. 328.
2 loan Oros Russu, Memorii, Bucureşti, 1989, p. 31, 32; Al. Papiu Ilarian, Istoria românilor din
Dacia Superioară, Tg. Mureş, 2005, p. 295; Grigore Ploeşteanu, Cancelişti români la „Tabla
regească", în „Cadran mureşan”, Tg. Mureş, aprilie, 1970; Idem, Scânteia dumnezeească, în
„Vatra”, Tg. Mureş, nr. 258, p. 10-12; Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania, Bucureşti, 1977,
voi. I, p. 111-112, doc. 72.
3 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2021, f. 56.
85
Ana HANCU

intrat în componenţa prefecturii a III - Marusiensis condusă de prefectul Vasile


Macariu Moldovan.
Pentru a împiedica organizarea adunării din Duminica Tomii, gubematorul
Transilvaniei, Teleki Jozsef, a hotărât la 17 aprilie în şedinţa „guberiuM'
interzicerea ei şi transmiterea de circulare comitatelor, oraşelor şi episcopilor
români care aveau obligaţia de a aduce la cunoştinţă prin intermediul protopopilor şi
preoţilor interdicţia de a participa la adunarea convocată la Blaj, pentru ziua de 30
aprilie. în adresa sa, Teleki Jozsef, recunoştea dreptul naţiunii române de a-şi face
cunoscute doleanţele, dar numai prin intermediul memoriilor căci, „întrunirea
maselor neinstruite este întotdeauna periculoasă şi nici măcar conducătorii lor nu
pot spune până când le vor stăpâni”4.
Diversiunea şi măsurilor luate de autorităţile gubemiului (retragerea podu­
rilor de peste Someş şi Mureş, răspândirea zvonului conform căruia cei care vor
pleca la adunare vor fi traşi pe Jurci”, că armata era adusă împotriva românilor), nu
au avut efectul scontat, deoarece în satele româneşti se constata o mare agitaţie, se
convocau adunări în centrul satului, la biserică, exprimându-se hotărârea de a se
deplasa spre Blaj. „Ape/w/” lansat de Aron Pumnul şi ,J3rovocaţiunea” lui Bămuţiu
erau comentate şi explicate prin intermediul tinerilor „intelighenţr, iar la târgurile
săptămânale se schimbau informaţii şi păreri despre mersul evenimentelor.
Adresele funcţionarilor către corniţele comitatului Târnava, groful Haller
Ignăc, deplasările prin sate, au relevat neliniştea de care erau cuprinse autorităţile
cu privire la organizarea şi participarea românilor la adunarea din Duminica
Tomii. Din Tirimia, la 28 aprilie, judele plasei, Thuroczi Păi, informa că românii
din toate localităţile au primit înştiinţarea cu privire la interzicerea adunării, cu
excepţia Cerghidului. Deplasându-se personal în localitate, judele a citit ordinul
de interzicere a adunării, dar locuitorii au răspuns că au ordin de la episcop ca pe
Duminica Tomii, câte doi săteni să se prezinte la Blaj, ei nu recunosc alt ordin,
deci, în consecinţă, vor merge la Blaj. „Cei din Cerghidul Mare, în timp ce am
cerut prin viu grai să asculte porunca de mai sus, au anunţat „ că lor episcopul le-
a interzis sub povara pedepsirii cu 24 de florini de argint să se supună solicitării
funcţionarului autorităţii oficiale, preotul a răspuns că el are ordin de la episcop,
ca în Duminica Tomii să se prezinte cu doi delegaţi săteni la Blaj; — iar ei
necunoscând această poruncă de interzicere a adunării, se va şi duce”5. Preotul
greco-catolic al satului (Pop Dumitru, n.n.) a fost reclamat la protopopul din
Teremia, Gavril Fogaraşi, pentru că nu a adus la cunoştinţă ordinul de interzicere
al adunării, specificând faptul că i s-a transmis circulara din partea episcopului
Lemeni şi nu a întreprins nimic pentru a linişti poporul. Judele nobiliar recomanda
supravegherea cu stricteţe a mişcărilor şi preoţilor români .

4 Gelu Neamţu, Revoluţia românilor din Transilvania, 1848-1849, Cluj-Napoca, 1996, p. 25.
5 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2009, f 156.
6 Ibidenr, P. Moldovan, Pace şi război. 1848-1849 în Transilvania centrală. Mişcările
revoluţionare şi războiul civil. Cluj, 2008, p. 40.
86
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Pentru anihilarea şi supravegherea mişcărilor româneşti, la 25 aprilie 1848,


guberniul ardelean a publicat legea statarială. Pentru că evenimentele şi
împrejurările bine cunoscute periclitau securitatea publică, siguranţa persoanei şi a
averii şi populaţia influenţată de agitatori comitea o serie de contravenţii, iar
iobagii refuzau prestatarea slujbelor, în adunarea comitetului pentru siguranţa
publică desfăşurată la Târnăveni în ziua de 6 mai 1848, se solicita guberniului
ardelean constituirea unui tribunal statarial „care să poată fi folosit deopotrivă
atât în contra elementelor care tulbură liniştea publică, cât şi împotriva
răsculaţilor şi a acelor care instigă'1. Cu acceptul guvernatorului Teleki Jozsef,
la 8 mai 1848, se introducea legea statarială în comitat pe o perioadă de trei luni
de zile (prelungită ulterior) şi se decreta constituirea a două tribunale de judecată
rapidă, Rogton bunteto torveny .
în împrejurările respective, autorităţile comitatului au fost anunţate, ca
imediat şi fără întârziere, în toate localităţile să se anunţe introducerea legii
statariale9. în şedinţa comitetului din ziua de 9 mai funcţionarii au fost informaţi
despre introducerea statariului, obligaţia de a citi în cadrul adunărilor populaţiei
ordinul nr. 6003 şi de a ordona ridicarea spânzurătorilor. Luarea la cunoştinţă era
certificată prin semnătura juzilor săteşi, notarilor sau preoţilor.
Participarea locuitorilor la adunările din 30 aprilie şi la Marea Adunare din
3/15 mai de la Blaj nu a putut fi oprită. în memoriile sale, Isaia Moldovan descria
momentul plecării spre Blaj: „a curs aşa zicând, românimea din tot Ardealul, ba
şi unguri iobagi, locuitori printre români, treceau veseli pe sub furcile ridicate,
apoi cât erau câmpurile, văile şi dealurile nu se vedea altă decât o mare de
oameni neîntreruptă”10. Printre aceştia se vor fi aflat cu certitudine şi locuitori din
Cerghid, în frunte cu preotul Pop Dumitru.
Desfiinţarea iobăgiei prin hotărârea dietei de la Cluj din 6/18 iunie 1848,
„ziua slobozeniei” a intrat în conştiinţa locuitorilor de la sate ca ziua desfiinţării
relaţiilor urbariale determinând pretutindeni refuzul efectuării obligaţiilor
iobăgeşti. Asemenea celor din zona Mureşului Superior, locuitorii satelor
Chirileu, Sânmărghita, Şăuşa, Moreşti, Ungheni, Cerghizel, Mureşeni, (600-700
de oameni) în frunte cu Vasile şi Isaia Moldovan, loan Oros Russu, losif Tămaş
din Sânmărghita au sărbătorit ştergerea iobăgiei într-o atmosferă de sărbătoare.
Drumul a fost împodobit cu ramuri verzi de plopi şi sălcii, iar poarta triumfală a
fost decorată cu covoare, ştergare şi chindee româneşti1'.

7 Documente privind revoluţia de la 1848 în Ţările Române. C. Transilvania, Bucureşti, 1982,


voi. III. p. 253-254.
8 S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2009, f. 179.
9 Ibidem, I'. 181
10 Isaia Moldovan, Din întâmplările vieţii, Note şi schiţe. II. 1848-1849, în Nicolae Bocşan,
Valeriu Leu, Memorialistica revoluţiei de la 1848 în Transilvania, Cluj-Napoca, 1988, p. 242.
11 Paul Abrudan, Prefectul paşoptist Vasile Moldovan, Bucureşti, 1979, p. 55; Isaia Moldovan,
Din întâmplările vieţii. Note şi schiţe. II. 1848-1849, în Nicolae Bocşan, Valeriu Leu, op. cit. p. 244.
87
Ana HANCU

Implicarea în revoluţie era evidenţiată în declaraţia lui Căcuţ Aron, depusă


în procesul de cercetare al cetăţeanului Pasc Onisie din Vidrasău, caporal în
legiunea condusă de prefectul Vasile Moldovan, prin care se menţiona participarea
locuitorilor din Cerghizel la paza cetăţii, după cucerirea oraşului Tg. Mureş de către
armata austriacă condusă de generalul Gedeon12.
Precipitarea evenimentelor revoluţionare, vestea întemniţării „tribunului
plebis" Vasile Pop din Nazna i-au determinat pe locuitorii din Nazna, Moreşti,
Ungheni, Vidrasău, Sânmărghita, Chirileu, Şăuşa, Cerghid şi Cerghizel să se
solidarizeze în vederea eliberării sale din arest, semnând memoriul de protest
înaintat autorităţilor scaunului Mureş prin intermediul lui Vasile Moldovan şi loan
Oros. Tribunalul statarial din Tg. Mureş sub preşedinţia lui Szentivâny Jănos l-a
condamnat pe tribunul Vasile Pop sub delictul de instigare la moarte prin
spânzurare, sentinţă executată în 12 octombrie orele 3, după masă13.
înfrângerea legiunilor româneşti, conduse de Florian Micaş şi Vasile
Moldovan, pătrunderea trupelor secuieşti prin sate, după adunarea de la Lutiţa,
soldate cu moartea a numeroşi români au indus un sentiment de teamă şi teroare în
rândul comunităţilor. Sentimentele erau justificate. Sub ameninţarea cu pedepse
corporale, (se aplicau între 25-100 de lovituri pe spate), întemniţarea şi „execuţii
militare,‘> asupra satelor, autorităţile maghiare au obligat locuitorii să depună
jurământul de credinţă faţă de constituţia şi guvernul maghiar.
Formula jurământului, adresată românilor, care circula atât în limba
maghiară, cât şi în română, cuprindea în mod expres respingerea ordinelor venite
din partea comandamentului armatei austriece de la Sibiu: „Eu N.N jur pe vivul
Dumnezeu cum că împăratului nostru unguresc al cincilea Ferdinand şi ţării
noastre ungureşti, legilor ţării noastre şi ministerului ascultător voi fi. Jur că
numai la ministerul cel unguresc îngăduiesc şi de la General comando cel de la
Sibiu nici un fel de poruncă nu voi asculta, aşa să-mi ajute Dumnezeu şi aşa să-mi
dee ispăşenia sufietului meu”14.
Pentru a se pune la adăpost de vitregia vremurilor, în 26 octombrie 1848,
un număr de 28 de locuitorii din Cerghizel vor depune jurământul de credinţă faţă
de constituţia şi guvernul maghiar.15 La 27 octombrie vor depune, de asemenea,
jurământul 43 de locuitori, români din Chirileu, Vidrasău, Sânmiclăuş - 13
români, Ungheni - 7, Cristeşti, Sântandrei, Tirimia Mare - 73 de cetăţeni. Satul
Nou - 78, Vaidacuta - 29, Tirimia Mică - 19, Moreşti - 151, Şăuşa - 38,

'■ S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte poUtico-administrative, dos. 2025. f. 110.
13 Idem, fond Scaunul Mureş, Vicejude Szentivâny Jănos, dos. 703, f 2; dos. 729, f. 1; dos. 730.
filele I, 3, 4; Idem, Vasile Pop din Nasna, în „România eroică”, nr. 3-4, 1933; Traian Popa, Tribunul
Vasile Pop, în „Progres şi cultură”, an III, 10, dec. 1935; Grigore PIoeşteanu, Vasile Pop, în
„Proliluri mureşene”, voi. II, Tg. Mureş, 1973; G. PIoeşteanu, Liviu Moldovan, Un martir nnireşan.
în „Marisia”. Tg. Mureş, an X, 1980; Păl-Antal Sândor, op. cit., p. 285, 286; Peter Moldovan, op. ci!..
p. 405-406.
Idem, fond Comisar Bethlen, dos. 26, f 3.
‘ tbidem, dos. 284, f 2.
88
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Voiniceni - 45l6. După reîntoarcerea acasă şi depunerea jurământului, sătenii din


Vaidacuta şi Cerghid „nu sunt de găsit", se pare, după noile zvonuri, că s-ar fi dus
la Zagăr17. Amploarea şi desfăşurarea ulterioară a mişcărilor revoluţionare au
demonstrat că depunerea jurământului de către români a fost doar un fapt
conjunctural, depus sub ameninţare pentru salvarea vieţii.
Informat despre arestarea unui număr de 11 persoane la Ungheni, comisarul
gubemial Bethlen Jănos recomanda căpitanului Dosa Samuel eliberarea acestora în
cazul în care vor depune jurământul de credinţă şi vor promite că pe viitor vor avea
o atitudine corespunzătoare şi nu se vor împotrivi naţiunii şi constituţiei maghiare,
în caz contrar, să fie încarceraţi în temniţa scaunului Mureş18. Căpitanul Dosa
Samuel confirma arestarea celor 11 locuitori şi menţiona faptul că 9 au fost conduşi
în temniţa scaunului Mureş, iar doi, deferiţi spre cercetare tribunalului civil, au fost
ucişi pe durata deplasării sub comanda birăului din Lăureni. Românii din Tirimia,
Vaidacuta şi Cerghizel vor depune jurământul de credinţă faţă de naţiunea maghiară
şi secuiască, (fapt care s-a şi întâmplat după cum am menţionat în rândurile de mai
sus). Dosa Samuel informa, de asemenea, că din Vaidacuta, 73 de români au fost în
tabăra română, dintre care 6 nu s-au reîntors acasă; Tirimia Mare - 3 persoane se
aflau în tabără, 3 s-au reîntors acasă, dar i-a arestat; din Tirimia Mică - unul se afla
în tabăra românească. în încheiere, se exprima nemulţumirea faţă de incursiunile
trupelor de soldaţi în satele româneşti vecine de unde au fost ridicate vite şi cai19. La
26 octombrie 1848, căpitanul Gălfavi Lajos confirma faptul că, în grădinile satului
Ungheni, unii dintre soldaţii companiei sale au ucis o seamă de români care se
ascundeau refuzând să se predea, pe unii i-au înecat în râul Mureş, iar alţii (1 bărbat,
5 femei, o fecioară, 4 copii) au fost arestaţi. De asemenea, au fost luate 10 cămţe cu
bunuri, cereale, prizonieri şi un număr de 48 de animale20. Pentru că pădurile din
juml satului Tirimia erau pline de români care se adăposteau, vicejudele Biro
Mihâly solicita comisarului Bethlen permisiunea şi sprijinul pentru înarmarea
locuitorilor din plasele Abud şi Găieşti, pentru ca a doua zi, (27 octombrie),
dimineaţa, să năvălească în pădurile amintite pentru a-i prinde pe români., „cădi
altfel cei din împrejurimile Nirajului rămaşi acasă nu pot fi liniştiţi"- .
Cucerirea Transilvaniei de către armata maghiară şi instaurarea
administraţiei maghiare a marcat, în pofida proclamaţiei de amnistiere emisă de
generalul Bem, începutul unei noi perioade de represiune. Cu prilejul incursiunilor
trupelor de secui în satul Zagăr au fost arestaţi 55 de saşi. în ziua de 22 ianuarie
1849, în oraşul Tg. Mureş s-a petrecut un incident regretabil, 23 dintre saşii
arestaţi au fost ucişi de secuii agitaţi. Din informaţiile oferite la 23 ianuarie de

16 Ibidem, dos. 170, filele 1, 2; dos. 323, f. 1; dos. 264, f. 1; dos. 384, filele 1,4; dos. 295, filele 1,
3; dos. 404, f. l;dos. 338, f. 1.
17 Ibidem, dos. 284, f. 1.
18 Ibidem, dos. 82, f. 2.
19 Ibidem, dos. 133, f. 1.
20 Ibidem, dos. 124, f. 1.
21 Ibidem, dos. 134, f. 1.
89
Ana HANCU

comandantul comisiei militare de comenduire, vicecolonelul Forro Elek,


vicejudelui Szentivâny Jânos, aflăm că în acea zi a fost dat pradă morţii şi
căpitanul din Cerghid (neidentificat la acest moment): „Ieri, când a fost adm
căpitanul din Cerghid ca prizonier de război, s-au întâmplat groaznice întâmplări
şi agitaţii, fiindcă secuii înarmaţi cu lănci şi arme, abia ajungând acesta la oficiul
Scaunului, acolo l-au omorât, dar nu numai pe el, ci după aceea şi pe întemniţaţii
saşi, scoţându-i afară din temniţă, au omorât 23 dintre ei. Ceilalţi rămaşi în
prezent în temniţă într-atât sunt expuşi primejdiei, că viaţa lor nici un moment m
este în siguranţă, căci numărul hoţilor sporeşte în fiecare moment, în temniţă
fiind şi alţi prinşi”. Pentru evitarea pe viitor a unor astfel de situaţii, pentru
păstrarea ordinii şi liniştii, vicejudele Szentivâny Jânos cerea să se asigure pază
suficientă şi transferarea prizonierilor în cetate22. La rândul său, primarul oraşului
Hajnal Jozsef relata comandantului Forro despre acest incident: în închisoarea
scaunului Mureş, împotriva prizonierilor de război s-a produs o accidentală
ucidere - s-a răspândit în oraşul nostru şi vestea despre indivizii români aflaţi în
închisoarea oraşului nostru - căci, după ce în temniţa nobilului scaun, s-a începui
omorârea şi coborând la hotelul oraşului de sub închisoare, unul care s-a numit pe
sine căpitan român, Barabâs Jancsi a fost şi el dat pradă morţii"'.
Daniel Roman, preotul ortodox din Cerghid a urmat după moartea tatălui
său în funcţia de preot, fiind hirotonit de episcopul Andrei Şaguna, la 25 octombrie
1848, însă fără singhelie24. Nu s-a implicat în evenimentele revoluţionare, dar la
cererea credincioşilor a îndeplinit oficiul de notar al satului aducând la cunoştinţă
ordinele sosite de la tribuni sau funcţionarii administraţiei. A avut relaţii de
colaborare cu maghiarii din sat, intervenind pentru salvarea vieţii lui Pâsztohi Jozsef
în toamna anului 1848 după luarea oraşului Tg. Mureş de armata austriacă25.
In timp ce se îndrepta dinspre Căneşti spre Tg. Mureş, preotul ortodox
Daniel Roman din Cerghid a fost arestat de o trupă de soldaţi, în 22 ianuarie 1849,
A fost întemniţat la Tg. Mureş şi transferat ulterior în închisoarea de pe dealul
Cetăţuia din Cluj. Comunitatea românilor din Cerghid a apelat la clemenţa
comisarului guvernamental, Szentivâny Kâroly, motivând cererea de eliberare a
preotului, care nu se făcuse vinovat cu nimic, prin necesitatea efectuării serviciului
religios, pentru mângâierea sufletelor ei neputând rămâne în continuare fără preot.
Din adresa comisarului guvernamental, transmisă comitelui Bânffy, la 16 iunie,
aflăm detaliile capturării sale, preotului însă, nu i se imputa nici o faptă potrivnică,
mai mult, el considera că a fost arestat doar pentru că era preot român. Motivul
arestării nu era cunoscut nici conducerii armatei, el însuşi susţinea, după cum pe

■■ Idem, fond Scaunul Mureş, Vicejude Szentivâny Jânos, dos. 952, f. 1.


Idem, fond Primăria oraşului Tg. Mureş, Acta Politica, dos. 1754, f. 3; Pâl-Antal Sândor, op.
cit., p. 414
D. Suciu, Al. Morarii, I.M. Balog, D. Covaci, C. Cosmuţa, L Madly, Revoluţia Transilvană de
la 1848-1849. Date fapte şi realităţi reflectate în documentele bisericeşti ortodoxe 1848-1850.
Bucureşti, 2011.
2,'S
P. Moldovan, op. cit., p. 192.
90
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

sine în nimic, nu se simte vinovat, că a fost arestat doar din considerentul că era
preot român. Comisaml ordona ca de îndată după recepţionarea ordinului în termen
de 8 zile să se dispună cercetarea preotului stabilindu-se ce comportare personală a
avut, ce fel de om a fost amintitul preot din Cerghid? Au existat motive valabile
pentru arestarea sa? Ce fapte a întreprins împotriva patriei? Dacă era necesară
menţinerea sa în arest, sau poate fi eliberat la cererea credincioşilor care depuneau
scrisoare de chezăşie26. Judele plasei Tirimia, Thuroczi Păi, confirma primirea
ordinului de demarare a cercetării preotului Daniel Roman care, după cum însuşi
recunoştea, a fost arestat în luna ianuarie şi încarcerat la Tg. Mureş, de unde, fără
consemnarea faptelor de care s-ar fi făcut vinovat, a fost transferat la Cluj, unde se
afla şi la data de 20 iunie 1849" . Concluziile cercetării au fost remise comitelui
comitatului Târnava, Bănffy Jănos: declaraţiile martorilor interogaţi, cetăţeni
români şi maghiari din sat, au reliefat că numitul preot nu s-a făcut vinovat de
comiterea de fapte potrivnice constituţiei şi naţiunii maghiare, fiind un om corect,
cu sentimente sincere şi comportare cinstită. In concluzie, judele Thuroczi Păi nu
considera că exista vreun motiv pentru menţinerea preotului Daniel Roman în
arest28. La rândul său, în adresa cu privire la cercetarea numitului preot înaintată
comisarului gubemial Szentivăny Kăroly, Bănffy Jănos menţiona că la persoana
numitului preot nu a fost reţinută nicio faptă duşmănoasă, toţi martorii interogaţi
declarând că are o fire blândă şi o comportare cinstită. Dar având în vedere că era de
aceeaşi naţionalitate, în acele timpuri critice, cu uşurinţă ar putea induce autorităţile
în eroare. Din aceste motive, exprimându-şi neîncrederea cu privire la preot, se
întreba dacă nu se putea găsi o modalitate de a se întârzia iertarea şi eliberarea sa,
deoarece prezenţa sa acasă, în sat, nu ar aduce nici un folos cauzei maghiare sau ar
putea întreprinde fapte nelegitime împotriva autorităţii sale29. în final, la 8 iulie
1849, Szentivăny Kăroly dispunea eliberarea nevinovatului preot Daniel Roman,
care a fost întemniţat pe nedrept. Cu acea ocazie au fost iertaţi şi eliberaţi cetăţenii
Comşa Gheorghe din lemut şi Aldea Aron din Ungheni care erau, de asemenea,
arestaţi şi întemniţaţi la Cluj, în închisoarea „Felegvar”, împotriva lor nefiind
demonstrat nicio atitudine reprobabilă deosebită30. Preotul se angaja că va milita şi
va îndemna credincioşii spre susţinerea liniştii publice şi credinţă faţa de constituţia
maghiară, în caz contrar, accepta să fie pedepsit în mod corespunzător31. Cazul
preotului Daniel Roman din Cerghid se circumscrie politicii generale promovată de
autorităţile maghiare împotriva preoţilor şi intelectualilor români, care erau
consideraţi un pericol la adresa revoluţiei maghiare prin influenţa şi atitudinea pe
care o insuflau enoriaşilor, fiind participanţi şi conducători ai evenimentelor care se

S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos. 2039, f. 12.
Ibidem, 2039, f. 13.
28
Ibidem, dos. 2034, f. 40.
' Ibidem, dos. 2026, f. 74.
30
Ibidem, dos. 2030, f. 82.
Ibidem, f. 84.
91
Ana HANCU

derulau în Transilvania. în cazul prezentat, preotul a fost arestat şi întemniţat la Cluj


doar din considerentul că era preot român, ancheta desfăşurată demonstrând în mod
evident că nu era implicat în mişcarea revoluţionară, fiind adeptul unei bune
colaborări şi convieţuiri a locuitorilor români şi maghiari din sat.
Comunităţile din Cerghid şi Cerghizel au avut de suportat o serie de
pierderi materiale generate de obligativitatea susţinerii efortului militar maghiai
prin donaţii de bani, produse, clopotele bisericilor, recrutări militare, jafuri şi
furturi. Cheltuielile cu aprovizionarea şi întreţinerea trupelor din Galiţia, aduse îj
Transilvania la Sibiu, staţionate pe data de 9 septembrie la Cerghid, 10 septembrie
Căneşti, 12 septembrie Mediaş erau asigurate şi prin efortul comunităţiloi
respective '. Taxa de război pentru susţinerea armatei maghiare era următoarea:
din cuantumul taxei de 233, 12 fl. pe anul 1848, comunitatea din Cerghizel la data
de 23 aprilie a plătit suma de 171,30, iar Cerghidul, din taxa în valoare de 482,11
plătise la acelaşi termen suma de 300,53 fl.33. La 4 mai 1849, judele plasei
Tirimia, Thuroczi Păi informa că bisericile, din „propria lor voinţă”, au predat 12
clopote, printre acestea numărându-se şi biserica disunită din Cerghid, care donase
1 clopot de 25 fonţi şi cea unită, cu un 1 clopot de 28 fonţi' . In ,Jnsemnaren
clopotelor donate din comitatul Târnava pentru sprijinirea patriei”, la data de 2;
mai 1849 erau consemnate un număr de 97 de clopote''.
„Conscripţia oraşelor, satelor, preoţilor, bisericilor, şcoalelor şi t
sufletelor din Eparhia greco-orientală-răsăriteană în Ardeal şi anume i ;
Protopopiatul Cetăţii de Baltă de Jos cu sfârşitul anului 1849 întocmită” de Petni
Cheţanovici la 18 decembrie 1849 în localitatea Boian, menţionează pentni
Cerghid: paguba satului: 6950, 58 fl., a bisericii: 127 fl. şi decedaţi prin moarte
silnică: 2 bărbaţi36. în „Pomelnicul martirilor români de la 1848-1849”, A.P
Alexi menţionează uciderea unui singur bărbat, în aprilie 1849, la Cerghid37.
Anchetarea hoţilor Săndor Jănos, Sipos Imre, Szilăgy Mihâly de către
tribunalul civil din Tg. Mureş indică amploarea jafurilor întreprinse asupra sateloi
româneşti. Sândor Jănos recunoştea că, în „iama trecută în satele de pe lânp
Târnava au furat nenumărate, fără număr, vite, cai, pe care le-a dus la măcelarii
Szatmâry Păi din Tg. Mureş care le-a jupuit. Şi cai atât au furat că nici numărul
nu se poate şti”. în declaraţia sa, Szilăgy Mihăly, recunoştea, de asemenea, căîc
iarna trecută, în tovărăşie cu prietenii săi au furat atâtea vite şi cai încât nici nii
poate să spună în mod sigur numărul animalelor furate, acesta fiind mai mare de
200. Preotul unit. Pop Nicolae din Cerghizel îi reclama pe Săndor Jănos, Ferenczi

Ibidem, dos. 2003, f. 169.


1 Ibidem, dos. 2021, f. 29.
Ibidem, dos. 2027, f. 39.
Ibidem, dos. 2026, f. 54.
36 D. Suciu, Al. Moraru, I. M. Balog, D. Covaci, C. Cosmuţa, L. Madly, op. cit.
37 A.P. Alexi, Din pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, în „Transilvania”, Braşov, ani
1970, 15 oct.
92
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

Gyorgy, Ferenczi Lajos, Solyom Istvân din Şoimuş care i-au furat 4 boi pe care i- •IQ

au vândut la Tg. Mureş, cerând să i se plătească paguba pricinuită' .


După înfrângerea revoluţiei, pentru despăgubirea celor care au fost prădaţi
şi jefuiţi în timpul revoluţiei, guvernatorul civil şi militar al Transilvaniei,
Ludovic Wohlgemuth, prin decretul din 6/18 septembrie 1849 va hotărî, printre
altele, şi crearea unor comisii pentru examinarea şi cercetarea pagubelor pricinuite
prin războiul trecut, astfel încât, „păgubiţii după putinţă să se despăgubească”39.
Procesul de restituire a bunurilor de care au fost deposedaţi petenţii era
dificil de realizat, datorită faptului că era necesară certificarea în faţa autorităţilor,
din partea unor martori, a dreptului de proprietate.
Pentru a-şi recupera o iapă de 8 ani, pe care o cumpărase tatăl său din
târgul Sighişorii, şi care i-a fost răpită de soldaţii secui, Căcuţ Gheorghe din
Cerghizel s-a prezentat, la 13 noiembrie 1849, în faţa comisiei de cercetare
împreună cu martorii: Pop loan, Moldovan Simion, Găborean Ştefan, Popa Lică şi
Veszeli Leonhard. Martorii interogaţi au declarat în faţa comisiei că aveau
cunoştinţă despre faptul că, în postul Paştelui românesc, soldaţii maghiari i-au
confiscat lui Căcuţ Gheorghe, din hotarul satului o iapă, prezentând semnele
particulare ale animalului. Dar deoarece atât martorii, cât şi proprietarul au omis
evidenţierea unui însemn, comisarii investigatori, Soos Gyorgy şi Denes Lăszlo au
respins cererea de retrocedare către proprietarul de drept40.
Documentele supuse cercetării au evidenţiat implicarea şi participarea
comunităţilor din Cerghid şi Cerghizel la evenimentele revoluţionare din anii
1848-1849, înscriindu-se în paginile istoriei naţionale, prin contribuţia adusă la
lupta pentru obţinerea de drepturi sociale şi naţionale ale naţiunii române din
Transilvania, atitudinea represivă a autorităţilor maghiare faţă de preoţi, pierderile
umane şi materiale ale locuitorilor.

Anexe
1
Preamărite domnule grof comite suprem!
Ca urmare a respectatului ordin din anul acesta sub nr. 247, anunţ cu umilinţă
domniei voastre că în localităţile din plasa mea locuite de români în care m-am deplasat,
respectivul ordin de interzicere a adunării, dat prin porunca de mai sus, în mod corect,
pretutindeni, l-am adus la cunoştinţa respectivilor cetăţeni în cauză. Şi peste tot, cu
excepţia Cerghidului Mare, am primit de la preoţi declaraţia conform căreia ei nu au
primit de la nimeni încă nici o înştiinţare, şi că chiar dacă vor primi, nu se vor supune
doar dacă ar veni de la episcopul lor. Chemându-1 la mine, la domiciliul gazdei mele pe
preotul din Cerghidul Mare pentm a-i aduce la cunoştinţă ordinul de mai sus, a transmis
că lui episcopul i-a interzis cu pedepsirea a 24 de florini de argint să se supună

is S.J.A.N. Mureş, fond Scaunul Mureş, Organe revoluţionare, dos. 45, f. 39, 41.
19 George Bariţiu, Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani din urmă, Braşov, 1994, voi.
II, p. 783.
■|0 S.J.A.N. Mureş, fond Primăria oraşului Tg. Mureş, Acta politica, dos. 2103, f. 1.
93
Ana HANCU

autorităţii civile, şi nu vine?; şi după care văzând că eu totuşi nu renunţ la comunicarea


ordinului şi m-am îndreptat eu însumi spre el, numai atunci a venit la domiciliul meu,
unde după ce i-am citit ordinul de interzicere (al adunării), a răspuns că el are de la
episcop ordin ca în Duminica Tomii să se prezinte cu doi delegaţi săteni la Blaj; - el nii
recunoaşte un ordin mai presus decât acela, şi se va duce. în continuare, sunt îndatorat, să
o informez pe domnia voastră despre acest preot că acel îndemn al episcopului pentru
liniştirea poporului, pe care tradus din maghiară îl pot citi şi în gazete, nu l-a comunicai
credincioşilor, la solicitarea mea spunând că nu a primit nici un astfel de document. îu
alte localităţi din plasa mea, peste tot, preoţii au primit ordinul şi l-au comunicai
poporului, într-adevăr cu bune rezultate; Protopopul din Tirimia încunoştinţat despre
comportamentul deosebit al acestui preot a fost surprins, declarând că despre adunarea
din Duminica Tomii nu ar fi putut primi nici o înştiinţare de la episcop, căci el a primit cu
o zi înainte de la episcop acel ordin prin care numai protopopii puteau să cheme la
adunare iar întrunirea se va ţine în 15 mai la Blaj. Şi vă puteţi închipui că acea circulară
scrisă transmisă de episcop nu ar fi primit-o? De altfel, până în prezent, în plasa mea nu
am descoperit la popor nici un spirit rău.
Cu umil respect sunt al domniei voastre.
Umila slugă Thuroczi Pâl, jude
Teremia Mare, aprilie, 28 (1)848

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2009, f. 156.

Ca urmare al ordinului comisarului gubernial sub nr. 158 din 26 octombrie 1848
cu privire la următorii locuitori ai satelor care au depus jurământul pe constituţie: după
cum urmează,...
Cerghidul Mic

1. Cioban Simion 15. Cioban Todor


2. Cioban Todor 16. Furnia Pantilimon
3. Hancu Petru 17. Cioban Gheorghe
4. Kosa Gyorgy 18. Cioban Gheorghe
5. Cojoc Dumitru 19. Căcuţ Todor
6. Avram luon 20. Rus Ilia
7. Fumia Vasile 21. Boitoş Ştefan
8. Fumia Petru 22. Cioban Gligor
9. Cioban Gheorghe 23. Iurta luon
10. Rus Petru 24. Vig Andrăs
11. Cioban losiv 25. Popa George
12. Tolan luon 26. Hancu lacob
13. Hancu Petru 27. Kovăcs Vasilie
14. Hancu Alexa 28. Cojoc Ştefan

Original. S.J.A.N. Mureş,/o/zJ Comisar Bethlen Jânos, dos. 284, f. 2.

94
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

4597/(1)849
De la comisarul suprem,
comitelui comitatului Târnava
Cluj, în 16 iunie (1)849

Domnul episcop al Făgăraşului a trimis în două rânduri consecutiv, adrese cerând


ca, după ce credincioşii de confesiune greacă din Cerghidul Mare au păşit spre unio, să
dispun eliberarea preotului lor român, adică Roman Dani, care fără cunoştinţa lor ar fi
întemniţat de câteva săptămâni în prezent, aici în Cluj, deoarece numitul preot conform
documentelor, nu ar fi fost amestecat în nimic rău.
Din înştiinţarea pe cale oficială despre împrejurările prinderii sale aşa reiese că el
mergând de la Vămos Gălfalva spre Tg. Mureş a fost prins de armată la 22 ianuarie şi dus
în temniţa din Tg. Mureş, dar atunci despre nici o faptă nu aţi trimis înştiinţare, asupra sa
găsindu-se aici alăturatele două înscrisuri, mai târziu de acolo fiind adus la Cluj, în
prezent se află arestat în Felegvar, dar din cauza căror fapte a fost întemniţat? Aceea nici
conducerea armatei nu ştie, el însuşi susţine, că întrucât nu se simte cu nimic vinovat, se
gândeşte că numai din motivul că a fost preot român.
Nu demult locuitorii din Cerghidul Mare mi s-au adresat printr-un memoriu
cerând iertarea amintitului preot, întărind nevinovăţia acestuia şi plângându-se că pe mai
departe nu pot rămâne fără toate consolările sufleteşti.
Respectivele înscrisuri, aici alăturate, cu aceea hotărâre le transmit domnului
comite suprem: astfel după recepţionarea ordinului meu, de îndată, cu severitate să-l
cercetaţi, ce comportare personală a avut, şi de aici, ce fel de om a fost amintitul preot din
Cerghidul Mare? Au existat motive valabile pentru arestarea sa? Şi să anunţaţi sub ce
vină stă, ce fapte a săvârşit împotriva patriei? Dacă este atât de vinovat încât este necesar
să fie menţinut în arest? Sau prin cererile credincioşilor poate să fie iertat? Să mă
înştiinţaţi în termen de 8 (opt) zile de rezultatul cercetării ordonate.
Comisarul suprem al ţării,
Szentivâny Kăroly
Adnotare: sub nr. 3046, 2 bucăţi ,
nr. 4258, 1 bucată/cerere
sub nr. 5597, 2 bucăţi

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2039, f 12.

Judelui suprem Thuroczi Păi


Târnăveni, 20 iunie (1)849

Preotul de confesiune ortodoxă din Cerghidul Mare, încă în ianuarie trecut


arestat, a fost dus la Tg. Mureş şi de acolo, fără consemnarea tuturor faptelor a fost
transferat la Cluj, unde în prezent este arestat.
In conformitate cu cercetarea ordonată sub nr. 4597 de domnul comisar al ţării în
chestiunea memoriului comunităţii din Ceghidul Mare privind eliberarea preotului lor,

95
Ana HANCU

documentele cercetării finalizate împreună cele auxiliare şi hotărârea definitiva anexată o


trimit dumneavoastră.

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2039, f. 13

Cerghidul Mare, 22 iunie (1)849

Stimate domnule comite suprem!


Ca urmare a ordinului din anul acesta sub nr. 501, împotriva întemniţatului în
Cluj, preotul de confesiune greacă. Roman Dani din Cerghidul Mare, pentru faptele sale
s-a dus la final cercetarea; cele 5 bucăţi cu concluziile aici alăturate, le trimit cu respect; -
am înştiinţat în mod deosebit că din declaraţiile maghiarilor şi românilor pe am fost
dispus să îi audiez a reieşit că despre respectivul preot, cu alte cuvinte, nu s-au adeverit
nici o faptă potrivnică ţării, şi toţi l-au descris ca pe un om cu o puternică simţire şi
comportare cinstită. Drept pentru care, nu văd nici o pricină pentru întemniţarea sa în
continuare.
Cu respect, al stimatului domn comite suprem
Umila slugă, Thuroczi Păi, Jude prim

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, des.


2034, f 40

De la corniţele suprem al comitatului Târnava


Târnăveni, 27 iunie (1)849

Domnului Szentivăny Kăroly, măritul comisar suprem al ţării!


540/( 1 )849

în conformitate cu ordinul onoratului comisar gubemial din anul curent, 16 iunie


sub nr. 4597, am efectuat cercetarea cu privire la faptele preotului de confesiune ortodoxă
din Cerghidul Mare, adică. Roman Daniel, - despre care muncă -, sub X aci alăturat cu
restul documentelor, vi le transmit toate împreună, 6 bucăţi; opinia în privinţa subiectului o
împărăşesc prin următoarele: cu privire la cercetarea numitului preot: nici o faptă rea
duşmănoasă nu a comis şi toţi martorii interogaţi îl arată că are o fire blândă şi o comportare
cinstită. Cu toate acestea, în aceste timpuri critice ca individ de aceleaşi neam cu uşurinţă ar
putea induce în eroare. Cu acest prilej nu s-ar putea găsi o modalitate de a se întârzia
iertarea şi eliberarea sa? Căci fiind acasă, în ceea ce priveşte cauza noastră, cu certitudine
nu ar fi spre nici un bun sprijin, nu ar putea întreprinde rele împotriva autorităţii mele?

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2026, f 74

96
Aspecte privind participarea cerghizenilor...

5562(1)849
De la comisarul plenipotenţiar al Ţării
D-lui baron Bânffi Jănos, corniţele comitatului Târnava!
Cluj, în 8 iulie (1)849

Deşi împotriva preotului român din Cerghidul Mare nu s-a demonstrat în mod
deosebit nici o fărădelege, ba mai mult, cercetarea în cauză, arată că a fost întemniţat
nevinovat fiind, cu oarecare îngăduinţă îl eliberez din celula de aici din închisoare.
Comşa Gheorghe locuitor în lemut şi Aldea Aron locuitor în Niraşteu, împotriva
lor nefiind demonstrat în mod deosebit nici o fărădelege deosebită îi iert să plece acasă,
cu acel ordin ca ei să se prezinte la domnul comite suprem sau la domnul vicejude; fiind
reîntorşi acasă, acolo se va urmări comportarea acestora.
Plângerea lui Comşa Gheorghe cu privire la pierduţii boi: în privinţa aceasta, să
se facă cercetare şi cer să mă anunţaţi despre cerere.
Comisar plenipotenţiar al Ţării
Szentivăny Kăroly

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2030, f. 82

8
571
Judelui suprem Thuroczi Păi

Ordinul comisarului plenipotenţiar al Ţării sub nr. 5562 transmis mie cu privire la
preotul român din Cerghidul Mare, Roman Daniel, după ce s-a dus la sfârşit cercetarea
împotriva sa, nedemonstrându-se nici o faptă nelegiuită, a fost eliberat din închisoare;
fapt pe care îl scriu spre necesara dumneavoastră cunoştinţă.
Mai departe, în înţelesul aceluiaşi ordin, a fost iertat Comşa Gheorghe din lemut;
să efectuaţi cercetarea cu privire la plângerea sa în cazul boilor pierduţi şi aceasta de
îndată să mi-o prezentaţi...

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative, dos.


2030, f. 83

Mai Jos subscrisul, cu aceasta mă angajez că eu, pus în libertate, nu numai


că voi susţine menţinerea liniştii publice, dar şi pe alţii îi voi îndemna la linişte,
voi îndemna la credinţă faţă de constituţie, iar dacă nu aş întreprinde aceste
lucruri, pedeapsa mea să fie incontestabilă.
Cluj, 8 iulie 1849
Ohla Daniel (Olah, n.n.)

Original. S.J.A.N. Mureş, fond Comitatul Târnava, Acte politico-administrative,


dos. 2030, f. 84
97
Ana HANCU

Notă
Cerghidul Mare - Cerghid
Cerghidul Mic - Cerghizel
Felegvâr - Cetăţuia
Maros Vâsârhely - Tg. Mureş
Niraşteu - Ungheni
Vâmos Gâlfalva - Căneşti

Dr. Ana HANCU

98
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

Din pierderile umane şi materiale ale românilor


din scaunele Treiscaune, Odorhei, Ciuc,
în timpul Revoluţiei de la 1848/1849
Pr. drd. Sebastian PÂRVU

în ansamblul comunităţilor româneşti din Transilvania, o situaţie cu totul


specială au avut-o românii din fostele scaune secuieşti Treiscaune, Odorhei, Ciuc
şi parţial Mureş. Sufleteşte şi nu numai aceştia au participat deplin în toate etapele
desfăşurării revoluţiei de la 1848-1849 alături de românii din întreaga
Transilvanie. Dat fiind însă situarea lor în mijlocul comunităţilor secuieşti, de cele
mai multe ori situaţiile dramatice prin care au trecut au cunoscut dimensiuni
specifice şi mult mai accentuate.
Românii din secuime, „cei mai expuşi dintre românii ardeleni”, au luat la
cunoştinţă cu îngrijorare despre conţinutul şi mesajul proclamaţiilor maghiare
oficiale, cum este cea din 10 octombrie 1848, coşutiană şi ea, emisă „înainte de a
fi vărsat românii vreo picătură de sânge maghiar” precizează George Bariţiu:
„(...) fieştecare, în opt zile (subl. în orig. - n.n.) să se aplece şi să se supuie (...)
căci almintrelea, precum e adevărat că e un Dumnezeu în ceruri (...) - aşa e
adevărat şi aceea că se va coborî asprimea pe capetele vinovaţilor şi viteaza
noastră ostăşime, care numai acum a bătut o turmă de vânzători de patrie -, va
porni în contra voastră şi atunci vai şi amar de fiecare răsculat, iară de trei ori vai
de întăritori (întărâtători - n.n.). Atunci ar fi mai bine de cumva nu v-aţi fi născut,
căci nimănui (...) nu se va ierta. Dar şi până atunci ceea ce se va porunci
maghiarilor şi secuilor, ca să se scoale şi ca viforul să măture fiece goz
nemulţumitoriu (...). Ca să se scoale poporul unguresc şi secuiesc, toţi cu toţii şi
să şteargă de pe faţa pământului pe fieştecare vânzător de patrie şi rebel (...)
[căruia] pământul i se va lua şi i se va împărţi între credincioşii fii ai patriei (...).
Luaţi seamă, fraţi români, ca să nu provocaţi asupra voastră ceasul pedepsii”1.
Nimeni nu poate să ignore presiunea pe care o exercitau asemenea
discursuri asupra celor mai încercaţi români, cei din secuime. Câteva momente
dramatice trăite atunci de protopopul Petru Pop, din Breţcu sunt ilustrative. In
timpul revoluţiei acesta fugise în păduri, soţia îi era bolnavă netransportabil: „(...)
de 20 de luni, de când am fost la [alegerea din] Turda (fusese şi la Blaj nn) păzesc
pre preoteasa mia în patul zăcerii şi când am fost de naintea focului şi omorâturi,
fiica mia, soţia susnumitului loan Băloiu au păzit-o pe maica lor (...), fiind, de
focul şi apa prin care am trecut tare slăbit, (...) carii, în focul cel mai grozav, între

Ana Grama, Români sud-transilvani în secolul al XlX-lea, Editura Arcuş, 2001, p. 44


99
Sebastian PÂRVU

ispitele ceale de ucidere am stat în credinţă nesmintită, atuncea când fui eu jăfuit
de toate şi am rămas numai în cămaşă, şi aşa am rătăcit prin munţi şi prin
crepăturile pământului care a le înşira şi eu mă judic de netrebnic (.. .)2.
Asupra românilor s-a acţionat pentru a fi lichidaţi fizic şi slăbiţi economic
prin mai multe metode, dintre care bande de militari secui scăpate de sub control
(dezertori) care jefuiau mai ales satele româneşti din secuime”3.
Pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, publicat de A.P. Alexi în
revista Transilvania din Sibiu în 1871-1872, cuprinde date şi despre calvarul
românilor din secuime. Astfel, prin „tribunalul de sânge unguresc, au fost ucişi 6
bărbaţi români din Vidacut" din Zagon „2 bărbaţi puşcaţi de insurgenţii unguri",
din Chichiş 3 români, din Ozun 1 bărbat, şi din Tăureni „au fost ucişi - din
ordinul lui Saraşi de la tribunalul de sânge unguresc - Sandu Vulgain, loan şi
Nicolae Brenceanu, Gheorghe şi loan Roşea"4.
în memoriul canonicului romano-catolic Raduly definitivat la Alba lulia în
30 decembrie 1848, se menţionează: „Noi încă nu ne aflarăm în stare de a putea
da o însemnare acurată a tuturor românilor ucişi în rezbelul civil şi a tuturor
satelor dearse şi deprădate”. Cât se ştia până la acea dată era din „isvoare sigure”
...la Odorhei la 60 ucişi în felurite chipuri... unele sate din ţeara Bârsei cam
vătămate5.
Prin decretul guvernatorului Ludovic de Wolgemuth, din 18 septembrie
1849, s-au înfiinţat „judecătorii cercetătoare” la Sibiu, Cluj, Alba lulia, Reteag şi
Odorhei, şi „comisiuni curăţitoare” „purificatoare” la Târgu Mureş, Bistriţa şi
Braşov.
în 23 februarie 1849 a fost emis ordinul comisarului Csăny Lăszlo privind
anchetarea persoanelor şi sechestrarea averilor, celor care au făcut parte din tabăra
„duşmană”, şi cei care şi-au părăsit domiciliul.
Este singulară, printre altele, şi o poziţie „umanitară” a contelui Mikes care
se opunea genocidului antiromânesc dintr-un cu totul alt motiv. Informaţia
provine dintr-o scrisoare a maiorului Czetz către Comitetul apărării naţionale
(ungare) trimisă la 5 noiembrie 1848. Maiorul Czetz relatează aici că l-a întrebat
pe contele Mikes de ce nu-i execută pe cei câţiva „instigatori” români prinşi;
contele Mikeş i-ar fi răspuns: „dacă va executa cu nemiluita pe români atunci cine
va mai lucra moşiile?”6.
Aflaţi în „cea mai critică situaţie”, izolaţi de fraţii lor de peste Olt, românii
din fostele scaune secuieşti au trecut şi în anii revoluţiei de la 1848/1849 prin
clipe deosebit de grele. Curajul de a se declara solidari cu idealurile tuturor

2 tbidem. p. 46.
3 Gelu Neamţu, Revoluţia democratică de la 1848 -1849 din Transilvania, în „Isloria României.
Transilvania". Volumul I, Editura „George Bariţiu”, Cluj-Napoca, p. 925.
4 A.P. Alexiu. Din pomelnicul martirilor români de la 1848-1849, în „Transilvania”, III, nr. 19.
din 1 octombrie 1870-IV, nr. 1.1, din iulie 1871.
5 Gelu Nemţu. op. cit., p. 946-947.
1 tbidem. p. 924.
100
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

românilor ardeleni a însemnat suportarea unor evidente atacuri, însoţite de jafuri,


sau părăsirea locuinţelor.
Pe teritoriul comunei Chichiş, în 1848, s-au dat lupte între trupele ruseşti,
austriece şi cele ale secuilor conduşi de Găbor Âron. Este consemnat faptul că
între 23 iunie şi 2 iulie 1849 cazacii au înfrânt orice rezistenţă în calea lor şi au dat
foc satului. în perioada 21-28 iunie 1849 au fost împuşcaţi şi ucişi 3 bărbaţi
români din Chichiş de către „revoluţionarii" unguri (conform A. P. Alexi, care a
publicat „pomelnicul martirilor români de la 1848-49" în revista Transilvania de
la Sibiu în anul 1871)7.
Deoarece românii din Buzăul Ardelean au luptat în timpul revoluţiei de la
1848 sub comanda unui căpitan braşovean, în anul 1849 au suportat
„tratamentul" detaşamentelor de represiune secuieşti, care au devastat bisericile
şi şcolile româneşti şi au maltratat populaţia din zonă. Corniţele Francisc Haller,
fost căpitan de husari secui, a terorizat populaţia din bazinul Buzăului Ardelean
devastând toate bisericile ortodoxe din zonă. în iunie 1861, aflat la apele minerale
de la Vâlcele „s-a lăudat - în faţa lui George Bariţ - că el împuşcase trei preoţi
români, iară nu numai pe unul”, precum ştiuseră - George Bariţ - în octombrie
1848. Aceste nenorociri şi nedreptăţi suferite de românii de la izvoarele Buzăului,
sunt cuprinse foarte bine într-un memoriu adresat de aceştia Mitropolitului Andrei
Şaguna la 24 iulie 18488.
în zilele „rebeliei - la parohia ortodoxă din Intorsura Buzăului - s-au
prăpădit toate însemnările veniturilor şi ale cheltuielilor încă şi acest protocol şi mai
multe protocoale şi cărţi bisericeşti, deci de nimic nemaiputându-se da seama”9. Din
darea de seamă pe perioada de la 1850 prezentată de gocimanul Nicolae Cristea la 6
februarie 1854, cu prilejul vizitei canonice a protopopului, rezultă că biserica cu
hramul Sf. Mucenic Gheorghe din întorsura Buzăului „din vremea revoluţiei fiind
mult stricată”, primise unele reparaţii, dar mai erau necesare şi altele, acestea
rămânând în sarcina gocimanilor, ajuraţilor şi a parohului10.
Cheltuielile făcute cu reparaţia bisericii distruse de insurgenţii secui au fost
de 309 fl.r., 5 creiţari, strânşi cu discul, „pre 22 de foi sau câştigat", dar s-au
făcut şi „din dăruirea înaltului nostru împărat, la anul 1852, mai 30, spre
despăgubirea sfintei noastre biserici din vremea revoluţiei" (200 fl.r.)11.
în noiembrie 1848, un bărbat român din Buzăul Ardelean a fost ucis de
„revoluţionarii" unguri în mod „tirăneşte” (cum se precizează în „pomelnicul

1 A.F. Alcxiu, op. cit.


s Gheorghe Radu, istoricul vieţii bisericeşti a românilor din Ţinutul Buzaelor transilvănene şi
îniprejiirinii, Teză de licenţă. Sibiu, 1979 p. 97.
Ioana Cristache Panait, întorsura Buzăului. Construirea bisericii de piatră Sfăntu Gheorghe -
implicaţii i.Uorice şi artistice, în „Angvstia”, 5/2000, p. 42.
J Ibio . p. 42.
Gheorghe Radu, op. cit., p. 103.
101
Sebastian PÂRVU

martirilor români de la 1848-1849" publicat de A.P. Alexi în revista Transilvania


de la Sibiu în 1871)12.
Dintr-un document emis la 17 noiembrie 1849 din Coşeni aflăm că: „Prin
hotărârea nr. 967, din data de 13 a acestei luni, se dispune ca Dragomir Mihai din
Lisnău urmărit pentru instigare, imediat ce va fi observat să fie prins şi arestat
deoarece în timpul revoluţiei a instigat poporul declarând că el este delegat din
partea revoluţionarilor români”13.
în „pomelnicul martirilor români de la 1848-1849", întocmit de A.P.
Alexi şi publicat în revista Tranilvania de la Sibiu în 1871, figurează şi „1 bărbat
ucis de insurgenţi în mod barbar", în martie 1849, în Ozun14.
Protopopul din Breţcu, Petru Pop, trimis de Direcţia şcoalelor din Sibiu, la
Sf. Gheorghe, în data de 14 noiembrie 1849, să cerceteze cazul răposatului paroh
G. Popovici şi a învăţătorului loan Popovici, „că, cînd, cum şi în ce chip au murit
în anul 1848 pe la octombrie, dar cei care cunoşteau împrejurările morţii
dascălului, terorizaţi, înfricoşaţi, răspundeau, n-am văzut, n-am auzit”15. O parte
din constatările făcute de Petru Pop cu ocazia acestei cercetări le aflăm de la
urmaşii săi, peste ani. Astfel, într-un raport al protopopului de Trei Scaune (cu
sediul la Breţcu), Constantin Dimian, către Consistoriul Sibian din data de 14
martie 1917, acesta relata „că nu poate pleca din localitate, pentru a face cercetări,
decât cu aprobarea specială a autorităţilor din Tg. Secuiesc sau Odorhei”. „După
cum cunosc eu starea psihică a sepsisângeorgenilor - continuă protopopul C-tin
Dimian - sunt intoleranţi, nu numai acum, ci şi în trecut chiar. O asemenea
procedură, s-a urmat în Sepsisângeorgiu şi în 1848, când i-au adunat pe ai noştri
în piaţă şi acolo i-au constrâns a trece la una din confesiunile lor”16.
în vara anului 1848, la Sfântu Gheorghe, românii au fost adunaţi în piaţa
centrală a oraşului şi constrânşi să-şi părăsească religia. Majoritatea nu au mai
revenit la religia ortodoxă. Au fost şi excepţii: astfel loan Bogdan, de 45 de ani,
reformat, în anul 1860 face un gest curajos de a ieşi din comunitatea reformată
tocmai a opidului Sepsi Sz. Giorgy cu următoarele precizări: „acest om până la
anu 1848 au fost tot de ai noştri, iară prin revoluţia anului 1848/9 au trecut silit la
religia reformată şi acuma iarăşi s-au întors la religia în care s-au născut şi au
crescut”17.

" loan Lăcăluşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Hargimta. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 316
'■ Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Instilulii administrative din perioada absolutismului
austriac, nr. 11/1849, f. 1.
14 loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 343
ls Ana Crama, Petru Pop protopop de Breţcu. luptător pentru supravieţuirea românilor din fostul
judeţ Trei Scaune, în „îndrumătorul bisericesc”, nr. 139, Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1991, p. 223.
16 Mircea Păcurariu, Politica statului ungar faţă de biserica ortodoxă din Transilvania in
perioada dualismului 1867-1918, Sibiu, 1986, p. 208.
17 Gheorghe Vasilescu File de istorie a Bisericii Ortodoxe din Sfântu Gheorghe şi judeţul
Covasna. mms, p, 22; Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”.
102
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

în „pomelnicul martirilor români de la 1848-1849", întocmit de A.P.


Alexi şi publicat în revista Transilvania de la Sibiu în 1871, figurează şi „2 I Q

bărbaţi puşcaţi de insurgenţi (unguri)", în februarie 1849, din Zagon .


în februarie 1848, prin „tribunalul de sânge” unguresc au fost ucişi 6
bărbaţi români din Vidacutu (menţionaţi de A.P. Alexi în Pomelnicul martirilor
români de la 1848-1849, publicat în revista Transilvania de la Sibiu, în 1871)19.
Românul Suciu Mihai „omul de încredere al tribunului popă românesc de
acolo, şi încă în toamnă i-a atacat pe maghiarii din Eliseni, a fost în stare să spună,
că: maghiarii şi secuii nu au ce căuta nimic în Ţara Ardealului, şi să se care în
Sciţia, de unde s-au împrăştiat"" .
în timpul revoluţiei de la 1848-1849, localitatea Sărmaş este menţionată
împreună cu alte sate din jur ca fiind jefuită de către secui, care după adunarea de
la Lutiţa s-au dedat la jafuri şi incendieri de sate şi biserici româneşti din zona
Mureşului şi Bicazului. în timpul retragerii trupelor pe muntele Harghita, după
lupta de la Albeşti-Sighişoara, a murit în luptă Ţăran Gavril loan din Sărmaş .
în timpul revoluţiei de la 1848, localitatea Subcetate a fost jefuită de secui.
Participarea locuitorilor din Subcetate la revoluţie e atestată şi de faptul că în
cimitirul satului a fost identificat mormântul căpitanului Nicolae Muscă (1786-
1848), pe a cărei piatră funerară este menţionat ca „participant la rezbelul pentru
libertate din 1848”. într-una din lupte a căzut şi lacob Gafton, care a murit în
spitalul din Braşov.
Preotul Mihai Dobreanu (1828-1900), în timpul lungii sale pastoraţii s-a
identificat cu viaţa comunităţii. în revoluţia de la 1848/1849 a protestat vehement
împotriva uciderii de către husarii lui Kosuth a mai multor români nevinovaţi,
motiv pentru care a fost expulzat timp de doi ani în Moldova"'.
Intoleranţa faţă de români s-a manifestat şi prin schimbarea toponimelor
unor localităţi care aminteau de originea românească a locuitorilor acestora.
Astfel, la adunarea de la Lutiţa din 16-17 octombrie 1848 s-a hotărât schimbarea
denumirii localităţilor Vlăhiţa - Nagy Olahfalu (Satul Mare Românesc, în
traducere liberă) şi Căpâlniţa - Masik Olahfalva (Celălalt Sat Românesc), pentru a
se înlătura cuvântul Olah14.
Răspunsul românesc la pierderile umane şi materiale suferite de românii
din Trei Scaune este cuprins în circulara protopopului Petru Pop din Breţcu

b lonn Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 446.


111 Elena Mihu, Preotul Nicolae Stoicovici din Jacii şi fraţii săi şi „răsplata" primită pentru
clev(/tamentul lor în Revoluţia din 1848-1849, în „Angvstia”, nr. 13/2009, p. 61-11.
20 Ibidi rn, p. 70-71.
1 Miicca Păcurariu, Revoluţia românească din Transilvania şi Banat în anii 1848-1849.
Conlribiilici Bisericii, Sih'w 1995, p. 121.
■ Vasile Dobreanu, Doina, Dobreanu, Subcetate Mureş. File de monografie. Editura Motiv, 1999,
p. 151.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 669.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 681.
103
Sebastian PÂRVU

adresată „preoţilor şi evlavioşilor creştini din protopopiatul Haromsekului”, în


august 1849. Adresându-se încercaţilor săi preoţi parohi, protopopul Petru Pop,
amintind de suferinţele îndurate „cu toţii câţi mai vieţuim din mila
atotputernicului îngrijitor al cerului şi pământului fuserăm rânduiţi a auzi ceale
ce urechi de om n-au auzit şi a vedea ceale ce ochi de om n-au văzut”, în
autentic spirit creştin îi povăţuieşte pe aceştia ,^ă-şi ţie păstorii sufleteşti în trei
următoare dumineci şi sărbători, a ieşi şi face cunoscut iubiţilor poporeni că,
lăpădănd toată ura şi patima cu fleştecare conlăcuitor din aceste locuri să se
vadă cu bună relegioasă dragoste şi iubire neieşind din gura unuia cuvânt
vătămător, cu atât mai vârtos fapte vătămătoare de cinste, avere sau viiaţă, ci tot
pacea, liniştea să împărătească, acestea să se urmeze"25.
Alături de pierderile mari suferite de locuitorii oraşului Sf. Gheorghe, în
vara anului 1849 din partea armatei ţariste şi locuitorii români din localităţile
învecinate au înregistrat asemenea pagube. Un asemenea caz rezultă din
adeverinţa eliberată preotului român loan Popovici din Dobolii de Jos, pe data de
27 decembrie 1849, privind confiscarea a 30 de vite şi un viţel, de către cazaci26.
Documentele de arhivă pun în evidenţă faptul că pe parcursul mai multor
ani, după terminarea revoluţiei, s-a purtat o intensă corespondenţă între
administraţia locală şi cea regională şi centrală privind soluţionarea plângerilor şi
finalizarea cercetărilor referitoare la despăgubirea populaţiei civile pentru daunele
suferite în timpul revoluţiei de la 1848/184927.
Situaţia preoţilor din Trei Scaune este zugrăvită magistral de Petru Pop,
protopop al Haromsecului [la 14 (16) septembrie 1849], într-un document redactat
la Breţcu. Poate unul dintre cele mai zguduitoare documente, care surprinde
situaţia grea în care se aflau românii28.

Ana Grama, op. cit., p. 60-61.


26
Arhivele Naţionale Covasna, Colecţia CSEREYEMILIA, nr. 1025, fila 1.
Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Instituţii administrative din perioada absolutismului
austriac, nr. 126, 170/1852.
„(...) Măria ta, prea luminate doamne şi stăpâne, rog mila părinţească a măriilor voastre,
mângăia-ne măcar cu un cuvînt, că noi pe aicea n-au fost destul că după ce nimărui nimic făcând,
cine ce au vrut au luat, am lăsat tot, apoi izgoniţi am fost şi scăpare nicăiri căpătând, robiţi, jefuiţi
de avere, de sănătate, mulţi şi de viaţă, cu bătaie de joc tunşi, de credinţa religiei cu ameninţări cu
pierderea vieţii despărţiţi, luatu-ni-a ce-am avut tot, am stat pînă în gât în focul gheenii, şi trupeşte
şi sufleteşte. Că au pătimit cred şi confraţii, cari, lasându-şi casele şi toate au fugit prin ţări stăine,
iară suferirea noastră a fost înmiită, că noi nici n-am fugit, nici n-am stat, ci numai am ars şi nicie
un minut n-am avut bun acum a şaseprezecea lună, de când am fost la Blaj din poruncă, pentru care
patimi dacă n-am avea nici o socotinţă şi nici o milă de mângăiere nici acum, batăr cu un cuvînt,
alta nu putem gândi, ci ca nişte deutădăjduiţi. (...)
Noi, cei din Haromszek locuitori români, care nimic biruim din pămîntul care l-au zidit
Dumnezeu pentru oameni, noi suntem cel mai urgisit norod al lui Dumnezeu şi lepădătura tuturor
oamenilor. (...) Mai nedreptăţile suflări ale lui Dumnezeu decât noi, nu se află pe faţa a tot
pământul. Şi mai defăimată preoţie ca preoţia română din Haromszek în toată lumea nu este, care o
pot eu zice şi cu documenturi vrednice de crezut pot adeveri, care de nu voi putea (fiind ascultat) să
cad în cea mai mare negrafie [disgraţie]."
104
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

Numai într-un district ca Odorheiul au fost ucişi 147 de bărbaţi, 4 femei şi 2


pmnci, (total 153), după o statistică incompletă făcută de Artemiu Publiu Alexi29.
Preluând şi centralizând datele din documentele edite şi inedite cercetate
redăm o sinteză a lor în anexele intitulate: „Din pierderile umane şi materiale
provocate de insurgenţii maghiari şi secui în timpul revoluţiei de la 1848-1849, în
localităţi din Protopopiatul ortodox al Vâlcelelor şi Hăghigului, fostul scaun
Treiscaune, azi judeţul Covasna” - anexa nr. 1 şi „Din pierderile umane şi
materiale ale românilor din alte localităţi din scaunele secuieşti Treiscaune, Ciuc,
Odorhei şi parţial Mureş” - anexa nr. 2.
Conscripţia Protopopiatului Vâlcele: întocmită de Protopopul loan Moga, în
23 octombrie 1849, conţine date despre 15 sate cu parohii lor, pagubele suferite de
biserici şi locuinţele sătenilor şi numărul românilor care au murit de moarte silnică
(38 bărbaţi şi 15 femei). Potrivit raportului, numărul total al „gazdelor” pe
Protopopiat era de 3022 bărbaţi şi 2864 femei, iar cel al sufletelor era de 5886
credincioşi, date rezultate din însumarea cifrelor trecute în dreptul fiecărui sat. In
Hăghig, Arini, Arpătac, Ariuşd, Marcoş, Vama Buzăului, Teliu, Budila, Ormeniş,
Vultureni lipseau preoţii, uneori şi dascălii, toţi fugiţi de frica ungurilor; dascălul
din Marcoş fusese împuşcat; au existat cazuri în care fuseseră trase focuri de armă şi
proferate înjurături păgâne în biserică. Biserica din Vama Buzăului fusese Jefuită de
clopot şi de cărţile de cult; cea din Teliu pierduse linguriţele de argint, odăjdiile,
protocoalele, policandrul, dar şi banii bisericii; icoanele bisericii din Augustin
fuseseră distruse de unguri, cărţile fuseseră arse, casa parohială suferise importante
distmgeri, astfel încât erau privaţi de cele sufleteşti nu doar credincioşii din parohia
menţionată, ci şi cei din filia Racoşu de Sus. Credincioşii români ortodocşi din
Vultureni (Magyar UJfalu) fuseseră siliţi de preotul maghiar să treacă la confesiunea
lui. Multe sate fuseseră Jefuite, locuitorii lor bătuţi sau chiar ucişi; din satul larăş
unii români fuseseră înrolaţi cu forţa în armata maghiară, iar alţii supuşi la taxe,
situaţie care se regăsea şi în satul Ariuşd. Din Vama Buzăului unii români au fugit
în păduri sau în Ţara Românească. Situaţia şcolară era una la fel de complicată:
multe sate nu aveau nici şcoală, nici dascăl, altele se sileau să îndeplinească măcar
una din condiţii: dacă nu dispuneau de un edificiu şcolar, să aibă cel puţin un dascăl,
cum era în Hoghig, Arini, lorăş. Vâlcele, Arpătoc, Ariuşd, Vultureni; o situaţie
diferită se regăsea în Vama Buzăului, unde sătenii dispuneau de un loc pentru
şcoală, dar erau prea săraci să o poată construi .
Istoria revoluţiei româneşti din estul montan al Transilvaniei este completată
prin prezentarea evenimentelor şi poziţia românilor din satele Dămuc, Telec, Valea
Jidanului, Fundul Ivănuşului, Bicazul Ardelean (azi aparţin Jud. Neamţ). Deşi
minoritari în această zonă, românii şi-au trimis delegaţi la cea de-a treia Adunare de
la Blaj, luând act de evenimentele care erau în plină desfăşurare depunând

2i| Gelu Neamţu, Drama preoţimii române din Transilvania în timpul revoluţiei de la 1848-1849-
Aspecte inedite, în „Angvstia”, nr. 13, Editura Angvstia, Sf. Gheorghe, 2009, p. 59-62.
Dumitru Duciu, ş.a. op. cit., p. 82.
105
Sebastian PÂRVU

jurământul de credinţă faţă de împărat şi naţiunea română, înarmându-se şi refuzând


recrutarea militară din toamna anului 1848. Sunt prezentate confruntările militare
dintre Constantin Romanu Vivu şi trupele de secui din iama anului 1848 când
prefectul a fost prins, trimis în temniţa din Tg. Mureş şi atacul din 3 martie 1849
când românii din aceste sate au fost atacaţi de 5.000 de secui. Ca în întreaga
Transilvanie şi aici represiunea s-a îndreptat spre preoţii românii care nu au trecut
de partea revoluţiei maghiare, aşa cum a fost preotul Dumbravă din Dămuc, „legat
toată ziua l-au purtat ca rob până l-au omorât” şi biserica română prădată31.
în Raportul Isprăvniciei Ţinutului Neamţ către Departamentul din Lăuntru,
din 28 octombrie 1848, în limbajul vremii sunt relatate evenimentele din zona
respectivă, împotrivirea românilor şi decizia de a nu se înrola32.
Cea mai mare barbarie comisă de Beothy Odon a fost instituirea
faimoaselor „tribunale de sânge” (verbirosag), cu scopul precis de a pronunţa
condamnări la moarte, precum şi a „echipelor de vânătoare”, care se ocupau cu
urmărirea „instigatorilor” români şi saşi. Dintre acestea, deosebit de active au fost
tribunalele din Tg. Mureş şi Odorhei33.
După cucerirea Transilvaniei de către armata maghiară condusă de
generalul Bem a fost emis ordinul privind punerea sub sechestru şi vinderea prin
licitaţie publică a bunurilor celor care au părăsit locuinţele retrăgându-se în
păduri, în taberele româneşti sau în Ţara Românească şi Moldova şi încarcerarea
„răufăcătorilor care ameninţau liniştea publică” Conformându-se acestui ordin la
23 februarie 1849 comisarii Kontz Imre şi Nagy Jozsef s-au deplasat în localităţile
Vidacutul Român, Jacodul Românesc şi Maghiar, Şard, Guştemiţa şi Sâncel,
reuşind să prindă 17 români34.
Documentele au reţinut o multitudine de cazuri punctuale în care românii
din Ţinutul Secuiesc au avut de pătimit.

Ana Hancu, op. cit., p. 53.


.... Privighetorul ocolului Muntelui de la acest ţinut, prin raport cu no. 397 înştiinţează că în
partea Transilvaniei în lăutru şi pe la satele megieşe cu graniţa urmează nelinişti în pricină că
Ungaria sileşte pe români a le da ajutor de oşteni în neînpăcarea ce o au cu sârbii, la care
împrejurare românii mai ales din satele de graniţă din partea Transilvaniei, numite Valea Jidanului,
Bicazul Unguresc, Fundul Ivănuşului şi altele s-ar împotrivi de a da ajutor Ungariei”. în document
se relatează că, atunci când în aceste sate a venit „birăul unguresc, un armean Ştefan Capasu din
Gheorgheni şi alţi trimişi din partea Ungariei, (...) făcând vestrea prin tragerea de clopote la
bisericele din arătatele sate, în curând s-au adunat ca la trei mii de bărbaţi români înarmaţi toţi cu
suliţe şi alte arme". Trimişii din partea Ungariei au spus sătenilor că au venit "pentru a le cere
ajutor de oşteni români". După ce trimişii unguri au aflat că nu primesc acest ajutor, "pe lângă că
pe unii din trimişi i-au legat şi i-au bătut, apoi şi pe un preot român din satul lor, valea Jidanului, l-
au omorât din pricină că acela se ispitea să aplice pe români la voinţa trimişilor din partea
Ungariei". După asemenea evenimente românii din aceste sate erau îngrijoraţi „despre năvălirea
ungurilor la ei. la care întâmplare românii pot să caute scăpare în partea codrilor, de prin munţii
acestui ţinut". Mircea Păcurariu, op. cit., p. 152.
'' Ana Hancu, op. cit., p. 245.
■ J Ibidem. p. 245.
106
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

„O divizie de secui, trecând în zilele acestea către Sibiu, „ftcu excesurile


cele mai urâte. La Arpatac (Araci) au batjocorit pe mai mulţi români care avură
nenorocirea a trece pe lângă ea. Pe unul l-a împuşcat printr-o falcă, pe altul prin
nas, pe o muiere o maltratară în chipul cel mai neruşinat. Toate acestea mulţumită,
pentru că ţăranii pe unde ajungeau aceşti Secui le dădeau toate de-a gata şi-i
ospătau şi-i tratau omeneşte”35.
Parohul Dragoş Cătană din Vidacut, în 24 noiembrie 1849, scria către
protopopul său, că ungurii au comis omoruri groaznice asupra a 6 oameni şi anume:
loan Costea, Uie Chirpărău, loan Rus, Mihăilă Boica, loan Maior, Dumitm
Câmpean, iar văduvele acestora au rămas cu 9 orfani; una dintre văduve a rămas
invalidă după ce au maltratat-o ungurii, care au luat vitele celor împuşcaţi şi nimeni
nu ştie unde le-au dus36.
Parohul loan Fechetici din Şoimoş, în 25 noiembrie 1849, adevereşte că în
octombrie 1848 ungurii au prădat satul şi i-au omorât la hotar pe: Moldovan
Gherman, de care a rămas văduva Moldovan Măriuţa cu patru copii, Simion
Cătană fără urmaşi, pe diacul satului; Voilă Toader, l-au aruncat din turnul de
piatră al bisericii, de el a rămas văduva Voilă Todora cu copii mici, pe Moldovan
Petru l-au prins şi l-au dus la Târgu Mureş, l-au bătut aşa de rău încât după ce a
venit acasă a murit şi de el a rămas văduva Măriuţa cu un copil; ungurii l-au
împuşcat pe Nicolae Curuţ din Mărtiniş în hotarul numit Kopolni, a rămas de el
muierea văduvă, i s-a luat casa şi umblă pe la uşile oamenilor; a fost împuşcat şi
Prezghirli Ignat din Mărtiniş de care a rămas muierea cu patru copii; mărturiseşte
că pe toţi bărbaţii omorâţi de unguri i-a scris cu mare dreptate şi întăreşte toată
relatarea cu semnătura şi pecetea proprie37.
La 19 august protopopul Zaharia Boiu se deplasează la Porumbenii Mari şi
în faţa întregului popor l-a întrebat pe preot dacă este adevărat că doreşte să se
stabilească la Sângiorgiu şi din ce pricină. Iar răspunsul dat de preot a fost: „pe
vremea revoluţiunii ungureşti, parte mare din parohianii de aicia, iar din
niii, mai toţi - s-au fost ungurit. Aşa prin urmare, văzându-mă cu simbria
tare scăzut, ceva eclejie nu este nimic, venitu stolariu foarte subţire”. Citind
raportul protopopului Zaharia, episcopul Şaguna hotăra rămânerea preotului Oniţa
în Porumbenii Mari. în Mureşeni, sat aflat în apropierea oraşului Tg. Mureş, după
arestarea preotului Ştefan lacovici românii ortodocşi au fost siliţi să treacă la
catolicism, dar la reîntoarcerea din temniţă a preotului au revenit la legea
părintea.scă38.

’ Al. Papiu Ilarian, op. cit., p. 42.


’ Dumitru Suciu, ş.a., op. cit., p. 48.
' Ibidem, p. 49.
1 Ana Hancu, op. cit., p. 329
107
Sebastian PÂRVU

In declaraţia lui Toader a lui Samuilă din Vâlcele este menţionată înrolarea
forţată în gărzile maghiare „fiind silit de ţivilii maghiari spre cătănie” şi uciderea
lui Die Olteanu din Braşov în bătălia de la Timişoara39.
Urmările războiului civil s-au vindecat greu. Astfel Protopopul Hăghigului
loan Moga în 10 mai 1850 scria episcopului Andrei Şaguna că; „în Protopopiat
există văduve care vor să se recăsătorească, dar primii lor soţi au fost recrutaţi cu
sila de armata ungară, duşi în Ungaria şi circulă zvonuri că au căzut în război, dar
nu există dovezi şi certitudini în toate cazurile. însă pentru Ilie Brânză din Araci
(Arpatak) există dovada cerută, pe care i-o trimite Episcopului, cu rugămintea de a
dispune toate cele necesare pentru rezolvarea canonică a acestui caz şi a celorlalte
din Protopopiat”40.
Românii din secuime, în timpul revoluţiei de la 1848-1849, au reprezentat
partea cea mai năpăstuită a românilor ardeleni. Această stare de lucru era prezentă
în mentalul colectiv şi peste două decenii când, mitropolitul Andrei Şaguna
menţiona: „ştim cu toţii Iubiţilor, între împrejurări critice au trăit confraţii noştri
din ţinutul secuimii şi trăiesc încă şi până în ziua de astăzi. Cu toţii simţim
dăunătoarele urme de le-au lăsat infuenţa timpului de mai înainte asupra
creştinilor noştri din secuime. Nicăieri nu este atât de ameninţată naţionalitatea şi
confesiune noastră ca acolo”41.

Anexa nr. I

Din pierderile umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari şi secui în


timpul revoluţiei de la 1848-1849, în localităţi din Protopopiatul ortodox al
Vâlcelelor şi Hăghigului, fostul scaun Treiscaune, azi judeţul Covasna

1. Hoghig (Hăghig) lipsă de preot că au fost la ţară şi de dascăl, că au fost prins la


Sentgeorzu (Sf. Gheorghe) şi i-au luat boii şi altele mai multe, jefuire şi păgubi mari,
danii şi omomri de oameni, bătăiu de oameni cu câte 100 beţe, morţi „pre vremea
răzmeriţii de moarte silnică” - 5 bărbaţi
2. Arini, puşcături, suldame, lipsă popă, tăieri cu sabia, jefuiri, 1 bărbat mort
3. lorăş (larăş), danii cu sila, jefuire şi duşi la cătane, fără voia lor
4. Eliopatak (Vâlcele), puşcături şi sudalme păgâneşti, păgubi. Mâncătorii cu sila, danii
cu sila şi tabere mult au pătimit, 1 bărbat mort

Dumitru Duciu, ş.a. op. cit., p. 344


Ibidem, p. 68
loan Lăcătuşu, Identitate şi cultură la românii din secuime. Editura Carpatica, Cluj-Napoca.
2005, p. 172.
Informaţiile referitoare la pierderi umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari şi
secui în localităţi din Protopopiatul ortodox Treiscaune cu sediul la Breţcu nu au fost înaintate
Episcopiei ortodoxe din Sibiu, de către protopopul Petru Pop. Acestea urmează să fie reconstituite
din alte surse arhivistice, în curs de identificare
108
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

5. Arpătak (Araci) lipsă preot, bătaie cătănească în sat, sudălmi, ameninţări de stricare a
bisericii, lipsă de cantor, că l-au împuşcat prin obraz, casa preoţească de tot jefuită,
jafuri, omoruri de om pentru că au ţinut cu împăratul, 4 bărbaţi morţi
6. Ariuşd puşcături şi sudalme, lipsă preot, danii, oamenii duşi cu sila la cătane, jefuire
şi ameninţări
7. Marcoş (Mărcuş) lipsă de preot 8 luni, dascălul omorât cu glonţ, focuri, jafuri, bărbaţi
morţi, pe dascălul H Dogariu l-au puşcat Pal Galfi din Bicfalău (sat vecin - n.n.) în
casa preoţească şi cu alţii.
8 Vama Buzăului lipsă de preot 8 luni, şi de dascăl, sudalme, puşcături, răpirea cărţilor,
hainelor, clopotului, omoruri de români, fuga în păduri şi Ţara Românească, aicea
cărţi şi odăjdii clopotul au luat, pagubă au avut biserica 200 fl iar popa 800 fl mc
9. Teliu (azi în judeţul Braşov) lipsă de preot, jăfuire, Precestenia au dus-o, linguriţa de
argint, odăjdii, protocoale, policandru, lumini şi banii bisericii, toţi i-au dus rebelii,
vite mâncate şi alte jafuri mai multe. 12 bărbaţi morţi
10. Budila (azi în judeţul Braşov) jefuire, puşcături, suldame groaznice, lipsă preot 8 luni,
4 bărbaţi morţi
11. Agoştin (Augustin, azi în judeţul Braşov) cea mai jalnică faptă au săvârşit aicea, în
biserică tot au stricat icoanele, cărţile le-au dus şi ars, Tâpla au stricat-o, odăjdiile au
luat legăturile bisericii, casa bisericească, încât acum nu să poate sluji Sf. Liturghie,
au prefăcut satul în cenuşă, l-au făcut fără nici o casă cât pomii încă i-au tăiat, lipsă
de preot şi de dascăl, omoruri de oameni, fugă la pădure, 5 bărbaţi morţi, 15 femei
omorâte. Aici satul a fost ars ca faţa căşii, n-au rămas nimica, însă după aceea au
început a-şi face bordeie
12. Ormeniş (Urmeniş, azi în judeţul Braşov) lipsă de popă şi de dascăl, puşcături şi
sudalme, jefuire şi pagube mari la români, nu este şcoală nici dascăl că au murit.
13. Racoşu de Sus jefuiri şi danii, acesta-i sat unguresc puţini români umblă la materă la
biserică
14. Micfalău lipsă de preot, sudalme de rebelii unguri, i-au silit popa unguresc de ş-au
lăsat religia
15. Biksad (Bixad) puşcături sudalme de rebeli unguri, jafuri, dănii şi moarte multă de
vite cu coarne, aicea încă nu-i loc de a face şcoală şi sărăcie mare. N.B. pe oamenii de
pe aicea tot cu sila i-au dus la cătane şi s-au silit tare rebelii a le strica religia.

Sursa: date preluate şi prelucrate din „Conscripţia oraşelor, satelor, preoţilor,


bisericilor, şcoalelor şi a sufletelor din eparhia greco-răsăriteană în Ardeal, şi anume din
protopopiatul Elipatakului, Tractul Hăghigului la sfârşitul anului 1849 întocmită”, în
volumul Revoluţia transilvană de la 1848-1849. date, realităţi şi fapte reflectate în
documentelebisericeşti ortodoxe. 1848-1850, Dumitru Suciu ş.a.. Editura ASAB,
Bucureşti, 2011, p. 446.

* informaţiile referitoare la pierderi umane şi materiale provocate de insurgenţii maghiari


şi .secui în localităţi din Protopopiatul ortodox Treiscaune cu sediul la Breţcu nu au fost
înaintate Episcopiei ortodoxe din Sibiu, de către protopopul Petru Pop. Acestea urmează
să fie reconstituite din alte surse arhivistice, în curs de identificare.

109
Sebastian PÂRVU

Anexa nr. 2
Din pierderile umane şi materiale ale românilor din alte localităţi
din scaunele secuieşti Treiscaune, Ciuc, Odorhei şi parţial Mureş

1. Apaţa (azi jud. Braşov) în 28 noiembrie 1848 au fost ucişi în mod barbar prin ştreang
4 români
2. Bicaz, azi jud. Neamţ „în 18 ianuarie 1849, Todor Csepe, Demeter Csepe şi Maria
Csepe din 2 români şi două românce au fost împuşcaţi de către năvălitorii unguri în
comună. La preotul român Nicolae Csepe mai întâi i s-au scos ochii şi numai apoi a
fost împuşcat”. Tot aici, la 1 martie 1849, au fost spânzuraţi 6 români
3. Brăduţ, Jud. Covasna, în vara anului 1849, un român a fost spânzurat de insurgenţii
unguri
4. Breţcu, jud. Covasna, în aprilie 1849 au fost împuşcaţi prin „tribunalul de sânge” 5
români: Chifor loan, Panca loan, Panca Ştefan, Bradea Mitru şi Cocan Andrei
5. Chichiş, jud. Covasna, în 21 iulie 1849, „au fost împuşcaţi de către insurgenţii unguri
în comună 3 români. în 6 aprilie 1849, a fost ucis prin ştreang ţăranul român George
Zisca, la mandatul lui solgobirău Remety Karoly şi a notarului Bene Janos din Bodoc
(Covasna). în 12 aprilie 1848, un alt român a fost împuşcat”
6. Corbu, jud. Harghita, în 12 aprilie 1849, „a fost împuşcat românul Şerban Nicolae,
prin proprietarul din Mejlendorf Kakusi, din ură şi răzbunare”
7. Eresteghin, comuna Moacşa, jud. Covasna, în 16 iulie 1849, „a fost spânzurat ţăranul
român Andrei Vereş, la mandatul din armata kossuthiană şi la îndemnul ungurilor din
comună”
8. Fincel, corn. Dealul, Harghita, în Iulie 1849, „a fost omorât cu mare cruzime ţăranul
român Emanoil Petre, originar din Uzun (Ozon), jud. Covasna, prin sentinţa
maiorului din armata kossuthiană Joszef Intze”
9. întorsura Buzăului, jud. Covasna, în 7 noiembrie 1848, un român a fost omorât cu
bâtele de insurgenţii unguri în comună
10. Mărcuş, jud. Covasna la 15 februarie 1849 a fost terorizat românul Xenofon Dogaru,
din ordinul lui Sarosi
11. Ocna de Sus, jud. Harghita, în 4 martie 1849, „au fost ucişi în mod barbar 3 români şi
4 românce la mandatul supralocotenentului din armata kossuthiană Kole, originar din
comuna Ditrău”
12. Ozun, jud. Covasna în 8 martie 1849, un român a fost ucis de insurgenţii unguri
13. Odorhei, jud. Covasna, la 25 octombrie 1848 un român a fost omorât cu bâtele: Vasile...
14. Sf. Gheorghe, jud Covasna, în data de 14 noiembrie 1849, Episcopia Sibiului este
rugată „să cerceteze cazul răposatului paroh G. Popovici şi a învăţătorului loan
Popovici”
15. Suseni, jud Harghita, Aron Lugojanu, centurion; spânzurat
16. Tăureni, corn. Feliceni, jud. Harghita, „în 3 decembrie 1848, românul Sandu
Vulgaciu a fost ucis la mandatul lui Sarosi, după aceea au fost omorâţi cu bâtele: loan
Berceanu, Nicolae Berceanu, George Roşea, iar loan Roşea şi câţiva sunt rămaşi
anonimi”
17. Vama Buzăului, azi jud. Braşov, în 26 noiembrie 1848, au fost împuşcaţi 2 ţărani
români de către insurgenţii unguri

10
Din pierderile umane şi materiale ale românilor...

18. Zagon, jud. Covasna, în 21 februarie 1849 au fost împuşcaţi doi români de către
insurgenţi unguri în comună.

Sursa: date preluate şi prelucrate din volumul: Revoluţia transilvană de la 1848-


1849. date, realităţi şi fapte reflectate în documentele bisericeşti ortodoxe. 1848-1850,
Dumitru Suciu ş.a., Editura ASAB, Bucureşti, 2011; Ana Grama, Petru Pop protopop de
Breţcu, luptător pentru supravieţuirea românilor din fostul judeţ Trei Scaune, în
„îndrumătorul bisericesc”, nr. 139, Mitropolia Ardealului, Sibiu, 1991, şi Vasile T. Suciu,
Transilvania 1848-1849 Antologie, Editura Tipomur, Târgu Mureş, 2001.

-m
. .-Iu
• ■ 1:

Pr. drd. Sebastian PÂRVU

111
Teze şi antiteze paşoptiste...

Teze şi antiteze paşoptiste sau De ce sărbătoarea


naţională a Ungariei e clădită pe osemintele martirilor
români din Transilvania
Prof. Alexandru CIUBÎCĂ

Din punct de vedere ideologic şi politic, deceniul al cincilea al secolului al


XlX-lea a fost marcat, într-adevăr, de o revoluţie la nivel european. O revoluţie în
modul de a gândi valoarea individului în societate, o revoluţie a concepţiilor,
pentru că se respingea ideea de stat multinaţional, de imperiu, punându-se în prim-
plan criteriul naţional. Acum, în bătrânul continent al democraţiei, se afişa
„principiul naţiunilor”, care trebuia să fie fundamentul statelor europene modeme
şi criteriul delimitării graniţelor acestora. Acest principiu - în linii generale - va
triumfa la sfârşitul Primului Război Mondial.
în Ungaria şi în Principatul Transilvaniei, în anii 1848-1849, frământările
ideologice, sociale şi militare paneuropene au primit forme „originale”şi au
devenit, mai cu seamă, ocazia dezlănţuirii furibunde a hungarismului (concept în
baza căruia tot ceea ce nu este de „aleasă stirpe asiatică” nu este demn să trăiască),
secondată de continue încercări de intimidare şi de distrugere, morală şi fizică, a
celor diferiţi din punct de vedere etnic, religios şi lingvistic. Iar aceasta, în
condiţiile în care ungurii nu erau majoritari nicăieri, nici în Panonia măcar, şi
cu atât mai puţin în Ardeal şi în Banat.
Aşa se face că „revoluţia” maghiară, având în principal în frunte capete
nobiliare, pe fii ai acestora şi mulţi-mulţi alogeni, declanşată, la 15 martie 1848, a
eludat deviza eminamente socială „Dreptate, egalitate, fraternitate", pentru a se
cantona - în principal - în două scopuri clar definite şi având dimensiuni pur politice:
I. eliberarea maghiarilor, îndeosebi a clasei nobiliare şi a fruntaşilor politici, de sub
tutela imperială vieneză şi 2. supunerea sub ascultarea Budapestei a teritoriilor locuite
de slavi (sârbi, croaţi, ruteni, slovaci, ucraineni) şi a Principatului Transilvaniei, care
nu făcuse până atunci parte din Ungaria niciodată, locuit în covârşitoare majoritate
de români. într-adevăr, în timp, acest principat a constituit continuu o formaţiune
statală distinctă, de-sine-stătătoare, care şi-a păstrat suveranitatea şi în condiţii istorice
extrem de vitrege, atunci când - de pildă - expansiunea otomană devenise foarte
puternică, ameninţând Europa Centrală, iar - în 1527 - Ungaria fusese transformată,
în cea mai mare parte, în paşalâc.
Dualismul austro-ungar, începând cu 1867, nefast pentru toate naţionalităţile
ajunse sub duma budapestană. Ungaria ,/oşie” de 133 de zile a lui Bila Kun, din
1919, redusă la tăcere de armata română care a înălţat - simbolic - opinca pe

113
Alexandru CIUBÎCÂ

Parlamentul din Budapesta, colaborarea necondiţionată şi slugarnică cu regimul


nazist al lui Adolf Hitler (inclusiv participarea benevolă şi zeloasă la holocaust, doar
din Ardealul de Vest răpit, fiind expediaţi spre lagărele morţii 618.000 de evrei),
„curtea” politică făcută „tăticului popoarelor”, losif Vissarionovici Stalin, imediat
după a doua conflagraţie mondială, pentru ca Ardealul să fie atribuit Ungariei, ideea
desprinderii Transilvaniei de România, vehiculată şi la Cluj-Napoca, în timpul
revoltei anticomuniste din 1956, existenţa, vreme de aproape două decenii, şi
caracterul clar discriminatoriu-antiromânesc al Regiunii Autonome Maghiare (până în
1968), imixtiunile cu caracter revizionist şi revanşarde ale statului maghiar în
treburile interne ale României, după 1990, fluturarea - astăzi - de autonomii
„ţinutaşe” de către liderii politici unguri din România, în diverse colţuri de ţară, toate
nu sunt decât noi şi noi momente şi etape, puii otrăviţi care ies, rând pe rând, la iveală
din ouăle clocite acum vreo 165 de ani sub laibărul ideologic al lui Kossuth Lajos,
pentru care unica şansă de supravieţuire a românilor, a saşilor, a slavilor şi a evreilor
era „să se topească” în ,4iobila”, „civilizata” masă a maghiarilor, altfel aşteptându-i
exterminarea. Grosso-modo, aceste tendinţe şi idei antieuropene şi - în ultimă instanţă
- antiumane se află la baza „revoluţiei” ungare din spaţiul panono-transilvan, al cărui
început a devenit ziua naţională a statului vecin. Insă, evident, fiecare naţiune are
dreptul să-şi aleagă drept zi naţională pe aceea care o reprezintă cel mai bine...
Revenind la anii războiului civil din Transilvania (căci, în 1848-1849, pe
aici numai vorba de revoluţie n-a fost), trebuie să reamintim că intelectualii
români s-au pronunţat pentru menţinerea independenţei principatului în cadrul
Imperiului Habsburgic; fruntaşii politici români şi saşi au intuit pericolul acestei
uniri forţate cu Ungaria, unire în privinţa căreia populaţia majoritară românească
şi celelalte etnii nu fuseseră în niciun fel consultate.
Atrocităţilor comise de armata ungară, de formaţiunile (para)militare
secuieşti, în cuprinsul întregului areal transilvănean, le-a urmat rezistenţa eroică din
zona Munţilor Apuseni, sub geniala conducere şi beneficiind de remarcabila
strategie elaborată de către Avram lancu. Aceasta nu a fost înfăptuită dintr-o naivă
simpatie şi devoţiune faţă de „drăguţul de împărat” Franz losef (care va înşela, de
altfel, fireştile aşteptări ale românilor la un statut demn în cadrul imperiului), pentru
că alianţa cu Curtea vieneză era singura modalitate de salvgardare, în acel moment
istoric, a înseşi fiinţei naţionale. Pătrunderea armatelor imperial ţariste în Ardeal,
conduse de generalul Luders, cel care afirma că acolo a găsit un singur conducător
şi general, pe Avram lancu, va aduce limpezirea şi despărţirea apelor. Iar amintirea
acestei limpeziri o avem şi astăzi, la Arad; statuia celor 13 generali „martiri”,
executaţi după evenimente ca trădători ai coroanei imperiale. Cei mai mulţi au fost
nemaghiari, intraţi în mrejele lui Kossuth Lajos (el însuşi un slovac deznaţionalizat
şi oportunist), mercenari care au jucat o carte necâştigătoare şi care - pierzând - au
plătit eşecul cu viaţa. însă pentru propaganda maghiară ei sunt eroi naţionali: iată
cum. în politică şi în istorie, sau - mai bine spus - în istoria politizată, chiar şi

114
Teze şi antiteze paşoptiste...

atunci când dovezile şi argumentele contrarii sunt clare, palpabile, de necontestat, se


creează şi sunt promovate şi perpetuate mituri absolut interesate ideologic.
Pentru românii ardeleni, indiferent de condiţia lor socială sau de
implicarea în viaţa publică, „revoluţia” aceasta a reprezentat un genocid practicat
sistematic de unguri şi de secui. Spre a dovedi acest lucru vom apela la rândurile
unui corespondent al „Bucovinei”, Gazetă românească pentru politică, religie şi
literatură, transmise din Alba-Iulia la data de 8 decembrie 1849 şi care au apămt
în numărul I, anul III, din 6 ianuarie 1850 al publicaţiei, la Cernăuţi. Am reprodus
articolul după: Academia Română, Memoriile Secţiunii Istorice, Seria III, Ton XI,
Mem.ţoriul] 10 (extras), apărut la Imprimarea Naţională, Bucureşti, 1931.
Placheta poate fi consultată la Arhivele Statului - Filiala Mureş, sub cota 11/2821
şi ea cuprinde discursul Decorarea lui Avram lancu şi a camarazilor săi, rostit
de profesorul, omul politic, istoricul şi academicianul, dar mai ales marele patriot
bucovinean care a fost/on. I. Nistor, în şedinţa din 24 ianuarie 1930 a Academiei.
Articolul este inserat la paginile 1-4 ale respectivului extras şi 282-285 ale
respectivului tom. In transcriere am păstrat ortografia epocii. Am plasat între
paranteze drepte adăugirile şi precizările absolut necesare şi am marcat prin (?)
transcrierile puţin probabile sau greşite ale unor antroponime şi toponime,
corespondentul publicaţiei „Bucovina” fiind prea puţin familiarizat cu scrierea
limbii maghiare.
„Nu ne aflăm în stare de a putea da o însemnare acurată [= clară, evidentă] a
tuturor românilor ucişi în războiul civil şi a tuturor satelor arse şi prădate. Ce ştim
până acuma din istorie sigură este: 4 prefecţi: [Alexandru] Bătrâneanul fu spânzurat
la Cluj, Constantin Romanul [-Vivu] tăiat în bucăţi la Mureş-Oşorheiu [= Târgu-
Mureş], [Petru] Dobra împuşcat la Baia-Abrudului, Ion Buteanu spânzurat la
Zarand. Doi vice-prefecţi: [Vasile] Simonis spânzurat la Cluj, lui [Eliseu] Tudoranu
îi trase pielea de pe el la Sâncraiu. 10 tribuni: V[asile] Papiu spânzurat la Mureş-
Oşorhei, [George] Gregorean şi [Nicolae] Pauleti împuşcaţi la Sibiu, [Alexandru]
Gândea şi [Dionisiu] Terlecki [= Telechi] cu alţi cinci, spânzuraţi la Zarand.
Num.ărul centurionilor şi al decurionilor omorâţi este necunoscut, totuşi se
poate socoti uşor la o sută, fără temere de exagerare. între preoţi: Protopopul
[Vasile] Turcu fu spânzurat la Cluj, protopopul [Ştefan] Moldovan tăiat în bucăţi
la Oşorhei [= Târgu-Mureş], preotul [loan Bucur] Papiu din Budgiu [= Budiu-de-
Câmpie, astăzi comuna Alexandru Papiu Ilarian] spânzurat la Turda, preotul
[leronimj Alpini împuşcat la Mănărade [judeţul Alba], preotul Gregorian din
Gigeasa-de-Sus, tatăl tribunului, împreună cu fiul său, fu împuşcat la Sibiu;
preotul Tipie din Teiuş fu împuşcat la Gherla înaintea altor 7 fii ai săi; în
comitatul Zarand fuseră spânzuraţi 6 preoţi; la Hususău [= Valea Lungă (jud.
Arad)] fu împuşcat un preot şi 12 ţărani deodată; în Câmpie fuseră ucişi la 40 de
preoţi. Afară de aceia, la Blaj 11 Români; o parte împuşcaţi; o parte tocaţi; în jurul
Sibiului fuseră împuşcaţi 18; în Cornăţel, prin uneltirile lui Ciongradi (?) fură
împuşcaţi 23; în Jernut [sic!] la ordinul baronului G. Apor (?) fuseseră spânzuraţi

115
Alexandru CIUBÎCĂ

26; pe drumul de la Dej către Baia-Mare, din ordinul comitelui Telecki Şandor [=
Teleki Sândor] şi a lui Cotana Micloş [= Katona Miklos], fuseră spânzuraţi 32; la
Sighişoara şi în Jurul ei s’au împuşcat la 40; în comitatul Szolnoc [= Szolnok] într-
o casă au fost 50 fripţi de vii; la Daleş [= Daneş] din ordinul comitelui Haller (?)
s-au împuşcat 50 de oameni, dintre care 38 Români şi 12 Saşi; la Odorhei la 60
ucişi în felurite chipuri; la Turda 70, o parte împuşcaţi, o parte spânzuraţi, o parte
tăiaţi în bucăţi; la Mezb-Săngheli [= Mezoszengyel, satul Sânger (judeţul Mureş)],
din ordinul lui Betek Găbor, fură împuşcaţi odată 100; la Mureş Oşorhei mai mult
de 100 ucişi în felurite chipuri; la Cluj 150 împuşcaţi, 50 spânzuraţi; la Vioara
juzii sângiurilor (membriţi] curţii marţiale) Kemeny Istvân, Pogan Ghiury (?),
Pogan Kăroly şi amândoi Micşa [= Miksa] au judecat 300 de Români la moarte şi
i-au împuşcat. Numai într-o zi împuşcară 150, la fiecare împuşcătură strigau
Ungurii către Români: Cântaţi „Deşteaptă-te Române”!
Săcuii sub comanda lui Jeno losef (?), Szabo Lajos, Saison Moses (?)
Kovacz Szigmond [= Kovâcs Zsigmond], Cazony (?) şi alţii în satele: Hudac [=
Hodac], Libănfalva[= Ibăneşti], Rus[= Ruşii-Munţi], Morăreni, Dumbrava,
Monori, Iclandul-Mare şi Mic, Mezo-Szengheli, Sântioana, Şieul-Mic [localităţi
în judeţul Mureş; Monor şi Sieu, în judeţul Bistriţa-Năsăud] au tăiat în bucăţi pe
toţi Românii de parte bărbătească, muierile şi copii[i] au fost alungaţi din sat,
averea lor au răpit-o, vitele lor le-au vândut în S[zăsz]-Reghin şi Oşorhei, iar
pământurile le-au împărţit între ei. De se mai adaugă la acestea, că mai nici un sat
românesc, care sunt 2.400, nu se află din care să nu se fi ucis 10-20 de oameni,
apoi cei ce au căzut în deosebitele lupte, care nu sunt mai puţin de 8-10.000,
atunci putem lua pe uşor numărul Românilor omorâţi la 35-40.000, aşadar a 40-a
parte din totalul numărului de 1.600.000 al Românilor transilvăneni, pentru că,
cam atâta e numărul lor în Transilvania după datele bisericeşti.
Sate sunt arse cu totul cam 100, adică aproape de Sibiu 2, în jurul
Năsăudului 6, în Sălaj 7, pe drum de la Deva către S[z]asz-Sebeş 7, în ţinutul de la
Merişel [= Mărişel] 8; pe Mureş şi pe amândouă Tâmavele 9, în comitatul
Szolnocului 10, în jurul Clujului 12, în comitatul Zarand 18, în distinctul Cetăţii
de Piatră (Kiour) 24; arse în parte şi ruinate sunt la 230, adică în Sălaj 18, în
ţinutul Merişel şi Arieş 18, în comitatul Szolnoc la 30, pe Murăş şi pe amândouă
Tâmave 40, în distinctul Cetatea de Piatră 50, în comutatul Zarand 75.
Intre acestea sunt săseşti: oraşul Reghin şi satul Petele [a], arse de tot; apoi
unele sate din Ţara Bârsei cam vătămate; ungureşti sunt Vinţul de Sus şi Aiudul,
erariale [= localităţi în care se găseau oficii ale aurului] Zlatna; mestricate [=
amestecate]: Baia-Abrudului şi Baia-Crişului care sunt în parte arse.
Deci se vor computa [= socoti] peste tot de fiecare sat ars câte 80 de case,
iar în satele arse în parte câte 20 de case şi fiecare casă cu câte 100 flţorini] argint;
pentru că atâta face şi cea mai săracă casă cu uneltele şi cu victualele [= produse
alimentare] ce se află în ea: aşa preţul lor este de 1.260.000 flţorini] argint. Apoi
de se socoteşte şi aceia că de la fiecare familie română, care sunt 360.000, s’au

116
Teze şi antiteze paşoptiste...

stors cel puţin câte 50 fl[orini] argint, parte în bani gata [= numerar], parte în
natură, parte în vite, de aici mai iese suma de 18.000.000.
După computarea [= socotirea, însumarea] de mai sus au căzut în războiul
civil 40.000 de Români; dintre aceştia au fost mai tot al patrulea tată de familie,
care, ca şi Saşii, au drept a cere de la stat ajutor; fiindcă după teoria învăţăturii de
stat această cerere ar fi cea mai mică care s-ar putea face către stat sau către
guberaiu [= conducere; ocârmuire]; cum că statul a recumpărat [= răscumpărat]
această îndatorire, a dovedit-o prin ajutorul care l-a dat Saşilor; deci cum că
familiile orfane române au drept să ceară de la stat ajutor, este întemeiat prin teorie,
şi cum să lucrăm numai despre aceia, că această cerere să se împlinească şi în faptă.
Aici se ridică întrebarea despre măsura ajutorului care să se dea din partea
statului: această întrebare şi necăutând la aceia, că aceşti oameni au căzut pentru
guberniul, atârnă de la împrejurările locale mai de aproape; şi socotind puterea
lucrativă a taţilor de familie, la capital, precum fac legile pozitive, atunci fiind că
spre ţinerea unei familii se cer neapărat cel puţin 50fl[orini], puterea lucrativă a
unui tată de familie trebuie socotită ca un capital de 1.000 flţorini]; aşadar
Românii în această privinţă au suferit o pagubă de 10.000.000. Această sumă,
adausă [= adăugată] la cea mai de sus, dă suma totală de 29.260.000 flţorini], la
care se urcă dauna totală a Românilor.”
Desigur, corespondentul publicaţiei „Bucovina” a avut surse lacunare de
informare; totuşi, cifrele pe care le înaintează privind numărul victimelor şi cel al
localităţilor distruse concordă cu cel pe care le oferă istoriografia actuală (în jur de
40.000 de români ucişi şi peste 300 de sate distruse). Documentul ne dă o imagine
în acelaşi timp veridică şi zguduitoare a ceea ce s-a întâmplat într-adevăr în Ardeal
în timpul „revoluţiei” paşoptiste. Sunt aspecte trecute sub tăcere în perioada
comunismului şi neasumate nicicând de istoriografică maghiară. Cât priveşte
despăgubirile pe care statul habsburgic ar fi avut datoria (legală şi morală) de a le
oferi familiilor celor ucişi, acestea au fost simbolice sau au rămas la stadiul
promisiunilor. Rezultatul a fost nemulţumirea fruntaşilor politici ai românilor, între
alţii Avram lancu şi Alexandru Papiu Ilarian, care refuză sau acceptă cu multă
reticenţă decoraţiile oferite de Curtea imperială de Ia Viena. De altfel, la nici două
decenii, în 1867, conştienţi de slăbiciunea şi de anacronismul imperiului, într-o
încercare de stabilizare şi de revigorare a acestuia, vor accepta dualismul şi îşi vor
asocia la conducere pe foştii adversari, elita politică şi economică maghiară, cu
consecinţe cu totul nefaste pentru românii transilvăneni, până la Marea Unire de la 1
Decembrie 1918.
Addenda. Reproducem, în mod fragmentar, lista întocmită înainte de 1900
de istoricul Silvestru Moldovan, intitulată Prefecţi, tribuni, centurioni, decurioni
(lin oastea poporană română transilvană, lista existentă în lucrarea 1848 la
Români. O istorie în date şi mărturii, de Cornelia Bodea, Editura ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 1063-1068. Facem lucrul acesta spre o mai
bună cunoaştere a celor ce s-au jertfit în acei tragici ani pentru emanciparea

117
Alexandru CIUBÎCĂ

neamului românesc din Ardeal. Evident, selecţia noastră se opreşte strict la


personalităţile evocate în studiul de faţă.
„Batemai (Bătrâneanu) Alexandm din Balda, cleric şi jurist, tribun pe
Câmpie, arestat la Bărăi şi executat la Cluj (aproape de Someşfalău) la 3/15
octombrie 1848).
Buteanu loan, prefect şi administrator al comit, [atului] Zarand, fu
spânzurat de Hatvani, la losăşel, la 23 mai 1849.
Dobra Petru, prefect la Zlatna; prefectura nu şi-a putut-o organiza, a fost
omorât la 8 mai 1849 în Abrud.
Cândea (Chendi) Alexandru, cancelist la tabla reg.ţească], tribun în
pref.ţectura] lui lancu, spânzurat la 1848 la Hălmagiu.
Pop (Papiu) Vasile, fiul preotului din Nasna, teolog, spânzurat la 1848 la
Medeşfalău.
Roman Constantin Vivul, jurist, prins de insurgenţi şi omorât între Oşorhei
şi S[ân]Georgiu la 1848.
Simonis (Simoniciu) Vasile, din Sărmaşul Mare, tribun pe Câmpie, prins
de corniţele Kemeny în Bărăi, unde mersese cu Batemai pentm organizarea
tribunatului şi spânzurat la Cluj (aproape de Someşfalău) în 3/15 octombrie 1848.
Telechi Dionisiu, ricetribun în pref.ţectura] lui Balint.
Todoran Eliseu, teolog la Blaj, tribun în pref.ţectura] lui Axente, omorât
de aiuzeni între Băgău-S[ân]crai, în 25 octombrie 1848.
Turcu Vasile, paroh în Cătina şi protopop în pref.ţectura] lui Axinte,
omorât de aiuzeni între Băgău-S[ân]crai, în 25 ocombrie 1848.”

Prof. Alexandru CIUBÎCĂ


118
Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

Din istoria bisericească a românilor transilvăneni. Un caz


de schimbare a identităţii confesionale la Apahida (Cluj),
în a doua jumătate a secolului al XlX-lea
P.S. Dr. Macarie DRĂGOI

Relaţiile dintre cele două Biserici româneşti ardelene, Ortodoxă şi Greco-


Catolică, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, au fost variabile în timp;
cunoaştem, astfel, o gamă foarte largă de raporturi, de la cele senine, de colaborare
şi solidaritate, până la cele mai tensionate, ducând uneori la separarea strictă a
românilor pe criterii confesionale. Un câmp al întâlnirilor şi interferenţelor dintre
ortodoxie şi greco-catolicism a fost cel al convertirilor, individuale sau colective,
ale preoţilor sau ale mirenilor, din convingere sau din interes, dinspre ortodocşi spre
greco-catolici sau în sens invers, dinspre greco-catolici spre ortodocşi.
Tulburările cauzate de trecerile confesionale spre greco-catolici dintr-o
localitate fruntaşă, curat ortodoxă, din apropierea Clujului, sunt determinate în
urma trecerii la cele veşnice, în 22 ianuarie 1876, a preotului paroh de aici şi
protopop al Şicului, Lazăr Maxim de Catzco. Prin circulara trimisă, la 3 februarie
1876, de Mitropolitul Transilvaniei, Miron Romanul, „clerului şi poporului drept
credincios din tractul Secului” se anunţa ’
încredinţarea

conducerii
.
interimare a
acestui „tract văduvit”, parohului din localitatea Sic, loan Fărcaşiu .
Parohia Apahida rămânea, potrivit regulamentului, vacantă, râvnită de
către mulţi preoţi din zonă, inclusiv de noul protopop al Şicului. Ziua concursului
a fost stabilită, de Consistoriul mitropolitan de la Sibiu, în data de 29 august 1876,
principalii concurenţi rămânând protopopul loan Fărcaşiu şi preotul Tuliu
Roşiescu, ultimul proaspăt hirotonit, iar protopopul loan Bodea, din Dej, a fost
delegat să prezideze alegerile. Din cele 150 de voturi, protopopul loan Fărcaşiu a
primit 95, pe când Tuliu Roşiescu doar 49, alte 6 voturi fiind anulate. Consistoriul
de la Sibiu va primi, însă, din partea susţinătorilor celuilalt candidat pentru
Apahida, Tuliu Roşiescu, o lungă scrisoare-protest prin care se contestă modul
fraudulos al alegerilor, faptul că Fărcaşiu fiind de faţă, a ftcut presiuni asupra
votanţilor ademenindu-i cu tot felul de promisiuni, cu mâncăruri şi băuturi
alcoolice, cerându-se, în consecinţă, „nulificarea alegerii”. Printre capetele de
acuzare aduse lui loan Fărcaşiu se afla şi provenienţa sa dintre uniţi şi legăturile
sale cu episcopatul gherlean, după cum precizează documentul: „că părintele loan
Fărcaşiu ca paroh al Secului, precum am înţeles, din unit s-a făcut neunit, către

Arhiva Mitropoliei Ortodoxe Române a Transilvaniei, fond Consistoriul arhidiecezan, dos.


111-77/1876, doc. nr. 321/B., 3 III 1876.
119
Macarie DRAGOI

care se vede a avea mare înclinare chiar şi din aceea că [atunci] când a venit prima
dată aici, s-a lăudat că ar fi cumpărat episcopului din Gherla o curte în Secu care
era de vânzare cu 4000 florini. Dânsul se face unit, pentru ajungerea scopului
lăcomos, care nu s-au îndestulii niciodată cu parohia sa, ce au încercat cu orice
ocaziune a se strămuta dintr-un sat în altul”2.
Consistoriul eparhial îl însărcinează, în cele din urmă, pe protopopul de
Alba lulia. Alexandru Tordăşianu, să se deplaseze la faţa locului pentru a verifica
cele susţinute în reclamaţie. Ajunge însă destul de târziu la Apahida, abia în 21
noiembrie 1876. Pe fundalul acestor tulburări iscate între cele două partide de
susţinători, se încep deja provocările trecerii la o altă confesiune, după cum
precizează protopopul loan Fărcaşiu într-o scrisoare trimisă la Sibiu: „căci poporul
în suferinţele sale spre a se mângâia, cere sfatul până şi de la inamicii noştri pe care
apoi îi ştim cu toţii ce sfaturi sunt aplecaţi a le da”3.
In urma anchetei efectuată la Apahida, de către protoprezbiterul de Alba
lulia, chiar dacă nu s-au putut susţine toate acuzele aduse, mai ales aceea că cei
doi candidaţi ar fi influenţat cumva pe alegători, din prudenţă, s-a hotărât ca
vechea alegere de paroh să fie anulată, să se stabilească o alta nouă, iar
candidaţilor să li se interzică prezenţa la scrutin, finalizându-se, totodată, şi lista
alegătorilor îndreptăţiţi la vot, potrivit Statutului organic4.
Noua alegere de paroh va avea loc la 9 ianuarie 1877, fiind prezidată cu
multă scrupulozitate de protopopul Alexandru Tordăşianu de Alba lulia, de astă
dată în lipsa candidaţilor, aşa încât să spulbere orice urmă de îndoială faţă de
corectitudinea procedurii. Scorul între cei doi a fost destul de strâns. Tuliu
Roşiescu a obţinut 99 de voturi, pe când loan Fărcaşiu doar 815. în urma
protestelor, presiunilor şi ameninţărilor cu trecerea la greco-catolici, venite din
partea celeilalte grupări care nu-1 dorea cu niciun preţ de păstor pe Tuliu Roşiescu,
Consistoriul a ezitat să ia o hotărâre definitivă privind soarta viitorului paroh din
Apahida. La 10 martie 1877, Mitropolitul Miron Romanul le trimitea apahidenilor
„o scrisoare de mângăiere sufletească”, îndemnându-i la pace şi răbdare, „până
când se va hotărî definitiv treaba lor parohială, care aicea încă nu este dezlegată”6.
Pe durata acestei perioade incerte, unii dintre credincioşii tulburaţi din
parohia ortodoxă luaseră deja legătura cu preoţii greco-catolici din parohiile
învecinate, după cum aduceau la cunoştinţă câţiva dintre enoriaşi, Consistoriului
din Sibiu: „Pericolul e mare şi rana se lăţeşte şi se face nevindecarea poporului
necăjit. Intru amărăciunile sale caută mângâiere sufletească pe la basericile unite
din vecinătate, unde aleargă cu gloatele, ducând jertfe pe întrecute, cum la Jucu de

■ Ibidem, dcx:. nr. 8. 5 IX 1876.


3 Ibidem. doc. nr. 131.26 X 1876.
4 Ibidem. doc. nr. 81. 1 XII 1876.
' Idem. fond cit., dos. III-234/1877, doc. nr. 3877, 12 I 1877.
6 Ibidem. doc. nr. 203. 10 III 1877.
120
Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

Sus şi aiurea”7. Din nefericire, preotul Tuliu Roşiescu, uneori prin excesul său de
orgoliu, a dat dovadă de puţin tact pastoral în relaţia sa cu păstoriţii, mai ales în
acest răstimp tensionat. Credincioşii din Apahida se mai plângeau, în scrisoarea
lor, de faptul că Roşiescu s-ar fi lăudat „că alegerea lui, oricum a fost, va fi
statornică şi că de am trece şi toţi la gr[eco]-catolici totuşi baserica şi eclesia-i va
rămânea lui şi celor rămaşi cu dânsul, de aici se vede că D[om]niei Sale nu-i pasă
de popor şi că s-a obtrus cu orice preţ a se alege peste voia noastră de preot, cu
scopul de-a ne face pe toţi să luăm refugiul la alte religiuni, imitând pe confraţii
noştri din Clusiu unde încă mai n-au rămas la Baserica străbună”8.
Criza din comunitate, din păcate, n-a fost gestionată prea bine de autori­
tăţile bisericeşti de la Sibiu, dovadă că, nici în luna aprilie 1877 încă nu se luase o
hotărâre fermă în privinţa noului paroh din Apahida. Parohia era suplinită de către
alţi preoţi, nesatisfacător, iar mulţi dintre credincioşi căutau primenire duhovni­
cească la preoţii greco-catolici din împrejurimi, care n-au ezitat să-i cerceteze pe
ortodocşii din Apahida, săvârşindu-le toate slujbele cerute pentru trebuinţa lor.
La 14 aprilie 1877, ajungea la Sibiu o scrisoare cu veşti nu prea îmbucu­
rătoare, venită din partea protopopului Solnocului, loan Bodea, în care se relata că
pe baza unei alte epistole trimise de la epitropul din Apahida, Teodor Cosma,
poporul din acea localitate dorea să treacă la confesiunea greco-catolică şi că deja
au fost câţiva dintre ei la Blaj în vederea „însinuării”9. Ştirile erau confirmate
printr-o altă scrisoare, din 24 aprilie 1877, trimisă de protopopul tractului, loan
Fărcaşiu, în care se preciza faptul că mare parte a dreptmăritorilor din Apahida s-
au împărtăşit de înviere la slujbele oficiate de preotul greco-catolic din Jucu de
Sus, iar, după sărbătorile pascale, o delegaţie formată din patru membri a fost
primită în audienţă la Blaj de către Mitropolitul loan Vancea. I s-a prezentat
ierarhului o „subscripţiune” cu 136 de semnături, în care se cerea primirea lor în
sânul Bisericii Greco-Catolice „şi că acela cu nespusă bucurie le-au primit
rugarea, promiţându-le că le va ridica biserica, şcoala, casa parohială”10. în acest
context, doar după câteva zile, la 1 mai 1877, loan Fărcaşiu „văzând că o parte din
popor este aproape a se rumpe de către cealaltă parte şi a trece la beserică streină”,
a renunţat în scris la pretenţiile sale de a ocupa postul de paroh în Apahida, cu
condiţia ca şi contracandidatul său să facă acelaşi lucru".
în acea situaţie tensionată, la sediul mitropolitan din Sibiu a sosit o altă
scrisoare venită din partea unui ortodox „practicant” din Cluj, fiu al satului
Apahida, prin care autorităţile erau avertizate „că locuitorii comunei Apahida întru
atâta sunt de tulburaţi încât cea mai mare parte sunt decişi a-şi lăsa religiunea cea
strămoşească şi aceasta o fac - mai preciza semnatarul - nu din convingere faţă de

1 lhidew.doc. f.n„ 8 II 1877.


8 Ihidem.
^ Ibidem, doc. nr. 91, 14 IV 1877.
10 Ibidem, doc. nr. 30, 24 IV 1877.
Ibidem, doc. f.n., 1 V 1877; doc. nr. 36, 4/16 V 1877.
121
Macarie DRAGOI

altă religiune, fără numai şi numai din cauză că Veneratul Consistor nu voieşte a le
asculta cererile şi plânsul lor”12. în cele din urmă, la începutul lunii mai, a fost
trimis de la Sibiu ca să efectueze o nouă anchetă, asesorul consistorial Zaharia Boiu,
dar, cu toate acestea, la 18 mai 1877 situaţia parohului nu era încă rezolvată .
Consilierii parohiali s-au hotărât şi au trimis un alt document la Mitropolie,
în numele celor 115 familii rămase ortodoxe, cu rugămintea fermă de a-1 avea ca
paroh pe Tuliu Roşiescu, pe când celelalte 86 de familii, ostile acestuia, erau deja
declarate greco-catolice. „Noi nu mai putem aştepta - concluzionau semnatarii -
ci dacă consimte Măritul Consistor cu durerea noastră şi voieşte să dea ascultare
rugării noastre, atunci să considere pe cele 86 familii ca pierdute, iar nouă cestor
115 familii mai potemice şi în stare de a susţine un preot, să ne întărească pe
alesul nostru cât mai în grabă şi să nu ne lase la perire”1 . Peste câteva zile doar, în
cadrul Sfintei Liturghii de duminică, 29 mai 1877, Tuliu Roşiescu a fost instalat
cu mare solemnitate ca paroh de către protopopul loan Fărcaşiu, vechiul său rival,
în prezenţa preoţilor ortodocşi din satele învecinate15.
Noua comunitate greco-catolică, constituită din cele 90 de familii, devenea
tot mai înfloritoare, mai entuziastă şi datorită zelului misionar şi popularităţii celor
doi preoţi fraţi, Dimitrie şi Nicolae Cozma, însărcinaţi de Blaj a-i asista pe noii
convertiţi. Erau respectaţi şi iubiţi, iar, pe de altă parte, aveau numeroase rudenii
în Apahida, multe dintre acestea îmbrăţişând noua confesiune. Unul dintre sătenii
deveniţi greco-catolici donase un teren în faţa bisericii ortodoxe pe care se
construise la scurtă vreme o mică capelă. Preotul ortodox contestă, însă,
modalitatea respectării procedurii legale a trecerilor confesionale, pe motiv că
majoritatea celor trecuţi, chiar dacă proveneau din familii unite din alte localităţi,
de 30-40 de ani de când convieţuiau cu ortodocşii din Apahida au adoptat toată
rânduiala Bisericii Răsăritene16. Se declanşa, aşadar, o anchetă organizată de
autorităţile comitatense, care a durat câteva luni, pentru a da câştig de cauză, în
cele din urmă uniţilor, trecerile declarându-se drept „legale”17.
In acest răstimp. Mitropolia de la Sibiu i-a încredinţat protopopului loan
Fărcaşiu, din Sic, misiunea de a se deplasa la Apahida, pentru a încerca prin toate
eforturile de a-i determina pe cei „abătuţi de la credinţă” să revină în sânul
Bisericii Ortodoxe. In data de 18 iunie, protopopul i-a convocat pe aproape toţi
enoriaşii în curtea primului curator al parohiei ortodoxe, însă după cum declara în
raportul său, încercările sale „au fost zadarnice”, „toate silinţele mele spre a putea
restitui pacea şi a-i contopi laolaltă au fost zadarnice, neputând reeşi la alt rezultat,
decât la aceea: că unanim s-au declarat: «că dânşii au făcut trecerea din voie liberă

1 Ibidem. doc. f.n., 3 V 1877.


" Ibidem. doc. nr. 1227. 3 V 1877.
u Ibidem. doc. f.n., 18 V 1877.
15 Ibidem. doc. nr. 43, 2 VI 1877.
1(1 Ibidem. doc. nr. 9. 25 V 1877.
1 Ibidem. doc. nr. 6. 2 IX 1878.
122
Din istoria bisericească a românilor transilvăneni...

şi nesiliţi de nime»”18. Acelaşi lucru s-a repetat cu prilejul unei alte anchete în
loamna anului 1877, când iarăşi „nu s-a putut reeşi la nimic spre a putea reîntoarce
la străbuna religiune pe cei abătuţi”19. Din toate documentele trimise spre Sibiu,
atât din cele provenite din cancelaria protopopească, cât şi din cele de la oficiul
parohial, transpare rivalitatea întreţinută între cei doi foşti candidaţi, care a adus
atâta tulburare în rândul enoriaşilor din Apahida.
Situaţia nu era deloc îmbucurătoare pentru comunitatea ortodoxă, care se
diminuase numeric şi, în consecinţă, nu mai avea forţa necesară de a întreţine
şcoala sau de a repara casa parohială. Se vedeau puşi în postura de a se adresa
Centrului eparhial pentru sprijin financiar, aducându-se în atenţia superiorilor
contextul delicat în care se găseau: „Ne-am rugat şi ne rugăm de Preaveneratul
Consistor să ne deie vreun ajutor pe sama bisericei şi şcoalei noastre, acum când
vedem că uniţii fără sfială zidesc biserica, o împodobesc, cumpără loc de eclejie,
ordinează preoţi care servesc fără plată, primesc copii la şcoala din Blaj fără
cheltuiala părinţilor, fac donuri şi multe promisiuni numai să le succeadă a înşela
*
şi atrage pe întreg poporul la unire” 20 .
într-un alt document, se amintea şi de prozelitismul promovat de însuşi
înaltul prelat blăjean: „considerăm starea noastră cea dureroasă în care ne aflăm
regionalminte dezbinaţi în uniţi şi neuniţi. Considerăm că pentru lăţirea unirei şi
atragere! poporului la ea, lucră nişte puteri mari şi tari, precum este chiar
Metropolitu Vancea cu felurite donuri şi promisiuni atrăgătoare pentru creştini.
Considerăm că poporul între împrejurările şi tempul cel critic în care ne aflăm,
este uşor de sedus, acolo unde poate merge la gata şi unde nu li se cere niciun
ajutor, ci le stau cu braţe deschise [...] la uniţi unde nu trebuie să jertfească niciun
crucer, nici să facă zile de lucru la preot”21.
La începutul anului 1878, atmosfera din Apahida se stabilizase oarecum, în
sensul că noua parohie greco-catolică primea de la Blaj un preot paroh în persoana
lui Vasiliu Bălan, care nu a reuşit nici pe departe să se ridice la nivelul preotului
suplinitor Nicolae Cozma, din Jucu de Sus, atât de dorit de greco-catolicii
apahideni spre a le fi păstor. Raţiunea numirii acestei persoane era bine motivată
de autorităţile ecleziastice unite, în sensul că Bălan fusese înainte preot ortodox, s-
a convertit la catolicism, iar apoi a fost caterisit de Mitropolitul Andrei Şaguna22.
Orgoliosul protopop ortodox loan Fărcaşiu, în pofida convingerilor
exprimate faţă de fidelitatea sa pentm ortodoxie, după câţiva ani doar, la începutul
anului 1887, a trecut la greco-catolicism, alături de o bună parte a enoriaşilor săi din
Sic. Indignat de faptul că, în urma rearondării protopopiatelor din arhidieceză,
protopopiatul său fusese desfiinţat iar el, implicit, degradat la simpla funcţie de

* Ibideni, doc. nr. 45, 22 VI ) 877.


1 Ibidem, doc. nr. 77, 12X1 1877.
1 Ibidem, doc. nr. 21, 14 VIII 1877.
' Ibidem, doc. nr. 19, 29 VII 1877.
’ lbidem, doc. nr. 21, 1 IV 1878.
123
Macarie DRAGOI

preot paroh. Fără a i se fi oferit privilegiul de a fi promovat în altă parte, şi-a căutat
refugiu la Episcopul Szabo, din Gherla. Ierarhul gherlean s-a arătat foarte receptiv şi
atent faţă de persoana lui Fărcaşiu, l-a primit în sânul Bisericii Unite, l-a numit
protopop şi asesor consistorial onorific şi i-a oferit o subvenţie anuală consistentă,
instituindu-1 totodată şi paroh pentm nou înfiinţata comunitate greco-catolică din
Sic. Marea majoritate a parohienilor l-au urmat pe Fărcaşiu, doar 10 familii au
rămas statornice în credinţa ortodoxă, iar locaşul de închinare şi proprietatea au fost
trecute la Biserica Greco-Catolică. Ortodocşii au contestat această nedreptate în
instanţă, care în cele din urmă, le-a dat câştig de cauză, însă de facto, averea
bisericească din Sic a rămas mai departe în administrarea uniţilor23.
Cazul Apahida este unul tipic pentru modul în care se desfăşurau aceste
„treceri” confesionale în comunitatea românească din Transilvania din a doua
jumătate a secolului al XlX-lea şi începutul secolului XX. Certurile şi tensiunile
apărute între cei doi preoţi ortodocşi s-au dovedit a fi fatale, în cele din urmă,
pentru comunitate, care s-a dezbinat sub raport confesional. Orgoliile şi interesele
personale împreună cu considerentele de ordin material şi de parvenire sunt
ilustrate foarte bine în tot dosarul trecerilor la greco-catolici, întâmplate la
Apahida. Felul în care a procedat Episcopul loan Szabo, care l-a primit pe
protopopul Şicului, loan Fărcaşiu, rămas fără protopopiat în urma rearondării
teritoriale a Arhiepiscopiei Ortodoxe a Transilvaniei, dându-i funcţia de protopop
greco-catolic şi calitatea de asesor consistorial, ilustrează existenţa clară a
prozelitismului în relaţiile dintre cele două confesiuni româneşti din Transilvania.

P.S. Dr. Macarie DRÂGOI

' Teodor Hermann. Monografia istorică a Protopopiatului Ortodo.x Roinăn Dej. Lupte, treceri
pnvese religUmse, Cluj. 1925. pp. 175-177. 199-202,
124
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Majoritate şi minoritate. Efecte ale politicilor


guvernamentale din a doua jumătate a secolului al XIX-
lea şi începutul secolului al XX-lea, în comitatele Ciuc,
Odorhei şi Trei Scaune
Drd. Ana DOBREANU

Statisticile din 1910, care înregistrau drept maghiari pe toţi vorbitorii de


limbă maghiară, indiferent de naţionalitate, relevă superioritatea numerică a
românilor în Transilvania (incluzând şi Banatul, Crişana şi Maramureşul). Din
totalul de 5.263.603 de locuitori, 2.830.040 erau români (53,8%), 1.664.296 erau
maghiari (31,6%), 556.116 erau germani (10,7%) şi 204.150 erau de alte etnii
(3,8%)'. în cele 15 comitate ale Transilvaniei, potrivit datelor prezentate de
delegaţia maghiară la Conferinţa de pace de după primul război mondial,
elementul românesc reprezenta 55%, iar populaţia era împărţită astfel":

Număr de locuitori %
maghiari 918.217 34,3
saşi 234.085 8,7
români 1.472.021 55,0
slovaci 2.404 0,1
ruteni 1.759 0,1
croaţi şi sârbi 944 -
alţii 48.937 1,8
total 2.678.367 100,0

Potrivit altor surse românii reprezentau, în 1910, 53,7% din totalul


populaţiei Transilvaniei, în timp ce maghiarii 31,6%. Faţă de 1850, procentul
românilor a scăzut cu 5,8% în timp ce procentul maghiarilor a crescut cu 5,6%.
Situaţia numerică şi implicit şi procentajul din totalul populaţiei se prezintă însă,
diferit dacă se ia în calcul structura confesională a populaţiei. Astfel, conform
datelor statistice ortodocşii reprezentau 34,3% şi greco-catolicii 23,7%, ceea ce

1 Şld'ania Mihăilescu, Transilvania în lupta de idei(partea II şi III), Editura Silex, Bucureşti,


1997, p. 27.
2 Nota VIII, Privind problema Transilvaniei, Neuilly, 14 ianuarie 1920, apud Cristina Ţineghe
(coord.). Problema Transilvaniei reflectată în notele prezentate de delegaţia maghiară la
Conferinţa de pace de la Paris(I920), Ediţie critică. Editura Centrului de Studii pentru Resurse
Româneşti, 2009, p. 22.
125
Ana DOBREANU

reprezenta 58% din populaţie, ori ortodocşii şi greco-catolicii erau români. Românii
erau majoritari în toate regiunile, cu excepţia regiunii secuilor. Regiunea aceasta a
fost singura porţiune din Transilvania locuită de altă majoritate şi anume de secui3.
Istoricul Jancso Benedek, în lucrarea sa din 1921, Secuii. Studiu istoric şi
etnografic prezintă această zonă ca fiind al doilea mare teritoriu etnic maghiar,
situat în colţul oriental al Transilvaniei, în văile fertile ale cursurilor superioare ale
Mureşului, Oltului şi celor Tâmave, în comitatele Trei Scaune, Ciuc, Odorhei şi
Mureş-Turda. în acest teritoriu, menţionează autorul, trăiesc într-o unitate
compactă şi nu sunt amestecaţi cu populaţia românească decât la marginea acestui
ţinut4. Punctul de vedere a lui Jancso Benedek5 a fost îmbrăţişat de unii istorici
maghiari care consideră zona un teritoriu maghiar, în care au mai venit de peste
graniţe şi români6, şi nu unul în care, în majoritatea localităţilor au convieţuit, de-a
lungul secolelor, secuii şi românii.
Istoria acestei zone nu începe cu colonizarea secuilor, iar după acest
moment nu se poate reduce doar la istoria acestora. Ea înseamnă convieţuire,
interferenţe, complementaritate, o zestre comună materială, morală şi spirituală7.
In această zonă au trăit, din cele mai vechi timpuri, numeroşi români aproape în
fiecare sat8. Numărul a scăzut însă treptat, mai ales după 1848. Atunci a început.

Leontin Jean Constantinescu, Chestiunea Transilvaniei, Editura Jurnalul Literar, 1997,


(Versiunea românească de Sandală Diaconescu, Dimitrie Stamadiadi; versiunea franceză 1945-
1946), p. 88.
* Jancso Benedek, A Szekelyek Torteneti es Nepraizi tanulmanyok, Litera-Veres-Kiado, Az
Emberert, Holnapukert Alapitvâny, Szekelyudvarhely, 2006, p. 73.
5 Alături de Istoricul Ignacz Acsady au formulat, în perioada 1896-1900, teoria imigraţiei, teorie
care susţine că „imigraţia continuă” a românilor din Principatele extracarpatice în Transilvania.
Banat, Crişana, Maramureş şi şesul Tisei în secolele XVI-XVIII, mai ales în acest ultim secol, le-
ar fi impus majoritatea. **Analiza izvoarelor istorice ridică însă semne de întrebare asupra
veridicităcii teoriei, (vezi David Prodan Transilvania şi iar Transilvania, Braşov, 2002, p. 27;
Louis Roman, Românii transilvăneni în secolele XVI-XVIII: o abordare demoistoricâ, în „Revista
istorică”, serie nouă, tomul IX, 1998, nr. 3-4, p. 185.)
6 Vezi Bândi Năndor (coord), A tdbbseg kisebbsege. Tanulmănyok a szekelyfdldi romăiisâg
tdrteneterol, Pro-Print Konyvkiado, Csikszereda, 1999, lucrare în care, într-o serie de studii, se
susjine ideea venirii românilor în zonă, în ceea mai mare parte în secolele XVII-XVIII).
7 loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea
Ciuc, 2003, p. 62.
8 O conscripţie oficială despre români avem numai de la 1760-1762, făcută din ordinal
generalul Buccow, potrivit căreia erau 34440 de români în secuime, răspândiţi în 118 sate în
scaunul Odorhei, 91 de sate în Trei Scaune, 53 de sate în Ciuc şi 142 de sate în Mureş-Arieş. (vezi
Ştefan Meteş, Populaţia maghiară din Transilvania, în Revista Arhivelor, IV, 1, 1940, Bucureşti,
p. 95). Românii din Transilvania au fost cuprinşi în două statistici confesionale, întocmite la 173.1
şi 1750, dar erau trecuţi numai greco-catilicii. Astfel, de exemplu, în cîteva localităţi, în care
numărul românilor s-a diminuat semnificativ de-a lungul timpului, sau au dispărut complet, în
1760 situaţia se prezenta astfel; în Ciuc, la Mihăileni erau 225 de credincioşi români, la Mădăraş
95, la Nicoleşti 45, la Bancu 40 etc.; în Odorhei la Mugeni 115, la Mărtiniş 105, la Filiaş 85, la
Avrămeşti şi Crişeni cîte 60 etc; în Trei Scaune la Brateş 115,1a Zălan 95, la Dobolii de Sus 85, la
Bodoc 72, etc. (vezi loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai
126
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

cu adevărat deznaţionalizarea românilor din secuime. Un mare număr de români,


forţaţi prin tot felul de mijloace şi-au părăsit limba şi credinţa şi au fost trecuţi în
statisticile oficiale drept maghiari. Acest lucru l-au recunoscut şi scriitorul
maghiar Balogh Pâl, care în 1902, în lucrarea sa Naţionalităţile din Ungaria, arăta
că în ultimii cinzeci de ani au fost maghiarizaţi românii din 192 de sate secuieşti,
şi anume în Ciuc în 18 sate, în Trei Scaune în 60 de sate, în Odorhei în 55 de sate
şi în Mureş în 59 de sate9. Printre aceste localităţi în care cea mai mare parte a
românilor s-a contopit în masa populaţiei secuieşti locale şi în care procesul de
asimilare a luat amploare mai ales în timpul şi în urma evenimentelor din 1848-49
se numără şi Boroşneu Mare, Bodoc, Olteni, Zălan etc. din Trei Scaune, Atid,
Avrămeşti, Goagiu, Filiaş, Mujna, Tăureni, Mugeni, Secuieni etc din Odorhei şi
Cârţa, Mădăraş, Nicoleşti, Leliceni, Sântimbru etc. din Ciuc (Anexa nr. 1).
Procesul de asimilare şi deznaţionalizare a românilor din zonă nu a început
în secolul al XlX-lea, ci el s-a desfăşurat ca un proces natural până la un anumit
punct, datorită sistemului privilegia! din zonă pentru secui, asimilarea din evul
mediu a devenit un proces de deznaţionalizare forţat coordonat de cercurile politice
ungare din vremea dualismului. Despre procesul asimilării10 vorbesc şi unii istorici
maghiari care s-au ocupat cu studiul acestei zone însă, ei vorbesc doar despre o
asimilare naturală, paşnică. Astfel, Herman Gustăv Mihâly şi Kovăcs Piroska, în
studiul Românii din scaunul Odorhei de la apariţie până la asimilare, arată că
procesul de asimilare a început prin abandonarea, de către grupurile răzleţe de
români, a limbii, devenind maghiariformi, în mare parte încă în secolului al XVIII-
lea. Ei conchid că românii din Odorhei nu au fost asimilaţi cu forţa, cu aportul
oficialităţilor, al şcolii şi al bisericilor istorice maghiare în perioada dualismului, ci
printr-un proces lent şi firesc, având în vedere proporţia lor comparativ cu restul
populaţiei '. Păi Judit, în studiul Câteva probleme legate de aşezarea românilor în
Trei Scaune, abordează problema venirii românilor de peste munţi şi referindu-se la

Românesc, Miercurea Ciuc, 2003. Românii din Transilvania au fost cuprinşi în două statistici
confesionale, întocmite la 1733 şi 1750, dar erau trecuţi numai greco-catolicii. Din 1805 există o
allă statistică oficială, întocmită din ordinul guvernatorului Transilvaniei G. Bănffy, care cuprinde
însă numai românii ortodocşi. în 1839, generalul-maior Ignacz Lenk a întocmit o statistică, fără să
indice numărul secuilor şi românilor din fiecare comună, ci numai coloritul naţional al fiecăruia:
maghiar, maghiar-român şi român-maghiar.)
,5 Cf. Ştefan Meteş, Populaţia maghiară din Transilvania, în „Revista Arhivelor”, IV, 1, 1940,
Bucureşti, p. 95.
In Asimilarea, ca proces complex, este compusă din numeroase faze în timpul cărora are loc
renunţarea la propria limbă şi adoptarea alteia în loc, ca şi un complicat mixaj şi o adoptare a
codurilor culturale. Dizolvarea totală în organismele informale ale societăţii acceptate este
precedată de etapa aculturalizării, preluarea limbii comunităţii acceptate şi însuşirea codurilor
culturale de bază, urmate de integrarea structurală şi socială, (vezi loan Lăcătuşu et. alt.. Românii
din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003, p. 86).
11 Vezi Bândi Nândor (coord), A tdbbseg kisebbsege. Tanulmănyok a szekelyfdldi românsăg
luileneterol, Pro-Print Konyvkiado, Csikszereda, 1999, lucrare în care, într-o serie de studii, se
susţine ideea venirii românilor în zonă, în cea mai mare parte în secolele XVII-XVIII, pp. 204-205.
127
Ana DOBREANU

fenomenul asimilării, arată că a fost spontană, debutând cu asimilarea etnico-


lingvistică, dar asimilarea confesională a fost mai mult sporadică12. După părerea
lui Jakd Zigmond stabilirea românilor în zona secuiască s-a petrecut la cumpăna
dintre secolele XVI-XVII, în contextul unei puternice mişcări de migraţie şi
emigraţie din Transilvania13. Demeny Lajos este de aceeaşi părere cu privire la
perioada în care s-au stabilit românii în zonă. Cercetând locul de provenienţă al
românilor stabiliţi aici, conchide că aproape o treime din cei stabiliţi în scaunul
Mureş proveneau din Ţinutul Făgăraşului, 23 de familii din zona tâmavelor, 9
familii din Trei Scaune din Tara Românească 5, din Moldova numai o familie1'1.
Jănosfalvi Săndor Istvăn vorbeşte chiar de prima jumătate a secolului al XlX-lea ca
fiind perioada în care românii s-au stabilit în zona homoroadelor. Susţine că locurile
defrişate au atras mulţi vlahi care la Mereşti s-au constituit în sat unde aveau o
şcoală înfloritoare şi doreau chiar să-şi construiască o biserică15. Despre românii din
Mereşti, Olăh Săndor, arată că aceştia reprezentau aproximativ 20%, în secolele
XVni-XIX, din totalul locuitorilor satului, dar „procesul integrării” a atras după
sine trecerea la folosirea limbii maghiare, conformarea în privinţa modului de viaţă,
diminuarea diferenţelor de avere, omogenizarea socială (căsătoriile mixte). La
începutul secolului al XX-lea, arată Olăh Săndor, conştiinţa originii distincte a
populaţiei de obârşie românească faţă de ceilalţi membrii ai comunităţii era
întreţinută doar prin confesiunea lor greco-catolică. Separarea lor de restul
comunităţii, conştiinţa colectivă a identităţii lor se baza pe elemente religioase cum
ar fi, de exemplu, sărbători religioase distincte. Deşi consideră că factorul hotărâtor,
în acest proces, l-a constituit superioritatea numerică a populaţiei maghiare şi gradul
ei mai înalt al evoluţiei civice, menţionează şi faptul că procesul a fost înlesnit şi de
anumite organisme sociale formale ale comunităţii locale (şcoala, biserica)16.
Este evident faptul că de-a lungul veacurilor s-a produs şi o asimilare
paşnică, datorată majorităţii populaţiei secuieşti, dar şi a privilegiilor de care s-au
bucurat. Integrarea a decurs greu, încet, dar sigur17. Au dispărut lăcaşuri de cult, a
fost uitată limba românească, dar a persistat prin generaţii conştiinţa obârşiei şi
credinţa românească18. Procesul a fost ca „o luptă liniştită având ca urmare
contopirea înceată, neobservată, a românilor între secui”19. Una din căile prin care
s-a produs asimilarea au fost căsătoriile mixte, dar şi respectarea sau nu a religiei

12 Ibidem, p. 301.
13 Ibidem, p. 33.
14 Demeny Lajos, Demografia sajâtossâgok Marosszekben az 1614. evi Betthlenfele dsszeirâs
tortenelmi tiikreben, în „Emiekkonyv Jako Zigmond Sziiletesenek nyolcvanadik evfordulojâra",
Szerk. Kovâcs Andrăs et alt., Kv.m 1996, p. 157.
15 Jănosfalvi Săndor Istvăn, Szekelyhoni utazăs a ket homorod mellet II (1838-tol-1858-ig), Kv„
1942, p. 20.
15 Ibidem, p. 308.
17 Augustin Paul (Delaletea), între Someş şi Prut, Bucureşti, 1905, p. 99.
181.I. Russu, Românii şi secuii. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1990, p. 91.
Az erdelyi tudomănyos intezet evkonyve, Kolozyvar, 1940-1941, p. 252.
128
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

copiilor rezultaţi, conform înţelegerilor dintre mai marii bisericilor (Anexa nr. 2).
Astfel, de exemplu Mitropolitul de la Blaj, solicita prin adresa numărul 1519 din
1900, protopopului Odorheiului Secuiesc să dispună preotului loan Gergely, din
Sovata, ca în termen de 15 zile să trimită duplicatele registrelor cu botezaţii,
cununaţii şi morţii pe anul 1899 din parohiile Sovata şi Bezid pentru a se verifica
numărul căsătoriilor încheiate la biserica greco-catolică din Sovata şi a se vedea
dacă au fost încheiate şi „căsătorii mestecate”20. Solicitarea era urmarea unor
nemulţumiri a consiliului eparhial la adresa preotului21. Căsătoriile mixte erau în
număr mare în cele trei comitate. Aşa de exemplu la Gemătul de Jos, în comitatul
Trei Scaune, în 1909 existau 16 familii româneşti întregi, 37 mixte şi 16 văduve.
Din totalul celor 154 de copii rezultaţi din aceste familii, 92 erau de religie
ortodoxă şi 62 aveau altă religie. Şi exemplele ar putea continua .
O altă problemă era şi număml redus al preoţilor, lipsa bisericilor pe arii
destul de întinse, aflarea sub păstorirea unui singur preot a mai multor comunităţi
ceea ce determina situaţii, destul de frecvent, de trecere a enoriaşilor la alte religii.
Astfel, în 1908 prin adresa numărul 209, Mitropolitul cerea protopopului greco-
catolic Ştefan Şandor, din Odorhei, să solicite preotului din Aita Seacă (Trei
Scaune), luliu Boeriu, care avea în grija sa şi credincioşii greco-catolici din
Baraolt, să reglementeze problema botezării şi „înmatriculării pruncilor greco-
catolici în matriculele parohiilor latine” fiind dator să-i facă pe credincioşi să
ţină la ritul lor şi să apeleze la altă biserică doar în situaţii de extremă urgenţă. De
asemenea, se arată în adresă că nu există nimic împotriva constituirii unei parohii
la Baraolt numai că trebuie să se vadă dacă se poate asigura locuinţă pentru preot
şi dacă există venituri suficiente pentru a susţine un preot24. O altă cauză a
botezării şi înregistrării copiilor la alte religii era şi aceea consemnată de preotul
romano-catolic Nagy Bela, care într-o scrisoare din 1912 referitoare la enoriaşii
din Vărşag, către Mitropolia greco-catolică, şi anume schimbările dese ale
preoţilor greco-catolici a determinat ca aceştia să nu-şi cunoască prea bine
enoriaşii şi nici aceştia pe el. El conchidea că ar fi mai bine ca greco-catolicii să
treacă la romano-catolici, pentru că înmatricularea copiilor se face în baza
declaraţiei părinţilor şi ei se declară latini" .
Elementul românesc a fost resorbit continuu, cel puţin pe plan lingvistic şi
cultural de naţiunea dominantă în zonă, atât din punct de vedere politic, social-
economic, cultural, ecleziastic, cât şi din punct de vedere numeric. Dominaţi

■u Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,


fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 18, f. 4
21 Ibidem, pp. 1-2.
Vezi loan Lâcătuşu et. alt., Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc,
Miercurea Ciuc, 2003.
22 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,
fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 5, f. 31.
Ibidem.
' Ibidem, f. 43.
129
Ana DOBREANU

politic, economic, dar şi numeric de naţiunea minoritară în Transilvania, dar


majoritară în comitatele Ciuc, Odorhei şi Trei Scaune şi eare avea şi organizaţii
bisericeşti puternice, românii din cele trei comitate, dispunând de resurse modeste,
de biserici săteşti susţinute din micile contribuţii ale enoriaşilor sărăciţi, de şcoli
puţine şi precare, cu greu se puteau opune procesului de deznaţionalizare. Şi mai
facil a fost în situaţiile în care sărăcia locuitorilor români nu le permitea luxul
eonstruirii unei biserici, cu atât mai puţin să întreţină o şcoală.
Procesul de maghiarizare, după cum am mai arătat, s-a desfăşurat şi pe
cale paşnică, în mod firesc, mai ales acolo unde maghiarii au fost majoritari. Dar
nu se poate contesta nici faptul că asimilarea, maghiarizarea a reprezentat un
important obiectiv al guvernelor de la Budapesta, indiferent de coloratura politică
a acestora. Timp de câteva secole autorităţile maghiare au promovat cu
consecvenţă o politică demografică de consolidare a elementului etnic maghiar26.
Procedeele, mecanismul, etapele maghiarizării trebuie să fie identificate pornindu-
se de la realităţile fiecărei perioade istorice. începând, însă cu secolul al XlX-lea,
mai ales după 1875, „lupta” devine şi mai inechitabilă datorită politicii guvernelor
şi a parlamentului de la Budapesta cu privire la naţionalităţile din Ungaria, la care
putem adăuga şi intervenţia, în sprijinul politicii de maghiarizare, a unor asociaţii
culturale, cum a fost EMKE, înfiinţată în 1885 la Cluj şi social-economice, ca de
exemplu „Reprezentanţa secuiască” cu sediul în Târgu Mureş.
Politica dualismului, pe plan cultura, era înfăptuită prin ofensiva împotriva
instituţiilor culturale de bază, altele decât cele maghiare, biserica şi şcoala. Legile
şcolare din 1879 şi 1883 care introduceau în mod obligatoriu limba maghiară în
şcolile elementare şi secundare româneşti şi apoi legile şcolare din 1907 ale
ministrului Apponyi Albert au făcut ca existenţa şcolilor româneşti să depindă de
arbitrariul guvernamental, oricând putând fi desfiinţate. La nivelul Transilvaniei,
efectele legilor învăţământului, asupra şcolilor confesionale româneşti s-au
materializat în faptul că numărul acestora a scăzut între 1880 şi 1914 de la 3.150
la 2.170, în timp ce numărul şcolilor de stat confesionale cu limba de predare
maghiară a crescut, în acelaşi interval, de la 7.343 la 13.60827.
Ca urmare, a crescut în zonă numărul şcolilor primare de stat, care erau cu
predare în limba maghiară, şi a scăzut numărul şcolilor confesionale şi comunale.
Aşa de exemplu, numai în comitatul Odorhei numărul şcolilor primare de stat a
crescut de la 5 în 1890 la 68 în 1914, ^e când numărul şcolilor confesionale a
scăzut de la 93 la 65, în acelaşi interval-8 (Anexa nr. 3). Dintre cele 65 de şcoli
confesionale 34 erau romano-catolice, 12 reformate, 9 unitariene, 3 evanghelice, 5
ortodoxe, 2 asociative29. După 1907 ritmul de preluare a şcolilor de către stat este
alert, astfel, în acelaşi comitat Odorhei, în 1909 şcolile elementare din Aldea,

' Erich Zollner, Istoria Austriei, voi. II, Bucureşti, 1997, p. 548.
27
A.M.A.E., fond Transilvania, voi. 364, p. 7-8.
1 S.J.A.N. Harghita, fond Prefectura Odorhei, inv. 18, d. 109, f. 47.
1 Ibidem, f 49.
130
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Beta, Chinuş, Locodeni, s-au transformat în şcoli de stat. Tot în acelaşi an au fost
organizate în grădiniţe de stat, grădiniţele din Praid şi Atid. în 1910 s-au deschis
grădiniţe de stat la Bezid şi Ocna de Jos. în 1911 au trecut la stat şcoala cu 4
învăţători din Corund, cu 3 învăţători din Vărşag, cu 2 învăţători din Gagyi, cu 2
învăţători din Mărtiniş,. în 1912 au fost preluate de stat şcolile din Firtănuş şi
Chipeş. S-au înfiinţat noi şcoli de stat la Fântâna Brazilor şi Vărşag. în 1913 la
Arvăţeni, Cecheşti, Receni, Aluniş şcolile comunale au fost transformate în şcoli
de stat, iar în 1915 alte 17 şcoli comunale au avut aceeaşi soartă .
în ceea ce priveşte învăţământul gimnazial şi liceal, pentru acest nivel, în
secuime existau doar şcoli cu predare în limba maghiară. La aceste şcoli învăţau şi
copii români, desigur într-un număr mic deoarece situaţia materială a românilor era
precară şi puţini îşi permiteau să-şi întreţină copiii la o astfel de şcoală. Astfel, în
comitatul Odorhei, de exemplu, în anul şcolar 1913/1914, în trei şcoli gimnaziale
reprezentative numărul elevilor români, după naţionalitate, reprezenta doar 5,82%
din numărul total de elevi, iar după religie (greco-catolică şi ortodoxă) 7,09% '
(Anexa nr. 4).
Cât de puternic acţionau şcolile în procesul de maghiarizare este grăitor şi
răspunsul primit, de vice-protopopul greco-catolic din Odorhei, Alexandru Boeriu la
solicitarea sa cu privire la situaţia şcolară de la Seminarul teologic de la Blaj, a
nepotului său, în anul 1897. După ce se specifică purtarea morală lăudabilă, în
răspuns se menţionează că „anumite examene nu a putut să le depună la timpul lor din
cauză că nu scria româneşte” şi au fost amânate să poată să se pregătească'Reţeaua
şcolară la toate nivelele reflecta politica şcolară promovată la începutul secolului al
XX-lea de către guvernele maghiare. Ea confirma inferioritatea culturală la care erau
condamnaţi românii şi celelalte naţionalităţi ne-maghiare33.
O altă instituţie de bază asupra căreia s-a acţionat a fost biserica. Autonomia
bisericească a fost încălcată în repetate rânduri de către guvernele maghiare. In
politica sa faţă de români, guvernul condus de Tisza Istvân considera Biserica drept
principala piedică în calea maghiarizării. Deşi s-a reuşit înfiinţarea Episcopiei de la
Hajdudorog, abia în 1912, în urma unei campanii susţinute care a fost inaugurată
după 1867 în favoarea unei noi episcopii, care urma să includă românii greco-
catolici din Maramureş, Sătmar şi din Secuime34, în zona secuiască limba maghiară
începe să fie folosită în bisericile greco-catolice deja la cumpăna dintre veacuri.
Corespondenţa, registrele de stare civilă încep să fie scrise în limba maghiară sau în
unele cazuri doar cu alfabetul maghiar. Aici şi-a spus cuvântul vitregia vremurilor,
situaţia de izolare a românilor, inferioritatea lor numerică, politica dusă de

1 Ibidem.
" Ibidem.
12 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe,
fond Protopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 13, f. 55.
31 Istoria Românilor, Voi. VII, Tom II, (coord. acad. Gheorghe Platon), Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 2003, p. 309
3'1 Ibidem.
131
Ana DOBREANU

guvernele de la Budapesta şi de autorităţile locale. Deosebit de grăitor în privinţa


maghiarizării este documentul evocat de Teodor Chindea35^ în lucrarea sa
Contribuţii la istoria românilor din Giurgeul-Ciucului, o cerere din parohia greco-
catolică Joseni, din 1927, prin care un grup de enoriaşi greco-catolici cereau
trecerea la romano-catolici pentru că nu înţelegeau liturghia în limba română36.
Urmare a procesului de deznaţionalizare de după 1867 comunităţile
româneşti din zonă s-au redus numeric, iar unele dintre ele au dispărut cu totul,
(anexa 5). Se observă că numărul românilor a scăzut ca urmare că au fost
recenzaţi ca vorbitori de limbă maghiară, sau chiar au dispărut, îmbrăţişând o altă
religie deoarece nu se mai regăsesc la ortodocşi şi greco-catolici. Pentru actualul
judeţ Covasna (fostul comitat Trei Scaune), recensământul din 1850 indică un
procent de 14% români, respectiv de 15,4% ortodocşi şi greco-catolici iar
recensământul de la 1910 consemnează un procent de 11,5% români şi 17,3%
ortodocşi şi greco-catolici. Prin suprapunerea datelor etnice cu cele confesionale
se observă pentru anul 1850 o diferenţă de numai 1,3% între cei doi indicatori, în
timp la recensământul din 1910 această diferenţă creşte la 5,8%. în actualul Judeţ
Harghita (fostul comitat Ciuc şi o bună parte din comitatul Odorhei) diferenţa
între cele două criterii de recenzare enunţate era de 0,3% în 1850 şi creşte până în
1910 la 2,8%. Se consideră că populaţia de limbă maghiară cu credinţe specific
româneşti nu se poate explica decât prin faptul că aceştia sunt români secuizaţi37.
Corelarea apartenenţei religioase şi celei etnice, în baza datelor din recensământul
din 1910, pentru localităţile celor două judeţe rezultă următoarele date: în actualul
judeţul Harghita s-au înregistrat 15.061 de români, 4.583 ortodocşi şi 17.378 de
greco-catolici, diferenţa fiind de 6.900 de persoane între cetăţenii aparţinând celor
două confesiuni româneşti şi cei înregistraţi ca români după limba maternă, iar în
actualul judeţ Covasna s-au înregistrat 19.434 de români, 25.020 ortodocşi şi
3.110 greco-catolici, diferenţa fiind 8.696 de persoane. Prin urmare un număr de
15.596 ortodocşi şi greco-catolici, din cele două judeţe, fostele comitate Ciuc,
Odorhei şi Trei Scaune, în 1910 nu se regăsesc în numărul românilor.
La începutul secolului al XX-lea procesul de maghiarizare al românilor din
secuime era destul de avansat şi el continua. Astfel, în cuprinsul actualului judeţ
Covasna, din totalul comunităţilor atestate, 34 au dispărut în secolul al XlX-lea,
dintre care 20 după 1867, iar 39 în secolul XX, dintre care 32 în anii 1940-1944,
In judeţul Harghita, 44 de comunităţi româneşti dispar în secolul al XlX-lea -
dintre care 27 în timpul dualismului austro-ungar, iar 63 în secolul al XX-lea,
dintre care 48 în anii 1940-194438.

Teodor Chindea (1895-1982), dascăl-cărturar, originar din Voşlobeni, Ciuc.


Teodor Chindea, Contribuţii la istoria românilor din Giurgeul-Ciucului, Ediţia a Il-a, revăzută
şi adăugită, sub îngrijirea prof. Mihai Suciu, Editua Brăduţ, Târgu Mureş, 1995, pp. 98-99.
37 loan Bolovan, Transilvania între Revoluţia de la 1848 şi Unirea din 1918, Cluj-Napoca,
2000, p. 202-204.
38
loan Lăcătuşu et. alte. Românii din Covasna şi Harghita, Editura Grai Românesc, Miercurea
Ciuc, 2003, p. 89.
132
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Cu toate măsurile luate, autorităţile maghiare nu erau mulţumite de


rezultatele obţinute în ceea ce priveşte ponderea maghiarilor şi la începutul
secolului al XX-lea, iau o altă serie de măsuri în plan demografic. Primul pas l-a
constituie acţiunea „frontierele lingvistice” menită să elaboreze o radiografie a
situaţiei sociale, economice, politice, confesionale, culturale şi demografice a
românilor şi slovacilor în vederea elaborării unei strategii politice adecvate39.
Dintr-o astfel de perspectivă a abordat problema, la Congresul secuiesc din
1902 de la Tuşnad, comitatul Ciuc, Balog Păi40. Incluzând în abordarea sa, pe
lângă comitatele Ciuc, Odorhei, Trei Scaune, şi comitatele Braşov, Târnava Mare,
Târnava Mică, Turda-Arieş, Cluj arată că în 1890, populaţia trăia în 1.150 de
localităţi, din care localităţi maghiare erau 539, române 513 şi săseşti 108. Satele
maghiare erau în mare parte grupate. Cea mai mare grupare e formată din 432 de
localităţi, aceasta este zona secuiască şi hotarele lingvistice maghiare sunt Braşov,
partea de est spre nord a Târnavei Mari şi Mici urmând apoi linia de nord-vest a
comitatului Mureş-Turda ajungând la limita strâmtorii Timişul în Munţii
Braşovului şi strâmtoarea Bicaz în Munţii Giurgeu. Faţă de această zonă se mai
delimitează încă trei zone de limbă maghiară una cu 17 localităţi în zona dintre
Târnăveni şi Deleni, una cu 16 localităţi între Turda şi Vinţu de Sus şi una cu 30
de localităţi în zona dintre Cluj, Nadeş şi Sebeş. în fine, 44 de localităţi maghiare
sunt izolate între localităţi româneşti. Sufletele maghiare sunt aproape 600 de mii,
dar din acestea doar 540 de mii locuiesc în localităţi maghiare, ceilalţi 60 de mii,
deci 10%, sunt risipiţi. Există şi localităţi unde minoritatea maghiară reprezintă
între 11-49%. Astfel de localităţi, în care populaţia majoritară o formau românii,
arată Balog Pal, se întâlnesc în secuime - 58 şi în comitatele vecine - 124, în Ciuc
şi Trei Scaune - câte 4, Odorhei - 1, Mureş-Turda - 49, Braşov - 1, Târnava
Mare - 6, Târnava Mică - 22, Turda Arieş - 26, Cluj - 69, în total, în cele 9
comitate - 182. Localităţi în care saşii erau majoritari erau în număr de 2 şi anume
Reghinul Săsesc, în Mureş, Turda - 1 şi Teaca, în Cluj. Interesant, arată el, că
localităţile curat maghiare nu sunt toate în secuime, aici sunt doar 217, din care în
Ciuc - 44, în Trei Scaune - 59, în Mureş-Turda - 32 şi Odorhei - 82. La acestea,
se pot adăuga şi localităţile în care trăiesc şi alte naţionalităţi, dintre care 139 sunt
în secuime şi 59 în celelalte cinci comitate. Şi concluzionează: din 539 de
localităţi, 220 sunt curat maghiare, în 168 elementul maghiar este preponderent, în
388 îşi exercită supremaţia. Sunt însă 151 de localităţi care au crescut în mod
semnificativ puterea populaţiei române, ba mai mult, în unele locuri, a pus în
pericol echilibrul etnic. în secuime în această situaţie sunt 54 de localităţi, în
comitatele Ciuc şi Trei Scaune câte 4, în comitatul Odorhei 1, iar în comitatul

39 loan Bolovan, Transilvania la sfârşitul secolului al XlX-lea şi la începutul secolului XX.


Realitâii etno confesionale şi politici demografice, Cluj-Napoca, 2000, p. 38-41.
■|l) Szekely kongresszus, a szekely kongresszus szerveyete, tagjainak nevsora, tărgyalâsai es
halârozatai, Hargita kiadohivatal, Csikszereda, 2001, pp. 279-282.

133
Ana DOBREANU

Mureş-Turda 35. Prin urmare, spune el trebuie îndreptate lucrurile în favoarea


maghiarilor, iar lucrul trebuie luat cu atât mai în serios cu cât creşte numărul
românilor în interiorul spaţiului lingvistic maghiar, mai ales în secuime,unde îşi
creează insule lingvistice. Astfel de insule lingvistice româneşti sunt 26 în
secuime, în Ciuc, pe valea Mureşului, Voşlobeni, în Trei Scaune, pe valea Oltului
- 3, Araci, Vâlcele, Măieruş, în Odorhei pe valea Tâmavei Mari - 1, Feleag şi pe
valea Aluniş - 2, Săcel şi Vidacutul Românesc, dar cele mai multe, 19, sunt în
Mureş-Turda.
Vorbind despre români ca despre veneticii din Moldova şi Ţara Românească
cu intenţia de a disloca pe secui şi arătându-se nemulţumit de rezultatele politicilor
demografice de până atunci, arată că dacă timpul nu mai poate fi întors, viitoml însă
va modifica lucmrile.

Anexe
Anexa nr.

Localităţi din scaunele Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în care cea mai mare parte a
românilor s-a contopit în masa populaţiei secuieşti locale

Scaunul Localitatea 1733 1760 1835 1850 1869 1890 1900 1910
Cârta 26 25 8 5
Mădăraş 95 60 56 37 79 18
Ciuc Nicoleşti 45 116 24 30
Leliceni 20 3
Sântimbru 110 18 11 20 23 16 10
Atid 45 65 19 9 12 14 3
Avrămeşti 60 60 43 3
Goagiu 95 110 101 15 3
Filiaş 100 85 97 139 98 44 25 53
Odorhei Dârjiu 35 53 9 2 3
Mujna 30 25 4 7 12 2 8 5
Tăureni 45 10 18 3 6
Mugeni 45 115 24 8 19 7
Secuieni 50 85 16 14 58 26 17 4
Boroşneu Mare 40 90 114 75 65 31 44 38
Trei Bodoc 108 75 45 11 8 4 8 4
Scaune Olteni 45 60 20 7 11 11 4
Zălan 35 105 60 19 29 21 27 11

Cf. loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţean, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita, Editura
Grai Românesc, Miercurea Ciuc, 2003.

134
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Anexa nr. 2

Evidenţa religiei copiilor câtorva familii ce aparţineau de


biserica greco-catolică din Sovata (Comitatul Odorhei, sfârşit de sec. XIX)

Părinţii Religia Copiii Religia


Jozsef rom. cat.
Kis Mihaly gr. cat.
Roza rom. cat.
Ester rom. cat.
Kovâcs Arma rom. cat.
El vira rom. cat.
Istvân rom. cat.
Bokor Istvân gr. cat.
Jozsef rom. cat.
Sândor rom. cat.
Korona Zsuzsana gr. cat.
Lorincz rom. cat.
Jânos ev. ref.
Kâlmân Gyorgy ev. ref. 11 ies ev. ref.
Gyorgy ev. ref.
Molnâr Lina gr. cat. lulia gr. cat.
Lidia gr. cat.
gr. cat. Kâroly rom. cat
Lâzâr Kâroly
Jânos ev. ref.
Kis Anna
rom. cat. Juliâna ev. ref.
Albert rom. cat.
Mârton Jozsef unit.
Beniamin rom. Ccat.
Peter rom. cat.
Bogdan Zsuzsana gr. cat.
Jozsef rom. cat.

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Sfântu Gheorghe, Fond
Pivlopopiatul greco-catolic Odorhei, d. 14, f. 55-59.

Anexa nr. 3

Situaţia şcolilor din comitatul Odorhei în perioada 1890-1917

Şcoli Şcoli Şcoli


Anul Total
de stat comunale confesionale
1890 5 153
1891 5 55 93 153
1893 5 55 93 153
1894 6 56 89 151
1895 150
1897 18 51 81 150
1898 25 45 80 150

135
Ana DOBREANU

1899 28 43 79 150
1905 147
1906 45 35 66 148
1907 48 35 149
1908 48 35 65 150
1909 48 35 65 148
1910 52
1914 68 17 65 150
1917 82 1 60 143

Cf. Rapoartelor anuale ale vicecomitelui comitatului.

Anexa nr. 4

Situaţia elevilor pe anul şcolar 1913/1914 în câteva unităţi şcolare gimnaziale


din comitatul Odorhei:

Nr. elevi du aă naţionalitate Nr. elevi după religie


ma­ ro­ alte rom.- gr-
Şcoala ref. ev. ort. unit. iz.
ghiari mâni naţ. cat. cat.
132 6 18 56 3 47 23 7 6 II
Şcoala superioară
reală de stat din
84,61 3,84 11,53 36,60 1,96 30,71 15,00 4,57 3,93 7,10
Odorheiu Secuiesc
% % % % % % % % % %
Gimnaziul 254 11 3 236 2 9 9 5 *
romano-catolic
Odorheiu 94,77 4,10 -
1,11 88,05 0,74 3,35 3,35 1,84 0,74
Secuiesc % % % % % % % % %
191 20 19 1 37 23 128 7
Gimnaziul
unitarian din ~ "
90,52 9,48 8,83 0,46 71,20 10,60 59,50 3,25
Cristuru Secuiesc
% % % % % % % %
577 37 21 311 6 93 23 39 139 18
Total
90,86 5,82 3,30 49,05 0,94 14,66 4,41 6,15 21,90 2.8.1
% % % % % % % % % %

* 2 armeano-catolici

Cf. Raportului vicecomitelui comitatului Odorhei pe anul 1914.

136
Majoritate şi minoritate. Efectele politicilor guvernamentale...

Anexa 5

Români dispăruţi din unele localităţi, situaţia la 1910

Nr. loc. din care


Nr. loc. în care apar Nr. loc. din care
Nr. de au disp. români ca
Comitatul ortodocşi şi gr.-cat. după confesiune
localităţi urmare că vorbeau
dar nu şi români au disp. români
limba maghiară
Odorhei 133 84 38 46
Ciuc 64 25 19 5
Trei Scaune 100 32 29 3
Mureş-Turda 129 34 123 6
Total 426 175 115 60

Cf. Istoria Transilvaniei, voi. II (1867/1918), Ed. George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1999.

Drd. Ana DOBREANU

137
Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfânta Gheorghe)...

Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” din Sfântu


Gheorghe (1886-1887). Cronologie
Drd. Vasile LECHINTAN

O interesantă perspectivă asupra vieţii societăţii româneşti din Transilvania


din ultimele decenii ale secolului al XK-lea se desprinde din revista „Szekely
Nemzet” [Neamul Secuiesc] [în continuare: Sz. N.] care apărea în capitala judeţului
Trei Scaune de atunci, Sfântu Gheorghe. Informaţiile sunt, evident, în contextual
istoric cunoscut, de pe poziţii ostile faţă de manifestările naţionale româneşti, dar sunt
şi realităţi în care românii apar cu un statut deosebit de onorabil în secuime, cum sunt
şi cazurile preşedintelui Tribunalului din Odorheiu Secuiesc, loan Florian, şi
negustorul Negoescu din Poiana Sărată. în cronologie sunt redate şi alte câteva
informaţii din aceeaşi publicaţie, care să schiţeze cadrul general al preocupărilor
redacţiei din Sfântu Gheorghe.
1886 martie 20 - Sz. N. anunţă că s-a ţint procesul în cauza jafului de la poşta
din Ocland la Tribunalul din Odorheiu Secuiesc, sub conducerea preşedintelui loan
Florian [jurist român originar din Năsăud], judecători au fost Âdăm Denes şi Gybrfi
Titusz. Jaful a avut loc în 1885, la 1 noiembrie.
1886 martie 21 - Sz. N. anunţă că toată ziua a nins fără încetare, vântul nu
bale şi frigul este suportabil şi că agricultorii, după o lungă secetă, au aşteptat
ninsoarea şi ploaia.
1886 martie 25 - Sz. N. publică o stenogramă a şedinţei din Camera
Deputaţilor a Parlamentului ungar din 22 martie şi intervenţia deputatului român
Vincenţiu Babeş împotriva nou înfiinţatei Asociaţii pentm cultura maghiară din
Transilvania, cu rol de maghiarizare, arătând că în Ardeal, în comitatele româneşti,
românii au propria lor asociaţie culturală, intervenţie care a stârnit proteste. I-a
răspuns lui Babeş preşedintele consiliului de miniştri, Tisza Kălmăn. A urmat un
schimb de replici între cei doi.
1886 martie 25 - Sz. N. anunţă că s-a ţinut iarmarocul din timpul postului, în
Sfântu Gheorghe. Au venit la târg oameni din jur, cu un număr mare cu vite. A fost o
iefinătate alaimantă, „ca şi în pampasul american” - scrie ziarul.
1886 aprilie 3 - Sz. N. informează despre înţelegerea vamală româno-
austriaco-ungară, care, conform publicaţiei ,rNaţiunea” din Bucureşti se va discuta în
parlamentul român după sărbătorile Paştilor. Citează şi publicaţia „Voinţa Naţională”
tot din Bucureşti.
1886 aprilie 3 - Sz. N. publică un anunţ cu titlul ,f)uczuf \ scris în ghilimele,
adică Duţu, arătând că sub acest nume este cunoscut în ţară şi în lume Gheorghe
Negoescu, care nu a fost altul decât un român din marea comună de la graniţa
139
Vasile LECHINTAN

comitatului Trei Scaune, şi anume din Poiana Sărată. Se arată în continuare că acesta
a avut un adevărat talent de negustor, a adus din Moldova porumb şi l-a vândut şi a
avut şi magazii, a exportat peste graniţă scânduri în România. Duţu a dominat piaţa
negustorească din pasul Oituz. A aprovizionat cu porumb şi fabrica de spirt din Târgu
Secuiesc. A fost o fire bolnăviciosă şi, potrivit credinţei populare, o ursită i-a legal
soarta vieţii acestui om bogat. A murit la 26 martie 1886, la 42 de ani, lăsând în urmă
o mare familie, văduva şi copiii: Mariţa, Dedina, Elena, Reviţa, Eufrosina şi
Gheorghe. A fost înmormântat cu mare pompă la 28 martie.
1886 aprilie 3 - Sz. N. publică, sub titlul Culorile româneşti în Braşov, citând
Gazeta Transilvaniei din 26 martie, faptul că direcţiunea gimnaziului românesc din
Braşov a dispus studenţilor să ia jos de pe şapcă tricoloml (trikolort) (roşu, galben şi
albastm), cunoscându-se faptul că prim-ministrul Tisza a interzis purtarea tricolorului
(Trikolor) în Ardeal, culorile româneşti. Gazeta scrie că a fost dat jos tricolorul de pe
şapcă dar tinerii îl poartă în continuare în inimi.
1886 aprilie 6 - Sz. N. informează că în Heidelberg există un uriaş butoi de
1902 hectolitri, în pivniţa castelului.
1886 aprilie 17 - Sz. N. scrie că s-a produs un mare incendiu în data de 15
aprilie în comuna Araci din Trei Scaune. Focul a pornit la ora 2 după masă de la casa
lui Gheorghe Mintean şi s-a răspândit repede la grajdul din vecini şi mai departe la
clădirile de pe lângă pârâu. Locuitorii erau la lucml câmpului şi abia într-un târziu au
venit să stingă incendiul. Au ars complet patru case, două grajduri şi trei şuri, şi
recolta, complet, a lui Nicolae Groza.
1886 aprilie 20 - Sz. N., la rubrica Ştirile zilei scrie următorul titlu: „Rudolf,
succesorul la tron în opinci (opânkăban)”. Arată că succesorul împăratului Austriei,
fiind la vânătoare de vulturi în Raguza, la Guha-Smokoâra a fost nevoit, potrivii
obiceiului local, să poarte opinci, pe care le încalţă locuitorii munteni de pe acolo.
Rudolf le-a purtat cu plăcere, scrie ziarul.
1886 aprilie 22 - Sz. N. scrie că în data de 18 aprilie s-a produs un mare
incendiu în Târgu Secuiesc, arzând trei case şi şase grajduri şi şuri, precum şi cereale,
doi bivoli, patru porci, opt maşini de îmblătit şi alte unelte gospodăreşti. Printre cei
păgubiţi a fost şi luUu Popovici, scrib de cancelarie de avocaţi, care nu a putut salva
absolut nimic.
1886 aprilie 29 - Sz. N. publică la rubrica Ştiri titlul Sibiul se maghiarizează,
arătând că în acest oraş s-au înfiinţat mai multe societăţi maghiare: „Societatea de
lectură maghiară”, „Cercul de muzică maghiar”, „Societatea de amatori culturală
maghiară”, „Cercul civic maghiar”, „Asociaţia tineretului muncitoresc maghiar” ş.a.
1886 mai 2 - Sz. N. îşi informează cititorii că în 11 şi 12 mai vor avea loc
două procese de presă împotriva revistei româneşti „Tribuna” de la Sibiu.
1886 mai 2 - Sz. N. publică prima parte a unui interesant studiu, scris în 1
mai, intitulat Boierii făgărăşeni, creionând un istoric al instituţiei boieriei în Ţara
Făgăraşului începând din secolul al Xl-lea. Articolul este scris de directorul Muzeului
Naţional Secuiesc, Nagy Geza.

140
Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfântu Gheorghe)...

1886 mai 4 - Sz. N. scrie un scurt articol intitulat Valahii în acţiune, arătând
că asociaţia culturală românească din părţile Ardealului [ASTRA], care este înfiinţată
de pe timpul ministrului austriac Bach, are mai multe secţiuni în românime şi acum
vrea să ridice o şcoală de fete în limba română la Sibiu şi vrea să adune fonduri în
acest scop.
1886 mai 15 - Sz. N. îşi înştiinţează cititorii că s-a dat sentinţa în procesul de
presă al revistei „Tribuna” de la Sibiu, în 12 mai, la Cluj, astfel că a fost pedepsit
Comei Pop Păcurar pentru instigare, la un an închisoare şi 42 florini cheltuieli de
judecată, şi loan Slavici la 100 de florini amendă şi 41 florini cheltuieli de judecată.
1886 mai 16 - Sz. N. publică partea a treia a articolului Boierii făgărăşeni, în
care se arată că Ţara Făgăraşului este pomenită pentm prima dată la 1231, când este
amuintit un pământ pe nume Boia stăpânit de români, apoi sunt amintite stăpânirile
Făgăraşului de către voievodul român Vlaicu, apoi de Mircea, de Vlad Dracul
(Drakul) şi de Vlad al ni-lea.
1886 mai 18 - Sz. N. publică partea a patra a articolului Boierii făgărăşeni şi
redă diploma din 1667 a principesei Ana Bomemisza pentru loan Gorhun din satul
Dridif, care este recunoscut ca boier liber în casa sa din acest sat, vecină cu casele lui
Algea/Aldea Stan şi Algea/Aldea Şchiopul (Skiopul).
1886 mai 22 - Sz. N. publică un articol despre staţiunea Vâlcele, arătând
printre altele că această staţiune este vizitată şi de aristocraţi de peste graniţă, printre
care principele sârb Miloş Obrenovici („care a şi ridicat aici o fmmoasă biserică
ortodoxă”), principele Ghica, Sturza, Ştirbei, Cantacuzino, Florescu şi alţii.
1886 mai 25 - Sz. N. scrie că românii din Cluj - după cum scrie Tribuna - au
sărbătorit în 1884 Răscoala românească a lui Horia [de la 1784] şi au cântat cu acest
prilej Deşteaptă-te {,JDesteptate" [române]). Studenţii români de la Universitate, cei
care au fost în societatea dizolvată „lulia”, au vrut din nou să îşi facă o societate, de
astă dată cu numele „Stejarul”, şi au trimis statutul spre aprobare la Ministerului de
Interne ungar. Sz. N. aminteşte cu acest prilej de cuvântarea protopopului român
Coltofeanu din Sfântu Gheorghe, care a afirmat în discursulk său de la sărbătorirea
comitelui suprem din Trei Scaune, Potsa Jozsef, că în acest judeţ românii se bucură de
aceleaşi drepturi ca şi maghiarii, dar „Gazeta Transilvaniei” i-a răspuns protopopului
că a făcut o faptă neplăcută afirmând acestea. Sz. N. mai arată că în 15 mai s-a ţinut,
potrivit obiceiului, o sărbătoare a românilor în amintirea adunării de la Blaj şi că
potrivit publicaţiei „Hermanstadt Zeitung”, în această zi, în Săliştea Sibiului s-a ieşit
cu steaguri cu culorile naţionale româneşti şi că au fost opriţi de către jandarmi, iar a
doua zi s-a pornit o cercetare oficială în acest sat.
1886 mai 25 - Sz. N. publică un scurt anunţ, intitulat Hartă românească
confiscată. Se arată că inspectorul şcolar regesc Văradi Kâroly a confiscat harta lui
Eugen Bordeaux, găsită în şcoala greco-catolică din Turea şi a dus-o la Cluj, pornind
apoi o cercetare în acest caz, harta fiind interzisă.

141
Vasile LECHINTAN

1886 mai 25 - Sz. N. publică o scurtă ştire despre faptul că, în Satu Mare,
câteva românce s-au hotărât să înfiinţeze Asociaţia femeilor române. Statutul nu a fosl
aprobat şi româncele vor să se adreseze tronului.
1886 mai 27 - Sz. N. continuă publicarea articolului despre staţiunea Vâlcele,
în care se precizează, printre altele, că exista o baie cu denumirea Regele român
Carol {Kâroly român kirâly).
1886 mai 30 - Sz. N. scrie că în pădurea din Zagon şi Păpăuţi este lumea
urşilor şi a lupilor şi că, numai din Păpăuţi, doi viţei şi un cal au fost înghiţiţi de bestii
(bestiâk).
1886 iunie 20 - Sz. N. publică un articol intitulat „Culori româneşti în
Braşov”. Se precizează că s-a judecat procesul la Judecătoria din Braşov, în 11 iunie,
a unor români din Braşov care au purtat culorile naţionale ale României, cu ocazia
sărbătorii Paştilor, care s-a transformat în sărbătoare naţională românească, deşi
jandarmeria le-a atras atenţia să nu se manifeste astfel. Au fost duşi la judecată 49 de
tineri români sub acuzaţia că „au purtat culorile ţării vecine”. Tinerii, în jur de 20 de
ani, au primit 8 zile de închisoare, fiecare, şi 50 de florini amendă. Avocatul lor, luon
Lengeru, „care este conducătorul naţional român” de acolo, a atras atenţia judelui că
se compromite dacă-i pedepseşte cu o astfel de pedeapsă, deoarece culorile roşu,
galben şi albastru (culorile României), nu pot fi interzise de minister, pentru că
acestea erau culorile ţării (Transilvania) şi pentru că acestea sunt şi culorile
Budapestei, aşa că a cerut să anuleze sentinţa. Judele a menţinut însă sentinţa şi a dat
câte două zile de închisoare şi câte zece florini amendă la 47 de acuzaţi şi la ceilalţi
doi câte o zi de închisoare pentm că au purtat culorile României.
1886 iunie 24 - Sz. N. îşi informează cititorii că pentru expoziţia din 1889 din
Paris se va constmi un tum uriaş, numit Tumul Eiffel, care va avea patru etaje, primul
cu două uriaşe bolţi şi care va costa cinci milioane de franci şi va fi ridicat din fier curat.
1886 iunie 27 - Sz. N. publică, sub titlul ,Jioman românesc instigator”, faptul
că avocatul Rubin Patiţia din Alba lulia a adus din Iaşi 20 de exemplare din romanul
intitulat ,Jdoria”, „care este interzis pe teritoriul Ungariei din cauza instigării
împotriva statului'. Exemplarele din roman au şi ajuns cu poşta şi avocatul a împărţit
deja 17 în satele româneşti din jurul Alba luliei. Judecătoria din Alba lulia a confiscat
cele trei exemplare rămase la Patiţia şi l-a condamnat la şase săptămâni de închisoare.
Sentinţa a ajuns la Tabla Regească din Târgu Mureş, care a schimbat-o în 15 zile de
închisoare şi 150 de florini amendă.
1886 iulie 13 - Sz. N. publică sub titlul ,Manifestaţie românească' ştirea că
s-a ţinut în Bistriţa, în Ardeal, o sărbătoare a şcolii româneşti. După slujba divină s-a
plecat la pădure, în faţă mergând copiii, fiecare purtând opinci şi îmbrăcaţi în port
popular românesc. In mâini purtau cunună. în urma lor era fanfara Regimentului 63
[Infanterie] şi după fanfară a început tinerii să danseze în opinci şi cu culori
româneşti, apoi veneau fetele şi societatea. Fanfara a cântat, cu voia comandantului de
regiment Tersch, şi s-a jucat marşul lui Mureşianu Deşteaptă-te (Deşteptate
[române]) şi, în pădure, marşul lui Mihai Vodă [Viteazul]. ,Jn pădure, toată ziua s-a

142
Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfăntu Gheorghe)...

jucat dansurile: Romanul [desigur, Romanaj, Someşana şi Căluşerul şi s-a purtat


tricolorul românesc,\
1886 iulie 15 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile Tuşnad. Printre
aceştia figurează oaspeţi din Cluj, Sibiu (inclusiv Eleotesa Cristea şi preotul ortodox
Simion Popescu), Oradea, Braşov, Budapesta, Târgu Mureş, Aiud, Deva, Alecuş
(loan Popiu), Frumoasa-Ciuc şi mulţi alţii din România: 9 din Bucureşti, printre care
şi marele dramaturg Ion Luca Caragiale (7.L. Carageiăle), un locuitor din Giurgiu,
unul din Brăila şi doi din Iaşi.
1886 iulie 22 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna: din
Braşov (inclusiv J. Cristescu), Sibiu, Blaj (inclusiv profesor Partenie Moldovan),
Târgu Mureş, Viena, Cluj, Turda, Miercurea-Ciuc, Făgăraş, Dej, Sfântu Gheorghe,
Oradea, Tâmăveni, Reghin, Târgu Secuiesc, Mediaş şi din România: 12 din Bucureşti
(Constantin Bălăcescu, A. Wachmann - director de Conservator ş.a.), doi din Giurgiu
(inclusiv inginer N.C. Zissu), doi din Brăila, unul din Craiova şi unul din Calafat. Tot
atunci publică şi lista oaspeţilor de la băile Malnaş, veniţi din Aiud, Braşov (inclusiv
Elena Socolescu, soţie de preşedinte de tribunal), Feldioara, Cluj, Reci, Budapesta,
Sfântu Gheorghe, Vârghiş şi din România: doi din Bucureşti şi unul din Roşiorii de
Vede.
1886 iulie 27 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna:
majoritatea din zona Trei Scaune (Târgu Secuiesc, Zagon, Breţcu, Belin, Sfântu
Gheorghe etc), din Braşov (inclusiv Mărită Moldovan, negustoreasă), dar şi din Cluj,
Sibiu etc., şi doi din Bucureşti şi unul din Viena. Totodată publică şi lista oaspeţilor
de la băile Malnaş: locuitori din Sfântu Gheorghe, Ozun, Zagon, Arad, Budapesta,
Sibiu, Braşov şi patru din Bucureşti (inclusiv Constantin Pruteanu, profesor-director).
1886 iulie 29 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Vâlcele:
locuitori din Bând, Sighişoara, Budapesta, Turda, Braşov (inclusiv negustorul
lustinian Grama, împreună cu soţia sa Maria Grama, şi cu Amalia Grama), Sibiu,
Zalău, Făgăraş (vicarul episcopal Alexandm Micu), Orăştie (avocatul dr. loan Mihu),
Târgu Mureş, Cluj, Aiud etc., şi din România: 10 din Bucureşti (Grigore Florescu -
oficial. Stoica Hagi - profesor, medicul dr. P. Trandafirescu, preoţii Todor Vasiliescu,
loan lancu. Dumitru Diescu ş.a.), cinci din Craiova, trei din Ploieşti, trei din Iaşi, doi
din Slatina, unul din Vălenii de Munte, unul din Călăraşi şi unul din Târgovişte.
1886 iulie 31 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele,
continuare la cea din numărul precedent: locuitori din Cluj, Blaj (măcelarul Petru
Grama), Oradea, Aiud, Făgăraş, Odorheiu Secuiesc, Tâmăveni, Zămeşti (doctor
lancu Meţianu), Şiria, Braşov (dr. Vasile Glodam - profesor gimnazial ş.a.) etc., şi
din România: 14 din Bucureşti (inclusiv dr. C. Penescu - medic), doi din Râmnicu
Sărat (Rumnik-Sarat), doi din Slatina, unul din Ploieşti şi unul din Craiova.
1886 iulie 31 - Sz. N. scrie că în 24 iulie un trăznet a lovit tumul bisericii
evanghelice din Flărman, care a distms şi ceasul din turn.
1886 august 1 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Covasna:
locuitori din Sighişoara, Târgu Secuiesc, Făgăraş, Budapesta, Sfântu Gheorghe,

143
Vasile LECHINTAN

Braşov, Boroşneu Mare, Săcele, Zagon etc. şi un oaspete din Brăila (Ana Bologanu -
negustor).
1886 august 7 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Tuşnad:
originari din Târgu Mureş, Sibiu, Agnita, Budapesta, Ozun, Alba lulia. Cluj, Ocna
Dejului, Aita Mare, Zalău, Zenta, Oradea, Braşov (inclusiv un Baiulescu),
Gheorgheni-Ciuc, Aiud, Făgăraş, Gybngyds etc. şi din România; 19 din Bucureşti
(inclusiv Madam Greceanu, soţie de general) şi câte unul din Piteşti, Craiova, laşi,
Brăila şi Calafat.
1886 august 10 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile Vâlcele:
locuitori din Braşov, Cluj, Aiud, Cemat, Schmiedeberg, Zubrok-Lâba, Sfântu
Gheorghe (Klein Izidor - optician), Grimacco (un comerciant de tablouri). Sibiu,
Târgu Mureş, Budapesta, Făgăraş, lemut. Huedin, Arad (Augustin Hamsea,
preşedinte de scaun de judecată episcopal), Calocea, Riechsdorf, Rusciuc (Bulgaria),
Orăştie, Vidin (Bulgaria), Porumbacu etc. şi din România: 26 din Bucureşti (inclusiv
J.G. Bibicescu, redactor de ziar), cinci din Râmnicu Sărat, doi din Giurgiu, doi din
Ploieşti, unul din Târgu Măgurele, unul din Craiova şi unul din Slatina.
1886 septembrie 16 - Sz. N. publică lista celor care au contribuit pentru
sprijinirea Institutului de educaţie a orfanelor al comitatului Trei Scaune [din Târgu
Secuiesc], locuitori din Poian, din familiile Opra (3 membri de familie), Bokor (3),
Vizi (4), Zonda (6), Tuzson (3), Păi (2), Rettegi (2), Szabo (2), Bandi (2) etc, dar şi
„domnul protopop român” (Olâh esperes ur). Locuitorii au dat, fie fasole (fuszulyka),
fie orz, fie secară (protopopul român a dat trei litre de secară), fie porumb, fie linte.
1886 septembrie 30- Sz. N. publică lista celor care au contribuit pentru
sprijinirea Institutului de educaţie a orfanelor al comitatului Trei Scaune [din Târgu
Secuiesc], locuitori din Breţcu, din familiile Finta, Fejer, Kovăcs, Trefăs, Miko,
Bardocz, Borbăt etc, dar şi Constandin Demetru, Irimie Lupan, Fuozi Kovelăn,
Gheorghe Stan, Ştefan Enache, loan Musca, Gheorghe Pasca. Locuitorii au dat câţiva
creiţari, după posibilităţi, alţii au dat grâu, secară, orz, unii câte două ouă, o femeie
(Hanko Jozsefne) un ou etc.
1886 octombrie 2 - Sz. N. continuă publicarea serialului Cronica secuiască
din duc, autorul comentând despre originea familiei Blasko sau Balasko, arătând că
probabil provine de la voievozii români maramureşeni Blag şi Drag, foşti comiţi ai
secuilor în 1387-1388, un membru al acestei familii s-ar fi putut încetăţeni în
Secuime, spune autorul serialului.
1886 octombrie 3 - Sz. N. publică o depeşă telegrafică din New York, în care
se spune că o mare vijelie s-a abătut asupra zonei de la vărsarea râului Rio Grande del
Norte şi în ţinuturile vecine, în Brownsville (Texas) au fost distruse 200 de case şi
mai multe deteriorate, iar în Matamoras (Mexic) au fost distruse 309 case şi mai
multe deteriorate.
1886 octombrie 3 - Sz. N. publică un caz tragic întâmplat în Vâlcele. Printre
altele, se arată că Anica Bucşa s-a întors nu de mult din „Ţară” {Czărâbol) în Vâlcele.

144
Românii în publicaţia „Szekely Nemzet” (Sfânta Gheorghe)...

[Interesantă este însă atestarea folosirii de către românii ardeleni a denumirii „Ţară”
pentru patria lor mamă. România].
1886 octombrie 17 - Sz. N. îşi exprimă încă o dată îngrijorarea faţă de
purtarea de către români a culorilor naţionale româneşti: roşu, galben şi albastru. în
articolul Culorile româneşti în comitatul Braşov scrie că în şedinţa comitetului
administrativ al comitatului Braşov, avocatul Sorescu, conducător al naţionaliştilor
români, a spus că autorităţile din Săcele (Braşov) au îndepărtat steagurile cu culorile
roşu, galben şi albastru cu care bandeiiul de călăreţi l-au însoţit pe mitropolitul Miron
Romanul. El a întrebat de ce sunt interzise aceste culori, de vreme ce sunt culorile
capitalei Budapesta şi culorile Ardealului din epoca strălucită a lui Zapolya, Gabriel
Bethlen şi a Rakoczy-eştilor şi de ce este insultat astfel întreg popoml român,
împreună cu mitropolitul? Preşedintele de şedinţă, contele Bethlen Andrâs, corniţele
suprem, a spus, printre altele, că purtarea acestor culori este insultătoare şi
provocatoare şi că în Budapesta se pot purta numai culorile acestei capitale, nu şi
culorile româneşti.
1886 octombrie 26 - Sz. N. publică o corespondenţă din Budapesta, semnată
de Beksits Gusztăv, intitulată Ardealul sau Basarabia?, arătând că aceasta este
dilema: pe care vrea România să primească, pe una sau pe alta? Scrie că România are
în vedere întreg Ardealul, până la Tisa, precum şî Basarabia, Bucovina, partea locuită
de români a Serbiei şi nu scapă din vedere nici pe românii din Macedonia şi că
şovinismul românesc intenţionează să atace concomitent Ungaria, Austria, Rusia,
Serbia şi Turcia.
1886 octombrie 26 - Sz. N. îşi informează cititorii că taraful ţigănesc
maghiar (Magyar czigâny banda) din Sfântu Gheorghe se află printre saşi, în oraşul
Sibiu, şi că „saşii sibieni au primit cu plăcere ceardaşul şi frumoasele dansuri
populare maghiare”.
1886 octombrie 26 - Sz. N. publică lista membrilor comisiei administrative a
comitatului Trei Scaune pe anul 1887, după darea impusă pentm stat. Sunt înscrişi în
total 126 de membri, cel mai mult plătea dare contele Nemeş Jânos, mare proprietar
din Hăghig, primul pe listă, cu 3352,05 coroane, şi cel mai puţin, ultimul pe listă,
Csulak Zsigrnond, preot în Araci, 186,66 coroane. Printre marii bogaţi ai comitatului
Trei Scaune figurează membri ai familiilor de conţi Kâlnoky, Mikes, Pejacsevich,
Beldy, Dintre români, doar Nicolae Rusu din Sita Buzăului figurează în această listă.
1887 mai 15 - Sz. N. îşi informează cititorii că regina Elisabeta a Ungariei şi
împărăteasa Austriei a pornit în 13 mai spre Sinaia să răspundă vizitei perechii regale
române. In Sinaia urma să stea până la 15 mai.
1887 iunie 10 - Sz. N. informează că dr. Victor Babeş a devenit profesor la
Universitatea din Bucureşti, la Facultatea de Medicină, ocupând catedra de
bacteriologie. A studiat la Viena, Paris şi Heidelberg.
1887 iuSie 5 - Sz. N. publică numele oaspeţilor de la băile din Malnaş, printre
care şi: Todorache Stoianescu şi soţia sa, din Bucureşti; P. Zimniceanu, colonel în

145
Vasile LECHINŢAN

pensie din Bucureşti; Elena Socolescu din Braşov; losif Gallaschik, fabricant de
salamuri din Bucureşti; Dâniel Mikes, particular din Sfântu Gheorghe ş.a.
1887 iulie 14 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele, printre
care: Isaia Persiceanu, preot din Bucureşti; loan Stănescu, negustor din Bucureşti;
Mark Schoppel, proprietar din Feldioara; Roza Stamm, proprietară din Rupea; Martin
Tartei, proprietar din Braşov; Adolf Ebner, industriaş din Craiova; P. Zimniciescu,
colonel din Bucureşti; Anna Kulbert, negustoreasă din Bucureşti; Ida Helra,
industriaşă din Bucureşti; baronul [David] Urs [de Margina], colonel cezaro-regesc
din Sibiu; Terezia Andrei, funcţionară ministerială din Bucureşti; Mikszăth Kălmân,
scriitor şi deputat în Parlamentul din Budapesta; Beksics Gusztăv, scriitor şi deputat
în Parlamentul din Budapesta; J. Hugo, proprietar de restaurant, din Bucureşti;
Teodor Covrig, proprietar din Galtiu; Ida Banciu, soţie de temnicer cezaro-regesc din
Braşov; Carol Graef, negustor de cărţi din Sibiu; David Candiu (Candin), director de
mină din Bucium - Abrud; Elisabeta Angelescu, proprietară din Bucureşti; Teodor
Balaban, proprietar din Bucureşti; Vasile Beleş, preot militar în Chitihaza; soţia lui
Constantin Staja din Ploieşti; Gheorghe Maris, proprietar din Bucureşti; Petru
Cretoriu, negustor din Braşov; Bariu Hodoşiu, profesor din Bucureşti; Albert Kovâbs,
deputat în Parlamentul din Budapesta; Vasilie Pagonea, proprietar din Galaţi;
Constantin şi Eugenia Minco din Braşov; Amalia şi M. Bocreta din Bucureşti; Ester
de Mayo, particular din Bucureşti; Helena Stanciu, particular din Craiova; Elena
Sanatescu, proprietar din Craiova; lancu M. Cohen, negustor din Ploieşti; Iordan 1.
Munteanu, preşedinte de tribunal orfanal din Braşov; Maria Creticescu, negustoreasă
din Orăştie; baronul Bânffy Farkas, particular din Cluj; Grigore Florescu, particular
din Bucureşti; Elena Munteanu şi Maria Cârstocea, negustorese din Bucureşti; losif
Bruss, farmacist din Bucureşti; soţia lui lacob Rosmann, proprietar din Mociu ş.a., în
total 157 persoane.
1887 iulie 11 - In piaţa din Sfântu Gheorghe erau următoarele preţuri: 32
creiţari 1 kg came de vită, 40 cr. 1 kg de came de porc, 12 cr. 1 kg came de berbece
(herbecshus), 46 cr. 1 kg ceară de lumânări, 90 cr. 1 purcel, 60 cr. 1 gâscă, 50 cr. 1
pereche de pui, 10 cr. 7 ouă, 230 florini perechea de boi, 80 florini perechea de vite, 5
florini 99 cr. 1 hectolitm de grâu curat, 4 florini 20 cr. 1 hectolitm de porumb, 4
florini 1 hectolitm de fasole, 1 florin 80 cr. 1 hectolitm de ovăz etc. Sz. N., 12 VII
1887.
1887 iulie 16 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Tuşnad, printre
care: Dumitm Cioflec, proprietar din Braşov; Livius Marcu, student la drept din
Birchiş; Marta Budiş din Bucureşti; Salomon Fischer, proprietar de restaurant din
Alba lulia; Sofia Russo. comerciantă din Bucureşti; Maria Diamandi, comerciantă din
Braşov; Lipot Fisch. comerciant din Miercurea Ciuc; Maria Baiulescu, soţie de medic
din Braşov; Elena B. Baiulescu, preoteasă ortodoxă din Braşov; Georg Porr,
industriaş de postav din Braşov; Lajos Loczi, profesor universitar de artă din
Budapesta; Maximilian Lovinger. inginer din Miercurea Ciuc; Olga Gligorovici din
Braşov; Bucura Lissu, soţie de proprietar de restaurant din Bucureşti; loan

146
Românii în publicaţia „Szekely Nemzet" (Sfântu Gheorghe)...

Şerbănescu, proprietar din Bucureşti; Irimie Crăciunescu, bărbier din Braşov; Gyula
Vagner, avocat în Seghedin; Mihail Russo, comerciant din Bucureşti; losif Mavure,
proprietar din Bucureşti, Eugen Râcz, farmacist diplomat din Cluj ş.a., în total 128 de
persoane.
1887 iulie 19 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Vâlcele, printre
care: Stancu Costinescu, preot, şi Todor Muntean, învăţător, ambii din Argiu
(probabil Argeş); Toma N. Popescu, comerciant din Scurtea de Argesi (Curtea de
Argeş); loniţa Hagiu, particular din Bucureşti; Heinrich Atias, comerciant din
Bucureşti; Lazăr de Mayo, particular din Bucureşti; Bertalan Potsa din Sfântu
Gheorghe; Absolon Faur, proprietar din Abrud; loan Cheleon, industriaş din
Bucureşti; Louise Rogalski, fabricantă de gris în Bucureşti; Filon Mitrescu, învăţător
din Bucureşti; luon Cărbunescu, învăţător din Bucureşti; Gaston Andre şi Paulina din
Bordeaux - Franţa; Nicolae G. Novrea, comerciant din Braşov; Josef Rendhardsperg,
particular din Târgu Mureş; N. Toporanu, funcţionar de telegraf din Bucureşti; soţia
lui Antal Pătrubăn, comerciantă din Târgu Mureş; Corman M. Urechea, comerciant
din Craiova; Victoria Gromanu, proprietară de restaurant în Brăila; Kâlmăn Vikol,
preşedinte de tribunal orfanal din Cluj; dr. Heinrich Gurt, medic în Braşov; Smaranda
Mişirlin, proprietară în Bucureşti; J. Rottenberg, comerciant în Ploieşti; Constantin
lliescu, comerciant în Slatina; Maria lonescu, particulară din Craiova; baronul Găbor
Apor, vicecomite din Sfântu Gheorghe; Toma Niculdidi, particular din Bucureşti;
Alexandru Balaban, official din Bucureşti; Niculai Alexandrescu, oficial ministerial
din Bucureşti; dr. Frederic Gross, avocat în Cristuru Secuiesc; Jozsef Kovesdy,
particular din Bucureşti; Taşcu L. Donefsky şi Rita Donefsky, proprietari în Slatina;
Anica Deluganu şi Dumitrana Sfeteşdici, proprietare din Slatina; Anna Schmiedt,
particulară din Bucureşti; Rachel Grassiano, proprietară din Bucureşti, J. Corman,
comerciantă din Brăila; lacob Benvenisti, comerciant din Craiova ş.a., în total 308
persoane.
1887 iulie 19 - Sz. N. publică lista oaspeţilor de la băile din Malnaş, printre
care: luon Cristescu, negustor din Bucureşti; Pavel Rutkai, întreprinzător din
Bucureşti; Herman Citron, fabricant de spirt din Sfântu Gheorghe, Salomon
Ehrenkrantz, învăţător din Sfântu Gheorghe; soţia lui Rudol Vreger şi familia sa din
Feldioara ş.a.
1887 iulie 21 - Sz. N. continuă să publice lista celorlalţi oaspeţi de la băile din
Tuşnad, printre care: H. Mandrea, jude de tribunal din Bucureşti; Maria Zenide,
învăţătoare din Bucureşti; Rebeka Homstein, comerciantă din Bucureşti; Teodor
Csăki, meşter de căruţe din Bucureşti; Michael Hager, fabricant de spirt în Sibiu; H.B.
Stein, negustor din Brăila; soţia contelui Benedek Mikes, proprietară din Zăbala; Sofi
Kohen, paiticulară din Bucureşti; Luiza Masjena, soţie de pedagog din Bucureşti ş.a.
1887 iulie 23 - Sz. N. publică lista celor din Olteni (azi judeţul Covasna), care
au contribuit pentru Institutul de educaţie al fetelor orfane „Erzsebet” din Trei
Scaune, printre care şi losif Şorban, Samuel Şorban, Gheorghe şi loan Jurcul
(Zsurkuly) şi alţii din familiile Czintos, Râpolti, Marko ş.a.

147
Vasile LECHINTAN

1887 iulie 23 - Sz. N. continuă publicarea listei oaspeţilor de la băile din


Malnaş, printre care: Dimitriu lorganda, oficial din Bucureşti; Flore Niculai,
proprietar de pământ în Braşov ş.a.
1887 iulie 23 - Sz. N. publică o informaţie intitulată Ţigani maghiari în Paris.
Este vorba de taraful de lăutari al lui Ferkd Toth, care a cântat Marsilieza şi [Marşul
lui] Rakoczi lui Rouvier, preşedintele Consiliului de miniştri, şi lui Floquet,
preşedintele Camerei, în Chateau de Madrid. [Se cunoaşte că Marseillaise a fost
compusă (text iniţial şi muzică) de Rouget de Lisle, la Strasbourg, în noaptea de
25/26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. La 30 iulie 1792, melodia a
fost cântată de soldaţii republicani din Marsilia la intrarea lor în Paris, de acolo
venindu-i numele Marseillaise. La 14 iuUe 1795, în mod oficial. La Marseillaise a
devenit imnul naţional al Franţei. Marşul lui Rakoczy este o piesă muzicală creată de
Janos Bihari, un virtuoz violonist lăutar ungur, pentm un regiment din Pesta ce pleca
la luptă cu Napoleon. Cântecul este considerat cea de-a 15-a Rapsodie Ungară de
Liszt. In prelucrarea orchestrală a lui Hector Berlioz poartă numele de Marş ungar,
într-o nouă variantă, Berlioz include Marşul lui Rakoczy în Damnaţiunea lui Faust],
Ţiganii maghiari urmau să joace în faţa împăratului Dom Pedro al BrazUiei [aflai
atunci în Europa pentru a-şi îngriji sănătatea].

Drd. Vasile LECHINŢAN

14S
Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani.


I. Elie Miron Cristea (1868-1938)
Ana GRAMA

Obosita noastră sensibilitate este trezită de detalii,


cum sunt azi acelea din albumele de artă,
asociate imaginii globale (...).
(Eugen Negriei, înapoi la argument, febr. 2012)

(• .)

Cu încetul, din rândul economilor noştri transilvani, înşişi fruntaşi, s-au


ridicat tineri ce aveau deja, prin însăşi condiţia lor de fii de economi, un ascendent
asupra celorlalţi^. Acest fenomen de creştere incorpora în sine o excepţională
varietate de răspunsuri ale indivizilor, care aveau, evident, fiecare, particularităţi
anume, unele şocante, multe imprevizibile. Răspunsul individual era revelator nu
doar pentru caracteristicile indivizilor, ci şi pentru cele ale ambientului, general şi
local. Discuţia se poate deplasa până şi în perimetrul psiho-socialului, al
comportamentului, în cel numit uneori azi al mentalităţilor etc. Subiectul ne-a
preocupat în cel puţin alte câteva împrejurări: Copilărie şi copii şcolari. Aspiraţia
postpaşoptisă spre învăţătură şi reacţiile administraţiei laice şi bisericeşti, ale
micilor şi marilor grupuri la această aspiraţie~. America, America!, Negustoria şi
meşteşugurile etc.
Pe Elie Miron Cristea, care nu s-a născut şi nu a învăţat în sudul
Transilvaniei3 (n. în Topliţa, jud. Harghita), dar a crescut profesional şi s-a
desăvârşit în centrul cultural şi spiritual românesc al epocii, în Sibiu, îl abordăm aici
ca pe un fiu de econom în ascensiune. Condiţia sa poate fi socotită tipică pentru cei
ce plecau în cursa vieţii din acelaşi punct (din sat) dar numai până la un anumit
punct, diferenţele ulterioare fiind impuse nu doar de însuşirile personale, ci şi de
date conjuncturale speciale. Fie şi la altă scară, starea celor proveniţi din economi,
ajunşi în sfere mai înalte, la prima generaţie era similară, toţi aveau aproximativ

1 Vezi Ana Crama, Structuri socio-ocupaţionale sudtransilvane în secolul al XlX-lea. Economi.


Negustori, Ed. Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2010.
■ Când un grup de români reclamă poziţia autorităţilor împotriva şcolarizării sale ca pe o ofensă
naţională şi o piedică sistematică în calea creşterii neamului, cum a fost cazul Comisarului cercual
.Slening adresându-se românilor din Tomnatec-Zarand, o parte din bătălia pentru şcoală -pentru
înaintare- se dovedeşte a fi fost câştigată: „(...) ne-au zis că noi rumânii nu suntem nimic, nici
şcoală nu trebue să avem, nici să învăţăm carte, că rumânul nu-i nimica”. AMA, Doc. 1295, 1852.
1 Analiza din volumul mai sus citat s-a desfăşurat pe subiecţi sudtransilvani.
149
Ana GRAMA

aceleaşi date, provocau reacţii de acelaşi tip, de mai mare sau mică anvergură.
Oricum, la acea dată, dintre fiii de economi numai el a stat faţă-nfaţă cu „fraţi din
Ţară” de la cel mai înalt nivel, chiar în anturajul regilor României Mari.
Deşi este un personaj adeseori studiat, în limitele interesului pentru
subiectul nostru el merită din nou reinvocat, dar dintr-o altfel de perspectivă. Este
vorba despre intrarea şi primirea sa într-o structură mult superioară -
imprevizibilă?! - celei în care s-a născut şi a crescut. Şi, era imposibil să nu fi dus
cu sine peste tot însuşiri şi lipsuri ale grupului originar şi lucrările sale să nu fi fost
influenţate de acestea. Aruncăm o privire - sumară aici - şi spre imaginea pe care
a provocat-o Elie Miron Cristea unor contemporani şi urmaşi, reţinând câteva
reacţii pe care le-a stârnit, sau cu care a fost întâmpinat în societatea românească,
ca nişte deschideri pentru abordări extinse ulterioare. La un moment dat trebuie
făcută mai multă lumină, pe cât posibil, asupra unor fapte ocolite de-a lungul
timpului ca fiind inconfortabile\ altfel, evitarea lor perpetuă este păgubitoare
pentru însuşi subiectul onorat în diverse cercetări şi studii.
în extrem de promiţătoarea sa tinereţe de la Sibiu, ca slujitor al Sfintei
Maicii noastre Biserica, întotdeauna constructiv, se dovedea perfect racordat la
interesele imediate ale oamenilor şi la provocările momentelor importante pe care
le trăia.
în anul 1904, proaspăt asesor (cum se şi semnează încă din anul anterior)
consistorial la Arhiepiscopia din Sibiu, susţine, ilegal, alegerea unuia dintre
candidaţii la „întregirea parohiei” de la Biserica din Topliţa Română. A fost
decoperit de adversari, chestiunea se anchetează etc... Numai că însăşi această
ilegalitate o face în condiţii speciale ale momentului, pe care nu doar că le
sesizase din vreme şi le exprimă, ci le şi explică. O face nu doar pentru a se auto-
scuza (?), ci mai ales pentru a face aceste realităţi mai bine înţelese de către
actanţii principali ai scenei locale din acele împrejurări - alegătorii. Era vorba
despre, cel puţin, subiectivitatea acestora, marcată de lipsa lor de viziune şi de
lipsa curajului alegătorilor români din Imperiul austro-ungar, chiar şi într-o
aşezare majoritar românească. în interval de câteva zile el trimite cel puţin două
scrisori în acest sens4, ba către „Frate Ioane”, ba către „Onorate Bade Ioane”. Care
era mobilul intervenţiilor? loan Vodă „e copil vrednic, predicator bun, băiat
nestricat şi cu cea mai bună nădejde ca, fiind ales, aceasta ar fi numai spre binele
bisericei şi al poporului de acolo”. „Noi avem interesul special să reuşească Vodă.
(...) Nu-i în interesul bisericei ca o familie singură să se ajungă stăpână pe
situaţie”, pe sat. Familia la care se referea avea printre fruntaşii satului un preot,
un notar, un administrator de fabrică (neromânească) etc.
Un alt episod din anii 1904-1905 ce merită amintit, socotit mult timp ca
incomod (?!), este cel asociat apariţiei Revistei Teologice. El poate apărea doar ca

4 Liliana Oprescu, Clericul absolut loan Vodă din Topliţa Română..., în „Sangidava” (Cons.
jud. Harghita şi Fundaţia Culturală „Miron Cristea”), nr. 2, 2008, p. 106. Orig. în Arhiva
Mitropoliei Ardealului (AMA).
150
Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

un moment dezvoltat din contradicţii fireşti bătăliilor constructive, chiar în mediul


ecleziastic. De fapt, din punctul nostru de vedere, aici este vorba despre
capacitatea tânărului Elie Miron Cristea de a se implica în activităţi bine judecate,
justificate, explicite, conform unui calendar strict, întocmit pentru a nu prejudicia
programe şi realizări viabile în vederea unor posibile alte realizări. Atitudinea sa
este corespunzătoare vederilor Consistoriului, apoi ale Adunării sinodale, dar,
cum el este redactorul tuturor actelor oficiale ale acestei chestiuni, propria sa
viziune este dominantă fie şi numai în stilul conceptelor documentare. Iar acestea
ne arată cât de matură era înţelegerea sa asupra unor fapte şi cum nu ceda el nici
chiar în faţa unor posibile discreditări individuale.
Faptele5: In primăvara anului 1904, de la Cernăuţi, viitorul mitropolit al
Ardealului, Nicolae Bălan (atunci student), lansează un Apel pentru înfiinţarea
unei reviste de studii teologice. Acesta va fi preluat de profesorul Grigore Pletosu
şi adus în faţa Sinodului. A-i contrazice pe cei doi iniţiatori, mai vizibili printre
ceilalţi, personalităţi marcante în Biserica noastră, a căror aplecaţie pentru
iiitelectualizarea teologilor ardeleni era deja exprimată, putea fi compromiţătoare
pentru orice intelectual. Problema se punea însă nu dacă o astfel de revistă era
necesară, ci dacă ea era sustenabilă. Elie Miron Cristea, realizând în acelaşi timp
importanţa reală a unei astfel de publicaţii, ca funcţionar al Consistoriului expune
motivele generale şi particulare pentru care ea nu poate apărea, dar mai ales
pentru ce NU ESTE MOMENTUL SĂ APARĂ!
Consistoriul archidiecesan6 avea în vedere finalizarea edificării Catedralei,
lipsa, la acea dată, a specialiştilor care să scrie la revistă, posibila lovire în
interesele Telegrafului Român şi a Foiţei sale etc.
23 iunie 1904. „(...) adevărat este şi aceea că în actuala secetă de lucrări
teologice datorinţa tuturor factorilor competenţi este a uşura, [dar] cât numai să
poate, apariţia unei asemenea lucrări, spre a da curs liber aventului de toţi aşteptat
pe acest teren. (...). Sinodul apreciază motivele cuprinse în propunerea
deputatului Gregoriu Pletosu; dară nu află destule garanţii pentru susţinerea unei
«Reviste teologice speciale» în caşul de a înfiinţa acea revistă după modalitatea
indicată în propunere şi nici nu consideră de-o necesitate iminentă existenţa unei
astfel de reviste speciale. (...) celor apţi de-a scrie lucrări de cuprins teologic le
stau deschise coloanele ziarului «Telegraful Român» deja abonat din partea
tuturor cetitorilor vizaţi de propunetor, ca abonaţi ai nouei reviste. (...)
Consistoriul archidiecesan cunoscând actuala situaţie a archidiecesei este convins
că mai mult nu se poate face deocamdată întru sprijinirea celor ce se îndeletnicesc
cu lucrare de cuprins teologic. Orice nou factor cultural se naşte din necesitatea
situaţiunii coapte pentru a-1 şi putea susţinea garanţii suficiente, însă nu aflăm
destule în cazul acesta, trebuie să constatăm că, basaţi pe experienţele din trecut, o

*' Ana Crama, Revista Teologică, Consistoriul sibian şi asesorul Elie Miron Cristea. (1904-
1905), în „Revista teologică”, 2007, Nr. 1 (număr dedicat centenarului revistei), p. 32-46, cu il.
’ AMA, Dos. III 291/4416, 4787 din 1904.
151
Ana GRAMA

asemenea revistă specială în archiedecesă nu s-ar putea susţinea, căci de-o parte
lipsesc încă puterile
O adnotare impresionantă de pe acest concept este aceea în care Elie
Miron Cristea subliniază, cu insistenţă, că explicaţiile şi decizia structurate de el
în acte sunt aprobate de către însuşi mitropolitul; sigur asupra sa se exercita o
presiune morală grea, că era asediat de părerile suspicioase ale... contrariilor! Nu
va face parte din colectivul redacţional al revistei apărute în ianuarie 1907. Stilul
şi semnătura de pe originalele acestor documentelor manuscrise ni-1 numeşte însă
pe cel ce şi-a asumat şi a slujit, deplin această decizie nefavorabilă apariţiei, sub
patronajul arhiepiscopiei, în acel moment, al unei reviste teologice - Elie Miron
Cristea: „Preş. La exped. 23 VI1904. La Sinod. Atenţie! O subscrie Exelentia Sa".
Decizia din anul 1904 se va relua şi în anul următor: „Sinodul archidiecesan,
cunoscând actuala situaţiune a archidiecesei, este convins, că mai mult nu să poale
face deocamdată întru sprijinirea celor ce să Îndeletnicesc cu lucrări de cuprins
teologic”.
Cu argumentele din decizia Sinodului, concludent prezentate în referatul său
din iunie 1904, Elie Miron Cristea este extrem de aproape de judecăţile şi spiritul
şagunian7, sub sloganul Una trebuie începută, iară alta a nu rămânea neisprăvită.
*
De-a lungul anilor, Elie Miron Cristea a ftcut cel mai mare salt de la
condiţia din naştere — fiu de econom - la cea de primul om în Biserica naţională şi
printre primii oameni din Stat8. în acest perimetru, copleşitor prin bogăţia tentaţiilor
cercetării şi în acelaşi timp a încărcăturii simbolice a faptelor, suntem atenţi, în
esenţă, la gradul în care devenirea s-a produs - sau nu -, cum se reflectă prin el
posibila modificare a urmaşilor economilor. Apoi, cum se face schimbarea - de
fond sau superficiale - a structurii lor personale în faţa celorlalţi, dacă se face.
E un loc comun că despre ardeleni se spunea, în principal, că sunt/pot fi
şcoliţi temeinic, au „în spate” experienţe europene, provin dintr-o populaţie
rurală/orăşenească superior organizată, au motivaţia necesară pentru avansarea în
ierarhia naţională, sunt riguroşi, lideri cu vocaţie de mare perspectivă, „apostoli ai
neamului”, „mucenici neîntinaţi”, apariţii ideale într-un mediu dominat de

în anul 1866, după ce în decurs de 16 ani Andrei Şaguna ceruse sprijin - în orice formă-
pienuu ca românii-cetăţeni ai Sibiului să-şi poală ridica edificiile neapărat necesare existenlei
centrului ortodoxiei transilvane, sprijin neacordat nici după decizia favorabilă a împărtaului pentru
edificarea Catedralei, în urma unei hotărâri a Consiliului local se publică în ziare un Concurs de
maestru la capela cetăţenească de muzică pentru „a compune şi a conserva o capelă de musica.
constatator din 22 membri’’. „Casa comunală a cetaţieî' trăgea pentru acest post 3600 fi.
Comentariul din Telegrafii român7 nu este doar trist, ci şi ironic; musica intr-adevăr e un ce
fnimos şi plăcut, dar deoarece miisici avem destule în loc (localitate iw), aşa mai bine ar fi când
cetatea şi-ar împlini cu suma aceasta alte necasuri. asia încât bater şi musicile ce le avem se ne
vine a le asculta linisciti şi cu plăcere”. TR, 1866, p. 324.
5 Primii trei episcopi ai Episcopiei Vadului, Feleacului şi Clujului au fost şi ei fii de ţărani
..fruntaşi", sau modeşti, dar meritorii: Nicolae Ivan, Nicolae Colan, Teotll Herineanu.
152
Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

„bizantinismul politic”. Numeroşi profesori, savanţi etc. „din Ţară”, deja


confirmaţii în viaţa economică şi culturală „a Regatului”, de decenii, şi chiar de
mult înainte, aveau ascendenţă ardeleană.
Primele consideraţii de după Războiul pentru întregirea neamului ce ne
vin de peste Carpaţi, dintre cele ce trebuie reţinute aici, cu referinţă la un grup de
intelectuali şi patrioţi ardeleni în care se distingea viitorul patriarh Miron, aparţin
lui Constantin Argetoianu. Fie şi extrem de sumare, noi le socotim semnificative
în contextul dat. Consideraţiile acestuia, doar aparent singulare, asupra activiştilor
transilvani ai Unirii celei Mari (câţi dintre ei nu erau fii sau nepoţi de economi?)
provin dintr-o percepţie care impune comentarii atente.
Politicianul Constantin Argetoianu l-a întâlnit pe episcopul de Caransebeş
Miron printre delegaţii ardeleni ce au „descins” în capitală, la Bucureşti, pentru a
înmâna Regelui Ferdinand Actul Unirii. Episcopul avea deja peste 50 de ani. în
remarcile sale asupra primei lui întâlniri cu această delegaţie mult aşteptată,
Argetoianu debutează cu exprimarea unui sentiment tulburător pentru el, cât este
şi pentru noi astăzi: „Am simţit un şoc. Ăsta era Ardealul? (...) încă o iluzie pe
cale de ducă, nădejdea în ardeleni (...)”9. De la Elie Miron Cristea, deja de 50 de
ani, de altfel beneficiarul unor studii universitare serioase, modelul principal al
grupului. Constantin Argetoianu reţine limbajul: „No, mă rog dumitale şezi
frumos!” şi „Ah, da, domnul general Averescu, marele nostru general, apoi fireşte,
cum se poate, mai încape vorbă, suntem cu toţii prea măguliţi, venim cu plăcere!”,
ceea ce, de altfel, nu s-a întîmplat. Răspuns evaziv cu încărcătură politică,
impoliteţe, provincialism din partea lui Miron Cristea? Fraza şi gesturile mărunte
ale noilor veniţi, ca şi întreaga atmosferă pe care o degajau nu se încadrau într-un
stil diplomatic, pe alocuri ei nu aveau deloc stil\ Să admitem măcar că lucrurile
puteau sta în acest fel, mai ales pentru că ele sunt explicabile.
Eliminăm din aceste exclamaţii substratul acid al oricărei observaţii
argetoiane şi, de asemenea, facem abstracţie de conflictele politice dintre
averescani şi brătieni. Să rămânem doar în faţa unor descrieri prea concrete ca să
nu aibă un suport real, dar care dovedesc subiectivism şi lipsă de înţelegere, de
analiză cinstită, de orice analiză, chiar dacă, încă, nici o ostilitate nu poate fi luată
în calcul. „Şocul” invocat aparţinea boierului de viţă veche Argetoianu şi era
alimentat de descoperirea (dezamăgitoare) a unora dintre trăsăturile elitei ardelene
româneşti. Sigur, „Elita ardeleană” era reprezentată de nişte oameni prea puţin
deprinşi cu manierele distinse ale lumii bune de viţă boierească! „Fraţii”,
„Domnii” ardeleni se comportau ca nişte studenţi (aproape turbulenţi, neglijenţi)
din vreo universitate germană, în vacanţă fiind, iar „evoluţiile obişnuite ale
bandei” se manifestau fără ca prezenţa boierului bucureştean „să supere pe cineva
sau să silească pe toţi la o atitudine cuviincioasă”, scrie omul politic din
Bucureşti. Nu reproducem detalii neagreabile. Ele există în carte şi defavorizează

‘ Constantin Argetoianu, Memorii. Volumul al V-lea. Partea a V-a (1918). Ediţie şi indice de
Sielian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1995, p. 181-185.
153
Ana GRAMA

întâi maturitatea autorului lor (ca şi gradul în care el se lăsa subjugat de opiniile
politice), dar recunoaştem exactitatea, nu şi corectitudinea deplină, cu care puteau
fi făcute şi expuse unele dintre constatările sale.
Noi nu putem face abstracţie de faptul că „ardelenii” nu veniseră aici -
după sute de ani de „toleranţă” şi, mai nou, un război cumplit - la o întrunire
mondenă, pentru care, într-adevăr, nici nu se dovedeau pregătiţi. Boierului „din
Ţară”, până nici un Caius Brediceanu nu i se părea suficient de bine educat!
Atunci cum îi apăreau „ceilalţi”, cei ai căror ascendenţi erau, în cel mai bun caz la
a doua generaţie preoţi de ţarăl Dar fiii economilor?
Pe de altă parte, ar fi o eroare să nu se ia în seamă că la românii ardeleni
funcţiona încă un alt sistem de valori. Creaţiile folclorice ardelene reflectă
dezaprobare generalizată în faţa obiceiului unor fete de a se „proţăpi în oglindă”,
de a se „boi”, de a umbla după „pamblici” etc., în căutare de succese superficiale,
cum susţinea extrem de vehement şi Octavian Goga în revista populară „Ţara
noastră” (din anul 1907). Mondenităţile erau socotite deşertăciuni la o naţie care
avea alte priorităţi. în plus, spiritul germanic transilvan de mare influenţă în
spaţiul sudtransilvan, dacă susţinea rigoarea era de-a dreptul intolerabil cu orice
putea semăna a „uşurătate”. Chiar în anul 1906 „regăţenii” o lăudaseră în presă pe
Minerva P. Cosma pentru că „în loc să bată toată ziua pianul, să cocheteze, să
alerge pe la baluri ori să joace cărţi, a muncit luni şi poate ani ca să facă o operă
pentru care un întreg neam poate să-i fie recunoscătoare”10 (albumele sale cu
modele tradiţionale de cusături). Era fiica unui director de bancă („Albina”) şi
nepoată de mitropolit (Miron Romanul), dar la a doua generaţie de economi.
Aspiraţia la ascensiunea socială şi depăşirea vechiului „prag”, pe care air.
invocat-o ca pe un ideal românesc major, justificat şi real, nu garanta, în sine,
integrarea imediată într-un ambient „select”. De regulă, în mediul auster pe care-l
ilustra monahul (din 1902), acesta se asuma de-a lungul mai multor generaţii,
printr-un exerciţiu continuu. Şi totuşi, ritmul în procesul de „stilizare” a
ardelenilor, real şi cu rezultate imediate (fericite, sau nu), a fost mai grabnic decât
se putea aştepta cineva; era concomitent cu accesul urmaşilor economilor la
împrejurăn favorizante corespunzătoare. Pentm a-şi concentra atenţia asupra
„stilului de viaţă modern şi elegant” ar fi fost nevoie ca ei să se poată opri din
lupta naţională continuă. Dar şi din permanenta competiţie şcolar-profesională la
care au fost obligaţi şi pe care numai arareori, şi doar în ultima vreme, au câştigat-
o în oarecare măsură. De asemenea, să fie scutiţi de presiunea concurenţei cu
conaţionali privilegiaţi de-a lungul timpului, de racile ale modernizării11 etc.

1 .Muzeul ASTRA. Istorie şi destin. Sibiu, Editura ASTRA MUSEUM, 2002. p. 90.
Cf. -Ana Crama, La Toplifa. după bătălia pentru biserică, două concursuri pentru realegerea
unui preot secundar. 1904-1905. Ai lui Vodă versus ai Muierilor. în „Sangidava” (jud. Harghira.
Topliţa). Nr. 2, 2008, p. 64-74.
154
Din sat, prin şcoli, în lume, fii de economi transilvani...

Cum poate fî/a fost citit patriarhul Miron, peste alţi 60 de ani?
Propunem - succint - o nouă lectură a lui Elie Miron Cristea şi ne întrebăm cât
de asemenea şi cât de diferită este ea faţă de cea precedentă?
După mai bine de o jumătate de secol de la trecerea sa la cele veşnice, un
înalt ierarh contemporan nouă, mitropolitul academician Antonie Plămădeală a
desluşit resorturile intime ale reacţiilor fiului de ţăran în faţa unei vieţi pe care a
petrecut-o nu doar în alt plan decât înaintaşii săi, ci în condiţii excepţionale.
Aplecându-se asupra unor surse convenţionale, dar întotdeauna elocvente pentru
cine ştie să le înţeleagă {Caietele de însemnări, redactate de patriarhul Miron în
anii 1935-1939), mitropolitul Antonie le-a supus unei analize personale lucide,
sintetizând informaţii anterioare pertinente şi valorificând o experienţă anterioară
exemplară. A ajuns astfel a-şi încadra personajul într-o nouă cheie, poate nu
numai a sa. în final, sintetizând, cu autoritatea pe care ţi-o dă întotdeauna
bunăcredinţa şi în afara unor false complexe, socoteşte observaţiile din caietele
Patriarhului ca fiind „(...) acceptabile din partea unui fiu de ţăran, care n-a uitat
nici o clipă aceasta, trăind într-o continuă mirare treptele pe care le urca. Părea a fi
rămas mereu un ţăran care visează că e episcop, mitropolit, patriarh, regent, prim-
ministru şi căruia parcă nu-i venea să creadă că ar fi adevărat şi aştepta să se
trezească”12. Pentru noi, „acceptabile” înseamnă „în firea lucrurilor”.
în acelaşi timp, şi ca un pandant al celor reluate aici (pe scurt), socotim cu
totul interesante imaginile de la primirea Majestăţilor Lor Regele şi Regina
României în gara din Sibiu, din 1919. Aici, în persoana fiului de econom Miron
Cristea, vedem un reprezentant al ardelenilor la care se remarcă o ţinută dreaptă în
demnitate, un zâmbet dominat de bunăcredinţă şi respect, lipsit de umilinţa
supusului complexat. Sau, în faţa regilor de la Bucureşti, era aşa cum spunea
mitropolitul Antonie, mirat de dimensiunile imprevizibile ale scenei în care era
deja, iată, actor principal? Un personaj cu totul dezinhibat este în imaginile
începutului de secol XX, unde se regăsea alături de români ardeleni, mici
intelectuali şi mulţime de popor.
Cât de actuale mai sunt azi unele demersuri ale lui Elie Miron
Cristea-sibian şi cât de reprezentative sunt, pentru lumea din care a provenit,
ipostazele în care este prezentat!, iată o întrebare care merită să fie pusă mai
accentuat în viitor. Căci, de exemplu, fiind Cap al bisericii neamului, din
experienţa sibiană de-a lungul timpului îşi va păstra, aplecaţia pentru muzeografie,
confirmată de mult, cu prilejul inaugurării Muzeului „Asociaţiunii” şi al edificării
Catedralei din Sibiu. în anul 1922 face chiar proiecte concrete de realizare a unui
muzeu al valorilor bisericeşti naţionale la Bucureşti. Dar, dezvoltându-se în cel
mai sincer spirit constructiv şagunian, aplecaţia pentru muzeografie nu-1 opreşte
de a observa şi a sublinia cu tărie una dintre dramele în care trăiau încă românii:
„Oricât farmec şi poezie ar avea un trai patriarhal şi primitiv al poporului nostru

12 Antonie Plămădeală, Contribuţii istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea.
Documente, însemnări şi corespondente, Sibiu, 1987, p. 77.
155
Ana GRAMA

Agricultor, oricâte avantagii de ordin mai mult decât economic ar oferi o industrie
casnică (...) totuşi ar fi fatal pentru ţară şi popor dacă aceste caracteristici etnice,
indicate de mine, ar împiedica şi pe viitor pe fruntaşii claselor noastre sociale a da
o atenţie specială industriei, ale cărei producte le desface comerţul (...). Numai
industria este motorul puternic al progresului obştesc”, spunea el în urmă cu
aproape un secol13.
Şi, câte alte aspecte de personalitate, din viaţa şi activitatea lui de tânăr
lider nu trebuiesc reluate de către meritorii cercetători contemporani nouă, pentru
a avea un portret din ce în ce mai realist, complex şi credibil al lui Elie Miron
Cristea - activistul cultural, iniţiatorul şi truditorul în proiecte educativ-culturale
transilvane?

Ana GRAMA

Calendarul oieriilor. Poiana, 1927.


156
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita.


Ierarhi ortodocşi născuţi în Arcul Intracarpatic
Erich-Mihail BROANĂR

I. Aspecte generale
Judeţele Covasna şi Harghita, situate pe cursul superior al Oltului, în zona
interioară a Carpaţilor de curbură, au o poziţie centrală în cadrul ţării. Datorită
acestei aşezări, teritoriul lor este străbătut de importante căi de comunicaţii ce fac
legătura între Transilvania, Moldova şi Muntenia şi care converg spre zona de
concentrare urbană şi industrială Braşov. Această poziţie geografică a făcut ca
sud-estul Transilvaniei să constituie întotdeauna o zonă de întrepătrunderi şi
confluenţe culturale şi demografice. Din cele mai vechi timpuri până în prezent,
viaţa comunităţilor umane din acest teritoriu a fost şi rămâne marcată de strânse
legături între cele trei provincii româneşti, iar văzut mai larg, între Bazinul
Carpatic, arealul balcano-dunărean şi spaţiul nord-pontic1.
Munţii Carpaţi, de înălţime mijlocie şi mică, prin fragmentarea lor
accentuată, prin mulţimea depresiunilor, a culoarelor, păsurilor şi trecătorilor au
facilitat modul de utilizare al lor şi de păstrare a unor legături permanente între
regiunile de la interior cu cele exterioare. Carpaţii Sud-Estici, în curbura interioară
a cărora se află zona Covasna-Harghita, ca regiune principală a teritoriului
României, constituie elementul coordonator, de referinţă pentru întreg sistemul
geografic al pământului românesc. Nici fluviile, nici munţii nu despart - afirmă
loan Conea, ci mai degrabă unesc... munţii, denumiţi de Vidai de la Blanche
„conservatrices de populations", conservă şi transmit lanţurilor de generaţii
fragmentele etnice ale vechilor civilizaţii. Această afirmaţie este pe deplin
confirmată şi de tabloul arheologic general al judeţului Covasna. Numeroasele
descoperiri şi săpături sistematice pun în evidenţă o intensă locuire încă din
paleolitic şi prezenţa unor importante culturi, unele dintre ele purtând numele unor
aşezări din zonă (Ariuşd, Zăbala, Ciomortan). Despre viaţa economică şi
culturală, nivelul de civilizaţie din acest spaţiu stau mărturie numeroasele vestigii
de ceramică, tezaure, cuptoare de prelucrat minereu, aşezări umane, dintre care
importante cetăţi dacice şi castre romane2.
După mărime, judeţul Covasna are o suprafaţă de 3709,8 km2 (1,6% din
suprafaţa ţării), pe locul 39 între judeţele ţării, iar judeţul Harghita are 6639 km"

1 loan Lăcătijşu, Structuri etnice şi confesionale în Covasna şi Harghita, Editura Universităţii


„Petru Maior”, Tâgu Mureş, 2003, p. 40.
■ Ihidem, p. 4 i.
157
Erich-Mihail BROANÂR

(2,78% din suprafaţa ţării), situându-se din acest punct de vedere pe locul 13.
Potrivit rezultatelor provizorii ale recensământului din 20 octombrie 2011, populaţia
stabilă a judeţului Covasna a fost de 206,3 mii persoane, dintre care: 198,2 mii au
fost persoane prezente, iar 8,1 mii temporar absente. Din totalul populaţiei stabile
98,2 mii persoane aveau domiciliul/reşedinţa în municipii şi oraşe (47,6%), iar
108,1 mii persoane locuiau în comune (52,4%). Din punctul de vedere al mărimii
populaţiei stabile, judeţul Covasna se situează pe locul 41 în ierarhia judeţelor ţării3.
Potrivit aceloraşi rezultate, populaţia stabilă a judeţului Harghita a fost de
304,9 mii persoane, din care: 198,2 mii au fost persoane prezente, iar 11,7 mii
temporar absente. Din totalul populaţiei stabile 128.597 mii persoane aveau
domiciliul/reşedinţa în municipii şi oraşe (42,16%), iar 176.372 mii persoane
locuiau în comune (57,83%). Din punctul de vedere al mărimii populaţiei stabile,
judeţul Harghita se situează pe locul 32 în ierarhia judeţelor4.
Prezenţa şi continuitatea străromânească de locuire în spaţiul culturii
intracarpatice, până la venirea secuilor şi după aşezarea acestora în teritoriile
cunoscute apoi drept „scaune secuieşti”, constituie realităţi atestate de numeroase
mărturii arheologice, lingvistice, etnografice şi documentare şi după retragerea
împăratului Aurelian. Convieţuirea româno-secuiască/maghiară în acest spaţiu şi-a
lăsat, de-a lungul secolelor, o profundă amprentă, care este pusă în evidenţă de
amplele interferenţe istorice socio-umane şi culturale - valoroasă zestre a unui
trecut comun, care n-a putut fi zdruncinat niciodată de perioadele dificile ale
convieţuirii. In istoriografie (inclusiv cea maghiară) este unanim acceptat faptul că
secuii s-au stabilit în arcul carpatic în secolele XII-XIII, unde trăia „o numeroasă
populaţie românească”5.
Printre cele mai relevante mărturii ale continuităţii româneşti în acest spaţiu
sunt şi vestigiile arheologice, care atestă cu certitudine prezenţa populaţiei băştinaşe
şi după retragerea lui Aurelian, când sunt probate concomitent şi urme ale vieţii
creştine. Toponimia din interiorul curburii Carpaţilor stă mărturie a prezenţei
româno-slave în aceste vetre de locuire. Numeroase nume de localităţi nu au origine
maghiară, semn că erau locuite, în continuare de români şi după venirea secuilor.
Din multitudinea acestor denumiri se regăsesc, de exemplu, cele ale localităţilor:
Covasna, cu satul Voineşti, Topliţa, Ghelinţa, Zăbala, Zagon, Harale, Ojdula, Poian,
Păpăuţi, Petecu, Hilib, Estelnic, Turia, Zălan, Ozun, Pava, Baraolt, Belin, Calnic,
Casin, Căpeni, Cemat, Hătuica, Dobârlău, Boroşneu, Lisnău, Olteni, Saciova,
Dalnic etc. precum şi cele ale unor nume de locuri, dealuri, râuri, pâraie, munţi etc.6

Comunicat de presă al Comisiei Judeţene Covasna pentru Recensământul Populaţiei şi al


Locuinţelor, privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor - 2011.
Comunicat de presă al Comisiei Judeţene Harghita pentru Recensământul Populaţiei şi al
Locuinţelor, privind rezultatele provizorii ale Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor - 2011.
loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii din Covasna şi Harghita. Istorie.
Biserică. Şcoală. Cultură, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, p. 71.
’ Ibidem.
158
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

După aşezarea secuilor în curbura interioară a Carpaţilor (în secolul XIII),


documentele medievale amintesc alături de aceştia şi pe români având rosturi
militare. Treptat, pe măsura erodării statutului de egalitate, şi sporirii privilegiilor
secuilor, în arealul sud-est transilvan, a avut loc un intens „proces de secuizare”,
desfăşurat mai întâi, în mod natural, pe cale paşnică, în condiţiile unui spaţiu de
interferenţe pe mai multe planuri. Dumitru Mărtinaş subliniază că „procesul de
secuizare nu este legat de un anumit moment istoric, el a fost determinat de
împrejurări locale, iniţial la una din confesiunile recepte a unui grup de familii, a
unui sat, uneori a unui grup de sate, proces lent şi continuu, prelungit până azi.
Lipsa preoţilor români, slaba organizare a bisericii româneşti, sărăcia satelor de
iobagi, i-au determinat pe mulţi români să treacă la bisericile bine organizate şi
bine înzestrate ale secuilor”7.
Mulţi dintre „săcuii” de azi povestesc despre ei înşişi că au fost cândva
„nlahi ortodocşi", dar nu mai ştiu limba românească. Şi aici viaţa bisericii
ortodoxe nu este decât lupta naţiunii pentru păstrarea drepturilor, a credinţei şi a
datinilor străvechi. Toate ştirile şi documentele din sec. XVIII-XIX lasă să se vadă
un singur lucru clar, şi anume existenţa Bisericii Ortodoxe române din timpuri
îndepărtate. Asimilarea a însemnat şi posibilitatea propăşirii sociale; în satele din
centrul secuimii în care românii au trăit disparat sau în comunităţi mici, asimilarea
a fost şi un proces natural (aşa cum în zona de câmpie, românii au asimilat o parte
a maghiarimii aflată în minoritate)8.
După 1867, politicienii de la Budapesta, au ridicat maghiarizarea la rangul
de scop al politicii statului şi care în limbile naţionale, respectiv în cererile
naţionalităţile vedeau de la un capăt la celălalt numai tendinţe ale unui separatism
latent sau ale unei trădări latente. Dintre legile care au dus la accentuarea
maghiarizării românilor din arcul carpatic menţionăm: legea minorităţilor (1868)
şi legea Trefort, prin care predarea limbii maghiare devine obligatorie în toate
şcolile elementare (1879); apoi, legea maghiarizării numelor (1881); legea
maghiarizării denumirii localităţilor (1891), legea învăţământului, prin care se
desfiinţează şcolile confesionale româneşti (1909) etc. La aceste legi se adaugă
acţiunea sistematică a organelor locale ale puterii pentru maghiarizarea etnică şi
confesională a românilor din arcul carpatic9.
Procesul de secuizare a românilor s-a produs de-a lungul secolelor, lent, pe
cale paşnică şi naturală. Au existat însă şi presiuni şi constrângeri de natură etnică şi
confesională, cum au existat şi momente de constrângere, de trecere forţată a
românilor vorbitori de limbă maghiară din satele etnic mixte la religii de expresie
maghiară. Cronologic, aceste momente de maximă intoleranţă faţă de confesiunea şi

7 Dumitru Mărtinaş, Originea ceangăilor din Moldova, ediţia a Il-a, Editura Symbol, Bacău,
1998, p.
1 150-155.
loan Lăcătuşu, op. cit., p. 107.
^ Mihai Racoviţan, Radu Racoviţan, Secuii şi românii din Arcul Carpatic, în „Profesioniştii
noştri 3. loan Ranca la 80 de ani”. Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2012, p. 183.
159
Erich-Mihail BROANAR

etnia românilor din Secuime au avut loc după cum urmează: anii 1848/1849,
toamna anului 1916 (după retragerea Armatei române din Ardeal), lunile ce au
urmat retragerii administraţiei româneşti şi instalării administraţiei Comisiei aliate
de Control (noiembrie 1944-martie 1945), primăvara anului 1990. Prezente în
memoria colectivă a românilor din Covasna şi Harghita, aceste momente reprezintă,
o „piatră grea ” a convieţuirii interetnice, manifestându-se ca o adevărată „teroare
• t • -„IO
a istoriei
Cu toate vicisitudinile istoriei, sursele documentare pun în evidenţă prezenţa
şi continuitatea populaţiei româneşti în localităţile actualelor judeţe Covasna şi
Harghita. Pe lângă iobagi, în decursul secolelor, românii au avut îndeletniciri
diverse: meşteşugari, cărăuşi, negustori - înlesniri comerţul cu Moldova şi Ţara
Românească prin trecătorile Carpaţilor de Curbură ş.a. Alături şi împreună cu
vestiţii oieri din Mărginimea Sibiului, Ţinutul Branului, Săcele, oierii din Arcul
Intracarpatic (Breţcu, Covasna, Poiana Sărată, Buzăul Ardelean, Depresiunea
Topliţei), cunoscuţi în istorie sub denumirea de „bârsanii din secuime” au
reprezentat o categorie socială numeroasă şi înstărită1 *.
După revoluţia de la 1848 şi românii din secuime au fost eliberaţi din
iobăgie, chiar dacă mai târziu, prin Patenta din 1854 şi după intervenţia „bunului
nostru patron ” (cum îi ziceau ei) George Bariţiu, care i-a sprijinit în numeroasele
procese urbariale, aşa cum celălalt mare patriot şi cărturar, loan Raţiu, îi va sprijini
peste ani pe românii din Topliţa tot în procese de proprietate. Eliberarea din iobăgie
şi „vântul de libertate" de după 1848 a fost prilejul, pentru români, de a obţine
pământul lucrat de ei de secole la rând, de a-şi ridica şcoli şi biserici, de a accede la
cultură. Această libertate a dus la diversificarea profesiilor la români, la crearea
unor lideri şi a unor personalităţi care s-au distins în viaţa culturală şi în ştiinţă,
precum şi în viaţa publică. în comitatele Ciuc, Trei Scaune şi Odorhei, funcţionau
numeroşi oficiali români, cum a fost şi loan Florian, preşedintele Tribunalului din
Odorheiu Secuiesc (1880-1890), Alexe Oniţiu, judecător la Sfântu Gheorghe
(1870), loan Pipoş, dregător de stat la Sfântu Gheorghe şi Cozmeni (1852-1861),
Patriciu Barbu - „cancelist” (funcţionar) la Odorhei (între anii 1861-1871), Anton
Bariţiu - „cancelist" la judecătoria cercuală din Miercurea-Ciuc (1871-1882),
Alexandru Şotropa la Gheorgheni (tot în a doua jumătate a secolului al XK-lea),
Alexandru Surdu (7-1882), judecător la Tribunalul cezaro-regesc din Odorhei, la
moartea căruia ziarul Observatoriul din Sibiu scria, la 13/25 martie 1882: „Stima
generală, fără deosebire de naţionalitate, îl concumitu (însoţesc) până dincolo de
mormânt". De altfel, în prima jumătate a secolului al XlX-lea, funcţionau în
regimentele de infanterie (grănicereşti) şi secuieşti (imperiale) de la Târgu Secuiesc
şi Miercurea-Ciuc, precum şi în cel de cavalerie (de husari) de la Sfântu Gheorghe,
şi ofiţeri români, unii cu grade şi funcţii importante în regiment (Gheorghe Popa,

10 loan Lăcătuşu, op. cit., p. 109.


Sabin Opreanu, Contribuţii la transhumanţa din Carpaţii Orientali, Cluj, 1930, p. 44.
160
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Matei Popp, Alexandru Crainic, loan Ţeţ, David Domide, viitorul ţăran David Urs
de Mărgineni ş.a.)12.
în condiţiile istorice cunoscute, românii din sud-estul Transilvaniei şi-au
putut păstra identitatea proprie - limba română şi cultura tradiţională datorită
apartenenţei la biserica strămoşească şi, mai apoi, datorită educaţiei primite în
şcolile confesionale. Parcurgând un drum îndelungat şi nu arareori sinuos, când
ne gândim la feluritele opresiuni exercitate în secolele XVI-XVII şi XVIII, mai
ales, asupra bisericii românilor din Transilvania (încercările de catolicizare, de
reformare, apoi din nou de catolicizare) în acest din urmă secol, zis şi al luminilor,
caracteristica dominantă a organizării bisericii româneşti din scaunele secuieşti a
fost constituirea de mici centre parohiale, acolo unde mai existau biserici cu preoţi
şi eventual o cât de modestă susţinere materială. Centre în jurul cărora gravitau
micile comunităţi româneşti până la 20-25 de familii ‘.
Pentru a asigura existenţa şi funcţionarea acestei instituţii identitare vitale,
comunităţile româneşti din Arcul Intracarpatic, prin efort propriu şi cu sprijinul
fraţilor întru credinţă de peste munţi, au înălţat biserici ortodoxe, au cumpărat
cărţi şi obiecte de cult, au construit case parohiale şi au asigurat salariile preoţilor,
în acest sens stau mărturie inventarele cu bunuri ale comunităţilor româneşti
ortodoxe din zona menţionată, în a doua jumătatea a secolului al XEX-lea14.
O imagine de ansamblu asupra patrimoniului bisericesc construit, existent
astăzi în parohiile din cadrul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cât şi a
nenumăratelor pierderi suferite în decursul ultimelor secole este redată în
şematismul Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei. Conform datelor din
Anexa nr. 1, în Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, în anul 2001, existau
145 de biserici şi capele ortodoxe (dintre acestea 9 erau în construcţie), din care
78 în protopopiatul Sf. Gheorghe şi 67 în protopopiatul Miercurea-Ciuc. După
anul construcţiei, acestea se grupează astfel: în secolele XVII şi XVIII - 16 (11%
din total); în secolul al XDC-lea - 38 (26%), iar în secolul al XX-lea - 90 (63%).
Din cele 90 de biserici construite sau aflate în construcţie în secolul XX, 46 au
fost înălţate între anii 1900-1940 (majoritatea după Marea Unire), 17 între anii
1945-1989 (majoritatea în judeţul Covasna: Ariuşd, Brădet, Ciumani, Floroaia
Mare, Lădăuţi, Ojdula, Podu Olt, Sărmaş, Sf. Gheorghe (catedrala), Zăbrătău, iar
în judeţul Harghita: Bălan, Capu Corbului, Ciceu şi paraclisul de la Mănăstirea
Topliţa, iar un număr de 31 de biserici şi capele ortodoxe au fost construite după
înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, cu sprijinul nemijlocit al
l.P.S. loan Selejan.

12 loan Lăcăluşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 79.


11 loan Ranca, Românii din scaunele secuieşti în antroponimele din conscripţii. Scaunul Ciuc,
Giiirgeu, Casin, voi. // (1567-1850), Editura Pax Historica, Târgu Mureş, 1997, pp. 1-305.
11 Ana Grania, Inventarele cu bunuri ale comunităţilor româneşti ortodoxe din spaţiul Arcului
Intracarpatic, în a doua jumătatea a secolului al XlX-lea, în „Angvstia”, nr. 4, Editura Carpaţii
Ră.sărileni, Sfântu Gheorghe, 1999, pp. 205-250.
161
Erich-Mihail BROANĂR

Parte integrantă a învăţământului în limba română din Transilvania, istoria


învăţământului confesional în limba română din Arcul Intracarpatic este strâns legată,
mai ales pentru perioada de început, de aceea a bisericilor româneşti. In tinda
modestelor lăcaşuri de cult, şi în locuinţele modeste ale dascălilor bisericeşti sau ale
preoţilor, au fiinţat cele mai vechi şcoli româneşti confesionale atestate documentar,
cum sunt cele de pe teritoriul actualului judeţ Covasna: Zagon - cca. 1540, Araci -
cca. 1700, Belin - 1774, Ghelinţa - 1770, Covasna - 1790, Breţcu - 1793, Boroşneu
Mic (Valea Mare) - 1795, Mărtănuş - 1796, Sfântu Gheorghe - 1799 ş.a.15
Potrivit datelor din Anexa nr. 2, în comunităţile româneşti din fostul judeţ
Treiscaune, azi Covasna, în secolul al XEX-lea, au funcţionat 42 de şcoli con­
fesionale, din care 31 şcoli confesionale ortodoxe şi 11 greco-catolice.
Un rol de excepţie în organizarea şi funcţionarea învăţământului
confesional ortodox din Transilvania l-a avut Sfântul Ierarh Andrei Şaguna.
Pentru exemplificare redăm integral conţinutul unor circulare trimise de
Mitropolitul Andrei Şaguna, protopopiatelor din eparhia sa.
„Preacinstiţilor Părinţi Protopopi şi Administratori protopopeşti! Fiindcă
binele omului atârnă de la întrebuinţarea cuviincioasă a timpului, căci timpul este
lumina, care lumină, adică, sârguinţă risipesc întunericul, va să zică lenea şi
păcatul, şi ne face fiii luminei, adică fiii lui Dumnezeu; de aceea şi Mântuitorul
zice; umblaţi până aveţi lumină, ca întunericul să nu vă cuprindă pre voi; până
aveţi lumină, credeţi în lumină, ca să fiţi fiii luminei, loan cap. 12, 35-36; Şi fiindcă
preoţii şi învăţătorii sunt mai îndeaproape chemaţi, ca bine să întrebuinţeze tot
timpul, şi fiecare ocasiune pentru luminarea lor, adică, să fie luminaţi, ca apoi să
fie vrednici a da lumină şi luminare la tot poporul credincios mic şi mare, cu
întunericul să se risipească, şi să piară şi toţi creştinii noştri crezând în lumină, să
fie fiii luminei; şi în fine, fiindcă omul nu ştie atâta cât a învăţat, ci numai cât îşi
aduce aminte din cele învăţate, şi apoi ca să-şi poată aduce aminte din cele învăţate
are lipsă de repetare acelora. Pentru aceea din iubirea şi îngrijirea ce o am către
învăţătorii noştrii, şi către chemarea mea ca Suprem Inspector Şcolar, care mi-au
încredinţat Sinodul Bisericii noastre încă din anul 1850, am aflat de bine a dispune
şi pe timpul vacanţelor anului acesta şcolar ţinerea Conferinţelor învăţătoreşti într-
o formă, care să fie mulţimitoare, şi totdeodată şi lesnicioasă pentru cei mai săraci
învăţători, adică să coste nici o cheltuială pe seama Comisarilor de Conferinţe. Şi
aşa poftesc pre Preacinstiile Voastre, ca fiecare în districtul său şcolar să
hotărască 2-3 zile din timpul vacanţelor şcolare, în care adună pe toţi învăţătorii
din district într-un loc îndemnatic, să ţineţi sau Preacinstiile Voastre, sau în
prezenţa Voastră să ţină unul din cei mai harnici învăţători prelegeri de repetiţie
asupra unor obiecte şcolare, care au fost prescrise pentru Conferinţele
învăţătoreşti din anul 1863 şi 1864, precum şi din cartea compusă de loan Popesai,
profesor la Institutul nostru arhidiecezan pedagocico-teologic, şi apoi despre tot să

5 Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Studiu documentar


privind istoria învăţământului în limba română din judeţul Covasna, p. 3.
162
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

se aşternă încoace relaţii până la 1 Septembrie a.c. ...Din aceste Circulariu să se


dea fiecărui învăţător câte un exemplar spre a se putea acomoda cuprinsului expus
întrănsul. Sibiu 1 iulie 1865. De tot binele voitoriu, Arhiepiscop şi Mitropolit
Andrei Baron de Şaguna".16
„Preacinstiţilor Părinţi Protopopi, Cinstiţi Administratori protopopeşti şi
Parohi! îngrijirea ce port necurmata pentru înaintarea şcoalelor noastre, şi prin
aceasta pentru înaintarea în cultură a poporului nostru credinciosu, m-a
îndemnat a fi cu privegere deosebită asupra cărţilor de învăţătură, cu care au a fi
înzestrate şcolile nostre. De aceea am şi însărcinat pre profesirul de la Institutul
nostru arhidiecezan, Zaharia Boiu, ca să elaboreze o carte de cetire pentru
şcoalele nostre capitale, de care se simte lipsa cu atât mai mare, cu cât mai mult
s-a introdus Abecedarul elaborat de acelaşi şi recomandat Vouă prin circulariu
meu din 2 August 1865 Nr. 624.
Numitul profesor a elaborat această carte şcolastică şi mi-a supştenutu
spre luarea la cunoştinţă şi aprobare. Şi după ce eu am cercetat atât cuprinsul
său, cât şi forma ei şi am aflat că şi una şi alta sunt corespunzătoare şcoalelor
nostre, şi aşa pot avea nădejde, că ea înde obşte pentru înmulţirea cunoştinţelor
şi întărirea în religiozitate şi moralitate a tinerimii nostre şcolare va aduce
folosul dorit, cât şi îndeosebi pentru învăţarea Gramaticei şi peste tot a limbii
noastre - care este una din cele mai de frunte obiecte de învăţământ - va împlini
o lipsă şi trebuinţă de mult simţită. Pentru aceea recomand Preacinstiilor şi
Cinstiilor Voastre ca Inspectori de şcoală districtuali sau locali, cartea aceasta
cu acel adaos, ca să stăruiţi a se introduce prin învăţătorii noştri respectiv atât în
clasa doua şi a treia a şcoalelor capitale, cât şi în ale şcoalelor populare, ca o
carte şcolară şi ca o carte dec cetire, ce se poate continua spre folos cu elevii,
care au învăţat Abecedarul profesorului Zaharia Boiu... Din şedinţa consistorală
ţinută în 9 Decembrie 1865. Al Vostru Tuturor. De tot binele voitoriu. Andrei,
Arhiepiscop şi Mitropolit”.11
Sfântul Ierarh Andrei Şaguna cunoştea foarte bine situaţia specifică din
fostele scaune secuieşti în care îşi desfăşura activitatea parohiile şi şcolile
confesionale ortodoxe. în acest sens un exemplu îl constituie circulara nr. 944/1870
a Consistoriului Arhidiecezan Sibiu, semnată din însărcinarea arhiepiscopului
Andrei Şaguna, de vicarul Nicolae Popea, prin care se dispune strângerea de fonduri
prin colectă publică făcută în toate parohiile din Ardeal, pentru repararea bisericilor
ortodoxe şi a şcolii confesionale din Sfântu Gheorghe. în argumentarea demersului
se menţionează: „Creştinii noştri din comuna San Georgiu în Trei-scaune, văzând
că biserica lor e atât de ruinată, încât fără periclitarea sănătăţii şi chiar a vieţii
nu se poate întrebuinţa, de asemenea şcoala lor e atât de mică şi întunecoasă
încât numai cu greu se pot ţine prelegeri cu copiii, au hotărât în sinodul lor
parohial edificarea din nou, atât a bisericii cât şi a şcolii”. Consistoriul văzând

Arhivele Naţionale Covasna, Fondul Parohia ortodoxă Gemătul de Jos, Dos. nr. 13/1865, p. 1.
1 Ihidem, p. 2.
163
Erich-Mihail BROANÂR

„zelul ce îl au aceşti creştini pentru biserică şi şcoală şi prin aceasta pentru


luminarea lor, iar pe de altă parte aflând planurile prezentate de bune, le-au
aprobat... hotărând să se facă o colectă de bani în întreaga Arhidieceză, care să
completeze sumuliţa frumoasă de bani şi materialele procurate prin forţe
proprii,,.]S
Bisericile şi şcolile româneşti din „secuime”, împreună cu asociaţiile
culturale, în primul rând cu Asociaţiunea ASTRA, au contribuit în mod hotărâtor
la păstrarea şi afirmarea identităţii româneşti, la formarea elitei intelectuale locale,
dar şi a unor intelectuali a căror operă a fost de interes regional şi naţional.
Pe lângă frumuseţile naturale unanim apreciate, salba de staţiuni balneo­
climaterice, bogăţia izvoarelor de apă minerală şi de gaze mofetice, întinderea
pădurilor şi păşunilor alpine, zona sud-estului Transilvaniei, a Arcului Intracarpatic,
cunoscută în istorie sub denumirea de Secuime, de multe ori, este percepută ca o
zonă monoetnică maghiară, ca un „bloc compact secuiesc”. în afara cercurilor de
specialişti şi a populaţiei locale, publicul larg cunoaşte foarte puţine date despre
faptul că această binecuvântată regiune din inima României, face parte din spaţiul
de etnogeneză a poporului român şi că, după Ţara Haţegului, arheologii au
identificat aici cea mai mare densitate de cetăţi dacice şi castre romane. La fel de
puţin cunoscute sunt intensele schimburi de populaţie, care au avut loc în decursul
istoriei, de o parte şi de alta a Carpaţilor, şi numeroasele relaţii economice,
culturale, spirituale, sociale desfăşurate permanent între locuitorii de pe cele două
versante ale Carpaţilor Răsăriteni. Nici studiile şi nici lucrările referitoare la
personalităţile româneşti din Arcul Intracarpatic, nu au fost, din păcate, sub acest
generic destul de bine intrate în atenţia cercetătorilor până în anul 1989. Excepţie au
făcut câteva volume despre patriarhul Miron Cristea, mitropolitul Nicolae Colan,
scriitorii Octavian-Codru Tăslăuanu şi Romulus Cioflec şi alte câteva studii apărute
în presa de specialitate şi tot atât de puţine articole în presa locală.19
Cercetările întreprinse, după decembrie 1989, au pus însă în evidenţă faptul
că, în localităţile Arcului Intracarpatic, respectiv a actualelor judeţe Covasna şi
Harghita, pe lângă personalităţile de etnie maghiară, s-au născut valoroşi intelectuali
români, elite locale şi de valoare naţională, de o mare diversitate socio-profesională:
lingvişti, filologi, arheologi, istorici, teologi, geologi, botanişti, pedagogi, ingineri,
economişti, informaticieni, cadre didactice universitare, decani, rectori ai unor
instituţii de învăţământ superior, cercetători, scriitori, publicişti, folclorişti, medici,
jurişti, ingineri, pictori, graficieni, muzicologi, compozitori, autori de cursuri
universitare şi manuale şcolare şi ai unor opere de referinţă, dicţionare, lexicoane,
traducători, oameni politici, miniştri, alţi demnitari de stat, ofiţeri superiori, generali
ş.a. Ne aflăm în faţa unor personalităţi cu specializări dintre cele mai diverse şi cu

Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Studiu documentat


privind istoria învăţământului în limba română din judeţul Covasna, p. 55.
19 Genealogia familiei Colan, mms.. Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentarea „Mitropolii
Nicolae Colan", 2012. p. 2.
164
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

importante rosturi în societate, care, prin competenţă profesională şi conduită


morală, au dobândit o binemeritată apreciere şi recunoştinţă publică.
Publicişti, scriitori, oameni politici. Octavian-Codru Tăslăuanu (1
februarie 1876, Bilbor - 1942, Bucureşti); Ghiţă Popp (3 ianuarie 1883, Poiana
Sărată - noiembrie 1967, Bucureşti); Romulus Cioflec (1882, Araci - 1955,
Bucureşti); Virgil Cioflec (1876, Araci - 1948, Bucureşti); Peter Neagoe (1885,
Odorheiu Secuiesc - S.U.A.); Horia Teculescu (1897, Râşnov - 1942, Braşov) ş.a.
Profesori universitari, decani, prodecani, prorectori şi rectori-. Ion Minea
(17 noiembrie 1878, Turgheş, Săcele - 6 februarie 1941, Sibiu), medic, a fost decan
al Facultăţii de Medicină şi Farmacie (1920-1921) şi rector al Universităţii din Cluj
(1926-1927); Horia Colan (n. 11 mai 1926, Covasna), decan al Facultăţii de
Mecanică din Cluj-Napoca (1990) şi rector al Institutului Politehnic din Cluj-
Napoca (1990-1992); Matei Basarab (25 iunie 1929, Covasna), a fost decan al
Facultăţii de Drept din Cluj-Napoca (1991-1995); Nicolae Ciangă (1947, Covasna),
a fost prodecan al Facultăţii de Geografie din Cluj-Napoca (1997-2000) ş.a.
Profesori şi învăţători, autori de manuale şcolare şi volume de specialitate:
Gheorghe Zaharia (19 noiembrie 1851, Târlungeni - 1932, întorsura Buzăului);
Teodor Chindea (26 noiembrie 1895, Voşlobeni, Harghita - 12 septembrie 1982,
Braşov); Ştefan Crişan (Korosi) (cca. 1780, Remetea, Harghita - 1820); Matei
Jurebiţă (10 februarie 1908, Covasna - 1995, Bucureşti); Constantin Sporea (1876,
Vama Buzăului - 1947, Deva); Alexandru Tohăneanu (1907, întorsura Buzăului -
1988, Bucureşti); Gheorghe Rafiroiu (1907, Araci - 1956, Salonta) ş.a.
Un număr mare de profesori universitari şi cercetători, autori de lucrări,
cursuri, studii şi articole de specialitate, conducători de doctorat: Aurel
Gociman-Oituz, Nicolae Cordoş, Aurel Duşa, Ernest Lupan, loan Maxim, Petre
Suciu, Mihu Cerchez, Nicolae Tane, Alexandru Otca, Ionel Havan, Sorin Micu,
llie Tămaş, Dorn Covrig, Dan Dobrean, Carmen Tămaş, Carmen Moş, Liviu Rusu
Ciucanu, Maria Ciobotă, Sorin Pop, Viorel Căliman, loan Mariş, Vasile Avram,
Radu şi Ana Selejan, loan Roşea, Nicolae Cotfas, Dumitru Mureşan, Vaier
Dorneanu, Victor Dobreanu, Dan Dobreanu, Petre Pânzaru, Dan Munteanu-Colan,
Constantin Hârlav, Vaier Pop, Ligia Simionescu-Colan, Dorel Marc ş.a.
Alţi intelectuali, cu merite deosebite: Carol S. Caracioni-Crăciun (30
octombrie 1809, Odorheiu Secuiesc), inginer minier. A pus bazele exploatării
moderne a zăcămintelor de sare din Ţara Românească şi a învăţământului de
specialitate (minieră) în România; Nicolae Maior (18 noiembrie 1894, Topliţa -
17 octombrie 1975), inginer constructor. în 1918 participă la primul Congres al
intelectualităţii tehnice româneşti din Transilvania, ţinut la Sibiu. Onoriu Raţiu,
născut la Topliţa în 1927, autor de studii şi lucrări de specialitate, director al
Grădinii Botanice din Cluj; George Sbârcea (pseudonim Claude Romano) (n. 23
martie 1914, Cluj), muzicolog şi compozitor, originar, prin familie, din Topliţa.
Are numeroase lucrări de muzicologie, compoziţii de muzică uşoară şi traduceri;

Ibidem.
165
Erich-Mihail BROANAR

Virgil Solnoţiu, născut în 1933 în Cristurul Secuiesc, a fost decan al Facultăţii de


Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, pictor.21
Un loc distinct în rândul personalităţilor româneşti din Arcul Intracarpatic
îl ocupă cei doi principali intelectuali ai satului: „popa şi domnu învăţător".
Documentarul întocmit pentru deschiderea punctului muzeal „Prima Şcoală
românească din Sfântu Gheorghe”, din cadrul Muzeului Naţional al Carpaţilor
Răsăriteni, cuprinde informaţii detaliate referitoare la învăţătorii şi profesorii,
autori de cronici parohiale, monografii de localităţi şi scrieri memorialistice din
fostul Protopopiat Ortodox Trei Scaune (Anexa nr. 2). Majoritatea acestor scrieri
sunt inedite constituind o sursă importantă de informaţii despre istoria laică şi
bisericească a românilor din sud-estul Transilvaniei.
In lucrarea Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală.
Cultură, de loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, apămtă la Editura
Grai Românesc din Miercurea-Ciuc, în anul 2003, cu binecuvântarea şi sprijinul
nemijlocit al IPS loan Selejan, pentru majoritatea parohiilor existente şi a celor
dispărute, a fost reconstituit şirul preoţilor care au funcţionat în parohiile din fostele
scaune secuieşti: Ciuc, Giurgeu, Casin, Odorhei şi Trei Scaune (azi judeţele
Covasna şi Harghita), în ultimele trei secole. Se pot distinge astfel o serie de familii,
adevărate „dinastii” de slujitori ai altarului, precum: Boer, Popovici, Dimian,
Nistor, Solnai, Dobrean, Ciubotaru, Negoiescu, alte luminoase chipuri de preoji
care în timpuri mai bune sau mai rele au fost „ nu numai cârmuitori sufleteşti ai
credincioşilor, ci şi îndrumătorii lor în probleme naţional politice, social-
economice şi culturale ”, dar şi o mare fluctuaţie, în multe parohii, ceea ce vorbeşte
de greutăţile pastoraţiei şi, în unele cazuri, de slaba vocaţie a misiunii de preoţi.22
Din rândul preoţilor care au slujit Sfântul Altar al bisericilor din zonă
menţionăm numele unor vrednici protopopi şi monahi născuţi în localităţi din
Eparhia Covasnei şi Harghitei: protopopii - cărturari: Elie Câmpeanu, protopop
greco-catolic de Giurgeu; Constantin Dimian şi Ion Petric, Protopopiatul ortodox
Treiscaune; Ion Moga, Protopopiatul Hăghigului şi Vâlcelelor, Aurel Nistor,
Protopopiatul Ortodox Sf. Gheorghe; loan Rafiroiu, Protopopiatul Oituz, Tg.
Secuiesc ş.a.; ieromonahii: Atanasie şi Chirii Păvălucă (vieţuitori la Mânăstirea
Neamţ şi Muntele Athos, născuţi în Breţcu); Veniamin şi Timotei Tohăneanu
(iconar şi stareţ la Mânăstirea Sâmbăta de Sus, născuţi la întorsura Buzăului);
Mihail Goia (stareţul Mănăstirii Topliţa, fiu al oraşului); Gheorghe Avram (fostul
stareţ al Mănăstirii Valea Mare, fiu al acestei localităţi), Atanasie Floroiu (stareţul
Schitului Prodromu, de la Muntele Athos, născut în satul Băcel, corn. Chichiş) ş.a,23
în această binecuvântată parte din inima României s-au născut un „buchet”
de ierarhi ortodocşi, personalităţi de primă mărime a spiritualităţii ortodoxe,
culturii româneşti şi vieţii publice din România. în rândul acestora menţionăm:

Ibidem, pp. 2-3.


loan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Violeta Pătrunjel, op. cit., p. 154.
23
Genealogia familiei Colan..., p. 3.
166
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

Patriarhul Miron Cristea (1868-1939, născut la Topliţa, jud. Harghita),


Mitropolitul Nicolae Colan (1893-1967, născut la Araci, jud. Covasna),
Episcopul Justinian Teculescu (1856-1932, născut la Covasna, jud. Covasna),
Episcopul Veniamin Nistor (1886-1963, născut la Araci, jud. Covasna),
Episcopul Emilian Antal (1894-1971, născut la Topliţa, jud. Harghita), P.S.
Soflan Braşoveanul (născut la 22 iulie 1970 Băcel, jud. Covasna) episcop-vicar.
Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Germaniei, Austriei şi Luxembourgului
(Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord), P.S.
Ignatie Mureşeanul (născut la 07 iulie 1976 Bilbor, jud. Harghita) episeop-vicar.
Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei (Mitropolia Ortodoxă
Română a Europei Occidentale şi Meridionale).
Prezenta lucrare îşi propune să prezinte principalele coordonate biografice
ale ierarhilor menţionaţi, lucrările şi studiile referitoare la viaţa şi activitatea lor,
legăturile acestora cu meleagurile natale, sprijinul acordat localităţilor în care s-au
născut, dar şi însemnele de preţuire ale credincioşilor ortodocşi din Arcul
Intracarpatic, realizate în mod deosebit după înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe a
Covasnei şi Harghitei şi întronizarea în scaunul arhieresc a Părintelui Arhiepiscop
loan Selejan.

II. Aspecte referitoare Ia ierarhii ortodocşi născuţi în judeţele Covasna


şi Harghita
în localităţile judeţelor Covasna şi Harghita, zonă binecuvântată din inima
României, cu o fizionomie etnică şi confesională distinctă, nu de puţine ori
percepută ca „o zonă monoetnică maghiară”, ca „un bloc compact secuiesc”, chiar
dacă datorită vicisitudinilor istorice românii au ajuns numeric minoritari, cu
ajutorul lui Dumnezeu şi a solidarităţii fraţilor „de peste munţi”, prin credinţă şi
cultură au „supravieţuit în istorie” reuşind să dea culturii şi spiritualităţii naţionale
personalităţi de seamă, în rândul cărora, la loc de cinste, se află ierarhii Bisericii
Ortodoxe Române născuţi pe aceste meleaguri.
Cu educaţia primită în familie, biserică şi şcoală din localitatea natală
fiecare ierarh în parte s-a format ca o personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe
Române, dar şi cu binecuvântate rosturi publice în alte domenii ale vieţii culturale,
sociale şi politice româneşti. Ca personalităţi implicate în viaţa publică
românească ierarhii născuţi în această parte de ţară (Miron Cristea, Emilian Antal,
Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Nicolae Colan) au paticipat activ la
pregătirea şi înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Tânărul Nicolae
Colan a contribuit nemijlocit la consolidarea unirii Basarabiei cu Ţara Mamă, prin
activitatea rodnică desfăşurată în primăvara anului 1918 la Chişinău.
Răspunzând unor comandamente ale perioadelor în care şi-au desfăşurat
activitatea, o parte dintre ei, au îndeplinit şi înalte demnităţi laice în conducerea
Statului român; Patriarhul Miron Cristea - membru al Regenţei (...) şi prim-
ministru (1938-1939); Mitropolitul Nicolae Colan - ministrul Educaţiei Naţionale,

167
Erich-Mihail BROANAR

Cultelor şi Artelor (1938-1939); Episcopul Jutinian Teculescu în calitatea sa de


Episcop al Armatei Române a deţinut şi gradul de general.
O recunoaştere a activităţii de cărturari luminaţi o reprezintă primirea în
rândul Academiei Române a Patriarhului Miron Cristea şi a Mitropolitului
Nicolae Colan.
Toţi ierarhii ortodocşi originari din judeţele Covasna şi Harghita sunt
autori de volume şi studii teologice, remarcându-se în mod deosebit Patriarhul
Miron Cristea şi Mitropolitul Nicolae Colan.
Sunt remarcabile şi contribuţiile acestora în sfera culturii laice:
Patriarhul Miron Cristea - autorul primei teze de doctorat despre opera poetului
naţional Mihai Eminescu şi a unor studii privind folclorul românesc; Mitropolitul
Nicolae Colan - autorul lucrării de licenţă despre scrierile cărturarului Dimitrie
Cantemir; Veniamin Nistor - autorul unui studiu etnografic despre cultura
populară din satul natal Araci ş.a.
La fel de cunoscută este şi activitatea ierahilor menţionaţi în publicistica
vremii, în calitatea lor de fondatori ai unor publicaţii religioase şi laice, dar şi
de iscusiţi publicişti. Aprecierea se referă atât la ierarhii care au activat în
perioada interbelică, cât şi la cei din generaţia actuală.
Documentele vremii remarcă activitatea deosebită desfăşurată de aceşti
ierarhi în cadrul Asociaţiunii ASTRA (Miron Cristea, Nicolae Colan, Justinian
Teculescu, Emilian Antal, Veniamin Nistor) cât şi în alte asociaţii culturale, din
perioada interbelică, dar şi din cea postdecembristă.
Numele acestor ierarhi sunt menţionate şi în calitatea lor de ctitori de
lăcaşuri de cult. Să amintim în acest context demersurile Patriarhului Miron
Cristea pentru înălţarea Catedralei Mântuirii Neamului şi pentru ridicarea
Mănăstirii „Sfântul Ilie” în Topliţa sa natală.
O menţiune distinctă se impune a fi făcută despre activitatea jertfelnică a
Episcopului Nicolae Colan din perioada care a urmat Dictatului de la Viena,
perioadă în care a rămas lângă credincioşii săi, singurul ierarh ortodox din
Transilvania de Nord-Est cedată Ungariei horthyste.
în timpul regimului comunist. Episcopul Veniamin Nistor a fosi
îndepărtat din scaunul arhieresc prin desfiinţarea Episcopiei Caransebeşului
(1948), iar Episcopul Emilian Antal fiind în „surghiun” la Mănăstirea din Topliţa,
a fost permanent în vizorul Securităţii.
In semn de respect şi de preţuire a vrednicilor ierarhi născuţi în această
parte de ţară, după decembrie 1989, în localităţile lor natale, au fost organizate
manifestări de cunoaştere a activităţii acestora şi de cinstire a numelor lor. S-a
reuşit astfel, ca în prezent, numele ierarhilor Miron Cristea, Nicolae Colan,
Justinian Teculescu, Veniamin Nistor şi Emilian Antal să constituie prezenţe
cotidiene în mentalul colectiv, respectate deopotrivă de români, dar şi de
concetăţenii de etnice maghiară.

168
Elite româneşti laice şi bisericeşti din Covasna şi Harghita...

O pagină luminoasă din istoria românilor din Arcul Intracarpatic o constituie


înfiinţarea Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi păstorirea rodnică a înaltpresfinţitului
Arhiepiscop loan Selejan. Importanţa tinerei eparhii pentru păstrarea şi afirmarea
credinţei ortodoxe şi a comunităţilor româneşti, în spaţiul multietnic şi pluri-
confesional al sud-estului Transilvaniei, este cu atât mai evidentă, cu cât asistăm în
continuare la promovarea unor proiecte separatiste, care îşi propun obţinerea
autonomiei teritoriale şi formarea unei enclave etnice în inima României.
într-o epocă a globalizării şi secularizării, singura soluţie viabilă o
reprezintă buna convieţuire, deziderat care poate fi obţinut prin iubirea aproapelui
şi promovarea învăţăturii creştine. Este „testamentul” lăsat urmaşilor şi de acest
„buchet de ierarhi ortodocşi” născuţi pe meleagurile mioritice ale Carpaţilor de
curbură.

Erich-Mihail BROANĂR

169
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei”


(1862-1872)
Dr. Milandolina-Beatrice DOBOZI

Este cunoscut faptul că apariţia revistei Gazeta Transilvaniei a fost


indisolubil legată de numele lui George Bariţiu, cel care a avut iniţiativa creării
unui periodic românesc al cărui debut s-a petrecut în 1838. Situându-se pe poziţii
democratice, paginile Gazetei... au sprijinit lupta politică a românilor din
interiorul arcului carpatic pentru drepturi naţionale, într-un timp tulbure şi plin de
constrângeri multiple pentru naţiunea noastră, aflată, secole de-a rândul sub
stăpânirea Vienei, apoi, din 1867, a Budapestei. Cititorul revistei era ţinut la
curent cu tot ceea ce redacţia considera important pentru cei ce se doreau
informaţi despre evenimentele din ţară şi din afara ei, despre diverse domenii, de
la politic la cultural, de la evoluţiile în teatrele de război ale vremii, la deciziile
luate la curţile imperiale europene, de la mici glosare bilingve, la alte „ştiri”
destinate asigurării unei diseminări de cunoştinţe ştiinţifice/umaniste/lingvistice în
rândul publicului larg. Bineînţeles că Biserica românească nu putea să lipsească
din repertoarul subiectelor de interes, în condiţiile în care structurile instituţionale
ecleziastice ortodoxe şi greco-catolice au jucat un rol fundamental în progresul
societăţii româneşti pe toate planurile: spiritual, moral, educaţional, cultural,
politic, naţional...şi enumerarea ar putea continua.
Cele ce urmează sunt rezultatul consultării unei părţi a colecţiei Gazeta
Transilvaniei, păstrată la Biblioteca Judeţeană Mureş, în contextul preocupărilor
legate de viaţa religioasă şi şcolară a locuitorilor din aşezările amplasate în
amonte şi aval de Reghin, pe Valea Mureşului Superior, până la Topliţa inclusiv.
Colecţia acoperă anii 1844-1898, dar este incompletă, lipsind numerele apărute în
intervalul 1845-1861. Prezentul text valorifică informaţiile despre zona
reghineană publicate în revistă de-a lungul unui deceniu, rămânând pentru viitor
continuarea studiului nostru cu ştirile ulterioare anului 1872.
în întreg secolul al XlX-lea, spaţiul geografic numit generic Valea
Mureşului Superior, a reprezentat un conglomerat de naţionalităţi şi confesiuni, un
adevărat Ardeal în miniatură. Comunităţile româneşti au reprezentat majoritatea,
dar acestea au convieţuit alături de maghiari şi saşi şi au aparţinut, din punct de
vedere religios, de cele două Biserici, ortodoxă şi greco-catolică. S-au organizat în
acest teritoriu două jurisdicţii protoprezbiteriale, având un singur centru urban -
Reghinul, care le-a şi „dăruit” titulatura oficială - protopopiatele Reghinului. A
fost o regiune liniştită; evenimentele sau întâmplările din aceste locuri, cu ecou în
presa scrisă a epocii, au fost destul de reduse ca număr, iar acţiunile
171
Milandolina-Beatrice DOBOZI

personalităţilor locale, ecleziastice ori mirene, cu mici excepţii, au atras destul de


puţin atenţia „presărilor”. Acest lucru era subliniat şi de redacţia periodicului în
discuţie, în 1863: „Rubrica Reginu apare acum tare raru în coloanele Gazetei
noastre”1. Cunoscută fiind apartenenţa confesională a lui Bariţiu la Biserica
Română Unită cu Roma, bineînţeles că orientarea ziarului a fost îndreptată mai
mult spre spaţiul ecleziastic catolic de rit răsăritean. în majoritatea cazurilor este
vorba de corespondenţe trimise de oamenii locului sau de preluări din alte
periodice apămte în Transilvania, maghiare sau germane. în prezentarea datelor
de mai jos, am urmat, în general, principiul cronologic şi nu pe cel al importanţei,
marcat, inevitabil, de subiectivitate.
Prima informaţie descoperită datează din anul 1862, fiind o preluare din
periodicul de limbă maghiară „Kozlbny”. Este vorba de un eveniment neplăcut,
însă şi acest gen de întâmplări trebuiau cunoscute. La Petrilaca Ungurească2, în
seara de 9 august, pe drumul Petelea3 - Petrilaca, 12 saşi au atacat un grup de
maghiari ce veneau de la Reghinul Săsesc, au bătut doi dintre ei „de moarte” şi le-
au luat vitele pentru că nu au reuşit să le ia banii4.
Cum era şi firesc, dată fiind semnificaţia naţională profundă pentru români,
prima expoziţie organizată de A.S.T.R.A. în 1862, la Braşov, a devenit o ştire cu
reverberaţii incontestabile. S-a dat publicităţii catalogul expoziţiei . Potrivit
acestuia, între participanţi s-au numărat şi patm femei din protopopiatele reghinene,
toate legate de lumea ecleziastică. Astfel, au pregătit şi expus obiecte Rachila, soţia
protopopului ortodox, losif Brancovan6; Maria, fiica protopopului greco-catolic
Mihail Crişan; preoteasa Elena A. Bariţiu din Pilea şi fiica acesteia Iustina.
In 1863 este consemnată arestarea a patru secui care, cu trei ani în urmă,
au ucis cinci români din Ibăneşti pe dmmul spre Gheorgheni şi le-au luat suma de
180 fi. Se subliniază faptul că în urma celor trecuţi fulgerător în eternitate au
rămas cinci văduve şi nu mai puţin de 29 de pmnci orfani de taţii lor7. în acelaşi
număr redacţia vine în apărarea preotului Hosszu8 din Topliţa, închis de şase luni
şi încă nesupus interogatoriului. Se emite opinia potrivit căreia acest membru al
clerului era nevinovat, iar mitropolia ar avea datoria să intervină în interesul
întregii preoţimi, dar şi al preotesei, rămasă singură cu cinci copii, fără niciun

Gazeta Transilvaniei, nr. 20, p. 79 (în continuare Gazeta...).


■ Petrilaca Ungurească = azi Petrilaca de Mureş, comuna Gorneşti, judeţul Mureş.
^ Petelea - comună în judeţul Mureş, la 6 km. de municipiul Reghin.
4 Gazeta..., nr. 63/1862.
5 Ibidem, nr. 70/1862.
6 Date despre viaţa şi activitatea lui vezi la Milandolina-Beatrice Dobozi, Povestea iiiwi
protopop al Reghinului din secolul al XlX-lea - losif Brancovan, în „Reghinul cultural”. Vili, pp.
172-179.
7 Gazeta..., nr. 6/1863.
8 Şematisinul greco-catolic de la 1900, editai de Augustin Bunea, nu aminteşte de acest preoi
din Topliţa; nu avem alte informaţii despre el, nu ştim dacă a fost greco-catolic sau ortodox şi nu
cunoaştem în ce împrejurări a fost arestat.
172
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

sprijin. Acea.sta în condiţiile în care preotul oricum şi-a pierdut onoarea şi a ajuns
„la sapă de lemn cu averea”9.
în acelaşi an soseşte la redacţie o interesantă corespondenţă primită din
Reghinul Săsesc, cu privire la organizarea unor manifestări dedicate sărbătoririi
intrării oraşului de pe Mureş în categoria cetăţilor „esemte”, adică a oraşelor
libere, independente de administraţia comitatului, subordonat direct guvernului.
De faţă la eveniment s-a aflat şi Ştefan Zullich, administratorul comitatens. S-a
rostit un toast de către parohul luteran, care a ridicat paharul în cinstea tuturor
naţionalităţilor patriei, considerate de vorbitor un „buchet...din flori, asemenea
frumoase şi mirositoare nutrite de acelaşi pământ şi crescute la căldura aceluiaşi
soare”. A cuvântat cu acel prilej şi cunoscutul loan P. Maior, nepot de soră al mult
mai vestitului Petru Maior, dar nu se dau detalii despre spusele acestuia. în
continuare, corespondentul anonim face şi o scurtă prezentare, deloc măgulitoare,
a sistemului educaţional românesc din zonă: şcolile decăzute, posturile de dascăl
ocupate prin „licitaţie”, respectiv după „eftinatate” (ocupau catedrele din şcoli cei
care acceptau cel mai mic salariu - n.n.); astfel că funcţionau şi învăţători plătiţi
cu 10 fl./an, punându-se un ruşinos semn de egalitate între aceşti luminători ai
poporului şi cei ce duceau la păşune vitele sau îngrijeau turmele de porci.
Dezinteresul profund pentru şcoală este exemplificat cu situaţia unităţilor şcolare
din Beica Română şi Şerbeni10, transformate în locuinţe pentru văcarii angajaţi de
cele două sate; dezastrul era demonstrat şi de faptul că au fost văzute câteva capre
ieşind dintr-una dintre şcoli, însă nu se precizează localitatea. In ceea ce priveşte
şcoala românească din Reghin, patronată tot de Biserica greco-catolică, aceasta
este apreciată ca un „camevalu amorţitu”1'.
Românii reghineni şi-au dovedit recunoştinţa faţă de personalităţile de
răsunet ale naţiunii, faţă de cei ce s-au făcut remarcaţi prin activitatea lor ca
participanţi activi la tot ce însemnau eforturile pentru progresul poporului căruia îi
aparţineau. între aceştia s-a numărat, în mod firesc. Andrei Mureşan poetul (1816-
1863). La scurt timp după ce cunoscutul autor al Imnului actual al României a
părăsit această lume (12 octombrie), în Biserica română unită din Reghinul Săsesc
s-a ţinut un parastas de pomenire (18 decembrie). Cel care aducea la cunoştinţa
redacţiei această acţiune, preciza că exista un motiv suplimentar al organizării
acestei slujbe religioase: poporul îl ţinea minte din timpul când vestitul
versificator „petrecea ca teolog în acest oraşiu”. Organizatorii nu s-au rezumat
doar la obişnuitele momente aparţinând de ritualul unui parastas, pentru că
tinerimea prezentă a cântat „Deşteaptă-te române!”, iar protopopul de la acea dată.

Gazeta..., nr. 6/1863


10 Beica Română (azi Beica de Sus, judeţul Mureş) şi Şerbeni erau două puternice comunităţi
greco catolice ale protopopiatului reghinean.
11 Gazeta..., nr. 20/1863; în document se vorbeşte despre „şcoala centrală română”; despre
inlemeicrea ei, ctitorii şi dascălii de aici; vezi detalii şi la loan I. Costea, Şcolile Reghinului,
Reghin 1999, p. 21-22.
173
Milandolina-Beatrice DOBOZI

Mihail Crişan, a prezentat în faţa celor prezenţi biografia ilustrului dispărut. A fosl
prezent şi preşedintele tribunalului comitatens, Georgiu Bărdosy, însoţit de
oficiali români şi maghiari (!). Se sublinia faptul că iniţiatorul acestei comemorări
* 17
aparţinea chiar amintitului protoprezbiterului greco-catolic .
Un articol cu titlul elocvent pentru conturarea unei triste realităţi a acelor
vremuri găsim în periodicul bariţian, în 1865, sub titlul „Lipsa de bucate în unele
tienuturi ale Ardealului”13. Cititorul află că deputaţii ţării au primit o petiţie
trimisă în numele a 18 comune din comitatul Turda, cercul leciu14. Lista acestor
comune cuprindea sate aflate în interiorul graniţelor jurisdicţionale ale celor două
protoprezbiteriate româneşti ale Reghinului, astăzi toate în judeţul Mureş, cu
excepţia Topliţei (judeţul Harghita)1-. Ce aflăm? Că în aceste aşezări grindinau
făcut prăpăd în anul 1864, au urmat ploi îndelungate, inundaţii şi brumă timpurie.
Drept urmare, recolta a fost distrusă, oamenii rămânând fără surse de existenţă. De
aceea se solicita un împrumut din bugetul statului pentru o perioadă de şase ani, în
vederea achiziţionării sămânţei necesar pentru anul în curs. Semnatarii petiţiei mai
solicitau să li se permită achitarea contribuţiei obligatorii numai după perioada de
seceriş, altfel ameninţau cu emigrarea în Moldova. Cei care şi-au pus semnătura
pe acest memoriu erau preoţi-parohi, primari şi notari comunali. Redacţia Gazetei
comentează pe marginea acestei solicitări, criticând faptul că în petiţie nu se
precizau dimensiunile pagubei înregistrate, suma solicitată ca împrumut şi
garanţiile ipotecare propuse. în nota redacţiei se precizează că amintita petiţie a
fost înaintată la Viena de protopopul ortodox losif Brancovan, cu reşedinţa la
Idicel, singurul care îi mai ajuta pe „săracii oameni”, făcându-le „instanţie”
(reclamaţii, plângeri - n.n.).
Despre veniturile oamenilor simpli din regiune, a căror singură sursă de
venit era munca fizică, aflăm de la loan P. Maior. Acesta scria redacţiei din
Reghinul Săsesc, la 18 iunie 186516, că cei din Palota - Lunca Bradului şi
Mesterhaza - Stînceni, angajaţi la construirea căii ferate Arad - Alba lulia, nu au
avut bani pentru întoarcerea acasă. Ei au plecat să lucreze pe şantier pentru că a
scăzut foarte mult preţul plutăritului pe Mureş şi Gurghiu, spre Reghin şi spre
Lipova. Astfel, plutaşii au fost plătiţi numai cu lA din sumele primite în anii
anteriori, aceasta pentru că negustorii de plute au avut pagube imense de pe urma
inundaţiilor din 1864. Răspunzând unor întrebări puse într-un număr anterior al
Gazetei, acelaşi loan P. Maior face inventarul preţurilor practicate în
împrejurimile Reghinului în raport cu cei care îşi vindeau propria forţă de muncă,

- Ibidem, nr. 117/1863.


l:, Ibidem, nr. 19/1865.
14 leciu = azi Brîncoveneşti, judeţul Mureş.
15 Celelalte localităţi erau: Mesterhaza - Stînceni, Idicelu, Palota - Lunca Bradului, Deda.
Dumbrava, Feciu - Brîncoveneşti, Sacaiu - Săcaiu de Pădure, Potocu - Deleni, Restoşnea -
Răstoliţa, Filea, Rîpa de Jos, Disnaeu - Vălenii de Mureş, Huduc - Maioreşti, Lueriu, Maerău -
Aluniş, Holtmaros - Lunca Mureşului, Cueşdiu - Pietriş.
1 Gazeta..., nr. 48/1865.
174
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

executând lucrări agricole sau alte prestări pentru cei ce îi angajau. Datorită
informaţiilor deosebit de interesante pentru un tablou al societăţii secolului al
XlX-lea, vom prezenta în detaliu ceea ce scria reghineanul. Apreciind că, în
general, oamenii din acele locuri erau „destul de harnici”, mai ales cei din zona
muntoasă, aceştia din urmă, „români şi secui”, erau buni la cosit, în timp ce fetele
secuilor se angajau în fiecare an să secere recolta. In continuare sunt precizate
diverse preţuri în domeniul materialelor de construcţii: 1.000 de cărămizi costau
în hotarul Reghinului 11-13 fl.; 1 stânjen3 de piatră pentru construcţie, transportat
până la 1-2 mile de Reghin, era 4-5 fl., iar pentru a aduce piatra în oraş se cereau
până la 20 fl.; stânjenul de fag se plătea cu 5-8 fl. Dintre lucrările agricole este
amintit săpatul, pentru care se plăteau 50-60 cr. şi 1 „fele” de vinars pentru fiecare
muncitor, la stânjenul3 de pământ lucrat. în cazul arendărilor de terenuri, dacă era
vorba de râturi, proprietarul primea 3/5 din fânul recoltat, lucrătorul restul de 2/5.
în cazul altor categorii de fâneţe, arendaşul primea numai Vi din fân, dar
arendatorul era obligat să aducă fânul proprietarului acasă. Se obişnuia şi lucrarea
terenului agricol „în parte”: de pe o tarla de porumb de clasa I, recolta se împărţea
pe din două între proprietar şi cel ce o lucra în întregime; în cazul tarlalelor de
clasa 11, lucrătorul primea 2/3, tot el asigurând şi sămânţa necesară. Dacă era
vorba de grâu şi secară, cele două părţi contractante asigurau sămânţa pentru
partea ce li se cuvenea; secerişul se făcea la fel. O precizare interesantă: nu se
asigura lucrătorilor mâncarea pe perioada lucrărilor, dar la „togmeală” (la
încheierea înţelegerii) proprietarul dădea puţină băutură. O altă categorie de
angajaţi erau servitorii, dar şi aceştia erau recompensaţi în funcţie de munca
depusă. Cei angajaţi să aibă grijă de boi, primeau 48 fl./an, plus 6 fl. pentru
încălţăminte; li se asigura locuinţă, lemne, 26 mierţe mari de „bucate” (cereale)17,
câte 1 mierţă de fasole, respectiv de mazăre. Aceiaşi beneficiau şi de 14 pfunţi18
de slănină, tot atâta sare, 26 de pfunţi de brânză, 3 vedre19 de vinars, 1 Vi mierţă de
sămânţă de porumb, 1 delniţă mică pentru grădina de legume, dar şi nutreţul
necesar pentru un viţel peste iarnă20. Servitorul care îngrijea de cai era plătit cu
100 fl./an, la care se adăugau o pereche de cizme, cazare, hrană şi 3 ferii (vedre)
de vinars. Femeile care acceptau să devină servitoare, dacă erau „harnice”, aveau
un venit de 50 fl./an, o pereche de cizme, cazare şi masă. în continuare,
corespondentul reghinean înşiră cât a plătit zilierilor la efectuarea unor lucrări
agricole: 30-40 cr./zi (în 1863), respectiv 16-24 cr./zi (în 1865) pentru cei ce
prăşeau porumbul; 30-40 cr./zi/secerător (în 1863); 40-60 cr. (în 1863), respectiv

17 La 1875 mierţă = 22,63 1; se folosea şi mierţă de Viena eare era de 61,49 1; ef. Nicolae
.Stoicescu, „Cum măsurau strămoşii”. Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1971, p. 201.
18 Pfunt = font = unitate de măsură a greutăţii, egală cu 1/100 dintr-o majă (cântar); în
Transilvania, la 1875, fontul era egal cu aproximativ '/z kg.; pentru detalii vezi Nicolae Stoicescu,
op. cit., p. 281-282.
19 Vadra = feria sau urna; după 1875 măsura 10 1; se mai utiliza şi vadra „ardeleană” de 16
cupe. dublul vedrei obişnuite; alte detalii la N. Stoicescu, op. cit., p. 177-180.
loan P. Maior precizează că atât plăteşte el.
175
Milandolina-Beatrice DOBOZI

30-40 cr. (în 1865) pentru fiecare zi de coasă. Cei care participau la lucrările de
prăşit şi secerat mai primeau 3 mese/zi şi 2-3 porţii (?) de vinars, iar între Sf.
Gheorghe (23 aprilie) şi Sf. Mihai (8 noiembrie) li se dădeau, la „ojină"'1, pâine şi
câte un pocal de rachiu. loan P. Maior a avut şi lucrători care i-au arat terenul
folosind 4 boi, dându-le 2 fl. 50 cr./zi. Crăpatul l-a costat 1 fl. 20 cr./zi de lucrător
Având şi vie, a angajat şi aici oameni, cărora le-a asigurat trei mese pe zi şi 30-36
cr./zi în anul 1863 şi numai 20-24 cr./zi în anul 1865. Diferenţa dintre cei doi ani
este motivată prin grindina care a căzut în 1864, distrugând recolta multora
Aceştia au rămas fără bucate şi au fost obligaţi să-şi vândă forţa de muncă pe bani
iar numărul lor foarte mare a determinat scăderea preţului pretins de muncitori.
La 1 ianuarie 1869, „un cetaţianu interesat de şcoala romană” din Reghin
trimitea redacţiei22 o analiză la zi a situaţiei fondului şcolar aparţinând acestei unităţii
de învăţământ. Citim că, în 1854, mai mulţi români din amintita urbe au iniţial
înfiinţarea unui fond bănesc de susţinere a şcolii, organizând în acest scop colecte şi
baluri. La sfârşitul anului 1859, capitalul adunat s-a ridicat la aproximativ 3.000 fl.
v.a. Ulterior, prin schimbarea curatorului, grija pentru administrarea fondului şcolara
dispărut, „a rămas moartă”. Efectul a fost devastator, unitatea educaţională fiind
aproape „de resipire şi o parte mare din capital de perire”. Deşi a fost înfiinţată o
eforie şcolară condusă de George Bardoşiu23 şi formată din cinci membri, situaţia nu
s-a schimbat. în plus, preşedintele acestui, să-i spunem, consiliu de administraţie,
amintitul Bardoşiu a luat cu el toate documentele legate de fond, dar şi banii, în
momentul în care a fost numit asesor la Tabla Regească. Demersurile făcute de
protopopul român unit, Mihai Crişan, la ierarhia superioară de la Blaj pentia
recuperarea fondului nu au avut nici un rezultat. Astfel că cei ce vor să mai contribuie
cu sume de bani, nu mai au cui plăti. In încheiere, reghineanul anonim solicita
autorităţilor competente să găsească o soluţie pentru această neplăcută situaţie.
„Un călătoriu” scria la Gazetă despre un alt conflict cu conotaţii
interetnice, dar şi sociale24. Totul s-a petrecut în decembrie 1869, în comuna Poca
(azi Păingeni, jud. Mureş), localitate în care românii erau în minoritate. într-una
dintre duminici, tineretul român a angajat „ceteraşi” pentru a-şi ţine, „după datina
sătească”, jocul obişnuit în zilele de sărbătoare. în acelaşi timp, judele procesual
Tolvai Ferencz avea invitaţia acasă şi i-a chemat acasă la el pe lăutarii angajaţi de
tineri. Delegaţia acestora din urmă s-a prezentat la casa oficialului, încercând să-l
convingă să le lase muzicanţii, întrucât ei „pot petrece doar duminica şi în
sărbători”. însă junii trimişi au fost sechestraţi, legaţi cu lanţuri şi funii de stâlpi şi
ţinuţi până în zori acolo, bătuţi şi călcaţi în picioare. Părinţii celor maltrataţi au

■ Ojină = între orele 4-5 p.m.; cf. I. A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicţionarul explicativ ilustrai
Cartea Românească, Editura Cartea Românească S.A., 1931, p. 864.
Gazeta..., nr. 3/1869.
2,1
Pentru detalii despre neamul din care provenea, vezi pr. Dumitru Gherman, Arbnrek
genealogic al familiei Bardoşeştilor (I şi II), în „Reghinul cultural - Studii şi articole”, IV/1999, p
91-106, V/2001, p. 130-144.
Gazeta..., nr. 11/1870.
176
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

făcut reclamaţie la corniţele suprem, însă cel vinovat nu a fost sancţionat.


Corespondentul îşi încheie relatarea pe un ton amar: „va scăpa judele ca şi altă
dată când a procedat la fel”.
„De sub culmea Gurghiu” se intitulează un articol semnat de „Un părinte
alu poporului interesatu de binele lui”. Acesta se plângea împotriva sistemului
funcţionăresc din zonă. Se reclama faptul că toţi cei trimişi în teritoriu pentru a
întocmi cărţile funciare erau de naţionalitate maghiară, astfel că actele elaborate
erau tot în limba maghiară, deşi comunele erau româneşti. Efectul acestei acţiuni o
reprezenta tendinţa de „a ne maghiarisa” (sic!) prin vârârea limbii maghiare în pro­
tocoale de moşie. Contrariat de ceea ce se întâmpla în această privinţă, făcea apel la
preoţime şi intelectualitate să protesteze împotriva acestei situaţii total incorecte.
„Părintele” semnatar îşi dezvăluia, în încheiere, identitatea: Daniel Farcaşiu, cel ce
conducea Cartea Funciară în Caşva26, singurul funcţionar român din regiune.
Noi ştiri despre organizarea învăţământului românesc greco-catolic din
protopopiatul Reghinului găsim în revistă, trimise de un preot care preferă
anonimatul27. El critică faptul că senatele şcolare28 existente nu-şi fac datoria, în
special cel din Reghin. Deşi la sinodul protopopesc întrunit în iama anului 1871 s-a
ales un senat şcolar protoprezbiterial, format din persoane laice, care s-au angajat la
acţiuni de promovare a şcolilor, rezultatele au fost nule. La data relatării nici nu se
mai ştia dacă amintitul senat şcolar tractual mai exista. Se ştia însă că numărul
şcolilor scăzuse faţă de perioada neoabsolutistă. Partea finală ne dă prilejul să aflăm
cine scria la Gazetă. Este amintit preotul român unit din Gurghiu, Alecsandru
Butnariu, care a funcţionat la catedra şcolii locale timp de doi ani şi jumătate,
primind recunoaşterea activităţii sale prin „laude”, însă acest caz era unul singular,
mai precis, cum spunea corespondentul, „asta e raritate pre la noi”. încheierea
relatării se face la persoana a I-a, dovedind că însuşi faţa bisericească este automl.
El mărturisea că, din punctul lui de vedere, a făcut „destulu conscientiei mele care
me roade”, în condiţiile în care „cei mai capaci preoţi şi amploaiaţi stau cu mânele
în sânu...şî lasă ca să râdă alte naţiuni de decadenţia şcoalelor noastre”.
în numărul 96 din 1871 revine Alecsandru Butnariu, asumându-şi de data
aceasta şi statutul - preot al Gurghiului - comună cu o parohie greco-catolică
numeroasă. Articolul intitulat „De sub culmea castelului Gurghiu” are un subiect
politic: alegerile membrilor comitetului reprezentativ din cele 9 cercuri electorale
organizate la nivelul comitatului Turda29. Relatarea se rezumă la desfăşurarea

25 Ihidem, nr. 63/1871; Gurghiu = comună şi apă curgătoare în judeţul Mureş.


2(1 Caşva = sat al comunei Gurghiu, jud. Mureş.
27 Gazeta..., nr, 71/1871.
28 în sistemul educaţional confesional greco-catolic, senatul şcolar avea atribuţii pe linia
organizării şi îndrumării şcolii confesionale, inclusiv alegea învăţătorul şi avea în componenţă
aceiaşi membri care alcătuiau şi curatoratul bisericesc; se mai numea şi „scaun şcolar”; cf. dr.
Onisifor Ghibu, Viaţa şi organizaţia bisericească şi şcolară în Transilvania şi Ungaria, Institutul
de Arte Grafice ..Nicolae Stroilă”, Bucureşti, 1915, p. 63.
Gazeta..., nr. 96/1871.
177
Milandolina-Beatrice DOBOZI

procesului electoral din cercul Gurghiu, în care trebuia să se aleagă 15 membri. în


ziua de 9 decembrie a avut loc la Gurghiu o conferinţă a românilor, participând
preoţi, docenţi şi notari. Aceştia au fost informaţi despre planul „nemeşilor”
(nobili maghiari - n.n.) de a câştiga alegerile şi s-au stabilit candidaţii români. Din
păcate, numele lor nu sunt dezvăluite de clericul gurghian. Dintre cei 597 cu drepl
de vot (români şi unguri), au votat numai 384, bucuria fiind mare pentru
comunitatea românească, deoarece candidaţii săi au câştigat cu majoritatea
absolută a voturilor. I se recunosc meritele lui Petru Pop, membru al comisiei
verificatoare, care a semnalat unele nereguli şi şi-a atras admonestări publice din
partea şefului său, fiind ameninţat cu ancheta disciplinară. Dar aflăm şi de un
incident surprinzător şi neplăcut pentru românii din regiune: cantorul român din
Beica Română (azi Beica de Sus - judeţul Mureş), „nobilu de celi ruginiţi, fârtalu
bunu ungurilor” a strigat în cârciumă: „Acum ne mâncă popii românesci - noi
suntem nemeşi - ce treabă au eli cu alegerile; să trăiască fraţii maghiari”. în plus a
distribuit „siedule maghiare” (fluturaşi electorali?), fiind plătit cu vin şi vinars.
Problema şcolilor rurale greco-catolice din protopopiatul Reghinului revine în
periodicul bariţian, în 1872, într-o detaliată prezentare anonimă redactată de „Mai
mulţi”30. Reproducem integral începutul acestui articol: „Spiritul seclului modemu ne
eschiamă cu un tonu potente (puternic - n.n.):«Lumina şi scientia înainte de toate»”,
Se face un elogiu personalităţii reghinene loan P. Maior, considerat „regeneratorul
românismului”, ale cărui fapte sunt apreciate ca un sacrificiu pe altarul „naţiunei, a
besericeloru şi şcoaleloru”. în continuare, sunt enumerate contribuţiile acestuia la
progresul învăţământului românesc din zonă. Astfel, loan P. Maior a construit şcoala
şi Biserica din Abafaia (azi Apalina, cartier al municipiului Reghin - n.n.) din banii
săi şi a întemeiat o fundaţie şcolară de 200 fl. Tot aici a reuşit să convingă familia
nobilă Bomemisza să doneze terenul necesar şcolii şi întreţinerii învăţătorului. La fel
a procedat şi în localitatea Logic , obţinând de la aceiaşi nobili teren pentru şcoală şi
Biserică în centrul comunei, şi o altă bucată de pământ pentru docenţele ce preda
copiilor. Şi Biserica din acelaşi sat a fost ridicată cu sprijinul financiar al aceluiaşi
binefăcător. Tot Maior a cumpărat terenul şi pădurea pe seama şcolii din Ujfaleu,!
Şcoala din Breţcu33 a primit o suprafaţă de teren cumpărată de acelaşi suflet generos
în Chiheru de Jos a donat locul necesar pentru Biserică şi şcoală în centrul satului, a
cumpărat lemnul necesar pentru edificiul destinat educării tinerei generaţii, a dat chiar
şi bani în acelaşi scop, dar şi un teren aducător de venituri pe seama şcolii de acolo. îii
calitate de curator al şcolii româneşti din Reghin, între 1854-1859, a reuşit să
organizeze colecte pentru această unitate de învăţământ, strângându-se un capital de
30
Gazeta..., nr. 22/1872; sub titlul „Din protopopiatul Reghinul săsesc”
31 Comună în judeţul Mureş, arondată protopopiatului greco-catolic Fărăgău; ci'. Şematismâi
Veneratului Cleru alu Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice a Alba-Juliei şi Fâgăraşiiiliii
pre anulu 1871, Blasiu, p. 235.
32 Ujfaleu = Lunca, jud. Mureş; parohie în protopopiatul român unit Fărăgău; cf. Ibidem, p. 23S,
33 Breţcu = Breaza, jud. Mureş; parohie aparţinând protopopiatului greco-catolic Reghin; cf.
Ibidem, p. 213.
178
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei” (1862-1872)

3.000 fl. In acelaşi fond a donat peste 500 fl. obţinuţi din vinderea unor imobile
proprii. Dar spiritul caritabil a lui loan P. Maior a depăşit „frontierele” reghinene: a
dotat şcoala română unită din opidul Ilyefalva34 (Trei Scaune) cu o grădină; a sprijinit
mutarea casei parohiale din Sălajul de Sus, comitatul Solnoc, în centml aşezării,
asigurând materialele de construcţie necesare. Apropiat fiind de clerul de mir al
locurilor sale natale, a donat întreaga sa bibliotecă de 200 de volume preoţilor din
protopopiatul Reghin. Se susţine faptul că „multu se putea face în interesul
prosperărei şi înaintărei comune”, însă stagnarea s-a produs din cauză că
„reulu...prinsese rădăcini tari în centm acestui tractu protopopescu”. Şi în continuare
se dau explicaţii: era aşteptată sentinţa în cauza procesuală dintre loan P. Maior şi
protopopul greco-catolic Mihail Crişan legată de faptul că primul nu a încredinţat
donaţiile sale conducătorului tractual, iar biblioteca a dus-o la Gurghiu şi nu a lăsat-o
în Reghin35. în încheiere, găsim o vimlentă critică la adresa protoprezbiterului român
unit al Reghinului care a manifestat dezinteres faţă de progresul „besericelor şi
şcoaleloru”, toate acţiunile acestuia fiind legate exclusiv de interesul personal „spre a-
şi îndestuli mârsiavulu egoismu”.
La sfârşitul anului 1872 acelaşi loan P. Maior va da o replică în apărarea
preotului loan Hossu36 din Milaşul Mare37, administrator al protopopiatului Reghin,
acuzat într-un număr anterior al revistei, de intenţia de a obţine definitiv conducerea
acestui tract. în acea perioadă, protoprezbiterul de drept, Mihail Crişan, era suspendat
(vom reveni asupra acestei suspendări)38. Contestând veridicitatea acuzaţiilor. Maior
susţine că semnatarul „G.V.” nu este altcineva decât Grigoriu Vitez din Teaca şi
informează cititorul că meritele administratorului protopopesc sunt incontestabile: a
organizat sinoadele şi comitetele parohiale în comunităţile din protopopiat, dar şi
senatul şcolar tractual; a inspectat Jurisdicţia protoprezbiterială, verificând averile şi
veniturile bisericilor şi şcolilor; a luat măsuri pentm o administrare corectă a
finanţelor şi bunurilor aparţinând parohiilor; în sfârşit, a militat pentm înfiinţarea

Ilyefalva = Ilieni, jud. Covasna.


în 1877, Gazeta..., nr. 25/1877 - Supliment este dat publicităţii testamentul lui loan P. Maior
în care, se prevedea, printre altele, constituirea un fond de 500 fl. pentru parohul român unit de
Reghin, cu precizarea că protopopul Mihail Crişan şi fiul acestuia, George, erau excluşi de la
dotaţie; această excludere era motivată de acţiunile lui Crişan senior care au dus la „devastarea
bunurilor besericesci şi scolarie, la abusurile cu puterea oficiului şi demoralisarea poporului”, ca şi
de proeesul deschis de testator contra protoprezbiterului cu 12 ani în urmă, sentinţa fiind de fapt
„una satira a legiloru penale besericesci”; A.N. Cluj, fond Capitlul Mitropolitan Blaj, nr. 78, f. 3-4.
16 loan Hossu se nă.scuse în 1823, fusese hirotonit în 1846 şi a păstorit în Milaşul Mare între 1846
şi 1880, când a fost numit protopop al districtului Cojocnei; cf Şematismulu Veneratului Cleru alu
Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice a Alba-Juliei şi Făgăraşiului pre anulu 1871, Blasiu, p.
235, Şematismulu Veneratului Cler al Archidiecesei Metropolitane Greco-Catolice de Alba lulia şi
Făgăraş pre Anul Domnului 1900, p. 324; „G.V.” îi reproşase preotului că îşi calcula diurna ca
pentru un „Reverendissim”şi se deplasa numai însoţit de un honved (Gazeta..., nr. 81/1872)
17 Milaşul Mare - azi Milaş, jud. Mureş; la 1900 aparţinea protopopiatului Fărăgăului; cf
Şemalism 1900, p. 324
Gazeta..., nr. 96/1872.
179
Milandolina-Beatrice DOBOZI

fondurilor şcolare locale. Faptul că venea de la 5-6 mile distanţă, că avea cancelaria în
hotelul din Reghin şi se deplasa cu trăsura, îi provoca reale pierderi economice,
diurnele calculate nefiind atât de mari pe cât se pretindea. Necesitatea mai multor
membri ai clerului asemenea administratorului Hossu era de netăgăduit.
Şcoala greco-catolică din Reghin a beneficiat de o donaţie în valoare de 50
fl. de la br. Kemeny Gydrgy, corniţele suprem, participant la sesiunea extraordinară
a comitetului comitatens de sus al comitatului Turda, desfăşurată în 1872.
Corespondentul reghinean, loan P. Maior, anunţă că el a luat banii, întrucât în
Reghin nu s-a constituit senat şcolar greco-catolic. Suma donată a fost depusă la
casa de păstrare, pentru că Biserica are un curator incompetent şi „neaptu” .
Despre o altă şcoală, cea românească din Hodac40, scrie Alexandru Târnâ-
veanu, paroh greco-catolic şi notar al senatului şcolar eparhial (protoprezbiterial -
n.n.) Reghin4*. în şedinţa acestui for din 21 octombrie 1872 s-a discutat despre
unitatea de învăţământ respectivă şi s-a aflat de la parohul local faptul că edificiul
şcolar a fost ridicat cu banii unui localnic, George Harşianu, proprietar greco
catolic. Moştenitorii acestuia42 erau proprietarii de drept ai clădirii, folosită în
comun de românii greco-catolici şi ortodocşi. însă ei au renunţat la proprietate în
favoarea şcolii greco-catolice din sat43.
In încheiere, abătându-ne de la principiul cronologic anunţat la începui,
propunem o sinteză a tuturor informaţiilor apărute în Gazetă legate de „cazul"
protopopului greco-catolic al Reghinului, Mihail Crişan. Personalitatea acestuia a
fost apreciată, pe drept cuvânt, ca una „controversată”44 atât în rândul preoţimii, câi
şi în rândul laicilor, el provocând aprige dispute ce s-au reflectat şi în periodicul
nostru. Primele contradicţii au apărut în timpul alegerilor pentm dieta din 1863
Dintr-o relatare anonimă privind pregătirile pentm dietă la Reghinul Săsesc, aflăm
că protopopul Mihail Crişan nu recunoştea deciziile conferinţei de la Turda şi că în
faţa preoţimii tractuale a declarat că se considera îndreptăţit a-şi face „partidă” în
vederea alegerilor. Cleml aflat de faţă a reacţionat diferit; o parte au plecat, aliă
parte au devenit „instmmente ca misionari ai dezbinării”, adică susţinători ai lui
Crişan. De faţă fiind şi administratoml protoprezbiterial ortodox, losif Brancovan,
atitudinea acestuia era apreciată ca una corectă, corespondentul exprimându-şi
speranţa că va câştiga „cel dorit”.45 La scurt timp, clarificări referitoare la aceste
acuzaţii au venit chiar din partea protoprezbitemlui greco-catolic. El scria redacţiei
că, deşi a acţionat în direcţia atragerii voturilor pentm candidatul cercului Gurghiu,
deputatul loan Raţiu, care a şi câştigat, el, protopopul reghinean, a fost exclus de ţ)c
lista de candidaturi în cadml adunării inteligenţei româneşti, ţinută la Turda în 20

Gazeta..., nr. 32/1872; corespondenţă din Reghin, la 26 aprilie.


Hodac = comună, judeţul Mureş.
41
Gazeta..., nr. 83/1872.
42 Vasile Harşianu, avocat în Abrud, şi fraţii săi, Mihail şi Simeon din Hodac.
43 Ca urmare, şcoala era patronată de Biserica greco-catolică locală.
4-1
Reghinul cultural - studii şi articole, 11/1990, p. 130.
4.‘i
Gazeta..., nr. 45/1863.
180
Ecouri reghinene în periodicul „Gazeta Transilvaniei" (1862-1872)

mai. Cel acuzat de lipsă de loialitate faţă de ai săi, nega că ar fi făcut propagandă
electorală în favoarea unui candidat maghiar pentru cercul Gurghiu, în condiţiile în
care el a fost desemnat drept candidat într-un alt cerc - Vajda Szent Ivâny
(Voivodeni, jud. Mureş)46. în cursul anului 1866, replicile şi contrareplicile în
aceeaşi cauză au continuat să apară. într-un articol despre alegerile dietale
desfăşurate în Turda, se aduc acuzaţii foarte grave aceluiaşi protoprezbiter47. Un
citat este edificator, de aceea îl vom reproduce în întregime; „Scandalu şi ruşinea
ruşinei a fost însă protopopul Crisianu din Regin (sic!)... [acesta] nu s-a ruşinat a
seduce vreo 400 români, mai mulţi nobili, prin corupţiuni, ponând (sic!) pe fiiulu
său în frunte-le de votară pentru Tisza şi Huszâr...”. Cei aduşi ar fi fost închişi într-
0 curte şi ar fi primit vinars „să-şi vândă sufletul şi naţiunea”. Conducătorul de tract
greco-catolic şi-ar fi exprimat clar susţinerea pentru candidaţii maghiari, afirmând
că ....ungurii sunt tari, ei sunt domnii tierei...ei trebuie să ne reprezenteze”.
Atitudinea lui Crişan a revoltat cu atât mai mult, cu cât era vorba de un preot, de
aceea încheierea corespondenţei este dură la adresa lui: „Ducă-se, facă-se calvin,
turc, ce se va face, dar onoarea naţiunei române să nu o mai compromită”. Replica
lui Crişan nu a întârziat. La 15 martie protoprezbiterul trimitea o epistolă în care
nega aducerea la Turda a românilor pe care i-ar fi convins să-l voteze pe candidatul
maghiar, br. Kemeny, dându-le de băut. Susţine că nu s-a deplasat deloc la Turda şi
că „eu mi-am iubit şi-mi iubesc naţiunea”. Articolul incriminator la adresa lui este
„o .scornitură”, el nu recunoaşte: „nu am sedus, nice condusu, cu atâta mai pucinu
coruptu poporulu spre a vota pentru străini”.48 O ultimă referire la „cazul Crişan” şi
alegerile dietale apare într-un alt număr din acelaşi an.49 Se porneşte de la ideea că
pentru mulţi epitetul de „Iuda” dat protopopului reghinean de corespondentul din
Turda a fost prea dur. Dar respectivii au fost cei care nu l-au cunoscut pe
„împricinat” sau nu au citit declaraţia aceluiaşi, „infamatoria asupra naţiunei
române”, publicată în „Kblbsvâri Kozloni” (Vestitorul de Cluj). Din această cauză a
meritat pe deplin această apreciere negativă, întrucât protoprezbiterul „abuseasă cu
pusetiunea sa”. Mai ales că Mihail Crişan a fost stăpânit de „interesul material” atât
de puternic încât nu i-a fost ruşine să-i susţină pe maghiari împotriva propriei
naţiuni, dorind să-şi câştige „laura de martiru alu causei derepte înaintea
maghiarilor”. în 1872 „Un economu G.V.” scria despre existenţa unei stări de
„tristeţe şi debusolare în comunele tractului” din cauza unui proces deschis
împotriva protopopului Crişan în urmă cu trei ani50. Se relatează că încă din anii
1863/64 o comisie de anchetă, formată din doi canonici, a întreprins investigaţii
legate de acest lider local al greco-catolicilor din zona Reghinului, dar decizia
finală, luată mult mai târziu, a nemulţumit părţile implicate, dar şi poporul care nu

’ Ihidem, nr. 48/1863.


1 Ihidem, nr. 15/1866.
! Ihidem, nr. 30/1866.
1 Ihidem, nr. 35/1866.
1 Ihidem, nr. 81/1872.
181
Milandolina-Beatrice DOBOZI

cunoştea sentinţa. Nici abuzurile de care era acuzat protopopul Crişan, suspendai
pentru un timp determinat „de la oficiu şi beneficiu”5 , nu au fost aduse la
cunoştinţa publică. Din cauza nemulţumirii generale din tractul reghinean, anonimul
semnatar al corespondenţei cere imperativ să se facă publică integral sentinţa dată în
amintitul proces pentru ca situaţia să se clarifice. în aceeaşi cauză, se va implica din
nou loan P. Maior, aflat în conflict deschis cu protopopul reghinean, de mai mull
timp. „Starea deplorabilă în care se află besericile şi respectiv preoţimea şi şcoalele
din tract” este pusă pe seama debusolării inteligenţei locale, nemulţumită dc
suspendarea protopopului Crişan doar pentru un an. Numindu-1 „Herostate
modem”. Maior susţine că fondurile şcolare au fost administrate greşit, astfel că în
tractul reghinean existau numai „umbre de şcoli... confesionale”. Chiar dacă
situaţia va fi remediată, revenirea în fruntea protoprezbiteriatului a celui suspendai
va fi un dezastru, pentru că acesta „ca un Crisiu înfuriat” va nimici tot. In consecinţă
se face apel la Consistoriu ca acesta să ia măsurile corespunzătoare, altfel
intelectualii din zonă vor găsi „calea...să salvămu causa cea sântă a besericei,
preotimei şi şcoalei” şi nu vor putea fi siliţi să rămână sub conducerea aceluiaşi
protopop atât de repudiat ".
Acestea au fost ştirile reghinene apărute în Gazeta Transilvaniei pe
parcursul deceniului menţionat la început. Ele pot contribui la completarea unor
informaţii documentare parţiale, la mai buna cunoaştere a realităţilor sociale,
ecleziastice etc. din regiunea Mureşului Superior. De aceea vom continua să
strângem informaţiile de presă referitoare la aceeaşi zonă şi le vom da publicităţii
cu alt prilej.

Dr. Milandolina-Beatrice DOBOZI

51 Suspendarea a durat numai un an, revenind în fruntea tractului până la decesul său, din
februarie 1884.
Gazeta..., nr. 96/1872.
182
Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvnia


dintre anii 1880-1908 şi învăţămintele lor
Proiectul contelui Bethlen Istvan

Dr. loan RANGA

în primăvara timpurie a anului 1992, se stingea la Cluj, la o vârstă


matusalemică nonagenară academicianul de pia memoria, David Prodan,
profesorul erudit al multora dintre noi, autor a nenumărate studii de istorie a
Transilvaniei, între care şi o carte scrisă în 1944, intitulată Teoria imigraţiei
românilor din Principatele Române în Transilvania, în veacul al XVIII-lea,
studiu de inegalabilă critică ştiinţifică a teoriei nocive vehiculată şi azi, potrivit
căreia românii din Transilvania constituie rezultatul unui îndelungat proces de
infiltrare „sic” a lor aici, fie de la sudul Dunării (după unii) /în secolul al XlII-lea/
fie din Principatele dunărene (după alţii, în secolul al XVIII-lea).
în totală contradicţie cu susţinerile apologeţilor teoriei imigraţiei românilor
din Transilvania, parcă /spre/ a le infirma în deplinătatea întregului eşafodaj (trist)
argumentaţional, este faptul că întreaga istorie a acestui voievodat devenit, după
bătălia de la Mohacs (1526), Principat zis Autonom, apoi Mare Principat, este o
istorie de măiestrită cucerire şi apoi de colonizare cu etnici unguri, de secui, saşi,
ş.a., afirmaţia fiind susţinută mai recent, de excelentul cunoscător al realităţilor
medievale transilvănene, care nu poate fi acuzat de părtinire intenţională pro
românească, dr. Binder Pâl în lucrarea sa Kozos Multunk (Trecutul nostru comun -
Ed. Kriterion Buc. 1982, p. 19-32). Că de fapt nu românii au imigrat în repetate
rânduri şi cu cele mai diferite ocazii în Transilvania, ci etnicii unguri din Ungaria de
Jos au fost colonizaţi în zonele compact româneşti, din necesităţi strategice şi
politice, ne-o demonstrează o întreagă literatură ungurească din care redăm aici
câteva menţiuni mai semnificative.
Miko Imre personaj de prim rang în peisajul politic transilvănean pre şi
post paşoptist, fost tezaurar apoi preşedinte al Gubemiului în timpul revoluţiei şi
după abolirea absolutismului, după desfiinţarea iobăgiei şi aşa zisa împroprietărire
din anul 1854, văzând setea românilor de pământ şi ardoarea cu care ei îl
cumpărau când reuşeau datorită unei aprige concurenţe, de la nobilimea
falimentară ungurească, nota în memoriile sale: ,Jntre alte nenorociri, cu cea mai
îndurerată inimă privesc la tot mai intensa înstrăinare de fiecare zi a
proprietăţilor ungureşti”. încă din 1861 acelaşi Miko (de altfel intelectual de
marcă) aprecia că scăderea pământului din proprietatea agrară ungurească cu
timpul va determina „...o mare lichidare statistico-politică,> în acelaşi timp,
acapararea pământului din mâini străine, prin cumpărare, (ceea ce nu era posibil
183
loan RANGA

pentru foştii iobagi înainte de 1854) se constituise şi pentru români într-o strategie
vitală. George Bariţiu scria: „...Da, este un război economic care trebuie
continuat exclusiv cu puterile noastre în tot cuprinsul ţării dacă vrem să
existăm mai departe, dacă vrem ca într-adevăr să avem o tară”.
Acest război nu privea prin urmare doar pe indivizi, ci constituia o
adevărată strategie naţională a supravieţuirii pentru ambele părţi aflate în
concurenţă, fiindcă referindu-se la ea, acelaşi Miko recomanda ca pe o datorie
patriotică, buna chivemisire şi menţinere a pământului (în mâini ungureşti - desigur
- compl. ns. I.R.) continuând: „Când văd înstrăinându-se câte o proprietate -
două, parcă văd ciuntindu-se câte o bucată din coroana pământurilor patriei
ungare”.
Moment de evaluare a forţelor care se confruntă în lupta pentru pământ,
căci dictonul „al cui e pământul, a aceluia e ţara” nu este câtuşi de puţin româ­
nesc, ci, neîndoielnic, unguresc, şi constatându-se o posibilă victorie a românilor în
această luptă, s-a născut ideea reluării colonizărilor cu etnici unguri sau secui, a
zonelor agricole compact româneşti cum e Câmpia Transilvaniei şi acum.
„Politica de colonizare şi cea industrială - scrie Beksics Gusztav un
remarcabil publicist de altfel ideolog promotor al colonizărilor - are ca scop
întărirea şi expansiunea ungurilor, ne poate ajuta să ajungem în mijlocul
naţionalităţilor. Politica de colonizare poate să dea pe mâna ungurimii toate
văile, râurile din Ardeal şi astfel poate să izoleze complexele valahe de cele
săseşti. (...) In acelaşi timp cultura maghiară va ajuta şi ea la lărgirea bazei
naţionale. Va contopi dintâi toată populaţia nemaghiară a oraşelor. Apoi
ajutată de propagaţia de rasă, va pătrunde pas cu pas tot mai tare prin toate
ţinuturile. Exceptând pe saşi, pot fi contopiţi în neamul nostru aproape top
germanii (din Ungaria), o parte a slovacilor şi chiar dintre valahi o parte destul
de însemnată: acolo unde-s înconjuraţi de unguri în majoritate covârşitoare.
(Vezi condiţia românilor din răsăritul Transilvaniei - n.n. I.R.) Iar prin contopire
nu înţeleg numai a-i învăţa să vorbească ungureşte.
Am spus de multe ori că învăţarea limbii maghiare, deşi este neapărat
necesară, încă nu înseamnă contopirea în neamul unguresc. Contopirea este
când germanul, slovacul, românul, sârbul etc., şi-au pierdut conştiinp
naţională şi şi-au însuşit-o pe cea maghiară” (în ciuda uzanţei am dat întregul
citat al lui Beksics care are - deşi încapsulată - compl. ns. - I.R. - valoare de
program naţional în domeniu). O întreagă literatură şi publicistică au determinai
autoritatea de stat ungară să adopte în anul 1894 „Legea de colonizare nr. V” pe
baza căreia în conformitate cu un plan bine stabilit de specialişti, se prevedea
realizarea unui culoar de aşezări ungureşti întărite care să lege secuimea, pe cursul
Mureşului între Târgu Mureş până la Luduş, de aici până la Sărmaş peste Câmpie
şi de aici până la Cluj, de unde joncţiunea cu Bihorul şi cu Ungaria nu era greu de
realizat. (Traseul teoretic al unei variante pregătite pentru posibile tratative
rezultante ale propagandei şi ea preconizată a-şi produce astfel efectul-vezi linia

184
Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

din 1940). în baza Legii V/1894 s-au întărit prin colonizare cu etnici unguri din
Ungaria propriu-zisă (din Comitatul Veszprem) Luduşul, Sărmaşul, Nimigea
Ungurească, Vita, Cara şi Tritiu de Sus.(Vezi infra)
*
Şi astfel, în timp ce opinia publică din Ungaria, lua cunoştinţă prin
intermediul presei despre quasi falimentul politicii de colonizare care „cum se va
vedea” n-a reuşit, cu tot ajutorul material şi financiar acordat de stat. In aceste
condiţii, în extremitatea nord vestică a Câmpiei Transilvaniei, la Gherla, în 6
august 1907 avea loc adunarea generală a Uniunii asociaţilor secuieşti «De ce o fi
fost ea localizată în afara şi departe de limita teritorială clasică a secuimii?» la
care conferenţiarul principal a fost parlamentarul apologet al colonizărilor etnice,
contele Bethlen Istvăn, viitor ministru şi prim ministru şi mare factor de influenţă
antitriareonistă în Apus.
Născut la Gorneşti în apropiere de Târgu Mureş în anul 1874 şi descinzând
din stirpea princiară a lui Bethlen Găbor de bun renume de altfel şi printre români,
se înrudea după mamă cu celebra familie a Telechieştilor. Absolvind Institutul
terezian din Viena, audiază apoi cursuri de drept la Budapesta şi-şi încheie
specializarea cu licenţa la Academia Ungară de Agricultură. „Exact pregătirea de
dorit şi azi a primilor miniştri din estul Transilvaniei”. Exact ce se putea cere
pentru a-şi putea introspecta, cu competenţă, viitorul naţiunii din care făcea parte.
Din 1901 este succesiv, mai multe legislaţii, deputat al circumscripţiei electorale a
Câmpiei Transilvaniei, unde deţinea prin moştenire imense proprietăţi în zeci,
poate chiar sute de sate, de unde marea sa predilecţie pentru problemele socio-
politice şi agrare ale acestei zone aproape compact româneşti atunci ca şi azi.
în calitate de parlamentar Bethlen Istvăn face la Gherla o amplă expunere
despre rolul ungurimii pe Câmpia Ardeleană, expozeu în care propune o nouă
strategie a colonizărilor devenite deja strategice «vezi supra», colonizări realizate
de data aceasta nu cu unguri din Ungaria, ci cu secui săraci din scaunele secuieşti
ale arcului carpatic mai adaptabili şi mai harnici decât ungurii colonizaţi anterior,
unguri din care jumătate s-au înapoiat în ţinuturile de obârşie. Exeget versat al
politicii agrare şi implicit naţionale ungureşti din Transilvania, Bethlen constată şi
nu ezită s-o proclame deschis, că schimbările intervenite în proprietatea agrară cu
implicaţiile lor politico-naţionale impun o nouă strategie, fiindcă orice delăsare în
acest domeniu în câteva decenii de pace ar determina pe unguri să piardă efectiv
Transilvania, impunându-se astfel o nouă ocupaţie a ei, tot de către ei (egy uj
honfoglalăs - subl. ns. I.R.).
*
Cu referire la cumpărarea pământului de către români, conferenţiarul de la
Gherla afirma: „E de presupus oare că această ţară şi-ar putea păstra, chiar şi
numai un minut caracterul său naţional /unguresc/ căruia îi e inima de unde
inundă sângele său vivace - când el /pământul/ se află în mâini străine?”.
Apreciind drept dezavantajoasă rasei sale densitatea scăzută şi lipsa de masivitate

185
loan RANCA

a ungurilor în Transilvania, Bethlen afirmă: „...Nici în Ardeal răspândirea


ungurimii nu este corespunzătoare”. Apoi face, fără premeditare, constatarea nu
lipsită de temei şi perfect justă - axiomă - greu de întâlnit în textele clasice
ungureşti, - dar plină de adevăr (compl. ns. I.R.), potrivit căreia, între
Transilvania şi Ungaria nu poate exista nicio unitate organică. „Depărtarea
Ardealului de întinsul Aljold maghiar, «Ungaria de la sud de Dunăre» aceste
obstacole naturale care-i marchează depărtarea şi izolarea /apoi/ tradiţiile
istorice diferite, «afirmaţie de excelent cunoscător!» convieţuirea şi prezenţa
«aici» ameninţătoare a celei de a treia naţiune, compactă şi numeric superioară
- cea română - determină indiscutabil /imperativul/ ca în această parte de ţară,
cu trecutul ei istoric diferit de cel din ţara mamă (anya orszâg) Ungaria,
ungurimea va trebui să ocupe locul dominant, mesaj aflat în aplicare şi azi.
Acelaşi Bethlen exprimă la modul imperativ, gândul, de altfel deloc
singular, că ofensiva maghiarizării şi implicit a colonizării „...este datoria
generaţiei noastre şi chiar datoria ei supremă, căci generaţiile viitoare nu vor
mai fi în stare s-o facă. Noi suntem ultimii, absolut ultimii, care mai putem
împlini această datorie şi dacă n-o facem vom pierde lupta pe viaţă şi moarte
care a început între români şi noi” (pardon, ei fiind cei cărora le-a fost răpită
Patria, ordinea este exact inversă! - n.n. I.R.)
*
în acelaşi scop al urgentării măsurilor de maghiarizare, în numai 2-3 ani
politologul Tokaji Lăszlo editează două studii scrise cu acribie şi seriozitate, având
însă titluri profetice; Elado orszâg (Ţară de vânzare) în care schiţează necesitatea
unei mult mai bine organizate şi susţinute financiar, campanii de colonizare a Tran
silvaniei cu etnici unguri, desfăşurare pe care o redă în cea de a doua carte, la fel de
sugestiv intitulată: „Uj Honfoglalăs” (o nouă ocupare de ţară) „a Ardealului”.
în acelaşi timp, politologul Bizony Lăszlo publică într-o ediţie proprie
dedicând-o contelui Tisza Istvăn ministrul preşedinte, o lucrare intitulată (Cum să
salvăm Ardealul) susţinând iniţierea unei campanii de înlăturare a românilor din
economie şi finanţe spre a salva Ardealul pentru statul ungar.
*
Izbucnirea, un an mai târziu, a Primului Război Mondial a barat calea unor
atare măsuri discriminatorii, rasiale, exclusiviste şi rapace, finalul cu toiul
neaşteptat al marii conflagraţii deschizând popoarelor posibilitatea de a se
constitui în state naţionale proprii.
Dar, cum nu pentru toţi „Historia est magistru vitae”, himera hungarismului
care părea înmormântată la Trianonul Mic, apare imediat după încheierea
Conferinţei de Pace de la Paris sub formă de stafie, incitând din nou spiritele, cu
daune morale incalculabile pentru toţi. Aşa s-a putut ajunge la Dictatul de la Viena
şi la o nouă Conferinţă de Pace după Cel de al Doilea Război Mondial. Şi, după
orice judecată sănătoasă, nu e de crezut că în cele două conferinţe de pace la

186
Colonizările etno-agricole ungureşti din Transilvania (1880-1908)...

distanţă de două decenii una de cealaltă, toţi membrii componenţi care au


reconfirmat că Ardealul e pământ românesc, vor fi fost demenţi!
Post scriptumul: este suma părerilor tuturor ce s-au exprimat din proprie
iniţiativă despre eveniment.

Dr. loan RANCA

187
în jurul redacţiei „Luceafărul”...

In jurul redacţiei „Luceafărul”, activitate oglindită


în corespondenţă
Oana Lucia DIMITRIU

întemeietorii revistei Luceafărul erau tineri, veniţi din satele bănăţene şi


ardelene la Universitatea din Budapesta. Dintre fondatori îi amintim pe Aurel P.
Bănuţ , Alexandru Ciura", Octavian Goga'. In articolul „în loc de program”,
semnat de Al. Ciura în primul număr, publicaţia îşi propune să fie o revistă literară
a tinerimii academice şi să promoveze cultura naţională, pentru ca mai târziu să se
rezume la a fi o revistă a tinerimii în general. Curând Luceafărul a devenit un
steag de luptă naţională. Rând pe rând s-au grupat în jurul revistei toţi intelectualii
din Ardeal, înzestraţi cu darul scrisului dintre care amintim pe Sextil Puşcariu4,
Ion Agârbiceanu5 şi Ion Lupaş6.
Aurel P. Bănuţ mărturisea în articolul Cum a apărut Luceafărul publicat în
ziarul Patria din Cluj din 20 iunie 1934: Nevrednicul mai Jos iscălit sunt în primul
rând vinovat de apariţia şi existenţa de la 1 iulie 1902 până la 1 aprilie 1903 a
Luceafărului. Iar de la această dată încolo şi până la sfârşitul vieţii acestuia
vinovat este O. C. Tăslăuanu, el fiind cvasi-tatăl adoptiv al copilului meu încă
crud şi plăpând, pe care înţelegerea practică şi îngrijirea migăloasă de fiecare zi
(I acestui treaz şi necontenit muncitor a reuşit să-l înzdrăvenească, să-l crească
mare şi să-l ducă din izbândă în izbândă...
Viaţa unei reviste cum a fost Luceafărul e un război neîntrerupt, în care
poticnelile sunt fireşti, dar pentru istorie energia sufletească şi biruinţa sunt
hotărâtoare şi Luceafărul a biruit, deoarece idealul pentru care a luptat a fost
înfăptuit7. Revista militând pentru cultura naţională şi unitatea politică a românilor
din Transilvania, apare bilunar la Budapesta (1 iul. 1902 - 1 oct. 1906), la Sibiu
(15 oct. 1906 - 3 dec. 1911), săptămânal 1 ian. - 15 nov. 1912 şi din nou bilunar

Aurel P. Bănuţ, avocat şi scriitor (1881 -?).


"Alexandru Ciura, preot, profesor şi scriitor (1876-19.36).
’ Octavian Goga, poet şi om politic (1881 -1938).
4 SexiiI Puşcariu, filolog, lingvist, memorialist, membru al Academiei Române (1877-1948).
' Ion Agârbiceanu, prozator (1882-1963).
11 Ion Lupaş, istoric (1880-1965).
1 Octavian C. Tăslăuanu, Amintiri de la „Luceafărul", Tipografia „Bucovina” I. E. Torouţiu,
Bucureşti, 1936, p. 11-12.
189
Oana Lucia DIMITRIU

16 nov. 1912 - 15 aug. 1914; lunar la Bucureşti 1 ian. 1919 - aug./sept. 1920, şi la
Sibiu ian. 1934-sept. 1939)8.
Octavian-Codru Tăslăuanu9, după terminarea facultăţii de Litere şi Filosofic
a Universităţii din Bucureşti, acceptă în anul 1902, postul de secretar al
Consulatului Român din Budapesta, unde ia contact cu conducerea revistei
Luceafărul. Din acest moment biografia sa se suprapune cu cea a revistei. In calitate
de conducător al revistei, ca proprietar şi editor, asigură sporirea colaboratorilor
prodigioşi de pe ambii versanţi ai Carpaţilor10.
Redacţia revistei Luceafărul se afla în locuinţa sa din strada Zoldfa în
Budapesta, iar după mutarea sediului în Sibiu se va face tot în locuinţa sa".
Am ales câteva scrisori inedite care prezintă activitatea din cadrul redacţiei.
într-o scrisoare adresată lui Gh. Bogdan-Duică1-, Tăslăoanu îl roagă să îşi
scrie amintirile despre Coşbuc13 pentru că pregătea un număr închinat poetului.
Mai târziu. Oct. Tăslăuanu îşi aminteşte despre G. Bodan-Duică: cu spiritul său
ascuţit de iscoditor neastâmpărat al trecutului revărsa comori de informaţii iu
coloanele revistei.
Deosebită pentru activitatea revistei, văzută ca centru de răspândire a
informaţiei româneşti, mi se pare şi scrisoarea lui I. Şchiopul14, redactor responsabil
al revistei, începând cu anul 1905. în scrisoarea prezentată, anunţă editarea a 100(1
de exemplare din poeziile lui Goga şi expedierea lor către Darie Chendi. Editarea
volumului de Poezii, în anul 1905, la Budapesta, în cadrul Institutului Tipografic şi
de Editură Luceafărul, marchează debutul literar al Octavian Goga, fiind
determinantă pentru creaţia viitoare a poetului.
Totodată îl roagă să-i expedieze exemplare ale revistei Minerva care suni
foarte căutate de studenţii români aflaţi la Budapesta. Şchiopul era un om rar.
fiindcă ştia de toate, era învăţat cu necazurile şi în cele mai grele încurcături
trântea o glumă şi ne făcea să râdem. Nu era un domeniu în care Şchiopul să mifi
fost acasă sau să nu aibă o vagă idee. Poseda cele mai variate cunoştinţe, ştia
mai multe limbi străine şi era înzestrat cu o putere de muncă fără pereche. Nu st
dădea înlături de la orice însărcinare, oricât de ingrată ar fi fost, astfel 11
caracterizează pe colegul său de şcoală. Oct. C. Tăslăunau15.

8 I. Hangiu, Dicţionarul Presei Literare Româneşti 1790-1990, ediţia a Il-a, Editura Fundaţie:
Culturale Române, Bucureşti, 1996, p. 267-269.
9 Octavian-Codru Tăslăuanu, publicist, memorialist (1876-1942).
10 Dicţionarul General al Literaturii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001
voi. 6, p. 644-645.
11 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 33, 91.
12 Gheorghe Bogdan-Duică, istoriograf, membru al Academiei Române (1865-1934).
11 George Coşbuc, poet, traducător român din Transilvania, membru al Academiei Roink
(1866-1918). I
N Ion losif Şchiopul, inginer cu studii la Mtinchen, publicist, .scriitor la revistele Luceafărul^ i
Dacia Istorică. Studii şi cercetări. Cluj (1875-7). I
15 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 53-54. ;
190
în jurul redacţiei „Luceafărul”...

în scrisoarea pe care Oct. C. Tăslăuanu o trimite scriitorului Virgil


Caraivan16, îi mulţumeşte pentru colaborare şi-l asigură că nu trebuie să se
înroleze în nici una din corporaţiile literare la noi se respectă talentul ori de unde
ar veni el. Revista Luceafărul până va sta sub conducerea mea va urmări numai
adevărul şi frumosul. încurajat fără îndoială de aceste cuvinte, Virgil Caraivan
publică, în numărul 8 din 15 octombrie 1907 al revistei, o poveste populară
culeasă de domnia sa intitulată Ursul, leul şi râsul, la paginile 426-433.
în scrisoarea trimisă în aprilie 1909, Tăslăuanu îl roagă pe Darie Chendi 17
să-l ajute cu un articol despre Eminescu, cu prilejul împlinirii celor 20 de ani de la
moartea poetului. Activitatea lui Darie Chendi la Luceafărul este prezentată de
către Oct. C. Tăslăuanu astfel: se evidenţiază mai ales prin critica literară. „Scrisul
lui vioi, uşor, elegant şi caustic înviora atmosfera culturală a Ardealului, plină de
meticulozitatea pedantismului, de mocneala protocoalelor”. Se cuvine, deci, ca lui
llarie Chendi să-i închin un mănunchi de aprecieri în amintirile de la revista
Luceafărul'6.
Din scrisoarea lui Ion Duma19 adresată lui Darie Chendi aflăm că a părăsit
Luceafărul pentru că nu are vreme să scrie mai rumegat şi îngrijit şi lucrează la
ziarul Lupta. El aminteşte de vizitele la Budapesta ale lui Octavian Goga, Gh.
Popp, V. Russu şi a altor tineri de ispravă şi de condei.
Oct. C. Tăslăuanu consemnează activitatea sa astfel: nu pot trece sub
tăcere pe Ion Duma, pe atunci un tânăr absolvent al teologiei din Sibiu, care s-a
remarcat cu câteva critici substanţiale asupra unor scriitori din generaţia
Luceafărului. Valurile l-au înghiţit pe Ion Duma şi, dacă nu mă înşel, azi e
slujitor al altarului undeva pe Valea Jiului~ .
Această corespondenţă, care vede lumina tiparului după mai bine de 100
de ani, demonstrează încă o dată activitatea culturală a tinerimii cu aspiraţii înalte
de cultură şi unitate naţională.

Fond. B. A. R. Gh. Bogdan Duică


Emit. Tăslăuanu, Octavian
Deşt. Gh. Bogdan Duică
S.5 l/CCC
Stimate Domnule Duică,
Am primit de la Năsăud nişte fotografii foarte frumoase privitoare la
Coşbuc. Prin urmare numărul 8 al Luc. va fi număr Coşbuc-1. Vă rog respectuos

° Virgil Carai van, scriitor (1879-1966).


17 llarie Chendi, critic literar român (1871-1913).
18 Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., p. 181.
15 Ion Duma, protopop ortodox, publicist şi ziarist, a mai semnat I. Duma Paltin (1884-1957).
20 Ion Duma, în 1912 protopop ortodox la Petroşani, apud. Oct. C. Tăslăuanu, op. cit., 178-179.
■' Număr omagial în revista Luceafărul închinat lui George Coşbuc, nr. 8 din 15 aprilie 1905
Ocl. C. Tăslăuanu scrie articolul George Coşbuc. Schiţă biografică şi bibliografică, p. 183-184,
Bodan-Duică nu a publicat articolul cerut.
191
Oana Lucia DIMITRIU

să binevoiţi a ne scrie amintirile despre Coşbuc (pe vremea Tribunei etc.) pe cari
mi-am permis a vi le mai cere printr-o carte poştală. Vă rog să binevoiţi a nc
trimite şi studiul despre influenţa lui Schiller asupra literaturii române. Nrul 9 din
Luceaf. va fi dedicat lui22. Termenul e deci apropiat.
Cu stimă,
Oct. C. Tăslăuanu
Budapesta, 21 martie 1905

Administraţia Revistei Luceafărul


Budapesta 13 XI 1905
Iubite Darie,
am expediat pe adresa ta, 850 ex. Goga „Poezii” â 2. 50 şi 150 ex. â 3. 50-
cu totul 1000 ex. cred că vor fi sosit. Am expediat şi clişeele dorite.
Acum şi din parte-ne o rugăminte. Te rog treci cu ceva prilej, pe In
Minerva şi spune-le să ne trimită volumele apărute în editura lor câte 2-3 ex, că
avem să le desfacem în cea mai scurtă vreme. Zilnic trec pe la noi studenţi, cari ;ir
cumpăra cărţi şi n’au de unde.
Te salută.
Şchiopul

Fondul B. A. R. Virgil Caraivan


Emit. Tăslăuanu, Oct.
Deşt. Virgil Caraivan
S.25/CXCII
Redacţia Revistei
„LUCEAFĂRUL”
Sibiiu (Nagysyeben) Sibiu, 14/17 Septembre 1907

Stimate Domnule Caraivan,


Am primit povestea ce-aţi binevoit a ne trimite şi o voiu pubUca în nrul viitor
Colaborarea Dvoastre desigur ne bucură şi am fi foarte veseli, dacă aţi reuşi să scrieţi
novale şi romane tot aşa de bune ca şi poveştile de până acum.
Colaborând la noi Vă asigur că nu trebue să vă înrolaţi în nici una dio
corporaţiile literare - cum le numiţi. La noi se respectă talentul, ori de unde ar
veni el. Revista Luceafărul, până va sta sub conducerea mea, va urmări numai
adevărul şi frumosul. Asta aţi putut-o vedea şi Dv.
Cu deosebită stimă.
Oct. C. Tăslăuanu
Luceafărul
Revistă literară
Sibiiu (Nagyszeben) Sibiiu, 5/18 Aprilie 1909

G. Bogdan-Duică, Schiller la Români, apărut în „Luceafărul” nr. 9, 1 mai 1905, p. 187-194.


192
In jurul redacţiei „Luceafărul”...

Frate Chendi,
îmi spune Şchopul că ai de gând să te achiţi de Luceafărul, trimiţând două
articole. Mi-ar părea bine, dacă ai rămânea statornic pe lângă această hotărâre.
M'aş bucura mai ales, dacă ai scrie un articol despre Eminescu din prilejul
împlinirii celor 20 de ani de la moartea lui23. Eu tocmai atunci sunt ocupat cu
raportul general şi afară de asta n’am liniştea şi timpul necesare, ca să pot scrie un
articol mai terminat. Te rog dar să-mi răspunzi, pot să fiu sigur de tine. Am
fotografii inedite, poate ai trimite material nepublicat de la Academie şi am putea
face un număr frumuşel. Peste 3-4 săptămâni probabil vin la Bucureşti, atunci nu
pune la cale şi alte lucruri, dacă n’ai de gând să-ţi angajezi colaborarea regulată în
altă parte. Socotesc că ne-am putea înţelege, în condiţii favorabile pentru tine şi
pentru noi. Mai socoteşte-te şi tu.
Te rog răspunde două rânduri, ca să mă ştiu scăpat de o grijă.
Cu toată cinstea: Oct. C. Tăslăuanu

[Budapesta, 1911]
Iubite dle Chendi,
Să mă ierţi că nu ţi-am răspuns atîta vreme, - dar tocmai privitor la ce mă
întrebi Dta nu ştiam ce să-ţi spun.
Eu sînt la Lupta24 de câteva luni de zile şi acum mi-am presentat dimisia
pentru 1 august. Deci sper că’ntr-o lună de zile termini cu Shaw25, - pe care l’am
citit şi eu în parte şi mi-a plăcut mult.
A stat Goga p»e-aici vr’o 6 zile, şi am plănuit să facem - cu Gh. Popp26, V.
Rusu27 şi alţi tineri de ispravă şi de condeiu - o grupare a tinerimii în jurul unei
gazete. Pentru aceea s’au urmat tratative între conducătorii naţiunii şi noi să scoatem
Lupta de la Birăuţ28 şi s’o instalăm în tipografie nouă, care să fie a noastră. Ei ar vrea
o premenire, dar cu măsuri de cîrpeală, şi aşa ca Goga şi cu noi să nu le fim
primejdioşi. Noi dorim libertate în redacţie şi parte la proprietate. De-o camdată (cred
cel puţin că numai „deocamdată”) lucrurile s’au înfundat - şi Goga a plecat acasă.
Aşa stăm. Oricum sîntem deschişi să facem ceva, vr’o revistă sau ziar, dar
ceva tânăr, nou şi bun. Aşa-i că n’ai nimic contra? încolo, eu am părăsit Luceafărul,
căci nu prea am vreme să scriu mai rumegat şi îngrijit, şi studiez ce-mi vine la
socoteală în ceasurile libere. Ce mai faci Dta, şi cei din capitală? Pe când număr nou

Număr omagial în revista „Luceafărul” închinat lui Mihai Eminescu nr. 13, 1 iunie 1909,
llarie Chendi nu a publicat articolul cerut.
21 Lupta, cotidian apărut la Budapesta de la 24 decembrie 1906 până la 1 decembrie 1910.
25 George Bernard Shaw, scriitor irlandez, (1856-1950); llarie Chendi, Un spirit contimporan:
George Bernard Shav,’, în „Calendarul MinerveV', pe anul 1911, p. 225-239.
M Ghiţă Popp, avocat, ziarist şi om politic (1883-1967).
Vintilă Russu-Şirianu, traducător, dramaturg, memorialist şi publicist (1897-1973).
! Dimitrie Birâuţiu, publicist şi proprietar de tipografie în Budapesta (1875-?).
193
o ana Lucia DIMITRIU

din Cumpăna?29 Aşa mi-e de dor de Bucureşti de-s beteag, - şi mă voi şi repezi
pîn’acolo cît ce-voiu pune mâna pre ceva parale. Trimite-mi, te rog, cu proximul
foileton (tot la adresa mea, pentru siguranţă) şi veşti despre Dta şi ai Dtale. Salut pe
cine mai e pe-acolo, şi Dtale îţi doresc bani şi voe de chef. Duma
P.S. Birăuţ nu m’ai are nimic cu redacţia, numai administraţie face el.
Te salută Ghiţa Popp, care pleacă mâine la Arad.
Esca30 se face popă’n Săcădate. E numit şi-acum îşi caută boereasă.

Dana Lucia DIMITRIU

29 Cumpăna revistă săptămânală, apărută la Bucureşti, între 27 noiembrie 1909 şi 15 aprilie 1910
30 Aurel Seca, scriitor, a mai semnat şi Esca.
194
Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Aurel P. Bănuţ (1881-1970) şi Octavian C.


Tăslăuanu (1876-1942). Corespondenţă inedită
aflată la Biblioteca Academiei Române
Dr. Dumitru STAVARACHE

Orice drum, până a ajunge o recunoscută cale către zone de interes, a fost
la început o potecă. Şi poteca a avut un început... Efortul celor care au realizat
aceste căi trebuie recunoscut şi preţuit. Din păcate, mulţi din cei care, la propriu
sau la figurat, au croit prima potecă sunt, de cele mai multe ori, daţi uitării.
încercăm să-l readucem cunoştinţei publice şi să-l integrăm memoriei
colective pe unul aceştia. Este vorba despre Aurel P. Bănuţ (originar din Cohalm/
Rupea), gazetar şi prozator, cu studii de drept la Cluj şi Budapesta, care a deschis şi
stiăbătut poteci în domeniul publicaţiilor, al artei dramatice, membru al Societăţii
Scriitorilor Români, voluntar în armata română în Primul Război Mondial.
Este ştiut şi de necontestat, rolul pe care l-a avut O.C. Tăslăuanu1 în viaţa
revistei „Luceafărul”. Insă nu trebuie să uităm că această publicaţie a apărut din
iniţiativa unui grup de studenţi români aflaţi la studii în Budapesta. Din primul
comitet de redacţie au făcut parte studenţii: Aurel P. Bănuţ, Ion Lupaş, Ion Montani,
Dionisie Stoica, Ion Lapedatu, Vasile E. Moldovan, Octavian Goga, Sebastian
Stanca şi George Zăria. Dintre aceştia, A. P. Bănuţ, şi-a sacrificat şi moştenirea pe
care o primise din partea bunicului de pe mamă(câteva mii de coroane), pentru a
asigura fondul bănesc necesar apariţiei revistei; gestul lui, animat de dorinţa de a da
neamului său o publicaţie al cărei nume să amintească de Luceafărul poeziei
româneşti, a fost unul nobil. După un an, încredinţează conducerea revistei celui
care avea să facă din ea una din cele mai recunoscute şi apreciate publicaţii
româneşti. Faptul este recunoscut de A.P. Bănuţ şi într-un articol, unde între altele,
spune; Nevrednicul mai jos iscălit sunt în primul rând vinovat de apariţia şi
existenţa de la 1 iulie 1902 la 1 aprilie 1903 a Luceafărului. Iar de la această dată
încolo şi până la sfârşitul vieţii acestuia, vinovat este O.C.Tăslăuanu, el fiind cvazi-

Cu privire la literatură, despre O.C. Tăslăuanu, menţionăm, în primul rând, dicţionarele


(scriitorilor români şi ale literaturii române) şi enciclopediile. O listă cronologică, a celor care au
sctis despre O.C. Tăslăoanu, fără pretenţia de a fi exhaustivă, cuprinde următoarele nume: Ion
Scurlu. Aurel C. Popovici, Octavian Goga, C. Sp. Hasnaş, Al. Ciura, A.P. Bănuţ, Radu Brateş,
Adrian Maniu, Virgil Carianopol, Teodor Murăşanu, Emil Socor, Victor Papilian, Grigore Popa,
Gahriel Ţepelea, Nichifor Crainic, Ion Agârbiceanu, Sextil Puşcariu, Olimpiu Boitoş, Ilie Dăianu,
Mircea Popa, Coriolan Gheţie, Bucur Ţincu, Vasile Netea, Ilie Şandru, Z. Ornea, Ion Neaţă, Ion
Itu. Iniţierea Zilelor O.C. Tăslăuanu (în localitatea sa natală, la Bilbor) şi cele trei ediţii desfăşurate
până în acest an, a deschis o nouă etapă în redescoperirea acestei valori a neamului românesc.
195
Dumitru STAVARACHE

tatăl adoptiv al copilului meu încă crud şi plăpând, pe care înţelegerea practică şi
îngrijirea migăloasă de fiecare zi a acestui treaz şi necontenit muncitor a reuşit să-l
înzdrăvenească, să-l facă mare şi să-l ducă din izbândă în izbândă, până la
glorioasa lui prăbuşire, în pragul războiului din 19142.
în corespondenţa lui O.C. Tăslăuanu3, aflată la Biblioteca Academiei
Române, se află şi un număr de 6 scrisori trimise de A.P. Bănuţ către acesta,
scrisori care, pentru întâia dată, vor vedea lumina tiparului. Cu privire la
conţinutul acestora, menţionăm următoareleireiese că între cei doi, A.P. Bănuţ şi
O.C. Tăslăuanu au existat relaţii apropiate şi o bogată corespondenţă; atestă
legăturile lui O.C. Tăslăuanu cu personalităţi ale vremii - Constantin Argetoianu,
Constantin Presan; sunt criticate unele stări de lucru din Ardeal după Marea Unire
şi corupţia unor politicieni şi înalţi funcţionari din administraţie; neajunsurile, în
special cele legate de starea materială, cu care se confrunta A.P. Bănuţ şi solicitări
de sprijin adresate lui O.C. Tăslăuanu.
în cele ce urmează, redăm integral conţinutul acestor scrisori.

25 ianuarie 1919, Sibiu.


Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care, printre altele,
deplânge „cugetul decadenţei României Mari”.

Dragă Tăslăoane,
Ferice de tine, c-ai rămas acolo, să nu vezi de-aproape întreagă neputinţa noastră,
lipsa clasică de rânduială şi organizaţie, vânătoarea fără frâu după slujbe şi situaţii,
cocoţarea atâtor nepricepuţi la înălţimea nevisată... îţi spui drept că de-o ieşi lucrurile
bine, numai noi n-om fi de vină...
Toate sunt aici însăilate, nimic temeinic, nimic sistematic. Doi-trei oameni
muncesc ca salahorii din zori până-n noapte - restul stă cu mâinile încrucişate şi nu ştie
de unde s-apuce lucrurile, căci vorba ceea. „Cine dracu a mai organizat state?”
Să vezi măi dragă, cum s-au adunat toţi la Sibiu, ca muştele la lapte. Oameni,
despre care n-ai ştiut că sunt Români, sunt aici şi strigă-n gura mare: „am spus noi”, „am
ştiut noi”, „am prorocit noi”, „ticăloşii de unguri”, „noi care am fost întotdeauna bum
români, dar am tăcut fiind oameni modeşti” - ţi-e greaţă până-n fundul sufletului de-alâjia
„redivivi” care vor să fie numiţi, dacă nu secretari de stat, măcar şefi de secţie.
De altă parte încep a veni şi Popeştii întovărăşiţi de cocotele inevitabile
„Melitarii” au început a face ordine „sistem propriu”. îmi spune un băiat, că zilele treculc
un sas Muller de la Făgăraş a primit 25 la partea sedentară. Şi se împart câte 25, foarte
uşor, chiar la damefCazul cu unguroaicele din Cluj).

2 A.P. Bănuţ, Cum a apărut Luceafărul, în ziarul „Patria”, Cluj, 20 iunie 1934.
3 La Biblioteca Academiei Române se păstrează corespondenţa purtată de O.C. Tăslăoanuce |
104 persoane, ce însumează un număr de 260 de scrisori trimise/primite. O evidenţă a acestora am
trimis-o Prof. Ilie Şandru, care a publicat-o în lucrarea Pe urmele lui Octavian C. Tăslâiim
Editura Nico, Târgu-Mureş, 2012, p. 266-270.
196
Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Zău dacă ştiu, care din noi sunt mai nepregătiţi pentru evenimentele ce ne-au
surprins. Uneori am impresia că-n cel mai scurt timp ne vom „nivela” - devenind egali:
„boangheni” şi „popeşti”.
Nu ştiu pentru ce, dar nu mă mai pot bucura deloc! Cugetul decadenţei României
Mari mă întristează nespus. Prevăd prăbuşirea Justiţiei, administraţiei şi bunei rânduieli
ce-am avut. Bruma de obiceiuri cinstite va dispare ca prin farmec. Să vezi cum fiecare
visează bani, situaţii, glorie pe nemeritate...un arivism nesăţios ne ameninţă.
Dar să las în plata Domnului lumea. Să mă întorc la necazurile mele.
Te rog intervin-o pe lângă M.C.G. să binevoiască a mă demobiliza de urgenţă.
Aici la Comandamentul sibian n-am nici un rost. Interpreţi sunt pentru toate limbile,
informatori de asemenea. Mă chiamă şi pe mine datoriile familiale. Trebuie să iau o
slujbă(oricât de modestă, dar sigură) să-mi pot creşte nepoţii. Probabil să mă stabilesc la
Braşov (prestopretoriatul din Cohalm l-am refuzat) să pot creşte băieţii cu mai puţină
cheltuială.
Am înaintat prin Comandamentul de aici, o hârtie a Consiliului Dirigent care-mi
cere demobilizarea. Te rog intervin-o neîntârziat la Dl. Colonel Condeescu să-mi dee
drumul fiind şi bătrân şi inutil aici, în acest moment.
Ce-i nou pe acolo? „Luceafărul” a ieşit? Cum mergi cu institutul tău? Ce-ai
isprăvit cu noua înjghebare a „biroului”?
Scrie 2-3 cuvinte, dacă ai răgaz; dacă nu, trimite vorbă prin Voina.
Salut pe Parti şi te rog primeşte multe salutări dimpreună cu Doamna ta.
Salve!
Bănuţ

Sibiu, 25 ianuarie 1919


Ramichek Kaiser
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(1)/MXIX)

[Martie] 1919, Sibiu.


Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care arată situaţia sa
şi solicită să intervină pentru a fi demobilizat. A fost trimisă prin mesager, iar pe
plic este înscrisul „La mână proprie”, „Urgenţă”, precum şi adresa destinatamlui;
„Domnului Căpitan Tăslăuanu Octavian, Hotel Continental, Bucureşti”.

Dragă Tăslăuane,
Am fost mobilizat la 1 Noiembrie 1918.
Am fost trimis la Sibiu la sfârşitul lui Decembrie (26), dându-mi-se în mână 1000
lei de către Dl. Maior Bîrsan.
De la 1 Ianuarie 1919 până-n ziua de azi n-am mai luat de la nimenea nici un ban.
Alătur hârtia ta şi a lui Vescan, cari acopăr, ba paremi-se întrec suma de o mie lei
ce i-ain primit. Fă socoteală per Noiembrie şi Decembrie 1918, cu Dl Bîrsan şi dacă mai
am să iau ceva, primeşte tu diferenţa. O să mi-o dai când voi mai veni la Bucureşti.
Deşi arn stat la Comandament, Dl. General Panaitescu a raportat c-am făcut
servicii la Consiliul Dirigent. Prin urmare: de-o vrea să ţie cont Cartierul de pretenţia mea

197
Dumitru STAVARACHE

pe Ianuarie şi Februarie 1919 bine, dacă nu, renunţ şi mă rog ţie stăruieşte din ţoale
puterile pe lângă Dl. Colonel Condeescu să fiu demobilizat.
Te rog încă odată stăruitor mergi încă azi la Dl. Maior Bîrsan şi aranjează cheslia
Văd că dânsul are toată bunăvoinţa, deasemenea şi Dl. Maior Ţăranu.
Dragă Tăslăuane, dacă mai stau încurcat aşa pierd orice ocazie de-a mă aşeza
undeva şi nenorocesc pe bieţii copiii ăia.
Stăruieşte te rog şi scapă-mă din halimaua asta. Tu eşti bine cu Generalul
Văitoianu şi cu Presan. Ai putea să mă mântui.
Al tău A.N. Bănuţ

P.S. (scris pe marginea din stânga a foii): Vezi că Dl. Maior Bîrsan spunea că i se pare c-
aşi fi demobilizat. Consiliul Dirigent a cerut-o la 22 ianuarie 1919.
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(2)/MX1X)

f.d. [Sighişoara].
Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care îi aduce la
cunoştinţă comportarea şi afacerile oneroase ale prefectului Sofronie.

Dragă Codrule,
O mare „Jale” mă stăpâneşte în momentul în care-ţi scriu. Actualul prefecl
Sofronie e o lichea ordinară, un mincinos perfid şi-un hoţ ordinar implicat în furturi cu
fostul şef al aprovizionării Şerbu (care se laudă şi el ca şi prefectul, cu „prietenia” (?) lui
Argetoianu) - dispărut fără urmă şi căutat de Siguranţă şi Poliţie pentru delapidare de
bani publici la Dolj şi la Sighişoara.
Cine ni l-o fi trimis pe acest prefect -ne-a făcut o nemaipomenită ruşine, aşa ca
ne cade obrazul în faţa saşilor şi ungurilor. De când mi-a crîpat Dracu ochii, n-am auzii
de-un mincinos şi-un om fără de caracter ca individul ăsta. A minţit pe fiecare, a
calomniat pe fiecare Român din judeţ; de tine a zis că „să-ţi fie ruşine lichea care ai
nemşinarea să stai la masă cu Weutranb”; de mine a zis că-s „un pârlit cu 7 clase de liceu
care am făcut afceri cu stofele ce mi le-a dat canalia de Tăslăuanu”; de Argetoianu spune
că îi este prieten „per tu”, cu Goga e „în cele mai strânse relaţii de prietenie”; pc
Tănăsescu de la Cluj orcând îl poate „râde”; e membm în Comitetul Central al P.P. şi
prea uşor poate da o „lovitură oricămi ministm, ba chiar şi generalului”. De orice om de
seamă afirmă că-1 cunoaşte şi e în vechi şi bune relaţiuni; aici în Sighişoara a fost 20de
zile în slujbă şi restul de două luni în afară. A luat împrumut bani de la băncile săseşti;.!
ridicat 15.000 lei de la Prefectură, pentru mobile; a luat 20.000 lei câştig de la o afacere
ilicită; a curmat târgurile de vite din judeţ, pentru a le vinde cu un preţ bagatel unui jidan
din Bârlad care i-a făgăduit două milioane de lei; şi-a l^cut 12 rânduri de haine la un
croitor din Sighişoara; mănâncă la servitorul-telefonist Papai de la Prefectură, dar co.sliil
nu l-a plătit şi ungurului îi este frică să-i ceară parale, că-1 destituie... - în sfârşit un dosar
întreg de porcării şi escrocherii stă la Siguranţa Generală din Sighişoara, cărei
compromite definitiv şi ne compromite enorm pe toţi Românii în faţa Saşilor, cari niri
nu-1 mai salută pe stradă.
Aici am ajuns! Te rog spune-i lui Argetoianu să-l cheme momentan la Bucureşli
şi să-l destituie, căci se vor publica toate documentele şi atunci e definitiv îngropat P.P. în
198
Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslăuanu. Corespondenţă...

Sighişoara. Spune-i şi măgarului de Fleşeriu, găgăuţă ăla din Senat, să nu-1 mai
sprijinească la Bucureşti, căci după ce se vor dovedi toate potlogăriile lui Sofronie, o să-şi
muşte degetele D-nu senator Flaisăr - naivul!
A venit aici Rusu Ardeleanu să facă gazeta locală „Tâmavele”. S-a ridicat un
avans de 20.000, i-am făcut abonamente şi publicat apariţie şi pe urmă Rusu a plecat la
Bucureşti, după ce s-a certat ţigăneşte cu Sofronie - ne râde lumea şi ne-arată cu degetul,
încât şi-e ruşine să te mai arăţi pe stradă.
Ce este mai trist, e „prietenia” lui cu Goga. La toţi saşii le-a spus că e omul lui
Goga, c-a venit aci ca să „radă pe toţi”, că e „per tu” cu Argetoianu, „vechiul său prieten”,
deci îţi poţi închipui ce cred saşii şi ungurii despre Guvernul Averescu, când un astfel de
om mănâncă la un servitor ungur căruia nu-i plăteşte.
De când s-a dat mandat de arestare contra fostului şef al aprovizionării e ca un
nebun, acuză pe toată lumea, strigă că e om cinstit şi face impresia unui zmintit prins cu
ocaua mică.
Mi-e frică de-un scandal nemaipomenit, căci dovezile contra lui sunt atât de
limpezi, încât ar trebui arestat şi închis, ca un hoţ ordinar. Dacă nu veţi lua măsuri
urgente, cei de-aici vor publica documentele în „Patria” sau în „înfrăţirea” şi tot P.P. are
să tragă [...]
Al tău A.P. Bănuţ

P.S. Eu stând absolut izolat şi fiind des la Bucureşti, abia acu aflu lanţul ăla de intrigi şi
porcării, pe cari mă grăbesc să ţi le comunic, spre a le lecui. Comunică-i lui Miilea, ceea
ce-ţi scriu şi pe urmă rupe scrisoarea!
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(3)/MXK)

12 aprilie 1923, Braşov.


Scrisoare, cu antetul Băncii CETATEA din Braşov, adresată de A.B.
Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care vorbeşte despre vânzarea unei păduri.

CETATEA
Bancă Economică-Comercială S.A. Braşov, la 12 Aprilie 1923
Braşov
Telefon No 430
Sucursale: Bucureşti, Rupea(Cohalm)
Cluj, Galaţi, Gherla, Odorheiu,
Topliţa-Română

Dragă Codrule,
Lipsind din Braşov, abia azi am primit scrisoarea ta. în felul acesta e imposibil să
fac ceva, deşi ocazia este bună. Prin urmare dacă vrei să stea cineva de vorbă cu mine
atunci trimite-mi momentan opţiune în regulă pe cel puţin 4 săptămâni. Altfel mă râde
consorţiul din chestie. Cine e nebunul care să rişte a face cheltuieli de deplasare, de
preţuire etc. şi pe urmă să se pomenească că pădurea s-a vândut.
Dacă-mi arăţi opţiune am cele mai bune şanse să vând. Altfel nu voi face nimic,
căci n-am la ce încerca.
199
Dumitru STAVARACHE

Află că eu plec în 16 Aprilie la Cluj, deci dacă ai, mai bine zis aveţi, intenţie
serioasă de-a vinde pădurea - trimiteţi-mi opţiune imediat la Braşov(sau din 16 încolo la
Cluj pe adresa Aurel Ciontea, Rectorul Academiei Comerciale, pro Bănuţ). Dacă îmi
trimiteaţi opţiune, până acum pădurea era vândută. Când a văzut consorţiul că n-am, au
început să-şi piardă încrederea în seriozitatea mea şi a început tratative cu un conte, care a
dat unuia o opţiune pentru vre-o 2500 de jugăre de pădure seculară.
Prin urmare: repede, dacă aveţi parale şi afaceri rezolvate şi nu palavre.
Am uitat de rândul trecut să-ţi spun că sunt însurat şi plec cu nevastă-mea peste
zece zile la Cluj, unde aştept scrisoarea ta.
La caz că nu-mi trimiţi opţiune, nu pot obţine nimic.
Cu drag, al tău Bănuţ.
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(4)/MXIXi

23 iulie 1924, Sighişoara.


Scrisoare, adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care vorbeşte, cu
mâhnire, despre neajunsurile pe care le are şi rugămintea de a-1 ajuta cu o sumă de
bani.

Dragă Codrule,
Aici în Sighişoara nu pot nici vedea, necum cumpăra cartea ta din urmă. Mi-ai
face o deosebită plăcere, dacă mi-ai trimite un exemplar, cu o mică dedicaţie
prietenească, după cum s-ar cere.
Dragă, eu în timpul din urmă am dus-o ca de obicei - mai mult prost, decât bine
Am divorţat, am avut un diabet pe bază nervoasă, am suferit acum în urmă de
vechea enterocolită contractată din mâncărurile gustate de muştele Corpului IV etc.
Toate le-aş uita însă, dacă nu m-ar supăra enorm jena financiară, ca să nu zic
româneşte: lipsa totală de lei.
De trei săptămâni n-am mai văzut bani nici de hârtie, nici de metal...
Uite, dragă Codrule, fiincă băncile nu mai dau parale, te rog cumpără-mi cutii d-
alea [...] de 8/10.000 lei. Am datorii de vreo 3 mii la un prieten şi am la nepoată-mea vro
2000 - acestea trebuie să le achit. Căci îmi cade obrazul de ruşine.
Mi-ar rămâne şi mie vro câteva mii de lei ca să pot trăi mai departe, ca un studeni
sărac într-un oraş de provincie.
Nu ştiu oi fi eu de vină sau ticălosul cela de Flonău, care din 1920, de când a vnii
să mă înfunde mişeleşte în temniţă - mi-a mâncat pentru totdeauna norocul...
Am făcut paşi trebuincioşi ca să pot pleca în Octombrie în America. Mă duc ţi
lucru acolo în vro fabrică ca cel din urmă muncitor, căci văd că în România asta marc
pentru un om cinstit şi cu suflet - nu e loc. Mă uit în jur şi văd vicenotarii şi dascălii dc
ieri prefecţi şi deputaţi - exemple: Prescurea, Andreiaş, fost vicenotar în Hărseni, Pora,
dascălul din Homorod, deputat şi director de mare stabiliment, etc etc...iar eu am ajuns să
trăiesc cu mult mai rău ca sub Unguri şi să nu însemn azi nimic...eu, care am fugit de la
austrieci şi ţi-am ajutat ţie în campanie, care am întemeiat Luceafărul, am fost director a!
Societăţii teatrale, al ziarului Renaşterea - eu care am dat tuturor şi tot ce-am avut, am
ajuns azi aproape muritor de foame în ţara tuturor bogăţiilor şi tuturor pungăşiilor!
Te rog scrie-mi dacă pot conta la cele 10.000 lei, sau nu... să mă adresez aiurea,
200
Aurel P. Bănuţ şi Octavian C. Tăslâuanu. Corespondenţă...

Al tău vechi.
Aurel

Sighişoara
Regele Ferdinand 56

P.S. (scris pe margine): I-am dat Iui Cornel o broşurică care-am scos-o... aş mai scoate,
dar n-am cu ce...
(Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(5)/MXIX)

f.d. [Sighişoara].
Scrisoare adresată de A.B. Bănuţ lui O.C. Tăslăuanu, în care arată
detestabila stare materială în care se află şi cere să fie numit prefect de Sighişoara.

Iubite Codrule,
Sunt desnădăjduit, că nu mai ajung la creangă verde nici cum şi tu-mi ceri să
lichidăm. Dar cum?
1) Cele 50 mii coroane s-au vărsat prin mine la banca Tâmăveana. Aceasta e
odată clar, căci tu mi-ai dat numai o sută de mii, dar ai acţiuni de 150 mii coroane.
2) Cu Knap ce să fac? Am fost la el şi-am vorbit. El mi-a spus că tu nu mai ai
nici-o pretenţie deci amândoi aţi lămurit-o. Eu? ...am rămas cu cele 4-5 bunuri şi cu
cheltuielile...
3) Datoria de douăzeci de mii sau cât... n-am de unde ţi-o plăti... dacă mai toca
în cap. Am făcut datorii la bancă peste 25 mii lei, căci nu mai am nici un venit şi-am
cheltuit foarte mult cu cei trei copii.
Te rog să mă aştepţi, căci dacă nici până în toamnă nu lichidăm cu Jacobenii şi nu
câştigăm ceva la [Europen...] eu unul am ajuns la pragul falimentului. In loc ca Goga să
fi stârnit să mă numească prefect, el îmi face proces de moralitate... păcatele mele...
4) De ce nu trimiţi pe cineva la Sibiu să aranjeze chestiunea cu tipografia. E o
încurcătură acolo clasică. Axente îşi închipuie că e tipografia mea şi-mi cere să mă duc să
aranjez chestia cu maşinile care n-ar aparţine de ceea ce a rechiziţionat armata. Mie, în
condiţiile de acum, îmi este imposibil să merg; sunt aici în pădure şi m-ar costa 4-500 de
lei acest drum. De unde?
Dar afară de asta în ce calitate să merg eu şi cum să aranjez? Să mă pui contra
armatei - îmi dă mâna? Axente scrie că în 8 zile trebuie să evacueze localul şi mă face
responsabil de nu ştiu ce pierderi care le-ar fi avut. Dar eu nu l-am angajat cu nici un fel
de contract ci v-am spus că-1 menţinem ca conducător al tipografiei, dacă partidul
(ărănesc din Sibiu ar cumpăra tipografia „Cerpetii”. Atât.
Tu, la rândul tău, te regresezi faţă de Bălan, Broşu etc, care au făcut în definitiv o
afacere bună.
Eu, dragă Codrule, nu mai am un şfanţ de ban. Susţiu familia din datorii deci te
rog să mă aştepţi până când voi putea să-ţi răsplătesc datoria. Celelalte fii aşa bun şi le
aranjează şi te rog foarte mult, nu-mi lua în nume de rău că nu merg personal, căci îmi
este absolut imposibil neavând deloc mijloace materiale.

201
Dumitru STAVARACHE

Am alergat cu dragă inimă totdeauna crezând că tot va veni clipa când voi profita
şi eu ceva, am cheltuit mii de lei în această nădejde... dar văz c-a fost zadarnică
aşteptarea.
Primeşte, dragă Codrule, o caldă strângere de mână de la vechiul tău prieten:
A.P. Bănuţ

P.S. (scris cu creionul). Vrei să rămân credincios „averescanilor” pentru care am alergai
atât. De ce nu mă numesc prefect la Sighişoara? De un an aştept „dreptatea” - când vine1
Cred că e vremea!
{Fond B.A.R., m.s., Tăslăuanu Octavian, S5(6)/MXIXl

Ne exprimăm speranţa ca în viitor, această primă comunicare despre un


pionier în cultura şi spiritualitatea românească, să poată fi completată cu
rezultatele a noi cercetări.

Dr. Dumitru STAVARACHE împreună cu prof. Ilie ŞANDRU, la Sesiunea Naţională de


Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie, cultură, civilizaţie",
Miercurea-Ciuc, 2007

202
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Alegeri de episcop la Caransebeş,


în cursul anilor 1908-1909
Pr. dr. Daniel ALIC

în condiţiile grele impuse Bisericii Ortodoxe din Transilvania şi Banat de


guvernarea austro-ungară, mai ales prin legile şcolare apponyene, episcopul
Caransebeşului Nicolae Popeea, deşi înaintat în vârstă, a luptat pentru păstrarea
neschimbată a învăţământului teologic şi a şcolii confesionale româneşti din
Episcopia Caransebeşului. în toiul acestor frământări, la 26 iulie 19081, episcopul
Nicolae Popea s-a stins din viaţă. Un apropiat colaborator al episcopului Popeea,
Aurel Moacă, consemna mai târziu că episcopul n-a murit de o moarte firească, ci
de o moarte silnică, provocată de agitaţii necreştineşti datorate faptului că a
refuzat să înlăture din postul de la Institutul teologic pe un profesor, „care avea
păcatul de a fi naţionalist intransigent”".
Necesităţile vieţii bisericeşti reclamau alegerea imediată a unui episcop în
scaunul rămas vacant, dar, din pricina mizei politice pe care o avea poziţia de
episcop diecezan al Caransebeşului pentru întreg Banatul, timp de 16 luni,
alegerile de episcop au fost motivul unei înverşunate dispute între adepţii politicii
naţionale şi filomaghiarii bănăţeni, fiecare dintre cele două „tabere” locale dorind
impunerea propriului candidat3.
Contemporanii acelor evenimente afirmă că tronul episcopal de la
Caransebeş a fost dorit de mulţi: arhimandritul Augustin Hamsea, care era rudă
apropiată cu mitropolitul loan Meţianu, arhimandritul Filaret Musta - vicarul
episcopiei, protosinghelul dr. Traian Badescu şi protosinghelul losif luliu Olariu.
Ministrul cultelor din acea vreme, contele Albert Appony, împreună cu
mitropolitul loan Meţianu, voia să îl impună pe arhimandritul Hamsea drept
administrator al diecezei Caransebeşului în perioada de vacanţă episcopală, ca,
apoi, să-l propulseze ca episcop titular4. Acest lucru nu s-a putut întâmpla.

Ion Pârvu, Biserică şi societate în Episcopia Caransebeşului în perioada păstoririi


episcopului Nicolae Popeea (J889-1908), Editura Eurostampa, Timişoara 2009, p. 90.
■ A. Moacă, Pro domo, în „Foaia Diecezană”, an. LV, nr. 43/1942, p. 1. Profesorul în discuţie a
fo.sl Pelru Barbu, cunoscut pentru atitudinea sa naţională. în anul 1908 a fost nevoit să renunţe la
postul de profesor şi la redacţia Foii Diecezane din dispoziţia ministrului Cultelor şi Instrucţiunii,
Albert Appony. A revenit în 1919 şi a devenit rectorul Institutului Teologic din Caransebeş (din
1927 Academie) până la pensionare, în 1937.
1 Lect. Univ dr. Fiorin Dobrei, Alegerea, hirotonirea şi instalarea episcopului Miron Cristea al
Caransebeşului (1910-1919) - reflectare în presa bisericească sibiană şi arădeană a vremii, în
„Credinţă şi mărturisire”, Editura Episcopiei Caransebeşului, Caransebeş, 2010, p. 247.
J Dr. Cornel Corncan, O pioasă aniversare, în „Foaia Diecezană”, anul XLVIII, nr. 48/1933, p. 1.
203
Daniel ALIC

deoarece în baza articolului 118 din Statutul organic al Bisericii aflat atunci în uz',
conducerea diecezei i-a revenit vicarului Filaret Musta, un distins slujitor al
Bisericii iubit şi stimat de toţi demnitarii şi de credincioşii români din Banat.
în aceste conjuncturi, alegerea de episcop a fost programată peniry
duminică, 21 septembrie / 4 octombrie, ora 10.00, la biserica Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe, catedrala Caransebeşului.6 Motivaţia Consistoriului diecezan
au fost articolele 98 şi respectiv 121 din statutul organic după care se conducea
Biserica din vremea lui Şaguna, statut care cerea ca alegerea de episcop să se
îndeplinească în răstimp de trei luni după vacantarea unei eparhii7. Şedinţa
consistorială care a fixat data alegerii s-a ţinut în 30 august 1908 la Caransebeş,
după ce în prealabil s-a cerut părerea mitropolitului loan Meţianu de la Sibiu8.
Cei doi candidaţi înscrişi pentru ocuparea scaunului de episcop al
Caransebeşului au fost profesorul doctor în teologie losif-Iuliu Olariu şi
arhimandritul Filaret Musta9.
în seara dinaintea deschiderii Sinodului electoral s-au ţinut ritualurile
privegherii, iar în ziua alegerii s-a celebrat Sfânta Liturghie de către episcopul
loan I. Papp al Aradului. Acesta era mandatarul mitropolitului loan Meţianu
pentru prezidarea alegerii de la Caransebeş10. Tot episcopul Aradului era
încredinţat de Sibiu şi cu rezolvarea problemelor duhovniceşti rezervaie
arhiereului pe timpul vacanţei scaunului episcopal al Caransebeşului11.
După terminarea serviciului divin, o delegaţie compusă din arhimandritul
Filaret Musta, prot. dr. Gheorghe Popoviciu, baronul Geza Duca de Cadar,
Gheorghe Szerb şi Ilie Trăilă au invitat pe episcopul loan Papp la deschiderea
Sinodului. în cuvântul de deschidere, episcopul loan Papp a evidenţiat activitatea
desfăşurată la Caransebeş de episcopul Nicolae Popeea şi a vorbit de spre
responsabilitatea momentului: „...trebuie să ne dăm seama, că ne-am înlnmii
pentru exercitarea uneia dintre cele mai frumoase şi mai cardinale drepturi alt
bisericii noastre garantate prin ss. Canoane şi prin legea ei fundamentală, iar dii
de însemnat este acest drept autonom pentru viaţa şi dezvoltarea noastră ca şi
biserica creştină, vom înţelege şi aprecia după cuvinţă numai aşa, dacă vom fim
asemănare între prezent şi trecutul nu tocmai îndepărtat, trecut de îndelungata
restrişte, când credincioşii bisericii noastre, lipsiţi de drepturile bisericii apostoim

5 Ibidem, p. 2.
6 Arhiva Episcopiei Caransebeşului (AEC), Fond Bisericesc Ut, Dos. 293/1908, nr. înreg. .“itMfc
B/1908.
7 Ibidem.
8
Ibidem.
9 Dr. Cornel Cornean, O pioasă aniversare, în „Foaia Diecezană”, anul XLVIII, nr. 48/1933. p. 3
10 Protocoalele Sinoadelor eparhiale extraordinare ale diecezei ortodoxe române a Caran­
sebeşului în 21 septembrie 1908, în 29 iunie şi în 21 noiembrie 1909 pentru alegerea de Episcof1
Tiparul Tipografiei Diecezane, Caransebeş 1915, p. 5.
11 Arhiva Episcopiei Caransebeşului (AEC), Fond Bisericesc III, Dos. 293/1908, nr. înreg
4897/1908.
204
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

sinodale, erau reduşi numai la datorinţe, fără să li se recunoască nici cel mai mic
drept de conlucrare în administrarea şi conducerea afacerilor lor bisericeşti^2.
La acest sinod au participat oameni de vază ai eparhiei. Pe lângă cei
pomeniţi mai amintim pe: loan Budinţianu, Patriciu Drăgălina, dr. Virgil Nemoian,
Alecsiu Onţiu, dr. Ştefan Petrovici, dr. loan Sîrbu, Andrei Ghidiu şi alţi oameni
importanţi. Din numărul total de 60, au fost prezenţi 58 de deputaţi sinodali13.
In deschiderea sinodului, marele bănăţean Coriolan Brediceanu a cuvântat,
anticipând oarecum opoziţia guvernului maghiar: „Antecesorii noştri au luptat
prin secoli pentru câştigarea autonomiei noastre... Astăzi fiind cu toţii în faţa
actului unui nou episcop de Caransebeş, trebuie să dam dovadă că numai conduşi
de binele şi adevăratele interese ale Bisericii, ne vom da voturile noastre.
Aşteptăm şi suntem siguri că votul venerabilului sinod va fi respectat. în această
declaraţie se cuprind convingerile noastre în acest moment solemn...”14.
Au participat la vot doar 57 de deputaţi sinodali prezenţi, deputatul Filaret
Musta, fiind şi candidat, s-a abţinut de la vot. Pentru arhimandritul şi vicarul din
Caransebeş, Filaret Musta, au fost 41 de voturi exprimate valid, iar pentru
protosincelul şi directorul de teologie şi pedagogie din Caransebeş, Dr. losif
Olariu, 13 voturi. Trei participanţi s-au abţinut. în faţa acestei situaţii fără echivoc,
episcopul loan I. Papp l-a proclamat ales ca episcop al Caransebeşului pe
arhimandritul Filaret Musta15.
Voinţa clerului şi a poporului din Episcopia Caransebeşului de a alege ca
arhipăstor al lor pe arhimandritul şi vicarul Filaret Musta urma să fie trimisă
Sinodului episcopal de la Sibiu pentru verificare canonică, apoi trimisă spre
aprobare Curţii din Viena16. Filaret Musta a fost invitat de membrii Sinodului
electoral să vorbească, în cuvântarea lui mulţumind Sinodului pentru alegerea sa,
episcopului preşedinte pentru osteneala de a conduce alegerea ce l-a declarat
episcop al diecezei Caransebeşului17.
Cu toate că episcopul loan 1. Pap l-a proclamat pe arhimandritul Filaret
Musta episcop, lucrurile nu au decurs în favoarea sa. Au urmat şase luni de
aşteptare pentru a şti dacă guvernul maghiar de la Budapesta a confirmat alegerea
noului episcop de Caransebeş. Toată această aşteptare a fost în defavoarea
arhimandritului Filaret Musta. în data de 13 aprilie (31 martie pe stil vechi) 1909
a sosit actul mitropolitului Ardealului cu rezoluţia guvernului din 2 aprilie 1909
prin care se notifică următoarele: „Majestatea Sa Apostolică n-a aflat de bine a
confirma alegerea de episcop, efeptuită în 21 septembrie 1908”18.

■ Protocoalele..., p. 15.
13 Ibidem, p. 6.
I'1 Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 2.
131. Suciu, R. Constanlinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, voi. II,
Editura Mitropoliei Banalului, Timişoara 1980, p. 977.
Protocoalele..., p. 10.
Ibidem.
!Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 3.
205
Daniel ALIC

Guvernul maghiar de la Budapesta a emis un act în data de 13 iunie 1909.


nr. 3550, în care a hotărât următoarele: „Deoarece regele Ungariei nu a aflat bine să
confirme alegerea de episcop efeptuită în sinodul eparhial electoral din data de 21
septembrie 1908 se convoacă din nou sinodul extraordinar al eparhiei
Caransebeşului pentru alegerea de episcop, în data de 29 iunie 1909 a.c. la
sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel la biserica Catedrală din Caransebeş”19.
în urma acestei decizii, arhimandritul Filaret Musta a convocat sinodul
eparhial pentru data stabilită, urmând a se face un nou scrutin de alegeri penlru
episcop la Caransebeş” . De data aceasta candidaţi sunt doi doctori în teologie,
protosinghelii luliu Olariu şi Traian Badescu.
Mitropolitul Meţianu l-a mandatat pe arhimandritul Filaret Musta pentru a
prezida sinodul: „Din cauza etăţii mele înaintate neputând întreprinde o călătorie
obositoare, cum ar fi acea de la Caransebeş, pentru a conduce însumi Sinodul
eparhial electoral... conform art. 99 din Statutul organic Te deleg pe Preacuvioşiii
Ta [referirea este la Filaret Musta n.n.], ca mandatar metropolitan, pentni
conducerea acestui Sinod electoral, autorizându-Te a îndeplini toate agendele
prescrise în Statutul organic... Actul de alegere pregătit în regulă, autentificaişi
subscris în toată forma vei avea numaidecât a-1 înainta aici pentru afacere
ulterioară, având totodată a îndruma pe alesul să-şi pregătească tabela de
cvalificaţiune şi să-şi întocmească afacerile astfel, ca să se poată prezenta în
persoană la Sinodul episcopesc, pentru esaminare canonică”11. Sinodul a fosi
deschis cu o declaraţie a arhimandritului Filaret Musta, care spunea: „Nici cea mai
ideală organizaţie nu va corespunde şi nu corespunde scopului, dacă ea nu este
respectată de membri respectivei organizaţiuni... Nimeni să nu caute a depăşi
aceste margini căci se face vinovat înaintea lui Dumnezeu, înaintea fericiţilor
noştri înaintaşi şi înaintea următorilor noştri. Cu atât mai mult se face acela care
pune mâna de a clătina fundamentul pe care este întocmită clădirea noastră
constituţională bisericească..
Şi de această dată soarta i-a fost defavorabilă protosinghelului luliu Olariu
care nu a acumulat mai multe voturi decât contracandidatul său protosinghelul Tra
ian Badescu, considerat omul „naţionaliştilor”23. Actul care s-a emis la data de 29
iunie 1909 după terminarea sinodului eparhial, avea următorul cuprins: „Protocolul
sinodului extraordinar pentru cea de a doua alegere de episcop al Cai'ansebeşului

91. Suciu, R. Conslantinescu, op. cit., p. 979.


20 Protocoalele..., p. 43-44.
21 Ibidem, p. 48-49.
■■ Textul întregii declaraţii în Nicolae Corneanu, Monografia Eparhiei Caransebeşului.
Caransebeş 1940, p. 46-47
23 P.S. Lucian Mic, Cele trei candidaturi ale protosinghelului dr. losif luliu Olariu peiilni
ocuparea scaunului de episcop al Caransebeşului, în Mărturisire şi devenire în Episcopiti
Caransebeşului. Editura Mirton, Timişoara, 2010, p. 10.
206
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Prezenţi: 57 deputaţi. Au votat pentru losif Traian Badescu, 32 deputaţi; pentru dr.
losif luliu Olariu 22 de voturi. O bilă albă. Cei doi candidaţi nu au votat”24.
După acest sinod eparhial s-a aşteptat din nou confirmarea noului episcop
ales, protosinghelului Traian Badescu. Precum nu a fost întărită alegerea de
episcop a arhimandritului Filaret Musta, tot aşa n-a urmat nici confirmarea
alegerii protosinghelului Traian Badescu, deşi apropiaţi ai regimului interveniseră
ca alegerea acestuia din urmă să fie confirmată. Alţi oameni ai guvernului s-au
împotrivit şi au şi învins, căci la propunerea ministrului cultelor, împăratul Franz
losef a refuzat confirmarea alegerii de episcop ftcută cu sprijinul curentului
naţional al românilor din eparhia Caransebeşului25.
Neconfirmarea oficială a alegerii protosinghelului Traian Badescu pentru
scaunul de episcop al Caransebeşului este anunţată de arhimandritul Filaret
Musta: „nici de această dată, regele nu s-a îndurat să confirme alegerea noului
episcop, în persoana protosinghelului Traian Badescu”26. Apoi arhimandritul
Filaret Musta, care era şi vicar al episcopiei, convoacă al treilea sinod eparhial pe
data de 21 noiembrie, pentru alegerea unui alt episcop.
Cea de-a doua alegere pentru scaunul episcopal de la Caransebeş după
moartea episcopului Popea a evidenţiat o rivalitate între losif luliu Olariu şi losif
Badescu, rivalitate despre care contemporanii spuneau că era mai veche şi că a
început odată cu promovarea lui losif Traian Badescu27 de către episcopul Popeea.
Situaţia de contracandidaţi la episcopat a tensionat şi mai mult relaţiile
dintre cei doi. Prietenii lui losif Traian Badescu erau în mare parte naţionalişti în
acele timpuri existând o luptă acerbă între naţionalişti şi guvernamentali. Badescu
se orienta tot mai mult către oameni care sprijineau curentul naţional şi era
considerat un exponent al naţionaliştilor care deţineau în acele timpuri majoritatea
în consistoriul eparhial, dar şi în sinod. De partea cealaltă, losif luliu Olariu căuta
să se apropie cât mai mult de guvernamentali pentru a forma polul opus28.
Un contemporan al acestor evenimente nota: „Cei 60 de membri ai
sinodului eparhial sunt acum împărţiţi în două grupări bine distincte. Gruparea
sprijinită de partidul naţional şi condusă de lugojeni, candidează la scaunul
vlădicesc pe protosincelul dr. losif Traian Badescu, asesor la senatul bisericesc,
iar cea de-a doua, sub porunca lui Constantin Burdia, omul de încredere al
guvernului, sprijineşte pe protosincelul dr. losif Olariu”29. Constantin Burdia era
la acea vreme primarul oraşului şi preşedinte al Comunităţii de avere din

JI. Suciu, R. Constantinescu, op. cit., p. 981.


■5 A. Moacă, Analiza unei lupte, în „Foaia Diecezană”, an XLVIII, nr. 51, Caransebeş, 17
Decembrie 1933, p. 3.
261, Suciu, R. Constantinescu, op. cit., p. 980.
21 A. Moacă, op. cit., p. 3.
"8 Ibidem, p. 2.
2) AEC, Pavel Jumanca, Episcopia Ortodoxă Română a Caransebeşului, lucrare în manuscris,
p. 61.
207
Daniel ALIC

Caransebeş, o persoană controversată care prin fals a reuşit să ajungă şi în


parlamentul maghiar ca deputat guvernamental, deşi fusese ales dr. Ion Sârbu10.
Constantin Burdia nu a fost mulţumit doar cu influenţă majoră în domeniul
politic, ci a dorit să aibă un cuvânt decisiv şi în forurile decizionale ale Episcopiei
Caransebeşului, „spre a controla totul, pentru ca prin el autoritatea guvernului
maghiar să stăpânească”31. Valeriu Branişte, exponentul partidei naţionale in
sinodul eparhial şi redactorul ziarului „Drapelul” din Lugoj, zugrăveşte în lumini
sumbre implicarea lui Burdia în alegerile eparhiale din perioada 1908-1909: „Calfa
de căsap de altădată, ajuns consilier aulic. Constantin Burdia puse stăpânire pc
Comunitatea de avere a grănicerilor, era agentul guvernului şi mare potenlat la
comitat. îi ziceam în batjocură Regele neîncoronat al românilor. Considera că a
sosit momentul pentru a pune mâna şi pe dieceză”32. Constantin Burdia a fost acela
care a intervenit brutal şi în scandalul iscat la Institutul Teologic prin care a trebuii
să plece profesorul Petru Barbu şi tot el a cerut guvernului suspendarea ajutorului
de la stat ce se cuvenea Institutului Teologic în valoare de 18.000 coroane,
provocând astfel „marea criză de la Caransebeş” . Valeriu Branişte considera că
Burdia a propus guvernului să nu facă un referat pozitiv pentru ca alegerea de
episcop a arhimandritului Musta să fie confirmată de Coroană. luliu Oariu, care
obţinuse doar 13 voturi la prima alegere era catalogat „un om naiv, dar pătimaş,
care în speranţa că va ajunge astfel episcop se dase unealtă oarbă în mâinile lui
Burdia. De altfel era om de ştiinţă şi de trecere”34. Despre cea de-a doua alegere,
acelaşi Valeriu Branişte spunea: „Am ales episcop pe dr. I. Tr. Badescu, pe care
însă, la intervenţia omnipotentă a lui Burdia, nu-1 aprobase Coroana ca şi pe Musta,
eschizând autograful regesc expres pe aceştia doi din candidare la alegerea nouă”11.
Erau şi alţi români care aveau influenţă la guvern şi împărăţie, dar lucrau
pentru binele Episcopiei Caransebeşului şi implicit pentru structurile ei. Printre
aceştia îl amintim pe Gheza Duca de Cadăr (1867-1913), diplomat de carieră
Acesta a fost ataşat la ambasadele de la Bucureşti, Atena, secretar de legaţie la
Lisabona, Belgrad, Stuttgart, consilier de ambasadă la Constantinopol, secretarii
Haga. încă de pe vremea când era în funcţie a fost ales membru în Adunarea
eparhială a Caransebeşului şi delegat în Congresul Bisericesc de la Sibiu36.
Protosinghelul losif Traian Badescu a recurs la tactica prin care voia să îi
câştige pe alegători, ca prin voinţa şi votul lor să forţeze mâna guvernului pentru a

',0 Radu Păiuşan, Mişcarea naţională din Banat şi Marea Unire, Editura de Vest, Timişoara
1993, p. 56.
11 Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, Alegerea arhim, dr. Miron Cristea ca episcop n
Caransebeşului - între adevăr şi ipoteze, în „Credinţă şi mărturisire”. Editura Episcopin
Caransebeşului, Caransebeş, 2010, p. 268-269.
32 Valeriu Branişte, Amintiri din închisoare. Editura Minerva, Bucureşti, 1972, p. 454.
33 Ibidem.
Ibidem.
’ Ibidem, p. 455.
' Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 269-270.
208
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

i se confirma aprobarea. Pe de altă parte, protosinghelul losif luliu Olariu a avut o


lactică exact opusă faţă de contracandidatul său, protosinghelul Traian Badescu.
El a fost de părere că, dacă va deţine tot sprijinul din partea oamenilor
simpatizanţi ai guvernului de la Budapesta, acest lucru va avea o repercusiune
favorabilă asupra alegerii din sinodul eparhial37.
Cu alte cuvinte, fiecare dintre cei doi, ambii buni români, au acţionat
diplomatic, dar fiecare în felul său. Ambii aveau acelaşi ideal şi scop, şi anume: să
ajungă episcop al Caransebeşului. Dr. Traian Badescu credea că va ajunge episcop
cu votul universal din Biserică, vot care îi era favorabil curentului naţional, pe
când dr. luliu Olariu îşi punea toată speranţa în guvern, crezând că acestuia îi
stăteau la dispoziţie mijloace pentru a-şi impune voinţa .
Aurel Moaca, consilier eparhial, scria într-un articol pe care l-a publicat în
Foaia Diecezană după moartea episcopului losif Badescu: „.. .ca unul care am stat
cu aceşti doi bărbaţi distinşi ai eparhiei, în legături prieteneşti, şi cunosc în
amănunt fazele luptei ce s-a dat cu îndârjire în jurul scaunului episcopesc al
Caransebeşului, fie-mi permis să fac constatarea că ar fi un neadevăr, a afirma că
toţi aderenţii dr. luliu Olariu au fost exclusivi guvernamentali. Cunoşteam
aderenţi înfocaţi ai lui Olariu care erau naţionalişti înflăcăraţi, precum în acelaşi
timp oameni de-ai lui Badescu care aveau legături cu guvernul”39. Pavel Jumanca
recunoaşte acelaşi lucru şi afirmă că o parte din membrii grupării naţionale,
datorită valorii personale şi capacităţii teologice a protosinghelului Olariu, au
înclinat să cadă de acord cu oamenii stăpânirii pentru sprijinirea şi alegerea lui ca
episcop al Caransebeşului. înverşunarea oamenilor care-1 sprijineau pe losif
Badescu a fost însă prea mare40.
O nouă alegere de episcop a fost convocată la Caransebeş prin Ordinul cir­
cular 6769 din 1919, în urma unei şedinţe a Consistoriului diecezan din 7 noiembrie
1909. Preoţii şi credincioşii eparhiei erau înştiinţaţi prin actul amintit că la 10
octombrie 1909 mitropolitul loan Meţianu a anunţat Consistoriul din Caransebeş că
nu a fost confirmată alegerea protosinghelului losif Badescu săvârşită în 29 iunie şi
urmează o nouă alegere la 21 noiembrie 191941. Din nou, pentru conducerea
alegerii, mitropolitul Meţianu a delegat pe arhimandritul Filaret Musta42.
După rânduiala obişnuită, slujba din seara de dinaintea alegerii a fost
oficiată protopresbiterul Andrei Ghidiu, asistat de parohii locali loan Stoian şi
Gheorghe Buru. Sfânta Liturghie din ziua alegerii a fost săvârşită de arhimandritul
Filaret Musta, asistat de protosincelii Dr. losif Bădescu şi Dr. losif Olariu şi de pro-

Dr. Cornel Cornean, op. cit., p. 3.


Ibidem, p. 2.
f A. Moacă, op. cit., p. 3.
1AEC, Pavel Jumanca, op. cit., p. 61.
1 Protocoalele..., p. 61-62.
1KEC, Fond Bisericesc III, Dos. 328/1909, nr. înreg. 6688/1909.
209
Daniel ALIC

topresbiterii Andrei Ghidiu şi Traian Oprea. Răspunsurile liturgice au fost execulale


de corul teologilor şi pedagogilor, sub conducerea profesorului Antoniu Sequens4'.
După liturghie s-a oficiat o slujbă de pomenire pentru odihna sufletelor
mitropolitului Andrei Şaguna, ale episcopilor loan Popasu şi Nicolae Popeea şi al
mecenatului Emanuil Gojdu. Delegaţia ce l-a condus la şedinţă pe Filaret Musla a
fost alcătuită din protopopii Mihail Popovici şi Dr. Gheorghe Popoviciu, generalul
Nicolae Cena, consilierul aulic Constantin Burdea, baronul Duca de Cadar şi
Gheorghe Szerb44.
Şedinţa alegerii s-a ţinut în sala de curs a anului III de la Institutul
Teologic45. Cuvântarea rostită de Filaret Musta cu această ocazie e lămuritoare
pentru starea de spirit pe care o aveau deputaţii după cele două refuzuri ale Curţii
din Viena: „Este, domnilor deputaţi, primul caz în biserica noastră, că voiul
Sinodului eparhial în două rânduri după olaltă n-a obţinut sancţiunea preamillă
a Majestăţii Sale. Un caz ca acesta trebuie să insufle îngrijire. Istoria esk
chemată să delucideze starea lucrului şi să stabilească responsabilităţile penini
înfrângerea voturilor prin cari s-a esprimat dorinţa bisericii, pe lângă asistenju
Sfântului Duh...Deşi aş dori să mă estind pe larg asupra situaţimm.
împrejurările nu-mi permit, căci fără îndoială aş trebui să ating corzi care ar da
sunet neplăcut pentru unele urechi... trebuie să accentuez cu multă mâhnire
sufletească că, că tot primul caz este în biserica noastră când sedisvacanfa
durează peste normele canonice,,4(>.
Din cei 60 de deputaţi, au fost prezenţi 58. Au lipsit protosinghelul losil
luliu Olariu şi luliu Novac. Protopopul Mihai Popovici şi generalul Nicolae Cena
au fost aleşi în prezidiu, ca martori la numărarea voturilor47.
Rezultatul a fost următorul; Dr. Miron F. Cristea din Sibiu a primit 31
voturi, iar Dr. losif I. Olariu, directorul Institutului teologic-pedagogic din
Caransebeş, 24 voturi. Au fost şi trei abţineri. Filaret Musta, a proclamat episcopal
Caransebeşului, cu majoritate absolută de voturi, pe Dr. Miron F. Cristea, asesor
consistorial în Sibiu, „om cu o cultură superioară, simpatic la înfăţişare, cu ciwiil
de a atrage nu de a înstrăina, om foarte muncitor, înzestrat cu mult zel şi cu niiili
simţ de datorinţă şi totodată şi cu vaste cunoştinţe practice pe toate terenele vif/ii
noastre publice [...], care va dezvolta aceeaşi activitate rodnică şi fericitom
pentru Biserică, patrie şi neam, pe care ştim şi am văzut că a dezvoltat-o pâiiii
acum în arhidieceză,,4S.

^3
Foaia Diecezană, noiembrie 1919.
Protocoalele..., p. 55.
45 Dr. Cornel Croneanu, 25 de ani de la alegerea Î.P.S. Sale Dr. Miron Cristea ca episcop ni
Caransebeşului, în „Luceafărul”, an I, nr. 2/1935, p. 72.
Protocoalele..., p. 63-64.
' Ibidem, p. 57.
48 Protosincelul Dr. Miron E. Cristea, în „Telegraful Român”, an. 57, nr. 128 din 26 noiembrii'
9 decembrie 1909, p. 541 -542.
210
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Miron Cristea nu a fost prezent, delegatul mitropolitan, arhimandritul


Filaret Musta, urmând să-l anunţe despre alegerea sa ca episcop al Caransebeşului
şi să ceară acordul sau împotrivirea sa49.
Ca şi în cazul celor două alegeri anterioare, invalidate de Curtea din Viena, a
început o campanie de denigrare a noului ales, iniţiată de presa şovinistă maghiară,
manipulată de ministrul instrucţiunii publice - contele Albert Appony50.
Pentru confirmarea celei de-a treia alegeri de episcop la Caransebeş din
perioada anilor 1908-1909, cea a lui Elie Miron Cristea, a început o contra-
campanie sprijinită pe mai multe fronturi. A existat un sprijin local, al
reprezentanţilor Caransebeşului, un sprijin venit din partea celor care-i cunoşteau
capacitatea, abilităţile culturale şi concepţia, la care s-a adăugat şi diplomaţia
câştigată de Miron Cristea în relaţia cu autorităţile politice.
Pe plan local este de remarcat dorinţa caransebeşenilor de a avea un
episcop după o lungă perioadă de vacanţă şi după o serie de intrigi ce s-au ţesut în
jurul alegerilor neconfirmate. Valeriu Branişte prin baronul Gheza Duca de Cadăr
a avut o importanţă în acest element local. Deşi Duca de Cadăr era omul
guvernului şi votase ca deputat în sinodul electoral al Episcopiei Caransebeşului
pentru Dr. losif luliu Olariu, Valeriu Branişte l-a câştigat de partea naţionaliştilor.
Mergând des în castelul baronului, la Cadar, l-a dus acolo şi pe Miron Cristea.
încurajările primite şi promisiunile angajate l-au ftcut să accepte să-şi depună
candidatura pentru episcop al Caransebeşului51. Dar nici Constantin Burdia nu a
fost străin de Miron Cristea. A luat legătura cu el şi i-a promis că îl va sprijini,
urmând să-l prezinte personal ministrului Albert Appony5-. Gheza Duca de Cadăr
cunoscând personalitatea cameleonică a lui Burdia, l-a sfătuit pe episcopul Miron
Cristea să fie prudent în relaţiile cu el53.
Imediat după confirmarea şi alegerea de episcop, Valeriu Branişte îi scria
lui Miron Cristea: „Spre orientarea ta privată îţi comunic că meritul reuşitei tale
revine în primul loc lui Duca, Szerb şi Musta. De aceea cred de bine să dai vizite
celor doi dintâi, iar lui Musta şi eventual lui Badescu să le scrii câte o scrisoare
specială de mulţumiri la caz că nu ai făcut-o deja”54. Acest sfat avea menirea şi de
a ostoi eventualele orgolii rănite ale bănăţenilor care nu au reuşit să obţină un
candidat local din pricina frământărilor politice55.

^'Protocoalele..., p. 59.
50 Ion Rusu Abrudean, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul României Dr. Miron Cristea, înalt
Regent. Omul şi faptele. Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 173.
51 Valeriu Branişte, op. cit., p. 455.
52 AEC, Pavel Jumanca, op. cit., p. 62.
53 Valeriu Branişte, Corespondenţâ, III, Editura Minerva, Bucureşti, 1989, p. 186.
Ibidem, p. 188.
„Un episod interesant, privit prin prisma raporturilor ulterioare, îl constituie o discuţie a
episcopului cu o altă persoană, cu referire la protopopul Lugojului, acad. dr. George Popovici
(1862-1927), despre care spunea că el ştia că acesta, fiind coleg de şcoală şi prieten cu luliu
Olariu, la votare n a fost pentru el, dar că, înţelegând relaţia dintre ei, în multe cazuri evita ca în
211
Daniel ALIC

Dar Miron Cristea a avut un sprijin şi de la cei din afara diecezei


Caransebeşului. Mitropolitul loan Meţianu, în cererea înaintată la guvern pentru
recunoaşterea alegerii, s-a exprimat într-un mod ultimativ, cum informa Miroii
Cristea pe Valeriu Branişte: „dacă nu se întăreşte nici alegerea asta a 3-a, alunei
nici el nu mai poate conduce biserica, căci se destrăbălează lucrurile”56.
Credem că de mare importanţă a fost relaţia pe care alesul de episcop a
avut-o cu arhiducele Francisc-Ferdinand (1863-1914), moştenitorul tronului de la
Viena. în 28 martie 1908, la propunerea lui Alexandru Vaida-Voievod, prinţul
moştenitor a invitat pe dr. Miron Cristea şi dr. Augustin Bunea la Viena. Motivul
vizitei a fost că viitorul împărat a dorit să cunoască doi reprezentanţi de seamă ai
clerului român din Transilvania, cu intenţia de a-şi pregăti terenul şi oamenii
pentru timpul când îi va veni rândul la domnie57. Miron Cristea însuşi mărturiseşte
că arhiducele Francisc Ferdinand, considerându-1 omul lui de încredere din clerul
ortodox, a cerut să vadă dosarul alegerii58. De altfel. Alexandru Vaida Voievod,
apropiat al arhiducelui, se interesa şi el îndeaproape de confirmarea lui Miron
Cristea, lucru ce putea fi păgubos în relaţia cu Budapesta59.
în privinţa ajutorului pe care Miron Cristea l-a primit în vederea
confirmării de la episcopul greco-catolic de Lugoj, Vasile Hossu, părerile sunt
împărţite. Majoritatea cercetătorilor care s-au ocupat de personalitatea episcopului
şi mai apoi patriarhului Miron Cristea afirmă că acesta a primit un sprijin
consistent de la episcopul lugojean, lucru posibil având în vedere relaţia de
prietenie dintre Alexandru Vaida Voieveod şi episcopul Hossu. Istoriografia
recentă consemnează şi păreri contrare60. Corespondenţa lui Alexandru Vaida
Voievod cu Valeriu Branişte consemnează o scrisoare din 7 martie 1910, trimisă
din Cluj, în care vorbeşte de sprijinul acordat de baronul Gheza Duca de Cadărla
confirmarea lui Miron Cristea. Tot aici pomeneşte: „Va fi bine să-l prelucri pe
Vili [episcopul Vasile Hossu] din răsputeri”61. Acest text poate fi intrepretat şi în
favoarea susţinerii nou alesului de episcop, dar poate fi considerat şi ca o strunire
a episcopului Hossu care în acea perioadă a desfăşurat o acerbă luptă de racolarea
credincioşilor români către Biserica Greco-Catolică.
Pe lângă aceste ajutoare venite de la oameni de bine, diplomaţia personală
şi-a adus o contribuţie majoră în confirmarea alegerii de episcop a lui Miron

probleme de servici să-i facă observaţii, pentru a nu crede cumva că este o atitudine potrivnică (lic
cauza opţiunii lui pentru prietenul său”, apud Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 272.
56 Valeriu Branişte, Corespondenţă, III, p. 191-192.
57 Antonie Plămădeală, Românii din Transilvania sub teroarea regimului dualist austro-imgai
{1867-1918), Editura Arhiepiscopiei Sibiului, Sibiu, 1986, p. 89.
58 Elie Miron Cristea, Note ascunse. însemnări personale (1895-1937), Editura Dacia, Cluj
Napoca, 1999, p. 49.
■9 Ibidem.
60 Prot. conf. univ. dr. Vasile Petrica, op. cit., p. 274-276 (Scrisoarea este cifrată).
61 Valeriu Branişte, Corespondenţa, III, p. 186 (Scrisoarea este cifrată).
212
Alegeri de episcop la Caransebeş (1908-1909)...

Ciistea. „Am fost de 10 ori la Pesta în chestia aprobării”62 mărturisea Miron Cristea.
Ministrul de interne, contele luliu Andrăssy, supranumit şi contele negru, a trimis
ministrului cultelor Appony un dosar cu denunţuri oficiale împotriva lui Miron
Cristea, iar în adresa însoţitoare spunea explicit că nu pot avea încredere în el şi să
nu propună întărirea lui63. Fiind cea de-a treia alegere la Caransebeş, lucru
nemaiîntâlnit în istoria Bisericii, guvernaţii de la Pesta erau strâmtoraţi, dar nesiguri
pe loialitatea lui Cristea. în aceste condiţii au încercat să-l înduplece pe viitorul
episcop să semneze o declaraţie în care să specifice că nu va lucra contra legilor şi
integrităţii statului ungar, însă Miron Cristea, cu abilitate şi tact a ieşit din această
situaţie periculoasă. Appony a insistat cu ameninţarea că dacă nu le va da şi în scris,
nu-i va face raport de recunoaştere către împăratul64. Presa românească din
Budapesta îi era cu totul favorabilă lui Miron Cristea. Poporul Român, aiată despre
el ce „este alesul Bisericii şi guvernul unguresc, care a zădărnicit deja două alegeri,
nici nu poate să-i afle altă vină decât că este alesul Bisericii. Ar vrea, pe semne, un
episcop care să fle şobolanul unei politici necreştine şi contrare Bisericir65.
Salvarea a venit din înlocuirea lui Appony cu contele loan Zichy. Prezent la
Budapesta, Miron Cristea l-a interpelat pe secretarul lui Zichy, loan Toth (mai
lâiziu ministru de interne) şi i-a cerut să-i arate vreo vină concretă împotriva sa.
Acesta a scos din dosarul de acuzare predica rostită la logodna lui Octavian Goga cu
Hortensia Cosma, logodnă ţinută în 1906 la Bucureşti, în Pavilionul Ardealului de
la expoziţia consacrată celor 40 de ani de la urcarea pe tron a regelui Carol I al
României66. Numai starea de spirit, şi curajul l-au ajutat pe Miron Cristea să eludeze
situaţia în care trebuia să explice pasajul în care afirmă „că astăzi se bucură peste 12
milioane de români că „poetul pătimirii noastre” şi-a ales mireasă”67.
Prin contele loan Zichy, înlocuitorul lui Appony, arhiducele Francisc
Ferdinand care-1 cunoştea şi aprecia pe Miron Cristea, demască uneltirile
răutăcioase ale presei şi propune împăratului să confirme cea de-a treia alegere de
episcop la Caransebeş. Suveranul acceptă sfatul şi la 21 aprilie 1910, noul episcop
a depus la Viena jurământul de fidelitate în faţa împăratului Francisc losif I68.
Despre acest eveniment. Foaia Diecezană, organul de presă al Episcopiei
Caransebeşului, titra în color pe prima pagină a ediţiei din 4 aprilie 1910: ,Alegerea
de episcop al văduvitei dieceze a Caransebeşului săvârşită la 21 noiembrie 1909 a

■ Miron Cristea, op. cit., p. 48.


Ibidem.
M
Antonie Plămădeală, op. cit, p. 176.
6S Poporul Român (Budapesta), an IX, nr. 49/1919, p. 4, apud Preot Ionel Popescu, Prof.
Constantin Brătescu, Patriarhul Miron Cristea, ierarh providenţial al naţiunii române. Cuvântări,
Editura învierea. Timişoara, 2010, p. 14.
66
Ibidem.
Acesta era pasajul pe care i-1 reproşau guvernanţii de la Pesta, considerându-1 cu tentă
profund naţionalistă şi îndemnător la revoltă.
(,tl Ion Rusu Abrudean, înalt Prea Sfinţia Sa Patriarhul României Dr. Miron Cristea, înalt
Reţ^enl. Omul şi faptele, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1929, p. 173-174.
213
Daniel ALIC

primit prea înalta întărire din partea Majestăţii Sale Regelui apostolic. Vesk»
aceasta trebuie să umple de bucurie tot sufletul ortodox binesimţitor, căci după i
văduvie de aproape doi ani, dieceza îşi capătă conducător, care cu toiagul hlăiulejii
şi al dragostei va păstori o parte destul de însemnată a neamului românesc p,,
Bisericii Ortodoxe Române. Din inimă curată zicem noului arhipăstor, cui Dumnezeu
i-a pus coroană ca unui mire şi l-a împodobit cu podoabă, i-a dat veşmâiiiil
mântuirii şi l-a împodobit cu haina veseliei: Bine este cuvântat cel ce vine înin
numele Domnului şi întru mulţi ani StăpâneV'69.
După travaliul suferit de Episcopia Caransebeşului în cei aproape doi am
de vacanţă episcopală şi după multe eforturi alăturate ale marilor intelectuali
români, Biserica din Banat şi-a dobândit episcop în persoana lui Miron Crislea
Acesta s-a dovedit un bun apărător al valorilor Bisericii româneşti şi a
credincioşilor ei. Cuvântările pe care le-a ţinut la hirotonia întru arhiereu şi la
instalarea de episcop au fost adevărate revelaţii naţionale. Ecoul lor a ajuns până
la Budapesta, făcându-i pe responsabilii numirii sale să afirme: „Cristea e cel imi
periculos. N-am putut noi să-l aprobăm pe neputinciosul de Musta?”70.

Pr. dr. Daniel ALIC

' Foaia Diecezană, nr. 14/4 aprilie 1910, p. 1.


1 Miron Cristea, op. cit., p. 49.
214
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

Corespondenţă privind conflictul dintre membrele


fondatoare ale Societăţii Ortodoxe Naţionale a
9 9

Femeilor Române
Dr. Dan-Ovidiu PINTILIE

Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române a fost înfiinţată în anul


1910, ca alternativă la opţiunea educării fetelor în pensioanele din afara ţării. în
acel an, în locuinţa doamnei Elena Cornescu, a fost ales primul comitet de
conducere constituit din: Anastasia Filipescu, preşedintă, până în noiembrie 1918,
Zoe Gr. Romniceanu, casieră, Maria Glogoveanu, secretară, membre: Alexandrina
Cantacuzino, Elena Odobescu, Elisabeta Mânu, Maria Timuş, Zoe Rosetti-
Bălănescu, Esmeralda Mânu, Tatiana Niculescu-Dorobanţu, Elena Săulescu, Zoe
Mandrea, Sultana Miclescu, Eliza Gr. Greceanu, Eleonora Stratilescu. Membrii
cooptaţi: vicarul Teodosie Ploeşteanu, vicepreşedinte, Dimitrie Butculescu, care a
contribuit la alcătuirea statutelor societăţii, Dimitrie Onciul, Simion Mehedinţi,
Dimitrie Boroianu, Petre Gârbovicenu, Ion Scurtu, Ştefan Negulescu, Arhimandrit
Scriban şi Gheorghe Adamescu. Doamna Zoe Romniceanu, cu experienţa şi cu
tactul său, a fost îndrumătoarea societăţii, atâta timp cât a trăit1.
Societatea a căpătat personalitate juridică prin sancţionarea de către Regele
Carol 1 a Decretului nr. 4062 / 28 decembrie 1910, publicat în „Monitorul Oficial”
nr. 255/1911. în conformitate cu dispoziţiile art. 2 al legii persoanelor juridice din
6 februarie 1924, ea a continuat să funcţioneze potrivit statutelor sale iniţiale, ca o
asociaţie civilă persoană juridică de drept privat.
Potrivit statutelor, societatea a avut ca scop „dezvoltarea culturii şi
educaţia copiilor români, din punct de vedere religios şi naţional, aşa cum se cerea
în interesul patriotic”, crearea unor şcoli care să pună accent pe educaţia în spirit
naţional şi ortodox a studentelor, fiind cel mai puternic organism creat în
România, din iniţiativă particulară.
Pentru realizarea acelui scop urmau să se organizeze conferinţe religioase,
de istorie, literatură şi igienă cu ajutorul clerului şi membrilor corpului didactic,
înfiinţarea de grădiniţe de copii, şcoli şi internate pentru elevi, înfiinţarea de
cursuri pentru adulţi, înfiinţarea unei biblioteci populare şi în general, încurajarea
elevilor şi scriitorilor pentru editarea unor lucrări „educative şi patriotice pentm
copii şi tinerime”.

1 Serviciul Judeţean Argeş al Arhivelor Naţionale (în continuare S.J.A.N. Argeş), Fond familial
Elena Perticari Davila, pachet XLVI/4, f. 75v.
215
Dan-Ovidiu PINTILIE

Marele patrimoniu material şi moral al societăţii a fost creat înainte de


război, astfel că în cei 38 de ani de existenţă, Societatea, sprijinită în mod constam
de către Biserica Ortodoxă Română, va crea filiale în cele mai importante ora^e
contribuind substanţial la efortul de pregătire şcolară al fetelor.
Sediul societăţii era în Bucureşti, la început pe Calea Moşilor 148, mai târzit
pe Calea Victoriei 224, având ca semn distinctiv o cruce de oţel cu panglică tricoloră
In urma decesului „mult veneratei şi regretatei” Anastasia Filipescn
membrele inamovibile din comitetul central au ales în funcţia de preşedintă |x
Alexandrina Cantacuzino, avându-se încredere în calităţile şi activitate
desfăşurată de aceasta.
în timpul Primului Război Mondial, sediile societăţii au fost transformaif
în spitale ad-hoc pentru tratarea răniţilor şi a bolnavilor. Alături de Crucea Roşie
societatea a avut o mare contribuţie în vindecarea celor suferinzi, membrele
participând activ ca sore de caritate la efortul uriaş implicat de război şi de
răspândirea maladiilor.
în contextul războiului, mentorul societăţii şi îngerul sau păzitor a devenii
noua Suverana, Marea Regina Maria, „Mama Răniţilor”.
începând cu anul 1915, au fost organizate conferinţe susţinute de către
doamnele Romniceau, Perticari Davila şi Aristia Dissescu, precum şi de profesorii
Onciul, Mehedinţi şi Scriban. în perioada 1916-1923, conferinţele şi cursurile de
adulţi au fost susţinute de doamnele Perticari şi Timuş, iar după 1923, doamna
Cantacuzino s-a ocupat singură de conferinţe, „socotind cursurile de adiill
inutile”, după spusele doamnei Perticari.
In darea de seamă făcută de preşedinta A. Cantacuzino în 1918, aceasta nu
a mai pomenit activitatea unora dintre doamnele membre în comitetul de
conducere, lucru care va stârni nemulţumirea treptată a acestora care au acuzaţ i
„de substituire încetul cu încetul a tuturor organelor societăţii, conducânduk
abuziv şi după bunul plac”. Astfel, doamna Elena Perticari Davila arăta că, într-un
interviu acordat Otiliei Rociu de Alexandrina Cantacuzino şi publicat în „Gazda
Femeii”, aceasta afirma că: „Doamna Perticari nu a lucrat nimic în societate şi uiia
toate serviciile aduse de mine”.
Aleasă în comitet, la sfârşitul anului 1915, a fost chemată de către Regina
Maria pentru a face parte din mănunchiul de doamne pe care le alegea în jurul său
pentru a lucra în spitalul Palatului. Mai primise însărcinarea de a crea, organiza y
conduce secţia medico-chirurgicală de la Spitalul 113. Acest spital, înzestrat dir
fondurile Băncii Naţionale a României şi considerat ca aparţinându-i a fost aşezai
în Şcoala Ortodoxă a Femeilor Române din strada Principale Unite, nr. 63. „Cu te
belşugul în bani” - afirma doamna Elena Perticari Davila - acest spital nu ai 1:
putut să ia fiinţă fără intervenţia ei personală deoarece era singura din comitelui
central în măsură de a putea face această organizare. Pentru buna organizare .;
spitalului lipseau aparate indispensabile cum ar fi: „autoclavele şi etuvele”. Cu
ajutorul generalului Călinescu, care era şeful Serviciului Sanitar al Armatei şi caii

216
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

o cunoştea de la Spitalul Militar unde lucrase în 1912-1913 şi în anii următori, a


obţinut aparatele care erau destinate altor formaţiuni, în amintirea dr. Davila şi „pe
care el le acorda fiicei sale în care avea încredere deplină”. Spitalul a fost atât de
bine înzestrat încât s-a spus că germanilor, la ocuparea clădirii în 1916, nu le
venea să creadă că acolo a fost o şcoală. Cinci săli de pansamente, două de
operaţii, două de deparazitare, de izolare, apă distilată, morgă.
Revoltată de interviu. Elena Perticari Davila ţinea să precizeze, în scris, că a
lucrat, la laşi, încă din ziua de 13 noiembrie 1916, la Spitalul Internat şi ca
inspectoare a alimentaţiei în toate spitalele din Moldova. La sfatul lui Ştefan
Florescu de la Banca Naţională, a început alcătuirea Societăţii Orfanilor din Război
a cărei preşedinţie a fost acordată doamnei Olga Sturdza, reprezentanta comitetului
central al Societăţii Ortodoxe a Femeilor Române şi care la Iaşi era mandatara
preşedintei Anastasia Filipescu, vicepreşedintă devenind Elena Pericari Davila. în
această calitate, a luat parte la toate şedinţele comitetului, iar în iama lui 1917 a fost
delegată în inspecţie la mănăstirile Agapia şi Văratic, precum şi la Tecuci. A tradus
din scrierile lui Robert Dubarle, o cărticică care răspândită prin tranşee şi spitale a
realizat suma de 16.000 franci aur în folosul orfanilor de război. S-a ocupat de
aproape de Orfelinatul „celor mici de tot” încredinţat „bunei şi inimoasei” doamne
Chiru-Nanov. Alături de doamna dr. Popp, ea a lucrat şi la gară, la deparazitarea
copiilor orfani sosiţi din judeţul Putna, iar la alipirea Basarabiei a luat prima contact
cu cele şapte doamne sosite de la Chişinău pentru întemeierea primei Societăţi
Ortodoxe Române. Doamna Perticari le-a condus pe doamne la Bicaz, la majestăţile
lor Ferdinand şi Maria, iar împreună cu doamna Glogoveanu a pus temelia
înfiinţării filialei Societăţii Ortodoxe a Femeilor din Chişinău.
Deşi i-a comunicat doamnei Cantacuzino despre înfiinţarea Societăţii
Orfanilor de Război trimiţându-i şi proiectele de statut, cerându-i iniţiativă pentru
înfiinţarea societăţii şi la Bucureşti, dar şi păstrarea funcţiei de vicepreşedintă, la
sosirea în Bucureşti în 1918, ea n-a mai fost convocată la nicio şedinţă şi la primul
congres a fost înlocuită fără niciun motiv prin doamna general Istrati. A vrut să se
retragă din comitetul central al Societăţii, dar a fost rugată de celelalte membre să
rămână în post în folosul societăţii fără a ţine seama „de jignirile ce i se aduseseră
de doamna preşedintă a orfanilor care era şi a ortodoxiei”.
însărcinată de doamna Timuş şi propusă de Spiru Haret, atunci ministru al
instrucţiunii care cunoştea caracterul şi activitatea de a face cursuri de adulţi şi
conferinţe la fabricile de chibrituri Wolf şi Vulcan unde şcolile luaseră un avânt
frumos, a fost oprită de doamna Cantacuzino.
Supărată că doamna Cantacuzino în interviu îi pronunţă numele „ca acela
al unei nevrednice slujitoare a intereselor societăţii” şi în care sfârşeşte prin a zice
„caravana trece, câinii latră”. Elena Perticari Davila declara: „mă simt măgulită că
nu sunt numărată printre cămilele caravanei, ci printre acele animale domestice,
credincioase şi bune care n-au greşit cu nimic”.

217
Dan-Ovidiu PINTILIE

După 1918, doamna Elena Perticari Davila a activat în cadrul Socielâjii


Franco-Române „Gustul Laptelui în România” înfiinţată la finele lui decembrie
1919, pe lângă Armata Dunării, Serviciul Sanitar Francez alături de contesa de
Saint-Aulaire, Simona Lahovary, preşedinte adjunct, doamna Pilat, vicepreşedinie,
doamna Pop, trezorier şi doamna La Vastide, econom. Societatea acorda consuliaţii
precum şi lapte sterilizat, numerele 1, 2, 3 pentru copiii sugari, prin dispensarele
bucureştene din strada Griviţei şi cel din cadrul Spitalului Francez. Au fost trei am
de eforturi (1919-1922) în direcţii practice pentm a face cunoscut, pe niveluri de
populaţii, noţiunile şi necesităţile unei igiene infantile. Pentm această activitate, au
fost aduse mulţumiri tuturor participantelor, de către Legaţia Franceză din România
care alături de doctorii francezi au lucrat cu abnegaţie şi din suflet pentru
organizarea tuturor lucrărilor în interes comun. Copiii şi mamele ajutaţi admirabil
„nu vor uita niciodată” câtă grijă s-a avut pentm nevoile lor precise şi utile2. A
activat, de asemenea, în cadml Societăţii „Principele Mircea” pentm Protecţia
Copiilor din România, înfiinţată în anul 1918, şi care cu mari greutăţi şi piedici a
reuşit să înfiinţeze dispensare pentm copii în 40 de oraşe din ţară, prin care s-au
perindat între 200 şi 700 de copii pe an. Aceste dispensare au funcţionat după
normele statului şi a Ministemlui Muncii cu un program alcătuit de medici, acelaşi
în toată ţara, la care s-au adăugat cursuri de infirmieri de 2 ani şi 6 luni, prin spitale
şi dispensare. Cu această societate a fuzionat Societatea „La Materna” care a clădii
un cămin internat pentm 60 de moaşe mrale şi curs de puericultură, precum şi u
maternitate sub conducerea doctorilor Sion şi Ursu. Sub conducerea pricepută a
doctomlui Burileanu care aplica cele mai noi metode din străinătate pentru
îngrijirea micuţilor, a funcţionat şi o creşă pentm 20 de suflete3. Sufletele Societăţi:
„Principele Mircea”, erau doamnele: Vlahuţă şi Lia Brătianu precum şi Elena
Perticari Davila care va demisiona în luna noiembrie 1929 din comitetul central. S-a
ocupat direct de înfiinţarea şi activitatea dispensamlui medical din cadml comune:
Izvom, donând teren şi bani pentm constmcţie, la fel cum s-a făcut şi la înfiinţarea
societăţii, J^atema” când s-a donat teren din terenul doctomlui Davila.
Colaboratoarele Alexandrinei Cantacuzino socoteau că datorită „spiritului său
vanitos şi extrem de autoritar care a jignit sistematic membrele...”, a determinai
plecarea din societate a unor elemente de valoare cum ar fi: doamnele Tatiau..
Niculescu Dorobanţu, Eliza Greceanu, Eleonora Stratilescu, Zoe Rosetti-Bălănescu ş
a lui Dimitrie Onciul, Simion Mehedinţi şi Ştefan Negulescu4. Ele au socotit că..;iri
tolerat multă vreme aceste scăderi ale dumisale, deoarece am avut în vedere pe de ■
parte liniştea societăţii, iar pe de alta speranţa că va reveni asupra greşelilor făcute'.
Personalitatea Alexandrinei Cantacuzino se suprapunea peste întreae.
mişcare de emancipare socială şi politică din perioada interbelică. Membrele acii\;
ale Asociaţiei pentm Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România c.

2 Ibidem. pachet XLVI/3. f. 1-8.


3 Ibidem. pachet XLVI/3. f. 43-44.
-1 Ibidem. pachet XVVI/4. f. 76.
218
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

acuzat-o de încercare de monopolizare a atenţiei publice şi de erijare nejustificată în


lideră a mişcării de emancipare feminină. Poziţia acesteia va fi contestată chiar de
unele dintre colaboratoarele cele mai apropiate din cadrul Societăţii Ortodoxe
Naţionale a Femeilor Române, care au considerat că implicarea acesteia în mişcarea
feministă are drept consecinţă cdterarea menirii originale a Societăţii.
Pe parcursul deceniilor interbelice, se poate remarca însă, în conduita şi la
nivelul discursului Alexandrinei Cantacuzino, apariţia unor tendinţe de apropiere
de autoritarism şi accentuarea tot mai pregnantă a sentimentului naţional. O
dovadă în acest sens este înlocuirea vechilor statute ale Societăţii Ortodoxe
Naţionale votate în anul 1910, la mijlocul anilor ’30. In urma acestei schimbări,
care va provoca demisia unora dintre cele mai intime colaboratoare ale sale, îi
erau lărgite semnificativ atribuţiile, prelungindu-se totodată şi durata mandatului.
Contribuţia Alexandrinei Cantacuzino în direcţia emancipării socio­
culturale şi politice feminine, dar şi a obţinerii vizibilităţii acestei mişcări la
nivelul opiniei publice este una fundamentală. Cu toate acestea, rolul ei trebuie
înţeles în contextul fricţiunilor şi competiţiei care au existat între aceasta şi
liderele Asociaţiei pentru Emanciparea Civilă şi Politică a Femeilor din România\
Alexandrina Cantacuzino a desfăşurat o activitate impresionantă şi în plan
internaţional. In anul 1925, ca urmare a afilierii Consiliului Naţional al Femeilor
din România la Consiliul Internaţional al Femeilor, delegatele României au
participat la Congresul de la Washington. în cadrul acestui congres. Alexandrina
Cantacuzino a fost aleasă vicepreşedintă a Consiliului Internaţional, Elena
Romnicianu fiind desemnată secretară generală.
Un alt succes al eforturilor depuse de către Alexandrina Cantacuzino în
plan internaţional a fost crearea Micii Antante a Femeilor. înfiinţată la Bucureşti
în anul 1923, această organizaţie grupa asociaţiile feministe din România,
Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia şi Grecia, propunându-şi să colaboreze în
chestiuni ce priveau statutul femeii, abordând teme precum problema tinerelor
mame, apariţia femeii noi, viaţa ei sexuală şi statutul copiilor legitimi şi ilegitimi,
schimbarea legislaţiei cu privire la paternitate şi responsabilizarea părinţilor.
„In momentul când doamna Cantacuzino - afirma doamna Perticari Davila -
a pornit acţiunea feministă şi internaţională a început stagnarea activităţii societăţii
noastre. Doamna Cantacuzino fiind preocupată de alte interese diametral opuse
Societăţii, căci este greu a fi totodată vicepreşedinte al Consiliului Internaţional al
Femeilor şi a te ocupa în calitate de preşedintă a Femeilor Ortodoxe de combaterea
propagandei sectelor străine în ţară”.
Disputele între membrele fondatoare, pe de o parte, şi preşedintă, pe de
altă parte, vor duce la împărţirea în două a parohiilor şi secţiunilor din cadrul
societăţii care au căutat să oprească dezbinarea din cadrul comitetului central.
Acesta, în şedinţa din 9 august 1934, ascultând intervenţia preşedintei, a

1 Camelia Popescu, Alexandrina Cantacuzino .>•/ mişcarea feministă română, în „Historia", la


www.historia.ro, 2011.
219
Dan-Ovidiu PINTILIE

dezaprobat purtarea lui Radu Perianu, directorul Institutului Societăţii Ortodoxe


care va fi înlocuit cu doamna State, directoare a institutului din Vaslui, din anul
1920. Tot în această şedinţă, s-a primit şi demisia doamnei Maria Glogoveanu,
nemulţumită de îndepărtarea lui Radu Perianu şi a soţiei acestuia, directoarea
administrativă şi efectivă a internatului. Tot în 1934, a avut loc şi congresul de la
Brăila, unde preşedinta societăţii a fost felicitată pentru iniţiativele luate, fapt care
îi vor întări şi mai mult puterile decizionale6.
în şedinţa comitetului din 1 octombrie 1934, doamna preşedintă a făcui
cunoscut că ea şi societatea sunt chemaţi în judecată de soţii Perianu care solicitau
despăgubiri morale şi materiale. în 9 octombrie, tot în cadrul unei şedinţe a
comitetului unde soţii Perianu au căutat să aducă dovezi incontestabile „că se face
o eroare”, doamna preşedintă s-a adresat participanţilor „Ştiţi cine sunt eu? Egală
cu Titulescu..., prima femeie a României, singura care contează. Sunt propusă
pentru Premiul Nobel. Ştiţi ce este Premiul Nobel?... Cartea pe care o scriu e
cartea de căpetenie a secolului”7.
Profesorul şi cenzorul societăţii, Gh. Taşcă, în 10 octombrie 1934, se
adresa doamnei Perticari Davila printr-o scrisoare: „Fără îndoială că memoriul
citit aseară de domnişoara Odobescu a înăsprit lucrurile şi va întârzia cicatrizarea
rănilor cauzate de un exces de susceptibilitate şi din o parte şi din cealaltă. Nu
pierd însă nădejdea în vremuri mai liniştite... Şi poate că Dumnezeu ne va ajuta să
liniştim spiritele şi să aducem linişte în sânul comitetului. Cred însă că pentru a
ajunge la acest rezultat trebuie neapărat ca să cădem cu toţii de acord asupra unui
lucru: să considerăm ca definitiv închisă şi bine soluţionată chestia schimbării
direcţiunii şcoalei... şi nici un minut nu trebuie să dăm nici măcar aparenţa că o
parte din comitet este alături de fostul director şi împotriva prezidentei”.
La rândul lui Al. Otetelişanu solicita într-o scrisoare adresată tot doamnei
Perticari „ca toţi membrii comitetului central să sprijinim flră condiţii opera
admirabilă întreprinsă de doamna Alexandra Cantacuzino, prezidenta noastră”.
Societatea Ortodoxă conform deciziei unei părţi a comitetului central luată în
26 decembrie 1934 a convocat Congresul extraordinar pentru ziua de 10 ianuarie
1935, în localul Casei Femeii din Bucureşti, Splaiul Independenţei, nr. 46. Potrivii an
35 din statute, ordinea de zi era modificarea statutelor şi alegerea comitetului central,
Contra convocării congresului s-au situat: Maria Timuş, Zoe Bolintineanu,
Elena Perticari Davila, Ana Florescu, Elena Odobescu, Maria Glogoveanu care ii
reproşau Alexandrinei Cantacuzino mai multe încălcări ale funcţiei sale şi a
statutelor şi anume: demisia Măriei Glogoveanu din funcţia de secretar general,
invitarea domnului Ototelişeanu pentru a-şi retrage afirmaţiile jignitoare a,supri
unor doamne din comitetul central, înlocuirea comitetului şcolar, demisia soţilor
Perianu, contestarea convocării comitetului central în zilele de Crăciun „prin
surprindere”, refuzarea votării bugetului, falsuri şi ilegalităţi comise de preşedinta

6 S.J.A.N. Argeş, Fond familial Elena Perticari Davila, pachet XLVI/4, f. 11-16.
7 Ibidem, pachet XLVl/4, f. 27.
220
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

societăţii, intervenţie la Pamfil Şeicaru (luată de acesta în bătaie de joc în ziarul


său „Curentul” din 16 martie 1935) prin doamna Elena Săulescu, vicepreşedintă,
de a nu fi atacată preşedinta, arătându-se „cât a lucrat ea pentru neam şi ţară”8 etc.
După desfăşurarea congresului, membrele inamovibile în comitetul central al
societăţii şi anume: Maria Demetriade, Ana Filitti, Ana Florescu, Maria Glogoveanu,
Elena Manolescu şi Elisabeta Mânu au solicitat Tribunalului Dfov să declare nule
lucrările congresului, modificarea unor articole din statut, numirile ilegale în posturile
de membri şi cenzori. Se arăta că „Congresul extraordinar nu a putut lucra valabil şi
hotărârile lui sunt nule”. S-a ales un nou comitet în temeiul art. 15 din statute,
preşedinte devenind Elisabeta Mânu, secretară - Maria Glogoveanu şi casieră - Ana
Florescu. După aceste noi alegeri, societatea s-a scindat în două părţi, fiecare
susţinând câte o conducere şi adresându-şi în presă acuzaţii calomnioase.
în 27 martie 1935, convinse „de aceste atacuri nedemne”, împotriva
doamnei Alexandrina Cantacuzino care era deasupra „tuturor uneltirilor”. Secţiunea
fostelor eleve ale societăţii ortodoxe îi scria doamnei Elena Perticari Davila:
„Comitetul «secţiunii fostelor eleve» a Societăţii Ortodoxe Naţionale protestează cu
toată energia împotriva campaniei calomniatoare ce dumneavoastră aţi creat şi
întreţineţi prin tot felul de mijloace în contra doamnei Alexandrina Cantacuzino,
care a fost, este şi rămâne preşedinta generală a societăţii, prin dorinţa unanimă a
membrelor acestei societăţi... Rodnica activitate pentru apărarea bisericii noastre
ortodoxe şi educarea morală şi naţională a tineretului este necontestată şi munca sa
în servicîul patriei este bine cunoscută şi apreciată şi dincolo de hotarele ţării
noastre, constituind pentru noi un adevărat prilej de mândrie naţională... Vom lupta
întotdeauna alături de domnia sa şi pentru domnia sa”y.
Cele nouă membre ale comitetului central al societăţii au editat în 1935 la
Institutul de Arte Grafice „Rampa” din Bucureşti, broşura „Cauzele care au
determinat dezbinarea din comitetul central al Societăţii Ortodoxe Naţionale a
Femeilor Române”, în care se încerca prezentarea cauzelor care au dus la o
ruptură după 25 de ani de activitate. O broşură a fost înaintată comandorului
Fundăţeanu, adjutant al majestăţii sale regele Carol al Il-lea care avea informaţii
clare şi precise despre conflict şi astfel să poată purta o discuţie cu regele interesat
la rândul său de această problemă.
Comitetele parohiale din Bucureşti erau la rândul lor revoltate de articolele
şi broşurile în care unele doamne foste membre în comitetul central al societăţii
căutau să scadă „în prestigiu” personalitatea doamnei Alexandrina Cantacuzino.
Acestea declarau „suntem profund indignate de atitudinea acestor doamne şi
facem prin aceasta cunoscut tuturor bunilor creştini ortodocşi, prietenilor
Societăţii Ortodoxe, precum şi întregii opinii publice că noi care formăm
Societatea Ortodoxă, înfierăm în modul cel mai categoric aceste procedee
incalificabile care dăunează sfintei noastre biserici ortodoxe şi Patriei”.

8 Ibidem, pachet XL.VI/4, f. 42-46.


Ibidem, XLVI/4, f. 88.
221
Dan-Ovidiu PE'ITILIE

Elena Odobescu, membră fondatoare a Societăţii declara următoarele, într


o scrisoare de la 1 februarie 1937: „Diferendul între cele 10 membre ale Socielălii
Ortodoxe Naţionale şi doamna Alexandrina Cantacuzino, n-are ca bază rivalilăli
personale, întrucât nici una din membrele comitetului central n-au râvnit locul dc
prezidentă şi nici alt motiv lăturalnic. Neînţelegerea are la bază deosebirea dr
concepţii”.
Membrele fondatoare nu puteau îngădui strecurarea unui spirit internaţional
feminist care să schimbe caracterul spiritului ortodox naţional al societăţii, pe care
avea îndatorirea a-1 păstra în întregime. Graţie noului spirit introdus de Alexandrina
Cantacuzino, societatea nu-şi mai putea împlini menirea, în epoca de refacere a
ţării, scopul fiind combaterea oricărei propagande religioase străine şi susţinerea
bisericii şi preoţimii ortodoxe.
Patriarhul, împreună cu societatea, trebuiau să alcătuiască un plan de
apărare împotriva tuturor sectelor care împănau ţara cu propagandă potrivnică
spiritului religiei ortodoxe.
Neînţelegând sau mai bine zis făcându-se că nu înţelege această menire a
societăţii, doamna Cantacuzino a îndepărtat elementele care în chip firesc trebuiau
să colaboreze cu societatea şi astfel se explică de ce mai târziu sectele străine au
luat un aşa avânt încât la un moment dat au provocat o adevărată perturbare în
ordinea de stat.
Unele membre din comitet propuseseră pregătirea unui personal înclinai
spre vocaţia monahismului, pentru a asigura şcolilor elementele necesare pregătirii
copilelor în spiritul ortodox... Pe de altă parte, comitetul tindea a sustrage şcolile d(
alte rituri, pe tinerele fete ai căror părinţi ar fi dat preferinţă şcolilor româneşti, adică
ele ar fi prezentat garanţia morală şi intelectuală similară celei a şcolilor protestante
şi catolice. Conferinţele religioase, de istorie şi literatură naţională, care au avut un
început de înfăptuire, ele fiind conduse de doamna Perticari, au fost oprite prin
suprimarea studenţilor; aceeaşi soartă au avut cursurile pentru adulţi din fabrici
conduse de doamna Timuş. Celelalte scopuri mai mărunte au fost lăsate, dc
asemenea, în părăsire...
La Institutul din Bucureşti, cu toată opoziţia comitetului central, care aven
ca principiu să înlăture bărbaţii de la conducerea şcolilor, doamna Cantacuzino
numeşte şi susţine timp de 15 ani ca director de studii pe dl. Perianu, solul
directoarei, făcând anual cerere Ministerului Instrucţiunii să acorde Şcolii
Ortodoxe această excepţională concesie. Doamna Cantacuzino, pentru motive do
răzbunare personală a dorit ca îndepărtarea domnului Perianu să fie făcută cu
zgomot pentru ca reputaţia dumnealui să iasă pătată. Urmările acestei nejustificatc
purtări a dat loc unui proces între Perianu şi Societate, proces pierdut la Ministerul
Muncii şi judecat la Tribunalul Ilfov. Societatea a mai fost pusă în aceeaşi
penibilă situaţie de doamna Cantacuzino atunci când a îndepărtat ilegal pr
mecanicul şcolii, societatea fiind condamnată a plăti despăgubiri. La fondarea
societăţii s-au cooptat unele personalităţi de seamă cum erau domnii: Mehedinţi,

222
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

Boroianu şi Onciul care s-au retras când au constatat că sfaturile lor nu sunt luate
in seamă. înconjurată de persoane, unii din ei măguliţi că intră în saloanele
principesei Cantacuzino, alţii socotind prilejul a-şi reface autoritatea morală
pierdută ca părintele Scriban care în timpul războiului a iscălit actul prin care se
cerea abdicarea ilustrului rege Ferdinand, ajutată de aceştia, a obţinut majoritatea
in comitet în 26 decembrie 1934, dar nu a obţinut majoritatea în data de 10
ianuarie 1935, când în mod ilegal a dorit să schimbe statutul trecând în noul statut
drepturile comitetului central exclusiv asupra ei.
Concluzia este că societatea nu şi-a îndeplinit misiunea, doamna Canta­
cuzino fiind mai atrasă de eventuale succese internaţionale, ambiţia domniei sale
fiind de a ajunge preşedinta Consiliului Internaţional în locul lui Lady Aberdeen.
De atunci, ură împotriva Societăţii Ortodoxe, veşnică neînţelegere cu membrele
comitetului central, calomnii şi intrigi pe socoteala lor, punându-le din ce în ce mai
multe piedici activităţii în spiritul şi folosul societăţii, declarând că nu-şi va da
demisia şi niciuna din membrele comitetului central nu-i va succeda deoarece sub o
altă conducere societatea nu îşi va îndeplini adevărata ei menire.
Cu ocazia congresului Societăţii de la Sibiu din 1937, doamna Alexandrina
Cantacuzino declara în ziarul „Universul” că realizările Societăţii timp de 25 de ani,
„nu le-a înfăptuit singură, ci numai cu concursul şi munca devotată a celor 10
doamne din comitetul central”, pe care însă le-a îndepărtat din comitet în 1935
alcătuindu-şi altul cu ocazia congresului ţinut ilegal şi pe care însuşi regele Carol al
ll-lea i-a trimis vorbă prin colonelul Ulea „să nu-1 facă”. Cu ocazia sărbătoririi
duminicii ortodoxe de la Şcoala Ortodoxă a Femeilor Române, doamna Canta­
cuzino a retractat, tot în paginile ziarului „Universul”, ceea ce a scris şi anume „că
domnia sa e întemeietoarea societăţii şi că o conduce ca preşedintă de 25 de ani”.
în 14 iunie 1937, generalul Cantacuzino îi scria Alexandrinei Cantacuzino
astfel: „Dragă Didino, dacă din cauza nunţii lui Alecu te apuci să faci intrigi între
Căpitanul şi mine, mă văd silit să-ţi scriu această scrisoare. Ca să-ţi satisfaci ambiţia
nemăsurată şi ridicolă, de ani de zile, prin intrigi şi corupţii ai transformat Ortodoxia
Naţională a cucoanei Anica Filipescu într-o tabără internaţională, unde vrei să apară
europeană şi mondială ca Titulescu. Ai umplut şcolile noastre ortodoxe cu jidănci
care pălmuiesc creştinele noastre şi ca să-ţi faci treburile cu străinii, propovăduieşti
împăcarea cu inamicii neamului. Primeşti pe doamna Atholl, agentă bolşevică şi în
străinătate îţi aranjezi cu asemenea elemente succese oratorice şi îţi faci reclamă
mai rău ca Martha Bibescu pe socoteala demnităţii noastre naţionale. Mergi până
acolo încât în biserică, când se împărtăşeau glorioşii noştri eroi să ai curajul să-mi
spui de plecarea noastră în Spania „este o prostie ceea ce faceţi”. Mereu, în fine, ai
criticat Garda de Fier. Pentru falsul dumitale ortodoxism şi naţionalism am refuzat
şi refuz să vin la dumneata sau să am raporturi cu dumneata. O singură dată am
venit la dumneata, atunci când Alecu era în pericol de moarte în Spania. Când am
venit cu glorioşii noştri morţi ai crezut că guvernul va pleca că vom avea un rol şi
subit, ca o fripturistă, te-a găsit dragostea pentru legionari şi lansai fraze sforăitoare

223
Dan-Ovidiu PINTILIE

ca „până acum întreba lumea care Alecu Cantacuzino? Fiul prinţesei Cantacuzino1
De aeu întreabă care doamnă Cantacuzino? Mama legionarului?”. Deodată şi
oscilantă cum eşti, văzând că încă nu suntem stăpâni şi ca să complaci celor mari ir
general, şi Lupeascăi, în special, ne întorci iarăşi spatele (mie îmi pare foarte binei
şi la telefon, ca să te audă Siguranţa şi în mai multe rânduri, şi mai zilele trecute pe
patul meu de operat îmi spui „Mai lăsaţi nebuniile, mai lăsaţi acea femeie
(Lupeasca)”, procesele, astâmpăraţi-vă etc... etc... Afară de aceasta, cu privire la
nuntă, îmi spui că-ţi pare rău că nu cunun eu şi că nu-ţi convine Comeliu; la care
textual am răspuns „trebuie ca şeful legionarilor să-şi cunune legionarul”.
Ce aflu? Că răspândeşti pretutindeni zvonul că nu vrei, vorbind de
Corneliu, „ca acest individ vine la mine şi că de obicei Zizi este la fel ca şi mine'
Intriga este cusută cu odgonul şi nu prinde pentru că sunt legat de Corneliu până
la moarte şi că face parte din arsenalul intrigilor politicianiste contra regimului
legionar. Eram dator să te previn şi să mă apăr, dar nu pot să fiu mujic, nici
mitocan şi termin deci sărutându-ţi respectuos mâinile”10.
Prin jurnalul nr. 4578 din 20 februarie 1939, sentinţa civilă 136 a Tribu
naiului Ilfov, secţia I, se admite acţiunea făcută de reclamantele Maria Demetriade
Ana Filitti, Ana Florescu, Maria Glogoveanu, Elena Manoilescu şi Elisabeta Mânu,
în calitatea lor de membre inamovibile în comitetul central, se admite în parte şi
cererea din 13 aprilie 1937 a Elenei Odobescu şi ca urmare se constată că
reclamantele şiintervenienta sunt şi rămân membre inamovibile ale comitetului
central şi ordonă că lucrările congresului extraordinar din 1935 sunt nule. A fost o
luptă juridică de patru ani până când justiţia română să dea o astfel de sentinţă
Cu toată sentinţa din 20 februarie 1939 şi intervenţia doamnei Tătărăscii,
chemată de regele Carol al Il-lea „ca să împace lucrurile şi să le lămurească,
Alexandrina Cantacuzino a făcut recurs şi a ales ca colaboratoare, membre ale
comitetului ilegal. Ba mai mult, doamnele Tătărăscu şi Alice Voinescu susţinute
de Constantin Argetoianu, preşedinte de consiliu, la sesizarea doamnei Săulescu
au insultat vechile membre ale societăţii dându-i dreptate doamnei Alexandrinii
Cantacuzino, hotărându-se ca „niciuna din vechile membre să nu facă parte din
comisia interimară pentru a nu jigni pe doamna Cantacuzino, deoarece ea era in
partea adversă”. La ultima înfăţişare din februarie 1940, preşedintele tribunalului
Dfov, Constantinescu - Ghinea a suspendat şedinţa ca să-şi ceară consimţământul
doamnei Tătărăscu pentru amânarea procesului - lucru nemaiauzit - dacă doamna
Tătărăscu nu ar fi reprezentat soţia preşedintelui Consiliului de Miniştri".
La finele lunii martie 1940, comisia interimară revine asupra procesului
verbal din 24 noiembrie 1939 şi recunoaşte doamnelor „calitatea de membre ale
societăţii şi implicit dreptul de a fi alese într-un viitor comitet”. Comisia mai
decide conform dorinţelor doamnelor, să se procedeze la alcătuirea de noi statute
în conformitate cu necesităţile de azi ale societăţii şi cu dispoziţiile legii

1 Ihidem, XLVI/4, 116-117.


Ibidem, pachet XLVI/4, f. 110-112.
224
Corespondenţă privind conflictul dintre membrele fondatoare...

persoanelor juridice. Toate doamnele au aşteptat „ca un act de dreptate” ca o


delegaţie a lor să fie chemată pentru a discuta viitoarele statute, iar unele dintre ele
să fie chemate pentru a face parte din viitorul comitet.
După intrarea, la 22 iunie 1941, a României în Al Doilea Război Mondial,
pe măsură ce frontul se îndepărta. Societatea Ortodoxa Naţionala a Femeilor
Române şi-a asumat rolul misionar în Basarabia eliberată de sub sovietici, atât în
sprijinirea redării bisericilor scopului religios - transformate de bolşevici în
magazii (în cel mai fericit caz!), precum şi de ajutorare a orfanilor şi răniţilor, dar
şi al bolnavilor.
O acţiune memorabilă a societăţii este organizarea Crăciunului 1941,
pentru trupele române la Odesa.
Sfârşitul războiului a adus o perioadă extrem de dificilă, atât în context
politic, cât şi economic - marea secetă, lipsurile imense după război şi - mai ales
- prezenta ocupantului sovietic ce şi-a impus un guvern marionetă la Bucureşti,
şi-au pus amprenta asupra anvergurii activităţii societăţii. In cele din urmă, după
proclamarea abuzivă a Republicii Populare Române, noua putere a desfiinţat toate
organizaţiile din societatea civilă. Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor
Române trecând în istorie, la fel ca şi alte mari societăţi sau asociaţii care au
reprezentat piloni ai evoluţiei statului în diverse domenii - Cultul Eroilor, Liga
Navală, Asociaţia Română pentru Propaganda Aviaţiei etc.
Războiul a adus imense pierderi pentru societate, multe dintre clădiri fiind
distruse. Dezastrul, devenit deja iminent, s-a produs odată cu instaurarea
regimului comunist, iar Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române, după
numai 35 de ani de funcţionare, a devenit istorie, la fel ca multe alte organizaţii şi
asociaţii tradiţionale din ţară. Cu toate că activitatea încetase încă din anul 1945 -
prin demiterea Comitetului director condus de Aria Soare, societatea a fost
desfiinţată oficial abia în 1948, printr-un ordin semnat de Lucreţiu Pătrăşcanu.

225
Dan-Ovidiu PINTILIE

A;

Dr. Dan-Ovidiu PINTE.IE

226
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Participarea românilor din Covasna şi Harghita


la unirea Transilvaniei cu România
Prof. dr. Nicoleta PLOŞNEA

1. Desfăşurarea procesului desăvârşirii unităţii de stat a tuturor românilor


România a intrat în Primul Război Mondial pentru a elibera teritoriile
româneşti aflate sub ocupaţia Austro-Ungariei. Prin Tratatul din 4 august 1916,
dintre guvernul român şi cele patru mari puteri ale Antantei (Franţa, Anglia, Rusia
şi Italia), se recunoscuse dreptul istoric al României asupra acestora.
în condiţiile situaţiei dramatice din anii 1917-1918, Guvernul de la Iaşi a
continuat acţiunile diplomatice pentru susţinerea cauzei româneşti. în mai multe
capitale aliate au fost trimise delegaţii formate din politicieni, oameni de cultură,
personalităţi din teritoriile ocupate de Austro-Ungaria. Un rol important în
propaganda pentru întregirea României au avut-o: dr. C. Angelescu, Take lonescu,
C.l. Istrati, D. Hurmuzescu, Tr. Lalescu, S. Mândrescu, O. Tafrali, I. Ursu, D.
Voinov, V. Lucaciu, V. Stoica, O. Goga şi alţii.
Nu trebuie uitat faptul că, procesul desăvârşirii unităţii de stat a tuturor
românilor s-a desfăşurat sub egida şi în jurul Bucureştiului, aşa cum a început în
1916. Deşi s-a afirmat că, după pacea de la Buftea-Bucureşti, românii din
Transilvania şi Bucovina au fost deziluzionaţi de inabilitatea regatului de a-i mai
ajuta, deoarece acesta ar fi părăsit cauza Antantei, Bucureştiul regal, intrat în Primul
Război Mondial, în 1916, pentru românii „habsburgi” din Transilvania şi Bucovina,
nu a părăsit nici pe Aliaţi, nici pe fraţii lor români. Ei au cedat momentan în faţa
forţei deoarece au rămas singuri şi izolaţi în faţa unor inamici ce-i înconjurau din
toate părţile. Pe de altă parte. Regele Ferdinand a evitat ratificarea Tratatului de la
Buftea-Bucureşti, ceea ce a echivalat cu nevalabilitatea lui din punct de vedere al
dreptului internaţional. Acţiunea pentru desăvârşirea naţională a românilor s-a
deplasat şi s-a desfăşurat cu mare intensitate în afară, în Occidentul European, acolo
unde ea a fost posibilă în acele luni grele pentru români şi Antantă.
în condiţiile războiului, s-au desfăşurat aşadar numeroase acţiuni pentru
unire ale românilor aflaţi în capitalele europene. în aprilie 1918, s-a constituit la
Paiis, Comitetul Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, sub
preşedinţia lui Traian Vuia. In iunie 1918, bucureşteanul Tache lonescu, s-a
strecurat discret de la Iaşi la Paris pentru a prelua preşedinţia Consiliului Naţional al

Capitol din volumul Biserici, şcoli, comunităţi rurale româneşti din Covasna şi Harghita
11850-1018). Teze de doctorat. Institutul de Istorie „George Bariţiu”, Cluj-Napoca, de Nicoleta
Ploşnea, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2012, pp. 320-330.
227
Nicoleta PLOŞNEA

Unităţii române, fiind ajutat de doi vicepreşedinţi transilvăneni, Vasile Lucaciuşi


Octavian Goga. în primele zile ale lui octombrie 1918-când a fost clar că forţele
militare germane şi austro-ungare erau înfrânte, a obţinut din partea marilor puleri
ale Antantei, inclusiv S.U.A., recunoaşterea diplomatică a drepturilor indescriplibile
ale tuturor românilor de a se uni în frontierele aceluiaşi stat naţional. Tot în iunie
1918, s-a format în Italia, Comitetul de Acţiune al Românilor din Transilvania
Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. In aceeaşi lună, la 5 iulie 1918,1a
Washington, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, condusă de Vasile Stoica. Vedem
astfel că personalităţile politice din Bucureşti, chiar dacă nu mai erau oameni de
stat, lucrau discret în numele regelui Ferdinand care nu ratificase Pacea de la
Buftea-Bucureşti şi refăceau în miniatură, dar împreună cu liderii românilor din
Transilvania şi Bucovina, aflaţi la Paris şi Washington, alianţa din 1916 a României
cu Antanta şi Asociata ei, S.U.A.
Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire a basarabenilor a fost favorizaiă
de Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia (care prevedea dreptul popoarelor Ij
autodeterminare naţională), iar cea a ardelenilor şi bucovinenilor de Declaraţia în 14
puncte a preşedintelui Woodrow Wilson, care susţinea acelaşi frumos principiu a
autodeterminării popoarelor asuprite din Austro-Ungaria, lansat şi lărgit ulterior şi
asupra românilor, care nu doreau autonomie în frontierele vechi ale Coroanei Sl
Ştefan (după formula fetişistă a „autodeterminării” stabilită de naţiunile cuceri
toare), ci dezmembrare şi constituirea statelor naţionale, unitare şi independenit
pentru toate popoarele din Imperiu. Astfel, la 5 noiembrie 1918, prin actul oficial
aprobat de W. Wilson, guvernul american recunoştea principiul unităţii naţionale
române. Ulterior acest act a fost transmis telegrafic la Iaşi şi apoi înaintat presei
americane. Guvernul american simpatiza hotărât cu aspiraţiile şi spiritul unilăţi:
naţionale ale românilor de pretutindeni şi nu va pregeta ca, la timpul potrivit, să ş
exercite toată influenţa pentru ca drepturile politice şi teritoriale juste ale poponilu
român să fie dobândite şi să-i ofere siguranţă împotriva oricărei agresiuni .străine
Astfel, unirea Basarabiei cu România va avea loc la 27 martie 1918, iar dupi
aceasta, la 15 noiembrie 1918, la Palatul Mitropolitan, Congresul General i
Bucovinei a votat în unanimitate Declaraţia de unire cu România, prezentată ulterioi
regelui Ferdinand.
La 18/31 decembrie 1918 a fost publicat Decretul-lege, semnat de regele
Ferdinand şi de primul-ministru I.I.C. Brătianu, privind recunoaşterea unim
Bucovinei cu România.
Cursul evenimentelor de pe frontul de est şi de vest şi acţiunea popoarele
din Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupra românilor. La 12 octombrie
1918. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român adopta o declaraţie, ir
redactarea căreia un rol important l-a avut episcopul Carasebeşului, Miron Crisiea
din Topliţa română.
Prin declaraţia de la Oradea, se negau prerogativele parlamentului;
guvernului maghiar de a se considera reprezentant al naţiunii române şi de a

228
Participarea românilor din Covasna şi Harghita Ia unirea...

reprezenta interesele la Congresul de pace, acest drept îl puteau avea doar


reprezentanţii aleşi de propria adunare naţională. Se pregătea, în felul acesta,
convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia. Ideea a fost reluată în
discursul lui Alexandru Vaida-Voevod din Parlamentul de la Budapesta, în ziua
de 5/18 octombrie 1918. La 18 octombrie s-a format, la Budapesta, Consiliul
Naţional Român Central, numit ulterior Sfatul Naţional. Acesta era compus din
şase reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi şase ai Partidului Social-
Democrat, condus de Ştefan Cicio-Pop. La începutul lunii noiembrie şi-a mutat
sediul la Arad. Totodată a început un amplu proces de înfiinţare a consiliilor
naţionale române şi a gărzilor naţionale pe întreg teritoriul Transilvaniei.
La 7 noiembrie. Marele Sfat Naţional a lansat convocarea pentru Adunarea
Naţională de la Alba lulia, în ziua de duminică, 1 Decembrie 1918. Alegerea
delegaţiilor s-a realizat în adunări populare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor
categoriilor sociale, învăţători, preoţi, ţărani, avocaţi, studenţi, militari şi alţii, care
urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România a locuitorilor din toate localităţile,
a unor organizaţii politice, societăţi şi instituţii bisericeşti, culturale, profesionale.
La Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918, cei 12.228 de delegaţi/deputaţi, de
drept sau aleşi, au hotărât Unirea cu România. Rezoluţia de Unire, prezentată de
Vasile Goldiş, a fost votată în unanimitate. Hotărârea de Unire cu România a fost
primită cu un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţi la Alba-
lulia. 0 delegaţie în frunte cu preşedintele P.N.R., Vasile Goldiş, vicepreşedinte al
P.N.R, episcopul Caransebeşului, Miron Cristea, Alexandru Vaida-Voievod,
episcopul greco-catolic, luliu Hossu, s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta
regelui Ferdinand şi guvernului actul unirii. Printr-un Decret-lege, publicat în
Monitorul oficial din 26 decembrie 1918, se consfinţea actul istoric de la Alba-
lulia; „Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, de la 1
decembrie 1918, sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.
Cercetătorul Dumitru Suciu în cartea sa „Evoluţia ideii de Europă unită”,
subliniază printr-o argumentaţie logică, practică şi bine documentată, faptul că
procesul realizării Statului tuturor românilor a fost declanşat în 1916, de sus în
jos, de către Dinastia, Guvernul şi Armata Regală Română; el s-a realizat de şi în
jurul Bucureştiului în primul rând şi doar în al doilea rând de Chişinău, Cernăuţi
şi Alba-Iulia, care au fost factori adiacenţi, adjuvanţi şi nu determinanţi. La fel
după ce bolşevicii unguri şi ruşi „s-au prăvălit” asupra Transilvaniei, Bucovinei şi
Basarabiei, a fost din nou nevoie ca tot aceiaşi factori de sus să intervină în 1919
cu forţa armelor pentru a menţine în viaţă şi a apăra pe teren voturile din 1918
prin respingerea invadatorilor peste Nistru şi până la Budapesta.
Mai departe arată că, deşi au fost adresate apeluri insistente la Preşedintele şi
Guvernul american, nu S.U.A. - a fost, pe drept vorbind, prima vioară care a
concertat acţiunea românilor, ci Franţa; la fel nici principiul autodeterminării
popoarelor lansat de Wilson nu a constituit factorul hotărâtor şi de primă importanţă
în făurirea României Mari, cum de altfel nu au fost hotărâtoare nici voturile românilor

229
Nicoleta PLOŞNEA

din 27 Martie, 15 Noiembrie şi 1 Decembrie 1918, ci au completat procesul dejosîri


sus. Factorul hotărâtor l-a constituit Regatul României, care redevenit stat alial ţi
victorios, a fost capabil să se manifeste ca protector al românilor din Basarabia
Bucovina şi Transilvania, aceştia atacaţi în 1919 de bolşevici şi unguri, care urmăreau
să-i ucidă pe români şi să le scoată din cap sau să-i vindece de ideea României Mari
iar ei să-şi recupereze teritoriile pierdute în 1918.
Dacă multe popoare, în decursul istoriei, sau chiar la 1918, au murit cu
dreptatea în mână şi şi-au pierdut şi libertatea sau unitatea naţională şi
independenţa de stat, pentru românii însetaţi de unitate naţională lucrurile nu s-au
petrecut în această direcţie. Guvernul şi Armata Regală Română a respins în 191t
atacurile roşii de la est şi de la vest şi acesta a fost factorul determinant, şi deci
numărul 1, în păstrarea fiinţei lor pe teren, iar Adunările Naţionale şi voturile
românilor din Basarabia, Bucovina şi Transilvania au constituit al doilea factor ca
importanţă în făurirea României Mari. Devine tot mai clar faptul că România
Mare s-a făcut în jurul Bucureştiului, factor şi centru decisiv, şi nu în junii
Blajului, Sibiului, Aradului, Cernăuţilor, Chişinăului sau Albei lulii. Aceşti faeton
şi-au avut, fără îndoială, importanţa lor, dar mai mult morală, ideologică sau
principială din punct de vedere democratic, decât practic.
2. Constituirea gărzilor naţionale româneşti
Odată constituit. Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.) s-a aflat în
faţa unor probleme deosebit de complexe: organizarea administraţiei inexistente în
cele mai multe locuri după alungarea pretorilor, primarilor, notarilor, jandarmilor
maghiari; reglementarea situaţiei militarilor români aflaţi în diferite regiuni ale
Imperiului; asigurarea vieţii şi bunurilor oamenilor în contextul unor tulburări ce
s-au transportat pe alocuri în ciocniri violente. La 6 noiembrie 1918, C.N.R.C, n
lansat un Manifest, prin care românii erau chemaţi să fie „mari la suflet în
ceasurile acestea grele ale anarhiei”. Imperativele momentului erau concretizate în
cinci puncte: acţiunea comună a oamenilor cinstiţi, fără deosebire de neam şi lege
pentru păstrarea ordinii, a vieţii şi avutului cetăţenilor; acordarea încrederii
bărbaţilor trimişi de Consiliu; constituirea imediată a gărzilor locale; abţinerea de
la jafuri şi omoruri care compromit cauza sfântă a democraţiei; prezentarea
militarilor români la biroul Consiliului Naţional Român.
în ziarul Unirea din 4 noiembrie 1918, nr. 68, în Apelul (Chemamj
adresat de la Blaj, fraţilor români, după elogiul făcut eroilor martiri prin a căror
jertfă „a răsărit în sfârşit şi pentru noi clipa sfântă a libertăţii” se fac următoarele
îndemnuri imperios necesare:
„Inchiegaţi-vă pretutindeni în jurul fruntaşilor voştri, constituiţi-vâ iii
sfaturi naţionale locale şi în garde de pază, şi nu faceţi nici un singur pas, fării
ştirea şi consentimentul Comitetului Nostru naţional Central. Arătaţi-vă mdnici
de însemnătatea istorică a acestui moment sublim; puneţi temeliile viitorului
fericit, în linişte, fără tulburări cu demnitatea unui popor conştiu de sine (ni

230
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

conşiiinţâ de sine). Mergeţi înainte mândri, cu fruntea ridicată, pentru a Vâ


închina Dumnezeiescului Soare al libertăţii, ce a răsărit, în sfârşit şi pentru noi.
Deşteaptă-te Române!
Visul urât al trecutului să rămână uitat în întuneric, să-l uităm cu toţii ca
şi când n-ar fi fost! Păstraţi liniştea şi ordinea, nu vă atingeţi de persoana şi de
avutul nimănui!
Aceasta o cer conducătorii voştri, şi o pretinde cinstea voastră de Români! ”
începutul lunii noiembrie marchează aşadar preluarea guvernării acestor
teritorii de către reprezentanţi autorizaţi ai naţiunii române, majoritare în
Transilvania.
înfiinţarea consiliilor naţionale locale şi a gărzilor naţionale în judeţele
Covasna şi Harghita, ca şi în celelalte judeţe, oraşe, comune din Transilvania, au
întâmpinat greutăţi inerente ce trebuiau depăşite fără întârziere pentru instaurarea
şi păstrarea ordinii şi a siguranţei convieţuirii civice şi sociale.
La 8 noiembrie 1918, prefectul Comitatului Trei Scaune raporta că „în
judeţ siguranţa publică a devenit cu totul inexistentă, ţăranii au atacat gospodăriile
grofilor, iar pretorii şi notarii din unele localităţi au fost alungaţi”.
Mai multe documente de la Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale
Covasna, dovedesc că în aceeaşi zi, 8 noiembrie 1918, au fost constituite primele
gărzi naţionale în localităţile Hăghig, Araci, Arini, larăş şi Vâlcele, sub conducerea
locotenentului Octavian Fulea din Hăghig. în zilele de 2-7 noiembrie 1918, în
aceste localităţi, în cadrul unor adunări populare, s-au constituit Consiliile naţionale
comunale, organe reprezentative ale românilor din judeţ, sub îndrumarea cărora s-au
alcătuit gărzile naţionale româneşti.
în Hăghig, preşedintele Comitetului Naţional Român era Gheorghe
Zaliaria, iar comandant al gărzilor naţionale a fost numit locotenentul Octavian
Fulea. La Araci, în fruntea Comitetului Naţional Român se afla preotul Aurel
Nistor, iar în cea a gărzilor „cadetul aspirant” losif Rafiroiu (viitorul inginer şef la
minele de aur ale statului, care avea atunci doar 17 ani). De fapt tinerii participau
la istoricele evenimente de acum 75 de ani cu dăruirea şi entuziasmul specific
vârstei. Din documente reţinem numele studenţilor loan Coltofeanu şi Gheorghe
Gociman din Breţcu şi al elevilor din clasa a Vll-a de gimnaziu, Mie Motoaşcă şi
Miron Bucşa din Hăghig. Garda naţională din Arini, compusă din 25 de membri,
era condusă de It. Gheorghe Ardelean, cea din larăş de sergentul loan Bucur, iar
cea din Vâlcele de sergenţii Alexandru Bucşa şi Ştefan Căşulescu.
Conducerea gărzii naţionale din localitatea Covasna era asigurată de un
„sfat naţional” format din preotul Gheorghe Furtună şi învăţătorii Alexandru
Ciuncan şi Nicolae Dobros. In fruntea celor patru subunităţi se aflau sergenţii
Papuc Gheorghe, Teacă Alexandru, Lazăr Eugen şi caporalul Cimpoiaş Gheorghe.
Tânărul ofiţer Nicolae Jurebiţă din Covasna, absolvent al Şcolii militare din
Veszprem, întors acasă după „spartul” frontului din Delta Fadului, a trecut la
organizarea gărzilor naţionale din fostul judeţ Trei Scaune, gărzi în fruntea cărora.

231
Nicoleta PLOŞNEA

în 1919, se va afla doctor Vicenţiu Rauca-Răuceanu, fiul învăţătorului Elie Rauca


din Hăghig, prim pretor al plăşii Sfântu Gheorghe şi viitor prefect al judeţului,
La şedinţa din 15 noiembrie, locuitorii din Sita-Buzăului au complclai
Consiliul Naţional din localitate şi la propunerea învăţătorului Nicolae Russu s a
întocmit „o listă benevolă pentru cumpărarea unui steag naţional şi penini
confecţionarea emblemelor membrilor gărzilor naţionale”. Există mărturii care
atestă faptul că, între gărzile naţionale româneşti şi Consiliul Naţional Judeţean
(organism constituit provizoriu de populaţia secuiască din Judeţ) au existai dese
colaborări, în special în privinţa menţinerii şi liniştii publice şi în alte probleme cii
caracter administrativ.
în Judeţul Harghita, în toate localităţile româneşti din zona Topliţei şi in
localitatea Corbu, la sfârşitul lunii noiembrie 1918, s-au constituit consiliile
naţionale locale şi gărzile naţionale şi s-au ales delegaţii pentru Adunarea
Naţională de la 1 Decembrie 1918 de la Alba lulia.
La îndemnul Senatului Naţional din Cluj, se constituie la 5 noiembrie 1918,
Consiliul Naţional Reghin, cu 12 membri, care apoi îşi lărgeşte rândurile până la 40
de membri, între care se afla şi medicul Liviu Ţilea din Topliţa, care va reprezenlii
zona de sus (Bilbor), la măreaţa Adunare de la Alba-Iulia. Acest Consiliu şi-a înlinş
competenţele teritoriale şi asupra comunelor româneşti din fostul Judeţul Ciui
Subcetate, Sărmaş, Bicaz, Corbu, Tulgheş, Bilbor, Voşlobeni, Ghimeş etc, .sale
puternice cu gărzi naţionale bine organizate, „impunând respect şi retragem
vecinilor secui, care voiau a-i sili la paşi contrari politicii noastre de acum".
Consiliul Naţional Român analizează chiar posibilitatea ca Judeţul să capele
o altă configuraţie teritorială pentru a putea cuprinde şi comunele româneşti din
nordul Judeţului Ciuc (Corbu, Tulgheş, Bilbor, Subcetate, Sărmaş, Voşlobeni,
Topliţa), situaţie ce reiese din Adresa din 20 noiembrie 1918 către CNR Central:
„In special vă rugăm să binevoiţi a ne autoriza, ca pe cei din satele
româneşti din Comitatul Ciuc să-i încorporăm în organizarea la Comitatul Mureş
Turda, de care sunt mai aproape; iar garda civică din Varviz (Subcetate) să sc
declare gardă naţională, întregindu-se şi din satele puternice vecine, căci ea arc
deja acum 122 de gardişti, toţi foşti soldaţi, bine înarmaţi... Comunele acestea
sunt: Varviz, Sărmaş, Bilbor, Corbu, Tulgheş, Bicaz, Voşlobeni.”
Procesul verbal din şedinţa desfăşurată la 25 decembrie 1918, consemnemă:
„Domnul M. Harşia propune ca să se facă paşi de lipsă pentru că în cele 7 coniiinc
ce sunt în mijlocul secuimii să fie alimentate. Adunarea hotăreşte că este nevoie dt
alimentaţie pentru comunele: Bicaz, Tulgheş, Corbu, Bilbor, Sărmaşul de Munie,
Voşlab şi Van^iz, neuitând Lovesz (Livezi) din comuna Mihăileni şi Kosztelek din
comuna Frumoasa”. Această hotărâre este luată tocmai pentru că distrugerile de răz­
boi erau cunoscute de membrii Consiliului Naţional Român în comunele amintite,
3. Delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia - I
Decembrie 1918 din judeţele Trei Scaune, Ciuc, Odorbel, Mureş-Turda
(numai Cercul Regbin)

232
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Evenimentele anului 1918 şi sfârşitul Primului Război Mondial, aduceau


inevitabil destrămarea monarhiei Austro-Ungare. La sfârşitul războiului, românii
din Transilvania îşi redobândiseră factorii de conducere politică, libertatea de
rostire şi acţiune arătând că „nu mai recunoaşte parlamentului şi guvernului de la
Budapesta dreptul să reprezinte naţiunea română şi cerea pe seama acesteia,
drepturile nestrămutate şi de neînstrăinat la viaţa naţională deplină'. Se hotăra
astfel convocarea Marii Adunări Naţionale de la Alba lulia pe 1 Decembrie 1918.
Şi în zona noastră, ca şi în alte părţi ale Transilvaniei, s-au constituit
aşadar acele consilii naţionale române şi gărzi naţionale. Peste tot se ţineau
adunări şi se hotăra soarta naţiunii române din Transilvania. Cercurile electorale
din Transilvania, prin semnăturile «bărbaţilor de încredere», aveau sarcina de a
alege fiecare câte cinci delegaţi cu drept de vot, cărora li se înmânau
Credenţionalele pe baza cărora puteau pecetlui hotărârea unirii cu România.
în pomelnicul înaintaşilor noştri, care au scris o pagină glorioasă în istoria
neamului românesc, la Alba lulia de 1 Decembrie 1918, au fost şi acei bărbaţi de
încredere din zona Eparhiei noastre de azi a Covasnei şi Harghitei, dintre ale căror
nume socotim că avem datoria de a-i pomeni măcar pe delegaţii cu drept de
semnătură pentru pecetluirea Unirii, deşi adeziunile şi participările cu un deosebit
entuziasm în capitala unirii, au fost desigur numeroase.
3.1. Delegaţi din cercurile electorale din Judeţul Trei Scaune
După publicarea la 20 noiembrie 1918 a Apelului de convocare a Marii
Uniri Naţionale de la Alba lulia, populaţia românească, organizată în consilii
naţionale comunale, şi-a ales în cadrul unor adunări populare, desftşurate într-o
atmosferă de entuziasm, deputaţi ce urmau să o reprezinte la Alba lulia. Din textul
convocatorului rezultă că au fost organizate trei cercuri electorale: Sf. Gheorghe,
Covasna, şi Aita Mare. Jurământul de unire cu ţara a fost rostit în adunări
populare şi consemnat în cunoscutele documente ale unirii: Hotărârea noastră
şi Credenţionale.
în Cercul electoral Sf. Gheorghe au fost aleşi delegaţii: loan Modroiu din
Vama Buzăului, George Cerbu - întorsura Buzăului. Nicolae Cristea - Sita
Buzăului, George Nistor - Teliu, Xenofan Comşa - Mărcuş.
Cercul Aita Mare: George Păcurar-Aita de Mijloc, David Păcurar-Aita
Mare, loan Şerban-Belin, George Solciu şi loan Ardelean-Arini. Despre acesta din
urmă avem câteva informaţii din cartea profesorului Gelu Neamţu şi a lui Mircea
Vaida-Voievod, şi anume s-a născut în Arini în 17 august 1882; a fost în mai
multe rânduri epitrop la biserica ortodoxă din Arini, a participat la Marea Unire ca
delegat al cirscumscripţiei Aita Mare, judeţul Trei Scaune.
Cercul Covasna: Alexandru Ciucan, Alexandru Teculescu, loan Sârbescu,
Nicolae Jurebiţă - toţi din Covasna.
La data de 13 noiembrie 1918 obştea poporului român din comuna Vâlcele
„din îndemn propriu şi fără nici o altă silă sau ademenire din vreo parte, dă la
iveală dorinţa fierbinte, ce însufleţeşte inima fiecărui Român, şi declară că

233
Nicoleta PLOŞNEA

nevoinţa sa nestrămutată este: Voim să fim alăturaţi, împreună cu teritoriile


româneşti din Ardeal, Banat, Ungaria şi Maramureş, la Regatul României, siili
stăpânirea Maiestăţii Sale, Regele Ferdinand I”. Exprimându-şi aşadar voinţa de
realizare a idealului unirii, participanţii au ales ca delegaţi la Alba lulia pe Ştefiin
Casaş, Gheorghe Bogdanei Casaş şi Alexandru Potcoavă.
Tot la 13 noiembrie 1918 românii din Arpătac (Araci) semnează hotărârea
de unire, iar în fruntea delegaţiei din satul lor se afla preotul Aurel Nistor.
Colegiul electoral al cercului electoral Aita Mare, în adunarea populară
desfăşurată în 25 noiembrie 1918, prezidată de parohul comunităţii, Vasilr
Bărbier, a ales în unanimitate ca delegaţi pentru Alba lulia pe: Gheorghe Pahulai
din Aita Medie, David Pahular din Aita Mare, loan Şerban din Belin şi Gheorghe
Şolcoiu şi loan Ardelean din Arini.
Din Covasna au fost desemnaţi în cadrul adunării populare din V
noiembrie 1918, sub prezidenţia învăţătorului Nicolae Dobros, 4 candidaţi penlro
a reprezenta comuna la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie de la Alba
lulia: Alexandru Ciucan, Alexandru Teculescu, loan Sârbescu şi Nicolae Jurabiţă.
în numele tuturor românilor din cercul electoral Sf. Gheorghe, a cănii
Adunare Electorală s-a desfăşurat la data de 12 noiembrie 1918 la întorsiira
Buzăului, sub prezidenţia preotului George Neagoviciu Negoiescu şi în prezenţi
notarilor Alexe Sbârcea şi losif Babeş au fost împuterniciţi, de a „contribui cu
votul lor la deciderea asupra sorţii viitoare a neamului românesc din Transilvania,
Ungaria şi Banatul Timişan”, următorii delegaţi: loan Modroiu, preot din Vama
Buzăului, Nicolae Cristea din Sita-Buzăului (ulterior din această comună a mai
fost desemnat şi învăţătorul Nicolae Russu), Gheorghe Nistor din Teliii ţi
Xenofon Comşa din Mărcuş.
Starea de spirit, ce stăpânea populaţia românească din fostul judeţ Trei
Scaune, în acele momente istorice, este sugestiv redată de formulările din finalul
„documentelor unirii”. Astfel la sfârşitul celor 148 semnături din Araci se
precizează că „întreg poporul român ce a subscris aceasta, se declară de loial (hii
cuprinsul de mai sus”. în „Hotărârea noastră” din Vâlcele se spune că „tot poponi!
din comună, hotărât au declarat la această alipire, ce au făcut poporul noslni
subscris” cu toţii fiind 68.
Au mai semnat documentele unirii următoarele comune din Judeţul Trei Scaune:
- „Obştea poporului român” din comuna Dobolii de Jos au semnat hotărârea
de unire în Cadrul adunării electorale din 27 noiembrie 1918;
- „Hotărârea noastră” de unire a poporului român din comuna Ariuşd a Ioji
semnată în 14 noiembrie 1918 şi se menţiona că „nu numai aceştia aici subscrişi.ci
toţi locuitorii acestei comune de lege românească suntem hotărâţi la această hotărâre'
Primii care au semnat erau preotul George Cioflec şi învăţătorul loan Bucşa.
- Obştea poporului român din Budila a semnat hotărârea de unire la Adunarea
electorală din 27 noiembrie 1918 ţinută sub prezidenţia preotului paroh Ciircubălă.
- Dobârlău şi Întorsura-Buzăului la 14 noiembrie 1918;

234
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

- larăş şi Arini la 27 noiembrie 1918;


- hotărârea de unire a poporului român din comuna Marcoş a fost semnată
în 14 noiembrie 1918 de 290 de participanţi care şi-au exprimat dorinţa de unire,
în prezenţa preotului paroh Georgiu Dogariu.
- românii din Comuna Sita-Buzăului şi-au exprimat dorinţa de unire în
documentul „Hotărârea noastră” semnat în cadrul Adunării Electorale din 27
noiembrie 1918;
- Comuna Barcani semnează hotărârea de unire la 14 noiembrie 1918.
Din partea Reuniunii de cântări din Arpătac (Araci) a participat preotul Virgil
Nistor, cel care va intra în monahism în 1940 şi va piimi numele de Veniamin, iar în
1941, avea să fie ales episcop al Episcopiei Ortodoxe de Caransebeş.
în general, în fruntea listelor cuprinzând semnăturile celor ce îşi exprimau
dorinţa de unire se aflau preoţii şi învăţătorii, cei care de fapt contribuiseră atât de
mult la înfăptuirea idealului unirii, trecând prin multe suferinţe şi prin patimile
Primului Primului Război Mondial, înfruntând ani grei de închisoare, deportarea
în satele Şopronului din Ungaria sau domiciliul forţat în alte localităţi din
Transilvania.
3.2. Delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia de la I
Decembrie 1918 din judeţele Ciuc, Odorhei şi din Topliţa Română
în judeţul Ciuc, au fost organizate patru cercuri electorale, care au
desemnat delegaţii ce vor primi astfel drept de semnătură pentru pecetluirea Unirii
de la 1 Decembrie 1918, după cum urmează:
■ Cercul Giurgeu: dr. Petru Muscă - Ditrău Hodoşa, Teodor Urzică şi
Dumitru Muscă - Varviz (Subcetate), loan Urzică - Sărmaş, loan Cotfas - Bilbor;
■ Cercul Rakefalău: loan Suciu, loan Baciu, Grigore Platon, loan Platon,
dr. Emil Precup - toţi din Ghimeş;
- Cercul Ciuc - Sânmartin: loan Ţărean şi Dumitru Suciu din Lăzăreni,
Ion Muntean, llie Sabo şi Toader Mureşan-Ciuc Sângeorgiu;
Marea Unire a fost şi pentru locuitorii din Subcetate un prilej de demnitate
şi entuziasm naţional. Pe baza protocolului încheiat la 17 noiembrie 1918, s-a
format o delegaţie pentru a participa la Alba lulia, din care au făcut parte: lacob
Pop, devenit apoi comisar al Prefecturii Bucureşti, şi Dumitru Muscă,
vicepreşedinte (primarul comunei). Dumitru D. Muscă, loan Cotfas (a Cionculesei),
Toader Urzică, Nicolae Cotfas (Mălăşcan), dr. Augustin Tătar. O parte din foştii
participanţi la război au format în sat garda naţională.
în ziua Marii Uniri, locuitorii s-au adunat la Biserică, unde s-a sfinţit
primul steag românesc, confecţionat de Lucreţia Pop, s-a depus jurământul de
credinţă către neamul românesc şi s-a cântat Deşteaptă-te, române. Din Tulgheş,
jud, Harghita, au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba lulia din 1
Decembrie 1918: Nicolae lanoş, Gavril Pop, loan Citirigă, Dumitru Creangă,
Petru Olaru, Gavril Filimon.

235
Nicoleta PLOŞNEA

- Cercul Homorod-Ocland: Nicolae Ştefan-Jimbor, Vasile Suciu-Archii,


Vânători;
In judeţul Odorhei amintim delegaţii din Cercul Cristuru-Secuiesc: Achini
Pandrea-Feleag, Alexandru Murzea-Vidacut, Nicolae Maior şi Eronim Bereşiu diri
Săcel;
Garda naţională din Vidacutul român, la 28 noiembrie 1918, eliberea/j
delegaţilor pentru Alba lulia, Zaharia Maior-secretar şi oficialului Die Costea „un
Avis, spre a le servi de CredenţionaF. Pentru Vidacutul unguresc, grada naţionala
elibera un astfel de Avis delegatului Patrichie Murzea la aceeaşi dată.
Populaţia română din comuna Vidacutul unguresc, comitatul Odorhei
pretura Cristuru Secuiesc „aduce la cunoştinţa celor în drept a şti că, pentru Marca
Adunare generală de la Bălgrad, obştea noastră e reprezentată şi prin economul
Alexandru Murzea, spre care scop i se eliberează numitului acest Avis spre a i
servi de Credenţional. Vidacutul unguresc la 15/28 noiembrie 1918, Din
încredinţarea populaţiei” şi semnează preotul paroh ortodox loan Popa şi notarul
Petru Bucur. Hotărârea aceasta de unire cu România a fost semnată de 358 dc
persoane din Vidacutul unguresc.
In Protocolul încheiat în data de 15/28 noiembrie 1918 la Adunarea
electorală ţinută în Andraşfalăul românesc (Săcel), sub prezidenţia preotului paroli
Titu Gheaja, sunt amintiţi cei doi reprezentanţi (delegaţi) aleşi pentru Marea
Adunare Naţională de la Alba-Iulia, respectiv Nicolae Maior Junior şi Eronim
Bereşiu. „Hotărârea noastră”, documentul prin care românii din Săcel iţi
manifestau dorinţa de unire cu Ţara, era semnată de 107 capi de familie.
în judeţul Murăş-Turda, Cercul Reghin a fost desemnat ca delegai dr
Liviu Tilea (născut în Bilbor) din Topliţa Română. Au mai fost delegaţi din zonă
teologul topliţean Dumitru Antal din partea Asociaţiei Academice „Petru Maior
şi protopopul Giurgeului, dr. Augustin Tătar.
Din memoriile teologului topliţean Dumitru Antal (viitorul episcop
Emilian Antal şi nepotul primului patriarh, Miron Cristea), parte publicate, parte
păstrate în manuscris în biblioteca mănăstirii „Sfântul Ilie Topliţa”, judeţul
Harghita (unde a fost stareţ între anii 1952-1971) precum şi în Arhiva Sfântului
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ne-au rămas câteva informaţii valoroase
despre implicarea sa şi a altor tineri români, studenţi la universităţile din
Budapesta şi Cluj, la organizarea Sfaturilor şi Gărzilor naţionale în zona
Mureşului Superior. Aflăm că, în toamna anului 1918, Dumitru Antal se afla la
Universitatea din Budapesta (din 1916 urma cursurile Facultăţii de filozofie din
cadrul acestei Universităţi) fiind numit preşedinte al Societăţii studenţeşti „Pctiu
Maior”, funcţionarea ei fiind un act de curaj, cum însuşi mărturisea: „Şi aveam
acest curaj, în acel timp de prigoană aspră pentru români, căci eram tineri, gata să
înfruntăm orice primejdie, ca şi colegii noştri care erau pe fronturi (înfruntând
lucrul cel mai tare de pe pământ: moartea).

236
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

Dumitru Antal, alături de ceilalţi studenţi români vor fi prezenţi pe holurile


clădirii parlamentului din Budapesta, aşteptând citirea declaraţiei de
autodeterminare de către Alexandru Vaida-Voievod. De acum, tânărul student
Antal împreună cu loan Chinezul, vor fi delegaţi să meargă la Cluj pentm a se
implica în organizarea studenţimii universitare de aici, în vederea propagandei
naţionale, a pregătirii poporului român din Ardeal pentru unirea cu Patria mamă.
Evenimentele precipitându-se, misiunea lor a luat altă direcţie, devenind acum
adevăraţi „soli ai sfaturilor şi gărzilor naţionale, organizarea revoluţionară la fel ca
şi a ungurilor”. In Cluj, pe lângă încercarea de a-şi îndeplini misiunea, vor lua
parte la constituirea Sfatului Naţional Românesc, contribuind apoi la organizarea
Sfaturilor şi Gărzilor Naţionale la Reghin, Târgu Mureş. Alături de protopopul V.
Dima şi dr. 1. Harşia, Dumitru Antal a cutreierat toate satele de la Reghin în sus,
constituind Sfaturi şi Gărzi naţionale; potolind spiritele aprinse de focul
revoluţionar şi punând o oarecare „ordine în zăpăceala şi dezordinea ce se ivise”.
După două săptămâni de misiune intensă va ajunge în satul natal Topliţa,
ţinând cu emoţii îndoite cuvântare în faţa consătenilor, citind apelul de la Cluj şi
îndrumând pentru organizarea sfaturilor şi gărzilor naţionale. S-a constituit astfel
Sfatul Naţional, avându-1 preşedinte pe dr. Liviu Tilea. în toate comunele unde s-
aii organizat sfaturi şi gărzi naţionale, oamenii s-au liniştit, ticăloşiile şi furturile
au încetat şi toţi aşteptau cu încredere sosirea marelui ceas al izbăvirii de sub
stăpânirea străină, care nici nu a întârziat mult. Cu două zile înainte de venirea
armatei române, prin intervenţia sa energică, a scăpat din mâinile jandarmilor şi
de la moarte, pe 10 flăcăi din Topliţa, printre care se afla şi fratele său Gogu, care
în însufleţirea lor, plecaseră la Bilbor, înaintea armatei române. Din măsuri de
precauţie, şi cunoscând firea rea şi răzbunătoare a jandarmilor unguri, în acele
momente de nesiguranţă şi dezordine, împreună cu cei zece tineri s-a refugiat
noaptea la Bilbor, întorcându-se în Topliţa, după o zi şi jumătate.
De altfel, va primi sarcina din partea Sfatului Naţional de a-i întâmpina pe
soldaţii români la intrarea acestora în Topliţa, moment zugrăvit cu sensibilitate şi
rară însufleţire în amintirile sale legate de acea neuitată zi de miercuri, 27
noiembrie 1918, din care vom reda un fragment:
„După alte două zile ne-a venit vestea că se apropie armata română şi va
intra în Topliţa divizia a 13-a condusă de colonelul Gherescu. Mi s-a dat
însărcinarea să-l întâmpin la intrarea în comună. Eram fericit şi emoţionat că mi-e
dat să îndeplinesc această istorică însărcinare. După sosirea avanpostului, condus
de un sublocotenent, am plecat pentru întâmpinarea comandantului.
Nici n-am ieşit bine în centrul comunei, şi am şi întâlnit grupuri mici de
soldaţi, dar în ce stare jalnică. Fiecare îmbrăcat altfel. Unii cu chipiu, alţii cu căciuli,
iar alţii cu căşti. Nu mai spun cum erau încălţaţi. Caii slabi şi mărunţi, cu căniţe
prea mari pentru ei. Cum veneau răsleţiţi, făceau impresia unei armate în retragere,
nu a uneia care merge spre biruinţă. Mă durea sufletul şi nu ştiam cum să-mi înăbuş
această durere. Prea era mare depărtarea între felul cum mi-am închipuit soldatul

237
Nicoleta PLOŞNEA

român care să vină şi să ne desrobească şi între felul cum îl vedeam acum. Se luptao
în mine aceste două chipuri şi nu le puteam împăca. Haina strălucitoare de virtuţi cu
care îi ştiam îmbrăcat sufletul, vitejia arătată la Mărăşeşti, Mărăşti, Oilu;
suferinţele muceniceşti îndurate strâmtorat în Moldova, a început să apară toi mai
mult înaintea ochilor, mai pe măsură ce vedeam mai mulţi. Acest chip sfânt al
adevăratului soldat român, al celui fără pereche în vitejie şi răbdare îl vedeam dincf
în ce mai mult pe faţa fiecăruia şi impresia cea dintâi s-a risipit ca un fum. Cam la
vreo 4 Km de centru, am întâlnit şi pe colonelul Gherescu, care venea dintr u
trăsură, însoţit de căpitanul Minişcă, care încă purta uniforma de husar ungur. îii
numele comunei şi a celor ce mă însoţeau călări, i-am urat în câteva cuvinte, bun
sosit. Cât a ţinut drumul până în centru, mi-a cerut şi i-am dat diverse informaţiuiii
despre stările de la noi, dezorganizarea administrativă, spiritul de revoluţie 51
dezordine ce încearcă să pună stăpânire pe cei răi, care totuşi până acum a fon
înfrânt de către Sfaturile şi Gărzile naţionale. Ajunşi în centru, l-am condus In
locuinţa ce i se destinase. N-au trecut nici o jumătate de oră când toţi au fost slâmiii
de cântec de fanfară. Am ieşit să văd ce este. Comandantul era în piaţă înconjurai dî
lume şi aştepta să primească defilarea trupei. După câteva minate a apărut întreaga
divizie în ordine de defilare, cu ofiţeri călări pe cai frumoşi, cu soldaţi bine
îmbrăcaţi, toţi cu căşti.
Sprinteneala şi voioşia cu care au defilat, îmbrăcămintea îngrijită şi uniformi
mi-a dat impresia că e o armată nouă, ieşită ca din pământ. O căutam pe cea întâlniiă
în drum, în mersul meu în întâmpinarea comandantului, şi nu o mai găseam.
Nu-mi venea să cred ochilor şi mă întrebam nedumerit, de unde au ieşit toii
aceştia, căci eu nu pe ei i-am întâlnit? Şi doar n-a trecut o jumătate de oră. Când .t
avut timp să se pună în rând şi apoi să defileze precum au defilat? Fără să mai cam
răspuns uimirii mele, alungată mi-a fost din suflet pentru totdeauna impresia
dureroasă de mai înainte şi inundat de o rară însufleţire am aplaudat neîntrerupi,
aclamându-i, apoi am jucat ca veselie în hora ce s-a încins cu colonelul în fitinte,
alături de bunica mea, mama patriarhului Miron. A fost cea dintâi horă înfrăţită pe
pământul României Mari, al cărei cetăţean am devenit, împreună cu toţi topliţenil,
din acea neuitată zi de miercuri, 27 noiembrie 1918.”
Studentul Dumitm Antal, va pleca dimineaţa cu ultimul tren la Reghin, im
de aici la Adunarea de la Alba-Iulia, ca să reprezinte studenţimea română, dar şi |X’
cei „ce deveniseră cetăţeni ai României Mari înainte de a se decreta unirea de la:
Decembrie 1918”. Ajuns în Reghin, constată cu bucurie că, garda românească
stăpânea gara. Vineri dimineaţa împreună cu reghienii, instalaţi într-un vagon cis I
vor pleca spre Alba-Iulia. Ajunşi însă în Cucerdea, mare le-a fost surprinderea si
constate că aici gara era încă tot în stăpânirea gardei ungureşti. Va asista la op
incident trist, care arăta încă odată atitudinea ostilă şi duşmănoasă a neprietenik:
unguri, faţă de realizarea celui mai drept şi măreţ ideal de unire al românii:
ardeleni cu Ţara. îşi amintea cum sosind un tren dinspre Cluj, plin numai cii
delegaţi români, amestecaţi cu ofiţeri şi soldaţi, a fost arborat de aceştia în fam

238
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

tuturor un steag mare tricolor. In timp ce se delectau toţi uitându-se la feţele voioase
ale românilor din Cluj „ca din pământ au răsărit lângă steag doi husari unguri, cu
baionetele pe puşti, şi fără o vorbă unul a prins de steag, celălalt l-a sfâşiat cu
baioneta şi mototolindu-1 repede au dat să plece. Au lucrat aşa de repede şi de
surprinzător, încât nimeni nu i-a putut împiedeca. Fiind chiar lângă ei am dat să le
stau în cale zicând ceva. Puţin a lipsit să nu mă străpungă. N-au apucat să meargă
10 paşi şi un ofiţer român le-a şi pus mâna în piept, trântindu-1 pe unul deoparte, pe
altul de alta şi le-a luat steagul. Intr-o clipă s-a îngrămădit lumea şi până să ne
dezmetecim, husarii au şi şters-o furişându-se pe după vagoane. în zadar i-au căutat
că nu le-a dat nimeni de urmă. Sfârşitul a fost că s-au coborât din tren toţi cei
înarmaţi şi imediat au dezarmat garda ungurească, luându-le toate armele. Şi-n
cântece trenul a plecat spre Teiuş. In Teiuş altă surprindere, nu ne-au lăsat să
pornească trenul din gară până ce nu am dat înapoi puştile gărzii din Cucerdea.
Ceartă, telefonări la Cluj şi înapoi, intervenţii ameninţări, până în sfârşit au retumat
o parte din arme. Gara Teiuş era puternic în mână ungurească. Toată era acum
numai o mare de români. Tânăvenii veniţi după sistem săsesc cu muzici, în grupuri
mari, jucau şi chiuiau ca la nuntă. Vuia gara de însufleţire. împăcaţi cu Cucerdea,
am plecat mai departe. Din podul gării ungurii au împuşcat cu mitraliera după tren
şi au omorât pe flăcăul Ion Arion, de prin părţile Turzii. Afară de cei din vagonul
ultim, nu a ştiut nimeni ce s-a întâmplat, până ce am ajuns în Alba lulia.In gară nu
încăpeai, atâta om o cuprindea. Stăpânirea românească se instalase din plin
începând cu primăria unde poruncea cu energie faimosul Gritta. Cetatea şi drumul
spre adunare erau păzite de garda moţilor, toţi îmbrăcaţi în alb şi cu căciuli”.
în cronica sa, despre aniversarea zilei de 1 Decembrie apărută în revista
„Renaşterea”, anul VIU, nr. 49 Cluj, 1930, protopopul Dumitru Antal, viitoml
arhiereu Emilian Antal, îşi aminteşte limpede şi cu naturală claritate desfăşurarea
evenimentelor de la Alba lulia şi de aşteptarea de aproape două ceasuri în Sala Unirii
pentru comunicarea rezoluţiei pentru că, aşa cum spunea Adunarea din Alba lulia de
la 1 Decembrie 1918, cu greu poate fi uitată de ardeleni sau trecută în şirul zilelor de
toate zilele şi mai mult „cine a avut fericirea de a lua parte la ea, nu o poate uita şi
tocmai când grijile şi crizele sunt mai mari, îi cade aşa de bine să-şi însenineze
sufletul înnourat, cu amintirile neşterse ale entuziasmului nemărginit, ale dragostei de
neam nelimitate, cu care şi-a umplut sufletul în acea zi măreaţă şi pecetluitoare a noii
sorţi a neamului românesc din Transilvania. Sunt sentimente ridicate la tensiunea
supremă, care pot fi provocate doar într-un secol odată şi care retrezite şi numai ca
amintire în suflet, fac să uităm totul şi să ne umplem de nădejdi noi în viitoml ţării şi
în vremuri mai bune. Parcă mă văd şi azi în ziua de 1 Decembrie 1918 - îşi amintea
potopopul Dumitm Antal - strivit în mulţimea mare de delegaţi ai întregii
Transilvanii, adunaţi în sala azi zisă a Unirii din Alba-lulia. Era om în om. Căldura
ce s-a încins în sala ticsită, aşteptând vreo două ore comunicarea rezoluţiei, a devenit
de la un timp insuportabilă, dar era uitată de şi mai marea căldură sufletească ce ne
stăpânea, manifestată des prin urale şi strigăte de trăiască România Mare, Trăiască

239
Nicoleta PLOŞNEA

Unirea fără condiţiuni, căci asta este lozinca tineretului”. După deschiderea adunării
şi cuvântarea spusă în lacrimi a regretatului Gheorghe Pop de Băseşti, a urmai
referentul Marelui Sfat Naţional, Vasile Goldiş. Cu voce răspicată şi îndulcită il:
emoţie a citit punctul prim din rezoluţie: , Adunarea Naţională a tuturor Româniln
din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţii:
la Alba lulia, la 1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor
teritoriilor locuite de dânşii cu România”.
Acest punct ca şi cele ce au urmat au fost aprobate cu entuziasm spontan şi
toţi s-au cutremurat cuprinşi de măreţia acestui moment, care a pecetluit pe
veacuri noua soartă a neamului românesc. „Şi astăzi îmi palpită inima-îşi imi
amintea protopopul Dumitru Antal-când mă gândesc la acel moment în care aiii
ajuns în culmea entuziasmului. Bucuria şi fericirea erau aşa de mari, încât aveam
senzaţia unei dureri a inimii şi sufletului, care parcă nu le mai puteau cuprinde. Ie
sala Unirii şi afară, pe câmpul lui Mihai, uralele izbucneau, creşteau, scădeau şi
apoi iar se linişteau „făcând impresia unei titanice rugăciuni îndreptată cerului
Adunarea sfârşindu-se, am ieşit din sală istoviţi şi răguşiţi de aveam senzaţii
ameţelii. Eram cu adevărat beţi de entuziasm”.
Hotărârile luate în sala Unirii au fost aduse la cunoştinţa mulţimii d;
români, prezenţi la marele eveniment, de episcopii Miron Cristea şi luliu Hossu,
care au făcut parte şi din delegaţia ce a dus actul Unirii la Bucureşti.
Putem afirma că, în mijlocul acelor momente măreţe la Alba lulia, zoiii
noastră, a Covasnei şi Harghitei, a fost reprezentată de doi arhierei ai Bisericii
patriarhul Miron Cristea din Topliţa (atunci episcop de Caransebeş) şi nepolii
acestuia, PS Emilian Antal (atunci tânăr student. Dumitru Antal) alături 4
numeroşii delegaţi ai comunităţilor româneşti. Aşadar contribuţia românilor dm
aşa-zisa zonă „secuiască” la înfăptuirea Unirii din 1918 şi la evenimenlelf
premergătoare acesteia, nu a fost deloc modestă pentru a fi trecută neobservata
Sensul suferinţei şi luptei lor, a românilor din această zonă, pentru biserică şi
şcoală şi celelalte drepturi naţionale, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea.işi
găsea „limpezirea şi împlinirea” firească în perioada anilor 1914-1918, culminânJ
cu Unirea de la 1 Decembrie 1918, care este adevărat că, a marcat nu sfârşiio,
luptei lor cu „neprietenii istorici”, ci un alt început de luptă, întărit şi motivat.
Pe de altă parte. Unirea de la 1 Decembrie 1918 avea să deschidă unali
capitol în viaţa comunităţilor româneşti din Covasna şi Harghita, întemeietoare ş
susţinătoare de biserici şi şcoli româneşti, bucurându-se de o relativă linişiE
aproape 20 de ani pentru ea, urmând din 30 august 1940, odată cu Dictatul del:
Viena, să guste „amarul şi mai amar” al asupririi şi nedreptăţilor maghiare. Ca
toate acestea, în vâltoarea istoriei, românii din această parte de ţară, este firesi
s-au îndoit sub povara grea a timpului, dar nu s-au frânt, mărturie fiind asiiu'
mulţimea de documente şi dăinuirea lor însăşi în aceleaşi locuri şi cuibiir
pământeşti ale moşilor lor. Ei vor continua lupta pentru toate drepturile româniloi
într-o ţară acum unită, şi vor transmite urmaşilor datoria sfântă de a reîntruchipi

240
Participarea românilor din Covasna şi Harghita la unirea...

viata idealurile şi modelul înaintaşilor, în contextul specific de astăzi al vieţii


comunităţilor româneşti din Covasna şi Harghita.
0 recunoaştere a faptelor meritorii ale acestor înaintaşi se cere şi astăzi
după cum grăieşte îndemnul (atât de actual) al Prea Sfinţitului Emilian Antal (la
1918 tânăr student, luptător activ pentru Unire, pe numele de botez Dumitru Antal
din Topliţa Română):
„Când viap. nu ne poate servi în fiecare deceniu cu evenimente istorice,
suntem datori să le cunoaştem pe cele trecute, ca, cel puţin indirect, să ne
hrănim sufletul, punând în lucrare cât mai deasă sentimentul dragostei de
neam,până se transformă în straja demnităţii şi caracterului de român."

241
Nicoleta PLOŞNEA

Prof. dr. Nicoleta PLOŞNEA împreună cu Pr. prof. dr. Ilie MOLDOVAN,
la Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei
Istorie, cultură, civilizaţie”, Miercurea-Ciuc, 2006

242
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul


Primului Război Mondial
Dr. Silviu VĂCARU

La începutul Primului Război Mondial, România se găsea într-o mare


dilemă: de partea căreia dintre cele două coaliţii beligerante să participe. Politica
antebelică de alianţe cu Puterile Centrale şi prezenţa pe tronul României a unui
principe german o îndrepta firesc către această coaliţie. Tradiţiile culturale, dar mai
ales interesele teritoriale au determinat clasa politică românească să aştepte însă un
prilej favorabil pentm a intra în război alături de Antanta. ,Jlotărârea României de a
intra în războiul mondial alături de Puterile Antantei - se arăta în Memoriul înaintat
de George Moroianu ministrului de externe al Regatului Unit al Marii Britanii, la 24
septembrie 1918 - a fost urmarea naturală a originii ei, a trecutului ei istoric, a
situaţiei sale etnice şi geografice. A fost chiar logica existenţei sale. România era
ccntnil către care se îndreptau toate privirile milioanelor de români care locuiau în
afară de frontierele ei. Toţi aceşti români voiau ca România să facă gestul de atâta
limp aşteptat de ei, gestul liberării lor şi al unirii lor cu dânsa”1.
La 15 august 1914, când România intra în război alături de Antanta, aproape
jumătate din teritoriul locuit de români se afla în afara graniţelor statului român.
Regiunile istorice din vestul şi nordul României, Banatul, Transilvania, Crişana,
Maramureşul şi Bucovina se aflau în componenţa Imperiului Austro-Ungar, iar
Basarabia, fost teritoriu din partea de est a Moldovei situat dintre Prut şi Nistru,
făcea parte din Imperiul Ţarist. După statisticile vremii, din cei peste 14 milioane de
români în Regatul României de aflau aproape opt milioane, restul aflându-se sub
stăpânirea Imperiului Ţarist şi celui Austro-Ungar. Pierderile cauzate de război şi
diferite maladii în România se ridică la aproximativ 800.000 de suflete, iar ale
românilor în general, ne referim aici la toate teritoriile locuite de români, la aproape
1.500.000 de suflete". Sacrificiul pentru unitatea naţională a fost deosebit de dureros
pentru români. Aproximativ 10%3 dintre ei au murit pentru acest ideal.
Un număr important de români4 din provinciile aflate în componenţa dublei
monarhii au fost nevoiţi să participe la război înrolaţi în armata austro-ungară. Din

1 George Moroianu, Luptele de emancipare ale românilor din Ardeal în lumină europeană, în
..Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. III, Bucureşti, 1929, p. 1447.
'lbi(lem,p. 1449.
1 Unele surse afirmă că la nouă locuitori unul a murit (Ibidem, p. 1459).
J Statisticile diferă de la o lucrare la alta. Se începe de la 300.000 de români transilvăneni şi
bucovineni înrolaţi în armata dublei monarhii (Constantin Stan, Doru E. Goron, Contribuţii aduse
de voluntarii români transilvăneni şi bucovineni la realizarea unităţii naţionale româneşti (1916-
243
Silviu VACARU

rândurile lor au căzut zeci de mii de prizonieri pe fronturile din Galiţia, Franţa şi
C A

Italia . In momentul intrării României în război, în august 1916, în lagărele din


Rusia se aflau aproape 120.000 de prizonieri de origine română6 proveniţi din
armata austro-ungară.
O parte din prizonierii români, având ca model activitatea desfăşurată de
prizonierii cehi, slovaci şi polonezi, şi ei supuşi ai dublei monarhii, au încercat sa se
constituie în formaţiuni de voluntari, care să lupte alături de puterile aliate împotrivi
duşmanului comun reprezentat de Puterile Centrale înainte de intrarea României in
război. Guvernul român, atâta timp cât ţara a fost în neutralitate, nu a luat nicn
măsură pentru ajutarea şi organizarea acestor prizonieri. Odată cu intrarea României
în conflagraţia mondială, sub impulsul memoriilor alcătuite de refugiaţii ardeleni >
bucovineni aflaţi la Iaşi, care cereau Consiliului de Miniştri să înceapă organizare;!
regimentelor de voluntari compuse din foşti soldaţi români din armata Auslro
Ungară veniţi în România sau aflaţi pe teritoriul statelor aliate, autorităţile române,
eliminând suspiciunile7 din rândurile generalilor români, trimit emisari pentrti ;i
încheia acorduri cu guvernele unde se aflau prizonieri români din armatele austro
ungare. Prima misiune de acest gen a fost trimisă în Rusia la începutul anului 191],
urmate de cele din Italia, Franţa şi Statele Unite8.
Activitatea formaţiunilor de voluntari români proveniţi din armata auslro
ungară reprezintă un capitol important din lupta românilor pentru unitate naţională"
După izbucnirea războiului mondial, ideea că unitatea tuturor românilor esic
aproape, a făcut ca soldaţii de origine română din armata austro-ungară să considere
„pe inamicii Puterilor Centrale ca aliaţi ai cauzei româneşti şi să treacă de partea lor
pentru ca mai apoi, voluntari în serviciul românesc - cruciaţi pentru marele ideal al
neamului - întocmai ca şi celelalte popoare din Monarhia Habsburgică, formaţi in

1918), în „Acta Musei Porolissensis”, Zalău, 1987, p. 331), ajungându-se până la 484.347, din aire
direct pe front 449.796 (Teodor V. Păcăţian, Jertfele românilor din Ardeal, Bănat, Crişaiiii
Sătmar şi Maramurăş, aduse în războiul mondial. Sibiu, 1923, p. 19-20; vezi şi Ion Agrigemiain
România în anii Primului Război Mondial. Acţiuni politico-diplomatice, în Ion Agrigoroam
Dumitru Ivănescu, Sorin D. Ivănescu, Silviu Văcaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul imek
război. Iaşi, 2005, p. 21). Diferenţele mari între cifrele avansate de diverşi autori se datorează, in
primul rând, includerii sau nu a unor zone cu populaţie românească din fosta dublă monarhic.
5 Comitetul de acţiune din Italia considera că este reprezentantul a peste 18.000 de prizonini
români din armata dublei monarhii aflaţi pe teritoriul statului italian (D. Tuţu, Voluntarii rwinir
din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru eliberare naţională şi iwm
(1916-1918), în „Studii. Revistă de istorie”, tom 21,1968, nr. 6, p. 1137).
6 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, Lugoj, 1921, p. 4; D. Tuţu, op. c/f.,p. 1125;
7 Suspiciunea şi neîncrederea autorităţilor române faţă de devotamentul voluntarilor ardeleni;;
bucovineni s-a deovedit în unele cazuri ca jicnitoare şi demobilizatoare (loan I. Şerban, Goitu
„România Mare", organ de presă al Corpului voluntarilor români din Rusia (iulie-deceinkit
1917), în „Annales Universitatis Apulensis, Series Historica”, 8/2004, p. 176).
8 Despre demersurile făcute de diplomaţia română pe lângă guvernele aliate pentru uniini;
naţională, vezi Victor G. Cădere, Pregătirea diplomatică a Unirii, în „Transilvania,
Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 103-118.
q Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918 şi unirea Ardealului cu Romanţa, Cluj, 1926, p. 139.
244
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

unităţi naţionale să-şi recucerească cu armele în mâini vetrele părăsite”10. Voluntarii


au câştigat „prin jertfa lor - şi de multe ori a familiilor lor - dreptul de a pretinde
eliberarea de sub stăpânirea înrobitoare austro-ungară”11. Ei au reprezentat forţa
militară activă a românilor în condiţiile în care România, în urma păcii de la
Bucureşti din 24 aprilie/7 mai 1918, nu mai participa la efortul militar al statelor
aliate împotriva Puterilor Centrale12. După semnarea păcii de la Bucureşti venise
timpul ca prizonierii din provinciile româneşti din afara României, constituiţi în
regimente de voluntari să arate „tuturor popoarelor că românii înţeleg să continue cu
hotărâre şi cu demnitate războiul, ridicând pe alte fronturi steagul unităţii
naţionale”13. Consecvenţi principiilor politice ale timpului, „miile de voluntari ai
Ardealului, Banatului şi Bucovinei, au confirmat legitimitatea războiului României,
demonstrând opiniei mondiale voinţa românilor de pretutindeni de a forma cu toţii,
în graniţele etnice, un stat naţional unitar”14.
*
încă din 1915, soldaţii români din armata austro-ungară căzuţi prizonieri pe
frontul italian şi-au manifestat dorinţa de a se constitui în corpuri de voluntari care
să lupte împotriva imperiului care-i trimisese, contrar voinţei lor, să lupte pentru o
cauză de care nu se simţeau solidari15. Cu toate eforturile depuse de reprezentanţii
românilor pe lângă fomrile competente italiene acestea abia în aprilie 1918 şi-au dat
consimţământul ca românii să se constituie în unităţi militare de sine stătătoare.
Imediat după intrarea României în război, o parte din prizonierii români din
armata austro-ungară aflaţi pe teritoriul Italiei au cerut să lupte ca voluntari în cadml
armatei italiene. Aceste demersuri s-au concretizat abia spre sfârşitul războiului,
atunci când în peninsulă exista deja o puternică opinie publică favorabilă unirii
românilor într-un singur stat.
între 8 şi 11 aprilie 1918, a avut loc la Roma16 Congresul naţiunilor din
Austro-Ungaria la care a participat alături de reprezentanţi ai cehilor, polonezilor
şi sârbilor şi o delegaţie românească compusă din Gheorghe Mironescu, Simion
Mândrescu17, N. Lupu şi alţii. Delegaţii votează o moţiune prin care cer recu­
noaşterea dreptului fiecărei naţiuni de a se constitui în stat naţional independent

l0Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, voi. I, Bucureşti, 1931, p. 9-10.


11 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 4, f. 21.
12 Vasile Netea, Lupta emigraţiei transilvănene pentru desăvârşirea unităţii de stat a României.
în „Studii. Revistă de istorie”, tom 21, 1968, nr. 6, p. 1157; în urma acestei păci, voluntarii
transilvăneni recrutaţi din rândul prizonierilor de război din Rusia care au participat alături de
România la luptele împotriva Puterilor Centrale, au fost demobilizaţi, fără a fi predaţi autorităţilor
austro-ungare ai căror cetăţeni erau (Ion Clopoţel, op. cit., p. 138-139).
13 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 10.
N Ibidem.
' Despre formaţiunile de voluntari din Italia, vezi Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari. în
..Transilvania, Banatul, Crişana, Maramureşul (1918-1928)”, voi. I, Bucureşti, 1929, p. 131 şi urm.
16George Moroianu, op. cit., p. 1455.
17 Originar din Râpa, corn. Ţinea, jud. Bihor (Valeriu Pop, La Legion Roumaine d’Italie.
Bucureşti, 1937, p. 7).
245
Silviu VACARU

sau de a se uni cu statul naţional dacă acesta există18. După congres Siniiui
Mândrescu, preşedintele Asociaţiei românilor din Transilvania şi Banat, a râma'
în Italia cu scopul declarat de a organiza prizonierii români din peninsulă şi de a
constitui în corpuri de voluntari care să lupte în cadrul armatei italiene.
In urma audienţei pe care i-a acordat-o preşedintele Consiliului de Miniştri
Italiei, Orlando, Simion Mândrescu primeşte din partea înaltului demnitar italiac
încuviinţarea ca toţi ofiţerii români prizonieri de război aflaţi pe teritoriul Italiei
fie concentraţi la Cittaducale19. Ofiţerii concentraţi aici, în ziua de 10 mai, au adre
sat cereri individuale ministrului de război italian, în care arătau; „Subsemnatul
fost... în armata austro-ungară, prizonier de război de naţionalitate română. Vă ru;:
să fiu încorporat în armata italiană pentru a putea lupta contra inamicului noslit
secular şi contra aliaţilor săi, pentru triumful sfintei cauze comune, fiindcă prefera
mor în luptă decât să mă întorc sub îngrozitorul jug austro-ungar”20.
La 15 iunie, o delegaţie a Comitetului a fost primită de preşedintele Consiliu
lui de Miniştri Orlando. Membrii delegaţiei au cemt guvernului italian autorizaţia de;
constitui un comitet format din ofiţeri români care să aibă misiunea de a fact
propagandă printre prizonierii români din Italia de a se organiza într-o legiune21.
Având aprobarea Consiliului de Miniştri al Italiei, ofiţerii români adunaţi L
Cittaducale", la 19 iunie 1918, s-au întmnit pentm constituirea „Comitetului ilf
acţiune al românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina, cu scopul de a strânge îmi
un mănunchi toţi românii subjugaţi Austro-Ungariei aflători în părţile aliate, de i;
organiza în legiuni şi de a face propaganda necesară în vederea realizării uniiăţn
noastre naţionale”23. Sediul Comitetului era la Roma24, locul de unde cu optsprezece
veacuri înainte „au plecat legionarii romani ca să pună în Carpaţi şi la gurile
sentinela culturii şi a civilizaţiei latine”25. „Procesul-verbal de constituire - carcic
află în colecţia Muzeului din Alba lulia - a fost semnat de 71 de persoane, din care i'
studenţi, 11 învăţători, 4 avocaţi, 3 notari, 3 ofiţeri de carieră, 1 medic, 2 publicişti.™
profesor, doi funcţionari de bancă şi alţi cinci de diferite profesiuni, repartizaţi, dup;

8 Vasile Netea, op. cit., p. 1162.


19 D. Tuţu, op. cit., p. 1135.
20 Simion Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie I9I7-I iaiiiwi
1919), Bucureşti, 1919, p. 14.
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
■■ ,Ainsi prit naissance la legion roumaine qui fut placee sous la commandamenl du brigadi
general Luciano Ferigo «destine ă collaborer sur le theâtre de guerre, avec des troupes ilalienne
pour la liberation de la Transylvanie du joug des Habsbourg” (Eliza Campus, La Iulie pe
l’achevement de l’unite naţionale roumaine (I9I4-I9I8), în „Revue roumaine d’hisloire”. Bucarc
1965, tom IV, nr. 4, p. 780).
23 Simion Mândrescu, op. cit., p. 23; pentru procesul verbal încheriat cu acest prilej.';
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
2.T
Valeriu Pop, op. cit., p. 9.
1 Simion Mândrescu, op. cit., p. 23.
246
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

provincia de origine; 26 de bucovineni şi 45 de transilvăneni” . După constituire,


Comitetul a lansat un apel către guvernele aliate în care solicita să-l recunoască ca
fiind „singurul reprezentat al celor 18.000 de români aflători pe pământul Italiei”27.
Datorită simpatiei de care se bucurau românii în Italia o serie de asociaţii
politice şi patriotice au iniţiat constituirea de Comitete „Pro Romeni” la Roma,
Neapole, Ferrara, Torino etc28. Acestea au militat pentru apărarea şi susţinerea
9Q *
românilor în lupta pentru unitate naţională .
După constituire membrii săi au început demersurile30 pe lângă guvernele
aliate pentru ca românii să poată începe constituirea de unităţi de voluntari. Prima
companie de voluntari români din Italia a primit steagul de luptă tricolor românesc
din partea generalului Diaz, comandantul armatei italiene, la data de 28 iulie 1918,
la Ponte di Brento de lângă Padova31. Câteva zile mai târziu, la 9 august, membrii
Comitetului de acţiune al românilor din Transilvania, Banat şi Bucovina din Italia
au fost primiţi oficial în audienţă de premierul italian M. Orlando după ce în
prealabil fusese primit de M. R. Galenga subsecretar de stat pentru propaganda
externă32. Preşedintele Comitetului Simion Mândrescu, în numele delegaţiei a
mulţumit pentru ajutorul acordat în vederea constituirii unităţilor de voluntari
români prin care aceştia dovedeau „lumii că dacă România oficială a semnat
pacea, românii n-au semnat-o, şi dacă România a fost scoasă din luptă, românii se
găsesc încă sub stindardul român şi sub stindardele Puterilor Aliate”33.
La 15 octombrie, în urma manifestaţiilor organizate de Comitetele „Pro
Romeni”, de solidaritate şi simpatie pentru români, guvernul italian aprobă Decretul
de constituire a Legiunii române34, formată din trei regimente, numite simbolic
,,Horea”35, „Cloşca”, „Crişan”36. Legiunea era destinată să opereze alături de trupele
italiene pe frontul italian. Comandant al legiunii a fost desemnat generalul de brigadă

■” Eugen Hulea, Despre contribuţia voluntarilor români la înfăptuirea unirii, în „Apulum”,


Alba lulia, XIV/1976, p. 355.
11D. Tuţu, op. cit., p. 1137;George Moroianu, op. cit., p. 1457.
28 ElizaCampus, op. cit., p. 780; D. Tuţu, op. cit., p. 1136.
^ Cea mai amplă manifestare a comitetelor „Pro Romeni” a avut loc la 25 august 1918, în Forul
lui Traian. Ea a fost organizată de Maria Rygier, secretara Comitetului Italian Pro-Romeni (Simion
Mândrescu, op. cit., p. 37-58; Eliza Campus, op. cit., p. 178-179)
3(1 Despre activitatea Comitetului şi a preşedintelui său, vezi Simion Mândrescu, Pro Italia, în
..RevuedeTransylvanie”, Cluj, 1937, p. 131-153.
31 Despre ceremoniile oficiate cu acest prilej, vezi Simion Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru
coma noastră (27 septembrie 1917-1 ianuarie 1919), p. 30; Valeriu Pop, op. cit., p. 10.
32 Valeriu Pop, La legion roumaine d’Italie, în „Revue de Transylvanie”, Cluj, 1937, p. 161.
33 .Simion C. Mândrescu, în Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie 1917-1
iomtarie 1919), p. 32.
33 Valeriu Pop. op. cit., p. 11.
35 La 7 noiembrie 1918 Regimentul „Horea” era echipat şi pregătit să plece pe front (Eugen
Hulea, op. cit., p. 357).
36 Numele regimentelor era dat după conducătorii răscoalei româneşti din 1784, simboluri ale
luplei pentru libertate a românilor din Transilvania.
247
Silviu VACARU

cavalerul Luciano Ferigo37, fost ataşat militar în România. Unităţi din regimcniii
„Cloşca” vor participa la ofensiva declanşată de armata italiană la 26 octombrie lo
regiunea Vittorio-Veneto, în urma căreia monarhia habsburgică a cerut armisliliii
La 7 noiembrie 1918 şi regimentul „Horea” era echipat şi gata de plecare spre froni
După terminarea războiului, la 21 noiembrie 1918, voluntarii adunaţi la Albae
Laziale, depun jurământul de credinţă faţă de rege şi statul român în faţa un;
numeroase delegaţii venite din România40. Şase zile mai târziu, acelaşi jurământ ei
depus şi de voluntarii din Marino41. După unirea Transilvaniei cu România, la'
decembrie 1918, legiunea română din Italia a fost pusă la dispoziţia Consiliul'
Dirigent. In cursul lunii decembrie, regimentul soseşte în ţară, stabilindii ţ:
garnizoana la Deva. Al doilea regiment românesc, cel care a participat alături ili
armata italiană la lupte pe frontul din Italia, se repatriază abia în martie 191942.

Voluntari români în armata franceză au existat încă din 1914, dar cei i
Transilvania şi Bucovina au fost primiţi în cadrul armatei franceze abia după intrare^
României în război. Primii voluntari ardeleni au fost recrutaţi dintre prizonierii ausla
ungari de origine română, căzuţi prizonieri în luptele cu sârbii. Odată cu retragere;
armatelor sârbeşti aceştia au fost trecuţi în Italia şi apoi în Franţa.
Un alt important contigent de voluntari din Franţa a fost dat de prizonicn
români făcuţi de francezi pe frontul italian, unde mai multe regimente austro-ungai;
erau alcătuite majoritar din militari de origine română43.
între cei care doreau să se înscrie în legiunile de voluntari se găseau;
soldaţi români luaţi prizonieri de germani şi duşi la muncă pe frontul francez.
în Franţa, în 1918, s-a format sub imboldul lui Traian Vuia un Coniiie;
Naţional al Românilor din Ardeal şi Bucovina. Acest Comitet, pe lângă o acţiune d;
lămurire în cercurile franceze a organizat şi o legiune de voluntari conduşi de ofiţer
francezi în fortul Souci. Cu toate că între România şi Franţa a existat o foarte buoi
colaborare pe timpul războiului, francezii având o misiune militară permanentă p:
frontul românesc, până la sfârşitul războiului, prizonierii românii din Transilvania;
Bucovina aflaţi pe teritoriul francez n-au reuşit să constituie unităţi militare de-sine
stătătoare care să lupte împotriva Puterilor Centrale.

37 Simion C. Mândrescu, In Franţa şi Italia pentru cauza noastră (27 septembrie I9I7-I idimir
1919), p. 69.
38 Ion Nicoară, Aspecte privind contribuţia braşovenilor la lupta pentru desăvârşirea mm
naţionale a poporului român, în „Studii şi articole de istorie”, tom XI, 1968, p. 194; Va.sileNcfc
op. cit., p. 1163; Valeriu Pop, op. cit., p. 163.
39 Eugen Hulea, op. cit., p. 357.
40 D. Tuţu, op. cit., 1139.
41 Valeriu Pop, op. cit., p. 164
42 D. Tuţu, op. cit., p. 1140.
43 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 134-135.
248
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Intrarea Statelor Unite în război a constituit una dintre cele mai grele lovituri
date Imperiului Austro-Ungar. Principiul autodeterminării popoarelor susţinut de
guvernul american constituia distrugerea dublei monarhii. Se crea astfel premisa ca
popoarele din imperiu să-şi activeze organizaţiile patriotice din America sau din ce­
lelalte state ale Antantei pentm ca aceste ţări să dea sprijin moral şi material forma­
ţiunilor militare naţionale care începuseră să se constituie în Franţa, Italia sau Rusia.
Imediat după intrarea Statele Unite în război, la 6 aprilie 1917, guvernul
român trimite o delegaţie la Washington, cu misiunea de a prezenta guvernului şi
opiniei publice americane poziţia politică şi militară a României şi „totodată
revendicările sale cu privire la teritoriile româneşti din Austro-Ungaria”44. Delegaţia
era alcătuită din preotul Vasile Lucaciu, Vasile Stoica şi Ion Moţa, emigranţi
iransilvăneni din România. Intre altele, delegaţia avea împuternicire din partea
autorităţilor române să înfiinţeze unităţi militare de voluntari recrutaţi din rândul
românilor stabiliţi în Statele Unite45, care nu deveniseră încă cetăţeni americani şi
care să lupte în cadrul unităţilor americane sau franceze, pe frontul european de
vest. Dar aceste unităţi nu s-a putut constitui, deoarece legile americane interziceau
asemenea iniţiative46. Chiar dacă latura militară nu a fost realizată47, misiunea a
militat, în continuare, pentru prezentarea intereselor naţionale ale românilor. In
acest scop au fost contactate personalităţi politice de prim rang americane, au fost
organizate întruniri în mai multe oraşe în care s-au prezentat doleanţele românilor,
au fost publicate un număr mare de ziare, broşuri şi studii asupra popomlui român,
s au întemeiat mai multe comitete şi asociaţii care au pus în contact direct pe
americani cu aspiraţiile de unitate ale românilor48.
Pentru o mai bună coordonare a acţiunilor desfăşurate pe pământ american,
!a 5 iulie 1918, s-a înfiinţat Liga Naţională Română, cu sediul la Washington,
condusă de Vasile Stoica49, ea fiind subordonată Consiliului Naţional de la Paris50.
Liga avea drept scop, „în afară de organizarea legiunii de voluntari, să continue
propaganda în mijlocul marelui public american şi să informeze pe oamenii politici
de peste ocean”51 asupra dreptăţii cauzei româneşti.
La 15 septembrie 1918, reprezentanţii românilor, cehilor, slovacilor, polone­
zilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor aflaţi în Statele Unite au organizat la New York un
congres prin care cereau dezmembrarea monarhiei dualiste şi eliberarea tuturor

Vasile Netea, op. cit., p. 1158; în armata americană s-au înscris circa 17.000 de români. Cei
mai mulţi au fost repartizaţi în Divizia 37 din Ohio (Ion Nicoară, op. cit., p. 196)
Jl Aproximativ 200.000 de români plecaţi din Transilvania în SUA au militat pentru unire, ei
ducând c muncă susţinută pentru a convinge opinia publică americană de justeţea cauzei lor (Eliza
Campus, op. cit., p. 778); Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136.
46Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136; Vasile Netea, op. cit., p. 1158.
41D. Tuţu, op. cit., p. 1141.
48 Vasile Netea, op. cit., p. 1159.
49 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136.
0 Ion Nicoară, op. cit., p. 197.
^ Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 136
249
Silviu VACARU

popoarelor din cuprinsul ei. Moţiunea a fost înaintată preşedintelui Wilson, care, la 1
noiembrie a convocat cabinetul pentru a examina revendicările româneşti , In zio;
următoare secretarul de stat a dat un comunicat prin care guvernul american anunţa ai
va sprijini, la conferinţa de pace, drepturile politice şi teritoriale ale României51 in
mesajul trimis de guvernul Statelor Unite guvernului român aflat la Iaşi se menţionj
«Guvernul Statelor Unite nu pierde din vedere aspiraţiile neamului românesc, alâldif
afară cât şi din interiorul graniţelor Regatului. Au fost martore la luptele, suferinţele ş1
jertfele aduse de acest neam pentru dezrobirea sa de duşmani şi apăsători. Guvemii1
Statelor Unite simpatizează adânc cu spiritul de unitate naţională şi cu aspiraţiilt
românilor de pretutindeni»54.
Chiar şi după încheierea conflagraţiei mondiale. Liga a făcut propagaiidi
pentru cauza naţională, ajutând financiar editarea de reviste şi trimiţând o suma
importantă de bani voluntarilor din Siberia, care, din păcate, numai o pane
a ajuns la cei care aveau atâta nevoie de ei56.
*
La jumătatea lunii octombrie 1918, când Imperiul Austro-Ungar intrase ii
disoluţie, la Viena şi în jurul ei se aflau unităţi militare în majoritate alcătuite tlit
militari români din Transilvania57. Din aceste trupe cantonate în apropierea capitalii
dublei monarhii, din iniţiativa Comitetului Naţional al Românilor din Ardeal ţi
Ungaria, s-au constituit unităţi militare româneşti de-sine-stătătoare. Cum nuniăii
soldaţilor de origine română aflaţi în zona Vienei era de peste 40.000, românii a
devenit „stăpânii militari ai capitalei Habsburgice”58, după ce, în înţelegere a
guvernul austriac, au preluat paza capitalei, în special a aşezămintelor de cultură;
artă59. în schimbul acestui ajutor austriecii au pus la dispoziţia românilor alimente
un lagăr pentru concentrări la Wiener-Neustadt şi trenuri pentru transport spre casi
Aceste unităţi, după ce au depus jurământul pe drapelul naţional în faţ.
reprezentanţilor Comitetului Naţional al Românilor din Ardeal şi Ungaria, au foi
trimise în Transilvania. Unităţile venite de la Viena, împreună cu gărzile naţionale

52
La data încheierii armistiţiului între Puterile Aliate şi Germania, la 11 noiembrie 1918. |
teritoriul Statelor Unite erau de la 10 până la 15.000 de români gata să se înroleze în uiiiii
militare pentru a pleca pe frontul din vestul Europei (D. Tuţu, op. cit., p. 1141).
Ion Nicoară, op. cit., p. 197.
Apud Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 137.
55 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 9, f. 8; Silviu Vacaru, Activitatea Seii>.
Culturale a Legiunii Române în Siberia, în Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin P
Ivănescu, Silviu Vacaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război. Iaşi, 2005, p. 121
56 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 137.
57 Conform unor informaţii în această zonă s-ar fi aflat aproximativ 70.000 de militari roiiu-
(D. Tuţu, op. cit., p. 1141); amintim aici în special Regimentul 64 compus în majoritate din snll:
români din părţile Hunedoarei şi Albei (Eugen Hulea, op. cit., p. 360).
58 Elie Bufnea, Formaţiile de voluntari, p. 139.
59
Eugen Hulea, op. cit., p. 361.
250
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

au alungat ceea ce mai rămăsese din fosta armată austro-ungară în Transilvania,


sprijinind, în acelaşi timp, organizarea adunării naţionale de la Alba lulia60.

Către sfârşitul lunii octombrie 1918, când Monarhia de Habsburg îşi trăia
ultimele zile şi soldaţii dezertau îndreptându-se spre locurile de unde plecaseră
pentru a susţine noile state ce se înfiripau pe ruinele Austro-Ungariei, românii din
mai multe regimente aflate la Praga au început a se organiza în vederea reîntoarcerii
în Transilvania. In zilele de 28 şi 29 octombrie 1918 militarii români cantonaţi la
Praga, au refuzat ordinele Comandamentului austro-ungar de a înăbuşi demonstra-
jiile ce au avut loc cu prilejul proclamării Republicii Cehe. Tot ei, punându-se la
dispoziţia Comitetului Naţional Ceh, i-au ajutat pe cehi să ocupe instituţiile publice
din Praga şi să dezarmeze armata austro-ungară. Sub protecţia corpului voluntarilor
români s-au format primele detaşamente naţionale cehe din Praga pe care tot ei le-
au dotat cu armamentul capturat de la armata austro-ungară61. Imediat după această
dată s-a trecut la constituirea „Legiunii de voluntari români”62, sub comanda
căpitanului Simon Alexandru şi locotenentul Zeno Herbay63, care, la 3 noiembrie a
depus jurământul pe tricolorul românesc64. Această legiune avea 18 ofiţeri, 81 de
subofiţeri şi 492 soldaţi şi va părăsi Praga, la 26 noiembrie 1918, îndreptându-se
spre Transilvania65.

Cel mai important contingent de prizonieri români din armatele austro-


iingare se găsea însă în Rusia, după statisticile Marelui Stat Major Rus aproximativ
I20.00066. Până la intrarea României în război, guvernul ţarist nu a fost de acord cu
formarea unor formaţiuni militare româneşti alcătuite din transilvăneni şi
bucovineni. înalţii demnitari ruşi vedeau în aceste trupele de voluntari o adevărată
manifestare politică pentru o Românie Mare care nu lovea numai în interesele
habsburgice, dar şi în cele ruseşti, ştiut fiind că şi în Imperiul Ţarist se aflau un
număr însemnat de români, care oricând puteau privi spre România.
Aşa cum este ştiut, la 15 august 1916, România intra în război alături de
puterile Antantei. Lungimea frontului, dotarea insuficientă cu armament modern a
armatei, lipsa de reacţie a aliaţilor pe frontul din vest, nerespectarea promisiunilor
de furnizare a echipamentelor militare, au făcut România să devină vulnerabilă în
fata ofensivei Puterilor Centrale. în fata forţei nimicitoare a adversarului militar

D. Tuţu, op. cit., p. 1141.


1 Ion Nicoară, op. cit., p. 193.
■ Despre activitatea voluntarilor români de la Praga, vezi Gh. Repede, Legiunea română din
Priita. în T, Albani, Douăzeci de ani de la Unire, voi. I, Oradea, 1928, p. 318-121.
^ Corpul voluntarilor era compus din 18 ofiţeri, 81 de subofiţeri şi 492 de soldaţi (Ion Nicoară,
op. cit., p. 193).
WD. Tuţu, op. df., p. 1141-1142.
Ihidem; Ion Nicoară, op. cit., p. 193.
' Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 134.
251
Silviu VACARU

trupele române sunt nevoite să se retragă lăsând în mâinile armatelor invadatoare


aproximativ jumătate din teritoriul de atunci al ţării.
Nici colaborarea cu armata rusă nu a fost la nivelul aşteptărilor, aceasta
deplasându-se destul de încet pentru a face joncţiunea cu armata română. Văzând
situaţia dificilă în care se afla România, în decembrie 1916, Marele Stat Major al
armatei ruse aproba concentrarea „ofiţerilor şi gradaţilor intelectuali” prizonieri de
război români din armata austro-ungară, la Damiţa, lângă Kiev67. De lentoare dă
dovadă şi guvernul român, care abia în ianuarie 1917 îl trimite pe locotent-
colonelul C. G. Pietraru pentru a lua legătura cu românii ardeleni şi bucovineni
concentraţi la Damiţa. In urma raportului depus de Pietram, Ministeml de Război,
la 23 febmarie 191768, cu acordul guvernului rus69, hotărăşte înfiinţarea corpului
voluntarilor, misiunea de recrutare şi organizare revenindu-i aceluiaşi Pietraru.
Comanda Corpului a fost încredinţată generalului Constantin Coandă.
La 16 aprilie 1917, de la Damiţa se lansa un manifest către toate guvernele
aliate şi neutre în care se arăta: „noi, care în limbă, în cultură, în stmctura socială şi în
întreaga noastră fiinţă etnică şi politică, formăm un tmp unic şi nedespărţit cu toate
celelalte părţi constitutive ale naţiunii române, cerem cu voinţă nestrămutată
încorporarea noastră la România liberă, pentm a forma împreună cu ea un singur stat
românesc, pe care îl vom zidi pe bazele celei mai înalte democraţii”70. Se anticipau
astfel principiile de autodeterminare politică ce au dus la distmgerea dublei monarhii.
Primul corp de voluntari 116 de ofiţeri şi 1.250 de gradaţi71, pleacă din Kiev
spre Iaşi în ziua de 3 iunie72, iar al doilea compus din 100 de ofiţeri şi 550 de soldaţi
pleacă spre România la 15 iulie 191773. La 8 iunie, la Iaşi, capitala de atunci a

67 Despre organizarea prizonierilor români la Damiţa, vezi şi C. Stan, Doru E. Goron, op. cif.,p.
333 şi urm.; Liviu Botezan, Contribuţii la problema recrutării de voluntari dintre românii
transilvăneni ajunşi prizonieri în Rusia în Primul Război Mondial, în „Acta Musei Napocensis”,
Cluj, 1983, p. 276 şi urm. Sever Bocu, unul dintre cei mai activi partizani ai înfiinţării unor corpuri
de voluntari transilvăneni în Rusia, arată că la Kiev, „unde avea să se formeze armata naţională a
Transilvaniei” s-au întâlnit pentru prima dată ofiţerii ardeleni cu studenţii basarabeni. „O legătură
se făcu între lagărul de prizonieri de la Damiţa şi studenţii basarabeni şi luă naştere, pe urma ei,
prima societate universitară românească la Kiev. Dar nu mai puţin important fi şi rolul soldaţilor
noştri. Prin uliţi, pieţe, gări ei găseau contactul cu soldaţi şi ţărani basarabeni, răspândind
pretutindeni contagiunea ideilor şi sentimentelor naţionale” ale transilvănenilor (Sever Bocu, Opt
luni la Kiev, în Drumuri şi răscruci, voi. II, partea I, Bucureşti, 1945, p. 98).
68 loan I. Şerban, Voluntari transilvăneni şi bucovineni în războiul pentru întregirea neamului
(1916-1919), Alba lulia, 2003, p. 78.
69 Idem, Gazeta „România Mare", organ de presă al Corpului voluntarilor români din Rusia
(iulie-decembrie 1917), p. 176,
70 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 135.
71 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, p. 16.
72 lbidem\ vezi şi Dumitru Ivănescu, Stare de spirit şi acţiune antibolşevică. Corpul 11 de
voluntari ardeleni, bănăţeni şi bucovineni din Rusia, în Ion Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin
D. Ivănescu, Silviu Vacaru, Stări de spirit şi mentalităţi în timpul marelui război Iaşi, 2005, p. 77.
73 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 134.
252
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

României, voluntarii erau primiţi cu mare fast de oficialităţile române74. Aceştia,


după ce au depus jurământul de credinţă în faţa regelui Ferdinand75 şi au fost înca­
draţi cu ofiţeri români76, au luat parte activă la bătăliile ce au avut loc pe frontul
românesc de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz între armatele române şi germane77. Prin
centrul de recrutare de la Kiev, după aprecierile ftcute de participanţii la eveni­
mente, în intervalul iunie 1917 - ianuarie 1918, au fost trimişi în tară 8,43% din
7R *
prizonierii de origine română din Rusia .
La sfârşitul anului 1917, în urma revoluţiei din Rusia79, ostilităţile dintre
Germania şi Austro-Ungaria pe de o parte şi Rusia pe de altă parte intră în armistiţiu.
In urma păcii de la Brest-Litovsk austro-germanii au cerut guvernului sovietic să
dezarmeze unităţile de voluntarii cehi, polonezi, iugoslavi şi români constituite pe
teritoriul Rusiei. Printr-un ordin al guvernului bolşevic se cerea dezarmarea completă
a voluntarilor, comandanţii care nu îl executau erau ameninţaţi cu moartea, iar
voluntarii cu lagărul de prizonieri şi munca silnică. Singurii care au acceptat să treacă
de partea sovietelor au fost voluntarii unguri, care împreună cu detaşamente bolşevice
au atacat trenurile cu voluntari care se îndreptau spre Vladivostok. Restul voluntarilor
provenind din armatele austro-ungare rezistând acestor atacuri, în mai puţin de trei
luni, ajung să stăpânească o bună parte a teritoriului din apropierea liniei ferate
transsiberiene de la Ural la Vladivostok.
Odată cu încheierea ostilităţilor dintre Germania şi Austro-Ungaria cu Rusia,
România era forţată, în mai 1918, să încheie şi ea pace cu Puterile Centrale. în urma
tratatului de pace de la Bucureşti, România, printre altele, era obligată să preda
prizonierii de război, între care se aflau şi mulţi români din Transilvania, dar şi
voluntarii veniţi din Rusia. Pentru a-i proteja, guvernul român, la 2 februarie 1918,
dizolvă corpul voluntarilor ardeleni-bucovineni şi-i lasă în Moldova, jn aşteptarea
unor evenimente favorabile României. Războiul se sfârşise pentm armata română,
dar, pentru „milioanele de români de peste hotare, pacea încheiată de România nu
există şi nu va exista vreodată - se arăta în manifestul ofiţerilor de la Vladivostok.
Noi ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii voluntari români, care se găsesc astăzi pe teritoriul
rusesc, datori suntem cu toţii, fără şovăire şi fără abatere, să reluăm lupta care pentru
noi nu s-a terminat, ducând-o până la înfrângerea totală a cruzilor noştri apăsători”80.

74 Despre manifestările ce au avut loc odată cu depunerea jurământului militar, vezi Adrian
Macovei, Primul eşalon de voluntari transilvăneni şi bucovineni la laşi (iunie 1917), în „Ziridava”,
XII, 1977, p. 153-157; Dumitru Vitcu, Episodul „Damiţa" în epopeea întregirii naţionale. O
reevaluare, în „Codrul Cosminului”, serie nouă, nr. 6-7 (16-17), 20(K)-2(X)1, p. 273 şi urm.
75 Dumitru Vitcu, op. cit., p. 273.
76 Sever Bocu, Les Legions Roumaines de Transylvanie, Paris. 1918, p. 8.
77 Voluntarii au fost folosiţi mai ales în sectorul Zăbrăuţi-Fitioneşti (România în anii Primului
Război Mondial, coordonatori Vasile Milea, Ştefan Pascu, voi. II, Bucureşti, 1978, p. 511.
78 Petre Nemoianu, Corpul voluntarilor români în Rusia, p. 27.
79 Despre participarea la războiul civil din Rusia a unor voluntari români alături de bolşevici,
vezi Constantin Enea, Organizarea şi acţiunile prizonierilor români transilvăneni din Rusia
(I917-191S), în „Studii şi articole de istorie”, VI, 1968, p. 153-184.
Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. I, f. 3.
253
Silviu VACARU

Odată cu ocuparea Ucrainei de trupele austro-germane se tăia legătura dintre


România şi corpurile de voluntari români care se găseau concentraţi în diferite
garnizoane din Rusia. Singura şansă de scăpare a voluntarilor era evacuarea spre
Vladivostok şi de aici să plece pe frontul de vest. La Samara, un grup de intelectuali
ardeleni, bănăţeni şi bucovineni, după o întâlnire cu colonelul Paris, şeful misiunii
franceze în Rusia, au hotărât reorganizarea Corpului. „întâmplarea a făcut ca
România să fie silită să încheie pace cu nemţii - se scrie în Apelul către prizonierii
români de la Samara, Celiabinsk, Omsk şi Vladivostok. Această pace făcută de silă,
pe noi nu ne mulţumeşte şi din cauza aceasta Corpul Voluntarilor Români a hotărât
să plece pe frontul francez pentru a lupta şi mai departe contra duşmanilor noştri”81.
Elie Bufnea, unul din comandanţii detaşamentelor de voluntari români, la câţiva ani
de la petrecerea evenimentelor scria: „Era hotărârea fermă a românismului de a
continua lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru unitatea politică a tuturor
românilor şi pentru a demonstra aliaţilor şi lumii întregi, că poporul român n-a
depus armele şi nu recunoaşte silnicia păcii de la Bucureşti”82.
Ca puncte de concentrare s-a hotărât ca în afară de Samara românii să se
adune la Celeabinsk, Lkuţc şi Vladivostok83. în vederea unei mai bune organizări,
nucleele de voluntari români s-au raliat şi au constituit un organ de conducere
comună intitulat Comitetul Naţional Român din Rusia şi Siberia, ales de grupul de la
Celiabinsk, la 3 august 1918, având ca preşedinte pe Voicu Niţescu . Peste câteva
zile, la 15 august 1918, Comitetul lansa un Cuvânt către prizonierii români din Rusia.
Comitetul Naţional Român a fost recunoscut atât de generalul Janin, coman­
dantul forţelor aliate din Siberia, de celelalte misiuni85 diplomatice de la Paris ale
aliaţilor86, dar şi de Comitetul Naţional Cehoslovac. Intre cele două comitete s-a

81 Ibidem, f. 1.
82 Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 140.
83 Vezi Apelul către ofiţerii, subofiţerii şi soldaţii români din Rusia, lansat de ofiţerii aflaţi la
Vladivostok (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 1, f. 3).
84 Alături de preşedinte, în funcţii de conducere au mai fost aleşi: Nicolae Nedelcu, şeful secţii
militare şi afaceri externe. Ion Dâmbu, şeful secţiei militare. Vaier Pocol, şeful secţiei de propagandă,
Simion Gocan, şeful secţiei financiare. Dumitru Şandru, şeful secţiei culturale şi Corneliu Vaida,
secretar (Ibidem, f 2); vezi şi Ion Nicoară, op. cit., p. 192. La 28 octombrie 1918 Comitetul Naţional
Român „organul suprem politic şi executiv al Corpului Voluntarilor Români transilvăneni şi
bucovineni şi în genere a tuturor românilor din Rusia originari din provinciile româneşti din Austro-
Ungaria”, întocmea primul regulament de funcţionare al său. Comitetul avea mai multe secţii:
prezidenţială, care conducea şi din punct de vedere politic urmărind ca idealul naţional al românilor
să fie recunoscut; secţia militară care conducea partea militară a Consiliului Voluniarilor Români,
stabilind şi susţinând legăturile cu toate organizaţiile militare ale aliaţilor; secţia financiară, secţia
juridică şi de recrutare şi propagandă „pentru concentrarea prizonierilor români în lagăre
corespunzătoare, pentru conducerea agitaţiei în scopul de a înrola cât mai mulţi voluntari, precum şi
pentru a da atât prizonierilor cât şi voluntarilor o educaţie cât mai solidă, luminându-i asupra ţelului
urmărit de noi” (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 12-13).
85 Vezi recomandările făcute de şeful Legaţiei Daneze din Paris A Bernhoft către agentul
consular al Danemarcei în Siberia (Ibidem, dos. 6, f. 19), al Japoniei (Ibidem, f. 6).
86 Anglia (Ibidem, f 20), Italia (Ibidem, f 23), Statele Unite (Ibidem, f. 24).
254
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

încheiat, la 24 august 1918, la Celiabinsk, o convenţie prin care, pe lângă fixarea


punctelor de comandament şi asigurarea finanţării Corpului românesc, se recu­
noştea şi deplina suveranitate naţională a românilor87.
„88
Tot acum se formează şi primul regiment românesc numit Horea5
Un moment important în activitatea Comitetului a fost adunarea ţinută în
ziua de 29 octombrie 1918 la Celiabinsk. Această adunare, prezidată de preşedintele
Voicu Niţescu a fost răspunsul voluntarilor români la manifestul împăratului Carol
adresat popoarelor monarhiei Habsburgice. Aici, cu o lună înainte de Adunarea de
la Alba Iul ia din 1 decembrie 1918, care a proclamat unirea Transilvaniei cu Româ­
nia, voluntarii au declarat separarea pământurilor româneşti Transilvania, Bucovina,
Banatul, Maramureşul, Crişana, Sătmarul şi Bihoml şi alipirea lor de veci la
România „cu care formează o ţară unică şi indivizibilă”, iar regele Ferdinand a fost
proclamat rege al tuturor românilor89.
Cu această ocazie Comitetul a trimis telegrame către rege la Iaşi şi către
toate reprezentanţele diplomatice aliate90.
Din lipsă de ofiţeri, spre sfârşitul anului 1918 şi începutul celui următor, s-
au produs o serie de modificări în comandamentul militar. Astfel, comandant al
trupelor de voluntari români a fost numit, în baza acordului cu Consiliul Naţional
al trupelor cehe, colonelul Kandletz, iar Corpul voluntarilor a fost transferat la
Irkuţc, unde a venit şi o parte din grupul de la Vladivostok91.

87 Articolul 1 al Convenţiei: Comitetul Naţional Român se recunoaşte ca reprezentat politic şi


organ executiv al Corpului voluntarilor români, în raporturile cu Consiliul Naţional Cehoslovac,
secţia pentru Rusia (Elie Bufnea, Cruciaţi, tirani şi bandiţi, p. 143).
^8 Despre modul cum s-a constituit regimentul, vezi articolul lui Voicu Niţescu, Horea, în
Gazeta Transilvaniei şi Bucovinei, an LXXX, duminică 27 ortombrie 1918, Celeabirfsk; pe aceeaşi
lentă Silviu Văcaru, Informaţii privind constituirea regimentelor de voluntari „Horea" şi „Avram
lancu" în Rusia (1918-1921), în „Memoria documentelor”, I. Bucureşti, 1994, p. 61-65.
89 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 1, f. 14 v.; în ziarul chinez de limbă franceză
Journal de Pekin, publicat la câteva zile de la acest eveniment, se scria că în momentul când
germanii au impus o pace «dictată» României, românii din Transilvania, prizonieri de război în
Rusia, aveau deja organizat un corp de voluntari de 50.000 de soldaţi la Kiev şi în alte părţi ale
Rusiei (Ibidem, f 5).
90 La 4 noiembrie 1918 locotenetul colonel Le Magnen, comandantul bazei militarea franceze din
Siberia trimtea înaltului comisar al Republicii Franceze în Siberia adrersa pe care o primisese din
partea rezpezentanţilor transilvănenilor şi bucovinenilor. „Voluntarii transilvăneni şi bucovineni
concentraţi în primul corp de 4.000 de oameni cu cadre organizate la Petropavlovsk, Kurgan şi
Celiabinsk se consideră după declaraţia Comitetului lor din 29 ctombrie ca cetăţeni ai României Mari
şi m-au rugat să vă comunic că sunt la dispoziţia voastră” (Ibidem, dos. 1, f 15).
91 într-o scrisoare din 22 mai 1920 adresată şefului Misiunii române locotenentul Emil Deciu arată
greutăţile cu care s-au confruntat încă de la început ofiţerii care au încercat să adune şi organizeze
voluntarii români din Extremul Orient. „Am întâmpinat mari dificultăţi în acţiunea de organizare atât
la Misiunea franceză cât şi la corpul diplomatic aliat din cauză că domnii şefi ai misiunilor noastre. în
toate acţiunile noastre, păstrau o absolută pasivitate pe motivul că nu au instrucţiuni de la guvern şi
pentru că România încheind pace noi avem să fim neutrali. Singura persoană din ţară care ne aproba
şi sprijinea acţiunea era d(u)m(nealui) Nicolae Filitis, fost deputat în parlamentul român şi care
petrecea la Vladivostok în calitate de şef al misiunii de alimentare pentru armata română.
255
Silviu VĂCARII

Corpul românesc care dispunea de aproximativ 5.000 de oameni şi peste 100


de ofiţeri92 s-a reorganizat pe baze noi. Corpul voluntarilor se eompunea din două
batalioane active şi unul de rezervă, o companie de geniu, un escadron de cavalerie
şi două trenuri blindate numite „Horea” şi „Mărăşeşti” . Astfel organizat Corpul a
primit în pază un sector de cale ferată din Siberia pe o distanţă de aproximativ 1.000
km94. Tot în această perioadă bolşevicii atacă frontul de pe Volga, apărat de Divizia
I cehoslovacă şi de grupuri din armata contrarevoluţionară rusă. In condiţiile în care
cehoslovacii sub presiunea bolşevicilor încep retragerea, batalionul românesc din
Samara este şi el antrenat în lupte care asigurau flancul stâng al acestora, iar o
companie şi mai târziu un batalion din grupul de la Celiabinsk este detaşat la
Kurgan. Datorită iernii grele, frontul se stabilizează şi trupele româneşti se
concentrează la Petropavlovsk95.
Schimbarea situaţiei de pe front şi preluarea puterii contrarevoluţionarilor
ruşi din Siberia de eătre Koleeak a produs în rândul voluntarilor o stare de
nesiguranţă. Intre voluntarii cehi, cei mai numeroşi din Siberia, şi voluntarii români
au apărut disensiuni cu privire la angajarea lor în luptele interne ale ruşilor. O serie
de ofiţeri superiori cehi, printre care şi colonelul Kadletz, voiau să-i angajeze în
luptă alături de forţele militare ale albilor. La fel ca şi celelalte trupe alogene,
Legiunea română nu era constituită pentru apărarea contrarevoluţionarilor ruşi ci
pentru un scop politic bine precizat; apărarea unităţii şi integrităţii statului român.
După ce şi-a alcătuit un Stat Major exclusiv din ofiţeri cehi şi ruşi, colonelul
Kadletz a încercat să antreneze trupele române în luptele cu trupele bolşevice fapt
ce a dus la grave neînţelegeri între ofiţerii români şi Kadletz. Comportamentul
abuziv şi dictatorial al colonelului ceh l-a determinat pe Voicu Niţescu să
întocmească un memoriu, pe care l-a înaintat generalului Janin, în care cerea
înlocuirea lui Kadletz cu un ofiţer francez.
In această stare tensionată, Voicu Niţescu preşedintele Corpului, consi­
derând că problema capitală a românilor era repatrierea lor, ia decizia de a pleca în
ţară unde spera că va găsi înţelegerea necesară pentru accelerarea întocmirii
formalităţilor de repatriere a voluntarilor.

D(umnea)lui a intervenit şi la corpul diplomatic arătând necesitatea organizării românilor aflători în


Siberia. Cu ajutorul lui material voluntarii au redactat în româneşte, franţuzeşte şi ruseşte Apelul aici
alăturat care s-a lansat şi publicat în gazete” (Ibidem, dos. 2, f. 45-46)
92
Ion Nicoară, op. cit., p. 192.
93
Pentru activitatea militară a voluntarilo români din Siberia, vezi ordinele operative date în
anul 1920 de colonelul Kadletz către Legiunea română de Vânători Transilvăneni - Bucovineni
(Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 3, f. 3 şi urm.)
94 Elie Bufnea, Formaţiunile de voluntari, p. 128.
95 Ibidem.

256
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

Aşa cum se menţionează într-o telegramă96 la momentul respectiv destinul


Corpului Voluntarilor Români se afla în mâinile a trei factori şi anume: Consiliul
Naţional Român care era organul executiv suprem în toate treburile de ordin militar
şi politic; colonelul Kadletz, comandantul militar al Corpului, angajat de Consiliul
Naţional Român şi maiorul francez Malgrat ca reprezentant al generalului Janin,
comandantul trupelor aliate din Rusia. Consiliul Naţional Român dorea ca până la
primirea de ordine de la guvernul român să amâne participarea activă a voluntarilor
în luptele cu bolşevicii. Neprimind nici un ordin de acest fel Corpul şi-a restrâns
activitatea la instruirea militară, „la pregătirea lor sufletească pentru luptele din
viitor, fie în Siberia, fie acasă şi la împlinirea serviciilor pentru paza taberelor de
prizonieri de la Ircuţk”97. Conform aceleiaşi note informative colonelul ceh Kadletz
urmărea a face carieră implicând soldaţii români în luptele cu bolşevicii, eliberând
astfel presiunea exercitată de bolşevici asupra regimentelor cehe care începeau să
dea semne de insubordonare. La rândul său maiorul Malgrat, ca reprezentant al
generalului Janin apăra mai mult interesele Franţei dorind folosirea armatei române
în luptele contra bolşevicilor, francezii neavând tmpe proprii la dispoziţie.
Adevărata criză începe la 12 februarie 1919 când generalul Janin a fost de
acord cu schimbarea colonelului ceh de la conducerea Corpului românesc. A doua
zi însă revine şi trimite alături de Kadletz doi militari francezi care să curme
dorinţa de conducere autonomă a trupelor româneşti. Printre acuzele grave aduse
corpului ofiţerilor români era şi acelea de filomsism, austrofilism şi lipsă de
disciplină faţă de Comandamentul aliat lucru ce se va dovedi în final a fi complet
fals. Tot generalul Janin, la 23 februarie, ordonă înlăturarea militarilor români de
la conducerea Corpului şi transformarea acestuia în Legiune.
La 24 februarie 1919 ofiţerii români se întrunesc la Voeni Gorodok, o
localitate de lângă Irkuţk, locul în care se afla comandamentul român, unde
analizează situaţia creată între români şi comandamentul aliat. în urma acestei
întâlniri 65 de ofiţeri dau o declaraţie prin care protestează împotriva învinuirilor
generalului francez şi cer ca ordinile sale să fie „în concordanţă cu directivele
guvernului român, iar până la sosirea acestora cu consimţământul Comitetului
Naţional Român ca organ politic şi executiv al formaţiei actuale a Corpului
Voluntarilor Români”.
Iniţiativa ofiţerilor români a fost considerată ca un act de insubordonare şi
încălcare a ordinelor militare. Colonelul Kadletz împreună cu doi ofiţeri francezi,
reprezentanţi ai tmpelor aliate şi sprijinit de baionetele unui pluton ceh a organizat o
întrunire cu ofiţerii semnatari ai Declaraţiei. în care le-a solicitat să renunţe la
poziţia lor de independenţă sau vor fi „consideraţi rebeli şi vor fi pedepsiţi cu

96 Telegrama era trimisă de Victor Branişte şi Nicolae Popea iui Voicu Niţescu la 3 septembrie
1919. Primii doi erau veniţi din Siberia cu mandat de a „raporta forurilor noastre competente
situaţia românilor din Siberia” (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 3-13).
97
Ibidem, f. 4.
* Ibidem, f. 47; declaraţia iiu a fost semnată de 15 ofiţeri, toţi de curând sgsiţi în Corp.
257
Silviu VACARU
,»99
moartea”" . Unii dintre ei au renunţat, alţii nu. Cei consideraţi capi ai „rebeliunii';;).100
au fost arestaţi, iar soldaţii care nu au vrut să se supună au fost trimişi din nou în
lagărele din Rusia. Din cei aproape 5.000 de voluntari, aproape 3.000101 au preferat
lagărele decât să fie trimişi pe front sub conducerea unor ofiţeri străini pentru
apărarea unei cauze ce nu le aparţinea. Tot acum Corpul Voluntarilor Români este
dizolvat şi transformat în Legiune, conducerea militară aparţinând în continuare
cehilor. Datorită ambiţiilor unui comandant ceh, stăpânit de infatuarea imperială a
armatei dublei monarhii şi frustat de faptul că nu a reuşit să ajungă în conducerea
legiunilor cehe, a unor ofiţeri francezi rupţi de realităţile pentru care s-a constituit
Corpul românesc, acesta, transformat în Legiune, a pierdut mai mult de jumătate din
efective. Mulţi dintre soldaţii plecaţi pentru că nu voiau să lupte pentru alte interese
decât cele româneşti vor muri în lagăre din cauza frigului, a lipsei de alimente şi a
bolilor. Alături de acestea, „dorul de casă, de unde nu mai primesc de ani de zile
ştiri, s-a prefăcut într-o adevărată boală, care îi consumă pe zi ce trece şi le tulbură
1 (T^ A *
uneon şi rmnţile” ".
Cu toate că disensiunile dintre soldaţii şi cadrele militare române şi ofiţerii
cehi vor continua, situaţia trupei începe să se îmbunătăţească, atât din punct de
vedere moral103 cât şi material'04.
In vara anului 1919, când s-a hotărât evacuarea trupelor aliate din Siberia,
Legiunea română a fost fixată ultima în ordinea de plecare. Acest lucru a făcut ca ea
să susţină retragerea tuturor unităţilor de voluntari din Rusia105 şi să poarte lupte cu
armata bolşevică aflată în plină ofensivă. Era încă o dovadă că pe colonelul Kadletz
îl interesa mai puţin soarta românilor pe care-i conducea decât cea a conaţionalilor
săi cehi.
Tot acum, comanda Legiunii a emis mai multe ordine prin care erau
reprimiţi în rândurile voluntarilor toţi aceia care în februarie preferaseră lagărele de
concentrare decât subordonarea lor faţă de Kadletz. Foarte puţini dintre ei s-au
reîntors în Legiune. Neîncrederea pusese stăpânirea pe o parte din foştii voluntari,
într-o scrisoare trimisă la 10 iulie 1919 de Augustin Şandru, Şeful secţiei Culturale
a Legiunii, acesta făcea următoarea mărturisire despre o parte din prizonierii din
lagăre: „Privirea lor se îndreaptă spre guvernul român, spre opinia publică din
România, de unde aşteaptă cu toţii ca să se ia măsuri ca să poată merge acasă, ca

99 Ibidem. 7.
100 Ibidem, f. 51.
101 Cifrele diferă de Ia o sursa la alta, ele variind între 2.400 {Ibidem, f. 52) şi 3.000 (Ibidem, f. 9)
102 Ibidem, f. 11.
103 La 10 mai 1919, voluntarii români sunt anunţaţi că guvernului român i-a pus sub protecţia
comandantului militar aliat generalului Janin, că pot lua parte la operaţiunile Aliaţilor din Siberia,
ceea ce reprezenta „recunoaşterea lor ca parte a armatei române” {Ibidem, f. 58 v.).
1W Ibidem.
105 Dumitru Ivănescu, Victor Cădere şi misiunea sa în Siberia (1920-1921), în „Analele
Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi”, serie nouă, tom. XLVIII-XLIX. 2002-2003, p.
140-141.
258
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

acolo, pe pământ românesc, să aducă serviciu ţării şi neamului. Eu înţeleg bine


rostul şi însemnătatea noastră aici; ei, dar dorul de casă, pribegia de 5 ani... Şi ce
face guvernul român? Ce face opinia publică din România? Ce fac aceia care au
soţi, copii sau fraţi în Siberia? ...Se ştie că în lagărele de prizonieri din Siberia
tânjesc aproape 10.000 de prizonieri români de care nici astăzi, nici mai înainte
nimeni n-are habar”106.
începând cu luna septembrie 1919, guvernul român ia măsuri vizând
strângerea de fonduri pentru aducerea voluntarilor din Siberia.
în urma discuţiilor purtate între guvernul român, reprezentat de ataşatul
militar de la Paris, şi Ministerul de război francez, privind incidentele petrecute
între colonelul ceh Kadletz şi ofiţerii români, în noiembrie 1919, generalul Janin
este de acord ca guvernului român să trimită o misiune militară care să preia
conducerea şi răspunderea evacuării voluntarilor români din Siberia107. După mai
multe rânduri de discuţii şi amânări guvernul de la Bucureşti trimite o misiune cu
sarcina de a evalua situaţia Legiunii şi de a organiza repatrierea voluntarilor. Şef al
misiunii a fost numit maiorul Victor Cădere . La 17 ianuarie 1920, Victor Cădere
era anunţat oficial de însărcinarea primită şi sfătuit să plece cât mai curând posibil
în Extremul Orient109. Până să ajungă misiunea română la Vladivostoc, pe frontul
din Siberia bolşevicii au pornit atacurile împotriva albilor şi aliaţilor lor. Ofensiva
armatei roşii şi a partizanilor care o sprijineau a dus la retragerea în dezordine a
armatelor lui Kolceak şi, după moartea sa, a succesorilor acestuia, provocând, în
acelaşi timp grave pierderi trupelor de voluntari polonezi şi iugoslavi aflate în
retragere.
Prima confruntare de amploare între trupele româneşti şi cele bolşevice are
loc în zilele de 3 şi 4 februarie 1920 în jurul gării Şeragul110. în urma luptelor gara
este degajată, românii având opt morţi şi opt răniţi grav. Prin jertfa românilor

106 Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 2, f. 59.


107 Idem, dos. 4, f. 27-28.
108 Consiliul de Miniştri ai României, în ziua de 12 decembrie 1919, discutând pe marginea
referatului întocmit de preşedintele Consiliului încuviinţa ca repatrierea celor este 15.000 de
prizonieri aflaţi în Siberia să se facă în cel mai scurt timp posibil. Pentru aceasta era de acord ca suma
de 100.000 de dolari colectaţi de comandorul Pantazi în Statele Unite să fie depuşi la Banca Guarahty
Trust Co. cu scopul ca aceştia ulterior să fie folosiţi la repatrierea voluntarilor. în aceeaşi şedinţă se
hotăra ca Victor Cădere, care era în acel moment la Paris, să fie numit şef al Misiunii dându-i-se
puteri depline în ridicarea şi folosirea banilor pentru repatrierea voluntarilor (Idem, dos. 6, f 1). în
calitate de ajutor al lui Victor Cădere a fost numit locotenentul Râul Alevra (Ibidem, f 3).
109 în telegrama trimisă de Alex. Vaida, Preşedintele Consiliului şi ministrul Afacerilor Externe
printre altele se arăta: „Pentru îndeplinirea aceste misiuni sunteţi autorizat a lucra cu gradul de maior
asimilat, având deplină putere disciplinară asupra tuturor românilor aflători în Siberia, putând trata şi
hotărî definitiv în toate chestiunile ce privesc repatrierea. în categoria celor de repatriat în sarcina
guvernului român veţi conta şi pe acei prizonieri, care deşi saşi, unguri, şvabi etc., sunt locuitori ai
pământului României” {Ibidem, f 5).
110 Vezi ordinele confidenţiale privitoare la situaţia de pe teatrul de operaţiuni începând cu ziua
de 18 ianuarie 1920 când diviziile 27 şi 30 bolşevice se apropie de gara Şeragul şi apoi raportările
despre luptele propriu-zise dintre bolşevici şi Legiunea română {Ibidem, dos..4, f 34 şi urm.).
259
Silviu VACARU

colonelul ceh Kadletz îşi apărase conaţionalii de a lupta cu bolşevicii. „Toate


gările la est de Cuitum sunt pline de eşaloane cehe ce se retrag. Eu sunt însărcinat
cu problema de a acoperi retragerea cehilor. Eu am hotărât - se arată în ordinul
adresat Legiunii române de Kadletz - a lua poziţie la patru versete spre vest de
gara Ciutun şi din această poziţie a trece la ofensivă cu toate unităţile ce le am la
dispoziţie pentru a nimici pe bolşevicii ce au înaintat”111. Era uşor colonelului
Kadletz să hotărască cu de la sine putere trimiterea în luptă a românilor pentru a
apăra retragerea cehilor. Abia acum se vedea de ce cu un an înainte ofiţerii români
se opuseseră continuării colaborării cu Kadletz.
In seara zilei de 4 februarie, bolşevicii trimit Legiunii delegaţi pentru
încheierea unui armistiţiu. Acesta a fost încheiat însă de colonelul Kadetz în numele
cehilor şi nu al românilor care luptaseră împotriva diviziilor roşii. Intre cele stabilite
era şi obligaţia ca bolşevicii să rămână 50 km în urma ariergărzii şi să înainteze
către răsărit numai în măsura retragerii trupelor de voluntari români.
La jumătatea lunii martie Victor Cădere ajungea în Extremul Orient, luând
legătura cu autorităţile japoneze, cu ambasadele ţărilor aliate. Din Tokyo, prin Râul
Alevra, ofiţerul de legătură cu Misiunea franceză, Vietor Cădere a stabilit o întâlnire
cu generalul Janin pentru a stabili viitoarele raporturi dintre cele două părţi.
La 25 aprilie 1920, la Harbin, generalul Janin preda comanda unităţilor
române maiorului Victor Cădere, şeful Misiunii de repatriere a voluntarilor români
din Siberia112. El reorganizează Misiunea, desemnând noi şefi în conducerea
Legiunii113 şi organizând patru centre de triaj a voluntarilor: la Harbin (27 aprilie
1920, avea drept scop preluarea prizonierilor din lagărele chinezeşti), la Cita (29
aprilie 1920, prelua prizonierii din Transbaicalia şi Siberia centrală), Habarovk
(august-septembrie 1920, pentm preluarea prizonierilor din jurul centrului) şi
Manciuria. în urma ordinului maiorului Cădere, la 5 mai 1920, s-a înfiinţat la Vtoraia
Redea, un punct de concentrare al prizonierilor, acesta rămânând în funcţie până în
aprilie 1921 când ultimii români doritori să se întoarcă în ţară părăseau Siberia.

111 Ibidem, f. 36.


112 Cu acest prilej au fost stabilite următoarele: accesul direct la toate informaţiile privind
Legiunea, stabilirea unor zone unde trupele româneşti să se concentreze, acceptarea unui program
preferenţial pentru evacuarea trupelor române, ţinând cont de faptul că duseseră lupte grele de
ariergardă (Dumitru Ivănescu, Victor Cădere şi misiunea sa în Siberia (1920-192]), p. 145.
112 Şef al Statului Major al Legiunii a fost numit colonelul Alexandru Petrovschi, adjuncţi ai
acestuia sublocotenenţii Râul Alevra şi Liviu Rusu, maiorul Brânduşeanu la Demobilizare, căpitanul
Emanoil Comşa şi sublocotenentul Augustin Popan la Intendenţă şi sublocotenentul Augustin Şandru
la Secţia culturală (Răzvan Locovei, Activitatea misiunii militare române în Siberia (decembrie 1919
- mai 1921), în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi”, serie nouă, tom. XLVlll-
XI.IX, 2002-2003, p. 123); despre activitatea culturală în cadrul Legiunii, vezi Silviu Văcaru,
Activitatea Secţiei Culturale a Legiunii Române în Siberia, p. 119-136; idem, The activity of llie
cultural department of the Romanian legion from Siberia, în „La Roumanie et la Grande Guerre”,
edite par Dumitru Ivănescu et Sorin D Ivănescu, Iaşi, 2005, p. 111-136.
260
Corpurile de voluntari români ardeleni în timpul...

La 10 mai 1920, la Vladivostok, voluntarii români depuneau din nou


jurământul de credinţă faţă de ţară şi rege114. Tot acum, aliaţii recunoscând meritele
românilor în apărarea cauzei voluntarilor din Siberia i-au decorat cu medalii.
Odată ajunse la Vladivostok eşaloanele Legiunii au fost îmbarcate în zilele
de 25 mai şi 1 iunie pe două vapoare (Trans os Montes şi Huntsgreen) şi trimise
spre Constanţa. Primul transport de voluntari însumând 3.021 de persoane ajungea
în ţară în luna iulie 1920. Sosiţi în portul Constanţa, voluntarii au avut parte de o
nouă surpriză neplăcută: trecerea lor în carantină, voluntarii, după atâta timp
petrecut printre străini, fiind suspectaţi de idei bolşevice. Până la urmă, autorităţile
române dându-şi seama de greşeala pe care au făcut-o. Legiunii i s-a făcut o primire
cu onoruri militare.
în afară de voluntari în zona Vladivostok-ului mai erau aproximativ 1.200
de prizonieri care aşteptau să li se găsească locuri pe vapoare cu care să revină în
ţară115. Profitând de faptul că Crucea Roşie germană închiriase un vapor mult mai
mare decât numărul celor cere trebuiau transportaţi din Extremul Orient spre
Germania, Victor Cădere a ajuns la un acord cu reprezentanţii germani116 şi a
îmbarcat o mare parte dintre prizonierii români pe acest vapor. Aproape o mie
dintre aceştia, la 25 noiembrie 1920, se îmbarcau pe vaporul Kaikiu-Miru cu
destinaţia Europa117. Ca o ironie a sorţii, după ani de lupte îndârjite între români şi
germani, aceştia din urmă ajutau prizonierii români să se întoarcă acasă.
Şi după această dată la punctul de concentrare Vtoria Redea au rămas 140 de
persoane la care s-au adunat o altă serie de prizonieri români care nu acceptaseră să
între în Legiune preferând lagărul decât să lupte pentm o cauză pe care ei o
considerau departe de dezideratul lor, lupta pentru unitate naţională. După afirmaţiile
căpitanului Molnar, comandantul Punctului de concentrare de la Vtoriş Redea, în

4 Răzvan Locovei, Activitatea misiunii militare române în Siberia (decembrie 1919 - mai 1921),
p. 125.
115 Conform datelor statistice batalionul I avea un efectiv de 796 de oameni. După naţionalitate cei
mai numeroşi erau românii 64,75%, urmaţi de unguri 13,43%, nemţi 11,41%, evrei 6,63, ruşi 1,15 şi
alte naţionalităţi 2% (Arhivele Naţionale Iaşi, fond Victor Cădere, dos. 14, f. 233). Aproape aceeaşi
structură o regăsim şi după religie dacă ţinem cont că românii transilvăneni sunt ortodocşi, greco-
catolici şi romano-catolici: ortodocşi 367 (45,9%), greco-catolici 178 (23,3%), romano-catolici 118
(14,85%), mozaici 51 (6,63%), protestanţi 68 (9,88) şi alte religii 4% (Jbidem, f. 234). Dintre cei 796
de membri ai batalionului 569 (7,3%) ştiau să scrie şi să citească, 99 (12,5%) îşi scriau doar numele,
restul fiind analfabeţi (Ibidem, f. 235). După structura profesională: 3 erau avocaţi, 4 ingineri, 5
ofiţeri activi, 5 muzicanţi, 10 învăţători, 30 zilieri, 52 funcţionari, 29 comercianţi, 29 studenţi, 88
meseriaşi şi 551 ţărani (Ibidem, f. 236). Căsătoriţi erau 503 (63,2%) (Ibidem, f. 237).
116 în urma înţelegerii dintre Crucea Roşie germană şi Victor Cădere surplusul de locuri de pe
vapoarele închiriate de germani pentru transportul conaţionalilor lor să fie acordat românilor. Aceasta şi
datorită faptului că reprezentantul Crucii Roşii germane nu era dispus să dea aceste locuri ungurilor cu
care avusese mai multe neînţelegeri (Arhivele Naţionale laşi, fond Victor Cădere, dos. 19, f 30).
]I1 Ibidem, dos. 14, f. 225.
118 A se vedea raportul întocmit de căpitanul Molnar, comandantul Punctului de concentrare din
26 noiembrie 1920. între aceştia erau 19 ofiţeri, 79 de gradaţi şi soldaţi, 8 civili, 21 de femei şi 12
copii (Ibidem, f. 239).
261
Silviu VACARU

decembrie 1920 încă mai veneau români care doreau să se repatrieze. Pentm o parte
dintre aceştia guvernul român, abia în martie 1921, a găsit locuri pe un vapor care să-i
aducă până la Triest. Ultimul transport cu 108 români pornea Vladivostok la 11
aprilie 1921 cu destinaţia Genova. în acest fel se încheia activitatea Misiunii române
de repatriere a voluntarilor transilvăneni şi bucovineni din Extremul Orient. Misiunea
a reuşit să aducă în ţară 4.725 de oameni119.
Aşa lua sfârşit aventura unor oameni plecaţi în război ca militari ai unui
Imperiu (Austro-Ungar) mulţinaţional în care românii erau minoritari şi fără
drepturi sociale sau naţionale. După şapte ani de război şi prizonierat, se întorceau
la aceeaşi acasă de unde plecaseră, dar care acum era într-o altă ţară. România în
care erau majoritari.
Existenta formaţiunilor de voluntari a fost una dintre caracteristicile Primului
i i

Război Mondial, determinată de participarea la conflict a imperiilor multinaţionale.


Constituirea corpurilor de voluntari români în diferite state are o semnificaţie
deosebită pentm români. Participarea voluntarilor alături de armata română la luptele
din vara anului 1917, continuarea acestor lupte alături de aliaţi după ce România a
fost silită să încheie pace cu Puterile Centrale demonstrează dorinţa de unitate de care
erau animaţi românii din afara graniţelor ţării. Din conjugarea idealului de unitate a
românilor din interior şi exterior, din jertfa a 10% dintre ei. România a reuşit în 1918
să adune în graniţele sale naturale şi istorice majoritatea românilor.

Dr. Silviu VACARU

119 D. Ivănescu, Repatrierea voluntarilor şi a prizonierilor de război români din Siberia, în Ion
Agrigoroaiei, Dumitru Ivănescu, Sorin D. Ivănescu, Silviu Văcaru, Stări de spirit şi mentalităţi m
timpul marelui război, p. 117.
262
Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

Episcopia Armatei Române, o realitate istorică


(1921-1948)*
Dr. Aurel PENTELESCU
lonut-Constantin PETCU

Puţini sunt cei care astăzi cunosc că, în anii 1921-1948, Armata Română a
avut o Episcopie a ei. Eparhia Episcopiei Armatei se extindea teritorial la limitele
graniţelor ţării, evident cu jurisdicţia doar asupra unităţilor militare, iar Episcopul
militar era membru de drept al Sfântului Sinod, cu titlul „de Alba lulia”. Episcopia
Armatei a fost desfiinţată de regimul comunist, în 1948, prin Legea pentru regimul
general al cultelor religioase. După anul 1990, deşi asistenţa religioasă a fost
reluată în Armata României, Episcopia militară nu s-a mai reînfiinţat, preoţii
militari aflându-se canonic sub ascultarea Episcopului locului. Evocarea de faţă nu
îşi propune să atace cauzele pentru care nu a renăscut Episcopia Armatei Române.
Atât Ministerul Apărării Naţionale, cât şi Sfântul Sinod, vor purcede la reînfiinţarea
Episcopiei militare atunci când vor considera întrunite condiţiile necesare, deşi - îh
opinia noastră - imperativele vremurilor o cer insistent.

O experienţă de război impresionantă. Nevoia permanentizării clerului


militar
Atât în războiul din anii 1877-1878, pentru dobândirea independenţei de
stat a României, cât şi în războiul din anii 1916-1919, pentru întregirea Neamului
Românesc, asistenţa religioasă a ostaşilor Armatei Române - de la soldat la
general - s-a asigurat prin „preoţii de armată”, adică prin preoţii mobilizaţi în
acest scop şi care au însoţit permanent trupele pe front, fiind alături de ostaşi,
chiar şi în primele tranşee, faţă în faţă cu inamicul. Rolul preotului în astfel de
împrejurări a fost copleşitor, cu efecte benefice mult peste aşteptări. Spre
exemplu, referindu-se la războiul din anii 1916-1919, generalul Constantin Prezan
(1861-1943; mareşal, din 1933), într-un document din epocă afirma: „Preoţii şi-au
făcut mai mult decât datoria, şi este o cinste pentru cler, care, alături de ostaşi, a
dat mai mult decât i-am cerut pentru Ţară şi Neam”1.
în războiul din anii 1914-1918, iniţiativa asistenţei religioase în armată a
venit, ca şi în războiul precedent (1877-1878), din partea Bisericii, fiind temeinic

’ Prima parte a acestui studiu (până la al Doilea Război Mondial) a fost tipărită în revista
„Istorie şi civilizaţie”, anul III (2011), nr. 25, octombrie, pp. 26-29.
1 Vezi Constantin Nazarie, Activitatea preoţilor de armată în campania din 19I6-I9I8,
Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1921, p. 31.
263
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

organizată şi riguros desfăşurată. In şedinţa de la 15 mai 1915, Sfântul Sinod al


Bisericii Ortodoxe Române l-a ales ca Protoiereu al preoţilor de armată pe preotul
iconom Constantin Nazarie (1865-1926), profesor de morală la Facultatea de
Teologie din Bucureşti, cu scopul de a conduce preoţimea mobilizată într-un caz de
eventual război. Misiune extrem de grea, dar dusă cu mare responsabilitate până la
capăt. Preotul Constantin Nazarie avea la acea dată 50 de ani. A condus Serviciul
Religios de pe lângă Marele Cartier General al Armatei Române în anii 1915-1921.
Au fost mobilizaţi 252 de preoţi, din care: 135 licenţiaţi în teologie; 10 absolvenţi ai
Facultăţii de Teologie; 70 cu studii seminariale complete (opt clase de seminar); 10
cu patru clase de seminar ş.a.m.d. Pe front, 24 preoţi au fost daţi dispăruţi/morţi, iar
6 preoţi au fost grav răniţi2. Concepţia care a stat la baza acestei munci istovitoare
era simplă şi tocmai de aceea cu eficienţă maximă: „Rolul preotului în armată -
afirma protoiereul Constantin Nazarie - nu se poate mărgini numai la efectuarea
serviciilor religioase şi la mângâierea celor bolnavi şi întristaţi, ci preotul trebuie să
fie în primul rând susţinător şi chiar formator al moralului ostaşului”. Pleda pentru
permanetizarea preoţilor în Armata Română: „Armata reprezintă forţa neamului,
este tinereţea şi floarea lui, şi în vederea acestui fapt nimic nu trebuie cruţat (...)
Cazarma e un fel de închisoare de multe ori cu aer şi lumină pentru corp, dar cu
puţin duh de viaţă, fără aer şi lumină pentru suflet (...) Oricât am fi de materialişti,
nu putem să nu recunoaştem preponderenţa sufletului, măcar în acte de eroism”.
Pentru a conchide: „Chiar mari de ar fi (cheltuielile Ministerului de Război pentru
instituţionalizarea preoţilor în structurile armatei, n.n.), nu trebuie să se facă
economie când e vorba de pregătire sufletească a ostaşului”3.
Drept urmare, la 23 aprilie 1921, Senatul României a adoptat în unanimitate
cererea de prioritate în procedură de urgenţă la dezbaterea Legii pentru organizarea
clerului militar, prima lege de acest gen în istoria ţării. In Expunerea de motive,
pentru adoptarea legii, ministrul de Război, generalul loan Răşcanu afirma, referitor
la războiul din anii 1916-1919: „Experienţa războiului mondial a pus în evidenţă în
mod hotărât necesitatea unei educaţiuni sufleteşti solide a armatelor şi a dovedit că
acele armate cari au fost pregătite suficient sufleteşte au putut înfmnta cu mai multă
tărie greutăţile de neînchipuit ale acestui groaznic război (...) Sentimentul religios a
fost veşnic cald în sufletul soldatului nostru, căci preoţimea militară care a însoţit
armata în tot timpul războiului a fost mai presus de orice laudă, şi ca adevăraţi
apostoli preoţii n-au părăsit un moment postul lor sfânt şi de onoare, ajutând
ofiţerimea spre a putea duce la glorie trupele noastre”4.
Legea privitoare la organizarea clerului militar (12 articole) a fost adoptată
de Senat la 8 iulie 1921 (50 voturi contra 1), de Adunarea Deputaţilor la 19 iulie
1921 (107 voturi contra 2) şi promulgată de Regele Ferdinand la 20 iulie 1921,

2 Ibidem, p. 35, 99.


3 Ibidem, p. 93, 95.
4 „Monitorul Oficial. Dezbaterile Adunării Deputaţilor”, nr. 154, 14 martie 1922, p. 4359.
264
Episcopia Armatei Române, o realitate istorică (1921-1948)

ministrul Cultelor şi Artelor fiind Octavian Goga, iar ministrul Finanţelor Nicolae
Titulescu, în Consiliul de Miniştri prezidat de generalul Alexandru Averescu5.
Prin Lege, se instituiau în Armata Română preoţii militari activi, de orice
rit, asimilaţi în grade ofiţereşti, cu toate drepturile aferente, numiţi prin decret regal,
în baza unui concurs şi puşi sub ascultarea Inspectorului clerului militar, acesta fiind
asimilat cu gradul de general - un arhiereu, membm al Sfântului Sinod, ales dintre
candidaţii recomandaţi de Sfântul Sinod în înţelegere cu Ministerul de Război şi
care va fi numit Episcop militar prin decret regal; episcopul militar va purta titlul de
„Episcop de Alba lulia” şi va avea o jurisdicţie dublă, una administrativă, asupra
întregului cler militar, inclusiv preoţii pastori, rabini şi imami din întreaga armată;
spirituală, numai asupra preoţilor de rit greco-oriental (creştin ortodox).
Prin Lege s-au instituit preoţi militari activi la toate marile stmcturi militare:
la regiment (căpitan), la divizie (maior, locotenent-colonel), la corpul de armată
(locot. colonel, colonel), iar pentru necesităţile confesionale ale minorităţilor
religioase câte un preot la garnizoanele militare mari.
Aşadar Legea era cuprinzătoare şi instituţionaliza Inspectoratul Clerului
Militar / Episcopia Armatei Române în structurile militare româneşti atât la pace,
cât şi la război. Un Regulament amplu avea să precizeze toate detaliile. Legea a
intrat în vigoare la 6 august 1921. O nouă Lege pentru organizarea clerului
militar, cu ample modificări (preot de garnizoană etc.) va fi adoptată, la 3 martie
1937 de Senat, la 13 martie 1937 de Adunarea Deputaţilor şi promulgată de
Regele Carol al Il-lea la 19 martie 1937, cu intrarea în vigoare la 22 martie 19376.

Episcopia Armatei Române în anii 1921-1937. Episcopii militari


Cel dintâi ales de Ministerul de Război dintre candidaţii propuşi de Sfântul
Sinod să ocupe scaunul episcopal al nou înfiinţatei Episcopii militare a fost preotul
văduv, Dr. Vasile Saftu (1864-1922) din Braşov, personalitate marcantă în lupta
pentru Marea Unire din anul 1918, preşedinte al Consiliului Naţional din Ţara
Bârsei, dar care a decedat subit la anunţarea veştii şi nu s-au întrunit toate etapele
legale necesare (propunerile Sfântului Sinod, alegerea de către Ministerul de
Război, călugărirea şi hirotonirea ca arhiereu, numirea şi investitura regală,
instalarea). Pe crucea mormântului său din Scheii Braşovului însă scrie „Primul
Episcop al Armatei Române...”, fără să fi putut avea deplin această demnitate
bisericească şi militară.
Ca urmare, primul titular al scaunului episcopal al Episcopiei Armatei
Române a fost protopopul de Alba lulia, loan Teculescu (1865-1932), luptător
înflăcărat pentru Marea Unire din anul 1918, ales de Ministerul de Război dintre
candidaţii propuşi de Sfântul Sinod. într-un document de epocă se preciza despre
el: „A fost un dârz luptător naţionalist. Odată cu izbucnirea primului război
mondial, casa protopopului Teculescu a devenit locul de întâlnire a preoţilor şi

1 ,>1onilorul Oficial”, nr. 99, 6 august 1921, pp. 3919-3920.


’ „Monitorul Oficial”, nr. 67, 22 martie 1937, pp. 2794-2795.
265
Aurel PENTELESCU, lonuţ-Constantin PETCU

învăţătorilor din ţinutul Alba lulia, iar după intrarea României în război, ungurii
stabiliseră felinarul de care avea să fie spânzurat popa Teculescu, dacă românii
ardeleni ar fi cutezat să se ridice contra stăpânirii ungureşti. în toamna anului
1918, Teculescu, ajutat de câţiva ofiţeri români a organizat gărzile naţionale din
Alba lulia, fiind ales apoi preşedinte al Consiliului Naţional din acest ţinut”7.
Duminică 5/18 martie 1923 a avut loc hirotonirea întru arhiereu în
Catedrala Mitropolitană de la Bucureşti, a fostului protopop loan Teculescu după
ce fusese călugărit la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, sub numele de Justinian şi ridicat
la rangul de Arhimandrit. Pentru ca, prin înaltul Decret Regal nr. 1286 din 27
martie 1923, semnat de Regele Ferdinand să fie numit Inspector al clerului militar
cu titlul de „Episcop de Alba lulia”. A urmat investitura regală (31 martie 1923) şi
instalarea (10 aprilie 1923) la Alba lulia.
Deşi Episcopul Justinian Teculescu a fost titular la Episcopia Armatei doar
un an şi jumătate, a lăsat în urma sa fapte memorabile: a rânduit Catedrala
încoronării, ca reşedinţă a Episcopiei militare, cu trecerea în patrimoniul
Ministerului de Război; a organizat concursul pentru prima promoţie de preoţi
militari; l-a hirotesit în funcţia de protopop al preoţilor militari pe preotul loan
Dăncilă (1889-1983), care a activat sub ascultarea celor trei episcopi militari; a
redactat cu sprijinul preoţilor militari Regulamentul pentru punerea în aplicare a
legii privitoare la organizarea clerului militar, adoptat de Sfântul Sinod la 2
aprilie 1924; a prezidat, în calitate de Episcop al Armatei Române, solemnitatea
din 14-17 mai 1923 de aducere a osemintelor Eroului Necunoscut de la Mărăşeşti
în Parcul Carol din Bucureşti. A fost ales (17 dec. 1924) şi instalat (21 dec. 1924)
Episcop al Cetăţii Albe-Ismail, unde a păstorit până la moarte8.
Părintele Dr. loan Stroia (1865-1937) a fost cel de al doilea episcop al
Episcopiei Armatei Române. A avut o păstorire, de circa 12 ani,