Sunteți pe pagina 1din 309

- - •''* ■. \ vV• V.

•' >-^Jt
*C-.Şrf
>-•<;<• "f...

-,.:«W >f

• i

EUROCARPATICA
mCOLAE BUCUR

Ademenirea
Timpului

BIBLIOTECA
Centrului Ecleziastic de Documentare
„Mitropolit Nicolae Colan’
Nr. înreg
mCOLAE BUCUR

Ademenirea
Timpului

EUROCARPATICA
2012
Lector: Dan Rebreanu

Coperta de Constantin Grigoruţă


Foto coperta IV: Doboş A.
Ilustraţiile capitolelor: Constantin Grigoruţă
Selecţie foto: Nicolae Bucur
Tehnoredactare: Csillag Istvăn
Corector: Irene Bucur
Autorii unor fotografii din interiorul cărţii: Balăsi Csaba,
Bălint Zsigmond, Barabăs Zsolt, Jănos Denes, Florin Panaite,
Romfeld Akos, Adin Tifrea

© Nicolae Bucur
© Editura Eurocarpatica

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


BUCUR, NICOLAE
Ademenirea timpului / Nicolae Bucur. - Sfântu Gheorghe :
Eurocarpatica, 2012
ISBN: 978-973-1814-55-1

008(498-35 Harghita)

Editura Eurocarpatica
520003 Sfântu Gheorghe, Str. Miko Imre, nr. 2
Tel./fax: 0267 313 534
E-mail: cohara _ro@yahoo.com

Tipărit la Tipografia Gutenberg, Miercurea-Ciuc


In amintirea
fiului meu drag. Adrian

„Timpul în cursa lui imensă


descoperă tot ceea ce era ascuns şi
acoperă tot ceea ce era descoperit.''
Sofocle
Cuvânt înainte

După mulţi ani de publicistică închinată cu precădere literaturii,


artelor plastice, prezentării unor personalităţi ale culturii noastre,
profesorul şi experimentatul eseist Nicolae Bucur oferă cititorilor
un florilegiu de texte mai vechi sau recente, abia culese pe calcu­
lator, opinii despre viaţa spirituală românească, despre aspecte ale
acesteia pe meleagurile harghitene, meditaţii, mărturii, pagini de
jurnal, reflecţii asupra unei lumi care ne farmecă prin profunzi­
mile şi calităţile ei, prin adevărurile date la lumină, prin bogăţia,
multitudinea formelor sale de exprimare, că foloseşte cuvântul,
sunetul, imaginea.
Ca o îndreptăţire a constanţei valorilor, cititorul va găsi aici
pagini despre vechi cărţi, cum ar fi volumul de memorii al unui
vajnic luptător paşoptist, carte publicată cu aproape 120 de ani
în urmă de o editură braşoveană, volum din biblioteca personală
a profesorului, îndrăgit pentru perenitatea momentelor trăite şi
încredinţate tiparului. Li se alătură emoţionante gânduri despre
Eminescu, „soclul nostru de înţelepciune şi cultură durabilă,
iubirea noastră veşnică”, poetul a cărui lirică îmbină cu atâta
măiestrie spaţiul pictural şi arta sunetelor în creaţii de neuitat.
Lărgită mult, aria de investigaţie a profesorului Bucur în dome­
niul poeziei ne încântă inima şi ochii cu panoplia de lumini, de
imagini din versurile lui Tudor Arghezi, Nicolae Labiş, Nichita
Stănescu, Marin Sorescu, Eugen Jebeleanu, ca să numesc doar
câteva din stelele poeziei noastre. Cu aceeaşi pasiune, autorul
volumului de faţă evocă prozatori, gânditori de seamă ai cul­
turii noastre. Marin Preda, Geo Bogza, Mircea Eliade, Emil
Cioran, Mircea Nedelciu, ori scriitori, publicişti şi dascăli ai
meleagurilor harghitene. Ion Nete, Mihail Filimon, Ilie Şan-
dru, Gheorghe Afloarei, o mini-monografie fiindu-i închinată
muzicologului, compozitorului şi scriitorului George Sbârcea,
de care l-a legat şi o lungă prietenie. Un loc aparte în prezentul
volum îl ocupă corespondenţa cu personalităţi ale deceniilor,
ale zilelor noastre, cum ar fi, pe lângă mult înzestratul crea­
tor George Sbârcea, şi poetul George Chirilă, avocatul Eugen
Cialîc, propovăduitor important al culturii române, prigonit,
din 1945, de proaspăt instalatul regim socialist. Idei vrednice
de semnalat privind statutul artelor plastice azi se desprind din
dialogul cu artistul plastic Gonstantin Grigoruţă.

Expresie a efortului creator îndelungat, culegerea de faţă a


profesorului Bucur ilustrează limpede îndemnul adresat tinerei
generaţii de a nu abandona lectura şi scrisul, mai pe larg spus de
a continua si> adânci studiul în domeniile care-i interesează si ) de
a consemna, de a încredinţa mijloacelor de înregistrare gândurile
proprii, ideile, sugestiile, acolo unde e cazul şi tăgada. Imboldul
multor creatori a pornit şi de la pasul final al creaţiei altora, pas
căruia i-au dat altă amploare, altă profunzime.
în cazul cărţii pe care o recomand ca lectură, studiu şi medita­
ţie, se poate afirma că arta bijutierului nu stă doar în confecţiona­
rea cât mai măiestrită, mai originală, a bijuteriilor ci, în momentul
existenţei acestora, în îndemânarea, în arta cu care proiectează
asupra lor lumini din diferite unghiuri, de diferite tării, spre a le
evidenţia perfecţiunea şlefuirii, a îmbinării elementelor compozi­
te, spre a le valorifica desăvârşirea şi prin noua optică a faţetelor,
toată această operaţiune fiind sortită a ne bucura ochiul şi sufle­
tul, a ne menţine cugetul tânăr şi încrezător.

Dan Rebreanu
Cluj Napoca, 14 - 15 iulie 2012
t- -

I.
Confesiuni

y,Ce este omul în natură?


Un neantfaţă de infinit^
un totfaţă de neanty
o medie între nimic şi tot. ”
Pascal
Respectă-ţi emoţiile personale,
dar alătură-te si de sufletul celuilalt

Frumoasă-i încercarea să netezeşti „golul” de fiinţă prin cuvinte.


Mi-am pus deseori întrebarea: Care este rostul pe lume al celor care
mizează totul pe rostire, pe cuvânt? Pentru cine mai scriem? Am
convingerea că suntem încă destui care credem în suprema nevino­
văţie a Cuvântului. Citeam undeva această afirmaţie: ,,Dacâ fiecare
omy mediu dotat, ar putea să subordoneze fiecare minut al vieţii sale
unui scop unic, omenirea ar fi plină de genii \ lată-ne în faţa unor
cuvinte, aparent simple, menite să ne transmită un astfel de mesaj
profund. Acest dar ceresc pare a fi dat omului să-şi mărturisească
adâncul conştiinţei sau, aşa cum arăta atât de plastic Tudor Vianu,
„Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman\
„Arta” în care singurul instrument al „artistului” l-a constituit
cuvântul avea să se numească literatură. Nepreţuitele cuvinte, cu
trecerea timpului, şi-au dat întâlnire în acest domeniu de artă sau
creaţie artistică al cărei mijloc de exprimare este limba. înşirate şi
ordonate după anumite reguli, cuvintele îşi aşteptau nerăbdătoare
rolurile... „Jocul” urma să se dezlănţuie... Iar el, scriitorul / re­
gizor se înfăţişa, le selecta, le prăfuia, asigurându-le „existenţa”...
Nu trecea clipă ca acestea să nu se minuneze de magia talentului
stăpânului lor... Aşa aveau să afle, printre altele, că sunt şi cuvinte
spirituale, care sunt grăite în chip tainic în inimă, cuvinte care se

13
numesc şi lăuntrice. Şi-au dat seama că alegerea şi plasamentul lor
în diferite forme şi „compartimente” avea rolul ca ele să devină pu­
ternice, accesibile, graţioase, sentimentale, bune ori rele, frumoase
ori urâte... Şi-au mai dat seama că pot fi asemuite cu sămânţa,
pentru că puterea spiritului poate acţiona aupra lor, tot aşa cum
acţionează natura asupra seminţei. Şi-au însuşit lecţia că în ele se
află puterea şi energia create de gândire şi că repetate de foarte,
foarte multe ori pot deveni obiecte... Şi că tot datorită lor, fiinţa
umană poate fi vindecată şi i se poate schimba destinul.
Noi, oameni buni — ar zice cuvintele — suntem cei care vă afir­
măm sau vă trădăm caracterele, comportamentele, atitudinile, fi­
zionomiile..., iar în plan subtil putem fi oricând cărţile voastre de
vizită... Luaţi ca un sfat înţelept vorbele Sfântului loan Gură de
Aur: „Cuvintele sunt cărările faptelor. ”

Făcând aceste însemnări, oarecum memoriale, eşti tentat să


adresezi tinerilor invitaţia să nu abandoneze nicicând lectura şi
scrisul. Le mai spun: Tot ce credeţi că merită citit sau aşternut pe
hârtie, nu ezitati să-l absorbiţi, să-l notati!
„Cuvântul trebuie să-ţi vină singur sub condei, chiar dacă-ţi
vine greu si trebuie să-l aştepţi îndelung, dacă până la urmă nu-ţi
vine, înseamnă că nu trebuie. ” (Valeriu Anania, Rotonda plopilor
aprinşi) Altfel zis, foaia de pe masa de scris are nevoie şi de sta­
ţionare,... Truda scrisului se face în ore, zile şi uneori în ani...
Scriitorii îl numesc stagiul intim de aşteptare. Tudor Arghezi avea
o vorbă: „Sertarul e un fel de purgatoriu, de unde pagina pleacă în
veşnicie sau în neantL
Cât de necesară-i uneori „poposirea” în Tine, şi acea visare,
„retragere” din prezent, gândind în trecut, reflectând şi selectând
din clipele avute. Va sosi şi perioada când asemeni unui teasc vei

14
De stai pe-aproape,
fără teamă
atinge-mi faţa
tristă.
Dă un semn.
Că peste timp,
odată,
te vei gândi la mine.
N-am fost si
nu-s de lemn.

(ing. Mircea Albu AFIAP.


Albumul Semne în lemne,
2008)

Stoarce pentru intimitatea ta boabele luminoase, grăunţele rodi­


toare atât de trebuincioase pentru lungul periplu prin oameni şi
universuri. Şi ca „trecerea” să fie cu rost, cu folos ar fi bine ca „tre­
zirile” noastre să le binecuvântăm cu câte o vorbă de duh, cum ar
fi: ,,Nu mă scuturaţi, căci sunt plin de lacrimi' (Nichita Stănescu);
„Omul este vecinul Fiinţei' (Heidegger); „Aceasta-i tristeţea cea
mare a spicelor, că nu sunt tăiate de luna' (Lucian Blaga), oprindu-
ne la o ultimă cugetare avertisment, rostită de acelaşi poet filozof:
„Nu întrebaţi pe un poet ce ocupaţie are. IIjigniţi, întocmai cum aţi
jigni soarele şi luna întrebându-i ce profesiune au."
De-a lungul carierei mele m-am „alăturat”, atât cât am putut,
de semenii ori autorii care au cunoscut „gustul” contemplaţiei şi
al tăcerii.
Dacă spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii, vom
afla în timp că „răbdarea” tăcerii, odată şi odată, se va plictisi şi

15
va sparge crusta, deoarece nimic nu trebuie ascuns până la capăt.
Confesiunile pentru .Jurnal^ ajutat să retrăiesc adevărul că
pentru spirit timpul este o dimensiune a întineririi, dar şi faptul că
avem nevoie de mai multe stări de spirit, decât de conţinuturi ori
sfaturi. Şi totuşi, pentru drumul şi timpul ce va veni, aş recoman­
da discipolilor mei, drept „călăuză”, vorba lui Socrate: ,Jngrijiţi~vâ
de voi însivâP\ iar pentru limpezirea gândurilor, pentru ducerea la
bun sfârşit a faptelor, se cuvine o smerenie aplecare spre cuvintele
frumoase şi curate, străduinţa de-a percepe simbolurile.
Să iubim tot ce-i al nostru!

Călăuzit de ideea că natura n-a ştiut nicicând să înşele, nici să măgu­


lească, fiind mereu sinceră, profundă, simplă, loială... m-am urnit
şi eu în această vară, şi am urcat, pentru câteva zile, puţin mai sus...
spre munţi, spre înălţimi. Spre inima naturii cum se mai spune.
Paşii, gândul, dar mai presus dorul mă ademeneau încă din
copilărie către piscurile măiestre ale Carpaţilor ce ne îmbrăţi­
şează ca un brâu lat şi minunat împodobit încă de la naşterea
noastră, în aceste vetre de foc şi istorie, dăruindu-se de mii de
ani cu fascinanta lor bogăţie.
Mă întâmpinară brazii înalţi
şi impecabili de drepţi, fagii ale
căror coroane vegheau gătite la
sărbătoarea verii. Câtă linişte, câtă
pace! Pace prin repaos, pace dem­
nă ce cultivă şi aici, în bogăţia au­
rului verde, inima şi spiritul fiinţei
umane.
Natura - marea noastră dăs­
călită mă primi cu puritatea si cu-
răţenia ei, oferindu-mi prilejul să l' l
asist la lecţia ei deschisă: Exem- »f ^
piui de-a trăi!

17
Am simţit atunci acea veşnicie ce nu piere din natură şi am zis
în sinea mea: ca să descrii şi să iubeşti natura, trebuie tu însuţi să
fii omul ei, cel ce o va pricepe cu toate legile.
Şi am fost cuprins în acest magnific spaţiu de taină şi libertate,
în această urcare pe piscuri de acel sentiment curat şi înălţător al
dragostei faţă de pământul pe care păşesc, pământul nostru din
Carpaţi, pământul nostru din Câmpia Română şi de la Dună­
rea cea Mare, de glia noastră îmbujorată de roade şi de sensul cel
adânc al vieţii. Pentru că ori cât m-aş fi înălţat pământul era sub
picioarele mele, era atât de aproape...
Iar acolo jos, la întoarcere, ştiam că voi revedea surâsul grâului
cel tânăr, porumbul cel nou, livezile în rod, toate darurile acestei
lungi şi călduroase veri, dar şi apa sclipitoare a Oltului, jocurile
copiilor, ţinuta mândră a femeilor şi bărbaţilor, paşii obosiţi ai
bătrânilor...
Soarele apuse de mult! Se pregătea o nouă noapte de august.
O, e frumos să ştii că eşti fiul acestor locuri si să iubeşti ce-i al tău!

27 august 1988

18
Ieşirea din iarnă...
>}A cunoaste-nseamnâ iarnă.
A iubi e primăvară.

Acum patru luni tremuram cu gândul şi cu fiinţa la veşmântul pe


care-1 va îmbrăca noua iarnă. După ce şi-a lepădat destule „daruri”,
pare că a început să dea semne de oboseală.. .Ajutată de privirea lu­
minosului bulgăr, uşor, uşor se împuţinează, apoi se va pitula într-un
adăpost numai de ea ştiut, până la un alt an.
Iarnă cu zăpezi de argint oare ai pierit?
Mai ieri îţi făceam poezii, cu rime, fără rime, cu versuri şi dulci şi
triste... Azi însă te vrem dusă, cu toţi fulgii tăi albi în vijelie... Nu te
vei supăra căci nu-i ură! Vorbeşte mai mult teama din noi, necazurile
şi sărăcia. Ne-ai fost lungă şi dură, dar să recunoaştem, uneori şi bună
şi mai ales curată... Te păstrăm
totuşi, în amintire! Plăcut să-ti fie
somnul!
iyA cunoaşte. A iubi.
înc-odată, iar si iară,
a cunoaste-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară. ”

Ne dorim o altă mângâiere a


feţei, a trupului, o blândă adiere
a sufletului, o muzică cu melodia

19
mai lină, mai dulce, voci ferme dătătoare de speranţă, gesturi şi
fapte grăitoare.
Gândind la primăvara pe care o aşteptăm să ni se dezvăluie cât
mai curând, din singurătatea căminelor noastre şi a celor cu puţine
bunuri pe masă, ne întrebăm „compozitorii”, „orchestratorii” dacă şi-
au notat şi selectat partiturile oneste, elegante, decente, viabile pentru
compoziţia noastră modernă?
Vrem ca-n ariile şi sonatele noastre să nu mai simţim cumplita
povară a Timpului care zdrobeşte trupurile şi sufletele multora şi îi
încovoaie la/în pământ mult mai devreme.
Dacă natura ne-a înzestrat cu atâtea frumuseţi şi bogăţii, ne-a dotat
cu talent, hărnicie şi gust spre a fî cunoscuţi şi apreciaţi, sper că îmi veţi
ierta sinceritatea spunând că ne-am săturat de bâlbâielile neruşinate,
de adevărurile în aparenţă, mult alterate în esenţă, de jocul mincinos
al atâtora... Mai de mult, filosoful olandez Johan Huizinga intuise ro­
lul „jocului” în cultura umană, scriind „Homo ludens”. Le propunem
diriguitorilor noştri să profite de această primăvară şi să lectureze, prin­
tre atâtea legi şi decrete, studiul ştiinţific asupra jocului şi al spiritului
ludic, mai sus-menţionat. Eseul respectiv constituie de acum şi lecţie
în manualul alternativ de liceu. Cu ajutorul „teoriei jocurilor” (nu joc
de noroc, domnilor, ci competiţie dominată de reguli!) se va pătrunde
mai firesc în studiul gândirii moderne. Romanii, care numeau şcoala şi
jocul cu acelaşi nume, „luduş”, vor fi fost ştiind ei câte ceva...
Să mai spunem că o importantă trăsătură - din atâtea şi atâtea
— a gândirii moderne este şi aceea de a crea modele. Fără alte co­
mentarii vom reveni în finalul acestor rânduri la înţelepciunea liri-
co-filosofică a poetului de la Lancrăm: cunoaşte^nseamnă iarnăy
/ a iubi e primăvară"9

13 martie 2003

20
Vorba şi luminarea gândului

Se spune că cine întocmeşte portretul unei personalităţi (scriitor,


artist plastic), vrând- nevrând, se zugrăveşte într-o măsură oare-
carea şi pe sine însuşi în chipul pictat. Oricât de riguros ar respec­
ta modelul, el nu poate evita să nu se autodefinească... Evident că
expresia pare pretenţioasă în unele contexte, ca şi în cel de faţă.
Acest lucru l-am constatat în memorialistica multor scriitori.

/r .K

m îtTUMA
C4WTI.A WOmÂNfAŞCA
•««rSTi

Carte din biblioteca personală a autorului

21
Psihologia persoanei, autorului trebuie s-o vezi prin prisma
unor „trăsături” de interior, nu de suprafaţă, forţa acea adâncă
pe care trebuie s-o forezi este opera, ceea ce a lăsat în urma sa
acel cineva. A scoate la lumină esenţa creaţiei cuiva presupune do­
cumentare, cercetare din partea exegetului. Acesta face din actul
scrisului o experienţă existenţială.
Am fost obsedat încă din tinereţe de corespondenţa unor mari
personalităţi, dar şi de memorialistica lor. De ani buni, să fie două­
zeci, tot visez la „timpul” acela de a relua cititul ..Frumoaselor cărţi
vechi”on lecturile filozofice ale lui Cioran, Eliade sau seria de in­
terviuri, „discuţiile la masa tăcerii”, convorbirile subiective realizate
de distinşi autori cu personalităţi de prestigiu din varii domenii.
Recunosc că am parcurs, în ani, destule asemenea cărţi. Caietele
de însemnări sunt astăzi martorii consemnărilor, citatelor pe care
- .vrr-..,. , -

.' . .
BIBLIOTECA pENTRU-TOŢI
■--------------------------------------
/nflioRUL SflLJLesci n. sp.
I. HELIADE R. /
(6 Taauarie 1802 — 27 Aprilie 1872) ' > . -fi

BUCĂŢI ALESE CResTivHi pe epi/oATie


[DLEGEIE CB I ISTiISDICÎiE $1 (0 BITE
DE
HORflbĂ $I SOCIAbÂ
. MICHAIL STANCESCU
Morro
PBOZA
«mCI duc ura colicului contra avutului».
Cnar HuUat;Trompeta Cârpaţiior, 30 Aprilie 1872.

-BUCDREŞTI- ţi CuiUlor
Ktiilurtt Librăriei .UNIVERSALA* Alcalny & C.
NO- 27. - Cairo Vlcloriel - oJ^ 27

Cărţi din biblioteca personală a autorului

22
La vernisajul expoziţiei
„Ex-libris", Odorheiu Secuiesc,
7 mai 1978.

le-am notat şi reprodus cu deosebit stoicism. Maximele, reflecţiile,


cugetările „greilor” şi erudiţilor mi-au fost izvoare de înţelepciune
în demersul profesional, fiind sedus de cultura şi învăţătura lor.
Am fost panicat uneori că nu voi putea niciodată să-mi aleg
lectura pe deplin convenabilă, fiind mereu silit să apelez la stu­
diile, lucrările ce-mi erau „dictate” de tematica unor conferinţe,
sesiuni de comunicări, publicaţii sau cursuri universitare, în care
îţi doreşti să fii la înălţimea celorlalţi. Nu pot spune că n-am fost
şi avantajat de acest „carusel” - tot atâtea intrări şi ieşiri în uni­
versuri speciale, familiarizându-mă cu operele marilor gânditori
români şi universali. Cu trecerea anilor mi-am dat seama că apeti­
tul propriu de cultură superioară este rezultanta „popasurilor” fă­
cute în adâncurile lumii acelor spirite. Evadam în câteva „periple”,
vorba lui Dumitru Micu, autorul volumului „Periplu”, doritor de
redactarea unui Jurnal al lecturilor „secrete”. Evaluam imensele
vise şi viziuni nocturne încercând a le transpune cât se poate de

23
repede pe hârtie pentru a nu le „pierde”, a nu le uita. Ce se vor
alege de ele? Iată întrebarea la care nu am răspuns şi nici nu mai
sper să-l mai am vreodată. Obsesia „timpului” care aleargă şi nu-1
putem opri va dăinui!

Mi-a plăcut acest mesaj şi admir oamenii care gândesc aşa. Ni se


adresează nouă intelectualilor, cărturarilor: ,,Comunicaţi, sociali­
zaţi, fraternizaţi, reuniţi-vă în numele unei culturi autentice şi
valoroasei

17 martie 2012
Scrisul nu înlocuieşte terapia...

Să scrii pentru a-ţi alina durerea, cu reîntoarceri într-un trecut cu


amintirile plăcute şi personaje una mai dragă decât alta, devine în clipa
de faţă una din misiunile cele mai grele pentru un părinte, din a cărui
familie o minunată fiinţă s-a mutat din timpul viu în timpul mut.
Trebuia să-mi asum o responsabilitate, cineva trebuia să fie mai
puternic. De trei ani şi ceva suferinţa a rămas aceeaşi, dacă nu cum­
va s-a agravat. Pe parcurs mi-am pierdut surâsul, iar fantezia de altă
dată s-a înstrăinat şi ea. In jurul meu totul a devenit grav şi foarte
serios. Simt că m-am transformat, m-am uşurat fizic şi a prins o
mare greutate sufletul... Am început să-i evit pe oamenii care vor să
mă tragă de mânecă, să-mi spună că nu sunt cel ce-am fost cândva.
Nu-mi mai folosesc sfaturile nimănui... Subconştientul este într-un
permanent travaliu şi-n zi lumină şi-n noaptea somnului. Trăiesc sta­
rea visului - amintire şi-a realităţii aspre, dure. Ideile venite pe vre­
muri ca stolurile păsărilor călătoare, sunt de la o vreme concentrate
într-o nacelă oricând gata de prăbuşire. La masa de birou aparent
mă odihnesc, dar oboseala din gândurile mele persistă. Nu mi-aş fi
putut închipui că se pot asimila în mintea mea kilograme de gânduri
grele şi atât de eterogene.
Cunoscuta scriitoare peruană Isabel Allende (născută în 1942 la
Lima, trăieşte în California - membră a American Academy of Arts
and Letters) spunea „Literatura este o soluţie prin care putem să de-

25
păşim momentele de restrişte şi să descifrăm realitatea.” Anul 1992
a reprezentat un moment devastator pentru Isabel Allende. Fiica sa a
murit din cauza porfiriei. Suferinţa acestei pierderi a fost transpusă în
volumul „Paula”, publicat în anul 1994, carte cu ajutorul căreia autoa­
rea a reuşit să meargă mai departe şi a continuat să scrie. Avea să măr­
turisească: „Să plâng moartea fiicei mele a însemnat să merg singură
prin bezna dintr-un tunel lung, pas cu pas, lacrimă cu lacrimă, cuvânt
cu cuvânt. Scrisul la această carte m-a ajutat să ies din tunel.” Tot ea
avea să recunoască: „Scrisul nu înlocuieşte terapia, dar cu siguranţă
că te ajută să te lupţi cu apele tulburi şi cu suferinţele vieţii.”
Ii sunt părtaş acestei idei pentru că din păcate am parte de ele tră­
ind aceleaşi sentimente si căutând undeva acelaşi refugiu... Inlăuntrul
sufletului fiecăruia zvârcoleşte neliniştea pe care nu o sting nici anii,
nici cele mai onorabile şi bine intenţionate compasiuni ori alinări.
Şi pentru că scrisul este într-o veşnică logodnă cu cititul ne pu­
nem deseori întrebarea: Sunt cărţile în stare să ne consoleze? Clişeul
> y

CU cartea - prieten nu-i o vorbă goală, fiindcă ele, „cărţile nu ştiu să


trădeze, nu sunt egoiste, nu te oropsesc, nu-ţi fac reproşuri neme­
ritate. .. Sunt ca îngerii, nu au nevoie să le explici nimic, ştiu totul,
suferă totul, cred totul împreună cu tine. Te apără. Şi apără de răul
secolului: plictiseala.” (Ioana Pârvulescu - scriitoare). De când mă
ştiu m-am ferit de această stare sufletească apăsătoare, considerând
plictiseala ca pe un „gol” primejdios. Atât timp cât cartea devine un
respiro de viaţă şi te ţine mereu treaz, nu te lasă să îmbătrâneşti, o
asemenea „boală” nu poate fi contagioasă. In multe situaţii cartea,
acest dar al eternităţii, te poate vindeca de neliniştile care te macină,
îţi poate oferi acea libertate şi pace interioară atât de necesară de mul­
te ori, siguranţa şi responsabilitatea faţă de tine însuţi.

26 martie 2012

26
Mărturii - file de jurnal

„Opasiune n-are nevoie de motivări.


Ea yiu cere neapărat să fie înţelesă n explicabilă.
Dimpotrivă^ începe acolo unde nu mai e
nimic de explicau sfârşind abia când
simte din nou nevoia de lămuriri. ”
Octavian Paler
Timpul... itinerar liniar infinit
„Inţelepciunea-i ca un fluture;
ea nu-i o întunecată pasăre de pradă.yy
Yeats’

Mi-am tot amânat intenţia... Când va sosi clipa să redeschid


aşa zisul .furnal,,,)) pentru a-mi transfera „gândurile” - con­
semnările pe această sursă electronică? Timpul este de neoprit,
el îşi are zborul teribil fiindu-mi imposibil să-i ţin trena. la-
tă-ne deja în anul 2012, început de ianuarie. Doamne, prin
câte n-am trecut...Cu adâncă durere trebuie să mărturisesc
că toate bucuriile, fericirile şi satisfacţiile pe care le-am avut
de-a lungul vieţii, s-au spulberat cu acel îndoliat 8 decembrie
2008, care a căzut ca un fulger necruţător peste sufletele fa­
miliei noastre. De atunci sunt guvernat de forţa şi cultul gân­
dului sumbru, care mă copleşeşte peste măsură... Acesta apare
şi dispare, a început să aibă formă, mărime, culoare.. .îmi pun
întrebarea cât de rapidă poate fi fermentaţia ideilor şi construc­
ţia gândurilor unui om abil? Trebuie să fie uimitoare, cred că
întrece chiar viteza aparatelor electronice. Pentru „eliberarea”.

* William Butler Yeats (13 iun. 1865-29 ian. 1939) - Poet şi dramaturg ir­
landez, una dintre cele mai importante figuri ale literaturii sec. XX, laureat
al Premiului Nobel pentru Literatură în 1923. Motivaţia Juriului Nobel:
„Poezia sa întotdeauna inspirată care, într-o formă artistică superioară, dă
expresie spiritului unei naţiuni întregi.”

29
ombrie • october
M JV 8 o
1 ? JQI g
5 C7 8 a
12 13 14
15 1f>
8 19 20 21
22 23
5 26 2728 - .
29 30 /i.
. f ' f’iyf’fjufe') '^c'CiU , a//c/ • /,v/
/Vf-U.hc/-
ci m m/ Jc uL Z . J'c^c. _ , ...
- ik m Cwct mJk T^m'iU'/ hhLpiU >’ __
jUiK. tifi/-.
. e/ MKdf:.
0{£/r?n __
__ U lif c/Jj't 0 -cu /a/'ci liUlc/ CC/ /0./ l)HcC{'__
Ml Ai/ L cU(L i-c Ctii/ it- mu Mi. Cic ÂU/Of<^:
o^CmJîc /"' Cit^c (Zi'z/uic/ii Cu CiiCS^itiA'iu/^
jm
. ,n.. ■■ i/lvlijtfiiL. -iSd'/Oi/ (U ^Friday .
L Mimi/ccc,,., f ^il/iU(/i W//y (f/y Cil
I e\\i^tiVn^ Jy^ruc^'i ^ ^huu iieaj t? Mj&TiL. infTfuk^Lj ___
\Jhii{ftxtn(. ,. Cw*< f kk/^>c2kl
1fP>t vhiliu Jrx cUL iffd/uii i\L CMtfluJc. i-^Cr ' /ny^cic/ /^
^OL eSfiC- iu kula istiifi- ik icCxiij fite^ iffi/. /id^^Pi^Lr
ci i f'k^i i/C kfcit i/ti/făii. Q JpLiYîJiiyk Cuisiiiiujt:^ cc//
j ^ _,. 1< 7 _____ / ___ __ ___
' ■ â'dadu' '/f /e^f./eef - ~~~ ." -"“Z :

A/ V ■"
_____ _ V
if'P ijirf/PiA/'( Şaturday
:y«./ ffi
_

tJ u/ruw^iKji'icf J(L
Sâmbătă 11
fy\i(Cîi\t ^Jt-dut./ ^l'llft U4.J ;A:drţ:^^ic.i căiiSiTu
//> ^ H.jiiiT j /-7!i
/4
Âk' o 3: /' ..

Sj CCâc ^iCL. V^ÎC^/dc fţi/jU^ J<L H)Coji^/!. ik/ff/iLTi/âiii <.


dkiiuiicH, 'fxa/C'co itcM-kcii 4(dI<io' L/k d-pj/T^/cc jj
^yi/'co' (Ic.^i-/((/?ucf/iu [ ca dC /><'^4t/ /
Duminica
r
Sunda
12
‘>p’;(Cd‘k. a Ciu A %
j . 6/^iU CiPÂik...
^/C” ((/aiiicJ'Cf, CiArCA Jeh/ik « fnleL/'J^A'k- ,.‘C^ /,
cu^7^
___ AV'ffAff ^ 9f
7________________ ?>4/
Mu Ciiic/
ie XdiiÂu__________
cji W -,^t:rr______________
i Cc:Jtr/^i J.'CJj^./l_fi •
dlp~/ Jhic V MkiiitjJUii/li k-riiifiT'i'iâ f ‘7/'cu?^/
i/i- it cL Ci t - J-CUL / iCUlf/iju/ /{^ huY' ftc Jt

Jurnalul — locul de defulare...


dacă pot să-mi permit acest cuvânt, de sub jugul necruţător al
gândurilor tenebroase, m-am retras, aproape în totalmente, în
„laboratorul” cărţilor si scrisului.

Cu Jurnalul meu, de obicei mă „întâlnesc” seara şi mai ales


noaptea. Spunea cineva: .Jubeşti noaptea pentru că vrei să te eli­
berezi de yyindividualitatey\ la care adăugăm cunoscuta butadă
yyNoaptea-i un sfetnic bun!>y. Pasiunea mea pentru Jurnal şi mai
ales pentru cel intim provine încă din adolescenţă, probabil
pentru specia literară care s-a afirmat în perioada preromantis-
mului şi a romantismului, şi el „aparţinea” unor personalităţi
deosebite, în marea majoritate, evident scriitori. Omul de idei
şi adevăratul gânditor G. Călinescu în lucrarea „Aforisme şi
reflecţii” afirma: yyjurnalul intim se scrie totdeauna pentru pu-
bliCy orice s-ar zicey fiindcă altfel autorul l-ar arde. El e un gen şi

Eu,
Tu.
Urme.
Timp trecător.

(ing. Mircea Albu AFIAP.


Albumul Semne în lemne,
2008)

31
cu anume convenţii precise, ca si romanul, nuvela, teatrul”. Mai
târziu aveam să înţeleg că talentul de scriitor nu joacă un rol
atât de important pentru ca această scriere să fie interesantă şi
atractivă. Citeam cândva o apreciere că la Juiien Green această
„spovedanie” devine pasionantă, chiar şi atunci când „tratează”
amănunte nesemnificative, cum ar fi „plimbările prin Paris”,
admiraţiile în faţa unor tablouri de la Luvru, „întâmplările”
nevinovate din copilărie. Gabriel Liiceanu are o remarcă inte­
resantă privind „principiul jurnalului”, considerându-1 „spove­
danie”, adică „ajung la mine mărturisindu-ma\
Uite viata,
> J nu e viata!
>

Marţi, 2 februarie 1993


calistrat
Fiind în Bucureşti, în jurul " s \ f cost in
orei 13,15 o surprinzătoare întâl­
nire cu un vechi amic - Costin
Costinel, cu numele de autor
Calistrat Costin. (Scriitorul, pu- f
blicistul, dramaturgul şi criticul I
literar a fost patru ani şef al Secţi­
ei Culturale la gazeta „Informaţia
Harghitei” din Miercurea - Ciuc.
Astăzi vieţuieşte
> > si
> activează în
oraşul său natal Bacău, impu-
nându-se ca o personalitate dis­
JINDIEA
tinctă.) îmbrăţişări, schimburi de
vorbe banale... Cum şi de ce, în capitală, ce treburi ne aduc aici,
ce mai este de pus la cale în „democraţia noastră”, dar în special
ce perspective avem pe linia culturii şi evident în „politica” cărţii.
La despărţire un mic suvenir — recentul lui volum de versuri „Uite
viaţa, nu e viaţa!” (poezii de lume) cum le-a denumit, în interio­
rul paginii, poetul. (Editura Junimea, Iaşi 1992). Spiritual, cum
a fost totdeauna, C. Costin mi-a spus: „Ţi-am dat această carte
să mă uşurez — tot aveam multe bagaje.” N-a lipsit fireasca dedi-

33
caţie făcută în fuga condeiului, care sună aşa: Dragului Nicolae
Bucur, prieten din vremuri multe, aceste „vorbe de claca \ După ani
de rătăciri. Cu drag (şi se semnează) Calistrat Costin - Bucureşti,
februarie 1993 La mulţi ani\
La plecarea autorului, deschid la Sumar şi reţin un titlu de la
p. 66 Revelaţie cu prunc. Două rânduri de început: „M^ai simţit
că-s om pustiu ! şi-ai voit să vezi de-s viu,...” cele şase din final:
„că mă-nchin la Dumnezeu / cum de două ori sînt eu: / unul ce mîini
— poimîini moare, / celălalt boboc de floare,/ doamnă-al dumitale
dor / m-a făcut nemuritor... ”
In trenul ce avea să mă aducă acasă, în noapte, le-am „de­
vorat” pe toate cele 34 de poezii cuprinse în cele două părţi I.
Din spovedaniile doctorului Faust (martor al păţaniilor tuturor
veacurilor...) - care se deschide cu un citat din Novalis „Fericit
cel ce s-afăcut înţelept şi nu mai scormoneşte lumea” (?!) Semne­
le interogaţiei şi exclamării, după cum mi-am dat seama aparţin
autorului. II. De inimă pustie... este urmat de citatul: „... dar
cinstiţi măcar sufletul celor cuprinşi de dragoste!,.. ” Holderlin.
Timpul destul de lung al călătoriei mi-a permis nu numai să lec-
turez aceste creaţii, ci treptat, treptat să pătrund tot mai profund
în mesajul ermetic al poetului. Mi-am dat seama că titlul poeziei
„Uite viaţa, nu e viaţa!” nu întâmplător poartă şi titlul volumu­
lui. Calistrat Costin ne invită la o superbă „lecţie” a vieţii şi a
morţii, la un tulburător „vaier cosmic”. OMUL se judecă pe el
însuşi devenind de multe ori un orb fără iluzii, fără idealuri...
Am avut efectiv o noapte agitată confruntându-mă cu aceste re­
flecţii încărcate cu arome mai puţin blânde, exceptând câteva
creaţii închinate iubirii din partea a doua. Poetul apelând la spi­
ritul său ironic si> umorul caustic îsi> manifestă deschis deziluzia
pe care o vede şi-o trăieşte în societatea lipsită de adevăruri, dar

34
plină de cuvinte fără rost. îşi doreşte taine, pace, armonie şi de
ce nu o „muzică a sferelor care nu minte”. în acest ciclu şi „stri­
gările de lume...” rostite dintr-un dor lăuntric, par a avea vocile
grave pentru că „lumea nu-i ca lumea” iar „omul nu-i ca omul!”
şi „lumina-i nelumină”. Alegoria şi parodia ies din culise şi-şi fac
jocul de câte ori „regizorul” le impune. în „Bocet (pe o temă de
folclor)” este invocat „mortul” pentru a „depune mărturie” şi a
spune taina „ce-i pe cealaltă lume”. Iată-1 în una din poezii pe
legendarul Prometeu înlănţuit şi apoi sacrificat pentru curajul
său de-a fi luat focul din lăcaşul zeilor. El va deveni, în viziunea
poetului, un erou „fericit”... „însă numai în vis!”
în mai toate creaţiile lui Calistrat Costin gândurile, impre­
siile, visurile se mută dintr-un loc în altul, dintr-un plan real în
unul abstract, ficţional. Vântul, ploaia, pământul, cerul, dan­
gătul clopotului şi atâtea alte elemente şi fenomene din natura
înconjurătoare devin părtaşi la neliniştile şi agitaţiile celui care
se întreabă unde sunt idealurile noastre. Poetul recurge deseori
la inserţii parodice şi scânteieri metaforice... Cititorul tresaltă la
expresii ca „moartea tot viaţă se cheamă' sau la imaginile artisti­
ce: „e linişte-n muzeu, frescele cîntăy icoanele cad în genunchi...”
în acelaşi „Poeme într-un poem” îşi doreşte să fie pământ iysă-
ncep istoria de la-nceput,, .,y ca în finalul „cugetării” sale
să aflăm că de fapt prin „porii” săi „respiră-n agonie universul".
într-o toamnă târzie poetul îşi cheamă ca sfetnic „vântul” pe
care-1 dojeneşte pentru toate stricăciunile şi spaimele aduse oa­
menilor şi locurilor. Senzaţiile, impresiile şi imaginile se aliniază
asemenea unui cânt („vîntule, cîntule!...) venit din depărtări
tot mai aproape ce pare a justifica starea de fapt şi atitudinea
poetică a autorului: „s^au terminat toate semnele / şi de mirare
şi de întrebare, / răsăritul pare una cu-asfinţitul, / vine iarna

35
eternă, / s-afăcutfrig în istorie /
şi lumea se face că nu ştie, / vine
Wl ^ sfârşitul!>, („Impresii de toamnă
L. I tîrzie”).
Ducând mai departe ide-
ea implicării vântului, a întregii
naturi în acest suflu baladesc,
al evocării spectaculare, unde,
ca şi în alte poezii, construcţiile
imagistice tragic-comice îşi fac
prezenţa, desprindem o remar­
că, uşor sarcastică, făcută de scriitor: nCum să fie vinovată natura
pentru ceea ce ea însăşi este în sinea ei, cum să târăşti natura prin
tribunale ca s-o scoţi vinovată ori basma curată în „cauze'1 care, în
fond, nu există?!"
Nobleţea
> scrisului lui Calistrat Costin reiese din atâtea si
>
atâtea volume publicate - poezii, proză, dramaturgie, traduceri -
talentul, pe care-1 are incontestabil, ştie să-l poarte cu demnitate.
Spunem că autorul şi-a descoperit mai de mult esenţa spirituală,
ajungând la conştiinţa structurii sale veridice, reale. Marele său
merit a fost şi este de-a spune adevărul, iar aşa cum se confensa
este „bolnav de timp, aşa se numeşte cancerul meu: timpV\

36
Amintiri dăinuitoare

La 17 decembrie 1998 la Liceul „Octavian Goga” din Miercurea


Ciuc avea loc lansarea volumului de versuri „Conturul adevărului'
al regretatului prof. Eugen Buzoianu. Nefericitul prilej îmi oferea
şi mie, prietenul şi colegul acestui delicat şi sensibil cărturar, stăpân
deplin al limbilor şi operelor lui Eminescu şi Baudelaire, de a-mi
prezenta eseul „Omul şi poetul—o viaţă închinată Frumosului". îmi
vine teribil de greu să spun, şi după atâţia ani, ce situaţie delicată
a fost să-l omagiezi şi să-i reciţi versurile autorului plecat prema­
tur la ceruri, pentru ca acolo să-şi
continue „Lucrarea” - rânduiala
gândurilor şi manuscriselor.
Mă adresam atunci direct lui
prin vorbele : îmi imaginez, dragă Refren
(cu mine însumi)
Eugene că nu poţi avea acum de­
cât un vis frumos şi că vei nedormi
In nonpteu ursii de refrene
mereu cu tâmpla pe creaţiile mai M-um întâlnit cu mine însumi.
Eru tur/iu? Eru devreme ?
marilor noştri înţelepţi cărturari, Mă tot priveam pe mine însumi.
pe cartea scrierilor tale, la care ai
trudit o viaţă. O viaţă scrisă cu Gemea pădurea de catrene
Ce înfrunzeau în mîne însumi.
suferinţe, aşteptări, răni şi lumini, Era tîrziu ! Şi mi-era lene !
Şi nu credeam în mine însumi
umbre şi amurguri bacoviene. De
Când mă priveam pe mine însumi.
aici, îţi tragi semeţia şi metafora.

37
„Sfârşitul meu, asemeni unui vis, / Am vrut întotdeauna
să mi-1ştiu, /împurpurat de un amurg târziu, / Cu capul aple­
cat pe manuscris II Poate atunci, înfrigurat uşor, / Pefoaia ne-
ntinată să aştern / Poemul nepereche şi etern / Cu care v-am
rămas dator, H Un vers definitiv şi transparent / Şi necesar ca
razele de soare / Şi pur ca cerul clipei trecătoare / Când prin­
tre voi am fost şi eu prezent.'' (Cântec târziu)
Textul prescurtat al rostirii noastre avea să apară în revista
„Şcoala noastră”, nr.2 1998, iar o variantă mai amplă şi îmbu­
nătăţită, purtând titlul „Plecarea lui EUGENE, omul, poetul,
prietenul. Revenirea sa prin poem", este publicată în cartea noas­
tră „De veghe la izvoare” - Eseuri şi meditaţii - 2001.
Prea plin de viaţă şi gingăşie, încrezător, peste dureri, în
felul lui şi afectuos cu semenii, n-aş crede că Eugen Buzoianu a
considerat vreodată izolarea, singurătatea şi moartea ca o eva­
dare, ca o eliberare aşa cum a văzut-o poetul Florilor răului —
Les Fleurs du Mal, Baudelaire, pe care-1 rostea în original savu-
rându-i suflul liric, muzicalitatea versurilor, înălţimea formei.
Mi-am imaginat după serata omagială de la liceu un discurs
în stihuri al celor doi poeţi, acolo departe, în lumea Dumne­
zeiască. Ar zice Eugen: „Primeşte-mă, Doamne, aşa cum sunt
/jumătate cer,! jumătate pământ,! în acest univers de lumini şi
tenebre / ca într-un joc de păpuşi / cu dungi albe şi negre.! încerc
şi eu,l poate nu-i greu / să fiu mereu /şi om şi zeu./ Primeşte-mă,
Doamne / aşa cum sunt,/ precum în cer / aşa şi pre pământ."
(Primeşte-mă).
Si
> acum Charles Baudelaire cu tonul lui confesional si) obsesia
infinitului... „Negustorul norilor"... cu acest mic poem în proză:
„- Pe cine iubeşti mai mult, om enigmatic, spune? pe tatăl, pe
mama, pe sora ori pe fratele tău?

38
°oemele lui în proză,
ca şi în versuri,
au acelaşi timbru
şi aceleaşi motive.

Charles Baudelaire

w..
UNiyiw» ^oej-lr

— N-am nici tată, nici mamă, nici soră, nici frate,


— Prietenii^
— Te slujeşti de un cuvânt al cărui înţeles mi-a rămas până acum
necunoscut.
— Patria?
— Nu ştiu la ce latitudine se găseşte.
— Frumuseţea?
— Aş iubi-o cu adevărat, zeiţă şi fără de moarte.
— Aurul?
— II urăsc aşa cum urăşti tu pe Dumnezeu.
— EU atunci ce iubeşti, străinule fără de seamăn?
— Iubesc norii. ..norii care călătoresc.. .acolo .. .acolo departe...
minunaţii norii”
(Străinul)

39
Cascade de frumuseţe şi adevăr... Să le comparăm! La Eugen
Buzoianu expresia artistică în vecinătatea zicerii directe, confesi-
ve, se cuprinde intens de conştiinţa menirii sale. Rostirea sună ca
o lacrimă albă şi murmură a pasăre fără aripi sau a izvor fără apă.
La Charles Baudelaire atmosfera gravă te invită spre o structu­
ră unitară, dialog ferm cu propoziţii scurte, şi „tăioase”, pigmen­
tate de nervi. Lipsind muzica cuvintelor, ni se oferă doar efectul
muzical, dăinuind astfel „sensurile”.
Despre cei Doi „S..

Celui dintâi „S” i-am cunoscut ultima tovarăşă de viaţă, pe Dora,


această delicată fiinţă, cu care am avut fericita satisfacţie să discu-
tăm despre poezie - ,,starea cea mai fericită a sufletului nostru \ Se
întâmpla la Tabăra de creaţie de la Lăzarea, într-un sfârşit elegant
de august 1990. Am vorbit, am tăcut îndelung, amintindu-ne de
EL, care în „Trist cântec de dragoste''ni se confesa: „Numai viaţa
mea va muri pentru mine-ntr-adevăr, cândva.! Numai iarba ştie
gustul pământului.! Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,! de
inima mea, când o părăseşte..."
Dora Stănescu a învăţat de la El foarte mult: „M-a format, m-a
făcut să gândesc alfel şi să mă traspun foarte mult, ca om si ca sensi­
bilitate. Pe lângă poezie a fost şi OMUL care a fost, foarte viu în tot
ceea ce făcea.. .şi în toată existenţa lui." Cu gingăşie, multă modestie
şi evidentele rezerve, ni s-a destăinuit cum a reuşit să se apropie
de POEZIE: „Făcând Filologia am studiat sistematic şi tehnic textele
literare şi credeam că ştiu despre poezie ceva. In momentul în care
l-am cunoscut pe NICHITA mi-am dat seama că nu ştiu nimic despre
poezie şi că poezia este cu totul şi cu totul altceva." Prin prisma atâtor
acumulări şi-a convieţuirii alături de poetul Necuvintelor cu greu
am reuşit să obţin un răspuns de la Dora cu privire la o „definiţie”
mai specială a poeziei. II reproducem: „Poezia este o stare de spirit şi
depăşeşte acea capacitate de-a o putea cuprinde în definiţii..."

41
& . Pentru cei interesaţi alte detalii
Jţ* '0$: despre Nichita şi modul cum poe­
tul concepea şi elabora poezia, des­
C^ti Vr»-^’ f” tu. ^,
pre explozia ,,din războiul cuvântu­
‘tiWy Vr^Y^t <4fc »
/W#<ui«. ^ Wa^' lui cu cuvânt si al verbului cu verb”,
(Lţ^X* Vtnit. cum spunea el, recomandăm scri­
(W* tu ^ Hl. lU, ttVcAx# «A-
erea noastră „întoarceri la Lumina
îL^' tH ^'Jfcw,.
lui Nichita” (De veghe la izvoare).
tu
(>,• tu (,ţolU-/ A /w-
A«r itu< u^ • Pe cel de-al doilea „S” l-am
cunoscut cu mulţi > ani în urmă în
^-r'/
/U U*U.4U.’ tAJUi^ capitală la o întrunire scriitoriceas­
• f. 7
,K. că, dar înconjurat de atâtea ilustre
personalităţi, încât unui provincial
îi şedea bine să nu se-nfîgă! La 28
februarie 1988, l-am avut oaspete la Miercurea - Ciuc, cu prilejul
unei şezători literare. Spre amintirea acelei seri desfăşurată în Capela
Cetăţii Miko (pe atunci Muzeul judeţean şi sediul nostru cultural)
l-am întâmpinat cu una din cărţile sale apărute la Editura Albatros
(1982), cea care mi-a „sărit” atunci cel mai repede şi inspirat din bi­
blioteca personală. Se intitulează „Viziunea vizuinii”, botezat de autor
„Roman într-o doară” (cu motivaţiile de rigoare şi foarte originale,
aparţinându-i inclusiv desenele, vignetele şi „petele de cerneală, ca
şi unele personaje desenate...”) Dedicaţia sună aşa: D-lui Nicolae L
Bucur, această viziune, cu cele mai călduroase sentimente de preţui­
re şi prietenie. Marin Sorescu 1988, 28februarie Miercurea Ciuc,

întru împlinirea unei seri culturale de deplină aducere aminte ca


un moment de autentică frumuseţe spirituală, reproducem aici

42
■y| ■ MARIN SORbSCU '

f ' vrzIUN'1;A VIZUINIC .'••■#.T4<?V,.<!^

fOREfCU ;' ..•‘> * ^'' '* ^•','< • ■ . v': ''I

. s;.
f /fr/o ^ ^7 ?
i g ^ j A~ u^/^’QL, e ^ \
i ^ C/ ^ Ia^0 f C^"^kct ira-^^ >

%ir
f V v P>f7^/K 7?
fiŞ;' f/ P^yttUi^ J i

j ^ 7 1
. .. ^L^ 'â
editura^ albatros A-'^ £<. t'Q
■'*-îJj:i*« . . .r . l-:a<y
Marin Sorescu - dedicaţie la cartea Viziunea Vizuinii

materialul apărut în presa locală (Informaţia Harghitei, nr. 5672,


1 martie 1988) prilejuit de întâlnirea cu Marin Sorescu, scriitorul
oferind şi o dedicaţie cititorilor ziarului.
Materialul poartă titlul unei reflecţii a lui Marin Sorescu ros­
tită la sfârşitul interviului „Poezia este o cărare pe scurt, care
merge la inima omului.”

Cu adevărat prieteni ai cărţii, cei prezenţi la întâlnirea cu Ma­


rin Sorescu au descoperit un partener de conversaţie. Subiectul:
poezia semnată Marin Sorescu.
- Am înţeles că poezia şi cultura trăiesc la Miercurea-Ciuc o
viaţă intensă şi adevărată - se confesa Marin Sorescu în dialogul
purtat cu iubitorii de cultură prezenţi la întâlnire. Seara aceasta, a
spus în continuare, este o sărbătoare a Editurii Kriterion, o editu-

43
ră care are ca tel o bună cunoaştere a scriitorilor de diferite limbi
y y

în acest orizont spiritual care este ţara noastră.


- Cunoaşteţi din literatura lumii foarte mulţi poeţi. Am dori
să ştim care-s tendinţele poeziei universale contemporane şi care
este locul poeziei româneşti?
- Am scris o carte „Tratat de inspiraţie”, cuprinzând răspun­
surile la o singură întrebare: „Ce este inspiraţia?” Toţi poeţii pe
care i-am întrebat, s-au eschivat să-mi răspundă. Poezia e ceva
individual. Tendinţa de uniformizare a poeziei este, în general,
dăunătoare. Poeţii se singularizează şi, prin aceasta, devin expo­
nenţiali. Cu cât te adânceşti mai mult în tine, cu atât devii mai
naţional. Poezia românească are astfel de poeţi. Generaţia noastră,
cea a anilor ’bO, este remarcată prin Nichita Stănescu, loan Ale­
xandru, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Constanţa Buzea... Se
vorbeşte în Europa despre şcoala românească de poezie ca despre
o şcoală modernă care face ca în spaţiul carpato-dunărean-pontic
fenomenul poetic să fie un fenomen viu.
- Ce definiţie aţi da, dumneavoastră, inspiraţiei?
- Acum, spre exemplu pot spune: „Inspiraţia este aerul pe care
îl respiri. Aici, la Miercurea-Ciuc e un aer ozonat”. Mâine voi da o
altă definiţie. Am încercat să scriu o poezie nesofisticată şi adevăra­
tă, rod al unei trăiri autentice. Momentul inspiraţiei nu trebuie dis­
preţuit. Lucrurile vagi şi generale, numai atunci se concretizează.
- Cum apreciaţi poeziile dumneavoastră traduse în alte limbi?
(înaintea răspunsului primit din partea scriitorului Marin
Sorescu, consemnăm intervenţia directorului Editurii Kriteri-
on, scriitorul Domokos Geza, iniţiatorul întâlnirii, care a venit
la Miercurea-Ciuc însoţit de romancierul, eseistul, dramaturgul,
publicistul Marin Sorescu: „Poezia lui Marin Sorescu este extrem
de simplă. Un traducător care priveşte astfel lucrurile cade în cap-

44
cana unei retroversiuni fidele. El scapă, însă, sensurile care sunt
printre aceste rânduri. Şi sensurile sunt nişte puncte luminoase
în această aşa-zisă simplitate. Dacă traducătorul nu le sesizează,
atunci ceva s-a pierdut. Marin Sorescu are mulţi traducători. Toţi,
într-un fel sau altul au trebuit să fie atenţi la acest „bliţ”. Adică la
scânteia dintre rânduri. Aceste puncte trebuiesc neapărat atinse,
pentru ca în traducere, poetul român Marin Sorescu să fie Marin
Sorescu, poetul universal”).
- Am o mare stimă pentru traducători şi pentru munca depusă
de ei. Nimic nu răsplăteşte efortul mai bine decât bucuria de-a găsi
echivalenţa fericită a unei expresii. Prima limbă în care am fost
tradus a fost limba maghiară. Am înţeles atunci că poeziile mele nu
interesează numai publicul românesc, ci au ecou în universalitate.
Actul traducerii e o dovadă de prietenie între popoare. Poeţii au un
rol mare în propulsarea culturii din spaţiul unei limbi în universa­
litate. Poezia este o cărare pe scurt, care merge la inima omului.

Reproducem dedicaţia scriitorului:


Pentru cititorii ziarului „Informaţia Harghitei \ iubitori de poezie
şi defrumoSy un gândprietenesc^ cu ocazia ninsorii de ieriy când mi-am
afundat paşii în peisajul minunat al unui oraş pe care4 am la suflet.
Marin Sorescu

La 19 februarie 2002 Marin Sorescu ar fi împlinit 66 de ani, ani­


versarea zilei sale de naştere, devenind din păcate comemorare,
poetul ne părăsise în 6 decembrie 1996. In acel februarie avea să-
mi apară în presa locală un material omagial pe care l-am intitulat
încântătoarele Salejocuri ale spiritului... Retrăiam cu nostalgie,
momentul sărbătoresc al vizitei sale în oraşul de la poalele Harghi-

45
tei. Să reluăm pasajele de atunci:
Revăd cu ochii minţii acel portret
de cărturar complet, acel vizionar
si „navigator' care-şi schimba vâs­
lele sărind de pe o corabie pe alta...
de la poezie la teatru, de la proză si
eseu la desen, pictură. Dar în toa­
te acestea. Marin Sorescu a rămas
acelaşi - SINGUR si NESCHIM­
BAT, o „inteligenţă demistifica-
toare acidă" reinterpretând marile
mituri ale umanităţii. I-a plăcut şi
aventura şi literatura fantastică, a
vizitat nenumărate muzee, a urmărit evoluţia multor artişti ai pe­
nelului. „îmiplace şi să călătoresc", avea să mărturisească... „Am
observat că le place şi cărţilor mele".
A traversat, fără doar şi poate, şi obstacole mai dificile în cariera
sa, dar în ce-lpriveşte ne-a oferit o impresionantă şi curajoasă lecţie
de viaţă, pe care a sintetizat-o aşa:" Am încercat întotdeauna de
a nu îmbătrâni într-un singur gen". Un conformist ca dânsul nu
putea să îngenuncheze, încercând mereu şi observând din alt unghi
de vedere „circuitul anotimpurilor". Călăuzit de ideea că arta are
demnitate care ne e sfântă, a plecat dintre noi ca un bărbat foarte
serios...

Dar, de unde am pornit? De la Viziunea vizuinii! Eroii acestei


cărţi potfi oricând şi eroii de astăzi şi cei de mâine, ei trec prin trans­
formările propuse de autor: ba pozitivi, ba negativi şi viceversa...
şi tot aşa... "precum şi transformările animalelor în oameni şi-a
oamenilor în animale, plante şi, mai rar, înflori..."

46
Toate, zice Sorescu - „au fost observate de autory alternativ, la
microscop şi la telescop, într-o cameră obscură şi sub cerul liber \
Şi atenţie! „Din păcate, fără martori \ Mottourile „întâmplătoa­
re” ale capitolelor celor două părţi sunt şi ele incitante. Vom nota
unul din Partea I, care susţine cap. IV, Gura lumiiTProstia în faza
statică o suportăm, dar în fază dinamică ne stinghereşte.” ALO.
Teodoreanu. Şi pentru că nu puteau lipsi din aceste „... Viziuni”nici
versurile acestui inimitabil poet (vol.I „Ţoiuri”, şi vol.II „Ventuze”,)
pentru deliciul cititorilor vom cita din lirismul fantast şi ironic, cu
implicaţii în problematica existenţială contemporană. Iată două
mostre ce ne amintesc de unele versuri ale lui Nichita Stănescu sau
Urmuz:
„Călare pe un şarpe / Prin cerul cu eşarfe, / Eu am fugit din
rai: / Nu mai era mălai. H”
Toţi sfinţii: „Stai, mă, stai./ Acuma e de trai/ Dar eu pe trei
spirale / De şarpe, fugi la vale!,y (Pe trei spirale);
„Mă doare-cotulpână-n gât! Sătul de vrăbii şi de totul!/ De-
aş fi mai gras, mai hotărât, / M-aş răsturna-n abis, cu cotul. //
Dar vrăbii mari şi vrăbii mici / Aleargă după licurici / Şi printre
pene şi sclipiri,/Respiri, mai mori, şi iar respiri.y> (Jale)
Orginalitatea creaţiei lui Marin Sorescu respiră, respiră, respi­
ră. . .Moştenirea Sa literară trăieşte!

Pe domnul „S” - alias Sorescu Marin l-am „reîntâlnit” în


2001 între coperţile unei monografii „Intre ironic şi imaginar”,
autor George Chirilă, nimeni altul decât scriitorul, poetul, auto­
rul de piese de teatru, cel care avea sâ-mi prefaţeze pomenita carte
„De veghe la izvoare”. Ne-am propus o lansare a cărţii, la care
autorul a trudit din ianuarie 1998 până în martie 2001, pe melea­
gurile harghitene, dar evenimentul n-a mai avut loc. Mă reculege

47
în schimb faptul că sunt posesorul acestui dar spiritual de aproape
300 de pagini şi o dedicaţie de suflet prietenesc din partea neas­
tâmpăratului şi mânuitorului verbului melodios. Dealtfel „perso­
najul” cărţii şi autorul ei aveau să-şi facă studiile universitare în
aceaşi capitală moldovenească, Iaşi. Despre George Chirilă într-o
scriere intitulată ,,Privindu-ne înspuneam că este un model
şi modern fiu al fântânilor limpezi, iar acesta afirma despre Sores-
cu că este un fiu al Soarelui necontenit în descifrarea de sine.

Iată şi dedicaţia autorului George Chirilă: Domnului Nicolae


Bucur, Prietenului vechi — ca vinul, ca vina, ca vino aici la izvoare,
scriitor cu suflet defloare, om admirabil si mereu tânăr, această carte
închinată Sorescului şi bucuriei noastre de A FI — Cu toată dragos­
tea, George Chirilă — 23 martie, 2002 Bucureşti.
De ce Nichita nu-mi dă pace?

La fiecare idee mai „nebunatică” meditez la ciclul ,Jn dulcele stil


clasic” (1970).
Am deschis cartea la poemul ..Moartea păsărilor”. Ascultaţi-1,
citiţi-1: ..Am să fiu spânzurat! de propriul meu har. de propriul meu
har / afumat de tutun”!se gândeşte îngerul.!..O să mor si n-o să mai
fie îngeri”.! se gândeşte îngerul, stând! cu aripile-ntinse. foarte întin­
se. ! stând !pe vine între o casă si un copac.!stând acolo unde-l ajunse
din urmă ! starea. ”
Când vine seara / noaptea îl trezesc „pe Nichita” şi bat la
poarta celor „11 Elegii” (Cina cea de taină) 1966, deşi după unii
aceste „poeme” n-ar intra în categoria celor mai valoroase scrieri
ale poetului. S-a scris: „...discursivitate cam artificială, de o abs­
tracţie fără suficientă acoperire latentă...” ; „facturi jucăuş-anec-
dotice...”; „... Produce o impresie de discurs forţat.” „copleşită de
verbiozitate, conţine şi câteva formulări inspirate care exprimă bu­
curia dureroasă de-a exista” {Elegia a zecea - Sunt). Nu odată, mai
precis în ultimii cinci ani, am fost mai perseverent... cu cititul şi
„meditaţia” acestor creaţii; le reiau, adâncesc ideile din ..A treia
elegie” (subintitulată ..Contemplare, criză de timp si iar contempla-
re>T) spre exemplu. In aceste pasaje, unele de-a dreptul proiectile
cu focos, mi-am regăsit „nefericirea” şi „tristeţea” care mă bântuie,
mă apasă de-o bună vreme. Dintr-o selecţie de moment îmi atri-

49
bui aceste două strofe din „II. Criză
nichita stănescu
de timp”: ^Camera se varsă prin feres­
tre / si eu nu o mai pot reţine în ochii
deschişi. I Război de îngeri albaştri, cu
lănci curentate,! mi sepetrece-n irisi.H
Mă amestec cu obiectele până la sânge,!
ca să le opresc din pornire,! dar ele iz­
besc pervazurile si curg mai departe !
spre o altă orânduire. ”
Da! O veşnică tristete, rămâne si
nu va trece nicicând.. .E în mine, în noi
cu o carte
în mâini până-n veşnicul apus. Nimic nu mai
şi l)il)li( este ce-a fost. Totul pare pustiu. „Aerul
nnioloHlc. .siiiillu Inirotluni
lU- AU'x .şii'ti’iiu'sc

e-nalt.. .Tristeţea
> si> mai înaltă!”. N-am
crezut să vină vremea când dorul de cel plecat să-ţi macine sufletul,
să-ţi spulbere orice speranţă, să-ţi înghită orice clipă de trăire, să-ţi
smulgă visul... „Totul este departe... Ochii privesc ameţiţi privelişti care
niciodată nu vor maifi albe. Toate se astem, se întindpe covorulpămân­
tului, care strânge la sine lava neagră, sâmburele, timpului dus''. Nici nu
mai ştiu, Nichita, dacă slovele acestea sunt ale Tale sau au răsărit din
mine respirând cu atât s\^s>2X.Antolo^a pregătită despre Tine „îngerul
cu o carte în mâini” (2005).
încerc să povestesc cum şi când am devenit proprietarul ei. O zi
obişnuită de toamnă în urbea noastră... pe aceste locuri acest anotimp
este cel mai gustat. Forfota din magazinele de cumpărături te îmbie cu
fel de fel de „noutăţi”. Şi animaţia în parcuri devine mai deosebită, doar
ele, frunzele copacilor te „întâmpină” acum, mai mult, de jos în sus.. .Ce
frumos glăsuia cândva G. Călinescu despre consolarea copacului când­
va plin de frunze: „Când un copac se ridică în sus si dă firunze înfiecare an
îşi închipuie că e de aceeaşi vârstă cu păsările care se adună în crengile sale."

50
Literele poetului
(mss. Nichita Stănescu)

, -7 A ‘^x<. h-.r

zr >- /*■ "^K«- trA-f Ah1 -


î1jua
' kkUU.^

Ingenioasa personificare ne întoarce în timpuri mai nostalgice şi tine­


reşti, la o variantă, am zice, shakesperiană: ,,Sunt tânăr sau bătrânV'Si-
gur că şi eu de vreo câteva decenii am făcut „transferul” de la plimbare la
bibliotecă, de la parc la librărie. Dar să trec la „fapt”- 30 octombrie 2007,
suntem în jurul orei 14,35 şi am păşit în Librăria „Bibliofil” din Mier-
curea-Ciuc, singura dealtfel profilată pe carte românească. Am acolo un
colţişor din faţa raftului principal de cărţi pe care îmi place să-l numesc
„bibliotecă stătătoare”. Odată „descoperită” şi fiind singurul exemplar pe
etajeră „îngerul...“ n-a mai ieşit din mâinile mele timp de o jumătate de
oră. Am tot frunzărit-o, nu pentru că decizia cumpărării n-ar fi fost de
la început afirmativă, dar pur şi simplu m-au captat cele 117 pagini ale
studiului introductiv semnat de Alex. Ştefanescu. O carte despre poetul
preferat trebuia să facă ,,pasuL..” uşor, uşor ,,de domnişoara în biblioteca
mea! Un titlu incitam „îngerul cu o carte în mâini”... Şi apoi mai există
la pp. 261-262 trei poezii dedicate Dorei, „ultima” soţie a lui Nichita,
căreia, mai mult cu voia mea, i-am „răpit”, cum arătam, câteva slove
despre „Marele blond”, aşezate apoi în cartea „De veghe la izvoare”. Ico­
nografia cuprinde şi trei fotografii despre Nichita, din care una cu Dora
lui şi gândurile sale atât smerite despre profesia pe care a înnobilat-o: ,,Pe
poeţi niciodată să nu-i urăşti.. .să-ţi dai silinţa, să-i înţelegi... ”Nu puteau
lipsi din această Antologie „creaţii” precum Poem\ „Spune-mi, dacă te-aş

51
prinde-ntr-o zi I si ţi-as săruta talpa picioruluiJ nu-i aşa că ai şchiopăta pu­
ţin, după aceea,/De teamă să nu-mi striveşti sărutul?... "sau Dorn: ,yAtât
de mult eu o iubeam pe ea / că însuşi cerul se curba / albastru”.

Mă înscriu şi eu printre adepţii poeziei lui Nichita Stănescu, alătu-


rându-mă miilor de cititori care au perceput originalitatea creaţiei sale
ca pe o „demonstraţie strălucită că sentimentalismul şi modernita­
tea sunt întrutotul compatibile”. Ceea ce te izbeşte în opera sa este
claritatea ei globală, unită cu impresia spontaneităţii. Act existenţial,
lirica sa este expresia directă şi puternică a stării de libertate interioară,
rezultanta sentimentului de plenitudine dintr-o stare euforică. A avut
ambiţia şi îndrăzneala să stârpească mimetismul ieftin al formelor.
Ne-a invitat la gândire, la luarea de poziţie personală orginală în ori­
ce situaţie ai fi, a deschis spiritului căi noi, meritul originalităţii sale
constând în noutate si> sinceritate.
Democrit ne-a lăsat acest aforism: „Marile bucurii vin din con­
templarea operelorfrumoase”. Pe Nichita Stănescu, nu ştiu dacă-1 pu­
tem încadra în categoria autorilor de „opere frumoase”, mai degrabă
în aceea a operelor vizionare, obiective şi sentimentale. Poezia sa este
instalată în zona esenţialului, poetul pledează pentru discursurile ab­
stracte folosind un limbaj precis, conferind cuvintelor o mare liber­
tate, inventând şi „necuvintele”. Şi cu toate acestea, la un loc, şi încă
multe altele, am moştenit de la el o operă modernă şi valoroasă.

De-a lungul anilor, ne-am amintit de Nichita în unele cronici


literare, prilejuite de aniversarea naşterii sale, 31 martie 1933, spre
exemplu, care poartă titlul „Mânca lumină în zi de post.,” (2002)
sau „...Şi mă rog de tine, naşte-mă,y în anul 2005 cu ocazia
împlinirii a 22 de ani de la moartea sa, 13 decembrie 1983.

52
o nouă privire în Jurnal.

O nouă privire în Jurnalul meu. Fila din 19 decembrie 2002.


Sunt clipele şi momentele când apelând la agenda cu adrese îţi faci
micul inventar pentru transmiterea Felicitărilor - rudelor, cunos­
cuţilor, prietenilor. Nume, prenume, localităţi, judeţe, coduri de
străzi şi localităţi, timbre în ţară, în străinătate... Textele curg,
unul după altul, calde, melancolice, de îmbărbătare, cu grija la
„cuvintele” de-a nu se repeta, exceptând sincerele urări de bine şi
sănătate, aceleaşi în toată lumea, doar în alte limbi. Printre atâţia
şi atâţia amici - bucureşteanul George Chirilă, de „profesie” scri­
itor, poet. Pentru el aceste slove: Gânduri curate si frumoase de pe
aceste meleaguri deja bine înzăpezite. Sărbătoarea Crăciunului şi
apropiatul An Nou să-ţi aducă numai bucurii şi împliniri spirituale,
dar mai presus de orice multă, multă sănătate. La Mulţi Ani Feri­
ciţi! L-am întrebat: Pe când se va întoarce Nichita? (cu referirie la
monografia în pregătire, Nichita se întoarce).

23-24-25 decembrie 2002 (luni, marţi, miercuri)


Zile de „vacanţă pedagogică” mai puţin vacanţă spirituală.
Pregătiri pentru Sărbătoarea Crăciunului. O teribilă indispoziţie
cauzată de inflamarea gingiei mă chinuie şi „supune” la un efort
formidabil pentru a termina monografia lui George Chirilă, de­
dicată lui Marin Sorescu „Intre ironic şi imaginar”. Reiau pagini

53
deja citite şi mă apuc de altele... Sunt la pagina 115 capitolul VIL
Lumina umbrei pe un perete al peşterii. Primul aliniat: „Este ne­
îndoielnic faptul că Marin Sorescu, scriitor plurivalent, înzestrat
cu o fantezie debordantă, cu o memorie perfectă asupra lucrurilor
şi o inteligenţă mereu lucidă, va avea capacitatea, în plan artistic şi
psihologic, de a se „diseca” necontenit pe sine realizând personagii
deosebite. Teatrul său, plasat de unii comentatori în vecinătatea
absurdului, are mai puţine tangenţe cu acesta proiectând, zicem
noi, prin oglinzile mişcătoare ale memoriei, scene dintr-o mereu
mişcătoare şi posibilă lume reală”. L-am reprodus integral pentru
obiectivitatea observaţiei... Fac un efort extraordinar, gargară cu
ceai de muşeţel, calmante... Nu mai pot! Am în „faţă” 176 de
pagini (Cartea are 291 pag. inclusiv ultimul cap. XIV Orizont bi­
bliografic cu cele 35 pag.) îmi zic: o asemenea carte se citeşte cu
creionul în mână (de obicei în cărţile mele subliniez... şi fac fişe) şi
cu memoria în priză! Eu, în aceste momente, am în mână falca şi
ceaşca... E dimineaţă, se făcuse ora 8. M-am decis... la stomatolog
cu mine! Stupoare... programarea la ora 13. Am rămas cu intenţia
şi cu durerea... Din nou acasă şi cu privirea în carte... alte pagini,
alte chinuri! Am revenit la Policlinică... Sfaturi bune... antibiotice
şi mai multă răbdare! Mersi... ce să mai zic!? înapoi la Sorescu!
După un anumit timp par mai lucid şi chiar mă întreb, oarecum
revoltat: De ce n-a apărut încă nimic în presa de specialitate despre
această carte? Nici în „România literară,” nici în „Adevărul literar
şi artistic”. Mi-a scăpat mie, neconsultând celelalte reviste? Ar fi pă­
cat, pentru că avem realmente o carte bine documentată, cu multe
adevăruri, „chinuri” şi comentarii pertinente. Iată spre exemplu ce
se spune la p. 243: „Asemeni înaintaşului său ilustru, Tudor Ar-
ghezi, Sorescu şi-a învelit condeiul, prefăcut în pumnal, într-o dis­
cretă ţesătură de catifea, pentru a menaja la atingerea cu scrisul său

54
obrazul subţire al unor fiinţe elitiste.” Reproduc şi pasajul următor
pentru actualitatea mesajului şi-n zilele noastre. Schimbarea nu se
vede, ar spune simplu cititorul. Să-i dăm însă cuvântul autorului:
„Acum e jenant să mai spui că eşti român, sare repede o cucoană
cu mersul încovoiat şi te etichetează „naţionalist”.
Nu se mai folosesc nici noţiunile, categorii istorice de popor
sau naţiune. Acum se spune populaţie, grupare, entitate ş.a. De­
tractorii si minimalizatorii istoriei naţionale care nu ştiu un vers
> y y

de Arghezi sau de Eminescu, vorbesc de „europenism” şi „globa-


lizare”, uitând că unii dintre ei s-au născut la Cucuieţii din Vale
sau la Urlaţi.” George Chirilă, aşa cum reiese din fragmentul de
mai sus, ne reintroduce în atmosfera unui timp imediat, după aşa
zisa Revoluţie de la noi. încearcă să ni-1 sugereze pe Sorescu pam­
fletarul, care după 1990 s-a retras puţin în sine. Publică totuşi în
revita „Literatorul”3.nico\e, comentarii literare cu vizibile accente
critice, nelipsind din ele tonul caustic, „bobârnacele” fiind adresa­
te unor pretinşi moralişti, în fond carierişti şi impostori.
Un subcapitol care m-ar putea interesa pentru viitoarele mele
cronici plastice este cel intitulat „Se relaxează pictând” 245-
249). Nu-i un secret pentru cei avizaţi că Marin Sorescu a fost
fascinat de desen şi pictură, nu odată înlocuia condeiul cu penelul,
dovedindu-se şi un fin şi subtil critic de artă. Avea să spună: „Te
odihneşti dintr-o muncă în altă muncă. In general, lucrând înr-un
singur domeniu, ai tendinţa de a te clasiciza, de a te osifica într-un
fel”. într-un interviu se confesa: „Când scriu o poezie, îi ştiu de la
început sfârşitul, când aştern poemulpe hârtie, acesta areformă fina­
lă. Uleiul e mai uşor. Pentru crochiu mi-a trebuit o lungă perioadă
de exersare. Nu-mi odihnesc deloc mâna. Ori de câte ori am ocazia.
Şi mă bucur foarte mult când îmi izbuteşte.” (Mircea Goga — Cu
Marin Sorescu, dialog despre pictură).

55
Cred că voi reveni, de câte ori va fi nevoie, la paginile din
această monografie, poate şi pentru faptul că autorul ei ne propu­
ne un alt fel de Sorescu, încercând si reuşind să-l reconstituie din
interior spre exterior, pe om şi opera sa. Se aduc de această dată
unele corecturi la „fantezistele” şi eronatele comentarii ale unor
„adversari” şi răuvoitori, cum ar fi: excesul de ironie care străbate
creaţia sa, faptul că se repetă şi-şi reia temele, tendinţa de a mini­
maliza miturile ş.a. Un lucru rămâne cert că opera sa este diversă,
vastă şi plină de originalitate, bogată în simboluri. Autorul mo­
nografiei în Argumentul ce poartă titlul Fericit poetul, răstignit
între cărţi ne lasă şi aceste rânduri despre Marin Sorescu: „Cel
mai popular poet român al secolului XX, cel mai citit, deopotrivă
cu Nichita, dar mult mai cunoscut pe mapamond decât auto­
rul NECUVINTELOR, dărâmă prejudecăţi, castele de ebonită,
adevăruri zise absolute, înlocuindu-le cu lumi ale viziunii sale, ”

56
Epistolar sau arena în care ne asumăm o
posibilă cale spre descifrarea tainelor Fiinţei

2 martie 2001
Dragă George,

încerc, cu destulă întârziere, să mulţumesc şi pe această cale,


pentru primirea călduroasă de care am avut parte şi frumoasele
clipe petrecute alături de Familia Ta. Stimatelor Doamne le trans­
mit deosebitele mele omagii.
Pacheţelul conţine 5 volume, mai reprezentative, apărute la
noi, ce te-ar putea interesa. Editura Eurocarpatica (Aurel Marc,
Contribuţia la istoria...) este cea unde figurez şi eu în planul edi­
torial. Manuscrisul (p. 11) este al lui Aurel Marc şi în voi. apare la
p.l20 poezia Postumă. Celelalte cărţi sunt dedicate şi semnatarii
s-au bucurat să le facă, pentru că te cunosc, unii personal, dar ne­
apărat din scrieri. Dana Buzoianu*, fiica lui Eugen, la solicitarea
mea trimite si
) câteva creaţii...
) Am convins-o că-i bine să-si > facă
ieşirea...
> Este încă sub socul
> decesului tatălui la care a tinut
> foarte
mult. Poate reuşeşti să-i publici ceva! Este talentată, un stil perso­
nal, altceva decât tatăl... îi prevăd un viitor frumos acestei ingine­
re. Vei decide! îţi mulţumim anticipat.
în cotidianul nostru Adevărul Harghitei, 16/17 febr. 2001 a apă­
rut un scurt material despre voi. Fântâna din lacrimă. Nu-i ce mi-

57
am dorit. Privitor la voi. de versuri (Cenuşă în unduire - precizare
ulterioară n.n.) am avut cu ei o mică discuţie, invocau că-i tipărită în
1998. Voi găsi până la urmă o rezolvare! Anexez deci 2 exemplare din
ziar, cu scuzele că n-am putut face mai mult. (Notă: In ALETHEIA
Nr.9,25 aprilie 2001 cu titlul Cartea de poezie - podoabă a spiritului
va apare o cronică despre voi. pomenit sub semnătura mea).
Referitor la fotografia lui Eugen Buzoianu, doar această rezol­
vare - copie din albumul fiicei.
Dragă prietene, cele cuvenite şi promise, cu prilejul primei
mele deplasări în Bucureşti. N-am îndrăznit să introduc icoana
pe sticlă aici, spaţiu ar fi fost!
Pe distinsul prefaţator, care m-a preamărit, doresc să-l infor­
mez că n-am respectat regula... Iată, deci, că am mai adăugat câ­
teva pagini. Sper să nu te superi... Mi-ai redat elanul prin caldele
slove şi „m-am frământat” din nou... Ai avut o idee genială cu
titlul... (referire la voi. în pregătire De veghe la izvoare n.n.), dar
şi cu revederea titlurilor unor scrieri. Cu totul... Restul... am mai
lăsat unele însemnări pe cele alăturate. Cred că merg!
Cum progresezi cu... Marin Sorescu şi cu altele? Iţi doresc un
serviciu care să-ti
> aducă satisfacţii.
> Pe mine m-au solicitat să revin la
televiziunea locală Antena 1, s-ar redeschide Studioul. Am dat un
răspuns negativ. Nu zic, nişte emisiuni de artă da!, dar şef - exclus!
Cu bine si succes. Vă îmbrăţişez. Sărutări de mâini distinselor
> I >

Doamne.
Nicolae Bucur

P.S.* în 17 iunie 1999 la reuniunea membrilor Cenaclului „Buna


Vestire” din Miercurea-Ciuc a fost invitată şi Dana Buzoianu care
a citit din creaţia sa proprie. Cenacliştii au avut numai cuvinte de
laudă, uimiţi de tumultuosul de imagini ce se desfăşoară în subcon-
ştientul cititorului aidoma unei pelicule. Cităm din cronica „Poe­
zia poate fi şi o metodă de contemplare” (Adevărul Harghitei nr.
2201, 24 iunie 1999, p. 6). Sunt poezii meditative, structurate pe
două planuri, iar cuvintele care îmbracă mesajul transmis de poet îl
transpune pe cititor într-o altă lume... D-1 Dinu Purle a ţinut să-şi
exprime satisfacţia faţă de debutul poetei în revista „Orizont”. D-na
Georgeta Mănilă a precizat că poeta are stilul ei propriu şi a fost in­
vitată să devină membră a Cenaclului. Dana Buzoianu a mărturisit
că este pentru prima dată că participă la o astfel de întrunire, iar
pentru ea faptul de-a scrie, de-a compune poezii reprezintă o me­
todă de contemplare. Redăm şi poezia publicată în pagina ziarului.
Vară medievală: yyNu voi scrie o vreme poezii... / Păstrate si închise
într-o scoică, / Să fie ceas ce-n orele târzii /Tăcerile ca pietrele le mişcă.
II Nu voi mai scrie o vreme poezii... / Şi-n locul meu, voi, I Ai lui Sha-
kespeare menestreli, / Cântaţi, cântaţi, tristeţea acestei veri...”

în ziua de 2 iunie 2002 pri­


meam de la George Chirilă o
epistolă, un răspuns la rândurile
mele însorite
) de nişte
> scrieri -
cronici plastice - iniţial „rostiri”
la vernisajele de artă şi publicate fi-• .
de-a lungul timpului în presa lo­ /1-CX.U. •Wwo' .

cală. Aveam în plan să le adun


între coperţile unei cărţi şi prac­ r ‘ K ■ t

/n/ - tt*,
tic apelam la un sfat prietenesc.
Plicul cu imprimate conţinea şi
două exemplare din Aletheia Su­
pliment editat de Fundaţia Ade-

59
y6ci'- /^tX>Jij? -tt-vWw/^? \
h^>J '^'vl jMri^cJ^ l
(7 / / ^ ^ ^ C'<^ />i-^i^ tcJ^H -Cy.C^-£<.Ju.: ^ ?

"tt-îls a- C* -4 „«fct,’,
|:?!;j , />-t^*v‘JC-^ -^f '4

Ayj^'^'X ‘;'i
tr2^K^Sâ'îSî:'^
v-i£ias£
5i . . *
^rF-,'&"5i-T:£î‘,
V‘- <Y ^ tA4 Kz^j^ >

ii, I - 4'W^^7UtA.'d ' ‘ / J|fL
f;I y^c -^/I z''/ 7 c^-a^'
rjjeM,-7A cf - ❖ Ă'S3i\iS7
A^4-Oa^LL^^ cJZZLc^f ' r',0^‘îf^'

^tr/
7'
.T^
y
7"^' -/-^ . Av,xi^
' ,
"/Ir

fr- ■•/ X»
vărul Harghitei nr. 21-2002, cu articolul meu Privindu-ne în
faţă! (materialul se regăseşte în paginile acestei cărţi). Reproduc
textul epistolei sus menţionate:

Dragă Nicu,
Mi-a făcut o deosebită plăcere semnalul tău din gazetă şi po­
ezia publicată.
Eu am trecut printr-un şir de necazuri, am fost şi cam bolnav.
Acum mă simt mai bine.
Să ştii că am dus cartea ta (De veghe la izvoare n.n.) la Ro­
mânia Literară, am lăsat-o la secretariatul redacţiei împreună
cu cartea mea (Intre ironic şi imaginar - Monografie - Marin
Sorescu - Ed. Viitorul Românesc, 2001 n.n.) Ei sunt „coloraţi”
politic. De aceea nu dau nici un semn. N-am mai insistat. Car­
tea pentru dl. Sbârcea am lăsat-o la ofiţerul de serviciu. La acea
dată, domnia sa era internat în spital, fiind foarte suferind. Să

60
ştii că aici în Capitală lumea e mult mai egoistă, mai interesată
şi lipsită de cuvânt.
Mi-au încântat sufletul eseurile tale. Sunt scrise elegant, flu­
ent, au simţul echilibrului şi al amiciţiei. Ai progresat vizibil. Un
pic de accent critic este însă necesar, dozat, însă, şi sprijinit pe
aceleaşi argumente estetice caracteristice scrierilor tale.
Nu-i rău titlul „Blândeţea artei”. Eu aş păstra arta, care în sens
mai larg cuprinde şi muzica şi poezia şi dansul şi teatrul. Ţi-aş
sugera un alt titlu: Avatarurile artei. Constelaţia artei, Jubilaţia
artei. Meandrele artei. Dacă socoţi potrivite ţine seama de aceste
sugestii.
Telefonul meu nu mai funcţionează. L-am desfiinţat ne mai
având cu ce-1 plăti. Am renunţat şi la slujba temporară pe care
o aveam. Mă poţi vesti la nr.2213956 la fiica mea prof. Daniela
Jianu, seara. Ea îmi transmite orice mesaj.
Cât despre lansarea monografiei M.S. în Harghita gestul e
frumos, dar nu-1 pot onora deocamdată. Sunt f prins cu cealaltă
monografie Nichita se întoarce pe care trebuie să o predau în
curând. Poate mai spre toamnă să ajung şi pe frumoasele voastre
meleaguri.
Pe dl. Mircea Dumitrescu îl poţi contacta la Schitul Darvari
din Bucureşti. Adresa n-o ştiu. El se află f des acolo sau scrie-i în
> y

prealabil la Uniunea Artiştilor Plastici pe str. Nicolae lorga. Acolo


găseşti şi nr. său de telefon.
Acestea fiind scrise, te îmbrăţişez cu frăţietate şi îţi doresc nu­
mai bine.
George Chirilă
Bucureşti, 30 mai, la anul 2002.

61
Frenezii sufleteşti
>

La o scrisoare - felicitare de-a mea la sfârşit de an 2003 şi înce­


put de An Nou 2004 aveam să primesc de la scriitorul George
Chirilă, această epistolă de patru pagini, scrise de mână, în­
cărcată de informaţii, idei şi nelinişti, dar şi de proiecte căr­
turăreşti, licăriri de speranţă şi optimist. O transcriu integral
pentru sinceritatea mesajului şi-a sentimentelor pe care le tră­
im noi, intelectualii, pare-se mai sensibili în faţa greutăţilor pe
care trebuie să le răzbim de-a lungul vieţii. Rândurile acestui
confrate, cu doar trei ani mai mic decât mine, devin şi după
atâţia ani sfaturi de taină şi îndemnuri încurajatoare pentru vi­
itor. Şi mai ales mie, celui aplecat în aceste clipe, spre viitoarele
file de carte gândite prin cuvintele ale căror rădăcini descind
din tăcerile adânci.

Bucureşti, 5 ianuarie la Anul 2004


Dragă Domnule coleg şi prieten
Nicolae Bucur,

Mă bucur că nu m-ai uitat - eu ti-am trimis cândva, în anul


care s-a dus, un plic mai mare - probabil s-a rătăcit, în care-ţi
spuneam ce şi cum o duc.
Cu Doamna Elena dialoghez - ea s-a refugiat pentru mo­
ment (cam lung şi greu pentru mine) la fiica ei. Asta e. Suport
cu stoicism si demnitate situaţia. Continui să lucrez, deşi, am
bolit într-o vreme. Necazurile nu m-au ocolit, de orice natură.
Ca oameni se cuvine să le suportăm şi să nu dăm bir cu fugiţii
(înfrânţii)!

62
Mulţumesc din suflet pentru urările transmise pentru sărbători
si noul An, si, la rându-mi, transmit familiei Dumnitale si Doam-
nei Bucur cele mai bune urări de sănătate, pace sufletească şi
rodnicie.
Să dea Dumnezeu, dragă Nicu, să izbuteşti în tot ce faci - că
suflet nobil ai şi cultură pe măsură, de talent nu mai vorbesc. Sper
că tu ai dus la bun sfârşit cartea de eseuri despre care mi-ai vor­
bit. Şi eu am dus la capăt manuscrisul despre Nichita, l-am reluat
dintr-o altă perspectivă, a mitologicului care domină simbolul în­
tregii opere. Cartea n-a ieşit, n-am mai obţinut atunci sponsori­
zările necesare. Se află la o editură manuscrisul intitulat Cerul de
sus - Zidirea templului - monografie Nichita Stănescu. Sper ca
în acest an 2004, să văd cartea. Sper din tot sufletul. Este un alt
Nichita - văzut de mine după studiul atent al integralei poetice
realizate magistral de domnul Mircea Coloşenco sub egida Aca­
demiei Române.
Eu am mai scris între timp câte ceva, am finisat o carte între
confesiune si meditaţie numită Metafizica suferinţei si acum re-
> > j >

flectez la o alta, numită Metafizica speranţei. Poate cândva voi


reuşi să le văd tipărite. Proiecte avem, putere de muncă mai avem,
sănătoşi să fim, că banii - vorba lui Creangă (el zicea gologanii)
nu ne dau afară din casă.
Am dus-o cam greu financiar, eram pe punctul de a pleca
din Bucureşti - dar am aici un băiat mare - pe Antim - care
locuieşte cu mama lui, poeta Lucia Negoiţă. Ne vedem mai rar,
nu din cazua mea. Sunt mâhnit şi trist pentru asta. Destul cu
lamentările.

Nu ştiu ce se întâmplă cu telefonul tău, am vrut să te sun.


N-am reuşit. Fii bun şi lasă-mi un mesaj după ora 20, seara la te-

63
lefonul 221.39.56 - răspunde dna. Elena Chirilă când se întoarce
de la scoală - si comunică-i numărul tău exact de telefon.
> y

Dragă Nicu, mulţumesc din nou pentru gândurile frumoase


şi nobile ce mi le transmiţi, mă mândresc - ţi-o spun din toată
inima - cu ceea ce faci şi duci în faptă durabilă şi princiară.
Dumnezeu să te însoţească în toate celelalte proiecte, gânduri
si ale vieţii valuri.
y y

Cu veche si reînnoită frăţietate


I y

George Chirilă

P.S. Scrie-mi recomandat, altfel nu ajung la mine scrisorile, G. Ch.


„Aripi frânte..

Marţi, 30 aprilie 2002


In cutia poştală un plic puţin mai măricel decât cele obişnuite,
evident şi mai gros, expediat de la Braşov. Orice corespondenţă îţi
crează acea stare de curiozitate. Mă întâmpină o carte cu coperţile
elegante de 141 de pagini, editată la Editura braşoveană Ermetic,
autorul Florin Muresanu.
> Dedicaţia
> concisă si) afectuoasă reînvie
nişte crâmpeie de fapte ale timpului scurs pe tărâmul culturii şi
gazetăriei: Prietenului Nicu Bucur, însufleţit promotor al afirmării
spiritualităţii romaneşti şi remarcabil om de cultură - 28.04. 2002.
Semnatarul, nimeni altul decât Mihail Filimon fostul gazetar şi re­
porter al cotidianului harghitean Informaţia Harghitei. în epistola
însoţitoare mă ruga, printre altele, să-i fac prezentarea povestirii
„Aripi frânte”, cu prilejul lansării volumului la Miercurea-Ciuc.
Iată şi conţinutul acesteia: Dragă prietene, îmi face deosebita onoare
în a-ţi trimite un exemplar din recent apăruta poveste „Aripi frânte’',
însoţind-o de rugămintea de a-i face tu prezentarea la lansarea ei în
M.Ciuc, pe care aş vrea să o fac la Centrul Cultural „Miron Cristea”,
organizaţie la a cărei înfiinţare am fostfactor principal. In acest sens,
pentru a mă scuti de un drum până acolo, te rog ia tu legătura cu ei,
dar şi cu Nicu Vrabie — fiindcă vreau să fac lansarea şi la liceu — ca
ambele lansări să fie în aceeaşi zi ori în cea următoare pentru că vin
şi cu Sorin — eroul cărţii. Aş dori ca lansarea să o fac în luna mai.
după ziua de 9, când o fac la Bra­
şov. Celelalte — invitaţiile, „partea
materială*', afişul le voi asigura eu,
în prealabil având la dispoziţie cele
stabilite de voi. In caz că la Centrul
„Miron Cristea* nu au o sală cores­
punzătoare, te rog să-mi comunici
pentru a o face la Casa de Cultură
a Sindicatelor. Dar, oriunde ar fi,
pe tine te vreau prezentator, pentru
că mă cunoşti mai bine, iar talen­
tul tău în asemenea acţiuni este in­
egalabil. Te îmbrăţişez cu prietenie,
Mihail Filimon.
Manifestarea va avea loc la aproape o lună, adică la 29 mai
2002, în instituţiile preconizate, bucurându-se de un public nu­
meros şi avizat. Chiar în ziua lansării în presa locală sub semnă­
tura lui Mihail Groza apare o cronică a cărţii. Pe data de 5 iunie
2002 acelaşi ziar. Adevărul Harghitei, revine cu un reportaj de
la cele două sărbători ale cărţii, unde este citat si subsemnatul,
precum că: „Prof. Nicolae Bucur a fost de părere că ne aflăm în
faţa unei lucrări beletristice care s-ar încadra mai degrabă în genul
jurnalului — confesiune... autentică şi tulburătoare, relatarea acestei
întâmplări dramatice nu devine o scriere resentimentalâ, cu toate că
autorul şi eroul principal al cărţii au suportat —unul direct, celălalt
prin sufletul de părinte — consecinţele unei sentinţe nedrepte".
înaintea reproducerii cronicii noastre, de acum zece ani, i se
cuvine o lămuritoare „introducere” privind „evenimentele” ce-au
declanşat scenariul cărţii Aripi frânte cu subtitlul Fascinanta is­
torisire a tentativei de răpire a aeronavei AN-2, YR-PAX. Apelăm

66
în acest sens la fragmente din
Cuvântul editorului Aurel
Ion Brumaru, dealtfel direc­
torul Editurii Ermetic, Braşov.
..Trama cărţii e povestea, puţin A AERONAVE»
cunoscută în detalii, a încercă­
rii de răpire, în penultimul an
al dictaturii ceausiste, de la un
punct de lucru, a aeronavei uti­
litare AN-2, YR-PAX. Despre
această tentativă, tehnic ratată
de către fugari, s-a aflat repede
(ca şi despre altele ce i-au pre­
mers), îndeobşte braşovenii fu-
seră curioşi de amănunte, întrucât baza avionului îşi avea locaţia
la Ghimbav. La puţine ore după aventura eşuată a candidaţilor la
exil (..), evenimentul a fost deconspirat la Radio „Europa Libera y şi
prin (cum se zicea în epocă) telefonulfără fir. Oamenii se bucurau,
se nelinişteau, se vădeau semnele; avea să urmeze descompunerea...
Ceea ce nu aveau cum să ştie ascultătorii — curioşi sau îngrijoraţi — de
atunci şi află acum din volumul de faţă este că, în ancheta Securită­
ţii şi în procesul instrumentat de procuratura şi justiţia ceauşistă...
nu vor avea de dat seamă doar iniţiatorii, promotorii răpirii, dar (la
indicaţiile indenegabile ale dictatorului) întreg echipajul aeronavei;
în lipsa oricărei probaţiuni, condamnare opacă, despotică. ”
Autorul crede de cuviinţă să „familiarizeze” cititorul, încă
de la început, cu o filă „Din expunerea de motive la sentinţa
penală nr.407 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, din 12 au­
gust 1988.” Reţinem: „S-a arătat în rechizitor că în noaptea de
26/27 iulie 1988 un grup de 12 infractori, care intenţionau să

67
treacă fraudulos frontiera R.S.R., au sustras prin violenţă o ae­
ronavă utilitară tip AN-2, YR-PAX, aparţinând întreprinderii
de aviaţia utilitară Bucureşti - Aerobaza Brasov-Ghimbav.(.
Totodată s-a arătat că din cercetările efectuate a rezultat că sus­
tragerea avionului a fost posibilă şi înlesnită de grave încălcări
ale atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii Gal Csaba, Nan
Corneliu-Marius-Dumitru şi Filimon Sorin-Doru.(...) Apără­
torul inculpatului Filimon Sorin-Doru a solicitat la rându-i ca
instanţa să aibă în vedere împrejurarea că acesta nu se afla la
locul de muncă în momentul comiterii infracţiunii de tâlhărie
în dauna avutului obştesc, de grupul de infractori ce au încercat
sustragerea avionului.”

Miercuri, 29 mai 2002, ora 13 la Colegiul Naţional „Octavian


Goga” Miercurea-Ciuc. Cabinetul de limbă şi literatură română
arhiplin cu elevi, cadre didactice, colegi de breaslă, ziarişti, alţi
cunoscuţi intelectuali ai municipiului.
Textul rămas până astăzi în manuscris îl transpunem aidoma.
latâ-ne astăzi aici alături de autorul cărţii, nimeni altul decât
Mihail Filimon si eroul acestui jurnal-confesiune. Sorin Filimon,
fiul temerarului condeier. Scriitorul s-a ambiţionat să noteze si apoi
să publice o autentică si tulburătoare istorisire ai cărei eroi nu sunt
fiinţe imaginare, ci reale, cu destine încărcate de veridicitate. Aceştia
vieţuiesc cât de cât în linişte si pace până într-o zi când o ceaţă deasă
se va aşterne peste ei, nebuloasă care se va ridica foarte târziu... doar
la sfârşitul povestirii.
Cartea lui Florin Mureşanu — toţi cei care l-au cunoscut din
publicaţiile vremii îşi vor da seama că pseudonimul este al gaze­
tarului Mihail Filimon de la cotidianul Informaţia Harghitei şi
mai apoi Adevărul Harghitei din Miercurea-Ciuc — este o bine-

68
venita filă de cronică contemporană. Sunt pagini memorialistice
tensionate, emoţionante, trăiri afective ce-ţi pun la încercare sen­
timentele si psihicul. Dacă nu s-ar fi consemnat aceste întâmplări
adevărate am fi rămas puţin mai săraci cu o scriere plină de fapte,
evenimente cu si despre oameni si locuri din Harghita, Covasna
si Braşov.
Personajele principale, fiul si tatăl — cei prezenţi astăzi la întâl­
nirea noastră — Sorin si Mihail Filimon se mărturisesc sub privirile
noastre, vin în scenă direct de pe un tărâm real. Autorul nu refor-
mulează realul în această istorioară, ci-i redă „mersul” cotidianului,
pas cu pas. Aluzia, metafora, fraza binevoitoare si temperată îl feresc
de idealizarea evenimentelor, secvenţelor şi scenelor invocate. Cel care
scrie nu inventează fapte care au fost, ci pur şi simplu le transcrie din
„trăiri”, din „gura” naratorului şi a martorilor. El nu reţine orice şi
oricum, ci selectează, iar dramaticul nu devine un sentiment exage­
rat, ci firesc, o stare trăită aidoma.
Cuvintele se leagă şi se leagănă cu izul lor autentic, vorba de duh
se aşează agale, blândă, uneori ironică. Adeseori slova se înfurie şi
zicerile devin înţepătură de viespe... Retorica introdusă în naraţie
este adesea punctată, are cadenţă şi miez, emanând uneori aroma iz-
mei de pe plaiurile noastre. Evenimentele se derulează logic, naraţia
aleargă, poposeşte, face mutaţii — stil „rocadă” mică sau mare, sur­
prinde prin autenticitate, transparenţă şi accesibilitate lingvistică.
Scriitorului nu i-a fost deloc uşor de-a intra în pielea personaje­
lor, de a-şi contopi sufletul cu fiinţele dragi ale propriei familii, de-a
retrăi, rând pe rând, rolurile adevărate: de tată, soţ, socru, bunic ori
toate laolaltă.
Anii de detenţie, anchetele, foamea, frigul, munca grea şi înjo­
sitoare suportate în închisorile prin care a fost purtat şi-au pus am­
prentele asupra sănătăţii tânărului Sorin Eilimon. Pilotul de avion

69
şi elicopter are mereu pe retină şi în suflet pasărea zburătoare de
altădată, dar şi acea sumbră imagine a scheletului unui avion azi ru­
ginit şi imobilizat, înţepenit la pământ. Este firesc ca omul pasionat
de zbor şi eroul din carte, cu atâţia kilometri de zbor şifapte vitejeşti,
să fie îndurerat pentru că s-a despărţit cu un ceas mai devreme de
„poezia azurului'.
Sorin, azi intrat şi el la pensie, cum ofăcuse cu câţiva ani în urmă
tatăl lui, Mihail, a fost absolventul actualului liceu „Octavian Goga"
din Miercurea-Ciuc. Un fost licean se reîntoarce la porţile „Almei
Mater\ mai călit ca niciodată, îndurând vicisitudinile vremurilor,
ce vrem să credem că au apus pentru totdeauna. Sorin revine printre
ai săi într-o nouă vestimentaţie... Deşi nu mai este adolescentul de
y y

altădată, revine înnobilat şi poleit de această dată de condeiul tatălui


său, care l-a zămislit erou de roman.
Mihail Filimon, jurnalistul, reporterul, autorul atâtor şi atâtor
articole şi câteva volume tipărite ori în manuscris, fostul publicist al
cotidienelor harghitene, cu prilejul acestei sărbători dedicate cărţii,
se reîntoarce printre colegi, prieteni şi cunoscuţi în calitate de desă­
vârşit narator, memorialist şi scriitor, semnând o carte cu un titlu
atât de grăitor „Aripi frânte". II revedem pe omul Mihail Filimon,
cu o aripă înălţată spre ceruri şi alta totuşi puţin sleită. Domnia sa
se mândreşte cu cei pe care-i are în preajmă. Sorin fiul. Alice, nora
şi cei şase nepoţi. îşi alină ostenelile acumulate în ultimele decenii,
cele fizice şi cele psihice, se întristează, regretând că blânda şi buna
Victoria, soţia nu poate savura şi dânsa clipele de linişte ale prezen­
tului, alături ce cei dragi la care a ţinut atât de mult. „Suferinţele
şi lacrimile, la care s-au adăugat nopţile nedormite ale celor doi ani
când cel drag s-a aflat după gratii, au trecut-o prea devreme înspre
locurile unde nu este durere nici suspinare"- va mărturisi Florin Mu-
reşanu în Epilogul cărţii.

70
Permiteţi-mi, în încheiere, să le urez, împreună cu Dvs., celor
doi invitaţi multe succese în viaţă. Lui Sorin, să se bucure alături de
soţia şi copiii lui, lui Mihail, împlinirea de-a putea aşeza în pagini
de volum şi tipar cele nouă manuscrise semnalate.

Aproape un indentic scenariu avea să se petreacă în jurul orei


17 la Casa de Cultură a Sindicatelor în Sala de marmură, cu ace­
iaşi oaspeţi şi o parte dintre prieteni şi cunoştinţele autorului,
alăturându-se de această dată destui iubitori de carte, angajaţii
instituţiilor de cultură, alte cadre de la şcolile din oraş s.a.
Publicului de aici, în plus, aveam să „rostesc” şi un P.S. Har­
nicul Mihail Filimon s-a grăbit să ne infirme cifra 9 (nouă) pentru
că un „manuscris” s-a transformat peste noapte, ca-n poveştile de al­
tădată, în carte. „Din poveştile bunicului meu” — volumul de poves­
tiri, exemplarul semnal, stă alături de „Aripi frânte” la dispoziţia
cititorilor.
CARTEA
,y Speculum humane salvationisx
(Oglinda mântuirii omeneşti)
„în cărţi sălăşluieşte sufletul
întregului trecut..

Cu acest citat şi cu încă multe altele aveam să mă întâlnesc la mijloc


de decembrie al anului 2002, intrând pentru câteva minute în Li­
brăria Corvina. Municipiul Miercurea-Ciuc, în reţeaua sa culturală
se putea mândri, acum 20 de ani, şi cu un Anticariat, locaţie prefe­
rată atât iubitorului de carte din urbe cât şi „drumeţului” venit de pe
alte meleaguri. Frumoasa „amintire” de altădată avea să fie readusă
în actualitate, cu câţiva ani în urmă, de nişte „prieteni ai cărţii”.
S-a pus în mişcare în pomenita librărie „sistemul” de achiziţionare
şi cumpărare a cărţilor vechi, ce-i drept doar un „punct” cu câteva
rafturi, dar totuşi este ceva. Cel interesat găseşte, nu neaparat cărţi
foarte vechi, ci mai ales exemplare care din diferite motive i-au scă­
pat la vremurile respective, cărţi, tratate publicate în trei, patru limbi
din diferite domenii. Nu mă mândresc că sunt un vizitator foarte
frecvent al acestui „sector”, care destul de rar îmi satisface preferin­
ţele. Aici aveam să „descopăr” o carte de eseuri, dealtfel publicată în
Colecţia Eseuri de ieri si de azi, a lui Thomas Carlyle Semnele tim­
pului (problematica mă obsedează de mai mulţi ani - puţin „atinsă”
şi în cartea mea „De veghe la izvoare”). Editura Institutul European
Iaşi, 1998. Traducere şi tabel cronologic de Andrei Bantaş. Volumul
cuprind selectiv eseurile acestui gânditor scoţian (1795 - 1881) pu­
blicate în diferite volume în decurs de aproape jumătate de secol.

73
Cel pe care aveam să-l cunoaştem
Thomas Carlyle prin 1910 şi în limba română dato­
Semnele timpului rită cărţii doctorului în filozofie C.
y

Antoniade (Jhomas Carlyle), dar şi


traducerilor aceluiaşi C. Antoniade
şi Panait Muşoiu, pomenit şi de G.
Călinescu în Istoria literaturii româ­
ne ca un autor de biografii celebre,
m-a surprins plăcut prin inteligenţa
cu care îşi concepe şi şlefuieşte rosti­
rea prin cugetări. Thomas Carlyle,
în spirit romantic „a înţeles că em­
ESEURI UE IERI SI RE RZI blema timpului e încapsulată în al
ei spiritus rector.yy (Andrei Bantaş)
Mai reţinem această idee: „îndărătul viziunii vorbirii care slujeşte la
ceva se află o tăcere care este mai bună. Tăcerea e profundă ca Eterni­
tatea, vorbirea e la fel de superficială ca si Timpul.y)
Ducând mai departe ideea cugetării lui Carlyle din titlul acestei
însemnări, cartea sa de eseuri Semnele timpului cuprinde o multitu­
dine de fapte, evenimente şi întâmplări în mijlocul cărora tronează
personalitatea umană; îşi face mereu prezenţa istoria, filozofia, socia­
lul, politica, justiţia; acumulezi informaţii pertinente şi inedite citind
Portretele şi Operele unor ilustre somităţi, cum ar fi Goethe sau Jean
Paul Friedrich Richter (pseudonim Jean Paul »1763-1825« prozator
şi umorist german, reputat pentru reflecţiile şi ideile sale în domeniul
filosofiei, politicii, artei şi pedagogiei), precum şi eseul Despre scrie­
rile biografice {„Ce încântător ey într-adevăr, să ne cunoaştem semenii:
să vedem prin ei, să le înţelegem mişcările si gândurile, să descifrăm
toate tainele inimii lor; ba chiar, mai mult decât atît, nu numai să-i
pătrundem cu privirea în interior, dar si invers, să privim din interiorul

74
lor, să privim lumea exact aşa cum o văd ei; şi aşa să ajungem să-i putem
interpreta sau concepe teoretic, aproape să-i întruchipăm; şi să discernem
pe deplin şi cefel de oameni sînt, şi cu ce se ocupă, şi din ce trăiesc!'7)...
Bogăţia de mesaje ideologice, morale, educative te învăluie ca o cas­
cadă sclipitoare plină de înţelepciune şi smerenie la citirea fiecărei
pagini din această carte.

Discursul inaugural la instalarea ca rector al Universităţii din


Edinburgh (rostit la 2 aprilie 1866) este o amplă prelegere despre me­
nirea universităţilor şi etica intelectualului, o pledoarie în plus a mo­
dului cum magistrul / dascălul ştie să-şi cucerească auditoriul, să se
adreseze studenţilor, ferindu-se de sfaturi {„...avem mult prea multe
sfaturi şi prea puţine realizări corespunzătoare'), încercând să le insufle
învăţăceilor sârguinţă în tot ce vor întreprinde, onestitate, modestie şi
smerenie. Câteva îndemnuri din vremurile acelea au rămas valabile
până în zilele noastre. Selectiv le reamintesc în eventualitatea unor
posibile teme de dezbateri şi-a schimbului de opinii între generaţii,
lată-le: „Deprinderile de studiu în universitate sunt de maximă im­
portanţă în viaţa ulterioară” (posterioară n.n.); Alegerea unui dome­
niu, a unei specialităţi potrivită personalităţii fiecăruia, în care să se
poată studia şi munci; E nevoie de discernământ din partea celor care
aleg cărţile; o adevărată perspicacitate în ceea ce este cu adevărat în
folosul sufletelor omeneşti... alegerea cărţilor înţelepte, pe cât posi­
bil a celor bune; Se recomandă studiul istoriei {„să cercetaţi ce a fost
pe Pământ şi în familia Omului înainte de venirea voastră pe lume);
Se invocă acea „unealtă” care trebuie cunoscută, folosită şi valorifi­
cată în comunicarea gândurilor noastre - vorbirea. Thomas Carlyle
propune pentru studiu pe marele orator al Greciei antice Demoste-
ne, cu toate că acesta „nu a dat mai nici un fel de sfaturi cu valoare
practica . Suntem întâmpinaţi şi cu această butadă plină de logică:

75
,,Există momente când trebuie să vorbeşti si momente când trebuie să
taci”. Viitorul rector nu exclude efectul Jnvăţământului oral”, dar,
spune: ,,pe mine nu mă interesează calitatea discursului din punctul de
vedere al artei oratorice, ci conţinutul lui!”. In acest sens se gândeşte
cu plăcere la cartea lui Goethe, scrisă la bătrâneţe, ,v/4w« de călă­
torie ai lui Wilhelm Meister” (în 1827 o traduce împreună cu Anii
de ucenicie ai lui Wilhelm Meister), o scriere „plină de înţelepciune
smerită, de inteligenţă si pietate... ” pe care o recomandă tineretului
studios; Se atrage atenţia că „îndărătul cunoştinţelor se află achiziţia a
ceea ce se poate numi înţelepciune”{sub.r)) - realizarea cea mai înaltă a
omului. Carlyle se opreşte la această cunoscută „pilda5 „fericit este cel
ce dobândeşte înţelegerea”, făcând imediat remarca că uneori pierdem
uşor din vedere acest scop... „Şi dacă eşuăm în această privinţă, eşuăm
în toate!”. Venim în final şi cu un sfat practic şi extrem de important
adresat cu precădere sufletelor tinere şi înfocate „înclinate să pună prea
puţin preţ pe viaţa lor pentru a înainta către ţelurile lor înalte”. Este
vorba de îngrijirea sănătăţii! Acest înţelept scriitor şi gânditor n-a omis
să vorbească cu aproape 150 de ani în urmă, despre cuvintele întregii
sfânt care, aşa cum va preciza, sunt legate de cuvântul sănătos. Adică
sănătos este sfânt (se referă la limbile germanice şi la cea scoţiană). îna­
inte de a-1 cita pe T. Carlyle e firesc să-ţi pui întrebarea oare câţi dintre
noi mai avem „timpul” sau „răbdarea” să veghem la acest adevărat
echilibru si centru al tuturor lucrurilor - sănătatea altuia sau, de ce
nu, chiar a ta? „In sfârşit. Domnilor, aş mai avea un sfat să vă dau, prac­
tic foarte important, deşi este foarte umil... ” îşi deschide „paragraful”
rectorul cu privire la această problematică. Noi ne rezumăm la aceste
vorbe: „... Tot timpul trebuie să vă gândiţi (...) că sănătatea este un
lucru de care trebuie să vă ocupaţi tot timpul; că trebuie s-o consideraţi
cel mai însemnat dintre toate lucrurile pământeşti... ”

76
Vineri, 13 decembrie 2002

La librăria „Bibliofil”, de pe strada Florilor din Miercurea-Ciuc


am cumpărat cartea „Introducere în filozofie”de Peter K. Mcl-
nerney, Editura Lider, Bucureşti, 1992, Seria Cultură Generală.
Traducerea din limba engleză (Introduction to philosophy) este
realizată N. I. Mariş şi Laurenţiu Staicu. Cartea îşi propune să
suplinească o serie de lucrări şi studii deja apărute, să introducă
publicul larg în filozofia contemporană. Este menită să ne aju­
te a înţelege problemele şi controversele importante ale filozofiei.
Opiniile fiecăruia dintre noi privind problemele fundamentale
ale vieţii nu pot fi aceleaşi, iar nedumeririle filozofice persistă. In
viaţa cotidiană, se precizează în preambulul lucrării, operăm cu
concepte, precum: ce înseamnă a fi real, cum să descoperim ce
este adevărul, prin ce diferă spiritualul de fizic, ce este bine şi rău
din punct de vedere moral ş.a.m.d. Lucrarea se doreşte totodată
un ghid călăuzitor pentru studenţi.
In epoca noastră atât de răvăşită, plină de incertitudini, cu
opinii şi argumente de tot felul, cu atâţia şi atâţia oameni respon­
sabili şi iresponsabili pentru multe din faptele pe care le fac, cu
„libertatea şi responsabilitatea” în exces mediatizată, dar de multe
ori „staţionată” la nişte „cazuri şi cauze” extreme ori dificile, ne­
soluţionate... şi înşiruirea ar putea continua, cataloghez această
scriere şi ca pe un curs de moralitate.

77
Dintre cele 11 capitole {Fi­
lozofia, Dumnezeu, Realita­

INTRODdCii tea, Cunoaşterea, Ştiinţa,


Spiritul, Persoana, Libertate
FILOZOFIE si responsabilitate. Viaţa mo­
Peter K. Mclnerney rala, Teorii morale. Funda­
mentele guvernâmîntului),
toate interesante si incitan-
y

te, m-am oprit îndeosebi la


ultimul, Fundamentele gu-
vernămîntului, mai mult
dintr-o curiozitate subiec­
tivă. Am reflectat la zisele
:u autorului, adevăruri cu care
GENERfiLfi ne confruntăm şi noi ca na­
ţie
> si> cetăţeni.
) Comunitatea
umană într-o societate modernă ar trebui să fie interesată într-
un mod plenar de forma de guvernare şi nu doar să se complacă
cu situaţia dată. Reţinem din observaţiile autorului: „Mulţi oa-
meni accepta forma de guvernare fără să reflecteze la aceasta prea
mult. Ei sînt obişnuiţi cu felul în care s-au desfăşurat lucrurile
de-a lungul vieţii lor, astfel că nu iau în serios posibilitatea schim­
bării. ” Evident că lucrurile n-au stat aşa de-a lungul istoriei în
multe puncte cardinale de pe glob, exemplele fiind grăitoare în
acest sens, oamenii manifestând, opunând rezistenţă diferite­
lor forme de guvernare, având loc revoluţii şi reforme, menite
să îmbunătăţească regulile aflate la baza societăţii. Cu privire
la întrebarea pe care ne-o punem, care ar putea fi forma de
guvernare cea mai bună, au existat controverse chiar şi printre
filozofi. Aceştia „... au luat în considerare atît factori morali.

78
cît si practici. Avantajele practice depind de regula de condiţii
specifice care pot varia în timp si de la o ţară la alta. ” Autorul
menţionează câteva forme de guvernare, cum ar fi Conduce^
rea religioasă, Monarhia, Democraţia, Meritocraţia, aceasta
din urmă, o terminologie poate mai puţin uzitată, este
acel regim în care conduc cei mai învăţaţi sau cei mai capabili.
Conducătorii obţin puterea pe baza meritului. Se presupune că
ei ştiu cel mai bine ce este binele societăţii şi cum poate fi obţinut
printr-o conducere eficientă''. O astfel de guvernare are nuanţă
idealistă şi te întrebi dacă o elită care se auto-investeşte este
compatibilă cu controlul continuu al cetăţenilor asupra guver­
nării? Răspunsul este o negaţie, motivată astfel: Meritocraţia
este .foarte expusă la abuzuri din partea unor fracţiuni care pot
să considere că ele ştiu ce este mai bine pentru întreaga societate şi
că este instabilă. Nu există nici o modalitate prin care să poată fi
înlăturată lenea, incompetenţa sau conducătorii incapabili care
câştigă poziţii înalte." Iar în concluzie: dacă cei care selec­
ţionează noii lideri sînt conducători incapabili, guvernarea va
merge din rău în rău."
Care este rolul guvernării şi al legilor pe care le elaborează?
De ce este nevoie de o guvernare? Teorii referitoare la scopul gu­
vernării, motivaţia că în Democraţie cetăţenii au controlul asupra
legilor şi strategiilor de guvernare, putând vota înlăturarea repre­
zentanţilor si a membrilor executivului, ei ştiu cel mai bine ce este
în interesul lor, iar participară la procesul democratic are efecte
benefice asupra lor, sunt tot atâtea probleme de care se ocupă Peter
K. Mclnerney.
Cartea se încheie cu un Glosar care înglobează aproape 170
de definiţii, expresii şi terminologii de specialitate, util îndrep­
tar pentru cititorii neavizaţi cât şi cei avizaţi în domeniu. Câteva

79
exemple: Animism, Behaviorism, Big Bang, Epistemologie, Filo­
zofia limbajului. Filozofia spiritului. Hedonism psihologic, In-
teracţionism. Legi de tip punte. Morală de sclav. Nominalism,
Omniscient, Ontologic, Panteism, Reducţionism ştiinţific. So­
fism, Transcendent, Şinele adevărat. Utilitarism (normativ, ac­
ţionai), Voinţă-de-putere etc. Indexul filozofilor din finalul cărţii
cu cele 30 de nume, alături de bibliografiile selective de la sfârşitul
fiecărui capitol, evidenţiază orientarea erudită şi documentară a
Introducerii în filozofie.
Miercuri, 28 ianuarie 2003

Popas la bibliotecă. Răsfoiesc ziare, reviste... Am în faţă Revista


de filosofic 2000. M-am oprit la George Edward Moore (1873-
1958) profesor de filosofie morală şi logică la Universitatea din
Cambridge (între anii 1911-1939) - unul din precursorii utilita­
rişti ai filozofiei mentalului. Idei: Relaţia filozofie si etică; Binele
concept etic; (Vezi citatele în fişe.) După opinia filosofului binele
este o calitate nedefinibilă, şi totuşi după Moore, binele ar putea
fi definit, dar numai verbal (definiţie verbal arbitrară); noţiunea
„bine” şi cuvântul bine echivalează cu raportul dintre gândire şi
limbaj. O asemenea temă m-ar pasiona, un studiu cu relaţia în
zilele noastre; s-ar preta un chestionar în rândul indivizilor de di­
ferite vârste pentru a afla cât timp acordăm binelui într-o zi? spre
exemplu. Mi-aş propune o cercetare a „Binelui” ca factor domi­
nator în preocupările noastre, relaţia în familie, în colective de
muncă (în special şcoală - tinerii!), societatea etc.
G. E. Moore: Scopul direct al eticii este cunoaşterea - „Obiec­
tul direct al eticii este cunoşterea şi nu practica”.
In cele câteva ore de studiu în domeniul filozofiei „l-am- cu­
noscut” pe filosoful contemporan Peter M. Simons (n.l950) -
Universitatea Leeds, Anglia - preocupat de metafizică. - Se pot
ştiinţele descurca fără obiectele abstracte? — iată un titlu incitant
în paginile Revistei de filosofie. Păcat că Biblioteca judeţeană

81
nu mai primeşte numerele - din 2000 s-a „oprit’comunicarea în
acest cadru instituţional; vom apela la comunicarea virtuală pe
internet?! Nimic nu-i exclus!
Parafrazându-1 pe Nicolae lorga, care se referea la „exerciţiul”
scrisului - cititului: „Scrie cu sufletul tău şi reciteşte cu sufletul
altora” - voi spune pentru mine, că în ziua menţionată, am reuşit
să citesc cu sufletul meu din scrierile celor doi filosofi. In fond
adevărata călătorie a cunoaşterii, pe care teoretic o faci şi prin
filozofie, nu constă în căutarea şi descoperirea de noi teritorii ori
orizonturi, ci în a avea ochii cugetului deschişi. „A năzui, a căuta,
a găsi şi a nu ceda” (Alfred Tennyson).
Ne-a părăsit un dascăl deosebit

Oameni deosebiţi se pot naşte oriunde, apariţa lor nu depinde de


întinderea unei localităţi sau de numărul locuitorilor ei. Aceştia
y y

apar după legi neştiute, dar se dezvoltă şi înfloresc numai într-


un climat corespunzător, dăruit cu libertate, toleranţă şi respect
pentru muncă. Profesorul Ludovic Măcelaru, originar din satul
Bolentin, judeţul Mureş, după anii studenţiei, stabilit în oraşul
Cristuru Secuiesc, a fost un om deosebit, prin sârguinţa şi demni­
tatea de care a dat dovadă, prin sinceritatea şi ataşamentul pentru
profesie, slujind învăţământul 39 de ani, prin iubirea dăruită fa­
miliei şi celor din preajmă.
Mi-a fost coleg de facultate. Am împărţit câţiva ani acelaşi
spaţiu de studiu şi de odihnă, am răsfoit cam aceleaşi cărţi de cul­
tură, literatură şi artă, am avut poate sentimente comune privind
iubirea, natura, adevărul, dreptatea...
A vorbi acum despre el, când din 20 noiembrie 2004 nu mai
este printre noi, îmi vine nespus de greu pentru că nu-mi vine să
cred că nu-i mai pot privi de-acum înainte uşoara încruntare a
frunţii, sclipirea ochilor îmbietori spre dialogurile oneste... Va de­
veni incredibil să nu-1 mai întâlneşti pe îndrăgitul coleg şi prieten
la reuniunile noastre profesionale, să nu-1 mai poţi felicita pentru
gesturile sale pline de tandreţe oferite celor mici, celor mari, deopo­
trivă. Ne va lipsi enorm de mult Omul Măcelaru prin tot ce a lăsat

83
XâTr;

Reverie la acel timp - Se apropie sesiunea - 1963. La primele două mese


N. Bucur şi L. Mâcelaru

în urma sa, concepţia de seriozitate pe care a reuşit s-o transmită


colegilor de breaslă, învăţăceilor săi.
Poate nu telul contează totdeauna în viată, ci drumul, felul cum ai
mers, cum ai trudit, cum ai ocolit noroaiele şi ai îndepărtat spinii din
calea ta. „Noi nu găsim odihnă decât în efort, după cum, flacăra nu-
şi găseşte existenţa decât în combustie”. O astfel de fiinţă, un astfel
de caracter a fost Ludovic Măcelaru, profesorul de Limba şi literatura
română. S-a zbătut pentru clipe, locuri fixe, atrăgătoare de linişte şi
consolare. Le-a găsit din păcate mult prea repede!
„Nu mă scuturaţi, căci sunt plin de lacrimi” spunea Nichita Stă-
nescu în clipele de suferinţă. Astăzi suntem plini de lacrimi, suntem
foarte trişti. Trupul colegului a plecat într-un loc prea odihnitor şi atât
de îndepărtat. S-a despărţit de cărţile din bibliotecă, de cele de pe raf­
turi şi birou, care stau răbdătoare, suspină, monologhează, unele zâm­
bitoare pentru că au fost răsfoite, citite, altele furioase, palide, atinse de
colb, acestea nemaiapucând doritul „tratament”.

84
Reverie la acel timp - In excursie studenţească la Sinaia, 12 iulie 1962
Colegul şi prietenul nostru a avut ceva din gravitatea şi liniştea
munţilor si cetăţilor medievale ale locurilor noastre transilvănene.
i j )

Pentru el visele se petreceau cu ochii deschişi, în deplină luciditate,


realitatea şi necesitatea aveau prioritate, trecând înaintea pasiunilor
şi iluziilor. El a construit cu răbdare şi temeinicie lăcaş de învăţătură,
a modelat tineri studioşi, a zămislit o frumoasă si minunată familie.
Şi toate acestea cu refuzul altei jertfe, cu acceptarea bucuroasă a pro­
priului sacrificiu.
Iată de ce pentru noi amintirea lui Ludovic Măcelaru nu se va
stinge o clipă măcar, uitarea n-are cum să se aştearnă peste o astfel de
personalitate care a lăsat urme atât de durabile în galeria de dascăli ai
acestor meleaguri.

7 decembrie 2004
III.
Cărţi si destine

„N-ar trebui să scriem-cărţi


decât pentru a spune în ele
lucruri pe care n-am îndrăznit
să le încredinţăm nimănui. ”
Emil Cioran
,Nu cred în uitare. Niciodată”

înainte de-a aşeza în pagină această însemnare — evocare am


reflectat la data redactării ei. Era 24 aprilie 1990 - data naşterii
lui EUGEN JEBELEANU, care la un an, în 21 august 1991
avea să se stingă la Bucureşti la vârsta de 80 de ani. Apucase
să guste puţine luni din „libertatea” acestui neam trecut prin
atâtea neadevăruri şi nelinişti. Cântăreţul vizionar merita să mai
stea printre noi, cel care a prevăzut ,,luminarea \ crezând că va
veni odată şi ,Jumea frumoasa\
când oamenii nvor cunoaşte noi
continente., r Omul - poet,
dezvăluitorul hidoşeniilor, dis-
preţuia violenţa, agresiunea,
intoleranţa, ştia în schimb, să
iubească sincer şi profund.
Prin tulburătoarele sale poeme
înalţă o laudă divină dragos­
NO»
tei, primăverii... ,,meteorilor de
EUGHN JEBELEANU
muguriy iubirii^ mult mai pu­
ternice decât teroarea. ”
Restul a venit de la sine...
Am scos de pe raft „HANI-
BAL” în format A 4, apărut în

89
1972, cu cele 300 pagini, unde şi-au găsit locaş sfânt şi ocrotitor
cele 145 de bijuterii lirice pline de durere şi tăcere, „acompa­
niate” de solemnele şi inspiratele ilustraţii ale fiului său Tudor
Jebeleanu.

Să ne reîntoarcem la acel timp...


Am reluat să citesc / recitesc această CARTE de excepţie
a lui Eugen Jebeleanu, o carte simbol, atât de profundă a li­
rismului sincer şi adevărat. Sunt adunate aici frânturi de viaţă
trăite intens, multe fărâme de slove scrise plângând cu lacrimi şi
sânge... Cu nimic nu exagerez dacă afirm că această carte este
o consolare a sinelui, poetului / omului şi un impuls spre bine,
spre mai bine. Dacă n-ar fi această delicată alinare şi supremă
satisfacţie de ce ne-am mai căzni zadarnic să mai punem mâna
pe condei?
„HANIBAL” este o „biblie” a Eului, născută dintr-o rană
vie şi mult personală, un bocet decent, sincer, o jelanie aspră
şi demnă. Participăm şi trăim la drama bărbatului care şi-a
pierdut femeia.
De ce am redeschis filele aces­
tei cărţi - podoabă a spiritului -
în aceste clipe? Pentru că poetul
Jebeleanu, şi după atâţia ani, ne
este foarte actual. „HANIBAL”
e proaspăt şi viu! Cartea şi omul
- poet emană măreţie - solem­
nitate. II revăd pe Jebeleanu re­
născut din durere, condeiul său
devine amnarul care scoate in­
tense scântei pentru întreţinerea

90
focului demult aprins. Scrierea lui de atunci vine astăzi să satis­
facă propria noastră nevoie sufletească şi dorinţa de a ne exprima
gândirea, bucuria şi durerea.
Arta este în fond mângâietoarea sufletului nostru şi gândul că
şi altul s-ar putea găsi în situaţia ta, ar putea suferi, plânge sau s-ar
bucura ca şi tine, îţi dă îndemn să scrii, să munceşti şi să convie-
ţuieşti de la frate la frate, să participi la împărtăşirea cunoştinţelor
şi înţelepciunilor.
Când scriu / rescriu aceste rânduri, mă întreb ca şi poetul: ,,Ce
să mai spun.Ce poate să spună un om care vorbeşte / cu el însuşi
/ de teamă să nu devină altul / şi să nu facă rău nimănui? / Ca să
vorbeşti / trebuie să fii şi ascultat! sau, celpuţin, auzită (Atât)

Pentru toate minţile înfierbântate din aceste zile, pentru tem­


perarea faptelor necugetate, a patimilor aprinse, pentru stoparea
vorbelor necugetate ce se tot aştern în diferite moduri peste şi în
oameni, pentru ca scânteia aprinsă deja, ce-ar putea duce la situ­
aţii anormale, să poată fi stinsă din timp, să ascultăm şi să reflec­
tăm la cuvintele şi ideile poetului extrase din acelaşi meditativ şi
încântător - „HANIBAL”:

Cred în tot ceea ce-i legat de tine


şi-atâtea sunt, doar orbii nu văd,
eşti pe cea mai apropiată
stea; cefiresc arfi de-ai apărea

Nu cred în rânjetul ticăloşiei


1
în cei ce-apasă nu numai pământul,
ci şi pefraţii lor, nu pot să cred,
cum nu pot crede în taftaua mlaştinii

91
Nu cred în cei ce vor să uite,
si cât mai repede, pe cei plecaţi din viaţă,
fiindcă ei sunt cei care astfel
vor să dea pradă Morţii Spiritul

Cred în văzduhul tău, azi fără lanţuri,


în frumuseţea ta cred.
Cred în vestmântul gândurilor tale
si nu cred în uitare. Niciodată.

(Din poemul DA şi NU)


24 aprilie 1990
Cartea de poezie — podoabă a spiritului

Când ne aplecăm asupra unei


cărţi de poezii precum cea de faţă GEORGE CHIRILĂ

— Cenuşă în unduire de Geor-


ge Chirilă, o întrebare firească
se impune: Ce-am putea face ca CENUŞA IN UNDUIRE
- poezii -
aceste minunate imagini poetice i
să poată pătrunde în cât mai mul­
te conştiinţe
> > si
> suflete?
Un dar primit la sfârşit de
ianuarie 2001, de la acest atât
de sentimental şi exemplar poet
contemporan, mă onorează şi Editura AMURG SENTIMENTAL
Bucureşti. I9W

încântă deopotrivă. Cenuşă în


unduire este cartea de o viaţă a poetului George Chirilă în pli­
nă efervescenţă creatoare, care cuprinde, într-o selecţie riguroasă,
creaţii „rostite” între 1960-1998 în reviste ori cărţi publicate (15
volume).
Ca un motto al rândurilor noastre vor putea sta versurile din
poemul Mărturisire: ..Sufletul Poetului/ Român / stingere nu are
/ în vecinătatea acestor / prea sflnte Altare!...” Acesta-i spiritul
poetului George Chirilă care crede în Dumnezeu şi în Fiinţa Nea­
mului său.

93
La întrebarea-i retorică: de ce mai scriu? De ce mai respir po­
ezie? - încercăm să conturăm un răspuns, pomenind că lirica sa
este plină de miez şi unduiri lucide, purtându-ne în spaţii terestre
(ca cele ale plaiurilor natale) sau ale timpului, în epoci istorice, dar
şi întinderi siderale.Versurile domniei sale sunt presărate de con­
fesiuni interioare, nostalgice, cu ecouri mitice. Scrie pentru Fiii
acestui neam şi pentru că pur şi simplu nu se poate lecui de poezie.
„Are poezia în sânge!” însuşi poetul are răspunsul la întrebare!
Scrie poezie: „Pentru că poezia mea vine din mitologia neamului
meuy de acolo unde moartea nu are ultimulcuvânt.,y
Există o tensiune lăuntrică în tot ce zămisleşte poetul, ima­
ginile sale vizuale şi auditive scapără şi vibrează ca nişte licurici
ori fluturi înmiresmaţi de polenul solar. Cutreieră, scormoneşte,
caută şi deschide cuminte, mistere. Fiecare din aceste mistere la­
tente, izolate pentru sine sau în legătura lor reciprocă, se deschid
iubitorilor de poezie prefăcându-se în chipuri şi simboluri trans­
parente - obiecte ale cunoaşterii.
Poetul are mereu o slovă frumoasă şi bună despre iubire, puri­
tate şi viaţă..., o fereastră deschisă spre... zeităţi, plante şi necuvân­
tătoare, muritori şi nemuritori... Poetul mai crede în semne şi vise,
în poveşti, crede în omenie şi dreptate; tânjeşte la lumina lumii pe
care tot încercăm s-o îmblânzim. Se luptă „Cugândurile /ca apa cu
malurile...” ; visul lui poate fi „o ninsoare de iunie!' Şi ar mai dori
să doarmă „cu fruntea pe-o icoană / zugrăvită-n aburi de pâine?

Am străbătut cu o judecată solitară şi-o linişte adâncă cele 86 de


perle poetice cuprinse în acest Templu lăuntric, botezate metaforic -
Cenuşă în unduire („... când mă refuză steaua, apoi la ea mă cere
/ cenuşă-n unduire de pasăre pe burg..”, „Ne-ncoronăm iubirea cu
aspreflori de spini, / neantul căutându-l când ne-aparţine totul}?)

94
Am îmbrăţişat cu interes mesajul creatorului desăvârşit - ritu­
alul său melancolic, misteriosul inedit al rostirii, iureşul de motive
şi simboluri, sonorităţile versurilor - întrucât, aşa cum mărturi­
seşte poetul: „O Carte ca o viaţă sefrământă / din pulbere stelară
şi din chin, / din liniştea cuprinsă în osândă - /fântâni incendi­
are - ochi divin,.
(Primeşte, cetitorule, 2 nov. 1998, Bucureşti.)

25 aprilie 2001
Din dragoste pentru Carte

La acest sfârşit de an cu destule tulburări în existenţa noastră


cotidiană trăim momente de bucurie atunci când mai apare o
carte. Evenimentele acestea ne scot din euforia utopiilor, adu-
cându-ne undeva cu picioarele pe pământ, demitizând în sen­
sul bun al cuvântului unele ispititoare şi „generoase” sloganuri
culturale şi artistice. Una dintre acestea este volumul de proză
„Răstignirea în crucea lui Năstavnic” — autor Ion Nete, pe ca-
re-1 cunosc de peste trei decenii, din timpul activităţii noastre
gazetăreşti. Citea cu nesaţ şi mai ales ştia să surâdă pe margini
de cărţi. De pe atunci avea harul scrisului de care tot încerca să
fugă. Fără îndoială domnia sa este astăzi unul dintre cei mai in­
teresanţi şi originali scriitori contemporani de slovă românească
de pe meleagurile harghitene şi nu numai.
Manifestându-se de timpuriu în ipostaze de gazetar, publicist,
întemeietor de revistă, autor de proză scurtă sau, cum ar fi zis
Nichita Stănescu, autor de cărticele cât o lamă de ras. Ion Nete
îşi înfrânge timiditatea şi modestia, „sparge crusta” şi iese din nou
la rampă.
După volumul „Şerpii de Tămâie”, povestiri în care se în­
tâlneau visul, tradiţia magică, momentele realului şi ale ficţiu­
nii, aş zice că noua carte continuă, într-un fel, pe cea tipărită
în 1994. Nu-mi propun să-i dezleg „tainele” acestei noi apariţii.

97
Aici „se întâlnesc visul,
ION NETE tradiţia magică, evocarea
realistă si proiecţia fantastică.1
(Cornel Moraru)

RPII DE

Publicistul talentat de odinioară trecând în „ordinul” scriito­


rilor pe deplin formaţi aduce în opera sa evocarea realistă, dar
şi proiecţia fantastică. Lasă astfel cale liberă lectorului, citito­
rului să-i savureze imaginaţia, să-i dezvolte mesajul, să ducă
mai departe ori să-i răstoarne ideile, să reflecte prin „prisma”
personajelor, să devină drumeag în „Călătoria” propusă de au­
tor. Alături de naraţiune şi descriere, parabola şi alegoria sunt
intenţionat folosite de Ion Nete. yyAmestecul interesant de scrii'
tură si oralitate”, cum avea să remarce criticul Cornel Moraru,
analizîndu-i volumul „Şerpii de Tămâie”, le întâlnim şi în noul
volum de proză.
Parcurgând această interesantă carte, cu bune luni înain­
te manuscrisul, mă întrebam de ce ne căutăm atât de acerb pe
noi înşine, ne zbatem să fim unici, solitari. Ne dăltuim (aproape

98
zilnic) chipul după un model imaginar ideal, ne şlefuim propria
înfăţişare, în speranţa că gestul acesta nu va rămâne superficial,
uşuratic. Continuăm să ne întoarcem cu voluptate spre interiorita-
tea noastră, retrăgându-ne într-o carapace imaginară. Ne e teamă
de singurătate, dar ne refugiem în ea cu disperare de „vrăjitor” în
imperiul tăcerilor. Suntem compuşi din contradicţii şi ducem o
existenţă paradoxală.
Dacă citim cu atenţie volumul de proză a lui Ion Nete şi
apoi privim în jur redescoperim la rândul nostru „lumea”, adi­
că „pământul Multaniei” pe care-1 evocă autorul, pe eroii căr­
ţii, adică pe cei trei: Rotofeiul Ieremia, arătarea de Mirodonie
Marcu şi negriciosul Luca - în permanentă căutare şi nedume­
rire a ascunzătorii şi chipului lui Năstavnic şi a Sa Cruce.

RĂSTIGNIREA
iN CRUCEA LUI
NÂSTAVNIC

i
. .parabolă cu ecouri
biblice. ..adevărat exerciţiu
de virtuozitate... ”
(Cornel Moraru)

99
Este o scriere captivantă, uşor enigmatică, filosofico-mitică, o
probă minunată de comunicare datorată unui „simţ deosebit de
performant la nivelul textului”.
Dictonul antic „Cunoaşte-te pe tine însuţi” nu încetează să
îşi argumenteze valabilitatea, dar fără raportare la „ceilalţi” nu va
deveni operant nicicând. Gândirea, mentalităţile, reflecţiile ce se
aştern direct, intenţionat sau uşor mascat în paginile cărţii vin să
motiveze că orice fază de reflexivitate şi izolare e necesară pentru
autodefinire: „Eu te-am sădit ca pe viţă de soi, ca pe cea mai
curată sămânţă.. .”(IEREMIA 2/21), după cum la fel de necesa­
ră este şi aşezarea în timpul social prin revenirea printre semeni:
„spre a nu ne preface în ramură sălbatică de viţă străină!” para­
frazând sintagma lui IEREMIA.
Pentru un moment, pentru câteva clipe Ion Nete a preferat să
se retragă în intimitatea creaţiei sale, vrând ca prin aceasta să se
exprime unic şi foarte personal. Dar aşa cum a dovedit-o sărbă­
toarea lansării cărţii, a găsit de cuviinţă să ni se înfăţişeze cu Eul
său în trupul social, revenind printre ai săi, printre semeni. Şi nu
oricum, ci parcurgând cu ştiinţă şi succes cele trei halte: „Izolare
- Transfigurare - Revenire”.
Ii mulţumim pentru darul, puntea de suflet şi gând dăruit
cititorilor, pentru graiul artistic elevat şi frumos tăinuit în noua
sa CARTE.

4/5 ianuarie 2002

100
Nu-1 daţi uitării pe Labiş

Mi-am făcut timp să-l citesc. N-am avut timp să-l văd. A trăit
foarte scurt! Să mă raliez la o „consolare” ca cea a lui Nichita Stă-
nescu ,,Poetul trebuie să moară tânăr căci altfel se pierd aminti­
rile despre ely,~ îmi vine teribil de greu.
S-a născut în decembrie şi a murit în decembrie, (n. 2 de­
cembrie 1935 - d. 22 decembrie 1956). La 21 de ani este victima
unui tragic accident de tramvai. Zilele pe care le-a trăit printre
noi Nicolae Labiş sunt puţine: 7.690. Ochii lui Eminescu au vă­
zut lumina în 14.350 de zile. Lui Arghezi i-au fost oferite din ca­
lendarul universal 31.850 de zile... Mulţumiri tardive poetului
Gheorghe Tomozei pentru „curiozitatea” avută privind „trăirile”
celor TREI.
La vremea şcolii mele, elementare şi liceale, despre Labiş se
discuta, se învăţa, poezia „Moartea căprioarei” fiind lecţia de stu­
diu şi încă nu oricare. Mulţi învăţăcei s-au îndrăgostit de acest
minunat şi emoţionant poem.
Manuscrisele, dar şi lucrările tipărite de-a lungul anilor aduc
imagini care împrumută şi multe legende despre tânărul poet. Cu
cât ne depărtăm în timp, adevărul despre om şi opera sa se resimte
tot mai copleşitor. Despre Labiş azi în şcoli nu se mai vorbeşte deloc,
chiar şi unii confraţi l-au dat uitării. Gheorghe Tomozei a tipărit
în 1972 la Editura Cartea Românească un remarcabil Remember

101
intitulat Moartea unui poet. ,,Cartea
nU'şi revendică alt merit decât acela
de a-i oferi cititorului imaginile unui
Jyfilm>, al vieţii lui Nicolae Labi§,y se
confesează autorul. La ea au partici­
pat şi trudit părinţii poetului, Profira
şi Eugen Labiş, amândoi învăţători şi
'fbmoxei
cei 84 de coautori, personalităţi lite­
rare şi nu numai, pentru ca prietenul
GMoartea şi colegul lui Labiş, poetul Gheorghe
unui
_^ - Tomozei să devină artizanul acelui
sincer şi trist „mozaic”, inestimabil
IMTUIU CAUTIA HOMANEASCA '------!----- '

document până astăzi. De curând, a


păşit şi Tomozei pe urmele lui Labiş, împuţinând cu încă o gingaşă
şi lirică făptură „amintirea frumoasă...”
De ce a trăit Eminescu doar 39 de ani? Labiş putea să nu moa­
ră la 21 de ani! Trebuiau să trăiască amândoi mult mai mult! Ei
găsiră, la vremuri diferite, căile poetice pentru care mânuitorii cu
experienţă ai versului se frământau de multe ori fără succes.
Venim astăzi şi le răscolim biografia, amintirile, îi facem
vinovaţi, fără prea certe argumente, de propria lor moarte. Se
cuvenea să-i apărăm, să-i păzim, trebuiau ajutaţi să treacă de
momentele neplăcute. Cine anume trebuia s-o facă? Şi cum?
Vom găsi oare vreodată răspunsurile?! Gândul mă poartă la
mai marii literelor, Sadoveanu şi Arghezi, care l-au iubit şi au
crezut foarte mult în Labiş, văzându-1 ca un discipol. Exigentul
G. Călinescu şi-a manifestat gratulaţia: „[/« poet, pe deplin
exprimat,..""
Astăzi, a vorbi de Labiş devine pentru mulţi „un eveniment
surpriză”. Aşa că ce facem noi aici se doreşte o palidă speranţă că

102
In anturajulfamiliei Tudor Arghezi (In faţa Casei Scriitorilor), 1965

valorile se întorc uşor, uşor în conştiinţele curate ale iubitorilor


de frumos şi îndrăgostiţilor de poezie adevărată.
M-aş fi bucurat să fiu dotat cu o casetă audio pentru a auzi
vocea lui Labiş, aşa cum o fac la orele de curs când vorbesc,
spre exemplu, despre Nichita Stănescu. în cazul lui Labiş este
imposibil, fiindcă nu există nici un centimetru de bandă de
magnetofon având gravată pe invizibile canale vocea lui La­
biş. Poetul s-a fotografiat mai rar, mai ales jucându-se, dar
a şi fost imprimat. Redactorii radioului de atunci nu-1 cre­
deau poate demn de „fonoteca de aur” şi au şters benzile cu
el, realizând probabil importante economii... Nu poţi fi decât
sarcastic când răscoleşti asemenea triste amintiri, pentru că
situaţii similare poetului le întâlnim şi în cazul altora. Dar ne
mai poate mira ceva dacă în 1989 în Biblioteca Universităţii
bucureştene au pierit în pârjol importante manuscrise ale lui
Eminescu, Cioran...

103
Labis cu amicul său
Portik Imre

„In noaptea de 21 decembrie a căzut o stea. Pentru noi toţi,


noaptea de 21 decembrie, pe care calendarele astronomilor ne-o
arătau a fi cea mai lungă noapte a anului, s-a sfârşit cu câteva
ceasuri mai târziu. Pentru tine, Nicolae Labiş, ea nu se va mai
sfârşi niciodată,,,y) Cu aceste cuvinte îşi începe Cuvântul de adio
la Casa Scriitorilor din Bucureşti, în ziua de 24 decembrie 1956,
prietenul lui drag, Gheorghe Tomozei.
Vreau să cred că pentru mulţi oameni de bună credinţă Steaua
lui Labiş va scânteia veşnic în constelaţia poeziei noastre. Drept
mărturie ne este curiozitatea şi înţelegerea de care au dat dovadă
elevii şi cadrele didactice de la unele şcoli, cum este cea din Bălan,
care ne-au rugat să poposim la ei de-a ne aminti de poet. O vom
face în acest ianuarie a lui 2002.
Cei interesaţi de poetul „Primelor iubiri”, coborâtor din Ţara de
Sus, trebuie să ştie că există un episod din extrem de scurta-i viaţă
legat de meleagul harghitean. La Topliţa, în primăvara anului 1954,
împreună cu Portik Imre din Remetea, cu care leagă o statornică pri­
etenie de pe băncile şcolii bucureştene încă din 1952, participă la o
nuntă dintre doi tineri de naţionalităţi diferite. Simbolul de prietenie
nutrit de Labiş pentru locuitorii din acest colţ de ţară care se exprimă

104
In parcul de la Şosea cu I. Buda şi I. Portik

în limbi şi obiceiuri diferite este ilustrat în poemul „Oraţie de nunta ’


(publicat pentru prima dată în Gazeta Literară 36 / 1954).
întâlnirile cu memoria lui Labiş, acest ..Albatros ucis>y atât de
devreme, devin memorabile pentru că „Eu nu mai sînt, e-un cîu'
tec tot ce sînt”.

8 ianuarie 2002

In 2 decembrie 1985, cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naşte­


rea poetului publicam în presa locală aceste stihuri omagiale.

O creangă de brad pentru poet

Născut la vremea primelor ninsori - albe leagăne pe frunte,


Am intrat în poezia Ta „ca-ntr-un sat de munte”.
Trăind cu toţii ale tale „vremi - înţelesuri”.
E iarnă Laie! Ninge şi-n munţii Moldovei,

105
Pe satul copilăriei, în ograda cu meri şi cu stupi...
E iarna Ta! Simţim în „nări miros de lupi şi de fum”,
Vara - „miros de fân şi răşină”.
Acum .. .e numai iarnă. Laie!

E seară prinţe. Să intrăm în casă!


Veniţi prieteni, avem oaspeţi la masă.
Aduceţi tacâmuri, cu unul în plus
Şi pocalul cu vin şi puţină gheaţă...
De-atâtea cântări şi visare a ostenit poezia
Şi... poetul? E sătul de ţărână şi apă!

înălţat din somnul prelung, cu sufletul mare.


Acest fiu tânăr al revoluţiilor, al iubirilor noastre.
Ne întreabă... de casa lui din Văleni,
De Poiana Mărului si Mălini,
y 7

De părinţi, de surori şi de fraţii din sat;


Dacă mai vedem şi azi căprioare la izvoare.
Dacă a mai fost secetă în Munţii Carpaţi,
Ori este „oxigen”! Oxigen destul pentru oameni.
Dacă tinerii mai au timpul... şi slove destule
Pentru versuri de muncă şi pace?!

în zorii dimineţii iubirea reînvie...


Da! Laie, în fiece iarnă... o nouă gândire.
Eşti aşteptat de cerbii pădurilor noastre.
Si te mai cheamă bradul adus de la munte de tata.
Glasul cel blând şi duios... şi privirea în lacrimi - mama!
Margareta, dulcea surioară tânjeşte ca-n ‘56

106
Şi tot mai întreabă:
De ce nu vorbeşte al meu frate?

E trist Laie... „durerea ta în nave cosmice aleargă!’'


Cântul coloanelor sună peste ţară
Şi-n această iarnă.
O voce a înălţărilor duse... tânguie
Peste al nemuririi timp, biruie şi rezistă.
Arde de atunci „pe ceruri şi drapele”
Miezul si lumina stelei Tale.
y

Noapte bună, Laie!

Veniţi prieteni, tineri şi vârstnici


Să-i dăm bineţe şi azi, dar şi mâine... mereu
Să-l întâmpinăm cu o creangă de brad
Pe colindătorul venit şi pe-al nostru meleag!
E bine, frate Laie! Cu ceva... mai bine!
Tăcerile şi suspinile ne-au rămas în vine.

lo:
Un lăstun din cuib zbughit-a;
Ciuta-si poartă lin copita.
Moare seara cîte-oleacă
Cerb si ciută s-o petreacă.
Vine noaptea violetă,
Vine noaptea de tăciun.
Seara moare-njunghietă
Colo-n cuibul de lăstun.
Moare seara de aramă.
Oamenii n-o iau în seamă.

Nicolae Labiş,
Din »Seara de aramă «
Ilustraţie: Mihu Vulcănescu
A iubit arta si valorile umane

Cartea, ,,acest izvor de apă dulce si pururea curgătoriu \ cum atât


de frumos glăsuia ..CAZANIA' de la Govora, capătă dimensiuni
aparte în viaţa omului: ea aprinde acel foc sacru ce ne încălzeşte
făptura, devenindu-ne prietenul cel mai apropiat. Autorul de carte?
Dialoghează cu cititorul sau îşi propune acest lucru. Convorbirea cu
scriitorul prin intermediul cărţii se face în linişte, pentru a se auzi
mai profund „glasul inspiraţiei” venit de departe... Actul lecturii
trebuie să fie solemn şi măreţ... în carte ne logodim cu acea lumină
sacră, dătătoare de viaţă şi speranţă.
Un cunoscut artist plastic ciucan, născut în Bucureşti, care şi-a
schimbat de două decenii şi ceva spaţiul geografic (acum trăieşte în
Suedia), în 1987 s-a gândit să materializeze o „Bibliotecă în bronz”.
La cererea lui Vincefi Alexandru, căci despre el este vorba, nume dis­
tincte de poeţi şi scriitori, neagreaţi în regimul trecut, şi-au aşternut
crezul artistic în plăcuţele oferite de sculptor pentru a fi turnate în
material definitiv. Printre aceştia şi-a gravat în bronz „gândurile” şi
Mircea Nedelciu, cel de care aveam să ne despărţim definitiv în vara
anului 1999, la 12 iulie. Nu împlinise încă 50 de ani. Confesiunea
sa se rezuma la aceste optimiste slove: ..Cel mai important personaj al
literaturii viitorului va fi. cu siguranţă, cititorur - aprilie 1987.
Mircea Nedelciu nu o dată a fost şi pe melagurile harghitene.
Ultima oară ne-am văzut la o întâlnire cu scriitori în octombrie

109
MirceaNedelciu
^ MIRGEA NEDELCIU

trAI4NvEnt ifPţ^

I^BLMTORlU
roman
' TRATAMENT FABULATORIU

V:. ROMAN r:%t


Iii''-, : ./ţ,-.. <' cu o prefaiă a autorului ' • .y*^-
.'Fî--'
' * f1' '’T, ' (Vv>^CW/X ,

\ Va_ VvXja^/VA'^ La*»

p. X--- ,:r. vXq-<‘'''vi-'v,> <-xv> 1

i-. "S> JV CARTEA R1?f)>^AKEASCA-'

Mircea Nedelciu — dedicaţie la romanul Tratament fabulatoriu

1986, când mi-a dedicat una din cărţile sale, romanul Tratament
fabulatoriu (Editura Cartea Românească, 1986), cu o prefaţă a
autorului. Un lucru mai puţin obişnuit, cum de altfel chiar scriito­
rul se întreba: „Q> anume îlface pe cititorul unui roman să citească
si prefaţa acestuia. Are el impresia că va citi astfel mai mult decât
romanulpropriu-zis? Sau crede că va citi altceva?..La redactarea
cărţii (1985), fiul său avea trei ani şi jumătate. Astăzi (eram în
12 martie 2002, când scriam acest material). Mugur poate nu-şi
aminteşte de joaca sa la maşina de scris, ajutându-şi cu o deosebită
plăcere părintele în discursul creator... El păstrează însă cu sfin­
ţenie Biblia şi cartea de rugăciuni pe care Mircea, tatăl, le avea cu
el în scaunul cu rotile (ultimii doi ani şi-i petrece ţintuit în el) la
ultima slujbă de înviere, apoi la căpătâi până-n clipa „scufundă-

110
rii” sau „urcării”! Marcat de suferinţe cumplite, ca un predestin,
lucra pe atunci la „Zodia scafandrului”... Romanul neterminat
va apărea postum în anul 2000.
Câteva reflecţii pe marginea acestui roman cu o pronunţată
tentă autobiografică vin din partea celor care l-au cunoscut. Ti­
tlul este o metaforă care anunţă
> cititorii că textul este o ficţiune
)
de sugestie psihanalitică. Autorul traversează etapele existenţei,
împins spre adâncuri sau din adâncuri la suprafaţă într-o zodie
apăsătoare... Dacă mintea îşi imaginează „lumea scafandrului,”
corpul refuza în mod natural „exilarea”. Este „dialogul” dure­
ros al trupului revoltat prin spasme şi febră (boala sângelui de
care suferea autorul de aproape zece ani) cu mintea şi spiritul
aceluiaşi îndârjit. Mircea Nedelciu îşi pune „costumul” de sca­
fandru şi coboară în adâncuri pentru a cerceta „necunoscutul
profunzimilor umane”, pentru a-1 aduce la suprafaţă şi a-1 posta
pe hârtie. Radiografiază aspectele văzute şi trăite, dezvăluind
dramele existenţiale, adevăratul chip al societăţii de dinaintea
evenimentelor din 1989.
Ca şi întreaga generaţie a anilor 80’, 90’, Mircea Nedelciu
a venit în genul narativ cu noi poetici ale textului, considerat
poststructuralist şi opţiunea pentru texte scurte - proza scurtă.
,,Metaliteraturay câtă există în cărţile pe care le-am scris (şi existăy
încă de la prima carte) are tocmai rolul de a atrage atenţia citi­
torului că nu trebuie să se lase manipulat de mine, e o continuă
declaraţie că am nevoie de el numai atunci când e o conştiinţă
liberă, un om care gândeşte cu propriu-i cap. ” - avea să precizeze
scriitorul. A fost omul de condei pe care-1 puteai aborda aproa­
pe oricând, era o fire deschisă şi un caracter plin de nobleţe şi
demnitate. Regret mult că nu l-am putu avea mai des în mijlocul
nostru în „recitalurile” scriitoriceşti din provincie. I-am urmă-

111
rit multe dintre interviurile sau dialogurile la care participase
de-a lungul anilor. L-am cunoscut personal, cum arătam, şi l-am
„reîntâlnit” în răspunsurile date şi „destăinuirile” publicate în
reviste. Am reţinut câteva: ,,Nu trebuie să fii prizonierul unui
singur stil... Ţin la adecvarea stilului, nu la frumuseţea lui în sine.
Prin adecvare prozatorul îsi poate controla mai bine semnificaţia,
e mai răspunzător de ce spune... ”(1980); „A experimenta în litera­
tură înseamnă, după opinia mea, a scrie cu un număr de constrân­
geri cunoscute, autoimpuse sau impuse. Scriitorul demn de acest
nume are nevoie de constrângere pentru ca spiritul lui să ţâşnească
prin scris spre literatură. ” (1984); „Talentuleste o categorie valorică
mult folosită si dacă se face uz de ea în anumite spaţii strict deli­
mitate este operantă, dacă se face abuz de ea, devine periculoasă. ”
(1984); „Ideal ar fi ca scriitorul să participe la dialogul prilejuit
de marile probleme ale epocii sale cu talentul şi cu inteligenţa, iar
cele două calităţi să nu poată fi separate una de cealaltă.'' (1986);
„Literatura care îşi respectă cititorul i se adresează ca unei fiinţe cu
capacitate proprie de gândire şi nu ca unui individ manevrabili'
(1987); Cred că experimentul este o datorie a literaturii dacă
este o cutie de rezonanţă pentru înfruntările de idei din lumea
contemporană... Pentru mine fiecare carte este doar un fragment
de dialog cu lumea. ” (1987); „Actul creaţiei nu e chiar atât de indi­
vidual pe cât se lasă să se înţelegă. Omul, ca şi animalul, nu poate
supravieţui singur... Omul trebuie să fie cu ai săi. Uneori doar cu
gândul la ai săi sau cu sufletul, dar cu ei!" (1988)
Fragmentele citate readuc în discuţie noţiuni importante în
planul literaturii, autor, operă, scriitură — text, ce au fost dintotdea-
una teme de analiză şi dezbatere. Meditaţia autorului pe marginea
experienţei biografice şi artistice, comentariile directe, dar totoda­
tă discrete şi cuprinzătoare dau dovadă de o gândire europeană.

112
Textele lui Mircea Nedelciu devin memorabile pentru că emană
acea plinătate de identitate, lăsându-ne să înţelegem că autobio­
grafia şi ficţiunea intertextuală oferă chei de legătură pentru în­
treaga sa operă.
Mircea Nedelciu era convins că fiecare cititor, când deschide
o carte, ştie bine că intră într-un spaţiu fictiv, că este vorba de o
convenţie. A fost printre puţinii scriitori care dorea să-i elibereze
pe cititorii săi de mistificare şi atunci inventa felurite trucuri cre-
ându-le iluzia de realitate... A iubit arta, valorile umane... ,,Eu
ştiu că nici o societate nu le poate interzice oamenilor să viseze {cam
la asta s-ar reduce, de fapt, moartea artei, dacă ea ar fi într-adevăr
posibilă!)...”
Să reflectăm şi la acest fragment din schiţa de portret sem­
nată de Ion Bogdan Lefter - Mircea Nedelciu, un prieten: „Avea
un talent strălucitor, debordant, incontestabil. Frazele lui curg uşor:
aşternute pe pagină fără efort, se citesc la fel, repede şi cu plăcere.
Simţi peste tot că ai în faţă un prozator „cu stofă”, dintre cei puţini
înzestraţi cu facultatea de a-şiface personajele să prindă viaţă: le vezi
în faţa ochilor, le urmăreşti păţaniile ca şi când ar exista cu adevă­
rat, îl crezi efectiv pe autor pentru că el îţi dă iluzia că exact aşa s-a
întâmplat în realitate. ” (atelier.liternet.ro/480/Ion)
Recitesc romanul cu prefaţa autorului... gândul mă poartă
însă la „Zodia scafandrului”... Pe când o nouă lectură? Până
atunci îi reţin un pasaj din încheierea prefeţei la romanul „Trata­
ment fabulatoriu”: „... bolile copilăriei scriitorului sunt două: do­
rinţa de a teoretiza şi barocul. Care vor fi fiind bolile de bătrâneţe^
Nu ştiu. Probabil monumentalitatea, clasicizarea\”
In calitatea noastră de cititori avem libertatea de-a decide! Au ră­
mas în urma lui nenumărate pagini, o întreagă operă. Autorului nu-i
mai auzim nici şoapta. Este plecat pe drumul fără de întoarcere...

113
Din exilul etern
Mircea Nedelciu
•v///
I ne consolează:
Şi ieri
va fi
o zi

(Mircea şi prietenii)

Vom încheia cu această mărturisire tulburătoare făcută de Mira


Nedelciu, soţia lui Mircea despre ultimele clipe trăite de soţul ei:
fost tot timpul lucid, chiar si atunci când, aparent, intrase în comă. Nu
numai că şi-a recunoscutprietenii adunaţi în jurul lui, dar, înainte de
ultima suflare, a strigat cumplit: »Mă scufund. Cad în gol.« Apoi şi-a
recăpătat brusc liniştea, zicând: »Acum urc. Am ieşit la suprafaţă.<<"
(Formula AS, nr. 446, 2001)

12 martie 2002

114
„Când citim din vechea carte
a istoriei străbune..

Biblioteca mea! Ţin la ea ca la o fiinţă dragă. Aproape zilnic


cotrobăiesc în rafturile ei. Zăbovesc în faţa unei cărţi editate
la Braşov, Tipografia A. Mureşianu, 1895, deci acum 107 ani.
Cartea are ca autor pe Vasilie Moldovan, fost prefect al Legiunii
III, în 1848-1849. Se intitulează „MEMORII DIN 1848- 49”.
Conform datării. Memoriile au fost scrise cu mulţi ani înaintea
editării sus-amintite şi păstrate f:fu
cu multă „sfinţenie de autor”,
cu intenţia de a se publica după "Memorii
moartea lui (survenită la 1 ia­ •?’. i. -4S* , ' ■ ;?»■.

. . f DIX U
nuarie 1895, la vârsta de 71 de ;*. ‘18'48-49. '
ani în comuna Boziaş, respectiv . #)
Boziaşiu — comitatul Târnavei
' ^Vasilie Moldovan.
. rOST HiWTJXT ut,’ttOlUNKl HI. IX
Mici). Traian H. Pop, semna­
tarul prefeţei, (Braşov, martie
1895), printr-o fericită împreju­
rare - intrând prin căsătorie, în
legătură de rudenie directă cu 4:*

familia răposatului, va sparge BRAŞOV. ţ:


n A A. M VHK^IXUO

crusta tăcerii şi va edita şi pu­


blica, mai întâi în foaia „Gazeta

115
—jg'v'Tj

CcrotM1'- fartesor

i»!tt pti-s'ti ram'al mu, urnit fvriett, rtl


«I imj’liiKJr: tulmi rthtrm vi jHiiliutna
ueestor prrliiUt Metiwril, ee « » <■/>»■ h umnlit n:rui- ,
utriite din anii lăi9/rl!), ni'ii, mai corrct ,li»,la luplrte 'V?
ariar, V-<|« /nirM pitrw{il iioj/i’i 1» ani vi~
/urofl fi de urca /.v/»W. pnitru tfdiilii hiumI a whmiliii
ri/Miiinese.
Memoriile tUrxiea, i/ii}H‘ rum ai; pâlc tri/if diu
ImufJ dala aidoivlui, mint scriic fn iiiul{J iinî hiaiiilir
de atrSida, fi au fast ]-ldrute ca multă dc
„Iilor, r.u iufuMfio de~a se jmblira i/u/mî murhi-t lui. In-
trdnd, prin răneioriă, fn Icpdlurt dc riidirc directă cn [ticHW Acnsrr iţftHnmil - iwhis
familia Tfpofahdui, iim huit asupriUnd saieiua de n-l& suKtrms'rrxE unui poihir
nlii şi publica, emi ce am şi tăcui, nun Udăi Iu fol- l>Rri>TlT»T PE arcoLl - CELOR 4C,<M> DC NOCr.NICl, OaHI
lEHTnr viata vf.ktri; onErTJiiii.n 91 uibehta
şiira ,Oiuetf.i Tcaiisitvanici^, >!r acum In broşura de OK, 51 CARI PIN flACRA UOH CfNUţA
faţă, primind ioludullt şi drejdal dc nidur fi proprie­ AHPrtni:
tar id lor. tari si iv.VK.rt.rA isit.rufCKĂ i.v rw txfi.vA
In fmidinirni acestei sarcuin, am respectat cu
sfiitţriiiă ti-'iiil original al aidurulni. Le dan ihiiă
nrschimbafv fi umlterate, emu le-am primit, av(iid AUTORUL.
firma ■imrinţp'rc, că dc vor aduce un bun Şi preţios
srrr.iciu literaturci tmlre istarice-
■‘■■i !»■ if -
nUAŞOV, Marti* ISSS. " ,
fli-- ■

TRAIÂM H. POP.

"V'r'
, -rr . <~73zFa **%* sI^wSjC.

Transilvaniei” iar apoi în volum (broşură - cf. notei prefaţato­


rului), textul original al autorului. Memoriile se referă la marile
evenimente din anii 1848/49, „la luptele uriaşe ce le-au purtat
părinţii noştri în aceşti ani viforoşi şi de grea ispită, pentru sfân­
ta cauză a neamului românesc”.
Editorul şi proprietarul Memoriilor lui Vasilie Moldovan
are ferma convingere că prin gestul său, va aduce „un bun şi
preţios serviciu literaturii noastre istorice”. Lucru de care ne-a
convins. Dar cine a fost Vasilie Moldovan? „Protonotar comi-
tatens, vice-comite şi în urmă preşedinte de Sedria orfanală în
pensiune”. El a fost un aprig luptător, care cu slova şi cu fapta a
stat în fruntea mişcării naţionale de la 1848/49 şi care cu arma
în mână şi cu „dispreţul morţii a luptat luptă sfântă şi eroică
pentru drepturile şi viitorul unui popor, care gemea de veacuri
sub cătuşa nemiloasei iobăgii”. Model de caracter şi virtute

116
bărbătească, inimă nobilă şi suflet de-o rară bunătate, Vasilie
Moldovan a ştiut să se facă iubit, stimat şi respectat de toţi.
Ocupând un lung şir de ani funcţii de stat, Vasilie Moldovan a
luat parte la acţiunile naţional-culturale ale neamului său. Aşa
cum notează şi în Memorii îmbrăţişat cauza naţională
cu atâta însufeţire, încât de la urzirea (pregătirea, conceperea
n.n.) fermentaţiunei ei, m-am decis a-mi consacra viaţa pen­
tru ea,,,
Autorul deschide Memoriile sale cu aceste slove de duh,
ele constituind motto-ul cărţii: ^Jnchin aceste rânduri — scrise
cu condeiul înmuiat în suferinţele unui popor prigonit şi nedrep­
tăţit de secoli — celor 40.000 de mucenici, cari şi-au jertfit viaţa
pentru drepturile şi libertatea neamului lor, şi cari din sacra lor
cenuşă ne strigă cu ardoare: Români, pune-ţi-vă încrederea în
voi înşivă^' Cu rândurile de mai sus se vor încheia, de altfel,
cele 164 pagini ale cărţii (Ediţia I), localizată şi datată - Bo-
ziaşiu, 1885.
Se spune, pe drept, că roata istoriei are spiţe multe şi că în
poala istoriei se leagănă şi aspiraţii şi decepţii. Cele 24 de capi­
tole ale acestor Memorii de istorie (Pregătiri pentru adunarea de
la Dumineca Tomei din Blaşiu, Pregătiri de pornire. Despărţi­
rea, Vedenia, Deportarea lui Florian Micaş la Târgul Mureşului,
Ştafeta, La adunarea din 3/15 Maiu, Trecerea Mureşului acasă.
Fuga la Blaşiu - Adunarea din 16 Sept., începutul ostilităţilor,
în Munţii Apuseni, Dragoş la Mihăileni, Câteva reflexiuni asu­
pra celor ce au mai urmat etc.) trăite de autorul lor - sunt tot
atâtea scene, tablouri, împrejurări evocate în spiritul adevărului,
relatări ale măreţelor fapte ale perioadei atât de cunoscute din
istoria evenimentelor întâmplate în urmă cu mai bine de un se­
col şi jumătate.
Părerile şi impresiile autorului, adevărat magistra citate,
înmănunchiate în acest „Jurnal” de istorie, reprezintă o fă­
râmă din viaţa uni popor luminat de virtuţi ca: patriotismul,
vitejia, înţelepciunea, libertatea şi înfrăţirea. Paginile acestei
cărţi de învăţătură redeşteaptă în sufletul cititorului de astăzi
iubirea cea sfântă de tară.

27 martie 2002
Privindu-ne în fată!

Deplasările în Capitală, o
şedere, fie şi scurtă aici, mi­
au prilejuit de fiecare dată
si
> acea satisfacţia
> de intrare
într-un Templu al spiritului
si mai ales atunci când auto-
rul si cartea lui mi se înfăti-
y y

sau
> la Randevu. La sfârşitul
)
lunii trecute l-am reîntâlnit
pe scriitorul George Chiri-
lă, reuşind să „colindăm”
timp de aproape patru cea­
suri pe/în spaţiile culturii şi
artelor, oprindu-ne fireşte la
literatură. lată-mă în acea zi
de martie (23 al anului 2002) răsfoind cele 292 de pagini ale
foartei recente cărţi între ironic şi imaginar (Monografie — Ma­
rin Sorescu), la care autorul a trudit din ianuarie 1998 până în
martie 2001.
La acele clipe de taifas odăile apartamentului său mai păs­
trau amprenta cercetătorului, documentaristului, din diverse
unghere murmurau încă fişele, manuscrisele, în ochii scriito-

119
rului nopţile de nesomn clipeau şi şopteau discret neîmblân­
zita lor ardere. A admira pe un poet care s-a încumentat să
pătrundă în lumea lăuntrică şi lumea cealaltă, dinafară a unui
confrate mai mare în timp — înseamnă a-i accepta şi opera
ca atare. Această carte încearcă, cum zicea chiar autorul ei în
Argument: yyFericit poetul, răstignit între cărţi”, să-l înfăţişeze
pe Marin Sorescu cum a fost, cum si-a desăvârşit lucrarea în
tihnă, cum va fi, chiar după ce Omul, vai, atât de repede şi de
nedrept se va fi petrecut la ceruri. Pe firul unei raze, fără stinge­
re, zice Glasul operei, zicem şi noi
In faţa unui autentic scriitor (George Chirilă a publicat mai
multe cărţi, îndeosebi de poezie, chiar şi pentru cei mici. Sonete,
dar şi piese de teatru...) ai totdeauna sentimentul paradoxal că
înţelegi dintr-o dată „limba” cu care ţi se adresează ţie, pentru
învăţarea căreia n-ai depus totuşi nici un efort.
Nu mi-am propus să scriu despre proaspăta carte tipărită,
pentru că discutând cu câţiva amici dorim să-l avem în mijlocul
nostru pe George Chirilă spre a face o lansare a cărţii domniei
sale si la noi.
Cu lucide tristeţi de acasă în suflet (comuna Blăgeşti, jud.
Bacău, din părinţi ţărani; licenţiat al Facultăţii de Filozofie,
secţia Filozofie, din cadrul Universităţii „Al. loan Cuza” Iaşi,
1964; tot acolo îşi făcuse studiile între 1955-1960 şi Marin
Sorescu), George Chirilă este un model şi modern Fiu al fântâ­
nilor limpezi, asemeni confratelui mai mare. Marin Sorescu,
pe care-1 titrează Un fiu al Soarelui necontenit în descifrarea
de sine. „Cine mă va vedea / cu un copac în braţe / să nu se
sperie...” (Motto-ul cărţii).

120
Ataşat de meleagul nostru şi de cei care-1 cunosc personal
sau cititori ai cărţilor, George Chirilă neastîmpăratul şi mânu­
itorul verbului melodios, a încredinţat redacţiei, în exclusivita­
te, poezia Prin iarbă, desculţi.

24 aprilie 2002

N.B. Poezia avea să apară cu textul de faţă în Suplimentul ziarului


Adevărul Harghitei, ALETHEIA nr.21, 2002.

Prin iarbă, desculţi

Cad stele pe râu.


Alergam prin iarbă desculţi,
iarba e umedă, albă de rouă,
pui tâmpla pe lut şi asculţi
lumina celestă cum plouă
în rouă privirea-i răsfrântă
şi fragedă pururi şi nouă.

Un zvon de-nspirare şi nuntă


cutreieră preajma şi valea
iar sufletul nu ni-1 inundă
tristeţea, durerea şi jalea:
în viaţă-s ai noştri, cei dragii,
pădurea cu murii şi fragii.
în palma bunicii e ziuă,
pe fruntea bunicului ninge
cu fluturi şi flori de cicoare,
ei veacul-1 bătură la piuă,
pe ei nici o spaimă-i atinge,
ne spun că nimic nu-i mai doare.

Cad stele pe râu somnolând


ca visele noastre pribege
ca petecul mic de pământ
în alte privelişti-oglinzi,
copil încă eşti şi colinzi
tinutul de naştere, sfânt
dat ţie prin lacrima-lege...

George Chirilă
„Blestemul cântecului“ — un roman
pentru toate vârstele

A scrie înseamnă a te exprima, adică să aduci la iveală şi altora ceea


ce s-a acumulat în tine într-un anumit timp. A te exprima este sin­
gurul rost al scrisului... Nu trebuie să uităm sau dacă vreţi, e bine
să ne reamintim, că scrisul cere vigoare, construcţie, ordonarea
ideilor, rememorarea unor fapte, zămislirea unor personaje ş.a. -
într-un cuvânt, comunicare.
Vorba, rostirea, povestea - magia vindecătoare a cuvintelor,
ne-am putea întreba, de unde vine oare?
Recentul roman „Blestemul cântecului” al scriitorului Mihail
Filimon, apărut la Editura Ermetic, 2003 se doreşte o întoarcere
într-o perioadă istorică mai puţin cunoscută tineretului de astăzi,
este evocarea epocii trăite de generaţia a treia. Lecturând această
carte cititorii vor ajunge la constatarea, ştiută de altfel, precum că
trebuie să te întorci întotdeauna într-un loc în care ai mai fost, iar
evocarea îţi impune să te retragi din prezent, să gândeşti în trecut,
să reflecţi la acele clipe, scene (fie plăcute, fie ele pătate de incerti­
tudini, de semne regretabile), să rememorezi impasurile.
Comparând timpurile „trecut” - „prezent” storci din tine dâ­
rele, urmele, schimbările „Eului”.. .Uneori, când începi să „poves­
teşti” altora ceea ce musteşte în tine pari a te elibera de unele
„noduri”, „sughiţuri”, mirări şi întrebări pe care le-ai înmagazinat

123
în timp. Aşa ceva face autorul cărţii care încearcă să se regăseas­
că, să se identifice în/cu atitudinile, comportamentul şi destinele
unor personaje.
Confruntarea periodică cu propriul tău trecut te umple de
romantism, dar şi de realităţi, de stupoare la adresa esenţei tim­
pului, a cauzelor şi efectelor celor care au vieţuit în el. Această
reîntoarcere te aruncă într-o disperare blândă, aparent nevinovată,
îţi impune acel firesc „joc” al întrebărilor. Cum a fost posibil? Ar
fi putut să fie altfel?
„Blestemul cântecului” este un roman în care se vor regăsi
implicit două categorii de cititori: 1. adulţii care-şi vor găsi „tim­
purile” umbrite de ivirea peste ţară şi neam a unei mutaţii, aşa-zise
noi, socialismul, comunismul, pe care am trăit-o în incertitudini,
teroare şi dictatură; 2. pentru tineri romanul devine o relevantă fi-
lă-document a stării existenţiale a fiinţelor cărora li se fură şi drep­
tul de-a iubi frumos şi decent. Peste sincera poveste de dragoste a
unor tineri ca Dom, Dorina, Oana, nu o dată îşi pune amprenta
„blestemul cântecului” care îi desparte pe cei dragi. Dragostea -
puntea de legătură către fericire se frânge în cioburi aruncate peste
imaginile din trecut.. .îngropate şi ele în colbul deziluziilor.
Locurile, împrejurimile sunt cele ale obârşiei autorului, reie­
şite chiar din paginile de început. „In dezbrăcarea munţilor, în
loviturile de topor şi scrâşnetul fierăstraielor, se ghiceau rapacitate,
cruzime, dar şi deznădejde”. Deznădejdea lui Doru Pădureanu,
personajul principal, ce îşi vede comoara furată, fără a putea in­
terveni.. .„Uciderea codrului e crimă de frate, părinţi şi strămoşi,
e crimă de neam”. Aceste reflecţii din gândirea lui Doru sunt atât
de actuale pentru zilele de astăzi.
Ideile şi cuvintele dialoghează neîncetat, pagină de pagină au­
torul face un supraefort pentru ca ele să aibă conciziune, înţeles.

124
claritate şi frumuseţea imaginii. în această goană a inspiraţiei şi
„trăirii” faptelor, condeiul rămâne uneori nesupravegheat, reve­
nind la unele secvenţe, gânduri, stări, fără a deranja însă firul epic,
curgerea discursului.
Cartea conţine destule pasaje nostalgice şi tulburătoare ade­
văruri din lumea satului de altădată, cel de pe Valea Mureşului,
încă nepoluat, unde portul, obiceiurile şi tradiţiile, credinţa sunt
păstrate cu smerenie, toponimia şi graiul localnicilor vieţuind ai­
doma codrului ciupit de bătaia vântului ori a apelor furişate de la
izvoare.
Personajele romanului, oamenii ruralului sau proveniţi de aici,
nici ca studenţi, nici ca intelectuali ridicaţi prin învăţătură nu vor
uita de locul de origine, reieşite şi din zicerea Oanei: „Ţăranul nu
se schimbă. Numai „domnii” ăştia pe care-i împopoţonează fudu­
lia, uită de multe ori de unde au plecat”. înţelepciunea părintească
a ţăranului privitor la căsătorie este nuanţată astfel: „Cu un sfat
bun, părintesc, putem oricând veni, dar în gândurile şi simţămin­
tele voastre nu ne băgăm”.
Trecerea la un alt mod de viaţă este „studiat” atent de au­
tor, nelipsind acea tachinare a eroilor: „Ţărancă a fost, ţărancă a
rămas! Cu lacrimi nu-ţi câştigi demnitatea...” (remarca Dorina
referindu-se la Oana care a rămas oarecum „ţărancă” pe lângă Li-
viu „intelectualul”) (p. 121). Badea Constantin, socrul lui Liviu,
administratorul castelului regal de la Valea Brazilor, nu se ruşi­
nează de originea sa socială mândrindu-se de oaspeţi deosebiţi:
„Suntem, într-adevăr, nişte ţărani, deşi eu pot să spun că până şi
regele nu s-a ruşinat de noi. De felul cum l-am primit, cum l-am
omenit, cum l-am servit.” (p. 124)
în derularea evenimentelor, o dată cu maturizarea protagoniş­
tilor, scriitorul le insuflă acestora trăiri ale propriilor conştiinţe.

125
conştiinţa colectivă fiind şi ea o emanaţie a spiritului vremii. Nu
lipsesc din roman rostirile gânditorilor cum ar fi cea a lui Goethe:
„Epocile morale alternează la fel ca anotimpurile”. (p.l31)
Succesiunea meditaţiilor şi frământărilor personajelor sunt
presărate de „motivaţii” şi exemplificări din poezia cultă şi cea
populară, ridicând nota de pitoresc a naraţiei, adâncind tristeţea
din sufletul tinerilor - Oana, nefericită cu Liviu; Doru bântu­
it de incertitudine, deznădejde în pragul pierderii fiinţei iubite.
Dorina. Versurile de durere şi blestem, venite din partea cealaltă
a muntelui din glasul Oanei sunt edificatoare pentru mesajul lor,
putându-se înscrie ca motto al cărţii: ,,Peste valea bradului / Suflă
vântul dorului; / Rupe brazi şi rupe fagi / Şi desparte pe doi dragi. /
De ne-a despărţit vreo fată / Cununia nu şi-o vadă. / De ne-a des­
părţit fecior / Fie-i moartea din topory / Din topor fără rugină / Să
moară fără lumină...”
Cântecul din poiană era previziunea pedepsei pentru cei ce
zdrobesc dragostea şi visele. Era cântec de despărţire.
„Ecranul minţii” este mereu
îmbogăţit cu un du-te vino de
imagini, întâmplări trăite, gân­
duri către fiinţa dragă. „Frumoa­
sele amintiri, să le arunci la guno­
iul uitării?” Aceasta-i dilema lui
Doru, fiindcă a le păstra înseam­
nă a se amăgi singur cu ideea unei
iubiri mincinoase, să te orientezi
după o stea ireală. Personajul este
bine conturat, emană maturitate
în idee şi faptă, un îndrăgostit în­
ţelept care scrutează la tainele cu-

126
noaşterii, meticulos cu lecturile şi tratatele universitare. Un Felix
Sima sau Ştefan Gheorghidiu într-un alt univers şi la o altă scară
valorică?!
înşelat de Dorina chiar cu prietenul lui, Liviu, în cugetul lui
Doru fierbe răzbunarea, una barbară asemeni cântecului de bles­
tem: nDe ne-a despărţit fecior /Fie-i moartea din topory/ Din to­
por fără rugină / Să moară fără lumină..Dar înţelepciunea va
triumfa: „în fond fiecare e liber să-şi hotărască viaţa. Nu are el,
Doru, dreptul să decidă viaţa altora”. Se bucură că în momentul
de furie n-a găsit toporul lui badea Constantin. Se simte fericit de
întorsătura lucrurilor şi de revenirea gândurilor lucide. Pentru el
„Dorina e acum undeva departe... iar golul din sufletul lui Doru
se lărgeşte...”
Inginerul de la fabrica de instrumente muzicale din Nemţeni
(numai oraşul Reghin poate să fie), interesat de acum şi de istoria
artei muzicale, reîntâlnindu-se în una din zile cu Oana va avea
tăria să readucă seninătatea pe cerul vieţii sale, al lor, o „renaştere
către larg de zări.” Şi dacă tânăra pereche se simte în apropierea
muzicii, literaturii şi a gândurilor lor, purificată de zgura urii, a
deznădejdii, ea nu va rămâne nepăsătoare nici la dramele şi des­
tinele altor semeni. Scriitorul redă fapte, întâmplări cu oameni
cinstiţi, demni, harnici, dar mereu persecutaţi, alţii nevoiţi să ia
drumul codrilor prigoniţi de agenţii securităţii care pătrund peste
tot vânând persoane, descoperind organizaţii subversive, făcând
arestări. Aflăm de Liviu Bulboană care devine „om al securităţii”,
trădătorul sfârşind tragic.
Romanul se încheie optimist. Doru şi Oana, a căror viaţă a
devenit poezie şi cântec, doresc să-şi unească nu doar gândurile,
ci şi destinele. Autorul prin această carte ne lasă să înţelegem că
lumea de atunci a fost plină de ramificaţii, cei mulţi fiind nevoiţi

127
„să se strecoare prin zăbrelele lipsurilor şi greutăţilor”, mulţumin-
du-se cu puţinul, ei fiind anonimii unei munci fără răsunet, dar
cinstite. Pentru alţii porţile devenirii s-au deschis mai larg şi mai
primitor, împlinindu-se în viaţa socială şi familială.
Ilustraţia de pe copertă sintetizează conţinutul şi mesajul căr­
ţii: toporul - unealta hărniciei omului de la munte, dar şi arma
ucigătoare, bradul semnificând vieţuirea, statornicia, vioara sim­
bolul armoniei, al dorului, verighetele sugerează împlinirea, că­
sătoria.

16 aprilie 2003
Binecuvântată a fost clipa...

Pe Ilie Şandru, profesorul, gazetarul, omul de cultură - organiza­


torul şi autorul de cărţi l-am cunoscut ca pe o personalitate activă,
pus mereu pe „fapte”. Aşa a şi rămas, doar anii s-au mai lungit...
Vremurile s-au mai schimbat dar tot deasupra noastră sunt! Con­
deiul său s-a lăsat, de la începuturi, antrenat în articole publicate
în presa judeţeană apoi şi în alte ziare sau gazete din ţară. De
multe ori scrierile sale au stârnit valuri de proteste, nemulţumiri
în rândul celor „ciupiţi” într-un fel sau altul. El este un autor de
subiecte grave, un creator cu riscul asumat al bătăliilor purtate
în forum. Un ostaş terestru luptându-se şi apărându-se cu arma
scrisului.
Dacă ar trebui să-i căutăm modele care i-au unduit ideile şi
faptele cred că cel mai nimerit ar fi să-i cităm pe Octavian Goga,
O.C.Tăslăuanu sau pe patriarhul, omul de credinţă şi învăţătură
Miron Cristea.
Autorul romanului „Binecuvântată a fost clipa...” nu reven­
dică ceva special, nu deschide procese „istorice” ori „literare”, nu
face rechizitoriu, ci numai explică evoluţia unei realităţi, unor
fapte şi evenimente istorice întâmplate într-un spaţiu şi în timp
dat. Ilie Şandru prin această carte vrea să demonstreze dincolo de
o cunoaştere integrală a unei epoci de unii trăită pe viu, de alţii
cunoscută din paginile istoriei neamului sau a consemnărilor li-

129
terare, deci vrea să probeze şi faptul că istoria nu poate fi minţită
şi nici fardată de cosmeticeni - fie istorici, fie literaţi. Altfel zis
- este relatat un moment istoric presărat de secvenţe edificatoare
ale primului război mondial - scene, naraţii, descrieri, caractere şi
tipuri de oameni, toate transpuse în file de carte, cu tot fluxul lor
tragic, cu personaje reale, ostaşi eroi care s-au jertfit pentru neam
şi patrie.
Aş dori să cred că la realizarea recentului său roman (dacă
reţin bine a noua publicaţie), autorul a fost marcat de vorbele
lui Nicolae lorga: „Eroismul a fost veacuri întregi felul de a fi
al unui popor întreg, bătut din veac de toate furtunile. Erou e
oricine fără gând la el însuşi şi care a dat tot ce avea României,
cu atât mai erou cu cât a jertfit mai mult şi cu cât a cerut mai
puţin.”
Citind romanul „Binecuvântată a fost clipa...”mi-am dat
seama că Ilie Şandru a mai tratat scenele războiului, situaţia
Ardealului, faptele de vitejie ale ostaşilor români „pentru uni­
rea românilor ardeleni şi a tuturor teritoriilor locuite de dân­
şii cu România!” Acest lucru se întâmpla în volumul „Sub
cumpăna veacului”, (Ed.”Petru Maior” Târgu-Mureş,1995)
cap.I „Treceţi batalioane Carpaţii...” Cele aproape 60 de pa­
gini de acolo sunt file de adevărat jurnal, pe care autorul, cu
talentu-i cunoscut, a reuşit să-l „transfere”, să-l valorifice sub
formă de pasaje edificatoare în noul roman. Evident, cartea
întregeşte această „Horă a războiului” cu informaţii noi, cu
personaje reale confruntate în tumultul evenimentelor, cu tră­
irile lor de civili ori militari, chiar intraţi ca voluntari în Arma­
ta română. Doi dintre protagonişti, personajele principale ale
romanului sunt ing. Flore Bogdan, originar din satul Fărăgău,
la 15 km de Reghin şi omul de cultură, publicistul Octavian

130
Codru Tăslăuanu, fiul Bilborului. Două destine „conduse”
paralei de scriitor de la un capitol la altul de-a lungul cărţii,
unele scenarii întrepătrunzându-se.
Cartea are meritul să ne poarte în acea cronologie, acea „tac­
tică” şi „strategie”, aş zice, pas cu pas, către momentele semnifi­
cative - pe care istoria frământată şi agitată a acestui neam le-a
gravat - întâmplări de viaţă, de bucurie, de durere sau speranţă.
Nimic din această lucrare nu pare metaforă goală, cuvintele îşi
au acoperirea lor. Faptele şi gesturile sunt ale unei istorii trecute
iar neuitatele pilde sunt ale unei armate române care pentru viaţa
statului nostru s-a manifestat prin tăria braţelor sale.
Autorul mânuieşte bine specia descrierii - paralela, precum şi
procedeul stilistic, antiteza, aşa cum o dovedesc unele evenimente,
scene, tablouri, personaje ori ideile sau termenii folosiţi în narare.
Este văzută tot atât de bine natura, priveliştea montană, după cum
se insistă asupra oamenilor, situaţiilor şi stărilor lor. Dialogul este
scurt, uneori tăios, vehement!... (a se vedea dialogul între Flore
Bogdan şi ofiţerul ungur Vajai Kăroly- p.135-136) sau schimbul
de replici între O.C.Tăslăuanu şi generalul Istrate, de unde reiese
că regăţenii n-au încredere în ardeleni (p. 169-170).
Portretele se evidenţiază prin notele morale, acelea care se
oferă percepţiei simţurilor şi acelea cuprinse de intuiţia psiholo­
gică. Momentele tensionate, tulburările lăuntrice sunt alternate,
combinate cu secvenţe şi scene melancolice, profund umane, uşor
reconfortante, cu sfaturi, vorbe de duh ori spovedanii care înfru-
museţaeză firul epic al romanului. Subliniem „gestul” învăţăto­
rului Mihail Teodorescu de-a lupta „pentru eliberarea fraţilor”
dar este sfătuit de maiorul Solomon să rămână în sat „pentru
luminarea minţilor copiilor...” La Comăneşti se anunţase sosirea
reginei Maria. Iată pasajul din carte: ,,Era o zi senină şifrumoasăy

131
de toamnă. Aşa era şi regina: frumoasă şi o admirau toţi pentru
frumuseţea ei, însă şi pentru curajul de ase fi aventurat pefront,
pentru a-i îmbărbăta pe soldaţi. Avea pentru fiecare o vorbă de
încurajare şi un zâmbet. Locotenentul Tăslăuanu o urmărea în­
deaproape, cu priviri admirative. Rămase încântat de înfăţişarea
ei şi se gândea că pe tronul României nici n-ar fi putut sta decât
o asemenea fiinţă, coborâtă parcă din lumea zânelor. <în mod
sigur, ea este şi regina noastră,a ardelenilor>, cugetă eV\ (p.l69)
Cititorul va fi sensibilizat de frumuseţea „imaginii artistice”
în care scriitorul desprinde „prietenia” dintre Tăslăuanu şi Tia
Petrescu, care îşi făcuse prezenţa de mai multe ori în casa doam­
nei Climescu din Oneşti, unde era găzduit locotenentul, (pp.
174-176)
Şirul exemplelor ar putea continua cu destule altele, fireşte şi
cu secvenţe de pe front. Lăsăm ca acestea să fie savurate de cititori,
probabil dornici de-a cunoaşte pe parcursul anilor şi alte roade
literare ale autorului.

21 mai 2003

132
Farmec si smerenie

Trebuie să recunosc că n-am fost surprins de sensibilitatea preotu­


lui consilier eparhial Dumitru Panaite - este cu un pas înaintea
sensibilităţii enoriaşilor săi. Oarecum surprins am fost să constat
că alături de predicile duhovniceşti rostite, Domnia sa este şi un
creator original de frumoase slove artistice.
Starea de sărbătoare la care suntem invitaţi, se doreşte un răs-
puns gândurilor poetului rânduit în prima sa carte ..Interferenţe
lirice \ (2004)
Cartea de poezie nu are o naş­
tere uşoară. Se trudeşte la ea pen­
tru mister, pentru ca fiecare vers
să devină un miracol în cotidianul
limbii.
Coborât spre noi ..dintre vâr­
furi arcuite de Hă§ma§pudrat de
nea,..” poetul — părinte va înţele­
ge că ..drumul vieţii e un Paşte\
nu înainte de a fi ..spart oglinda ce
reflectă ale vieţii strâmbături', A
pornit în acest periplu deloc uşor,
convins că pentru spirit timpul
poate lua dimensiunea întineririi

133
şi că ajunşi la o anumită vârstă ne mai schimbăm şi putem rămâne
sau deveni lirici.
In clipele noastre de meditaţie ne dăm seama că poezia încearcă
să ne privească, să ne insufle tărie, frumuseţe, iubire. Poezia preotu­
lui Dumitru Panaite este înainte de toate Mângâiere şi Spovedanie,
deopotrivă, eliberarea a tot ce-a mustit în timp. Tentaţi să aflăm ce
se ascunde în mişcătorul suflet al Eului, care „lucrează” de bune
decenii, ne înfruptăm cu inteligenţa, sensibilitatea şi puterea plăs­
muirii autorului.
Poezia este capabilă să exprime toate acele nuanţe nenumărate,
acele delicate irizări ale simţirii, care sunt imposibile în alte moduri
de exprimare. Poetul îşi măsoară ..statura cu orologiul / Ce adună
eternitatea -ntr-un cortegiu . înfloreşte ..pe un răzor cu flori al-
bastre>> s\-s\ topeşte ..corola anilor prin glastrei
Există o anume frământare, o stare de nelinişte în destule creaţii:
..Mă înfloarăghemu-n derulare. /Pomii-ndoiţi de-a vântului turbare.
/ Grinzile în scrum sub vâlvătaie. / Pruncul dus de valuri, din odaie''
(Cel care am fost...) Teama se manifestă sub forma unor sincere măr­
turisiri: ..Mi-efrică de-un mâine gol. / Făro speranţă de-mplinire. / De
clipele ce-aleargă-n stol. / De vidul secat de iubire '' (Mi-e frică)
Sub tensiunea sentimentelor şi emoţiilor, autorul reconstituie în
imagini şi simboluri o experienţă umană, colorată uşor cu nuanţa spe­
cifică a pasiunii sinelui, a dragostei şi speranţei: ..Vădzarea în luptă cu
timpul oprit. / Văd o crenguţă ruptă de-un arc de lumină. / Văd cerul
de-argint stropit cu zenit. / Vădpace în lume şi iubire deplină," (Con­
vertire) sau ..Vreau să-mi dreg tumultulsoartei cu esenţă de răbdare. /
Să rup din trupul vieţiifructul mage ce mă doare, " (Vreau...)
Ceea ce simţim în aceste creaţii poetice nu este o calitate emoţio­
nală simplă, izolată sau detaşată. Este procesul dinamic al vieţii însăşi,
radiografia mişcărilor sufletului zămislitorului, oscilarea continuă în-

134
tre poli opuşi, între bucurie şi durere, speranţă şi teamă, jubilare şi dis­
perare. A găsi forma estetică a acestor pasiuni, a le transforma într-o
stare liberă şi activă este meritul d-lui părinte Dumitru Panaite.
Boarea unei vraje fragile adulmecă comunicarea şi înfrăţirea
sufletească a mesajului acestei cărţi de poezie. Farmecul expresi­
ei stă în balanţă cu cel al simplităţii şi sobrietăţii. Toamna pare
anotimpul preferat al poetului, dar imagini romantice se desprind
şi-n versuri ca acestea: ,,Plânge-ncet pe-o aripa defulg / Bătrâna,
iarnă-n doliu de alb crud/Ziua-i lungă, viaţa-i e-n amurg, /Mi-
roase-aprimăvară cerul nud!" (Sfârşit de februarie) Timpul devi­
ne un laitmotiv şi un pretext de confruntare cu eul liric: ..Timpul
tăcea §i tot trecea, hrănit cu tinereţea mea!"
Schimbarea stării de spirit, „trăirea” în realitatea imediată a lucru­
rilor, ori în ritmul formelor spaţiale, în armonia şi contrastul imagini­
lor, în echilibrul luminii şi al umbrei - sunt trăsături ale unei persoa­
ne complexe, uşor romantică, dar constructivă. Contemplă obiectele
şi fenomenele atribuindu-le o viaţă interioară şi o formă personală.
Poetul tânjeşte după călătoriile siderale pentru a vedea ..cerul
de-argint stropit cu zenityy şi-a îmbrăţişat Universul ..cu sufletul
meu sărac" şi într-un sfârşit: ..să-mi aşez în ramă versul şi apoi pe
veci să tac!"
Există în acest volum de versuri un lirism al înţelepciunii, al
experienţelor stratificate. Omul este judecătorul destinului său; are
puterea şi libertatea de a alege între adevăr şi falsitate, virtute şi ti­
căloşie, bine şi rău. Dacă face alegerea cea dreaptă şi îmbrăţişează
virtutea, el îşi va culege răsplata.. ...Intr-un impetuos avânt, m-am
prins de toarta cerului / Şi-am căutat un punct de sprijin ca să dau
lumea înapoi!" Şi ca orice început elanul se manifestă ca o joacă de
copil: ..Voiam doar să răstorn pământul şi să mişc cerul- unicat! Şi
sămă-ntorc, apoi, cuminte-n şirul străbunilor mei!" (Reflecţii)

135
Unele dintre confesiunile pă­
rintelui Dumitru Panaite devin
profesiuni de credinţă în favoarea
versului tradiţional, incluzând idei
care trimit la concepţii estetice de
tip clasic. Preluând sfatul vechilor
înţelepţi, poetul pune bunătatea la
mijloc şi frumuseţea împrejur. Şi
dacă bunătatea tuturor lucrurilor
este Dumnezeu, iar frumuseţea lu­
crurilor e strălucirea luminii Aces­
tuia, frumuseţea autorului se pozi­
ţionează spre Divinitate, asemeni
făuritorului de Psalmi: ,Jntinde-mi mâna, Doamne, sa Te găsesc
prin beznă,! Să calc pe stele §i pe valuri de argint, i Să-Ţi portpova-
ra-n trupu-mi şi-n sângepân-la gleznă, i Şi să mă ţin de haina Ta,
spre m^w/V.’XTE-DEUM)
Izvorul creaţiei imaginative nu va seca.. .Filă cu filă, la poetul
liric simţim această continuă renaştere şi regenerare cum reapa­
re în formă nouă şi cu o forţă proaspătă, în limbajul simbolic:
,,Mi-am căutat, apoi, un loc printre asceţi, i Să-mi refulez otrava
strânsului în chingi, i Şi-am învăţat: cuADEVARdacă te-ncingi,
i Al libertăţii fulg va naşte libertăţi? (Descătuşare)
încercat de atâtea prejudecăţi, cel ce-a ,,vrut adevăruT îşi face
din ..onoare un temeinic scut”. Şi-n această trudă, nu o dată ..bol­
nav”— iese biruitor văzând ..lumea cu ochi ca de înger,.. "şi mulţu­
mit, căci a ..îmbrăcatprezentul în aurul răbdării,” (Convertire)

Apărut ca Postfaţă în „Interferenţe lirice”, 2004

136
„în tumultul liniştii” - confesiuni lirice

Un proiect literar, la care cazna autorului s-a întins pe zile şi nopţi,


vine să fericească pe iubitorii de poezie. Domnul Dumitru Pana-
ite alătură cărţii de debut „Interferenţe lirice” pe cea intitulată
„In tumultul liniştii” (Editura România Pur şi Simplu, Bucu­
reşti, 2004).
Preţuiesc persoanele care au simţit suflul înnoitor al timpului
şi s-au asociat cu mişcarea artistică a vremii, ieşind la lumină din
cercul achiziţiilor unei epoci anterioare a culturii. Am admirat
şi invidiat totodată pe cei care au reuşit să valorifice în arta lor
„spontaneitatea” şi „concepţia”, „reflecţia” şi „fantezia”.
Părintele poet Dumitru Panaite ni se prezintă prin cele 108
creaţii lirice ca un Apostol al răbdării şi tăcerii, căutătorul de sen­
timente şi gânduri. Spirit esenţialmente elegiac, iubitor de linişte
şi contemplaţie, poezia sa este plină de vise şi miresme, iar omul
înlănţuit, asemeni lui Prometeu, de meleag, strămoşi, lumină, in­
finit, univers, timp, destin.. .Asaltat de mici nelinişti, uneori grav,
alteori un bucolic confruntat cu cotidianul vieţii, versifică subiec­
te curente în stil tradiţional domol: ..Cuvântul dat e-amâgire./Ju­
rământuljoacă farse./Blestemul naşte iubire./ lubirile-s furtunoase. ”
(Nestatornicie) ; ..Storc amiaza din zenit / Să dublez ora de somn. /
Sting gândul de ..bunveniC/ Pentru cel poreclit (Modestul);
..O fântână-n drumul ţarinei./ Cu oglinda ciur de bani./ Lângă ea.

137
stăpânul turmei / Numără un pumn de bani!' (Fântâna din răzoa­
re) Sentimentele sunt trăiri unice, spontane, în schimb ideile sunt
elaborate cu efort, unindu-se în mijloace pertinente ale cunoaş­
terii: nPaşi de somn în ring albastru,/Presărat cu miez de noaptej
Scrijelit cu vreri în şoapte,/ Prevestesc etern dezastru."(Vrăji) sau
„Am crescut cu must de veghe,/ Cu lapte din Căi Lactee,/Legănat în
strai de zeghe / Pe-a vieţii grea mareeA (Marea trecere).
Un curios, un „cicălitor”, în sensul bun, de a afla şi a şti cât
mai mult, autorul ni se destăinuie în poezia „Ce-i viaţa?” „Tot
mereu am vrut ceva, / Alergând, pribeag, spre nimeni, / îmbrăcat
într-o manta / Spartă de viaţă si semenii' sau „Din deşertăciunea
vieţii / Mi-a rămas un pumn de bine: / Logosu-ntrupat şi sfinţii, /
Biserica vie-n mine!'
Totul începe la dânsul simplu, nefiresc de simplu: „Refac
oglinda bătrâneţii/ Din cioburi, sparte cu-aroganţă / In ani din zorii
dimineţii,/ Acum, când am trecut prin viaţă!'. ..„Cu degetul la tâm­
plă, scriu,/ Să mă asemăn cu -nţelepţii,/ Dar sufletul îmi e pustiu /
Că mâine voi ft-n rând cu drepţii. "(Retrospectivă)
Poetul îşi lasă memoria şi sufletul pradă aducerilor aminte,
privelişti şi chipuri chemate din existenţa şi inexistenţa lor se pe­
rind în jurul făpturii sale rămânând apoi neclintite în noi (Nu
ştiu nimic, Marea trecere, îmi înscriu strămoşii. Trepte în eter).
Spaţiul meditaţiei înaintează fără grabă, se întinde ca un covor
neted şi luminos: „Gândesc, exist, mă îndoiesc, /Din tine spre mine
privesc; / înghit cu slove-nţelepciunea, / Rodesc bogat cu rugăciunea.
// îngân ecouri disperate, / Să-nvăţ a cântări dreptate, / M-agăţ de-
un fulg de adevăr, / De-un abur veşnic schimbător." (Rotonda plo­
pilor aprinşi)
Dumitru Panaite este un melancolic care trage „perdeaua din­
tre norP's^ facă „umbră soarelui" şi adună „ceaţa de pe zorCă^nd

138
„drum liber gânduluiy> (între zori
şi înserare). Alteori lasă „dâră
prin apa mării,w ca „semn al veş­
nicei întoarceri', iar „pe uscaf va
face un cuib al răbdării- / Pen-
tru-n zbor plin de prefaceri" (Tri-
dimenional). Intr-o permanentă
plecare/plutire pe neostenitul
cugetător îl găsim când în spaţiul
terestru, când în cel celest: „îm­
pletesc valul cu norul,/ Să mă urc
în pomul vieţii./ Peste umbre trag
lin storul,/ Luminez geana triste­
ţii. " (Tridimensional)
Versurile se nasc aidoma răsăritului de soare sau al vântului
colindător în spaţii, silindu-se să fie veghe şi somn, „fulgerate-n
ochii blonzi",”lumini jucate-n corzi", „sufletepictate-n geamuri"...
„odihnă-n ramuri".. .(Oglinzi de-nserări). In unele poeme regăsim
lăcrimarea fiinţei în fata necunoscutului din univers, e melancolia
spiritului care se caută pe sine (Raţiunea-i cosmos, închipuiri,
Ezitări, Singur, Infinit şi Univers). Poetica misterului este înlocu­
ită cu o poetică a clarităţii şi a dorinţei de linişte. Iată ce putem citi
la D. Panaite: „Oglindă de apă seacă, / Spartă când umbra se-neacă,
/ Aduce noroace-n cioburi / Dezlegând soarta din noduri. // Sfinţii
au oglinzi în Cer / Să topească frig şi ger / La raza smulsă din soare,
/ In arşiţa, care-i doare. ''(Oglinzi de-înserări)
Visător de gânduri şi de doruri, de osteniri şi de avânturi, po­
etul se agită şi respiră „prin trunchiul de copac", îl „doare codru-n
agonie","spiritul de castă", îl „doare dorul de durere"; rosteşte „for­
mule de mister",st\:^n^t „toarta cerului în mâini" ptmiu. a învinge

139
na lumii inerţie\ Şi toate acestea pentru a fi noi, aici, stăpâni
/ Pe-o viaţă fără moarte si pe glie.” (Aripa gindului şi Mă doare
dorul)
Părintele Panaite adoră poezia ca pe o mare Divinitate. Starea
de poezie începe printr-o stare de real. Să-i urmărim „meşteşugul”:
şlefuieşte clipa, stoarce lumina, mestecă umbra, elogiază culoarea,
,pata ce dă sens vieţii”, picură speranţă neuitând nici de tristeţi, su­
ferind de „galben de toamna \ Tulburătoare intenţii şi ecouri se des­
prind din poezii ca. Străinul, Am văzut un ierarh, Mielul Pascal.
„Plâng la Paşti toţi mieii,I Ce-si lasă mame munte / In ceaţa disperă­
rii, //.. .Plâng mieii în cor antic / Şi turma toată plânge,! Acoperiţi de
glasuljalnic i Al Mielului de Paşti...” (Mielul Pascal).
Cartea de poezie nu duce lipsă de palpitările, tresăririle „eu-
lui”, există o temperatură care îl învăluie pe autor. Una din cre­
aţii poartă şi titlul „Febra poezie”, finalul căreia, asemeni slo­
vei argheziene, invită cititorul la „suferinţă”: „Mintea, în robă de
vestală,! Stoarce înţelepciune-n nuferi,! Aşează versuri pe-o peta­
lă,! Ca tu, citindu-le, să suferi”. Poetul este cuprins şi de dureri
reţinute, supravegheate, transformate în stare de veghe a fiinţei
faţă de timp, istorie, faţă de agresiunile existenţei. Aceste teme
nu ating niciodată starea de criză. Imaginaţia vine numaidecât să
prelingă acea pulbere purificatoare, iar fiinţa tinde spre împăcare
şi desăvârşire. D. Panaite pare a fi unul dintre acei creatori de
vers care priveşte mereu într-o oglindă nevăzută. Versul său mai
evidenţiază că identitatea noastră n-o putem simţi cu adevărat
decât închizând ochii, visând, ca şi când întunericul (visul) ar
fi de fapt mediul specific esenţei noastre. „Prăbuşit pe ghimpi de
sete, ! întregesc calmu-n izvoare, ! Colorez soarele-n pete ! Şi adorm
printre răzoare.!! Bat, cu gânduri de mesteacăn, ! La fereastra nopţii
sumbre, ! Să-mi adun vrerile-n leagăn, ! Să-notpe valuri de umbreP

140
(Visez). Visul are şi o altă semnificaţie precum în Cireaşă amară:
„Am visat cireşe-amare / Picurând venin pe palmey I M-am trezit cu
ochii-n soare, / In vârtejul ce nu doarme”.
Alături de versurile „aforistice”, unde stilul devine parabo­
lic, se recurge la destule „artificii” uşor melodramatice, variaţiui
vesele, jucăuşe, stilul comunicării fiind umorul, ironia şi uneori
sarcasmul (Nestatornicie, Revers, Umor trist. Melodia vieţii.
Speranţe, Şiroaie de vis). Câteva exemple: „Umorul trist şi sincopat
/ Hlamidă roşie îmbracă, / Cu sftncşi de gheaţă asortat, / Deget de
lacrimă săracă. H Ascuns în umbra vieţii mele, / Probez cu degetul
speranţa. / Din flori cu suflete rebele / Culeg minunea. Asta-i viaţal”
(Umor trist) sau „Plouă-n palma dimineţii / Picături de glume cru­
de, / Casele îşi vând pereţii l Pe un pumn de slove surde. H .. .Râde
timpul într-un dinte / Ca un pui de cabalină; / Când te laudă, te
minte / Şi-ţi lasă gust de rugină. ”(Revers)
Cu sufletul său luminos, gândirea şi voinţa sa liberă D.Panaite
îşi doreşte să vieţuiască cu sentimentele celor din jur (Iţi sărut pal­
ma de foc. Oamenii care mă dor, Te-alung şi te vreau. Speranţe,
Sunt statuie gânditoare. Tu eşti veşnic ş.a.)
Există în poeziile acestui volum un întreg scenariu cu plecări
şi întoarceri, urcuşuri şi coborâşuri în spaţii, existenţa şi imagina­
rul fuzionând. întâlnim judecăţi lirice, metafore dezvoltate, ne­
linişti existenţiale, unele dintre ele amintindu-ne de poetul de la
Lancrăm. Destinul îi pare preotului poet ca un „bătrân şi rupt de
lume” pentru că „Nu pricep viaţa întoarsă / In haos, în râs şi glume,!
Adevăru-n plâns şi-n farsă”. (Copac bătrân)
Dăruit muncii, hotărât să nu tulbure pacea lucrurilor D. Panaite
pune mereu un cerc de lumină în jurul fenomenelor şi obiectelor
lirice, spiritul nu abandonează niciodată voinţa de a pricepe şi de a
stăpâni ceea ce se refuză înţelegerii. Imagini după imagini, chipuri

141
după chipuri, vremi îmbrăţişate în alte vremi, ţinuturi de pământ
logodite cu mări de ape, clipe desprinse din şiragul lor şi risipite în
netimp, îndoieli, slove şi înţelepciune se perind „In tumultul liniş­
tii”. Dintre reprezentativele creaţii ce merită un tratament aparte
pomenim: Te-alung şi te vreau, Oltul - brază de cer, Vă cheamă
Eminescu, Putna - 500, Iţi mulţumesc, Săpâne Sfinte, Risipă de
culoare. S-ar putea întreba poetul creator: Vă veţi îndura de versurile
mele pentru tot ce am scris aici în descătuşarea sinelui şi în plăcerea
lui?... „Şi dacă sufletul vrea să se cunoască pe sine, oare nu către
suflet se cade a privi?” (Socrate). Dintr-un caleidoscop de imagini
colorate şi aromate ne priveşte un chip care ştie că nici o conştiinţă
de sine nu epuizează vreodată şinele, iar din tot ce-a pătimit, singu­
rul lucru care n-a fost pătimire, ci act, a fost cuvântul, cel rostit. Şi
tot ce a fost închipuit, ordonat şi scris în cartea „In tumultul liniştii”
va rămâne amintire efemeră a bucuriei si> durerii dintr-un vis frumos
şi adevărat.

9 martie 2005

142
Un monument reînviat

Venim la Biserică la chemarea Domnului, ne cheamă Biserica prin


sunetul clopotului, mergem să ne închinăm, să ascultăm predicile
preoţilor noştri. Duminică, 29 iunie am mai fost în lăcaşul sfânt
şi pentru o Carte, pentru sărbătoarea ei şi a autorilor care au ză­
mislit-o.
In 2005 preotul Emil Pop avea să ne lumineze cu Albumul
omagial,,Biserica Sfinţii Apostoli Petru, Pavel §i Andret\ a cărui
istorie se cifra atunci la 70 de ani.
Citeam şi cugetam la acele frumoase mărturii de credinţă,
fragmente de monografie, la cele 31 de rostiri pline de duh spuse
cu deosebită smerenie în duminici si-n sărbători.
In „Cuvinte ziditoare” ne lăsa aceste vorbe de speranţă: ,,A§ vrea
să scriu cu litere defocfericirea credinţei în inimile voastre. Doam­
ne, ajută - măr De pe atunci am ştiut, am simţit că acel început va
avea o continuare. Dumnezeu l-a ajutat! Dumnezeu i-a ajutat!
Azi, la patru ani după acel eveniment editorial strângem în
mână, dar mai ales în suflete o nouă realizare, despre aceeaşi bise­
rică, acum strălucind mai maiestos prin picturile realizate, parcă
mai vie, binecuvântat loc de popas spiritual pentru credincioşi,
monument istoric, ctitorit de preotul Isidor Vlad.
O carte este un act de răspundere şi, mai curând o dăruire şi
un fel de a fi cucerit de o cucerire. Titlul nu se putea mai sem-

143
nificativ ,,Un monument reînviat
Biserica ortodoxă Sfinţii Apostoli
Petru, Pavel §i Andrei
Acest Sfetnic grafic frumos
ilustrat, un adevărat catechism
moral a apărut cu binecuvântarea
şi sprijinul nemijlocit al Prea Sfin­
ţitului loan, Episcop al Covasnei
şi Harghitei, Arhiepiscop onori­
fic pentru activitatea pilduitoare
şi slujirea chiriahală deosebită şi
îndelungată a Bisericii.
Autorii acestei cărţi, preotul
Emil Pop şi profesoara Valeria Pop ne invită la o lecţie de eleva­
ţie spirituală şi morală, lecţie de comportament existenţial şi de
demnitate umană. Creaţia dânşilor este totodată o făgăduinţă,
o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi. Slujitori
ai credinţei, adevărului şi libertăţii, familia Pop s-a străduit cu
răbdare, migală pentru a da viaţă cuvintelor în cadrul unui stil
personal. Avem între coperţile acestui volum o dezlănţuire „di­
vină”, inspiraţia, meditaţia şi credinţa se dăruiesc cu luciditate
interioară sinelui. Generoşi din fire, distinşii cărturari au acor-
dat în prezenta carte file şi pentru alţi credincioşi, pasionaţi ai
scrisului.
In primul capitol, „Crâmpeie istorice”, cititorul face cunoş­
tinţă cu tot ce s-a întâmplat în răstimpul celor 73 de ani cu acest
lăcaş de cult, dar şi cu profile de preoţi care au slujit aici, părintele
Isidor Vlad la începuturi şi cel care a preluat nobila misiune de-a
repune în funcţia primordială biserica, preotul Emil Pop, actualul
paroh al „Monumentului reînviată

144
Al doilea capitol „Cuvinte
de învăţătura' având subtitlul
„Părintele Emil ne vorbeşte",
cuprinde cugetările duhovni­
ceşti ale parohului rostit cre­
dincioşilor săi pe care-i păsto­
reşte aici de peste 20 de ani.
Capitolul trei „Biserica şi
credincioşii săi" se doreşte un
elogiu adus unor chipuri de
slujitori ai Bisericii, tineri şi
vârstnici, portrete de dascăli
întru învăţătură.

Deschideţi şi citiţi Cuvintele de învăţătură din această fru­


moasă şi blândă carte. Veţi întâlni pagini pline de fapte şi întâm­
plări despre oameni, credinţă şi iubire, prin care prinde viaţă şi
lumină întreaga comunitate umană, tineri şi adulţi, fericiţi şi ne­
fericiţi, chemaţi să se înalţe şi să se bucure prin rugăciune pentru
a-1 avea pe Dumnezeu cel viu în inima lor.
Ne permitem să cităm câteva reflecţii, mesaje pentru timpul
nostru trăitor. Doamna profesoară Valeria Pop, distinsă şi sensibi­
lă poetă cugetă astfel: „Iertarea şi duhul blândeţii sunt două tră­
sături obigatorii ale vieţii noastre. Acestea se reflectă cel mai bine
în nejudecarea aproapelui, care are urmări miraculoase asupra
acestuia, până la întoarcerea sa la credinţă” (p. 188). Sau această
seminificativă şi înţeleaptă constatare de la p. 201: „In ţară, poeţii,
eroii, martirii, sfinţii închisorilor, într-o ierarhie de Dumnezeu
ştiută, trec încet dincolo, cu trupurile plătind tribute firii celei
pământeşti; duhovniceşte însă, refac drumul invers celui parcurs

145
la naşterea cea pământească, de la
Fire la Fiinţă, întru Naşterea cea
cerească”.
Părintele Emil Pop, înţelept
cercetător şi făuritor de maxime,
în finalul cărţii în scrierea „Am
aflat pe Mesia!” ne vredniceşte
cu această parabolă plină de în­
văţătură: „Dezideratele unei vieţi
creştine sunt posibil de împlinit dacă tinerii şi chiar pruncii au
„pământ” bun şi în cantitate suficientă pentru ca „sămânţa” sufle­
tului să rodească. De asemenea, e necesară şi oţelirea caracterelor,
spre a nu fugi de suferinţa purificatoare, de lupta cea bună, spre a
ne asuma partea de jertfă întru cucerirea cununii”!

Ne-am dori ca cititorii, toţi credincioşii să zică la mântuirea


acestei Cărţi că au citit nu numai o carte, ci au cunoscut nişte
oameni deosebiţi.

1 iulie 2009

146
Frescă sfântă — luminoasă,
din cuvinte plămădită

..Ctitorii de lumină. Ctitorii dai-


nuitoare>f. recenta carte de familie
a Preotului Emil Pop şi Prof Va-
leria Pop am primit-o de Naşterea
Domnului lisus Hristos - 2010
cu o frumoasă si > duioasă dedi-
cade. Tipărită cu binecuvântarea
şi sprijinul nemijlocit al I.P.S.
lOAN, Arhiepiscop al Covasnei şi
Harghitei, Inaltpreasfinţitul loan
Selejan fericeşte cu slove darnice
de început cititorul pentru a gusta
din hrana duhovnicească la care
au trudit cu smerenie si
> bună ere-
dinţă autorii.
..Singulas dies singulas vitas pută' — ia fiecare zi în parte drept toată
viaţa, zicea Seneca. Cu liniştea spiritului semnatarii acestei cărţi au
făcut din clipele şi zilele lor o vreme reală, pentru a împărtăşi din
tainele si) fructele lor si> nouă - cititorii. Suntem în fata ) unei lucrări
care te invită spre deschiderea inimilor noastre spre credinţă, este iz­
vodirea care te îmbie să ne facem din inimile noastre lăcaşuri sfin-

147
te în care Să-L primim pe
Dumnezeu, în rugăciune,
binefacere şi iubire. Această
carte mi-o închipui ca pe o
frescă sfântă şi luminoasă
plămădită din slove înţelep­
te, pline de învăţătură şi atât
de folositoare, un perga­
ment contemporan în care
domină cugetările şi pildele
duhovniceşti, dar şi „file de
istorie” sau „naşteri de legende”. Călătorii cu Dumnezeu, Pelerinajul
la Sfântul Munte al Athosului, „Rostuiri Duhovniceşti” - buchete
de gânduri semnate de credincioşii din toate generaţiile. Reverii des­
pre preoţi, dascăli, elevi, apoi prezenţe ale micilor iconari şi ucenicii
mozaicari; nostalgice şi pline de adâncimi filozofice versurile d-nei
prof Valeria Pop, transmise prin ciclul „Poeme în cruce”: „Opasăre —
lumină apare si străluce / Se lasă blândă din zbor pe- altar / Aripile i-s
flăcări, pieptul-jar... / Din Preaînalt ea vine si se-aşterne-n Cruce. ” Şi
la toate acestea se adaugă un buchet iconografic plin de eleganţă şi-o
cromatică îmbietoare.
Dacă Biserica este „stâlp şi temelie de credinţă şi adevăr \ slujito­
rul ei, preotul este „mădularul cel mai însemnat al lăcaşului sfânC,
părintele sufletesc al păstoriţilor săi, „părinte \ căci el naşte pe fii săi
duhovniceşti prin Botez întru credinţă, iar apoi îi face să sporească
în ea. Vocaţia pentru preoţie, aşa cum ne-a dovedit-o părintele Emil
Pop nu poate fi separată de munca continuă şi entuziastă pentru for­
marea proprie, fiind în contact necontenit cu Biblia, dar şi cu cartea
de faţă concepută de domnia sa, şi încă altele atât de dăinuitoare,
devenind astfel educator, misionar, purtător de cultură şi civilizaţie.

148
Chipul şi lucrarea sa devin în acest fel şi mai luminoase, pline de în­
ţelepciune, stăpânite de tact pastoral şi credinţă, răspunzând cerinţe­
lor celor doritori de sfinţenie, frumuseţe si iubire: .Veniţi dumnicâ de
duminică şi sărbătoare de sărbătoare la biserică, sunteţi binecuvântaţi
de Dumnezeu... şi încercaţi să lămuriţi şi pe alţii să vină, ca să aveţi
dar de la Dumnezeu”.
O creaţie a unui ins, a unor persoane devine bun comun, iar
omul de rând se bucură de străduinţele Celuilalt, faptă care ar trebui
să fie în firea lucrurilor. Valorile spirituale, cartea, icoana, sculptura,
compoziţia muzicală se transmit din generaţie în generaţie şi se îm­
bogăţesc cu fiecare nouă generaţie, cei vii — pământenii colaborând
nu numai între ei, dar şi cu cei plecaţi dintre noi prin ideile şi reali­
zările care rămân.
„Ctitorii de lumină^ Ctitorii dăinuitoare” este cartea care oglin­
deşte fapte şi gânduri creştineşti, redă duhul lucrurilor, ceea ce doreşte
lămurirea cât mai firească şi exemplară a vieţii oamenilor. înţelegerea
şi trăirea duhului, evenimentele, întâmplările legate de om şi de spirit
umanizează cititorul, îl fac părtaş cu cugetul şi slova autorilor.

li

149
în sat sau oraş viaţa este a obştei, insul - persoana nu este decât
o fărâmă neînsemnată din flinta > acestora. Asa> cum la sate mai există
oieri şi plugari care nu trăiesc decât de pe urma oilor sau a ogorului,
dar nu şi-au pierdut credinţa, la oraşe intelectualitatea şi alte categorii
sociale se integrează cu activitatea lor în pulsul vieţii urbane, întâlnin-
du-i uneori şi la slujbele bisericeşti. Dacă unii locuitori din singurătăţile
munţilor noştri au devenit adevăraţi gânditori şi încrezători în faptele
Domnului, avem destui credincioşi în apropierea noastră încercaţi de
momente grele, depăşindu-le uneori prin închinăciuni, pacea revenind
în sufletele acestora şi datorită sfaturilor duhovnicului. Acesta cu pilda
şi crezul său lăuntric va repara „treapta scrântitaindicând calea pen­
tru a putea săvârşi saltul firesc. ..Tragediile mari nu sunt în bordeie, ci în
castele. Pentru că şi căderile mari sunt de mai susJ>- precizează părintele
în cartea sa. Şi mai insistăm asupra acestei parabole: „...Tuturorfiilor
lui Dumezeu ne este posibil să ajungem la performanţa găsirii lui Dum­
nezeu în această lume: a ne îmbrăca în haina de lumină a Schimbării la
faţă; să păşim din viaţa după gândurile omeneşti. în viaţa după gândurile
dumnezeieşti. Şi această schimbare în noi continuă săfie actul de bucurie
a vieţii noastre, al găsirii sensului vieţii noastre, pentru a depăşi uşor cri­
zele de toatefelurile care vin una după alta. ”
Să primim deci, cu dragoste şi împăciuire această Carte- Altar
bisericesc, ctitorie a gândului şi cuvântului, binecuvântată podoa­
bă pentru sufletele pline de lumină, dar mai ales pentru spiritele
încercate de taine, nelinişti si tristeti încă nevindecate.

Publicat în Angustia 15, 2011, pp. 376, 377

150
IV.
Reflectând la spiritele adevărate

, Putinţa de a trăi noi înţine cu sufletul altuia


e singura adevărată valoare omenească. ”
Vasilc Pârvan
„Am devenit scriitor descoperind treptat
forţa magică a cuvântului”
80 de ani de la naşterea lui Marin Preda

La 5 august s-au împlinit 80 de ani de la naşterea lui Marin Preda,


personalitate distinctă a literelor româneşti, a cărui viaţă biologică
avea să se frângă la numai 58 de ani. Acolo, în eternitate, a dus cu
el şi sensul conştiinţei ce i-a călăuzit geniul literar - convingerea
că viaţa şi creaţia au, până la urmă, un sens. Este incredibil să fi
trecut 22 de ani de la moartea lui Marin Preda (16 mai 1980) în­
tâmplată atât de nefericit, dispariţie neelucidată nici până astăzi.
Noi, locuitori ai zonelor montane, cu greu am putea accepta
că Marin Preda n-a fost impresionat de „felul cum respiră munţii
maiestuoşi”. Prozatorul ridică din umeri la invitaţia unui coleg
de-a contempla o astfel de privelişte, replica venind prompt: „Ei şi?
„.. .Iar motivaţia: „N-aveam însă nici fiorul cosmic, nici geologic,
mie îmi plăcea câmpia, pe care adesea o visam..Cu alte cuvin­
te, contopit cu poezia câmpiei, se simţea încarcerat între munţi. Pe
meleagurile harghitene, Cristur-Odorhei (adică Cristuru Secuiesc
de astăzi) fusese transferat în urma desfiinţării şcolii normale din
Abrud. Fapte şi întâmplări, consemnate peste timp în Jurnalul-
confesiune Viaţa ca o pradă, nu întâmplător intitulat şi roman, ne
sunt atât de dragi şi nouă, pentru că regăsim atmosfera acelor vre-

153
Marin Preda - basorelief metal,
autor Adorjdni Endre, 1987

muri, colegi, profesori (cel de istorie, de geografie, de română Jus-


tin Salanţiu - care-i dăduse totdeauna zece, atât la compuneri cu
teme libere cât şi la gramatică). Viaţa ca o pradă este cartea unor
iniţieri, a unor treziri şi regenerări, toate explică ivirea în lume a
unui scriitor. Prada sa a fost „viaţa” - (chiar şi cei doi ani petrecuţi
la Şcoala Normală de la Cristur), pândită atent, cu imensă avi­
ditate, încercuită, strâns încolţită, încât să nu-i mai poată scăpa,
oricât s-ar fi zbătut să o facă. Edificatoare devine pentru lectorul
de astăzi şi această confesiune: „Şi într-o zi, fără să-mi spună, tata
luă hotărârea să se despartă de mine. Era în septembrie 1940...
înainte să ajung s-o fac eu, istoria, turbure şi ameninţătoare, dă­
dea buzna peste noi: şcoala normală unde învăţasem, din Cris-
tur-Odorhei nu mai exista, împreună cu jumătate din Ardeal...
Primisem o hârtie în care eram anuntat > că sunt înscris în Bu-
cureşti...” „Băiatul” de odinioară, cu încetineala-i caracteristică,
„cel care nu pricepe ce pricep repede toţi ceilalţi, pricepe ceea ce
ei nu pricep...” sau cel care nu vedea lucrurile, fenomenele ca bă­
ieţii de şcoală, adică aşezate, fireşti, anunţa de pe atunci pe autorul
care prin scrisul său şi-a propus „spargerea” crustei rigide care se

154
depune peste sufletele oamenilor. Adolescentul avea intuiţia, sub-
conştientă, că între sine şi ceilalţi exista o distanţare. Mai întâi,
fascinaţia lecturii, la care se adaugă solitudinea: „Singurul lucru
pe care-1 ţin bine minte este că la 13 ani am luat cunoştinţă de
mine. Mi-am dat seama că există în mine o anume fiinţă de care
eram conştient. Citisem pe izlaz Biblia şi Descartes”.
Revenind la „ştirea” mutării în capitală, tânărul de 18 ani o
interepreta cu maturitate, pentru că pur şi simplu nu credea în
adevărul evenimentelor care se petreceau, aşa cum nu credea în
lucrurile nefireşti. „Acest sentiment de neîncredere care mi se
năştea în conştiinţă în acea toamnă, notează în Mărturii, era
adânc şi cu anii a devenit foarte stabil şi m-a eliberat pentru
multă vreme de presiunea timpului tragic...Răsturnări nefi­
reşti. . .puteau avea o durată.. .nu puteau avea viitor...”
In cărţile sale de eseuri şi confesiuni (Imposibila întoarcere,
1971, Viaţa ca o pradă, 1977, dar şi Convorbiri cu Marin Preda
realizat de Florin Mugur, 1973), Marin Preda devine un incon-
fundabil şi profund observator al omului modern şi al destinului
acestuia într-o civilizaţie plină de anomalii. Iată de ce a fost con­
vins că rolul scriitorului este foarte important în societate. Acesta
„nu trebuie să părăsească omul, chiar dacă omul, sătul de pro­
priile sale fapte, n-ar dori să i se pună în faţă o oglindă şi să-şi
vadă în ea chipul”.
Dintr-un studiu al nostru „Marin Preda şi actul creaţiei -
Consideraţii” (1977), preluăm acest pasaj: „A scrie o carte, spunea
scriitorul, este un fenomen tot atât de fatal cum sunt fenomene'
le mari ale existenţei: naşterile, morţile, seismele sociale"". Preda
care recurge la argumente extraliterare pentru a-şi face dreptate
singur, este dovada unei patologice neîncrederi în puterea cărţii
lui de a convinge. Lui Marin Preda, suntem convinşi, nu i-a tre-

155
cut nici măcar prin gând aşa ceva. Răbdarea a însemnat pentru el
conştiinţa propriei valori.
Cuvintele scriitorului sunt căi de acces spre o realitate spiri­
tuală care se confundă cu opera sa. Substratul general al creaţiei
lui Preda ce o face să reziste în timp, este preţuirea pe care o dă
scriitorul vieţii ca viaţă, redescoperirea ei ca valoare miraculoasă.

7 august 2002
Lecţia Eminescului
A venit, a văzut, a învins!
Si a rămas în noi...

în vremurile noastre, când sunt la modă demolările (vor pieri ele


vreodată?) nu putem să nu sărbătorim spiritele adevărate, valorile
incontestabile.
Prinţul poeziei româneşti împlineşte astăzi, 15 ianuarie, 153
de ani. Spiritul nu are vârstă. îl sărbătorim pe Eminescu cel fără
de vârstă şi prin asta ne sărbătorim un pic şi pe noi, cei care cre­
dem în victoria spiritului.
De ce va trăi Eminescu mereu? Fiindcă în El e dragoste, mul­
tă dragoste... Fiindcă a izbutit a găsi frumosul fără a imita pe
nimeni...în simfonia acestei ierni şi a anotimpurilor ce vor veni,
El este soclul nostru de înţelepciune şi cultură durabilă, iubirea
noastră veşnică. Poezia eminesciană adună şi azi oameni, sensibi-
lizându-i întru comunicare, armonie şi înţelegere.
Eminescu va rămâne o mare temă de discuţii. La acest ceas
aniversar îmi reamintesc cu plăcere de o întâmplare pe care o fac
publică doar acum. Domnişoara Cristina m-a rugat să-i scriu ceva
despre Eminescu. 30 noiembrie 2001. Ora de curs la limba şi lite­
ratura română în clasa a Xl-a B se terminase. Eram la a treia lecţie
a Ciclului eminescian. Trebuie să recunosc că am vorbit patetic
despre viaţa şi activitatea poetului, presărând discursul cu opinii
şi observaţii inedite, neştiute până atunci de elevii mei. Obişnuit

157
Mihai Eminescu — basoreliefghips,
autor Hunyadi Ldszlâ, 2007

CU metoda clasică - dascălul sugerează teme învăţăceilor, „ges­


tul” Cristinei l-am apreciat ca ceva mai deosebit. M-a surprins în
schimb formularea rugăminţii ei, punctuală şi francă: „Aşa cum
îl vedeţi si-1 simţiţi Dumneavoastră!” Evident am întrebat-o care-i
> > y y

termenul predării şi ce întindere să aibă. „Nu-i urgent” - a venit


prompt răspunsul, apoi după o oarecare ezitare: „Cam 30 de rân­
duri. Se poate?!” La ce i-o trebui? Mă întrebam. Am înţeles că are
nevoie de ceva special.. .”Cum îl văd şi-l simt pe Eminescu?” lată-
mă cu tema pentru vacanţa de iarnă, dar câte nu mi-am propus în
cele două săptămâni! Am încercat să mă conformez acestei sincere
si
> inedite cerinţe.
> Domnul din ceruri si > Eminescu cu mine! - mi-
am zis atunci. Au ieşit cu 30 de rânduri în plus, iar la 28 decem­
brie 2001 i-am înmânat scrierea dactilografiată.
Cu bunul simţ al celui care vede în Eminescu pe reprezentatul
cel mai de seamă al sensibilităţii noastre lirice, de câte ori trebuie
să vorbesc sau să scriu despre Marele Domn al poeziei noastre mă
cuprinde o nespusă şi justificată emoţie. I-am destăinuit acestei
curioase domnişoare că am crescut şi copilărit cu melodioasele
versuri eminesciene rostite şi fredonate de bunii mei părinţi şi că

158
IcMW. cH(rllri ţl rapie dia
ia|i Ui Kmlanra «gr.

is&îrT

W-
rZTIMPULîS^i

la şcoală am avut parte de nişte dascăli care mi-au aprofundat cu­


riozitatea despre cel care ni se înfăţişa în manual ca un Sfânt des­
prins dintr-o icoană. Perceperea, înţelegerea au primit de-a lungul
vieţii „cititorului” care devenisem, noi traiecte. Lirica eminesciană
rămâne apă vie, limpede şi tainică, mlădiere şi curgere calmă, dar
si lavă deschisă si fierbinte. Poezia Sa este existenta însăsi. Si din
y y y y y

aceste considerente astăzi Omul e încă plin de enigme şi inedite,


iar Opera o adevărată taină intimă. Numele poetului apasă ca o
povară asupră-ne. Pentru a-1 cunoaşte va trebui să-i deschidem
cărţile şi gândurile...
Dar, lecţia Eminescului ar putea continua.

O idee care mă încearcă nu de azi, nu de ieri, şi-o aşez pe tapet


- fenomen „gemător” în mediul cărturăresc din Bucureşti şi din
atâtea alte centre din tară, dar chiar si-n localităţile unde vietu-

159
iese o mână de dascăli - este fireasca întrebare: De unde provin
neînţelegerile dintre oameni? Gândurile eminesciene ne-ar putea
consola?! „Intre caracter şi inteligenţă n-ar trebui să existe alege­
re; inteligenţa o găseşti prea des, caracter prea puţin”.
Mulţi dintre noi am putea cugeta cu vorbele Lui - Ne izbim
de valuri, rămânem neputincioşi la săgeţile vânturilor. Ne între­
băm neliniştiţi: Vom putea modela haosul din jurul nostru, din
noi? Şi tot El, ca un adevărat Parlamentar al cugetului măreţ re­
venit în cotidian, ar putea constata: Nu-s legile-nchegate. E min­
ciună planeta guvernând în sânge...Lăsaţi-mă acolo unde sunt.
Eu îmi clădesc împăraţii de fum...Numai de fum!

15 ianuarie 2003
Fabula fabulelor

Coordonata artistică mai puţin cunoscută a lui Arghezi

La 21 mai s-au împlinit 125 de ani de la naşterea lui Tudor Ar­


ghezi (n. 21 mai 1880 - d. 14 iulie 1967) - pseudonimul lui Ion
N. Theodorescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi ai noştri,
artistul truditor, posesorul unui mare temperament poetic, ori­
ginal în factura expresivă, creator „ce a mlădiat limba poetică
în aliaje de oţel şi aur”.
Arghezi a avut înclinaţie pen­
tru fabulă, considerat „pamflet
blajin şi satiră prin transparen­
ţă”, reuşind să recreeze în limba
noastră fabulele lui La Fontaine Vi'i
(1954) sau ale lui Krîlov (1952).
Traducerile şi creaţiile personale VW.
plac deopotrivă prin muzica fra­
zelor pline, poetul aducând în
fabulă „instrumentele unei mari
poezii în primul rând o ştiinţă
rară de a născoci şi de a asocia
lecţiei etice gluma crudă” (Eu­
gen Simion). Cităm o definiţie Literele poetului (mss. arghezinn)

161
a fabulei concepută de Ar-
ghezi: „Fabula se cheamă
vechea corcitură / Dintre
pilda bună şi caricatură; /
O minciună blândă-n care
se prefac /Hazurile snoavei
scurte-n bobârnac.”
In opera fabulistului
francez, T. Arghezi va în­
tâlni pe poetul îndrăgostit
de viaţa naturii, a gâzelor
si furnicilor, iar ceea ce
l-a atras spre fabulele lui
La Fontaine a fost fondul
de înţelepciune populară,
„simţul măsurii situati-
ilor, gama extrem de va­
riată, conţinutul plin de
omenesc, de înţelegere a naturii omeneşti” (G.Hanganu).
Selecţia făcută de poetul nostru (38 de fabule) nu constituie
numai o tălmăcire, ci în primul rând o adaptare a bogatului şi
diversului material pentru că textul lui La Fontaine în româ­
neşte sună mai întinerit, fiind plin de lirism şi bogat în sem­
nificaţia omenească. Procedeul artistic folosit de Arghezi este
traspunerea textului francez la specificul românesc, la viaţa şi
moravurile poporului, devenind astfel o creaţie originală. Nu
o dată se fac modificări fundamentale în construcţia unor fa-
bule, se amplifică descrierea, evidenţiindu-se ridicolul şi gro­
tescul unor scene (Moartea Leului). Alteori portretele morale
sunt mai evidente, astfel în fabula Broasca şi Vaca (care are 14

162
versuri în originalul francez, în prelucarea lui Arghezi numără
84 de versuri), invidia, îngâmfarea, prostia, lipsa de bun simţ
sunt trăsături care încheagă portretul moral al broscuţei, dar
ele lipsesc în textul francez. Se evidenţiază şi o altă trăsătu­
ră esenţială a prelucrării făcute de poetul român: personajele
sunt prezentate în mişcare, ceea ce dă fabulei ritm, suflu de
viaţă intens şi dramatic. Nota de umor este „găselniţa” lui Ar­
ghezi atunci când sintetizează în fabula Stăpânul şi măgarul:
„De-ai lua-o, javră, iute sau domol, / Tot într-o zi te dai de
gol.” Ironia şi umorul se întâlnesc în multe tălmăciri, iar vo­
cabularul folosit de Arghezi dă traducerilor din La Fontaine
o savoare, un farmec cu totul special. Iepuraşul din fabula
Urechile iepurelui, timorat de urgia leului, se exprimă într-o
ironie fină, nuanţată, plină de omenesc: „Mi-e teamă că ure-
chile-au ajuns / Şi ele coarne de împuns. / De-am fi ştiut la
timp, ni le-am fi tuns.”
Pentru ca moralitatea din textul francez să primescă un
„chip” simplu şi sugestiv, uneori Arghezi recurge în traducerile
sale la proverbe, aşa cum o face în Câinele şi umbra:” Nu da,
băiete, vrabia din mână / Pe cioara, zic din par.” Cunoscuta
fabulă Greierele şi furnica, trece şi ea printr-o metamorfoză
mai specială comparativ cu a fabulistului francez, care scrie
despre un greiere oarecare. Arghezi, care insistă în traducerea
sa asupra contrastului dintre puterea viscolului şi „gingăşia”
greierului, realizează un adevărat poem dramatizat în care at­
mosfera este de basm, iar personajul este un boem, un trubadur
„Luat de vânt, târât de apă, / Plăpând ca foaia de ceapă”, un
artist neînţeles de egoista şi bogata furnică: „Şi calica de mă­
tuşe / Trânti ivărul la uşe.”

163
Aşa cum a făcut-o în creaţia originală, poetul Arghezi îşi va
respecta profesiunea de credinţă şi ca traducător, anume aceea
de a veghea la contopirea între „gând şi verb”, exprimându-şi
clar şi simplu sentimentele, oferind cititorului emoţia, trăirea
interioară. Fabula a slujit şi va sluji - cum va remarca Tudor
Arghezi - „să mângâie omul de tot ce-1 doare”.

25 mai 2005
Centenar Mircea Eliade

(Bucureşti, 9 martie 1907 - Chicago, 22 aprile 1986)

yyEste o experienţă pe care am făcut-o de mai multe ori si care e foarte


importantăy să te regăseşti şi să regăseşti sensul propriei tale existenţe.

yyDin nefericirey eu n-am scris nici o carte care să mă reprezinte în


întregime... ansamblul scrierilor mele poate dezvălui semnificaţia
muncii mele.,y

Desprindem, pentru început, din atmosfera intelectuală şi cultu­


rală a României de după Primul Război Mondial, aceste fragmen­
tate mărturii privind orientările celui ce va deveni savantul de talie
mondială, Mircea Eliade. „Am avut norocul să fac parte din pri­
ma generaţie de cărturari români care a fost liberă, care n-a avut
program...Eram liberi să descoperim nu numai izvoarele tradi­
ţionale, cum ar fi cultura noastră clasică şi literatura franceză, ci
absolut totul... In ce mă priveşte am descoperit literatura italia­
nă, istoria religiilor şi apoi Orientul... Mă ispitea orientalistică:
am încercat să învăţ singur ebraica, apoi persana... Simţeam că
mi-ar fi fost greu să descopăr adevăratul sens şi mesaj al creş­
tinismului numai prin tradiţia mea. Iată de ce voiam să merg
în profunzime. Vechiul Testament, întâi, apoi Mesopotamia,

165
Egiptul, lumea mediteranea­
nă, India... Simţeam că ceea
ce aveam de spus cerea un alt
limbaj decât acela care îi pa­
sionase pe taţii şi pe bunicii
noştri”.
Cel care-şi dorea, la înce­
put de carieră scriitoricească,
- ‘4 ' sâ realizeze un ciclu de roma-
rr>c\ ne sub titlul generic „Dacia
Felix”, cel care avea să rostească cu atâta sensibilitate despre gra­
iul nostru, vorbe ca acestea: „Patria este pentru mine limba în
care vorbesc.. .limba în care visez şi în care îmi scriu jurnalul”,
cel care avea să-şi împartă nuvelele, povestirile şi „romanele” fan­
tastice, indivizii, în două categorii: unii care recunosc miturile,
alţii care le poartă, autorul care şi-a cucerit cititorii, şi îndeosebi
tineretul cu nuvelele: La ţigănci. Pe strada Mântuleasa, In curte
la Dionis, Tinereţe fără bătrâneţe. Nouăsprezece trandafiri, ori
cu romanele Isabel şi apele Diavolului, întoarcerea din rai. Hu­
liganii, Domnişoara Christina, Nuntă în cer, Maitreyi, roman
parţial autobiografic şi document interesant pentru reconstituirea
perioadei indiene a lui Eliade, personalitatea care prin Tratatul
de istorie a Religiilor (1949) îşi deschide calea succesului inter­
naţional, faimă ce va fi confirmată după 1960 de o lungă serie
de distincţii, doctorate honoris cauza, greu de enumerat, merita
în timpul vieţii ceva în plus...Pentru toate acestea şi încă multe
altele lui Mircea Eliade i se putea acorda Premiul Nobel. Această
distincţie l-a ocolit pe omul modern în expresie savantă, deşi îşi
merita locul cu prisosinţă în galeria de mari valori ale secolului al
XX-lea.

166
Referinţe, studii, volume pre­
lOAN PETRU CULIANU
ţioase privind viaţa şi opera lui
Mircea Eliade au fost publicate
în tară si străinătate de numeroşi
y y y

şi distinşi exegeţi, critici, autori,


loan Petru Culianu (1950-1991),
discipolul maestrului, cel care-1
^\m (ilicit uict mlul dactikiscnplului, pc cure l-uni uţttpUt /udarnic iu
Puris. l.-am risftHl pc ioc, dardc-ubiu ujcunl l-am dtil («cu uleii(ir»!) deia
succede la catedra din Chicago prima la ullimu paj>inâ. Mi-a placul, le fciidt, ţi iţi sunt recunoscitor: Cei
puţin in Italia. \oi fi mai puţin ruvlnlmădl ca până acum. (~) Mi-a plăcut,
întâi ţi-nlăi, pentru că, deţi le ştiu «eliadean», n-ai căzui in păcatul
şi va sfârşi tragic la numai 41 de hagiografiei (aşa aim am făcui cu, in Introducem la ediţia llasdcu, in
l9.Vi). (...) Mâ bucur mult că stăpâneşti deja toate insinimenicic care iţi
vor permite sa «aperi şi să ilustrezi* neferidia noastră dtsdplină.
ani, fiind împuşcat de un asasin cred. Iuţi trei amtiranei
Personal, ca ţi şi Dum6/il. n-am fost obsedai de metodologie - deşi,
incereal sa interpretăm sislenutlk documentele- Acum.
insa, trăind momentul t'ri/dor (cu majusculăi, istoricul (fenometiobigul
necunoscut, ne-a lăsat o biblio­ ctc.l religiilor trebuie să înfrunte the mrlhodological chaUrngn. Dar să le
înfrunte cu htoric al religiilor, i.c. cunoscând izvoarele ţi bibltografla a cd
puţin trd religii primitive ţi ale tuturor religiilor «istorice»."
grafie enormă (recenzii, articole, M EtJAOC, Scrisoare către I.P. Culumu, Chkago, i mai 1977
iucka

studii, o monografie, pagini de


jurnal etc.) Acesta va redescoperi
nostalgia originilor comune de la cel care-i oferea o dublă relaţie,
cea savantă şi cea umană: „Numai prin şi pentru Eliade am aflat
câte ceva despre România. In România n-am aflat nimic despre
România”, notează fostul învăţăcel. Să mai reţinem câteva „scli­
piri” din însemnările tânărului savant: „...N-a fost deloc uşor
să fiu discipolul lui Eliade, fiindcă este extrem de incomod să
fii compatriotul lui” ; „II înţelegeam mult mai bine pe Eliade
atunci când nu-1 înţelegeam” ; N-am putut să-l urmez pe Eliade
în India. Un mit mai puţin”; şi „Lecţia fundamentală pe care
mi-a dat-o maestrul: să mă lipsesc de maeştri”.
După 1989, Mircea Handoca ne-a oferit mai multe ediţii din
operele inedite ale lui Mircea Eliade, a inaugurat o nouă şi extrem
de interesantă ediţie de documente literare, cuprinzând, potivit
genericului ei, „Dosarele Eliade” (ediţie proiectată în 20 de vo­
lume), şi şi-a propus să reunească, în ordine cronologică, tot ceea
ce s-a scris, de-a lungul timpului, pro şi contra Mircea Eliade.

167
Reconstituirea biografiei savantului este făcută de M. Handoca
într-un volum apărut în 1992 la Ed. Minerva, „Câteva ipostaze
ale unei personalităţi proteice” (400 pag.); în 2000 la Ed. Da­
cia va publica „Viaţa lui Mircea Eliade”, urmată de „Pro Mircea
Eliade”. Pentru cititorul meleagurilor noastre aducem precizarea,
reieşită şi din aceste cărţi, dar mai ales din cea intitulată „Mircea
Eliade - Pagini regăsite”, Ed. Lider, 2008, că în iulie 1938, Mir­
cea Eliade a preferat să fie internat în lagărul de la Miercurea
—Ciuc, refuzând să semneze cererea de desolidarizare cu mişcarea
legionară. Şi-a justificat (în epocă) această atitudine precizând că
n-a fost vreodată înregimentat în Garda de Fier.
Mircea Handoca în cartea suspomenită transcrie din scrisoa­
rea lui Mircea Eliade aflat la Sanatoriul Moroeni (10 noiembrie
1938), adresată lui Constantin Rădulescu—Motru. Preluăm o par­
te din ea: ,Jn lagărul Ciuc (adică Miercurea-Ciuc, n.n.) m-am
îmbolnăvit de tuberculoză şi am fost trimis aici prin decizia Co-
---------------------------------------- misiei Medicale a Ministerului
IBLIOTEC A
ISTORICA u FILOLOGICAIjL
de Interne, De asemenea, am fost
eliberat acum 12 zile, semnând o
Mircea Handoca hârtie în care mă angajam să nu
fac politică. Straniu! Mă întreb
9^01g(ose când am făcut vreodată politică
despre — şi-mi amintesc că semnasem
MIRCEA acum vreo şase luni o hârtie ase­
mănătoare. Cu toate acestea, am
ELIADE fost ţinut 16 zile la Prefectură şi
trei luni la Ciuc. ” La 27 februa­
rie 1939 Mircea Eliade îi scria lui
Emil Cioran: „ Bucureştiul cu
Editura Roza Vânturilor
tot ce putrezea în el mă deprimă

168
până la nefiinţă. Boala pulmonilor mei nu era lucrul cel mai
grav. Mai bolnav eram de nervi. Extenuat de fugă, emaciat la
Ciucy zdrobit la Prefectură (17 zile)y înnebunit la sanatoriu,
dezgustat mai ales de ce vedeam în jurul meu, a trebuit să mă
întorc la starea de larvă ca să nu-mi pierd minţile.>y (Mircea Eli-
ade, Europa, Asia, America, voi. I Ed.Humanitas, 1999, p. 157
apud Mircea Mircea Eliade — Pagini regăsite, Ed. Lider,
2008, p.87).
„Călătoria” lui Mircea Eliade în exil am putea-o asemui cu
aceea a lui Ulise, „prototipul omului, nu numai modern, dar şi al
omului legat de viitor, pentru că este tipul călătorului hăituit”,
cum spunea gânditorul român. Autorul Istoriei credinţelor reli­
gioase (trei volume), dar şi al numeroaselor lucrări ştiinţifice (Mi­
tul reintegrării. Mitul eternei reîntoarceri. Sacrul şi profanul.
Aspecte ale mitului. De la Zalmoxis la Genghis-Han, Imagini
şi simboluri, încercarea labirintului. Dicţionar al religiilor cu
loan P. Culianu etc.), călător în Italia, student la Bucureşti, dar
şi la Universitatea din Calcutta, diplomat la Londra şi Lisabona,
rămas definitiv în Occident (Paris, Sorbona, Chicago), credea că
un scriitor exilat trebuie să-l imite pe Dante, şi nu pe Ovidiu, pen­
tru că Dante mulţumită acestei expeienţe exemplare a putut să-şi
termine Divina Comedie, adică exilul i-a fost izvorul inspiraţiei
sale. Spunem, deci, că Eliade a profitat de această criză profundă,
de această ruptură, aşa cum a făcut Dante la Ravena.
Dacă ceva esenţial lipsea privind „bibliografia” acestei dis­
tinse personalităţi, aceea se numeşte Hermeneutica lui Mircea
Eliade, lucrare ce o datorăm lui Adrian Marino (Ed. Dacia, Cluj
— Napoca, 1980). Era nevoie „de o prezentare şi analiză critică
rece, obiectivă, ferită de entuziasme neofite, cu adevărat spirit
hermeneutic.”

169
Cel ce a vrut „să cunoscă totul - şi să cunoască bine”, pentru
a-1 cita, vorbind aşa despre enciclopedistul Haşdeu, ne-a lăsat o
operă ce impresionează prin complexitate, profunzime şi unitate.
In concepţia lui Eliade, mitul „furnizează modele pentru condu­
ita umană şi conferă, prin această semnificaţie, şi valoare exis­
tenţei”, iar pentru cel mai mare istoric al religiilor singura ambiţie
profesională era să vadă progresând disciplina istoriei religiilor.
Rămânem optimişti si încredinţaţi că în noile condiţii si con-
juncturi istorico-culturale, generaţia mai veche şi cea nouă de spe­
cialişti, se va apropia şi mai mult de restituirea către cultura şi
gândirea românească a acelor părţi din opera marelui hermeneut
încă prea puţin cunoscută şi mai ales al fenomenului religios.

9/10 martie 2007


Spaţiul pictural şi arta sunetelor
în lirica eminesciană
„Şi cum nimic nu stă pe loc.
Ci merg precum au mersy
O umbră-a stinsului noroc
Rămâne-n univers”.
(O stea în reci nemărginiri)

In această lume atât de încâlcită şi plină de imprevizibil, iubitorul


de artă şi literatură este dornic de noutate, „gloriile” prezentului
au treceri repezi, iar talentele ard de nerăbdare să urce pe soclu...
şi totuşi, în acest secol XXI, pentru mulţi dintre noi Eminescu
există! Cel care considera omul „sucul cel mai dulce al pămân­
tului”, prin tot ce ne-a lăsat, mai ales privind creaţia poetică, a
demonstrat o înaltă sensibilitate estetică. Culorile sunt folosite
asemeni unui pictor, simţul cromatic fiind evident în cadrele na­
turale şi stările sufleteşti ale poetului, muzica constituind mediul
de convertire a lumii si eului, dându-i starea care l-a eternizat.
Portretul liric eminescian este preponderent pictural şi sculp­
tural; creaţia sa romantică este plină de motive ale privirii. Emi-
nescologii au evaluat cu minuţiozitate frecvenţa verbelor a privi
şi a vedea. Tudor Vianu îl vede pe Eminescu un pictor al luminii
şi nu al formelor, însuşi poetul recunoscând de altfel că este mai
dispus pentru reprezentările vizuale, plastice. Analiştii au găsit
chiar analogii picturale artei eminesciene, asemuindu-1 cu artiştii

171
de talie Rembrand, Grigorescu
şi Rafael, chipul uman încărcat
de ideal estetic fiind o prezenţă
fundamentală în creaţia lui Emi-
nescu.
La centenarul morţii poetului,
acum 19 ani, la pregătirea paginii
omagiale, pentru ziarul nostru i-am
solicitat o colaborare dlui prof univ.
Eugen Simion, care a văzut lumina
tiparului sub titlul Modelul Emi-
nescu. „Mi-a plăcut, este lesne de înţeles, Eminescu poetul muzical,
poetul elegiac, poetul întristat de sine şi de lucrurile din afara lui..
se confesa domnia sa. „Eminescu este un model pentru toate vârstele
spiritului. Un mit care ne urmează şi pe care îl urmăm aşa cum craii
biblici se lasă conduşi de steaua luminoasă de pe cer.. .El veghează,
melancolic, bucuriile şi singurătăţile noastre...”
Este foarte adevărat că generaţii la rând au admirat în Eminescu
„armonia” versului, „muzicalitatea”, „farmecul” inexplicabil.
După Pompiliu Constantinescu, comparativ cu lirica fran­
ceză romantică mult discursivă şi oratorică, „lirica eminesciană
este salvată de sugestie, de muzicalitate, de construcţia simfoni­
că a imaginilor, de motivele simfonice”. In lirica poetului putem
spune că poeme întregi sunt muzică pură. Am fi foarte curioşi
să ştim dacă Eminescu a avut talent muzical, dacă ştia să cânte
din voce sau la vreun instrument muzical. Un lucru rămâne cert
- că efectul de rezonanţă interioară pe care îl împlineşte sune­
tul unor instrumente muzicale ca orga, harfa, buciumul, cornul,
sunetul clopotului au fost admirabil surprinse de poet în multe
din creaţiile sale cum ar fi: Povestea teiului, Peste vârfuri, O,

172
mamă, Sara pe deal, Mortua est! {y,Un sunet de clopot în orele
sfinte”), starea muzicală fiind iniţiată şi de mişcarea nepotolită a
valurilor - Dintre sute de catarge, sau geamătul vântului - Mai
am un singur dor.
„Caracterul muzical al versului eminescian se datoreşte în
măsură apreciabilă calităţii melodice a cuvintelor folosite de poet,
structurii lor eufonice, precum şi întâlnirii, de asemenea muzicale,
a acestor cuvinte încărcate cu potenţial de cântare” (George Popa).
Cuvinte precum tremur, foşnet, freamăt, susur, suspin, vaer, ver­
bele a suna, a îngâna şi altele încărcate cu vibraţie produc ecouri
melodice deosebite ce farmecă cititorul: „Îngânaţi de glas de ape”...
Vântu-n trestii lin foşnească”... Eminescu foloseşte muzica drept
mijloc de transfer al spaţiului fizic extern în spaţiul lăuntric.. .Cali­
tatea melodică a unor cuvinte, parcă anume alese de poet, armonie,
duioşie, unduios, aproape, murmur, senin, aur etc. ajută la con­
strucţia unor versuri ca: „ Un-
duioasa apă sune...”; „Să-
mi fie somnul lin / Şi codrul
aproape, / Luceasc-un cer senin
/Pe-adâncile ape. ..”Se spune
că în poezia Peste vârfuri ne
întâmpină una din cele mai
pure linii melodice din lirica
eminesciană: „Mai suna-vei
dulce corn, / pentru mine vre
odată?” Este tot atât de ade­
vărat că „o dată cu poezia lui
Eminescu avem primele sone­
te reuşite ale literaturii româ­
ne.” (Tudor Vianu)
Ce nu se ştie despre compoziţiile pe versurile lui Mihai Emi-
nescu? încă la finele secolului al XlX-lea, unele texte mai accesibile
ale poetului au fost însoţite de muzica unor valsuri sau romanţe
compuse anume. Singurele compoziţii cunoscute din timpul vieţii
poetului sunt romanţe semnate de lancu Filip - „De ce nu-mi vii?”
şi „Pe lângă plopii fără soţ” .. .ambele scrise în 1887, când Eminescu
se afla în vizită la sora sa, în Botoşani. „Poezia este muzica sufletului
şi, mai presus de toate, a sufletelor mari şi sensibile” - zicea Voltai-
re. Tot aşa putem să spunem, citându-1 pe losif Sava, că „Muzica
este atotputernică, în templul muzicii, nimic nu te poate atinge. Ea
salvează în momente de restrişte sufletească si îti dă imbolduri de
> j I

a trăi...Muzica e un panaceu.” în „Memento mori”, Eminescu îşi


imaginează gestul lui Orfeu de sfărâmare a harfei şi de azvârlire a ei
în haos. Dar aceasta a fost aruncată în mare şi omenirea este salvată.
Azi doctrina orifîcă numai cântecul, numai muzica susţine lumea.
Mitul orific mai apare într-o formă mai cifrată în „Luceafărul”,
atunci când Demiurgul îi oferă lui Hyperion una dintre ipostazele
omului de geniu, acea de poet. Cuvintele eminesciene: cântec, lira,
harfa ne trimit indirect la mitul orific. Eminescu se afla la conflu­
enţa a două mari mituri, mitul Hyperion şi mitul Orfeu. Hyperion
reprezintă cultura, ideile, contemplaţia senină a omului de geniu.
Orfeu este un simbol al muzicalităţii, al armoniei eminesciene, aşa
ne explicăm că armonia, vraja orifică a versului eminescian ne cuce­
reşte, pune stăpânire pe noi şi ne subjugă pentru totdeauna.
Un mare poet liric este totdeauna creatorul unei armonii uni­
ce şi Eminescu face parte dintre aceştia. Pentru a ne edifica asupra
acestei armonii, trebuie să citim / recitim poeziile sale în tihnă şi
cu pricepere.

15 ianuarie 2008

174
„Paznicul de far”
al reportajului românesc

Centenarul naşterii scriitorului


înaintea conceperii acestei
scrieri aniversare mi-am pus în­
trebarea: de ce despre Geo Bogza
lumea literară de azi a coborât în
tăcere, iar în scoli manualele al-
ternative de literatură nu-1 citează
nici măcar cu un fragment din
senzaţionalele sale „Privelişti şi
sentimente” - medalioane repor­
tericeşti. Cărţile sale să fi rămas
doar o amintire, un citat, o cotă
de catalog, acolo, în rafturile bi­
bliotecilor?
în adolescenţa mea, despre carte ni se spunea că, deşi obiect,
ea poate întruni toate calităţile unei persoane morale...” Habent
sua fata libelf (Cărţile îşi au propriul lor destin). Creată de om,
cartea reflectă universul şi pune în mişcare lumea.
Omul, scriitorul Geo Bogza, cel care debutase în poezie, va
deveni poet în reportaj, unde a rămas nu numai neîntrecut, dar
şi inimitabil. Această specie jurnalistică la vremea respectivă a

175
fost mult discutată, de unii respinsă ca un gen hibrid, iar de alţii
acceptată, pe drept, ca o modalitate literară a publicisticii. La
Geo Bogza, inventatorul reportajului, autenticitatea creează ca­
drul, centrul de greutate deplasându-se de la fapt la semnificaţia
lui. Astfel, spre a exemplifica din spaţiul geografic şi uman al
meleagurilor harghitene, pomenim „Cartea Oltului”, care este
şi reportaj şi epos în şapte cânturi, urmărind cele şapte trepte ale
vieţii râului văzut de autor întocmai ca în poezia lui Octavian
Goga, ca o fiinţă mitologică. Cu alte cuvinte drumeţul-sculptor
avea să ne „ciopleasă” Statuia unui râu... Este Oltul lui. Oltul
nostru, misterios şi eroic a cărui simfonie neliniştită a înscris-o
pe portativul unei specii literare de dânsul plămădită - reporta­
jul poetic.
Intr-un permanent dialog Apă-Om, autorul prezintă Oltul
ca pe un magnet fluid ce atrage cu o fascinaţie neasemuită
oamenii din apropiere, trecând ca o binefăcătoare apă pragul
aşezărilor lor. „Nu cunosc un alt poem, notează Liviu Călin,
în care omul, fără să existe în centrul operei, să fie de netă­
găduit în esenţa sa. Când presimt moartea vitelor în pădurile
Hăşmaşului, văşlobenarii - ţăranii din Voşlobeni - pornesc
într-acolo. E un drum golgotic, cu respiraţia sugrumată de
vicleşugurile stâncilor”.
Cândva „aluneca cu gândul, cu visul prin munţii Bucovi­
nei”. Apoi totul deveni faptă. De la „Săraca Ţara Moldovei...”
cum o numise pe vremuri cronicarul, a trăit uimiri, tot con-
templând-o în zilele sale, venerând Ceahlăul care „ar mai avea
atâtea de spus...” Spiritul şi condeiul său va găsi câte ceva din
ciudăţeniile Dobrogei, la începuturi „o ţară a morilor de vânt”.
Dintre neliniştile care l-au încercat, punându-i „toată fiinţa în
stare de alarmă” a fost gândul sumbru „că s-ar fi putut să nu

176
existe Dunărea şi Marea şi, între ele, pământul ciudat şi violent
al Dobrogei”.
In travaliul său artistic, reporterul — poet va trece câteva
escaladări, „reportajul pur”, al suprarealiştilor, cu care va face
primul pas, îl strămută într-un reportaj social, relatarea nudă
este înlocuită de consemnarea faptelor dramatice, aspre, zgu­
duitoare (Lumea petrolului, Tăbăcarii, Ţara de piatră), carac­
terizat pentru această etapă ca un „poet al violenţei moderne”,
împletirea realităţii cu legenda, descripţia realistă cu viziunea
simbolică se va realiza cu amintita „Cartea Oltului”, „un soi
de basm modern”, încărcat de o mare vibraţie emotivă. De re­
ţinut că lirismul în această operă nu mai este cel amar precum
cel din „Ţara de piatră”. De altfel, firul dramatic din scrierile
reporterului le descoperim în multitudinea întâmplărilor coti­
diene.
Peste tot pe unde a purces a ştiut să unească cu lirismul
său rotund, falnic si vizionar tot ce-i semeţ si adevărat, om si
cuvânt deopotrivă. A fost, cum singur îşi zicea, ca un cocor ce
pleacă şi vine, nostalgic şi pururi migrator.
Am recitit din lucrările ulterioare („Privelişti şi sentimen­
te”, 1972) poemul Stampa şi cele 13 medalioane, adevărate
izvoare de meditaţie şi poezie. (Pentru frumuseţea mesajului
şi pentru a mai simţi „gustul pierdut al copilăriei, recomand
cititorilor, elevilor Avionul şi căprioara şi Ciuş).
Despre cel care a intrat în clocotul vieţii, de unde a selectat
ca un fotograf de artă „clişee fantomatice, aproape neverosi­
mile”, G. Călinescu consemna: „talentul său în gen e mare”.
Maestrul acestei specii a avut cuvinte admirative la adresa re­
prezentantului cel mai fidel al profesionalismului reporteri­
cesc, F. Brunea-Fox, la care „reportajul sărea din pagină asu-

177
pra cititorului ca o panteră”. El a pus în scenă, continuă Geo
Bogza, zi cu zi, cu personaje reale „Azilul de noapte”.
Mi-aş putea imagina pe cel supranumit părintele reporta­
jului românesc cu câte o statuetă în toate locurile pe unde a
„poposit”... Cu exclamaţia sa „E frumos să fii un strop de
apă în univers”, îl simt pe autorul „Cărţii Oltului” un pic şi
harghitean.

8 februarie 2008
„Graniţele” spre Cioran...

Simt nevoia unei spovedanii...


Astăzi, 8 aprilie 2011, se împli­
neşte un veac de la naşterea gân­
ditorului de talie europeană Emil
Cioran. Se numără printe cărtu­
rarii cu o viaţă pasională, un spi­
rit caustic, a cărui .filozofie' i-a
derutat pe mulţi, iar ..meditaţia
nefericirii)>pare a fi uitată. Şi ^ . i VliTâ SI (
totuşi, despre cel căruia, cu pri­ j )A ■
lejul aniversării centenarului, i EMIL CIORAN
se acordă, de exemplu în Franţa, / FLORIN lONIŢĂ
mai mult ..timp si spaţiu'
noi, filosoful român şi opera sa
la
A
sunt mai actuali ca niciodată. El este, a rămas, cu tot exilul pe
care l-a ales, al nostru, al Răşinarilor, Sibiului, Bucureştiului,
şi de ce nu al harghitenilor.
De ce ne temem de autorul Cioran? Pentru că-i interesant şi
vijelios, pentru că ne invită la lecţiile despre disperare, la studiul
..amurgului gândurilor" la confruntările cu decepţiile sale?!
Reiese din atâtea studii şi scrieri despre acest ..original" si
..refractar" 2MX.OI. că pur şi simplu, a ..întors viaţa pe toate părţi-

179
leyy s\ cred că a şi reuşit „ji-/

4 KTRASAT
I AS proiecteze feţele în toate nu­
anţele'. Emil Cioran avea să
noteze: „ Cred că există în fi­
CDE ecare om o nevoie de tristeţe,
cde8compunşre pe care nu şi-o satisface nu­
mai din resursele sale". Ca si )
atâţia alţii, Cioran s-a risipit
în lume, dar nostalgia la ză­
\ rile de acasă nu s-au frânt o
clipă. A întins scutul subţi­
re al gândirii şi inteligenţei
către patria sa, întrebându-
se prin 1990 ,,Pînă când
va mai fi România aceasta
prilej de tristeţe teoretică?
şi continuă: „Atît de adân­
ci sînt golurile ei că seamănă unor ispitiri de abis... In infinitul
tristeţii. România este un punct pe care încearcă să-l salveze dez­
nădejdea mea."
De-a lungul anilor m-am „delectat” cu „Eseurile”sale pen­
tru că acestea devin, după o atentă lectură, „cioburile" unei
imense oglinzi sfărâmate, care adunate apoi, redau „icoana”
unei realităţi a sinelui. In concepţia sa „Viaţa nu-iposibilă decît
datorită deficienţelor imaginaţiei şi memoriei noastre". Cel ca-
re-şi vedea naşterea sa ca pe o întâmplare, un accident ridicol,
ne-a lăsat, printre altele, această reflecţie, ca o insinuare, cre­
dem, către autorii de duzină: „N-ar trebui să scriem cărţi decît
pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le încre­
dinţăm nimănui."

180
’ Ţw^.'oijr f. • ' ■i' ■ ■ '4 '4 Ofilii A4«u-U U»fiMnJ* iuti

«AirfWuJa,* Cf fe ^
rte-r/ OaxÂ/uI^/" Jj iT»*e& , i’ i
’ tjO^M*-» *M p.UAX*J «tiwft^ACfc/ C»«^ 4A^Jt4d^t.^tuf*
;Wt^ VĂu u X« a.n /Ti^HH^ . i1Wtt^G<4
<c' <*-f (-MX-t<»^/t<^ t jp’aif^Jkx
aj.irf,,-oTdj, Vcilili^i ^ s
€44tii^ ■. pv.*4^Wv J p , 1/1 y • C<X1/ puly^,^C £m 7v4t*rtWSî
/i*Y-i^^a^UtţMcui^ ^A'U -fî^kZ^ iifo'ttuAJUL^. cXfl^
fhl-f-H^^ 'd^ e\U*’<UCOt iZn ■/^iy*’A4*4ţ.y ’ j
jp V ecvvA‘'wv*a'. £^*3W Cm
4 (p acuv
«rtou.ei^ ţ<KmX<J c*v ţ-UpJ^{^^u^c.^/LLţ Ve.^«f<r>v,<
ei/UU‘'i^^’i~zu/t^J:\ j ’ Vc'-vvxXf a>f /XAO^^txtpci^‘,fw>(»^,£rv^ ^
j piA>^'(f4A^i ;
!4 /i* A^nmA^.u>#i w. tVJî,

A;. ,_■ /'.'1^‘<’'!l,rXOl^>^ ' '


/M/< S^Uti^t t£^T<*rtU<i^UamSixJI (*<<

U(A-vi!U yi„vK, a cVaiu a fr?v.<


^l^UtxJt' f' tJi ,.->^^ J/>t ’yz^ :u^c
4i'^;cpcitv -f.i
-.j«-/iKCa«y 1 ilil I*

Srf'UAA.^ i (^U^ £<{_


nW ^ JL i -‘'^-‘<«W4î3Kr I
Fff'cu-p ^ c-^A cUu. !
plt'j/yt^Cf i\ frkL~C <rL*<^fm , (Ja !
/) if n^fÂ<i4^l. - b*^ Vf\tc^ o^imJ 0»^*ct'C9ţ37 l
3 n.V'mM'trdOt >v,c.’rA^ — kuJ . ;f J
€M <W/Hf |lt*^ulc ^

Manuscris autografsemnat ^m\\ Cioran Tragicul cotidian,


11 decembrie 1928.
Cf Manuscrise şi documente personale „Emil Cioran", Biblioteca Academiei
Române.

Cel cu dubla identitate, bilingvul Cioran, când român, când


francez spunea: „Simt că sunt libery dar ştiu că nu sund\ misiunea
lui fiind să sufere pentru toţi cei care suferă fără să ştie. Cu toate
gândurile şi scrierile sale paradoxale la adresa ţării sale, Cioran
credea că „Oricarepopory într-un anumit moment al carierei sale,
se crede ales. Atunci dă şi ce-i mai bun şi ce-i mai rău din el.,y
Să mai reflectăm, în final, la aceste însemnări din cartea
„Schimbarea la fată a României” (1990 - Primele două ediţii au

181
apărut în 1939 şi 1941 la editura „Vremea”) - o viziune absolut
cioraniană: ..Spirala istorică a României se va înălţapînă acolo unde
se pune problema raporturilor noastre cu lumea. (...) ne vom ridica
în faţa lumii, pentru a se şti că nu numai România este în lume. ci
si lumea în România. ”

8/9 aprilie 2011


Eminescu în viziune universală

162 de ani de Ia naştere


In masiva sa carte „Geneza interioară a poeziilor lui Eminescu”
profesorul francez Alain Guillermou, avea să adreseze, acum 36
de ani, Un cuvânt către cititorii români, din care am reţinut acest
citat: ,,Miracolul Eminescu constă în certitudinea, prelungită la in-
finty pe care pot conta cercetătorii: atasându-se operei înseşi, scru-
tând'O cu un efort de respect, de atenţie şi de iubire, ei nu vor risca
niciodată să-i epuizeze bogăţia... ”
Acelaşi autor făcea precizarea că opera lui Eminescu, luată în
ansamblu, e o sinteză vie: „e elanul intim pe care trebuie să-l con­
siderăm esenţial aici, fără a atribui condiţiilor externe o putere de
determinism preponderent. ”
încercarea noastră va porni tot de la un citat „Fiind foarte ro­
mân, Eminescu e universal”, vorbe rostite de Tudor Arghezi. Pe drept
ne punem astăzi întrebarea: ne putem mândri cu aportul criticilor,
exegeţilor, traducătorilor că opera eminesciană trăieşte cu adevărat
în spaţiul altor culturi aşa cum ne-am dorit-o la începuturi? în ce
măsură pleiada tinerilor cărturari s-au implicat în aceste „proiecte”,
pentru a continua eforturile pasionaţilor generaţiilor trecute? Cum
au judecat „străinii” pe Eminescu şi opera sa? Trebuie să recunoaş­
tem că au fost perioade pline când s-au înfăptuit lucruri deosebite,
având şi răspunsuri afirmative la problematica sus menţionată.

183
E23B: rsr> «u covst ci OEur. haj
w-vt TKADi CE*I UE ruEimcNi U I
f MtHFKCl NI IE KT\1S>'5C N UMIM
fcfVMtVW'T . Ci N f N(.M /\, Ol »U%.Ni Şl. M.U
UEN In «iNi.

|^:

tnia
POEZII

I l«r kHMiMH»»

cniinestu
iiSibCiJiiiTu -t if^v -:

TĂLMĂCIREA EMINESCIANĂ
Este surprinzător să constaţi că cele mai bune traduceri ale poeziilor lui Eminescu nu
se întâlnesc în limbi romanice, ci în engleză, germană şi mai ales, în rusă.
încă din adolescenţă, martore ne sunt scrierile sale, Eminescu
s-a frământat să realizeze un adevăr filozofic de viaţă. Răspun­
sul nu l-a găsit nici la anii maturităţii, întrebările în schimb, l-au
frământat de-a lungul zbuciumatei şi scurtei sale vieţi. Cu toată
gândirea filozofică pe care o radiază opera, Eminescu nu s-a pre­
tins un filozof, dar iubea filozofia, fiind atras spre meditaţii me­
tafizice. Gândirea filozofică şi-a îmbinat-o cu imaginaţie poetică.
Romanticul, meditativul şi sensibilul Eminesu a fost, în primul
rând un vizionar şi un poet înţelept.
Primele decenii ale secolului al XX-lea au adus pe firmament
„şcoli” de literatură comparată - europeană şi americană, curen­
tele internaţionale oferind terenul cel mai propice studiilor com­
parative. La noi, „comparatismul” a acordat un spaţiu şi eforturi
considerabile relaţiilor
> directe sau indirecte dintre Eminescu si>
cultura engleză. Dacă Shakespeare a avut nevoie de secole întregi
de critică şi lectură pentru a-şi „manifesta” geniul, Eminescu avea
să se confrunte cu „factorul” limbii, pentru a pătrunde în alte spa­
ţii. Ori creaţia sa tălmăcită, riscă de-a nu-i fi înţelese şi percepute
toate subtilităţile originalului. întrebarea care s-a tot perindat în
această perioadă a fost cum i-a cunoscut / citit Eminescu pe au­
torii care au scris în engleză: în original, prin intermediul france­
zei şi germanei sau în traduceri româneşti. Părerile sunt diferite
si mult controversate. Romanticul nostru târziu a fost subiect de
comparaţie cu romantismul englez, dar au apărut şi numeroase
studii şi contribuţii comparatiste în care s-au arătat apropieri în­
tre Eminescu şi unii dintre reprezentanţii de seamă ai curentului
romantic german şi francez. Opera marelui Will l-a captat pe ado­
lescentul de numai 16 ani când avea să scrie Mortua est! publicată
în 1871. Poetul ajunge să se întrebe şi el ca Shakespeare fi sau a
nu fi \ Cultul pentru autorul lui Hamlet este reluat şi în creaţiile

185
Icoană şi privaz (1876), Cărţile (1876). Eminescu a considerat
că a-1 citi şi prelua, în diverse moduri pe Shakespeare nu este su­
ficient şi că o confruntare de substanţă cu textele sale implică, în
mod necesar, traducerea. (Cf Ştefan Avădenei, Eminescu si lite­
ratura engleză, Ed. Junimea, Iaşi, p. 50). Avem destule mărturii,
documente, manuscrise eminesciene care demonstrează travaliul
poetului-traducător.
Cu privire la cărturarii italieni - critici, eseişti, traducători -
care au scris despre Eminescu de-a lungul unui secol şi ceva, dar
şi studiile şi articolele în limba italiană dedicate poetului de către
personalităţile româneşti, cum a fost N. lorga, constituie o bibli­
ografie oferită cercetătorilor şi publicului larg din ţara noastră.
Este totodată dovada grăitoare de admiraţie faţă de poetul nostru
naţional si universalitatea creaţiei sale.
y y y

Eminescu a cercetat şi studiat asiduu literatura antică, manu­


scrisele şi caietele sale păstrate la Biblioteca Academiei Române,
atestă munca migăloasă întreprinsă de-a „cunoaşte” în profunzi­
me pe Homer şi Horaţiu. Intenţiona să slăvească într-un poem
frumuseţile Greciei. Versurile şi notele manuscriselor cuprind
imagini ale pământului şi mării Eladei. îşi face o pasiune de-a cu­
noaşte limba greacă, (învăţând-o paralel cu cea latină) şi de a tra­
duce din Homer şi Horaţiu. Proiectul de-a traduce epopeea Iliada
este una dintre ambiţiile sale, dar cu toată pasiunea începutului,
opera rămâne undeva la primul cânt; se păstrează şi câteva versuri
din Odiseea. Din Horaţiu
> Eminescu a tradus odele Ad Puerm si >
Ad Mercurium şi epistola Către Bullaţiu (lucrările cuprind câteva
forme; în revista Timpul prin 1878, 1880 s-a publicat fragmente
din epistolă).
Anii studenţiei de la Viena şi Berlin (1869-1872) este şi perioa­
da instrucţiei sistematice a poetului în vastul domeniu al „univer-

186
salităţii”- pasionat de literatură, filozofie, istoria antică etc. Priete­
nul Teodor V. Ştefanelli ne-a lăsat elocvente mărturii în acest sens.
Doar câteva dintre acestea: A citit şi operele lui Schopenhauer,
care ,,ocupa locul de cinste pe masa poetului') „frumuseţea religiei
budiste si adâncimea cugetărilor lui Kant, Schopenhauer si a altor)
dar şi Hegel (n.n.) erau teme frecvente de discuţie cu colegii săi;
de religia budistă „era încântat si despre care spunea că este cea mai
poeticăy mai frumoasă şi mai profundă religie de pe lume')
Avem texte ale poetului în care regăsim motive hegeliene. Este
vorba de scrisoarea adresată de poet din 3/15 aug. 1871 lui Dumi­
tru Brătianu, în legătură cu proiectul serbării comemorative de la
Putna. {EminescUy Opere completey apud Tudor Vianu, EminescUy
Ed. Junimea, Iaşi, 1974, pp. 236, 237). Iată câteva citate: „Istoria
omenirii e desfăşurarea cugetării lui Dumnezeu"; yjn sâmburele de
ghindă e cuprinsă ideea stejarului întreg"; yyCrepusculul unui trecut
apus aruncă prin întunerecul secolelor razele cele mai frumoase şi
noiy agenţii unei lumiy viitoarey nu sîntem decît reflexul său"; y,E o
axiomă a istoriei că tot ce e bine e un rezultat al cugetării generale şi
tot ce e rău e produsul celei individuale". Ultimul citat eminescian
ne trimite la ideea hegeliană a „vicleniei raţiunii”, adică raţiunea
istorică se foloseşte în urmărirea scopurilor ei de pasiunile şi ten­
dinţele conştiinţelor individuale, exercitând o adevărată „viclenie”.
Cu toate rezervele faţă de filozofia lui Hegel, „la Hegel cugetare şi
existenţă sînt identice. Aici nu."y spune Eminescu. (Adică în patria
sa instituţiile nu pot să se dezvolte decât din condiţiile particulare
ale societăţii sale. Deci: „cugetarea şi existenţa nu sînt identice").
Ecourile hegeliene se regăsesc şi în alte manuscrise ale poetului,
descoperite şi comentate de cercetători. Iniţierea hegeliană şi spiri­
tul său universal l-au influenţat pe scriitorul şi gazetarul militant
care a fost Eminescu.

187
Bipolaritatea lui Eminescu - între naţional şi universal - a fost
comentată si actualizată, atât la noi, cât si în context internaţional.
Este universal nu numai prin romantismul liricii sale. Eminescu a
făcut, ca nimeni altul, genialul transfer al miturilor româneşti în
marea sferă a mitologiei universale, susţinând autentica credinţă
în devenirea prin literatură.

13/14 ianuarie 2012


V.
Un oaspete binevenit
la masa de lucru...

„Scrie cu sufletul tău


şi reciteşte cu sufletul altora.
Scrisul tău să fie ca răşina
din brad: viaţă revărsată. ”
Nicolae lorga
Nobleţea, vocaţia si cordialitatea
maestrului George Sbârcea
„In accepţiunea mea omenos
înseamnă a fi legat de pământ,
de glia care te hrăneşte,
prin care te întorci la strămoşii tăi
să-ţi dormi somnul de veci. ”

Cine deţine un potenţial benefic sau un bogat patrimoniu estetic


uman trebuie să-l dăruiască pretutindeni şi creştineşte printre se­
meni, să-l răspândească... Această misie avea să fie împlinită de
Cel care a plecat în ceruri la 27 iulie 2005, la frumoasa vârstă de
91 de ani — împăcat şi împărtăşit că vor veni noi generaţii să ducă
mai departe crezul predecesorilor. „Această omenie învie, învie
treptat, dar pentru ea este nevoie de activitatea artei, de atra­
gerea tinerei generaţii spre înţelegerea frumosului, a bunului, a
cărţii, a cântecului, a picturii, a naturii, a admiraţiei acestei na­
turi care în fond este inspiratoarea întregii arte...— ni se confe­
sa în toamna anului 1990 la Topliţa, muzicologul, compozitorul,
scriitorul George Sbârcea.
Am avut fericitul prilej să-l cunosc personal, să-i prezint pro­
pria-mi familie, ne-a răspuns cu multă amabilitate la invitaţiile
noastre culturale, neuitatele serate literar — muzicale sau aniver­
sările unor personalităţi. Mi-a acceptat dialogurile şi interviurile
cu o generozitate ieşită din comun, am reuşit câţiva ani la rând să

191
întreţinem o corespondenţă ele­
GEORGEC^^W/î?' gantă, plină de loialitate şi chiar
de o măgulitoare prietenie. Am
SBÂRCEAciA(?totW simţit din partea domniei sale
acea afecţiune şi dispoziţie sufle­
tească pe care o are magisterul
faţă de discipol. Ne despărţea
totuşi un sfert de veac, dar nu
si-a
) manifestat niciodată aceas-
tă diferenţă de ani, având în
tonus si atitudine acea cordiali-
y

tate tinerească al unui confrate.


Primul „botez” de „occidental”
l-am primit din partea domniei
sale. Se întâmpla la 29 ianuarie
1981, cu prilejul dedicaţiei făcute la cartea „Veşnic tânărul Geor-
ge Enescu”. Las modestia deoparte şi-l citez: Domnului Nicolae
Bucur, pe care l-am îndrăgit pentru inteligenţa sa cuceritoare si pen­
tru civitatea sa occidentală. Cu cele mai alese sentimente de prietenie
George Sbârcea — 1981.
In acea zi friguroasă de ianuarie, a avut amabilitatea, cu toa­
te rigorile iernii, să răspundă invitaţiei noastre de-a participa la
manifestările culturale oganizate în oraşul Miercurea-Ciuc: Cen­
tenarul Bela Bartok (la 27 septembrie 1981 aveam să-l omagi­
em pe George Enescu - cu prilejul centenarului naşterii marelui
compozitor român) şi lansarea cărţii dlui George Sbârcea „Szep
văros Kolozsvăr” {Memorial clujean). Autorul s-a dovedit un sub­
til analist şi moralist desăvârşit, un adevărat maestru în mânuirea
celei de-a doua limbi materne (mi-am permis să sublinez atunci la
prezentare) pentru că volumul este scris direct în limba maghiară.

192
Transcriu selectiv din discursul de acum trei decenii, spre a evi­
denţia, celor de astăzi, câteva dintre trăsăturile personalităţii com­
plexe.” Om de cultură de talie universală George Sbârcea este cunos­
cut nouăy tuturora atât prin lucrările muzicale create^ (semnate si
cu pseudonime — Claude Romanoy George Mercuy Ion Troscot, Pic
Vîrlan etc.) prin volumele apărute — monografii, studii referitoare
la dezvoltarea istorică a culturii muzicale româneşti şi străine, unde
scoate în evidenţă aspecte inedite ale unor epoci, genuri de creaţie,
personalităţi componistice sau interpretative, dar şi prin discursurile
competente şi pline de farmec susţinute la radio şi televiziune — să
ne amintim doar de ciclurile Oraşele muzicii sau Povestea unui
cântec,.. Ne-a devenit şi mai cunoscut şi mai familial prin recenta
carte — Memorial clujean „Frumosul oraş Cluj Oraşul copilăriei,
al studiilor, al activităţilor profesionale — oraşul cetate al culturii şi
artei, cel al amintirilor şi nostalgiilor, alfrământărilor şi bucuriilor
nu putea să nu fie zugrăvit şi transpus de George Sbârcea într-o carte
atât de frumoasă ca aceasta. De fapt Clujul este şi un fericit pretext,
am putea spune — cartea dezvăluind multe aspecte ale vieţii eminen­
tului cărturar, constituind totodată o minunată sursă documentare
asupra epocii, oamenilor ei, prietenilor şi colegilor cu care a colabo­
rat, s-a întreţinut George Sbârcea de-a lungul anilor... Muzicologul,
compozitorul, publicistul a rămas până astăzi acelaşi spirit tânăr şi
sclipitor în tot ce spune, în tot ce face, în modalitatea de-a şti a se
apropia de oameni, de semenii săi, de a-i capta...
Vastei sale culturi universale, însuşită direct la izvor — în limba
ţărilor respective pe care le ştie la perfecţiune, se adaugă şi cea ora­
torică cu care reuşeşte să te cucerească întocmai unui vals vienez
ş.a. In final oaspetele a fost invitat să se adreseze publicului, nu
înainte de-a face remarca, că asemenea popasuri spirituale le do­
rim şi pe viitor, sperând de a-1 avea în mijlocul nostru şi mai des

193
pe invitatul din această seară, pentru ca într-o bună zi să ne poată
spune şi despre Miercurea - Ciuc, Cstkszereda is yyszep vâros>y -
szep a benne elo embereivel. (Şi Miercurea-Ciuc este oraş frumos
-frumos prin oamenii trăitori în el.)
Şi cum fiecare manifestare este urmată de consemnări în pre­
să, gazetarii fiind mereu la posturi, mai ales în provincie unde
„evenimentele” înălţătoare, cu invitaţi de seamă, nu sunt aşa de
dese, am expediat urgent la Bucureşti, la adresa ştiută, exemplare
din ziarele apărute însoţite de câteva gânduri calde de mulţumire
pentru gestul şi efortul de-a ne onora şi a fi alături de noi. La nici
trei zile, cu o promptitudine de invidiat, am şi primit Cartea Poş­
tală a dlui G. Sbârcea, ale cărui rânduri scrise de mână sunau asa:
Dragă şi iubite domnule Bucur, Mulţumesc pentru ziarele trimise,
dar îndeosebi pentru prea frumoasele cuvinte de prietenie şi preţuire.
Să ştiţi că vă păstrez o caldă şi durabilă amintire, încât de multe ori
mi-e gândul la scurtul, dar atât de plăcutul intermezzo harghitean.
Rog a transmite doamnei Sărutări de mâini, iar pentru Bucur — cel
înţelept şi delicat, o îmbrăţişare prietenească de la George Sbârcea.
P.S. Rog a tălmăci mulţumirile mele celor doi redactori care au con­
semnat interviul. La a mică — un pupic de tătic! Au urmat alte două
scrisori, a câte o pagină, dactilografiate, expediate din Bucureşti,
datate 30 şi 31 ianuarie 1981, cărora le-am răspuns la 9 februarie
1981. (Le anexăm pentru conformitate.)
Vom reproduce textul celei de-a doua epistole: Prea iubite do­
mule Profesor, Tare rău mi-a părut că n-am fost azi acasă, când
m-ai chemat la telefon. Ţi-aş fi exprimat şi prin viu grai mulţumiri
pentru primirea de care am avut parte, recunoştinţa pentru atenţia
cu care m-ai înconjurat şi grija pe care mi-ai purtat-o. De altfel, încă
de ieri scrisesem câteva rânduri de mulţumire, puţine — fireşte — şi
adresate vicepreşedintelui cu cultura.

194
De astă dată îi scriu lui Bucur nu demnitarul, ci dascălulplin de
suflet, pe care l-am îndrăgit în prea scurta mea şedere la Miercurea,
La Miercurea, unde oamenii potfi mai deschişi şi mai receptivi decât
într-o capitală îmbâcsită ca a noastră. Dacă se mai repeta seara de
„pomană a porcului ”, ba se relua şi ultima seară de la Bradul, mai-
mai că înclinam să nici nu mai plec. Şi, zău, nu de dragul bunătăţi­
lor culinare, ci de dragul societăţii, a tovărăşiei şi convorbirilor care
m-au făcut să uit o grămadă din necazurile şi gândurile mele.
Iată dar că este pe deplin justificată şi această a doua epistolă, şi
încă la interval de abia o zi, odată ce ea exprimă bogăţia amintirilor
şi căldura sufletească pe care le-am adus cu mine din capitala Har­
ghitei, unde — de câte ori mă voi gândi la ea — voi vedea silueta de
cavalerfără teamă şi reproş a mult prea simpaticului profesor Nicolae
Bucur, pe care îl îmbrăţişez cu sentimente de frăţească prietenie şi
gratitudine, al său George Sbârcea.

După atâţia ani, recitind epistolele acestui încântător mentor spi­


ritual, mi-am adus aminte de ceea ce ne spunea cu decenii în urmă
G. Sbârcea privitor la generaţia sa, care avea darul de a se entuziasma
în tinereţea lor de fiecare înnoire, de orice bravură, de toate persona­
lităţile ieşite din comun. Am întâlnit în cărţile sale nenumărate pa­
gini şi mesaje educative, din care reiese, că pe atunci chiar se credea
în modele spirituale. Iată una din ele: „De câte ori dădeam ochii cu
un om de seamă, faima ce-l însoţea ne încălzea inimile ca o flacără. Ii
pândeam fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare privire, cu speranţa secretă
de a ne molipsi de măreţia lui. După întâlnirile de acest felfăceam în
sinea noastră jurămintefierbinţi că nu vom avea linişte până când n-o
să le semănăm idolilor noştri. ”Mărturisesc că m-am regăsit în timp în
acest pasaj şi-n multe altele, iar din momentul cunoştinţei făcute cu
Dumnealui mi l-am însuşit ca pe un părinte spiritual.

195
Cu Liviu Rebreanu în turneul din Italia, 1941

Despre oamenii deosebiţi ai culturii româneşti şi universale,


scriitori, profesori, muzicieni, artişti plastici şi ai scenei, interpreţi
ş.a. ne spunea că a cunoscut foarte mulţi oameni de seamă, şi din­
tre cei care figurează în enciclopedii, şi dintre cei ce sunt de seamă
numai prin măreţia lor morală. Avea să precizeze: ..Totuşi, dacă
mă gândesc la cei de la care am învăţat mai multe si care au lăsat
mai adânci urme asupra formării mele ca om. îmi răsare copleşitor
în amintire figura cu creştetul nins şi ochii albaştri precum cerul cu
funigei al toamnei transilvane — Liviu Rebreanu,w

Preţioasele cărţi, numeroasele articole, eseuri, studii pe care


George Sbârcea le-a dăruit muzicologilor şi publicului larg sunt
mărturia unei angajări artistice şi morale susţinute cu vigoare şi
competenţă de cel care a fost scriitor, compozitor, muzicolog şi
critic muzical. Scrierile sale emană flăcări de dragoste şi frumu-

196
George Sbârcea
în anul 1966

sete, de prietenie şi magie, flăcări ce pâlpâie şi astăzi în inima


cititorilor, iubitori de adevăr si frumos. A fost un adevărat emul
în domeniul criticii muzicale. ..Singura flacără care a aprins tot
ce putea atinge în mine a fost şi a rămas, până azi. muzica>y — ni
se destăinuia în 1989. Pe tineri îi povăţuia să cunoască viaţa
unora dintre muzicieni - creatori şi interpreţi, ei fiind cei care ne
îmbogăţesc şi înfrumuseţează viaţa. ..Muzica dăruieşte bucuriile
cele mai alese. ”
Pasiunea pentru muzică a îmbinat-o cu cea a scrisului şi a scris
timp de mulţi ani fiindu-i foarte greu să se desprindă de masa de
lucru. ..Scrisul, izvorât dintr-o necesitate lăuntrică, a devenit singu­
rul lucru important pentru mineyy — reflecta cel care-şi dorea „... să
mă fi născut odată cu toate acele veacuri şi cu toţi acei artişti gene­
roşi la care totul mă captiva, totul mă fascina. Le-am evocat viaţa şi
opera, am analizat-o şi am povestit-o. explicând-o pe înţelesul a cât
mai mulţi. ”
în cartea sa „Amintirile muzicienilor români” Dialoguri -
Evocări - Confesiuni (1982), marele nostru critic muzical losif

197
-T------- n
. MW

fi- f;-

Editura muzicală a Uniunii compozitorilor


Bucurqti — 1974

’.-C 1 (k

Sava face această remarcă despre G. Sbârcea „Oricare dintre amin­


tirile sale dobândeşte nu numai un înalt grad de autenticitate, ci şi o
vastă gamă de nuanţe şi culori. ”

Se spune că o carte duce în faţa cititorului nu numai produsul chi­


nurilor autorului, ci şi profilul său, morala şi psihologia sa, gândul
său despre om, despre prezent şi viitor. Simţim nevoia de-a oferi în
continuare o sinteză a câtorva titluri de cărţi publicate sub semnă­
tura lui George Sbârcea. Le prezentăm în ordinea anului apariţiei.
Giacomo Puccini, 1959; Rossini sau triumful operei bufe, 1960;
Darclee, 1961; Memoriile lui Hector Berlioz, cuprinzând călători­
ile sale în Italia, Germania, Rusia şi Anglia (1803-1865), 1962; Jo-
hann Strauss şi imperiul sferic al valsului, 1963; Dimitrie Popovici
- Bayreuth. „Cântăreţul pribeag”, 1965; Jean Sibelius Viaţa şi ope-

198
ra, 1965 (Johan Julis Christian
GEORGE SBARCEA
Sibelius este cunoscut în istoria
muzicii finlandeze si universa-
y
PRIMI PIŞI
le cu prenumele Jean. Numele
lui este dintre cele mai mari în
SPRE lillIRIE
istoria muzicii moderne. Car­
tea, autorul o numeşte schiţă
monografică, „încearcă să po­
vestească viaţa compozitorului si
să-iprezinte operay în măsura în
care frumuseţea muzicii se poa­
te tălmăci prin cuvinte.'' G.S.);
Oraşele muzicii, 1971 (Cele 19
oraşe vizitate, alături de cele europene, evident Bucureşti, li se adau­
gă Tokio şi New York. La originea acestei scrieri sx.?i\x\„nişte expuneri
orale>y ilustrate pe micul ecran şi transpuse în carte.); Primii paşi
spre glorie, 1975 (Poartă subtitlul: Povestea vieţii sau, mai curând,
a copilăriei câtorva mari muzicieni de pretutindeni. întâmplările
şi exemplele minunate cuprinse în această carte, arată unde se poate
ajunge prin talent, muncă stăruitoare, răbdare şi încredere în puterile
ce sălăşluiesc în fiecare dintre noi); Veşnic tânărul George Enescu,
1981 (Are XIII capitole, fiecare, fără excepţie, cu subtitluri ingeni­
oase, inedite. în final Indicele alfabetic al compoziţiilor lui George
Enescu.); întâlniri cu muzicieni ai secolului XX, 1984 (Sunt relatate
întâlnirile pe care le-a avut cronicarul muzical şi melomanul călător
pe alte meridiane, cu dirijori, artişti instrumentişti, cântăreţi, critici,
compozitori.); Muzica cu har - Două secole de muzică uşoară ro­
mânească, 1984 (Conform mărturiei autorului aici sunt înşiraţi cei
ce au făurit această muzică şi i-au dat suflet. „Despre aceste melodii si
făcătorii lor am povestit tot ce ştiam...yr)

199
Cine-şi doreşte, în vremurile
noastre, o lectură plăcută şi plină
de miez spiritual, să citească sau
să recitească, asa cum am făcut si
eu de curând, volumul de memo­
rii literar -muzical - gazetăreşti
al lui George Sbârcea „Cafeneaua
cu poeţi şi amintiri.” (1989) Firea
scriitorului, înclinată să brodeze
metafore pe marginea trecutului,
face pe cititor să rămână nedeslipit
în faţa bogăţiei de impresii despre
oamenii întâlniţi şi episoadele de
viată trăite de autor. In această
carte vom face cunoştinţă cu personalităţi cunoscute şi mai puţin
cunoscute pentru unii dintre noi. îi numim pe câţiva într-o or­
dine a „scenariului” conceput de autor. Aceştia ar fi: Ion Vinea,
Victor Papilian, Paul Constantinescu, Anton Holban, Cornel
Medrea, Dan Botta, Emil Isac, Luigi Pirandello, Ion Vlasiu, Ion
Chinezu, Alexandru Ciura, Victor Ion Popa, Dsida Jeno (poet
maghiar), Emanoil Bucuţa, Grigore Popa (poetul de la care G.
Sbârcea auzise pentru prima oară de Ortega Y. Gasset - ,,cele sase
silabe ale numelui scriitorului şi filozofului spaniol au sunat ca un
gongy cu sugestii de soare şi mătase, în fiinţa mea. Eseurile lui... îmi
deschideau o fereastră spre lumea necunoscută a Iberici, cu tristeţile şi
cântecele ei grave şi fierbinţi, făcându-mă să le simt înfiorarea^)
Acestora se adaugă alte şi alte nume distincte care au lăsat în
urma lor amprente durabile şi luminoase de amintiri şi însemnări,
creaţii deosebite şi opere nemuritoare. Vom încerca să-i readucem
în faţa cititorilor pe câţiva dintre ei, ajutaţi de imensa bibliografie

200
a cronicarului ale cărei fructe sunt rezultatul unor elaborări mi­
nuţioase, scrise la temperatura înaltă a entuziasmului care nu l-a
părăsit pe autor nici la anii senectuţiei.

Recitalul lui George Enescu de la Cluj l-a fascinat pe cel care


melodiile compuse de mine se prelingea un alean de dragoste.
Scripca mea — ca să mă exprim metaforic — avea strune sărace. Cu
toate acestea, ele vibrau prelung şi vibrau plăcut, găsind destule
urechi care să le dea ascultare!' Emoţia acelei seri de concert va lăsa
amprente adânci în cariera tânărului, viitor muzicolog; sunetele
viorii celui mai de seamă muzician al nostru, care s-a zbucimat
pentru soarta artei şi a artiştilor români, va suna în veşnicie. Re­
ţinem câteva pasaje ieşite din condeiul autorului: „Magia numelui
lui George Enescu ne ridicase deasupra comportamentului nostru de
toate zilele... Umbla înclinat, ca trestia la baterea uşoară de vânt.
Deşi era doar între cincizeci şi şaizeci de ani, nouă ni s-a părut ve­
nerabil ca un monument... Spinarea lui încovoiată nu părea să fie
o deformaţie fizică, ci mai degrabă un fel de gingaşă aplecare a ar­
tistului asupra uneltei sale (...) muzica izvora parcă dintr-un afund
misterios. Arcuşulfiltra din strune vibraţii ascunse, conturulfiecărei
teme era clar, simplu, pe înţelesul tuturor!' In cabina lui, cu câţi­
va privilegiaţi pătrunse şi G. Sbârcea, căruia la despărţire Enescu
avea să-i iscălească în albumul de autografe, inaugurat cu acel pri­
lej. „Semnătura lui semănă cu armonioasa volută ieşită din fantezia
unui neîntrecut pictor de icoane" — constată G. S.
La cafeneaua clujeană într-o toamnă târzie a anului 1936,
tânărul Sbârcea, de numai 22 de ani, alături de alţi colegi şi prie­
teni, îl asculta cu interes pe poetul Aron Cotruş „spirit neîmpăcat
şi năvalnic... «ieşit din norod,» peste ale cărui versuri se rostogoleş­
te mereu, ca într-o cumplită vijelie, umbra iobagilor răsculaţi, în

201
Interviu cu Zilahy Lajos la cafeneaua „New York ”, 1937

tundre sărace...w. De la scriitorul maghiar Zilahy Lajos, care se


cunoştea cu Rebreanu, Emanoil Bucuţa, Victor Papilian (con­
versaţia cu acesta se făcea în franceză, amândoi vorbind-o curgă­
tor), Ion Chinezu, Emil Isac şi alţii, obţinuse un interviu. Cu o
caligrafie îngrijită autograful lui Zilahy din albumul lui Sbârcea
cuprindea crezul său artistic: ,,Cea mai de seamă datorie a meay ca
om si ca scriitor^ este lupta pentru înfrăţirea popoarelor din bazinul
Dunării.
Din „amintirile” şi evocările lui G. Sbârcea nu lipseşte nici
Ion Agârbiceanu, cunoscându-1 şi în calitate de director al ziaru­
lui „Tribuna” din Cluj, unde avea să fie angajat şi tânărul gazetar.
Redăm această „viziune’subiectivă a lui G. S. ,,Era întrdnsul un
amestec inedit de putere şi duioşiey care îi dădea imunitate în faţa
oamenilor. Sfiiciunea sa firească punea între el şi alţii o distanţă ac­
centuată şi de sutana preoţească!' Pe poetul Radu Stanca, prietenul
de la acelaşi ziar clujean, căruia îi acordă spaţiu larg în cartea sa, îl

202
vede mult deosebit de ceilalţi prin credinţa sa fanatică în menirea
literaturii, prin facultăţile sale intelectuale ascuţite. Era în el acea
,,ardere spirituală, care îl mistuia pe el si îi mistuia pe cei din jurul
lui... sugera tuturor o personalitate înzestrată, un intelect viu şi o
mare gingăşie a simţirii.Radu Stanca se va alătura acelor poeţi
care i-au solicitat colaborarea muzicală compozitorului, căruia i-a
mers vestea cu melodia Ionel — lonelule, cântecul de voie bună atât
de actual şi astăzi.
Radu Stanca era într-o permanentă căutare de noutate, după
anii de război, la Sibiu se va dedica teatrului si vom auzi de el
(prin anii 1950 - 60) şi ca autor de piese de teatru, regizor şi
eseist. Din păcate la numai 42 de ani el va părăsi această lume,
îndurerând mulţi colegi şi prieteni. G. Sbârcea, foarte afectat ne
lasă acest înduioşător pasaj: „Aş vorbi mai uşor, poate, despre Radu
Stanca dacă nu mi-ar fi fost prieten. Dar prietenia mă stinghereşte,
deoarece mi-a fost drag, iar dragostea ce i-am purtat-o m-a făcut
să-i socotesc până şi defectele, dacă le-o fi avut, virtuţi. Când chi­
pul lui răsare din negura trecutului, răsare îndată şi tinereţea mea
dusă. Şi asta e nespus de frumos. Poate că nimic nu e mai frumos
pe pământ.w
Şirul personalităţilor „din cafeneaua clujeană” ar mai putea
continua cu actorul Zaharia Bârsan, care considera că teatrul este
arta cea mai grea, iar la întrebarea: Ce e talentul? avea pregătite
variante de răspunsuri: „Talentul este o coloraţie foarte originală a
personalităţii şi a exprimării noastre" sau „Este o nestemată, care are
darul de a străluci când este pusă într-o lumină potrivită^ Evocarea
acestui expansiv şi scânteietor artist al scenei de acum opt, nouă
decenii, aşa cum a făcut-o G. Sbârcea, merită citită şi interpretată
ca pe o sinceră şi mesianică pildă generaţiei de astăzi. Cititorul
va întâlni episoade interesante precum acesta: Fiind rugat odată

203
într-un cerc de prieteni, să spună care este cea mai dragă amintire
din trecutul său artistic, cu hazul său sec a asigurat auditoriul că
scena a fost pentru el nceea ce e livada pentru bou si marea pentru
continuând apoi cu „povestioarele” din turneele Întreprinse
prin Transilvania.
câştigat sentimentul unui plus de seriozitate în profesiu­
nea de ziarist în clipa când l-am auzit pe Nicolae lorga vorbind
despre evenimentele ce constituie obiectul observaţiei ei si despre
atitudinea omului de condei faţă de ele'' cu aceste rânduri îşi
deschide G. Sbârcea însemnările despre renumitul savant. La
acea vârstă tinerii gazetari erau interesaţi mai mult de ziaris­
tul lorga şi scrierile publicate în gazeta sa ..Neamul Românesc"
decât de istoric. ..Articolele lui, care trezeau în noi admiraţie si
adeziune, erau legate de problemele arzătoare ale prezentului, fi­
ind totdeodată construcţii fără cusur esteticeste!" Se fac referiri la
activitatea atât de prolifică a profesorului şi istoricului, care şi
în timpul voiajului cu trenul de la Bucureşti la Paris sau invers
scria ..o carte întreagă, două-trei conferinţe, ba şi o sumedenie de
articole pe deasupra^" lucru de neînchipuit pentru mulţi. Aflăm
totodată cum gazetarul G.S. este prezentat de Agârbiceanu lui
lorga, acesta reţinându-i numele din paginile Tribunei clujene,
pe care o citea regulat. ..Mi-a propus îndată să preiau redacţia
pentru întreaga provincie a ziarului său din Bucureştii Pentru
lorga presa era ..un fel de făcliei A fost auzit spunând: ..Trecând
din mână în mână. ziarulfrământă şi luminează, fie şi numai pe
câteva momente, conştiinţele. ”
La vârsta de 20 de ani G. Sbârcea a avut fericita ocazie să-l
cunoască pe autorul sonetelor imaginare ale lui Shakespeare, po­
etul Vasile Voiculescu, care prin 1944 lucra la Radio, activând la
emisiunile literare. îndrăzneţul versificator care „naviga” în apele

204
literare de vreo doi sau trei ani şi-a dorit ca la „Ora poeziei” să i se
recite câteva versuri.
Pentru a trece testul, zicem noi astăzi, Voiculescu i-a cerut să-i
citească ceva. G.S. îşi aminteşte că a ales poezia ..Nocturna'' Pen­
tru a nu reproduce integral cele patru catrene cităm doar versetele
..Bătrânului navigator" şi ..Laproră, bătrânul năier" în ideea înţe­
legerii „dialogului” dintre cei doi şi a remarcii făcute de poet. Im-
brăţişându-1 şi privindu-1 cu bunătate Voiculescu l-a întrebat câţi
ani are. ..Când a aflat că abia împlinisem douăzeci, că eram aşadar
departe de a fi ..bătrân" ca năierul meu din poezie,.. mi-a spus cu
un uşor regret: — Darul poetului, mic sau mare. este de a-si presimţi
destinul. S-ar putea ca pe toţi să ne aştepte odată, la ..mal", aceasi
singurătate glacială, acelaşi astru mut şi nepăsători' Momentul ace­
lei vizite la redacţia literară a radiodifuziunii a fost şi pasul unei
colaborări şi prietenii de durată între POETUL - V.V. şi poetul
G.S. („inovaţiane aparţine!), dar şi ziua când Vasile Voiculescu
..m-a poreclit Bătrânul navigator; aşa mi-a spus de câte ori era bine
dispus..."
Nu putem încheia acest sincer şi subtil portret spiritual fără a
nu adăuga şi înţeleaptă şi profunda „motivaţie” lăsată de condeiul
dlui G. Sbârcea ..Cred că Vasile Voiculescu. care era un fericit exem­
plar de înţelepciune şi omenie, alesese profesiunea medicală pentru
că nu suferea să vadă durerea fizică, după cum sunt convins că s-a
dedicat literaturii deoarece voia să contribuie prin ea la alinarea su­
ferinţelor morale ale semenilor săi."
George Sbârcea avea o vorbă: ..Pe unii oameni deosebiţi îi
admiri, pe alţii ti iubeşti" Domnia sa avea şi din aceia, şi nu
puţini, pe care-i admira şi-i iubea deopotrivă. Unul din ei a
fost şi cel pomenit mai sus. în „amintirile’sale l-a avut „înaintea
ochilor” şi pe Ion Pillat, poate şi pentru simplul fapt, aş zice.

205
că disciplinele clasice i-a apropiat. G. Sbârcea era la curent cu
poeziile şi eseurile (le recitea des) celui care nu a profesat nici o
meserie, dedicându-se poeziei. Este pomenit ca ,,poetal nostalgiei
după trecut.. .fascinat de Elada şi de miracolul grec, trăind printre
contemporanii săi cufundat într-un fel de permanentă visare^ Fila
„medalionului” cuprinde şi însemnări ca acestea: ..Timiditatea
şi inocenţa lui optimistă ascundeau, de fapt. o mare îndrăzneală.
Era îndrăzneala artistului desprins să le spună lucrurilor pe nume.
înfrumuseţând realitatea la nevoie, dar refuzând să ascundă ade­
vărul. Eăcea parte din categoria celor care nu-şi rostesc niciodată
dorinţele, iar când li se întâmplă să primească ceva — un cuvânt de
apreciere... o cafea... o floare... sunt fericiţi ca nişte copii cărora
li se dăruiesc bomboanei Nu omitem să sublinem că între Vasile
Voiculescu şi Ion Pillat avea să se lege o mare prietenie, deşi
apropiaţi ca vârstă Pillat a fost socotit de Voiculescu mentorul
său în poezie. ..Am asistat la multe discuţii ale lor pe teme de lite­
ratură. notează G.S. - In cursul lor. Voiculescu părea discipolul,
iar Pillat — maestrul^
Locurile si
> oamenii în scrisul lui G. Sbârcea nu o dată au
depăşit graniţele ţării noastre, vizitele oficiale sau uneori întâm­
plările fericite din viaţa sa i-au permis să pătrundă în metropole
şi culturile străine, să ia contact direct cu personalităţi pe care
probabil nici prin vis nu le-ar fi putut întâlni. O vizită în Franţa
a fost şi va rămâne pentru fiecare cărturar o dorinţă de netăgă­
duit. Iată-1 pe gazetarul, de această dată, trimiţând din aceas­
tă ţară, pe atunci „ocupată” (în perioada războiului), reportaje
ziarului bucureştean. Un anume corespondent de presă Charles
Gyr, acreditat de ziarele elveţiene la Ankara, Sofia şi Bucureşti se
va întâlni cu confratele de breaslă G. Sbârcea. Acest Gyr, care-şi
petrecuse tinereţea în Franţa, tocmai se pregătea să-l viziteze la

206
Vezelay pe Romain Rolland. Să-i urmărim relatarea lui G. Sbâr-
cea, care nu peste mulţi ani va deveni un repurtat critic muzical:
,,Am primit cu recunoştinţa propunerea de a-l însoţi; eram emoţi­
onat la gândul de a-l vedea pe autorul atâtor cărţi de neuitat des­
pre muzică si muzicieni, îndeosebi despre Beethoven. ” Intrerupem
firul „povestirii” pentru a face precizarea că scriitorul francez a
fost un neînfricat luptător împotriva fascismului, în 1933 refuză
medalia „Goethe” pe care i-o oferise guvernul nazist. Revine în
ţinuturile natale ca să se stabilească la Vezelay, lângă Clamecy, în
1938 la vârsta de 72 de ani, pentru ca în 1944 luptătorul pentru
progres şi adevăr să sfârşească. Avea 78 de ani. Vizita celor doi
corespondenţi putea să aibă loc la ceva luni înaintea decesului,
aşa cum reiese şi din „portretul” cu care suntem întâmpinaţi
în paginile cărţii în discuţie. ,,Mărie Romain Rolland a venit...
să mă ducă la soţul său, scuzându-se că mă lăsase să aştept. M-a
rugat să nu-i pun scriitorului întrebări, dată fiind starea în care el
se află.''S\xntcm în faţa unui „personaj” mult suferind „cufundat
într-un jilţ încăpător, cu spetează înaltă...'' Portretul fizic este
dominat de conciziune şi putere de evocare, detaliile fizionomi-
ce străbat spre privitor grav cu profunde vibraţii îngăduitoare
şi nelinişti în acelaşi timp. „Cum îşi rezemase capul de speteza
jilţului, gâtul de o subţirime nefirească îi rămăsese gol. Vinele se de­
senau precis pe el, ca într-un mulaj anatomic... Degetele prelungi
ale mâinilor încrucişate pe genunchi tresăreau uşor la răstimpuri!'
Romain Rolland se străduia în şoaptă să dialogheze. „Respira
cu dificultate şi făcea dese pauze între fraze, dar se exprima clar şi
coerent. Spunea că timpul lucrează pentru evoluţie, deşi nu trebuie
lăsat totul pe seama timpului!' Transcriem aici şi acest tulburător
şi totuşi optimist crez al scriitorului, cu trupu-i şubrezit, dar cu
un cuget temerar, consemnat de G. Sbârcea.

207
„Tineretul e tun cu bătaie lungă. Ţelurile lui depăşesc încăieră­
rile noastre de azi. El aspiră să realizeze ceea ce am visat noi atâta
timp: vrea să devină cetăţean al lumii, solidar cu tot ce trăieşte. Să
nu-i mutilăm sufletul si să nu-i barăm calea către libertate^
Pe Oscar Walter Cisek, poet, prozator şi eseist de naţionalitate
germană, cu studii de germanistică şi de istoria artei la Miinchen,
generaţia mea l-a avut ca „sursă bibliografică”. G. Sbârcea avea
să-i descopere „taina bine păzită anume „dragostea pătimaşă de
artă si literatură. ” Şi-a scris cărţile în limbile română şi germană
cu deopotrivă uşurinţă. Cei doi aveau să facă călătorii în timpul
războiului în Europa. In cartea de care vorbim — „Cafeneau cu
poeţi şi amintiri”- se face referire la o şedere în Franţa ocupată,
reproducându-se un pasaj din reportajele apărute în ziarele din
ţară. Cisek este considerat de G. S. un adevărat „homo esteticusy\
străduindu-se să confere expresiei sale o formă cât mai apropiată
de desăvârşire. „Susţinea că arta este o arhivă vie a simţirii omeneşti;
din ea primim necurmat îndemnuri, sugestii, încurajări, consolare.''
Cred că astăzi se citeşte tot mai puţin eseurile sale literare şi de
artă plastică (Th.Aman, 1931, Eseuri şi cronici plastice, 1967);
lectura lor „despre Aman, Luchian si Pătraşcu deşteaptă (şi astăzi
n.n.) admiraţia pentru darul autorului de a vedea, de a se lăsa fer­
mecat de multiplele minuni ale artei, de a deschide ochii si laicilor
nepreveniţi asupra frumosului plastic."
Criticului literar Pompiliu Constantinescu spirit raţionalist,
echilibrat care era convins că „prin literatură, prin artă, viaţa ome­
nească devine o experinţă mai vastă si mai profundă, mai captivan­
tă" G.S. i-a păstrat o amintire profundă. Decesul lui prematur, la
doar 45 de ani, i-a surprins pe mulţi. Interviul luat despre „fizio­
nomia literară a anului" (1945,1946?) a fost precedat de „povesti­
rea” asupra celor văzute în Franţa ocupată de cel care se întorsese

208
curând. (G.S.) Se reţine opinia criticului privind ..traducerile”' o
problemă deschisă. ..Traducerea este şi ea o operă de vocaţie, ca şi li­
teratura originală. Înainte de toate, traducătorul trebuie să iubească
pe scriitorul tălmăcit, să-l fi adâncit ani de zile şi. evident, să aibă
consonanţe sufleteşti cu el. Limba română este aptă pentru transpu­
nerea oricărei poezii, roman sau filozofie, având la îndemână toate
subtilităţile.”
Dacă spunem Tudor Vianu nici că nu se putea să nu adaugi
numelui şi homo estheticus. ceea ce face şi G. Sbârcea ..chiar
dacă vedea critic lucrurile.” Cu alte cuvinte spunem că omul de
cultură, esteticianul, istoricul, criticul, eseistul a rămas în con­
ştiinţa generaţiilor personalitatea care a ştiut îmbina ..adevărul
cu frumosul.” In două pagini concise şi la obiect l-am ..întâlnit”
pe prestigiosul profesor universitar într-o altă ţinută, diferită de
imaginea sobră, obişnuită din fotografia-i cunoscută în enciclo­
pedii. Poate şi datorită faptului că era persoana care ..a încercat
să-şi domine epoca şi să spargă tiparele strâmte ale modului de
valorificare a literaturii şi culturii naţionalei A fost interesat
permanent, pe lângă valorile naţionale, de cele universale. Ne-a
dat răspunsul obiectiv şi sintetic la întrebarea: Care este me­
nirea culturii? ..Aceea de a-l face pe om receptiv la viaţă, de a-i
deschide spiritul la înnoirile din jur. dar şi de a-lferi de presiunile
ignobile ale mediului şi împrejurărilor ce-i contrafac sufletul şi îl
îndepărtează de semeni, de viaţăl Revistele academice ale vre­
mii sale, cărţile remarcabile pe care le-a scris adăpostesc tomuri
valorice trecute prin filtrul celui care gândea astfel ..o obiectiva­
re absolută a criticului faţă de fenomenul cercetat este de neconce­
put. deoarece. înainte de a critica, eşti obligat să înţelegi, iar spre
a înţelege trebuie să simţii Tudor Vianu era ..un spirit densifica-
tor... sintetizator, spirit metaforic.. edificator, dintre

209
atâtea altele, sunt rândurile scrise despre poetul nostru naţional:
„Eminescu este un călător al drumurilor lungi si pe sandalele lui
stă praful veacurilor!,y
Aşa cum reies din filele dedicate lui Ion Vinea, poet şi pro­
zator, unul dintre pamfletarii de prestigiu ai epocii interbelice,
acesta i-a fost lui G. Sbârcea un mentor nepreţuit în profesiunea
gazetăriei, lucrând ani la rând la aceaşi redacţie bucureşteană.
,,Cele două feţe ale personalităţii sale" erau greu de înţeles. Era
un introvertit... ,,Deşi am fost colegi atâta timp, nu m-a lăsat să
mă apropiu prea mult de dânsuL., nu ştiu să fi avut prieteni..""
Şi totuşi, continuă G. S. ,,se avea cu toată lumea deopotrivă de
bine (...) se bucura de o simpatie generală, fiindcă se pricepea să
glumească cu fiecare şi să intre cu toţii în vorbă. Părea să fie inte­
resat de viaţa şi de preocupările semenilor săi..."" Avea obiceiul (în
postura şefului la gazetă) să stea de vorbă pe îndelete cu fiecare.
„Pe mine m-a supus unei confesiunii amănunţite, care a durat săp­
tămâni şi luni la rând după venirea mea la ziar. Cred că îl interesa
psihologia unui tânăr refugiat neangajat în patimile politice..."" îşi
aminteşte G. S. Suferea de pe urma faptului că războiul şi hao­
sul produs de el „răsturnase echilibrul dintre imanenţa şi trans­
cendenţa existenţei^" Era indignat că „popor care dăduse omenirii
genii ca Bach, Goethe şi Kant îşi învestise „fuhrerul"" cu atributele
infailibilităţii, ale atotputerniciei şi atotştiinţeil Cum să mai lupţi,
ca individ, acolo unde ideile poartă uniformă^ l-am auzit spunînd,
conchide autorul G. Sbârcea.
După armistiţiul de la 30 august 1944, familia George Sbâr­
cea pleacă din Bucureşti pentru a se reîntoarce în Clujul copilăriei
şi adolescenţei lor, de care s-au despărţit în timpul refugiului. Bă­
trâna capitală a Transilvaniei, cu peisajul şi locurile cunoscute, cu
oamenii săi, mai vechi si mai noi se înfăţişau tânărului cărturar

210
în ritmul noii vieţi după dureroasa experienţă prin care trecuse.
Entuziast şi dornic de a-şi revedea foştii colegi şi prieteni află de
fiinţarea noii „Tribuna”, revistă săptămânală de literatură şi artă.
,,Am găsit şi eu ospitalitate în paginile revisteiy deşi din vechea gardă
nu mai rămăsese nimeni^ Se reiau cu timpul întâlnirile cordiale,
dar şi ..cafeneaua veche îşi pierduse ... rostul de altădată!' Printre
distinsele personalităţi ale Clujului se remarcase la vremea aceea
Lucian Blaga; din 1949 lucra în cadrul filialei clujene a Academiei
si la Biblioteca universitară, deţinând funcţia de cercetător stiin-
ţific. ..La cofetăria de pe strada Nicolae lorga îl întâlneam aproape
zilnic pe Lucian Blaga..!'- îşi va aminti G.S. care era cu 19 ani
mai mic ca poetul de la Lancrăm. In evocarea de câteva pagini
se reliefează acel Blaga plin de caldă vioiciune şi, nu arareori, de
umor, departe de a fi „mut ca o lebădă”. Poetul se dovedea mai
puţin reţinut, confesiv, delicat şi atent, plin de afecţiune faţă de cei
din jurul său. Reproducem acest pasaj: „// însoţeam adeseori până
acasăy sus pe Calea Turzii şi pe strada Andrei Mureşanu. îi priveam
mâinile subţiri, aproape transparente la rădăcina unghiilor, cu care
gesticula în timp ce vorbea. Pumnul i se strângea uneori, apoi dege­
tele ţâşneau ca o descărcare de curent electric, iar privirile îi aruncau
scântei, li urmăream faţa lunguiaţă şi descărnată, ca o sculptură
gotică, ochii fără gene. de parcă i le-a pârjolit privirile intense!' Era
în glasul lui Blaga un ..amestec de seriozitate şi de râs înăbuşit"
devenea ..blândşi învăluitor de câte ori aducea vorba despre munca
sa de transpunere a poeziei dintr-o limbă în alta!' Avea o memorie
deosebită, recita poezii întregi de Macedonski, Vinea, Barbu, Ar-
ghezi. Era capabil să reproducă idei întregi din cărţile lui Thomas
Mann citite în originalul german. ..Memoria aceasta era clar arti­
culată. ca şi cuvintele, gesturile, toate manifestările sale. La el totul
era de o ordine desăvârşită... pedantă!' La 9 mai 1955 avea să fie

211
sărbătorit cu prilejul împlinirii vârstei de şaizeci de ani. ,J-au făcut
urări o mulţime de prieteni si colegi strânşi în casa lui. Poetul părea
întinerit, în mijlocul lor, cu cel puţin un deceniul
Peste finalul evocării se va aşterne colbul mâhnirii si deza-
măgirii. La un an, în luna mai, ce coincidenţă, cu trei zile înainte
de-a împlini 61 de ani „olimpianul” Blaga, cum îl văzuseră atâţia
de-a lungul vieţii sale, avea să se stingă în clinica profesorului Au­
rel Moga din Cluj. ,,Omul care fusese toată viaţa al nostru, al tutu­
ror. .ne-a lăsat singuri şi totuşi cu una din cele mai importante
feţe ale personalităţii lui - opera artistică. Mormântul poetului se
află în cimitirul din Lancrăm.
P.S. Pomenim aici şi numele lui Vasile Netea, personalitate
cunoscută harghitenilor, care face cunoştiinţă cu marele poet
în anul 1939, la Cluj, iar cu stabilirea la Bucureşti, la începutul
anului 1941 este cooptat în redacţia revistei „Vremea”. Acesta
va avea o strânsă legătură cu publiciştii şi scriitorii din Transil­
vania. Aşa se explică că la această revistă vor colabora Lucian
Blaga, George Sbârcea, Ion Breazu, Grigore Popa, Radu Brateş
şi alţii. In numărul din 28 noiembrie 1943 va fi publicat studiul
lui Blaga „Şcoala latinistă ardeleana', fragment din imensa lucra­
re de mai târziu, „Gândirea românească în Transilvania în secolul
alXVIII-lear
Aceiaşi ani ai Clujului îl vor găsi pe George Sbârcea alături
de alţi şi alţi prieteni, dintre aceştia şi cel, pe care-1 cunoscuse în
vara anului 1935 la Timişoara, unde cu formaţia sa de jazz cânta
la cafeneaua din centrul oraşului. Sculptorul Romul Ladea, căci
despre el este vorba, avea să-i facă „cu acel prilej caricatura, pe care
a prevăzut-o cu legenda hazlie: Le „pianeur”general dân banda lui
Claude Rumânul De atunci, în momentele sale de bună dispoziţie,
îi spunea „Rumânu” fiind solicitat deseori să verniseze expoziţiile

212
sculptorului, dar şi ale soţiei sale, pictoriţa Lucia Piso. Artistul s-a
mândrit cu obârşia sa rurală, prietenul lui admirându-i .fecun­
dul si laboriosul geniu ţărănesc”. De aici se trage modestia sa... ..a
fost un om simplu si fermecător, de o naivitate copilărească” Iată-1
..deşteptat după porunca soarelui” în plină activitate creatoare în
atelierul de pe Someş, în capătul cartierului Grigorescu: ..Acolo îl
găseam, mânjit până-n coate de gips si argilă, cât timp lumina zilei
îi îngăduia să desluşească formele pe care le plămădea cu instinctul
fără greş al puterii şi măreţieu
..Atitudinile cezariene”de mai marii în ierarhia socială ..cu
punga doldora” veniţi la el, dispăreau în faţa prietenilor. Aceştia
erau primiţi ..cu flăcări de bucurie în ochi” pe care îi instala ..pe lăzi
răsturnate sau pe blocuri de piatră acoperite cu scoarţe ţărăneşti?
Ieşirea din urban, datorită oboselii, dar şi unor „supărări”se
făcea simplu. ..Ladea mă invita să-l însoţesc: — Haide la ţară. la
odihnă, la cântecul cucului!” Avea şi aici un atelier, unde puteai
admira lucrările de o rară forţă şi puritate. ..îşi sculpta figurile,
busturile. grupurile îndelung şi cu răbdare. Avea ceva din monu­
mentalitatea lui Rodin şi din căldura lui Mayol; nu se mulţumea
decât atunci când. în ciuda asprimei liniilor, totul era perfect ro­
tunjit (...) Lucra într-o tăcere şi reculegere totală, adâncit în el
însuşi, ca să depăşească formele pe care le reţinuse pe retină şi să
poată pătrunde în miezulfăpturilor modelate. Dorea să învie prin
arta sa acel suflu de poezie, fără de care viaţa i se părea o tristă
farsă fără sens?
Este cunoscută deosebita activitate de cercetător ştiinţific prin­
cipal şi documentator ştiinţific a lui George Sbârcea la Institutul
de etnografie şi folclor al Academiei, Filiala din Cluj. Aici avea să
fie angajat de compozitorul şi folcloristul Sabin Drăgoi, cel care
avea să lase posterităţii o vastă operă muzicală, de la muzică de

213
teatru, muzică simfonică şi vocal-simfonică, muzică de cameră
şi corală, până la muzică de film şi muzică pentru orchestră po­
pulară, la care se adaugă lucrările didactice şi culegerile de fol­
clor. ,,Mi-am dat câtva timp osteneala (la Institut a lucrat între anii
1957 - 1966) de a nu mâ gândi la nimic altceva decât la culegerea
si transcrierea de cântece populare'" - va consema G.S. Pătrunderea
în paradisul visat de oricare folclorist în căutarea cântecelor vechi
şi a tot ce poate constitui valoare autentică a fost o îndeletnicire
specială şi folositoare şi pentru compozitorul şi muzicologul G.
Sbârcea. Va rămâne recunoscător lui Sabin Drăgoi că i-a dat pri­
lejul să cunoască ..comori pe care nu le bănuiam si colţuri de ţară pe
care. fără îndeletnicirea de folclorist, nu le-aş fi văzut, poate, nicio­
dată!" Cutreierând satele şi cătunele de pe valea Someşului, echipa
de cercetători şi-a dat seama că ..Antenele de radio nu ajunseră
deocamdată la ele. încât tradiţiile populare străvechi şi cântecele bă­
trâneşti. cu particularităţile lor stilistice, mai prindeau acolo în tihna
serilor de vară!"
Aproape vrăjit de farmecul mediului rustic, de simplitatea şi
sinceritatea oamenilor, autorul se destăinuie: ..Cu sătenii întorşi
de pe ogoare găseam de fiecare dată cuvântul bunei înţelegeri. (...)
Cunoşteau o mulţime de melodii şi versuri. în care n-am descoperit
inspiraţii venite din afara ţinuturilor someşene. li lăsam să cânte ce
ştiau mai bine şi ceea ce le era negrăit de scump, asigurându-ne în
felul acesta libera lor cooperare. In câteva zile ne-am pomenit cu mai
multe zeci de role înregistrate!" Să mai zăbovim şi asupra acestor
rânduri pline de prospeţime imagistică: ..Culegeam muzică în scli­
pirile dimineţii. în arşiţa orelor de prânz. în lumina roză a asfinţi­
tului. în umbrele înserării. Foarte rar ne înduram să ne întoarcem
înainte de miezul nopţii la microbusul părăsit. încât apucam să ne
odihnim abia în zorii zilei!"

214
„Amintirea e un oaspete binevenit la masa mea de lucru”
Cu această reflecţie a lui George Sbârcea punem capăt acestei
incursiuni în universul însemnărilor şi amintirilor întâmplate cu
destule decenii în urmă. Cititorul în fata unor asemenea memorii,
unde faptul autentic şi experienţa de viaţă au valoare de document
devine un contemplator. Lectura scrierilor lui George Sbârcea te
informează, te instruieşte şi pentru că ele sunt străbătute şi de fio-
ruri emoţionale îti conferă acea stare de trăire afectivă. întâlnim
y y

şi pasaje construite cu dibăcie şi rafinament ce delectează citito­


rul. Impresiile scriitorului păstrează sobrietatea ori moderaţia în
funcţie de „personajul” intrat în rol. Naraţia devine elementul de
legătură - unde se doreşte o uşoară deviere de la subiect îşi fac
apariţia „descripţiile”: peisajului, locului, obiectului arhitectonic,
cadrele din natură cu linişti si nelinişti, deseori personificate, bol-
ta cerească ş.a. Portretelor memorabile, se alătură acele observaţii,
argumente, constatări de atitudine temperamentală ce colorează
paginile cărţilor.

De câte ori maestrul avea prilejul să revină pe locurile natale, pe


Valea Mureşului, dar şi în alte locuri din judeţul Harghita, nu
pierdeam ocazia de a-1 descoase de una de alta. Aşa aveam să aflu
că tare îşi dorea o carte despre locurile şi oamenii meleagurilor
de pe Olt şi Mureş. nEu nu aş vrea sa trec la zeii pe care toţi ne
aşteaptă în braţele lor9 nu aş vrea să trec înainte de-a scrie o carte
de amintiri despre Topliţa, despre Valea care curge dinspre acei
munţi care sunt plini de comori, nu numai materiale, ci şi ima­
teriale, comori spirituale, şi de cântec, de vuietul vântului, care
el ne-a inspirat să facem cântec. Dar mă gândesc că aici aceste
drumuri duc spre Borsec, duc spe Ciuc, aceste drumuri duc spre

215
Bistriţa, duc sprejos, spre Câmpia Românească, Deci hai să învi­
em aceste drumuri, hai să atragem pe ele cât mai mulţi tineri, cât
mai mulţi oameni de inimă care într-adevăr vor avea puterea să
dea forţă, vigoare, vitalitate, frumuseţe acestui cântec şi acestui
Festival,.,” (cu referire la Festivalul cântecului păstoresc „Mio­
riţa” de la Topliţa.) Consemnat la întâlnirea noastră din toamna
anului 1990.

Publicat în Sangidava (6), 2012, pp. 281-291 (fără ilustraţii)


Simţeam nevoia de a comunica...

Aminteam despre George Sbârcea că scrierile sale au rămas până


astăzi mesaje spirituale de viaţă revărsată şi tot atâtea îndemnuri
către moralitate, muzicologul - scriitorul înţelegând prin creaţie
luciditate interioară şi jocul liber al gândurilor. Epistolele sale sunt
şi ele pilde de modestie şi loialitate, comunicări desfăşurate sub
semnul unor convenţii naturale, concludente şi cordiale.
Reproducem câteva din aceste schimburi de mesaje scrise cu
decenii în urmă.

Bucureşti, 30 ianuarie 1981


Dragă domnule Bucur,

Iacă, am ajuns şi-acasă, întreg şi sănătos, cu amintirea fru­


moasă a celor petrecute la Miercurea - Ciuc. Toate au fost, în
adevăr frumoase, dar mai frumoasă decât orice fu prietenia plină
de atenţie pe care Bucur, vicepreşedintele mi-a arătat-o. Aproape
că am regretat că plec de la Miercurea şi că a doua zi nu voi da iar
ochii cu domnia ta, iubite domnule Bucur.
Şi, fiindcă mi-e dor de prietenii români-secui deavalma din
capitala harghiteană, scriu aceste rînduri domniei sale, ca să-ţi
mulţumesc si să te îmbrăţişez, zicând: Ce bine că mai întîlnim

217
OAMENI, şi că-i întîlnim în cultură îndeosebi, unde este mai cu
seamă nevoie de ei.
M-am simţit în adevăr bine la Miercurea, unde voi reveni ori-
cînd, în limita timpului meu disponibil - timp, care, naiba să-l ia! se
împuţinizează rohamosanll! - (cuvânt maghiar - în traducere verti­
ginos n.n.), spre a-i reîntîlni nu numai pe atît de bunii şi simpaticii
cititori, ci îndeosebi pe mult prea bunii şi cu adevărat simpaticii mei
prieteni, în frunte cu Culăiţă Bucur, căruia îi urez la mai mare şi la
mai mult, fiindcă-i şi poet, şi scriitor, şi om de suflet - Amin!

Cu mult drag,
George Sbârcea
P.S. Rog a-i transmite Doamnei sărutări de mîini şi a-i expri­
ma regretul de a nu o fi revăzut, după scurta întîlnire de la sfîrşitul
Pomenii porcului de miercuri seară!

La această misivă ca şi la cea din 31 ianuarie 1981, al cărei conţi­


nut l-am reprodus în paginile anterioare, aveam să-i răspund ma­
estrului prin scrisoarea alăturată.

Miercurea - Ciuc, 9 februarie 1981


Mult stimate si iubite Domnule Profesor,

Am primit cele două epistole scrise de Dumneavoastră, pline


de rînduri minunate şi eligioase la adresa mea. Am rămas pur şi
simplu mişcat şi răscolit de faptul că o personalitate ca Dumnea­
voastră mi se adresează pe un ton atît de cald şi colorat în imagini
artistice. Desigur, pe puţin le merit. Doresc să Vă mulţumesc în

218
numele meu şi a soţiei mele pentru slovele de mărgăritare adresate
nouă. Permiteţi-mi totodată să-mi exprim gratitudinea pentru de­
osebita cinste şi onoare pe care mi-aţi oferit-o, în acele cîteva ore cît
am fost în anturajul Dumneavoastră, să-mi încălzesc şi eu sufletul
la vatra grandioasei flăcări culturale pe care o emanaţi.
Nu v-am primit chiar cum doream. Nu am făcut chiar tot
ce trebuia. Ne-am străduit doar să fim la înălţimea Invitatului
nostru de Onoare, dar niciodată nu vom reuşi acest lucru. Pledez
pe ideea căci, deşi modeşti (pentru a nu folosi un alt termen!), cel
puţin să rămânem cinstiţi şi sinceri.
După sărbătoarea culturală ce ne-aţi oferit-o am reintrat în
treburile culturale zilnice şi mai puţin culturale pentru că mai
avem şi din acestea - hala Istennekll! (adică, mulţumită Domnu­
lui - în traducere n.n.).
îmi sînt foarte aproape vorbele pline de duh rostite de Dum­
neavoastră: la „acţiune” - întâlnirea cu cititorii, la dialogul, mai
bine zis monologul cu ziariştii (în ziar este consemnat dialogul
desigur!), la hotel, la masa comună...
Trebuie să mărturisesc că după plecarea Dumneavoastră m-am
simtit mai avid ca niciodată de-a sti si mai multe, de-a face si mai
bine. Dar timpul - acest cronometru ce aleargă fără a privi măcar
înapoi (nici cu mînie, nici zîmbitor)... şi cîte regrete în urmă-i şi
cîte cărţi necitite si cîte minunăţii nevăzute, cîte ocazii irostite...
Mă simt după reîntoarcerea Dumneavoastră, Domnule Profe­
sor în capitală, precum în versurile: stins viaţafalnicei Veneţii /
N-auzi cîntâreţiy nu vezi lumini de baluri..pentru că, fie şi acele
cîteva clipe petrecute împreună, au fost pentru noi nişte adevărate
„cântări” sincere, frumos armonizate şi dirijate cu măiestrie, tot
atîtea raze de lumină pe care puţini, asemeni Domnului Sbârcea,
au harul şi darul să le răspîndească astfel semenilor săi.

219
Dar sperăm în tot mai dese similare întîlniri spirituale! Pentru
că aşa înţeleg a face cultură, aşa şi numai aşa, mi-aş putea imagina
chiar un post de mandatar cultural în Harghita, (stîrneşte ilaritate
desigur!) - pe care aş fi tentat să-l ocup, la modul ideal vorbind
desigur, iar lista invitaţilor la hrana noastră spirituală s-o încep, nu
în ordinea alfabetică, ci cu un nume ca al Dumneavoastră, stimate
Domnul Sbârcea. Şi admiraţia este cu atît mai mare, cu cît în carie­
ra Dvs., păşind pe treptele de sus ale societăţii - „High-life”- n-aţi
uitat nicicînd, că sînt şi trepte şi mai jos, căci în fond toţi am pornit
de undeva de jos, fapt ce l-aţi dovedit în tot ce faceţi, în tot ce spu­
neţi, în modalitatea cu care reuşiţi să vă atasati de oameni.
Sînt cîteva destăinuiri, firave şi rapide, aşternute aici din sim­
patie pentru Dumneavoastră, care mă consideraţi prieten. Mă
simt profund onorat şi Vă adresez şi pe această cale un măreţ mul­
ţumesc!
>
Vă rog să-mi scuzaţi aceste tardive şi cam lungi rînduri, tar­
dive, pentru că am vrut să Vă anexez şi interviurile din cele două
gazete; lungi, pentru că... ştiu eu?, pur şi simplu au venit spontan
şi nu m-am putut „opri”!

Cu deosebită stimă şi respect Vă îmbrăţişează cu drag,


Nicolae Bucur
Sărutări de mîini fiicei Dumneavoastră, Terezia.
Vă rog să primiţi deosebitele omagii din partea soţiei mele.

La un an primesc un răspuns la mesajul şi felicitarea ce i-am adre­


sat-o de Anul Nou 1982. Domnului Sbârcea i s-a părut că au
trecut doi ani de la ultima noastră „comunicare”, în realitate a
trecut un an.

220
Bucureşti, 21 ianuarie 1982
Dragă domnule Bucur,

Vă mulţumesc, deşi cu întîrziere, pentru bunele urări trans­


mise de Anul Nou. Nu am fost acasă, încît abia azi am găsit rîn-
durile prieteneşti de la Miercurea - Ciuc.
Fiţi sigur că păstrez o caldă amintire scurtei noastre întîlniri
de acum doi ani - Doamne, au şi trecut doi ani de atunci! - şi, cine
ştie, poate o mai repetăm într-un viitor să sperăm - apropiat.
Transmiteţi, vă rog. Doamnei omagiile mele, pe domnia voas­
tră vă salută, cu sinceră prietenie şi afecţiune

George Sbârcea
(Iscălit de mână - textul la maşina de scris n.n.)

în vara anului 1986 aveam să ne revedem cu dl. George Sbârcea


la Topliţa cu prilejul Festivalului Concurs de Muzică Păstoreas­
că „Mioriţa”, domnia sa fiind desemnat la această a V-a ediţie
preşedinte de onoare al jurului, participând totodată şi la Sesiu­
nea de comunicări ştiinţifice „Folclorulpăstoresc - componentă
de bază a spiritualităţii româneşti \ susţinând lucrarea „Vechi
folclor păstoresc din Topliţa”. Despre inedita manifestare pe
plan naţional, care a debutat în anul 1978 în vatra folclorică de
pe Valea Mureşului, unde s-au născut blândele doine ciobăneşti,
aveau să apară în presa scrisă şi audio-vizuală, tot mai multe opi­
nii şi impresii din partea experţilor în domeniu. Consemnările
din presa de la noi, inclusiv relatările dl.George Sbârcea, le-am
expediat cu prima poştă la Bucureşti, textul scrisorii alăturate
justificând primirea...

221
Bucureşti, 29 iunie 1986
Dragă domnule Bucur, iubite vechi prieten.

Mulţam frumos pentru ziarele trimise şi mulţam pentru rîndu-


rile prieteneşti însoţitoare. M-am bucurat citind ziarul harghitean
şi aflîndu-1 pe Nicolae Bucur în caseta editorială a ziarului. Ce să
mai zic de bucuria avută cînd m-am descoperit ba aici, ba dincolo,
de parcă - vezi. Doamne! - aş fi cine ştie ce mare personalitate,
cînd - de fapt - nu-i nici o scofală de capul meu. Sînt şi azi, ceea
cea m-am socotit toată viaţa, un gazetar, chiar dacă nu mai activez
într-o redacţie. Cu toate acestea, văd viaţa, oamenii, evenimentele
cu ochiul gazetarului, şi aşa va fi pînă la sfîrşit, fiindcă asta e mese­
ria care mi-a fost cea mai dragă din multele pe care le-am avut.
Mi-a făcut plăcere să ne revedem, la Topliţa, păcat doar că în
vîrtejul concursului păstoresc n-am prea avut mult timp unul de
altul. Insă, sper, vom mal avea în viitor şi alte ocazii, poate mai
puţin încărcate, de a schimba cîteva gînduri şi de a închina un
pahar al prieteniei între noi.
Iţi strîng mîna cu vechea afecţiune şi cu aceleaşi bune senti­
mente prieteneşti. Doamnei Bucur omagiile mele respectuoase,

al dumitale
George Sbârcea
P.S. Multe salutări de la soţia mea!

Preluăm din Opinii culese la Festivalul „Mioriţa” din Topliţa


cele spuse de George Sbârcea, muzicolog doctor. Bucureşti, pre­
şedintele de onoare al juriului: „Păstrarea şi stimularea unei stră­
vechi îndeleniciri - cea a păstoritului - printr-un festival - con-

222
curs, organizat chiar într-o localitate renumită prin oierii şi stînele
ei, cum este Topliţa, constituie un fapt de cultură meritoriu. Con­
cursul interjudeţean al cântecului păstoresc „Mioriţa” a dobîndit,
la cea de a V-a ediţie, o tradiţie, datorită reuşitei ediţiilor de pînă
acum, susţinute cu pricepere şi dăruire de organizatori. „Mioriţa”
a pus în valoare şi a repus în circulaţie o întreagă comoară muzica­
lă - cîntecul păstoresc -, încît i se cuvine şi pe mai departe atenţia,
pe care o merită scopul ce-1 serveşte. Am luat parte, cu deplină
încîntare şi satisfacţie, la această ediţie a concursului interjude­
ţean „Mioriţa” din cadrul „Zilelor culturii topliţene”. Sesiunea de
comunicări ştiinţifice a pus şi ea în lumină bogăţia şi preţioasele
preocupări legate de păstorit, de cîntec, de poezie, de profunda
omenie românească”. (Informaţia Harghitei, nr. 5149, 24 iunie
1986, p. 2).

O altă întâlnire personală cu George Sbârcea avea să se în­


tâmple la ediţia din anul 1990 a aceluiaşi Festival „Mioriţa” de la
Topliţa, când alături de alte personalităţi invitate la Sesiunea de
comunicări ştiinţifice, domnia sa ne-a prezentat o foarte intere­
santă lucrare care a purtat titlul „Cântece şi obiceiuri magice din
Topliţa”. De această dată timpul a fost mai îndurător cu noi şi am
putut depăna mai multe gânduri şi amintiri, intrând chiar şi în
comentarii de specialitate pe marginea prelegerilor prezentate (a
mea s-a intitula „Aspecte ale imaginilor şi simbolurilor în folclorul
păstoresc harghitean”), reuşind spre finalul zilelor de Festival să
realizez un interviu pe care l-am publicat în două numere ale zia­
rului Adevărul Harghitei (nr.235, 31 oct. şi nr.236, 1 nov. 1990).
Sub titlul y, Ridicarea frunţii către cer, a bradului şi a omului'
materialul a fost inclus în cartea mea De veghe la izvoare (2001),
un exemplar fiind înmânat în 2002 dlui George Sbârcea.

223
La data de 6 noiembrie 1990, conform înţelegerii de la Topliţa,
expediam exemplare din ziarul în care a apărut interviul cu George
Sbârcea. Drept răspuns, în continuare, scrisoarea domniei sale.

Bucureşti, 15 decembrie 1990


Stimate si
> mult iubite domnule Bucur,^

Am primit cîte două exemplare din „Adevărul Harghitei”, în


care aţi publicat - făcîndu-mi onoare! - interviul făcut cu mine.
Sunt rînduri fluente, notate cu condeiul sprinten al unui cărturar
nobil. Mi-a făcut plăcere şi m-am simţit mîndru - aproape fudul!
- citindu-le.
Vă mulţumesc din inimă pentru atentia ce mi-ati acordat-o si
vă rămîn îndatorat, iar pe lîngă îndatorare, rămîne - stăruitoare -
simpatia pe care vi-o port.
Fiţi
) asa
) de bun si> transmiteţi
> Doamnei Domnitei > dvs. sărută-
rile mele de mîini. Vă urez Sărbători fericite si un La Mulţi Ani
în pace, satisfacţiile meritate şi acea bucurie care, în casa unui
cărturar, o aduce o carte, un cîntec, un prieten.
Din partea soţiei mele multe, multe sălutări prieteneşti, din
partea mea îmbrăţişarea unui prieten, care - repet - nu vă uită.

Cu mult drag,
George Sbârcea

Privind în urmă cu sentimentele pline de nostalgie îl revăd şi


astăzi pe distinsul gentilom, domn în sensul cel mai bun şi fru­
mos al cuvântului, cu spiritul sprinten, cu temperamentul lui de

224
flVEJIIU't4

Festivalul - Concurs Simfonia Corală „George Sbârcea”


Masă rotundă - 23 martie 2012: Sediid Fundaţiei ,yMihai Viteazul''
Sfântu Gheorghe (Casa cu Arcade)
In imagine: dr. Constantin Catrina, muzicolog, compozitor. Braşov,
dr. Constantin Secară, etnomuzicolog, cercetător ştiinţific. Bucureşti,
dr. Nicolae Bucur, critic de artă, Miercurea-Ciuc

convieţuitor transilvan, pe omul al mai multor culturi, trăindu-


şi anii senectuţiei în Capitală. A continuat să scrie, să meargă
însoţit la concerte şi spectacole. Şi-a păstrat aceaşi memorie pro­
digioasă şi vie, aceaşi frumuseţe lăuntrică până la vârsta de 91 de
ani. L-am revăzut prin 2001 într-o emisiune pe micul ecran, do-
vedindu-se la fel de agreabil şi fascinant. Din vara anului 2005
maestrul „comunică”, cu cei care l-au iubit şi preţuit, cu priete-

225
nii lui, doar prin cărţile şi emisiunile sale muzicale, mărturii în
timp ale omului şi ale poveştii muzei sale cu har - muzica. O
moştenire elocventă şi grăitoare pentru gândurile şi activitatea
celor care îi succed vor rămâne şi aceste poveţe, îndemnuri de
suflet: „Nu numai piatra, zidul, marmura sînt durabile. Dura­
bil e §i cîntecul. El trece peste ani, leagă un timp de altul, ajută
să ne recunoaştem rădăcinile3'.

16 aprilie 2012
Convorbire
„Vreau să cred că adevărul se simte bine
în graţiile frumosuluiy
iar frumosul îsi găseste evaluarea
în adevăr'

Vă rugăm să ne vorbiţi despre prezenţa dumneavoastră la mani­


festarea ce are loc în aceste zile la Sfântu Gheorghe.
Am răspuns cu plăcere invitaţiei gazdelor, care şi-au propus
să omagieze personalitatea lui George Sbârcea - muzicolog,
compozitor, critic muzical, scriitor, născut la 23 martie, acum
98 de ani. Reţin că în 24 martie va avea loc şi concursul mu­
zical al elevilor „Simfonia corală”. Preşedinta Fundaţiei Mihai
Viteazul din Sfântu Gheorghe, profesoara Maria Peligrad şi co­
ordonatoarea proiectului educatoarea Săndica Borchină merită
toate felicitările pentru iniţiativa şi concepţia unor asemenea
manifestări, menite a rememora personalităţile de prestigiu şi
creaţiile acestora. Faptul că tineretului îi oferim posibilitatea să
se înroleze în „incursiuni” cum este arta muzicii, şi le dăm şansa
să pătrundă în universul însemnărilor şi amintirilor întâmplate
cu destule decenii în urmă, este cea mai sinceră şi sensibilă lecţie
de înfrumuseţare a personalităţii tinerimii contemporane. Câtă
discreţie şi adevăr în spusele lui George Sbârcea: „Muzica dăru­
ieşte bucuriile cele mai alese, ”

227
o parte dintre autorii comunicărilor ştiinţifice susţinute la manifestarea Festivalul —
Concurs Simfonia Corală „George Sbârcea\ Sfântu Gheorghey 23-24 martie 2012

Comunicarea dvs. are un titlu interesant .^Nobleţea^ vocaţia


şi cordialitatea maestrului George Sbârced\ Având origini
harghitene, provenind din Topliţa Română, cum era denu­
mită localitatea pe vremuri, aţi avut prilejul să-l cunoaşteţi
pe maestru?
înainte de a răspunde mi-aş permite să subliniez că va tre­
bui să se facă mai multă lumină în privinţa locului naşterii
compozitorul George Sbârcea (amintesc că numele apare în
unele publicaţii şi cu Z, deci Zbârcea, evident greşit.) în cărţi,
enciclopedii, lexicoane şi alte publicaţii, chiar şi pe sursa elec­
tronică, locul naşterii este menţionat la Cluj (inclusiv în Lexi­
conul Muzicieni români al lui Viorel Cosma, 1970), dar şi în
Topliţa. E greu să mă pronunţ unde-i adevărul, personal un
document de arhivă încă nu am văzut. Optăm mulţi, mai ales
trăitorii acestor meleaguri din Covasna şi Harghita, că-i născut

228
la Topliţa... Rămâne de văzut. Privitor la întrebarea pusă... La
„masa rotundă,” cred şi de spirit, intervenţia mea se axează
mai mult pe latura afectivă a maestrului, pentru că am avut
ocazia să-l cunosc personal. Nobleţea, vocaţia şi cordialitatea
Domniei sale avea să mă căluzească toată viaţa. Nu pot să uit
acea friguroasă zi de ianuarie din 1981, când a avut amabilita­
tea, cu toate rigorile iernii, să răspundă invitaţiei noastre de a
participa la manifestările culturale organizate în oraşul Mier-
curea-Ciuc. Se omagia centenarul celor doi titani ai muzicii,
George Enescu şi Bela Bartok. Poate atunci s-a declanşat acea
apropiere spirituală, a cărei flacără nu s-a stins nici după ple­
carea lui la ceruri, pentru că arde prin opera moştenită - cele
peste 80 de cărţi scrise şi traduse, nenumăratele compoziţii şi
melodii cântate şi fredonate până astăzi, amintirile întâlnirilor
şi corespondenţei noastre... S-ar putea spune foarte multe...
Materialul meu, acum de 12 pagini, se va regăsi în cartea în
pregătire „Ademenirea timpului” - titlul provizoriu. Invit ci­
titorii la „masa spirituală” pentru a înfrupta şi acolo din „me­
rindele” omului de seamă, George Sbârcea, de seamă şi prin
măreţia sa morală.

V-am ruga să ne destăinuiţi câte ceva şi din activitatea dumnea­


voastră de cărturar, profesor, publicist... despre pasiunile dvs.
Evenimentul omagial de astăzi mă determină să am unele
rezerve vorbind despre mine şi atunci referirile se doresc a fi
nişte mărturii evocatoare, avându-1 în prim plan tot pe Geor-
gea Sbârcea, care mi-a devenit în ani părintele spiritual.
Deşi sunt absolvent al unei facultăţi de filologie, cu inten­
ţii adolescentine de-a deveni magistrat, iar mai apoi pasionat
de arhitectură, pe a doua „regăsind-o” în artele plastice (din

229
1990 sunt membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici, secţia
critică de artă), le-am îmbrăţişat pe ambele literatura şi arta.
Pasiunea pentru muzică a maestrului George Sbârcea, pe care
a îmbinat-o cu cea a scrisului (a scris timp de mulţi ani fiindu-i
foarte greu să se desprindă de masa de lucru), mi-a fost model,
un imbold. Reflect şi azi la ceea ce-mi spunea în 1989: ..Singu­
ra flacără care a aprins tot ce putea atinge în mine a fost si a ră­
mas. până azi. muzica.yy Vt tineri îi povăţuia să cunoască viaţa
unora dintre muzicieni - creatori şi interpreţi, ei fiind cei care
ne îmbogăţesc şi înfrumuseţează viaţa. N-am avut predilecţii
muzicale, dar pasiunea pentru această artă ţi-o dobândeşti şi
prin a asculta muzica bună, a participa la concertele organiza­
te, fiind atras, spre exemplu de Festivalul de Muzică Veche ce
se organizează în Harghita (Miercurea-Ciuc), celebrându-se 30
de ani, în 2010, de la ediţia inaugurală.
Tot de la George Sbârcea, aflând că scriu, citindu-mi unele
articole şi eseuri, ori cronici plastice, publicate ici, colo, am
reţinut această reflecţie: ..Scrisul, izvorât dintr-o necesitate
lăuntrică, a devenit singurul lucru important pentru mine...yy.
L-am admirat pentru vasta cultură universală, însuşită direct
la izvor - în limba ţărilor respective (cele şase) pe care le ştia
la perfecţiune, dar şi pentru arta oratorică cu care reuşea să te
cucerească întocmai unui vals vienez. Intr-o şedere de vară pe
meleagurile sale natale, la Topliţa prin 1995, avea să mă felicite
pentru obţinerea titlului ştiinţific de doctor în filologie. Am
rămas plăcut surprins că ştia deja, dar şi de faptul că l-am ob­
ţinut
) într-o altă tară.
)
Mulţi ani la rând n-am avut carte de vizită, când încă nu
era la modă internetul, pare-se ar fi fost o necesitate. Tot de la
dânsul am răpit vorba: ..Şi modestia are limitele ei... Astăzi

230
pe acest „însemn” străjuieşte o minusculă grafică a nepoţicii
şi o reflecţie de-a mea ..Comunicarea deschide calea spre esenţe. ”
Destinul mi-a scos în cale, ca o prelungire a pasiunii cândva de
redactor radio şi TV, şi pe cea de dascăl în „Comunicare”- din
2003 la Universitate în domeniul PR - Comunicare şi Relaţii
Publice.

Cum gândiţi şi vedeţi cultura de astăzi şi-n perspectivă, pe


intelectualul contemporan în alergătura sa pe drumurile vie­
ţii presărate cu puncte albe şi negre, la care se mai adaugă şi
liniile, unori înguste, alteori mai late...
Pentru a fi metaforic aş zice că, pe aceste drumuri tot noi,
oamenii, trebuie să le netezim, încercând să le dăm relief, în
mersul nostru. Ne-am obişnuit deja, că drumul vieţii fiecă­
ruia dintre noi are coline, dealuri, munţi, pâraie, râuri... tot
ce vrem. Ştim să facem şi popasuri înţelepte, sorbim din apa
primului izvor numai atât cât trebuie? Avem timpul necesar
pentru „cugetare”, pentru o rugăciune în faţa icoanei de la mă­
năstirea ieşită în calea drumeţului? Acestea sunt întrebările şi
gândurile mele, dar cred că încă ale multora, în acest mileniu
trepidant. Atât timp când mai reuşesc să fiu prezent la Sfântu
Gheorghe, Braşov, Topliţa etc. pentru a onora cu vorbele şi lu­
crările mele pe distinşii invitaţi şi colegi veniţi de pretutindeni
la interesantele manifestări culturale şi sesiuni de comunicări
ştiinţifice, să public în Angustia, Sangidava, presa locală, în
volumele universitare din Cluj-Napoca, consider că lucrurile
sunt în firescul lor. Sunt tot atâtea prilejuri de a ne mai aminti
în bine de una de alta, şi în mod special, de dânsa, de dânsul,
de ea, de el. Şi iarăşi nu pot să nu-1 pomenesc pe muzicologul
şi scriitorul nostru, care-şi dorea o carte despre locurile şi oa-

231
menii meleagurilor de pe Olt şi Mureş, gânduri pe care le-am
consemnat în cartea mea „De veghe la izvoare.” George Sbâr-
cea avea o vorbă: >yPe unii oameni deosebiţi îi admiri, pe alţii
îi iubeşti,** sa avea şi din aceia, şi nu puţini, pe care-i
admira şi-i iubea deopotrivă.
Privitor la cultură rămân valabile şi astăzi spusele istori­
cului şi arheologului Vasile Pârvan: ..Soarele dătător de viaţă
> sănătate al unui neam e cultura!* Să reflectăm si
si > la această
cugetare întâlnită în „Memoriale”: ..Oricare ar fi idealul cultu­
ral al bunei societăţi, acţiunea culturală de transformare a ele­
mentelor sociale începe cu individul!* Cultura, deci, trebuie să
izvorască din miezul personalităţii noastre. Va trebui să facem
mai multă ordine în acţiunile noastre, implicit în cele cultura­
le, avem nevoie de viziuni deschise în gândirea concetăţenilor
noştri, un limbaj mai fidel şi mai bine modulat în relaţiile de
comunicare. Suntem datori să convieţuim > si
) să vehiculăm cu
elementele noastre culturale, să le ocrotim totodată, ele fiind
partea cea mai bună şi nobilă a sufletului unei persoane, a unei
comunităţi.
>

Condeiul ardelean. Bilunar de atitudine şi cultură, Sfântu


Gheorghe, Anul VII, Serie Nouă, nr. 207 (242) Perioada: 23
martie - 5 aprilie 2012, p. 11.

Interviu cu dr. prof Nicolae Bucur realizat de Doru Decebal


Feldiorean.

232
VI.
De pe vremea când
i-am cunoscut

„Printre lucrurile cele mai importante


care se pregătesc într-un om se numără
si întâlnirile amânate la nesfârşit.
Indiferent dacă este vorba de locuri
şi oameniy de tablouri sau cărţi. ”
Elias Canetti
Avocatul Eugen Cialîc şi
doamna Mioara Minulescu

Acum patru decenii se spunea despre cultură că exprimă şi fixea­


ză identitatea umană a unei epoci prin redefinirea sa constantă.
Cultura secolului trecut se cerea privită şi studiată prin prisma
valenţelor sale, una dintre acestea fiind diversitatea ipostazelor
condiţiei umane, a diferentelor sale sociale, etnice si individuale
faţă de cele anterioare. Pleiada intelectualităţii se străduia să-şi re­
găsească istoria dramatică a veacului şi-a fiinţei umane odată cu
evoluţia acesteia, urmărind mişcările sale existenţiale, pătrunzând
în miezul coerenţei, dar şi a notelor sale disonante, incongruente
căutându-se soluţii în studierea şi explicarea culturii.
Factorii de cultură din ţara noastră, organismele judeţene care
erau desemnate la diriguirea fenomenului cultural din teritoriu erau
chemate nu numai să satisfacă nevoi de echilibru ale omului epocii
noastre, dar mai ales să satisfacă nevoi şi interese de ordin spiritual,
pe care modificările radicale în structurile sociale le solicitau.
Intr-un asemenea cadru, într-o asemenea atmosferă aveam să-l
cunosc prin anii 1970 pe unul din intelectualii de seamă al acelui
timp, pe avocatul Eugen Cialîc care, deşi originar din Călăraşi,
stabilit apoi la Bucureşti, venea deseori la Băile Tuşnad, unde îmbi­
na tratamentul balnear cu o activitate prodigioasă de conferenţiar
la Casa de Cultură a staţiunii. Pentru publicul venit la prelegerile

235
sale era o relevaţie să-l asculţi pe distinsul oaspete, avocat - scriitor
care pur şi simplu te vrăjea cu harul cum ştia să-ţi capteze atenţia
şi interesul când se punea să-i evoce pe renumitele personalităţi
culturale, îndeosebi istorici, literaţi, artişti, pe majoritatea cunos-
cându-i personal. Lui îi datorăm acele inedite informaţii spuse sau
consemnate în presa locală despre scriitorii care aveau să poposeas­
că şi pe meleagurile harghitene, închinând oamenilor şi locurilor
de aici emoţionante pagini. Numim în rândul acestora pe Daniil
Scavinshi, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Ionel Teodorea-
nu. Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Nicolae lorga şi alţii. Ne
exprimăm profundul regret că nu se păstrează înregistrările, nici
acele minime, care au fost făcute cu prilejul acestor şezători la aşe­
zământul cultural - biblioteca din Băile Tuşnad.
Dar cine a fost Eugen Cialîc? Născut la Galaţi la I martie 1901,
a urmat şcoala primară şi liceul la Constanţa şi Galaţi, apoi Faculta­
tea de Chimie Industrială şi cea de Drept la Bucureşti (1923). Se va
stabili în Călăraşi pentru a profesa avocatura. A devenit o persoană
foarte agreabilă şi stimată. A ajuns să pledeze, fără nido renumera-
ţie, în procesele celor nevoiaşi. A fost primarul Călăraşului timp de
trei mandate (între 1931- 1944), de numele său legându-se deose­
bitele realizări în dezvoltarea uimitoare a oraşului Călăraşi. Locu­
inţa sa, unde şi-a dat întâlnire o bună parte a elitei intelectualilor
din România avea să fie botezată »Capşa Bărăganului'. Conform
documentelor arhivistice timp de mai bine de 25 de ani prin casa
„primarului cultural”, cum avea să fie denumită gazda, au trecut
Mircea Eliade, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Ionel Teodorea-
nu, Virgil Carianopol, Constantin Argetoianu, Panait Istrati, Gala
Galaction, Tudor Arghezi, Şerban Cioculescu, Eugen Lovinescu,
Pamfil Şeicaru, Cezar Petrescu, Ion Minulescu, Octavian Goga.
încă din anii studenţiei Eugen Cialîc colaborează la revista Ideea

236
Avocatul Eugen Cialîc la anii tinereţii şi... senectuţiei

Europeana, condusă de C. Rădulescu-Motru, apoi şi la ziarele Cu­


rentul, Cuvânul, Dimineaţa, Va înfiinţa ziarul „Pământul”, al cărui
director şi proprietar va fi timp de 12 ani (1932-1944). în primăvara
anului 1945 va fi arestat şi dus în lagărul de la Caracal, perioada
detenţiei afectându-i sănătatea. Cei din Călăraşi l-au revăzut ul-
tima dată la 15 februarie 1972, când venise să-şi vândă casa care-i
fusese confiscată în 1945, şi pentru care se judecase cu statul 20 de
ani. Familia se va refugia la Bucureşti. Aici se va stinge din viaţă la
6 iunie 1976, la vârsta de 75 de ani. Rodica Geta Constantinescu
Cialîc, unica fiică, cândva un avocat strălucit (aniiVO -'80), după
ştiinţa noastră, este pensionară şi trăieşte în Bucureşti. Din publi­
caţia Observatorul de Călăraşi (02.12.2007) aflăm că aleşii locali
din municipiul Călăraşi, reşedinţă de judeţ, au aprobat în şedinţa
de Consiliu atribuirea de denumiri oficiale pentru 11 parcuri din
oraş, unul se numeşte Parcul Eugen Cialîc. Aşa cum consemnează
lonelan Stănilă (adevărul.ro. din 6 iulie 2010) casa - în care a locuit
familia Cealîc aproape un sfert de veac — Capsa Bărăganului, locul
întrunirilor scriitoriceşti - de pe strada Flacăra nr.lll din Călăraşi

237
a fost demolată, din păcate, în 2005. „Astăzi, doar un bust amplasat
în centrul oraşului al celui care a fost primar trei mandate în Călă­
raşi
> aminteşte
> de existenta
> sa.”
Activitatea prolificului primar este încununată cu cea căr­
turărească, numele lui Eugen Cialîc fiind legat de constituirea
la Călăraşi a Asociaţiei sindicale de presă din Ialomiţa, al cărei
preşedinte de onoare a fost; preşedinte al Sindicatului de presă
Muntenia şi vicepreşedinte al Federaţiei Generale a Presei de Pro­
vincie; A fost secretar general al Ligii Culturale secţia Ialomiţa,
membru în conducerea Universităţii populare Ialomiţa, în comi­
tetul subsecţiei Fundaţiilor Regale, membru în conducerea altor
asociaţii şi societăţi cu caracter cultural; In 1933 organizează la
Călăraşi Congresul Ligii Culturale, iar în 1937 cel al Federaţiei
Generale a Presei de Provincie; Va organiza în capitală o serie
de expoziţii ale pictorilor, cicluri de conferinţe cu participarea
unor somităţi ai vremii, Nicolae lorga, Mircea Eliade, Cezar Pe-
trescu. Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu, Victor Eftimiu ş.a.; A
conferenţiat la Universitatea Populară de la Vălenii de Munte,
fiind un apropiat al lui Nicolae lorga; Are emisiuni radio, acordă
interviuri; activează în cadrul Universităţii Populare din Bucu­
reşti, conferenţiind pe întreg teritoriul ţării despre marii scriitori
ai tării
> noastre.
După parcurgerea acestor rânduri să explicăm de prezenţa
avocatului Eugen Cialîc pe meleagurile harghitene. Intre anii
1968 - 1984 lucrând în domeniul culturii judeţene, printre atâtea
acţiuni sau „proiecte”, pentru a folosi terminologia zilelor noastre,
ne-am propus să ridicăm ştacheta manifestărilor prin invitarea
unor personalităţi de marcă, mai ales în acele localităţi unde pu­
team conta pe un public elevat. Este şi cazul staţiunilor balnea­
re ca Băile Tusnad si Borsec. La 7 ianuarie 1971 consemnam în

238
presa locală Informaţia Harghitei, la rubrica Aniversări culturale,
articolul Ion Minulescu, de la a cărui naştere se împlineau 90 de
ani. In dialogurile purtate cu directorii celor două aşezăminte de
cultură le-am sugerat să apeleze la conferenţiari care ar putea sus­
ţine prelegeri despre personalităţi pe care i-au cunoscut personal.
Aflând că dl publicist Eugen Cialîc deja ne onorase cu asemenea
„surprize” plăcute, în 1972, i-am adresat o invitaţie personală să
ne viziteze, cu rugămintea să fie însoţit de dna Mioara Minulescu,
fiica lui Ion Minulescu şi Claudiei Millan Minulescu. Propuneam
cu acest prilej două întâlniri, la Miercurea-Ciuc şi Băile Tuşnad
pentru a ne aminti de poetul Ion Minulescu.

Epistolele de atunci ale dlui Eugen Cialîc şi telegrama dnei Mi­


oara Minulescu ne-au rămas dovezi edificatoare că intenţiile si stră-
) y

daniile combinate cu înţelegerea şi corectitudinea părţilor contri­


buie la naşterea evenimentului concret. „Arta nu poate exista decât
pentru şi prin celălalt”, spunea, dacă reţin bine, Jean-Paul Sartre.

Transcriem prima corespondenţă expediată la 5 septembrie 1972


din Bucureşti.

Eugen Cialîc
Vigilenţei 1, Bucureşti VI, Of Poştal 1

Mult onorate domnule Bucur,

Aşteptam un răspuns al doamnei Minulescu pentru a vă pu­


tea răspunde la invitaţia pentru Minulescu la dvs. Acum îl am şi
iată-1: Doamna Minulescu poate fi la dvs. la 25 sau 26 septembrie

239
1972 la Miercurea-Ciuc şi apoi eventual la Topliţa şi la sfîrşit la
Tuşnad. De la dl Dinu lanculescu nu am încă răspunsul. Imediat
ce-1 voi avea (era în funcţie de răspunsul dnei Minulescu) vi-1 voi
comunica. Dna Minulescu doreşte să spună amintiri despre părin­
ţii
) ei Ion Minulescu si > mama sa Claudia Millan Minulescu, care
împlineşte la 21 septembrie 1972, mulţi ani de la moarte... (Clau­
dia Millan - n. 21 febr.1887 - d. 21 sept. 1961 - poetă simbolistă
română n.n.) Dacă nu vă aranjează datele rog comunicaţi, pentru
a cunoaşte datele favorabile şi pentru dvs.... Eu voi vorbi despre
„Prietenul meu Ion Minulescu...” Iar dacă vine şi Dinu lancules­
cu, el va recita din Minulescu (Dinu lanculescu n. 24 mart. 1925,
actor, pe atunci, la Teatrul Naţional din Bucureşti, înzestrat cu
o voce gravă, remarcabil interpret de poezie şi un poet de o cer­
tă sensibilitate lirică. Din 1985 trăieşte la Frankfurt - Germania
n.n.) şi poate că în program recită şi dl N.Bucur...
Dna Minulescu stă în Bucureşti VI, str. Doctor Gh. Mari-
nescu nr.l9 şi aşteaptă şi invitaţia dvs. care va definitiva şi data şi
programul şi casele de cultură unde se va desfăşura manifestaţia.
Aş fi bucuros ca propunerea dvs. să se realizeze. Pînă atunci vă
urez succes şi multă sănătate.

Al dvs. devotat,
Semătura
Eugen Gialîc

După aceste ferme şi optimiste gânduri îmi făceam diferite


„recapitulări” mentale cu privire la mult aşteptata întâlnire... Gu
opera poetului eram familiarizat încă din timpul studiilor univer­
sitare, apoi orele de literatură de la catedră cu popularul autor al

240
Romanţelor pentru mai târziu - avea să atragă în sfera poeziei mo­
derne destui învăţăcei şi o mare categorie de cititori, lucru consta­
tat în cadrul şezătorilor noastre literare, organizate în centrul de
judeţ şi în alte oraşe. Acestea deveneau sărbători de emoţii sincere
publicului cititor pus în faţa unor creaţii ce se absorbeau direct
fie că proveneau din opera lui Minulescu, fie din lirica altor poeţi
simbolişti sau romantici.
Eram la curent şi cu perioada de studii în străinătate (Paris)
a poetului, începutul anului 1906 găsindu-1 pe Minulescu în co­
loanele „Vieţii literare”, unde are posibilitatea să publice o bună
parte a poeziilor sale. Doream să aflu mai multe amănunte de
la cei doi invitaţi despre „pasivitatea” poetului la părerile con­
troversate ale criticii, care încerca să-i pună la îndoială puternica
originalitate fiind satisfăcut şi mulţumit de preţuirea ce i-o arăta
marele public. Atât dna. Mioara Minulescu cât şi dl Eugen Cialîc
puteau să facă mai multă lumină cu privire la colaborarea la di­
feritele reviste ale vremii şi modalitatea apropierii lui Minulescu
de grupurile de scriitori. Reflectam de pe atunci la Mărturisirile
sale ,,Nu sînt ce par a fi... ”, când poetul se gândea cu satisfacţie la
şedinţele literare de la „Convorbiri critice” ale lui Mihail Drago-
mirescu, prilej de cunoştinţă cu Rebreanu, Gîrleanu, Sorbul etc.
De la Eugen Cialîc, mai ales, îmi doream anumite detalii, mai
ieşite din comun, cu privire la „prietenia” lor cărturărească... şi
poate nişte amănunte privind reacţia lui Minulescu la „interven­
ţia” lui Caragiale, care de la Berlin se interesa de autorul poeziei
,Jn oraşul cu trei sute de tema”salutându-l cu căldură pentru
,,ciudateled versuri""
Despre dna Mioara Minulescu, artistă plastică înzestrată,
nu puteam avea doar cuvinte de simpatie şi graţioasă satisfacţie
pentru modul în care s-a consacrat cu devoţiune filială păstrării

241
^ • Ion Minulescu // Claudia Millian
(jro/'/z Minulescu) — Revelion 1943

'U^

memoriei părinţilor ei. A reuşit să înfiinţieze în 1967 împreună


cu mama dânsei, Claudia Millian, Casa memorială de pe B-dul
Dr. Gh. Marinescu nr.l9, et.2 ap.12, compusă din cinci camere
şi dependinţe, devenit apoi Muzeul memorial „Ion Minules­
cu - Claudia Millian”, care aparţine acum Muzeului Naţional
al Literaturii Române din Bucureşti. De fapt despre existenţa
unui muzeu în casa Minulescu un afiş-orar de pe uşa interioa­
ră indică anul 1947. In Memorile sale Mioara Minulescu îşi
aminteşte de „ritmul” aranjamentului acestui lăcaş moştenit şi
pe care l-a „tot îmbogăţit” în memoria părinţilor, spaţiul fiind
„gândit de tata în cele mai mici amănunte... pentru fiecare ca­
meră făcea mici schiţe pe care ni le arăta... „fetelorsale" cum ne
alinta poetul.”
Prezenţa dânsei în Harghita îl pot considera şi un bine venit
răspuns la invitaţia pe care i-am făcut-o în anul 1971 chiar în im­
presionanta atmosferă plină de armonie şi încântare din lăcaşul
poetului romanţelor şi-a prietenului artelor plastice, colecţionarul

242
Minulescu. A fost într-adevăr o zi spledidă şi fermecătoare, pentru
cel care nu se putea deslipi de imensitatea, bogăţia şi valoare expo­
natelor, şi cu atât mai impresionantă pentru că, am avut-o atunci,
ca însoţitoare - ghid, pe distinsa fiică a poetului. Retrăiesc şi astăzi
clipele de atunci al unui vizitator iubitor de frumos şi artă, având
pe buze vorbele rostite de Minulescu despre artă: ,,Deşi începe si
sfârseste cu aceeaşi literă a alfabetului <Arta> nu începe niciodată
de la un punctfix şi nu sfârşeşte niciodată de unde a început... ” (Cu
referire la Constantin Brâncuşi, pe care Minulescu avea să-l vizi­
teze la Paris: ,fi-a petrecut o vacanţă întreagă la Paris alături de
Brâncuşiy s-au plimbat împreună^ au cinat laolaltă^ în faţa vetrei lui
ţărăneşti, unde ardeau lemnele întregi. Au mîncat o friptură friptă pe
cărbunii vetrei, au băut pelin românesc şi au vorbit ore întregi despre
munţi, despre ape şi despre femeile de la munte. La plecare, cînd s-au
despărţit, îmbrăţişîndu-se ca doifraţi regăsiţi, sculptorul a dăruitpoe­
tului o seamă de fotografii mari, care reproduceau lucrări de-ale sale
din toată vremea, colţuri din atelie­
rul lui, masa din piatră de moară şi
scăunaşele din butuci, chipul lui de
muntean inspirat, alături de dinele
Claudia Millian m
său iubit, cel mai de aproape prieten
al singurătăţii lui de mag şi de ves­
titor. iy Claudia Millian despre Ion
Ion Minulescu
Minulescu, Editura pentru Litera-
tură, 1968, p.l57)

De la dna Mioara Minulescu


aveam să aflu despre obiceiul tată­
lui, care era un „nocturn”, îi plăcea
să lucreze în special seara, târziu.

243
când zgomotul străzii şi al casei se potolea. Serile sta de vorbă cu
mama, Claudia, discuţiile aveau loc la el în odaie, iar dimineaţa în
jurul orelor şase... se îndrepta spre fereastra holului consultând ter­
mometrul. .. aflând astfel starea vremii. De prin toamna anilor ‘34
se păstrează această reverie a Mioarei: ,,tata pleca de acasă înaintea
noastră si de la uşă îl auzeam strigând: Vă pup fetelor, am plecat!”
Din cele două cărţi publicate de Mioara Minulescu „Bucureş­
tii tinereţii mele... Reportaje şi impresii,” 1969 dar, mai ales în cea
dedicată tatălui său, „Amintiri despre Ion Minulescu,” 1985 aflăm
despre evenimentele palpitante pe care le-a trăit familia în timpul
refugiului, redând un episod din trenul care-i ducea spre Târgu
Mureş, când tânăra acuză o criză de apendicită, decizia mamei
fiind ca ajunşi acasă fiica să fie supusă operaţiei. „Apoi, când să
intrăm în gara din Tg. Mureş, trenul a deraiat! Din fericire, fără
nici o urmare gravă, doar cu valizele căzute în mijlocul vagonului
şi o spaimă pe cinste”, notează autoarea. Iată şi un pasaj despre
tatăl - poet în viziunea fiicei sale: „In ciuda vehemenţelor şi voci­
ferărilor cu care apărea o idee nouă în literatură sau artă, avea un
suflet de o rară bunătate. Nestatornicia sentimentelor si > un uşor
) ci-
nism, caracteristice unora dintre operele sale literare, nu sunt decât
pavăza sub care se ascundea un om profund sentimental (subl.n),
iar aşa-zisul incorigibil boem ducea o viaţă neaşteptat de ordonată
în intimitate şi o viaţă de familie aproape incredibilă pentru cel ce
semnase „Romanţepentru mai târziul
Spre finalul vizitei mele mi-am permis câteva consideraţii la
adresa animatorului şi sprijinitorului artelor. Ion Minulescu şi pen­
tru faptul că dna Mioara Minulescu insista să afle probabil şi pă­
rerea unui provinicial despre impresionanta expoziţie de artă din
Casa - Muzeu. Fără alte comentarii am apelat la cele evidenţiate
chiar de Minulescu, care referindu-se la opera lui Brâncuşi sublinia

244
că opera acestuia ,,nu se aseamănây nu 5e confundă şi nu se întregeşte
cu nici una din formulele frumosului controlat, decretat şi etichetat în
rafturile tradiţiei artisticei Cu alte cuvinte numai un avizat, un foar­
te bun şi rafinat cunoscător al artelor, un pasionat de frumuseţe şi
valoare artistică putea să-şi proiecteze şi să clădească acest „edificiu”
muzeistic, „fetele sale” fiindu-i ajutoare statornice şi consultante de
nădejde. Mai târziu aveam să aflu că în arhiva lui Ion Minulescu,
soţia acestuia Claudia Millian Minulescu, avea să găsească destule
scrieri ale contemporanilor care i-au privit activitatea lui Minules­
cu „cu ochii specialistului şi a celui deopotrivă intresat în mişcarea
plastică a vremii.”
Şi mai există un amănunt legat de ziua pe care am petrecut-o cu
atâta afecţiune şi smerenie în anturajul primitoarei gazde, pe care nu
l-am pomenit până acum. Dna Mioara Minulescu era interesată la
acea dată de o persoană, cu care să-şi poată împărţi atribuţiile atât de
delicate ale acestui edificiu care încântă şi surprinde şi astăzi. Mi-a
sugerat să vin acolo pentru a îndeplini funcţia de „cicerone” — un fel
de ghid-custode. Nu spun că n-am reflectat „ofertei”, simţindu-mă
chiar onorat, dar evident având alte îndeletiniciri şi preocupări am
rămas locului si
> în oraşul
> meu.

Spre sfârşitul lunii septembrie al anului 1972 la Comitetul Ju­


deţean de Cultură, unde îmi desfăşuram activitatea de patru ani,
îmi parveni a doua scrisoare a dlui Eugen Cialîc al cărei conţinut
îl reproduc întocmai.

245
Eugen Cialîc
Bucureşti, VI, Vigelenţei 1
13. 61. 06

Onorate domnule Bucur,

Confirm înţelegerea stabilită şi cu dl O. Marcovici, în sensul că


miercuri, 27 septembrie 1972, voi pleca împreună cu doamna Mioa­
ra Minulescu din Bucureşti cu acceleratul de prînz şi vom fi la Bra­
şov în jurul orei 16, iar la 18,30 vom ajunge la Tuşnad, unde sperăm
că prietenul Busuioc va aranja la orele 19-20 „seara Minulescu”.
Dl Marcovici m-a asigurat că, probabil cu un mijloc de trans­
port, vom fi la dvs. pentru a organiza şi la Miercurea acelaşi pro­
gram, în cadrul căruia dna Minulescu va vorbi despre „Părinţii
mei” (adică Ion Minulecu şi Claudia Millian Minulescu) iar eu,
aşa cum am promis „Amintiri şi evocări despre Ion Minulescu”.
Dacă se va găsi un recitator, atunci cu atît mai frumos!
Deci ne ţinem de cuvânt, cu atît mai mult cu cît aţi avut bună­
voinţa să ne invitaţi, încă de anul trecut. Iar amabilitatea dvs. este
proverbială şi merită pentru ea să facem un drum pînă la Tuşnad
şi Miercurea-Ciuc.
Omagii doamnei Bucur iar dvs. cele mai cordiale salutări şi
urări de mult succes.

Al dvs. devotat.
Semnătura Eugen Cialîc
21 Septembrie 1972

246
A doua zi, către aceeaşi instituţie si subsemnatului, avea să se
adreseze printr-o telegramă şi dna Mioara Minulescu exprimân-
du-şi acordul privind manifestarea: Accept invitaţia 27 septem­
brie. Mulţumiri - Mioara Minulescu.
In preziua manifestărilor presa locală la rubrica Informaţia zilei
înştiinţa cititorii despre evenimentul ce urma să aibă loc în cele două
localităţi. Preluăm cele două ştiri culturale de acum patru decenii.
- Astăzi, la ora 17,30 la Casa de Cultură din Băile Tuşnad,
are loc o seară literară, dedicată amintirii poetului Ion Minulescu.
Printre invitaţii, care vor luat parte la manifestare, se face remarca­
tă prezenţa unor personalităţi de prestigiu ale culturii româneşti,
care l-au cunoscut pe poet: Mioara Minulescu şi Eugen Cialîc.
(Informaţia Harghitei, Anul V, nr.l426, 27 sept. 1972, p.l).
— Azi, 28 septembrie, ora 19,00, la Casa de Cultură din Mier­
curea -Ciuc, va avea loc o seară literară „Ion Minulescu”. Vor vor­
bi despre poet fiica sa. Mioara Minulescu şi publicistul Eugen Ci­
alîc. (Informaţia Harghitei, Anul V, nr.l427, 28 sept. 1972, p.l).

Serata literară de la Miercurea-Ciuc nu avea să se termine pentru dna


Mioara Minulescu doar cu prezenţa sonoră de la masa invitaţilor,
depănând crâmpeie de amintiri trăite alături de tatăl dânsei, ci avea
să continue cu o delicată invitaţie pentru realizarea unui interviu,
document în timp şi pentru generaţiile de după noi. A reieşit din cele
relatate de artista plastică Mioara Minulescu, că poetul Minulescu,
mesager recunoscut al artei moderne, a jucat din momentul afirmă­
rii sale şi până la sfârşitul vieţii un însemnat rol de animator cultural.
A fost difuzorul liricii sale şi pe cale orală, luând parte în diferite ora­
şe ale ţării la şezători literare, ţinând discursuri, cu succesul asigurat
prin simpla prezenţă a numelui său pe afişe.

247
Pentru mai multe detalii reproduc Interviul cu Mioara Minules-
cu despre Ceea ce nu se ştie despre personalitatea lui Ion Minulescu
(Aşa se şi intitulează materialul publicat sub genericul Breviar cultural
în Informaţia Harghitei, Anul V, nr. 1436, 8 oct. 1972, p. 2)
Intr-una din nostalgicele seri ale acestei ploioase toamne, în
oraşul nostru, în mijlocul unui grup de iubitori ai poeziei, s-a
coborât umbra lui Ion Minulescu, unul dintre cei mai populari
si mai cititi alcătuitori de versuri ai literaturii române. In atmo-
y y

sfera caldă a şezătoarei literare, fiica poetului, Miora Minulescu,


a conturat pentru auditor, un Minulescu pe care l-au cunoscut
numai ea si mama ei, un Minulescu diferit de ceea ce au ştiut
contemporanii săi despre el. Ne-a făcut o deosebită plăcere să
stăm de vorbă cu distinsa fiică a poetului, despre unele aspecte
din viata tatălui ei.
y

Red.: - Eroul liric al poeziei minulesciene este o personalitate


artistică boemă, cu sentimente efemere, un om care pare a acoperi
lucrurile printre care trăieşte cu tristul văl al perisabilităţii. Oare
aceasta se reflectă şi în viaţa particulară a poetului?
M.M.: - Cred că sunt puţini oameni care să fi dus o viaţă mai
ordonată decât tatăl meu, şi care să fi avut un asemenea cult pen­
tru căminul conjugal. Mai mult, aş putea spune că era un adevărat
ceasornic, fiecare zi desfăşurându-se după o schemă de la care nu se
abătea. Se scula devreme, totdeauna la aceeaşi oră, şi traversa apar­
tamentul ca să vadă câte grade indică termometrul. La ora 12 pleca
la Ministerul Artelor şi Culturii, unde era director general, făcea un
popas la „Capşa”, iar la ora 13,30, era întotdeauna acasă pentru a lua
prânzul în familie. Fără îndoială că avea o fire extrem de contradic­
torie, şi mulţi dintre cititorii săi s-ar mira, dacă ar afla, că Minulescu
era preocupat de tot felul de reţete. Cafeaua, de exemplu, şi lichiorul
şi le prepara singur, şi nu o dată, l-am găsit în bucătărie, trebăluind.

248
Red.: - Ştim că tatăl dumneavoastră a fost un mare iubitor
y

al artelor plastice şi adeseori versul său face apel la o statuetă, un


tablou, un detaliu arhitectonic pentru a sugera mai bine o idee.
M.M.: — Intr-adevăr, una dintre cele mai fericite zile din viaţa
părinţilor mei a fost aceea în care au reuşit să-şi cumpere un aparta­
ment în Controceni, unde şi-au aranjat operele de artă adunate de-a
lungul unei vieţi. Tatăl meu însuşi prindea tablourile pe pereţi. în
acest scop avea un burghiu, şi cu el găurea ramele pentru a le monta
inele. Niciodată nu a lăsat pe nimeni să umble cu tablourile lui.
în fiecare duminică, familia noastră făcea o plimbare cu maşi­
na prin Bucureşti. Ne opream în faţa unei clădiri sau alta, şi tatăl
meu ne vorbea cu multă pasiune de stiluri arhitectonice, de felul
în care un edificiu se încadrează sau nu într-un ansamblu. Nu o
dată, a tunat în articolele sale împotriva edililor nepricepuţi, stri­
cători ai frumuseţii oraşului, prin construcţii nepotrivite. A fost
un citadin rafinat, în adevăratul sens al cuvântului.
Red.: - I. Minulescu este considerat ca fiind un mare versifi­
cator, un poet, pentru care a găsi o rimă nu este o problemă. L-aţi
văzut vreodată la masa de lucru?
M. M.: — Scria numai seara, până noaptea târziu. Manuscri­
sele sale au puţine ştersături, însă fiecare poezie are mai multe
variante. Cred că în momentul când tatăl meu lua tocul, versurile
erau deja născute în mintea sa, deoarece şi pe stradă, adesea, îl
auzeai scandându-le „in peto”, în timp ce părea absent.
Red.: - Poezia simbolistă, în speţă cea minulesciană, este
străbătută de nostalgia depărtărilor, de tristeţea gării din care a
plecat trenul, de peisajul porturilor în care flutură batiste spre
vaporul ce se îndepărtează de ţărm. Există vreo legătură între
viaţa particulară a tatălui dumneavoastră şi versul său, luat sub
acest aspect?

249
M. M.: - în fiecarea lună, fără abatere, sub un pretext oarecare,
pleca în provincie pentru câteva zile: la Slatina unde a copilărit, la Bra­
şov, în Deltă sau la Constanţa. De câte ori se întorcea, ne povestea en­
tuziasmat cele văzute. în special, îi plăcea marea al cărei poet a şi fost.
Red.: - Vreţi să transmiteţi ceva cititorilor „Informaţiei Harghitei”?
M. M.: - Sânt fericită că şi pe aceste meleaguri Ion Minulescu are
atâţia admiratori, pe care îi învit, când vor avea ocazia, să vină la Bucu­
reşti, să viziteze casa memorială din Cotroceni, unde vor trăi, câteva mo­
mente, printre atâtea lucruri ce amintesc de marele poet. (I. Condrat)

Din viaţa acestui Muzeu Memorial al Minuleştilor, cum se desprinde


din unele scrieri, numai anii bătrâneţii fiicei poetului au ţinut departe
vizitatorii, prin 1998, însă după stingerea din viaţă şi a fiicei Mioara,
muzeul avea să se redeschidă în 2001.
Nu putem încheia popasul nostru spiritual, care a avut ca personaje
principale pe avocatul, publicistul Eugen Cialîc şi „trioul” Minulescu
fără să nu evocăm cugetarea poetului din Romanţa soarelui: ,,Răsar, /
Mă-nalţ,! Cobor! Şi-apoi dispar,! Şi-apusul meu e totuşi răsărit,.!^ (De
vorbă cu mine însumi, 1913) sau îndemnul din „Strofe pentru mine
singur”, 1930: ,yAş vrea să fiu tot una cu catargul, ! Ce sfîşie în două in-
fintul...” Tot aici se cuvin „aşezate” autografele celor doi oaspeţi înscrise
în cartea din biblioteca mea: Ion Minulescu - „Romanţe pentru mai
târziu şi alte poezii”. Editura pentru Literatură, 1967: Domnului Nicolae
Bucur, încă-odată mulţumirile mele si bune sentimente. Mioara Minules­
cu Miercurea-Ciuc 28 //V V72; 27,28IX '972 O plăcută amintire depe
meleagurile Harghitei si despre dl Bucur pe care-l iubesc... Eugen Cialîc,
Le păstrez până astăzi o amintire frumoasă şi atât de vie.

12 aprilie 2012

250
Domnu Trandafir în viziune harghiteană —
Profesorul Gheorghe Afloarei
I. în cercurile intime... „Decanul”

„Dintre chipurile trecutului, care mă cercau... unul rămase


mai desluşit... Era Domnu, domnu Trandafir, învăţătorul meu...
Domu nostru a fost un om deosebit. Ii scânteiau privirile şi era şi
el mişcat când ne spunea despre mărirea strămoşilor. Când făcea
un semn cu mâna, aşa, într-o parte, parcă ridica o perdea de pe
trecut, şi eu vedeam tot ce spunea glasul lui... Domnu era un om
foarte năcăjit... venea de multe ori amărât, ca să ne dea cu dragos­
te învăţătura de toate zilele. Dar atunci nu, n-avea altă grijă decât
să ne spuie istorii mişcătoare.
Domnu’ nostru ne-a învăţat rugăciuni, ne-a învăţat cântece
care erau aşa de frumoase pentru copilăria şi sufletele noastre, deşi
nu le înţelegeam bine; ne-a învăţat să credem şi în alte lucruri, în
trecut şi în vrednicia noastră, lucruri pe care mulţi le batjocoreau
în acea vreme; ne-a învăţat multe, de care aminte nu ne mai adu­
cem, dar care au rămas în fundul sufletului ca seminţe bune ce au
înflorit bogat mai târziu...”
Portretul Domnului din acest pasaj ar putea semăna cu acela
pe care ne propunem să-l evocăm în scriera de faţă. Cine cunoaşte
povestirea Domnu’ Trandafir l-a recunoscut pe învăţătorul şcolii

251
din Vatra - Paşcanilor, care a încălzit mintea si inima elevilor cu
freamătul sufletului său. Lirica aducere — aminte plină de recu­
noştinţă faţă de învăţătorul de odinioară, Mihai Busuioc aparţine
marelui nostru scriitor Mihail Sadoveanu.
Asemeni acelui Domn moldav, care „şi-a petrecut atâţia ani
- treizeci - dăscălind şiruri după şiruri de copilandri cu ochii ne­
liniştiţi. ..” a trăit şi slujit Alma Mater pe meleagurile harghitene,
un dascăl, pe care probabil încă unii şi-l amintesc, fie şi prin ceaţa
vremurilor care s-au scurs peste noi. Acest om, cu prea multe ne­
linişti şi câteva visuri devenite realitate a fost, nimeni altul, decât
profesorul Gheorghe Afloarei născut la 16 aprilie 1909 (comuna
Săvineşti, judeţul Nemţ), descins din părţile Moldovei la poalele
muntelui Harghita. Locurile de aici l-a ţintuit timp de peste patru
decenii, o bună vreme alături de familie, soţie şi cei doi copii, şi
paralel de cea de-a doua familie - şcoala. Pe aceasta din urmă şi
mai ales tinerimea o purta la sânu-i cu devotament şi deosebită
plăcere. Glasul lui molcom, tărăgănat, rostirea înmiresmată de
„moldovenisme” devenea dulcea plăcere, dar şi un uşor „chin”
pentru învăţăceii săi. Era o fire deschisă, energică, cochetă, în sen­
sul bun al cuvântului, cu cei „aprigi la învăţătură”, dar nu-i ocolea
nici pe cei „leneşi”. „Ce va ieşi din tine?”, era sloganul dascălului.
Ştia să-şi joace rolurile, cu aceeaşi dibăcie, şi pe cel al „afectu­
osului”, dar şi pe cel al „zbirului”. Când se întâmpla să-l provoci
a-ţi povesti frânturi din viaţa lui plină de evenimente, care mai
de care mai nostime ori despre întâlnirile şi „prieteniile” sale cu
diverşi scriitori, „fericiţii” erau cei care nepregătind lecţiile scăpau
„basma curată”, de acel „insuficient” barat cu minus! Ii plăcea să
depene amintiri din anii săi de şcolar, ori să vorbească febril şi
entuziasmat despre „podoabele” lui de la clasele unde preda limba
si literatura română.

252
Personaj interesant, parcă scos dintr-o capodoperă literară a
secolului trecut, prin vigoarea, tenacitatea, limba sau fizicul înde­
sat, cu părul bogat, dar albit prematur, păşind apăsat, Gheorghe
Afloarei părea răsărit dintr-o „corolă”, rostul lui fiind să împrăştie
petalele culese pe cărările destul de accidentale ale cunoaşterii.
Profesorul primea „îmbrăţişările” şi „iubirile”, poate nu atât
la orele de curs. Cărui elev i-ar place să fie „bombardat” de insu­
ficiente? E drept că nu le făcea exagerat, dar exigenţa lui devenea
„alarmă” în colectivităţi. Ironiile şi persiflările, precum „necazuri­
le” sunt toate uitate cu prilejul excursiilor literare, deliciul claselor
şi membrilor Cenaclului literar, care va lua numele „Mihail Sado-
veanu”. Amintirea cărturarului trăieşte plenar în evocări, poves­
tiri, poveţe şi peripluri literare, unde dascălul cu vederi de pelerin
a transformat ora de literatură în lecţie de viată, de cunoştinţe
de la faţa locului, de dialoguri şi mărturii. A ostenit deseori la
înfiinţarea camerei de păstrare şi consultare a materialelor, adică
biblioteca documentară, la „apariţia” muzeului şcolar - cabinetul
de literatură română.
Era persoana legată de o stare de spirit asemănătoare acelei pă­
sări obişnuite să se întoarcă după lungi călătorii în acelaşi cuib, trăind
bucuria de a face zilnic ceva pentru semeni, pentru învăţăcei. Ataşat
de literatură şi personalităţile ei, şi-a propus o alianţă, o punte şi-un
contact direct cu autorul operei, încă în viaţă sau cu tot ce-a fost în
preajma sa, locul naşterii, rudele, prietenii, mediul de creaţie. Pentru
profesor excursia literară era ca o rubrică într-un Jurnal de la care nu
putea absenta. Şi-a fixat din timp itinerarul, datele şi timpul călători­
ei, locurile de popas, echipa, fiecare membru cu reponsabilităţile pre­
cise şi de aici lucrurile demarau aproape normal. Călătorind prin ţară
şi lumea livrească, însoţit de colegii de breaslă şi elevi, apropierea de
operele lui Eminescu, Creangă, Alecsandri, Sadoveanu, Rebreanu,

253
Coşbuc, Goga, Camil Petrescu
şi atâţia alţii, se facea mai firesc
şi evident mai plăcut. „Ieşirile”
devenau frumoase si instructive
pentru că te făcea să evadezi de
şabloanele didactice, îti deschi-
deau căi noi de înţelegere, îţi
unduiau pârtii pentru un de­
mers propriu, original şi născă­
tor de nebănuite satisfacţii.
Cercul literar-artistic „Mi-
hail Sadoveanu” al elevilor din Miercurea-Ciuc, iniţiat, îndrumat
şi condus de profesorul Gheorghe Afloarei, aşa cum va mărturi­
si chiar dânsul, autorul volumului omagial „Un sfert de veac de
activitate...” - 1952-1977, apărut în 198o „...îşi are rădăcinile
în începuturile modeste ale formaţiei artistice înjghebate în anul
1952 la Şcoala generală cu limba de predare română din comuna
Siculeni - Gară, aparţinătoare judeţului nostru, unde am profesat
în acea vreme.” Din cuvântul introductiv al acestei cărţi aflăm că
„Un stimulator hotărâtor pentru evoluţia ascendentă a cercului,
l-a constituit întâlnirea cu marele scriitor Mihail Sadoveanu, când
acesta a fost sărbătorit cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani.
Genialul povestitor a primit cu mare bucurie solicitarea pe care
i-am adresat-o de a ne fi „naş”, şi, începând din februarie 1956,
până în octombrie 1961, când a trecut în lumea umbrelor, a patro­
nat cercul nostru...”
Zelosul cărturar, sprijinit de o echipă de elevi înzestraţi cu ha­
rurile actoriei, s-a afirmat ca unul dintre „regizorii” ataşaţi Tha-
liei, alcătuind repertorii selecţionate din dramaturgia autohtonă,
semnând şi chiar interpretând, alături de acele vlăstare, spectacole

254
interesante şi valoroase artistic. S-a oferit cu generozitate în acei
ani, 1952 - 1977, prin Ansamblul Artistic al Cercului, publicului
din judeţ şi alte localităţi din ţară adevărate „stagiuni”,din care
n-au lipsit recitările, cântecele populare şi cele de muzică uşoară,
scenetele şi piesele de teatru. Laborios, plin de râvnă şi ambiţii,
infatuat uneori, Gheorghe Afloarei s-a dovedit diriguitorul unei
sârguincioase munci şi-al unei voinţe grefate pe orgoliu lucrându-
şi deopotrivă scenetele, piesele, rolurile interpretate, „modelând”
jocul scenic, dicţia interpreţilor, dovedind o nemaipomenită dă­
ruire, chiar şi-n perioada când anii s-au adunat pe trupu-i obosit
şi-n cerebralul „dlui profesor”.
Spirit ludic şi histrionic, temperament coleric, mai mult mascat,
extraordinara lui putere de travaliu „deranja” evident pe „comozii”
perioadei, mai „rezervaţi” faţă de „activităţile extraşcolare”, pe cei
poziţionaţi cu râvna şi voinţa în „relâche”. A avut şi „răutăcioşi”
care-1 strunau în gând şi faptă: „Mai potoleşte-te domnule!” Cum
avea să se potolească „Vulcanul” dornic de-a emana lava din el, pre-
sărând idei, rememorând chipuri, evocând fapte literare acumulate
din cărţile citite si răscitite, dar si din nesecatele sale călătorii, cu
popasuri precise la vetrele făuritorilor de slove frumoase.
Când am ajuns să-i fiu coleg de breaslă la acelaşi liceu (actua­
lul liceu „Mărton Aron”) ne audiam reciproc lecţiile, prin tradi­
ţionalele „interasistenţe” sau ne împărtăşeam ideile în „disputele”
Catedrei de limba şi literatura română, eu foarte tânăr pe atunci,
cu doar cinci ani „vechime” la catedră, dânsul stimat şi apreciat,
botezat în cercurile intime „Decanul”. Cel iubit era şi hulit în ace­
laşi timp, ironiile şi persiflările „protagoniştilor” rămase, evident,
în spatele „cortinelor”. Aparent blândul şi mai puţin tolerantul
profesor îşi cam dădea seama cine-s „ulceraţii”, rivali ori invidioşi
de la „centru” şi din preajmă.

255
îi „cunoştea” şi pe elevii „originali”, de la zi, seral ori fără frec­
venţă, practicanţii „frondei”, jucătorii „cu musca pe căciulă”, cum
i-a numit. Mustrarea lui avea sensibile nuanţe educative, cine le
pricepea; seninătatea şi „iertarea” veneau cu destule tărăgănări în
timp, într-un final „năzbâtiile” atribuindu-le impetuoasei tinereţi
şi a ironicei butade „Nici noi n-am fost mai breji”.
Considerăm că se aduce o flagrantă nedreptate, aceluia despre
care vorbim, când se confundă, în mod voit, slăbiciunile, deficien­
ţele de caracter ale omului, comportamentul lumesc al persoanei
cu produsele spiritului.
Cu toate stângăciile şi entuziasmul, timidităţile lui de om cu
suflet şi inimă mare, venit din mediul ţărănesc, le puteai simţi
la tot pasul, nevoia unei plăceri bune a altora despre persoana sa
îl făceau mai puternic pentru drumurile sterpe ale politicianis­
mului vremurilor de atunci. în faţa „şefilor”, confruntat cu „mi-
manţii” civilizaţiei de spoială, ţinuta severă şi gravitatea exercită­
rii „sarcinilor” la Gheorghe Afloarei nu se făcea din obligaţie, ci
din orgoliu, din pasiune, într-un cuvânt era contaminat de acel
„microb”care îl dorea transmis şi colegilor şi învăţăceilor, domnia
sa fiind „magisterul”.
Aş îndrăzni să spun că obsesia dânsului a fost să-şi justifice
trecerea prin „istoria” acestor meleaguri, să lase ceva în urma sa.
Nu-i vorba de fatalitate, ci de misia pe care şi-a asumat-o. Filoso­
ful, moralistul, esteticianul Mihai Ralea avea o vorbă, care se mu­
lează perfect cu ideea menţionată mai sus. „De mult s-ar fi stins
omenirea dacă oamenii, în loc să lucreze, să iubească, să lupte, s-ar
fi oprit în drum, apucaţi de curiozitatea ca să surprindă în tovarăş
ori adversar nu ştiu ce trăsătură de caracter, o pasiune ascunsă...”.
Raţiunea vieţii sale a fost acţiunea, mişcarea, cu nedespărţita ma­
sivă servietă cu destule compartimente, doldora de cărţi, reviste.

256
manuscrise, planşe, dosare, „fişe”, prin „dute-vino-urile” lui aşeza,
zi de zi, acel ceva necesar pentru desăvârşirea summumului pro­
pus. Pentru cărturarul nostru cultura şi învăţământul s-a dorit
acea depăşire a stării prezente, presupunea o continuă mutare în
faţă a „pionilor” (ca pe o tablă de şah, pentru că aceştia numai
mersul înainte îl au) pe traiectul cunoaşterii.

Omul de la catedră sau în afara acesteia, împăcat şi satisfăcut


de unele reuşite, era uneori răvăşit de nemulţumiri, nelinişti, tân­
guiri, jelanii, dar nu a fost un pesimist... Mai degrabă, aş spune
că trăia ca „un pesimist vesel”. Unii îl considerau, în tot ce făcea
şi întreprindea, un aventurier, exagerând în lupta cu „morile de
vânt”. Aş dori să-i consolez pe toţi acei colegi de breaslă ori disci­
poli pe care-i mai bântuie asemenea gânduri, că aventura umană
este o stare firească, ţinând de caracterul persoanei... Aventura
poate deveni ceva remarcabil mai ales „în inutilul ori în eroismul
său”. Mi-ar plăcea să cred că gestul şi încercările dlui Afloarei n-au
fost inutile iar „eroismul” de care a dat dovadă, la acea vreme, an-
gajându-se mai totdeauna dezinteresat, să străbată „valurile” deloc
liniştite ale limbii şi literaturii române, ar putea constitui pentru
prezentul nostru şi „personajele” care s-au dedicat acestei disci­
pline, imaginea compătimirii că încă nimeni nu-i urmează acele
„interminabile” excursii, popasuri la faţa locului în lumea autori­
lor şi a timpului eroilor literari. Nouă ne rămâne să reflectăm şi să
purcedem la împlinirea profeţiei Dascălului. Şi toate acestea pen­
tru ca prin mesajul şi substanţa culturii şi literaturii noastre, acea
„existenţă inexistentă a oamenilor timpului nostru” să redevină
viaţă, trăită cu adevărat, şi nu simplă „existenţă” extrasă, pentru
a folosi un eufemism, numai din manuale, bibliografii, internet,
evitând să-i robotizăm pe discipolii noştri.

257
Se spune că modele perfecte nu avem, nici nu-mi propun să fac din
profilul dascălului un model exemplar, dar paşii, fie şi acei mărunţi şi
razele subţiri pe care ni ne-a lăsat, pot constitui borne ale unui drum
care să ne ducă puţin mai departe. Am putea reţine din „parcursul
vieţii” profesorului că adevăratul intelectual nu se poate forma exclusiv
din ingurgitarea unor bogate şi variate lecturi, ci din metodica lor sedi­
mentare, din care, el cărturarul extrage substanţa, subtila esenţă.
„Faptele măreţe ale individului într-o societate devin deseori
mărturii în timp, devin „istorie”. „Decanul” nu şi-a propus aşa ceva,
ne-a lăsat însă o filă în patrimoniul acestor meleaguri. Numele lui
este legat de un crez pe care l-a gândit şi aşa cum a putut, l-a onorat.
Generaţiilor mai tinere va rămâne amintirea unui profesor original,
care fermeca, şoca,”enerva” şi convingea, fermecător în felul lui, prin
pisălogia şi insistenţele sale.
Amuza prin pasiunea „jocului” în viaţă sau pe scenă, pomenind
aici doar interpretarea personajului „Barbu Lăutaru” de Vasile Alec-
sandri, pe scenele mai multor localităţi din judeţ şi din ţară, alături
de „actorii” elevi ai Ansamblului artistic al Cercului literar „Mihail
Sadovenu” de la actualul Colegiu Naţional „Octavian Goga”, Mier-
curea-Ciuc.
Imaginea Domnului Afloarei îmi devine proaspătă de câte ori
traversez parcul oraşului Miercurea-Ciuc, pe unde umbla cândva şi
Sadoveanu. L-am vizitat, de câteva ori în unicul şi modestul apar­
tament de pe strada Nicolae Bălcescu, bloc 7, apt.7, unde locuia cu
doamna lui, până la mutarea dânsei la ceruri. Singur, cu cei doi
copii plecaţi în alte localităţi, omul „puternic” de altădată cedase
în ultimul timp din elanul său. Nu ne prea înţelegeam, asemeni
scriitorului Camil Petrescu, surzenia din ultimii ani de viată făcea
comunicarea aproape imposibilă. De altfel aceasta a fost şi unul din
motivele principale pentru care în vara anului 1995, Col.(r) Afloarei

258
Gheorghe, după o activitate de 5 ani, a trebuit să renunţe la ulti­
ma sa funcţie, de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor
de Război — Filiala Harghita. Cu unii mai comunica nonverbal,
din priviri, din gestică şi mişcarea buzelor. Mulţi l-au evitat „deran­
jaţi” de acest handicap, de „portretul” cel mai recent al dascălului.
Prietenii, dascălii, foştii elevi s-au împuţinat, au dispărut... îl mai
vedeai din când în când, tot mai îngândurat şi nostalgic, mereu
urmărit cred si îndurerat de amarul destin uman... Prea obosit să
mai lupte, valurile vieţii l-au frânt încetul cu încetul... S-a stins în 4
mai 1997 la Miercurea-Ciuc. îşi doarme somnul de veci la Bistriţa.
Vreau să cred că a plecat dintre noi nu numai cu satisfacţii, ci şi cu
destule regrete. S-a străduit ca trecutul să nu vină niciodată peste
el, pentru că acesta, conform vorbelor lui Constantin Noica „nu
vine decât lungind două chipuri reale: pe cel al regretelor sau pe cel
al remuşcărilor”. A mai sperat că cineva îi va lua locul. încercări au
fost..., dar ca el nimeni de atunci n-a mai trăit emoţia si realitatea
excursiilor literare şi nu numai... Păcat! Albitul dascăl. Domnul
Trandafir al Harghitei, împuţinat de vlagă a rămas „Decanul” cel
de pe urmă.

II. Personajul care a devenit amintire

Continuăm „portretul” spiritual al profesorului Gheorghe


Afloarei, pentru simplul motiv că niciodată un discipol nu va pu­
tea epuiza ideile şi gândurile sale despre un magister, dascălul,
cărturarul pe care l-a avut alături ani la rând, în vorbă şi faptă. Ne
despărţeau cele 30 de primăveri...

259
în speranţa că ,,bu datqui cito daf, adică în graiul nostru Jucrul
la timp dăruit, preţuieşte îndoif, ,,audi alteram parterri' - „ascultă şi
cealaltă parte.”
în vremurile noastre ne confruntăm cu „păcatul” modernităţii,
precum că „vorbim prea mult”, dar ne întrebăm retoric, oare ne putem
abţine de-a scrie mai puţin? Poate că da, dacă am recurge mai mult la
semne, la simboluri! în cazul de faţă nu ne putem încadra în această
„constrângere”. Mai toţi avem în noi valori, cuvinte, formule, principii
morale, dar şi destulă incapacitate de a realiza totul perfect...
Ce nu i-a lipsit domnului profesor Afloarei Gheorghe a fost toc­
mai fermitatea, voinţa, preocuparea de-a experimenta interminabil,
trăsături pe care le pomeneam şi în prima parte, aducând şi exem­
ple. Cum el însuşi avea să mărturisească era o fiinţă, o natură dublă
- în el îşi dădeau întâlnire firea de atlet (mai ales la anii tinereţii,
maturităţii), de luptător, cu cea de îndrăgostit, omul încărcat de
entuziasm şi pasiune. Avea darul de-a transmite, prin simpla sa pre­
zenţă, acel sentiment restaurator de învăţătură, mai mult prin fapte,
făcându-i, de multe ori, pe scriitorii canonici contemporanii noştri.
A fost impresionant să vezi pe cineva care nu o dată a fost umilit,
chiar dispreţuit, apoi uşor marginalizat, îndeosebi la anii senectuţiei
şi cu toate acestea „omul” să nu-şi piardă nădejdea, speranţa. Nu
pot să-mi dau seama dacă era o persoană foarte credincioasă, dar
simţeai că din când în când, mai ales când trupu-i era încovoiat de
neputinţă sau „contactele” cu semenii îl nemulţumeau, bolborosea,
îngâna câte un enunţ, numai de el ştiut. Sunt convins că nu puteau
să fie decât acele „stropuri” de închinăciune şi plecăciune către spa­
ţiul celest, chemându-şi câte-un înger spre a-1 îndupleca.
Gheorghe Afloarei mai credea în strămoşi şi se simţea mândru
de obârşia sa, de marile personalităţi culturale, de eroii neamului
pe care-i admira şi elogia în scrierile sale.

260
Parcă-1 aud şi astăzi cum avea să cugete cu vocea domoală, dar
convingătoare: ..Descendenţele din strămoşi buni constituie adevă­
rata nobleţe de neam... o singură întrerupere a acelui lanţ. deci un
strămoş rău, anulează nobleţea de nearri\ Erau vorbele lui, erau
citatele filosofilor preferaţi?! Să recunoaştem că o asemenea afir­
maţie categorică, gândită şi rostită în clipele de faţă sună foarte
nietzschean, adică idealist, metafizic, dar cât adevăr şi câtă nevoie
avem de rostirea, din când în când, a unor asemenea reflecţii, poa­
te, nu numai colectivelor de tineri prezenţi în aulele universitare.
Omul Afloarei, educatorul îi iubea pe tineri, deşi aparenţele
uneori te înşelau. Ii iubea mai mult discret. Era iubirea interiori­
zată, al unui bunic pentru elevii de la zi, al unui părinte pentru
„seralişti”, al celui venit între ei cu „catastiful” mereu sub braţ şi cu
lecţia prea bine învăţată, din care ieşeau deseori la iveală „perlele”
întâmplărilor sale de viaţă. Ştia când şi cum trebuie date la iveală ju­
nilor „fragmentele” universului interior „ale mai marilor condeieri”,
lăsând mereu ferestre ori porţi deschise pentru... „ora următoare”.
Cam tot aşa îşi sorta „esenţele” lumii sale, desaga-i plină deschi-
zându-şi gura după cheful sau moftul protagonistului. Se spune că
legenda unui om este chiar imaginea lui, de fiecare dată vie şi mereu
activă în orice timp, la fiecare înfăţişare. Dascălul n-a fost un filozof
în înţelesul termenului ştiinţific, dar avea concepţia aristotelică pre­
cum că ..poezia este mai filozofică decât istoria'' atunci discursurile
sale la catedră, rostirile cu prilejul excursiilor literare se impuneau
mai întotdeauna prin acea ieşire din albia istorisirii şi cotind dese­
ori pe poteca sfătoşeniei. Un lucru merită evidenţiat, pe care l-am
remarcat la elevii mei, mai apoi la studenţi: o materie, o disciplină,
cum este literatura nu poate decât să te bucure, să te emoţioneze,
evident depinde cum te înfăţişezi cu ea. Dacă „jocul” pe care-1 in­
troducem în scenariul nostru educaţional este făcut cu tact si talent.

261
,1'I'V '*

întâlnire cu Radovica Boldijer, prototipul personajului feminin principal


(Ana Baciu) din romamd,,Ion"de Liviu Rebreanu - 11 mai 1972

mesajul nu poate fi dedt pozitiv şi receptorul satisfăcut. Spunem


deci, că demersul didactic trebuie să depăşească spaţiul strâmt al
cuvântului şi frazei şi să abordeze discursul, acea formă „plină” sub
care se prezintă, de regulă, mesajul. Pe vremea când i-am fost coleg
de breaslă, în „disputele” noastre nu puteam pricepe cum nu pot
ajunge la elevi, aşa cum ne doream, feluritele texte, „varietatea” dis­
cursurilor noastre. Mai târziu lucrurile s-au mai limpezit, când s-au
făcut paşi mai siguri şi îndrăzneţi pentru redimensionarea studiului
literaturii. Este vorba, cum mai pomeneam, de extindere a concep­
tului de literatură dincolo de graniţele genurilor canonice şi de se­
riile de texte ce compun patrimoniul literar, adăugarea la acestea a
textelor „din cotidian”.
Deşi pe timpul învăţământului dlui Afloarei nu se vehicula cu
terminologii ca „locutor” (vorbitor) şi „alocutor” (destinatarul mesa-

262
jului), partenerul de dialog, el, elevul „nolens, volens” parcurgea des­
tule niveluri de comunicare. Profesorul de atunci a avut meritul de-a
introduce în actul de comunicare „excursia literară”, cum aminteam
şi-n prima parte. Evitând clişeele şi-a amplificat una dintre fazele im­
portante ale comunicării, alături de cea a faptelor şi opiniilor — pe cea
a sentimentelor. Pentru ca tânărul să se bucure, să se relaxeze frumos
şi creativ, văzând, admirând, cercetând, descoperind oameni şi fapte,
acumulând evenimente si amintiri, dascălul nostru a inventat o altă
„recreaţie”, o altă gură de oxigen, un meniu spiritual mai special. Şi
pentru această libertate a gândului merită a fi evocată personalitatea,
personajul nostru devenind amintirea cea vie.

Pornind de la spusele lui Arghezi, care credea că ,,cel mai mare


poet al lumii e omul care a inventat hârtia' nc: vom opri în relatarea
noastră la opera scrisă a dascălului. Din păcate n-am putut avea
acces la manuscrisele sale, păstrate pare-se de copii săi, cu o exa­
gerată preocupare pentru interese personale, nesocotind pe cele
publice. Am apelat la scrierile publicate în ziare şi reviste, la filele
manuscris dactilografiat, colecţia subsemnatului. Am zice că între
scrisul lui Gheorghe Afloarei şi rostirea lui prin viu grai deosebirea
devine evidentă! Vorbirea repejoară, guturală, spontană şi directă,
pigmentată de calambururi ori cuvinte de duh este înlocuită de
un scris meşteşugit, lexic elevat, stil pedant, pagini cu largi descri­
eri, cu accentuate tendinţe de portretistică, comunicând situaţii
şi destăinuiri exacte, însemnări scrise cu duioşie. Publicistul are
o inspiraţie controlată, şi credem că a reflectat destul înainte de-a
pune ceva pe hârtie.
Dintre colaboratorii din judeţ, îndeosebi învăţători ai revistei
„Şcoala Noastră”, format vechi, a cărei primă apariţie, un număr

263
dublu 1 şi 2, se întâmpla în ianuarie -februarie 1932 (apărută
într-un modest format de caiet, mai apoi „sub formă de ziar”
nr.3, martie 1932), semnătura unora devine aproape permanentă.
(Cf Constantin Hârlav, „Şcoala Noastră acum 70 de ani” (1), în
„Şcoala Noastră”, Anul IX, nr. 4, Decembrie 2002, p.4). întâlnim
aici şi numele lui Gheorghe Afloarei, notat Gh.A. Floarei, pentru
ca autorul în următoarele numere (nr. 4—5 din aprilie — mai 1933)
să fie cam singurul colaborator dintre cadrele didactice (învăţă­
tori) din şcolile judeţului Ciuc, de această dată figurând sub sem­
nătura Gh. Gh. Afloarei.
Din scurta istorie a revistei „Şcoala Noastră”, a cărei peri­
odicitate va fi întreruptă în mai 1933, revenindu-se în ianuarie
- februarie 1935 cu nr. 1-2, reţinem titlurile unor materiale ale
învăţătorului din Remetea-Ciuc: Dezvoltarea gustului de cetit
la copii şi Evoluţia copilului în literatură (Gh. Afloarei, Reme-
tea) ; Probema debililor mintali, rezumat al conferinţei prof. Al.
Roşea (Gh. Gh. Afloarei); Centenarul lui Grigorescu (apărută în
ultimul număr al revistei 1-2, ianuarie - februarie 1935) semnată
Gh. Afloarei fost elev al Şcoalei de Belle Arte din Bucureşti, în­
văţător Remetea - Ciuc. Le datorăm sincere mulţumiri autorilor
Valeria Pop şi Constantin Hârlav care reproduc în Revista „Şcoala
Noastră”, serie nouă (Anul XI, nr.2. Aprilie 2004, p.4) la rubrica
Restituiri, articolul menţionat (Centenarul lui Grigorescu), o mo­
tivaţie în plus a aprecierii de care se bucură „vrednicul dascăl” şi
după şapte decenii şi ceva.
La citirea după 75 de ani a eseului dascălului Gheorghe Afloa­
rei despre Grigorescu, nu poţi să nu-i apreciezi valoarea relatării
artistice şi documentare, ce rezistă prezentului. De la început au­
torul face o precizare importantă privind data exactă a naşterii
artistului, care decenii la rând s-a strecurat eronat în scrierile bio-

264
grafilor lui Grigorescu (n.l5 mai 1838), unii chiar evitând de a-1
mai pomeni. Pornind de la surse exacte şi documente, pe baza
declaraţiilor fratelui artistului şi ale unor prieteni, informaţiile
unor pictori, apelând la bibliografiile unor cercetători, precum H.
Blazian, critic de artă şi estet, reiese că data exactă a naşterii este
15 mai 1834, deci o diferenţă de patru ani.
Cunoştinţele de specialitate ale absolventului de odinioară al
Şcolii Superioare de Arte Frumoase din Bucureşti îşi pune am­
prenta peste paginile acestei „cronici plastice”, o scriere agreabilă
şi plină de naturaleţe, presărată de o terminologie adecvată.
Elementele biografice, modalitatea în care se insistă asupra
unor realităţi şi mărturii ale copilului rămas orfan de tată la nu­
mai nouă ani, captează şi sensibilizează cititorul. ,,Fiind familie
numeroasă şi sâraciy au avut foarte mult de luptat cu greutăţile vie­
ţii.” — „Cu acul ne-a crescut biata mama \ îşi aminteşte mai târziu
trist şi duios Grigorescu. La vârsta de zece ani, intră ucenic la un
zugrav de icoane, unde stătu vreo doi ani, învăţând acest meşte­
şug, către care avea o atracţie înnăscută - moşul său fusese zugrav
la Pitaru.
Autorul ne invită apoi la un excurs plin de pitoresc, cu etapele
sale, în lumea meşterului iconar „prima perioadă din uriaşa activi­
tate a artistului”, sfârşită în 1864 cu lucrarea de la Agapia. „Primul
capitol din istoria vieţii sale, care s-ar putea intitula „Grigores­
cu Zugravul” sau Meşterul Nicu, cum îi zice Vlahuţă”, notează
Gh.Afloarei.
Iată cum este introdus cititorul în aşa zisa „ieşire” (zicem noi) la
studiu în străinătate: „Toategândurile sale acum zboară spre cetatea
culturei şi a artei, — Parisul —,pe care nu după mult timp îl va vedea”.
Suntem apoi familiarizaţi cu atmosfera de aici, cu atelierele sale
de noapte, unde Grigorescu „lucrează foarte mult împărţindu-şi

265
timpul între atelier şi muzeele de ară”. De la genialii „peisagişti
francezi... va învăţa tainele adevăratei arte”. Tot aici va înţelege să
cunoască „natura” - cel mai bun învăţător - şi care „transpusă în
artă trebuie să înfăptuiască emoţia adâncă ce aceasta o deşteaptă
în suflet”. lată-ne şi în faţa unui Grigorescu împlinit şi oarecum
fericit, văzut astfel de semnatarul eseului: „După trei ani de studii
fructoase, se reîntoarce în patrie, atras de dorul alor săi...”; „... avea
titlurile cerute, era un artist în toată puterea cuvântului”. Catedra
de pictură de la şcoala Belle - Arte din Bucureşti avea însă locurile
ocupate. După acest pasaj, autorul introduce o sugestivă remarcă,
a lui B.Delavrancea, atât de reală şi pentru vremurile noastre: ,Jatâ
motivul serios pentru care şcoala noastră naţională^ n-a avut un ast­
fel de profesor'' (Din viaţa pictorului Grigorescu). Alte drumuri,
noi gânduri! Reîntoarcerea în Franţa, călătorii în Italia (1870), iară
Franţa... Revine în ţară în timpul Războiului de Independenţă şi
„ia parte la eroica noastră epopee pentru neatârnare, imortalizând
în numeoase schiţe şi tablouri, curajul, isteţimea, vitejia şi eroismul
soldatului român”. După război, peregrinul artist „cutreieră ţara în
lung şi-n lat, căutând motivele artistice de care avea nevoie, pentru
zugrăvirea povestei neamului nostru, poveste plină de podoabe şi
farmec rustic”. Această primă parte a studiului se încheie cu pre­
cizarea că spre sfârşitul vieţii pictorul se retrage în vila sa de la
Câmpina, moartea survenind în 1907.
In partea a doua atenţia lui Gh.Afloarei este fixată pe creaţia ar­
tistică a lui Grigorescu lăsată posterităţii, evidenţiind incontestabila
„valoare documentară şi naţională a acestei opere, prin zugrăvirea et­
nicului, a specificului pământului şi poporului românesc”. Reţinem
pentru iubitorul de artă şi nu numai, această edificatoare şi plastică
consemnare pe care orice privitor o poate avea în faţa icoanelor, sfin­
ţilor şi serafimilor de la Agapia şi de la muzeul Kalinderu: „Simţim

266
în faţa lor o rară si măreaţă emoţiey pe care numai în contemplarea
marilor opere ne e dat s-o simţim, s-o gustăm. Artistul a dat figurilor
sale viaţă reală, fiindcă lucra după modele vii, până si în biserici".
Şi dacă despre Grigorescu, cel dintâi dintre pictorii de la noi,
care a rupt cu tradiţia, cu tipicul pictural, pictura de şevalet a prede­
cesorilor, înlocuind-o cu pictura de plein-air, pictura naturalistă, de
manieră impresionistă, Gh. Afloarei nu aduce prea multe noutăţi cu
aceste afirmaţii, ştie să puncteze, în schimb, acele elemente ce evi­
denţiază creaţia, opera pictorului Grigorescu: „Toate operele... sunt
străbătute de o fluiditate, de o frăgezime de colorit unică, de o claritate,
spontaneitate si simplitate uimitoare..sau „Coloritul fumuriu, cerul
senin, străveziu, contrastul dintre culori, acea beţie de aer şi de lumi­
nă, sunt reminescenţele şcoalei de la Barbizon, adaptate, însă, la peiza-
giul nostru românesc..Autorul îmbogăţeşte textul, dându-i plus de
prospeţime, atunci când apelează la scurte citate ale unor exegeţi.
A te apropia de o personalitate atât de strălucitoare în artele
noastre plastice cum a fost Grigorescu, alăturându-1 de genialul
Eminescu, emblema şi gloria literelor româneşti, nu a putut să fie
o misiune uşoară pentru un tânăr de numai 26 de ani, cât avea
autorul când a redactat şi publicat studiul în discuţie. Gh. Afloa­
rei a fost conştient, încă de pe atunci, că generaţia timpului său
şi cei care vin după el, au nevoie de asemenea chipuri şi portrete
spirituale, modele de urmat, care la timpul lor trăitor au înţeles
sufletul românesc şi ţărănesc al acestui popor, cu toate resursele
sale de realizare specifice.

Cel care a participat la al doilea război mondial fiind decorat pentru


faptele sale de arme, cel care a avut o viziune realistă şi obiectivă pri­
vind istoria acelor vremuri, trăind evenimentele la cald, a avut bo-

267
gata inspiraţie să rememoreze fapte, evenimente, oameni ce primesc
contur şi suflu în pagini de memorialistică. Pentru cel care avea să
le consemneze au fost amintiri ale timpurilor apuse, dar mereu vii
pentru conştiinţa şi sufletul celui care le-a trăit şi le-a îndurat.
Rodnica activitate publicistică a profesorului Gh.Afloarei cu­
prinde şi lucrarea inedită despre viaţa şi opera poetului - erou Nico-
lae Vulovici, mort la Miercurea-Ciuc în ziua de 8 septembrie 1916,
găsindu-şi, pentru o scurtă perioadă, locul de veci în Cimitirul Eroi­
lor din Miercurea-Ciuc. După război va fi deshumat şi înmormântat
la Craiova, unde-1 aştepta în durere buna sa mamă, văduva, Ştefania
Vulovici. Despre acest erou al neamului lt.col.(r.) Ch.Afloarei ne lasă
câteva însemnări document, adevărate file ale unui jurnal de front,
din care am selectat câteva fragmente edificatoare.
Aşa cum reiese din articolele publicate în cotidianul „Ade­
vărul Harghitei”: Un erou al neamului: Nicolae Vulovici (nr.
422, 20 sept.1991, pp. 1,2); Prin jertfa lor de sânge au pregătit
Marea Unire (nr.865, 30 nov. 1993, p.3), bătălia pentru „Unirea
cea Mare” s-a soldat cu destule victime în armata română pe
întreg frontul Carpaţilor. Pasajele cu care este confruntat citi­
torul de astăzi vin parcă să demonstreze că nimic nu se poate
dobândi fără sacrificii, după cum nimic nu se poate păstra fără
eforturi şi luciditate. Faptele de eroism redate constituie pentru
aceste meleaguri, mărturii în timp pentru urmaşi. Lupte eroice
au fost purtate şi pe teritoriul judeţului Harghita (fostul judeţ
Ciuc). „Vârful de lance” care primise misiunea cuceririi oraşu­
lui Miercurea-Ciuc l-a consituit Compania a 4-a comandată de
căpitanul Nicolae Vulovici.” Redăm din atmosfera acelei veri a
anului 1916, pagini lăsate de condeiul autorului: ..înfruntând
ploaia apocaliptică de explozii^ gloanţe si moarte dezlănţuită de
duşmanulfuribund care se înverşuna să se menţină cu orice preţ pe

268
linia Miercurea'duc — Vlâhiţa — Valea Homoroduluiy mâna de
ostaşi condusa de neînfricatul căpitan Vulovici n-a dat nici o clipă
înapoi. în ultimul atac decisiv susţinut asupra oraşului Miercurea-
CiuCy neînfricatul căpitan a căzut lovit mortal de un glonţ. Pră­
vălit la pământ a mai avut puterea să-şi îmbărbăteze ostaşii prin
ultimele cuvinte: >yTot înainte copiî\ Şi „copiii”, îmbărbătaţi...
şi-au continuat lupta cu aceeaşi înverşunare.” Memorialistul ne
furnizează şi acest detaliu despre Nicolae Vulovici: „... în ziua
de 7 septembrie, cade lovit în frunte, de un glonţ al duşmanului,
a doua zi găsindu-şi sfârşitul în ambulanţa sanitară, în apro­
pierea imediată a satului Sânmartin.” (comuna harghiteană de
astăzi n.n.) Şi continuă: „A murit de moartea cea mai aleasă, pe
care singur şi-a prezis-o, a dorit-o şi a chemat-o în versurile uneia
dintre cele mai emoţionante şi mai cunoscute poezii ale sale -
„De-o fi să mor”: De-o fi să mor / Tu Doamne dă-mi / O moarte
ostăşească, / Un glonte-n floarea din chipiu / In luptă mă lovească. ”
Din scrierile lui Gh.Afloarei aflăm despre căpitanul - poet că
era din Calafat şi a îmbrăţişat cariera militară, pe care şi-a des­
făşurat-o în cadrul regimentelor din Craiova, Fălticeni, Piatra
Neamţ. Cu poezia avea să cocheteze încă din adolescenţă, de-
venid, în timp, colaborator permanent al revistei „Ramuri” din
Craiova, creaţiile sale fiind întâlnite şi în alte publicaţii din acea
perioadă. Tematica şi conţinutul poeziilor au fost inspirate din
istoria zbuciumată a poporului nostru, în care, pe prim plan, se
situează războiul de independenţă din 1877. S-a împrietenit cu
M. Sadoveanu, Artur Corovei şi alţi intelectuali din Fălticeni,
unde avea să-şi tipărească în 1910, volumul „Stihuri Oţelite”.
Ch.Afloarei cu destule decenii în urmă îşi exprima regretul că
personalitatea lui Nicolae Vulovici nu-i cunoscută suficient, iar
despre cărturarul — poet avea să consemneze: yyCe păcat că acest

269
suflet idealist în care tăria morală se împletea cu un viguros talent
poetic nerealizaty a fost, pe nedrepty dat uitării!”

Profesorul Gh. Afloarei n-a contenit să tină trează activitatea cultu-


ral - literară de pe aceste meleaguri de la poalele Harghitei, şi atât
cât timpul i-a permis, a scris materiale informative şi de specialitate
la revistele coordonate de Societatea de Ştiinţe Filologice din Româ­
nia, dar şi la alte ziare şi reviste, cum am mai precizat. Cu prilejul
împlinirii a 25 de ani de activitate a Cercului literar artistic „Mihail
Sadoveanu” al elevilor din Miercurea-Ciuc (1952 - 1977), profeso­
rul publică în „Limba şi Literatura Română”, revistă trimestrială
pentru elevi, un material - bilanţ intitulat „Cercul literar „Mihail
Sadoveanu din Miercurea-Ciuc, din care reţinem fragmentul: „Ca
invitat permanent al Muzeului memorial „Mihail Sadoveanu” de la
Vânători-Neamţ, Cercul nostru a participat cu un număr de 160 de
elevi si
) 16 cadre didactice la manifestările anuale ce se desfăşoară
) în
cadrul „Sadovenienelor” (ediţiile 1971, 1972, 1973, şi 1974), alături
de elevii de la liceele şi cenaclurile literare ce poartă numele marelui
scriitor din Bucureşti, Borca, Paşcani şi Tg.Neamţ. Aici au fost citite
24 de încercări în versuri şi în proză ale membrilor cenaclului nos­
tru, apreciate elogios şi răsplătite cu daruri valoroase, printre care şi
un manuscris sadovenian inedit.” („Limba şi Literatura Română” -
revistă trimestrială pentru tineret. Anul II (V), Nr.l, ianuarie-mar-
tie. Bucureşti, 1976, pp. 1—4). Aceste materiale se află în colecţia
actualului Colegiu Naţional „Octavian Goga” din Miercurea-Ciuc
(fostul Liceu nr.2 Miercurea-Ciuc), precedată de scrisoarea Valeriei
M. Sadoveanu, soţia scriitorului, care a oferit cercului literar ciucan
„unul din darurile cele mai de preţ”. Reproducem integral scrisoa­
rea: yyEmoţionată de dragostea si veneraţia cu care cenaclul yyMihail

270
Prof. şi membrii Cercului literar „MihaiiSadoveanu"la „Sadnveniana"ediţia
1971 Tg. Neamţ împreună cu Dna Valeria Sadoveanu - soţia scriitorului

Sadoveanu' a cinstit şi anul acestay la Neamţ, memoria marelui nostru


scriitor, vă rog să păstraţi, în amintirea lui, aceste pagini manuscrise
închinate generaţiei pe care el a numit-o simbolic — „nădejdea popo­
rului nostru muncitor, — solia noastră către veacul viitor". (Valeria
M. Sadoveanu Neamţ, 22. X. 1972.) Din manuscrisul sadovenian
închinat tineretului reţinem aceste gânduri: „Ştiu că într-un trup
sănătos se află şi-o minte de asemeni sănătoasă; dar dacă e lăsată în
urmă şi neglijată această minte dă de sminteală dezvoltarea normală
şi armonioasă a tânărului. Un învăţător dintre cunoştiinţele mele are
pusă deoparte o circulară răspândită în ţară în zeci şi sute de mii de
exemplare de cătră redacţia unei publicaţii a tineretidui care începe cu
Ve-ţi afla. [...] elevi distinşi cată să-şi însuşească perfect limba popo­
rului nostru, gramatica, ortografia şi punctuaţia. Prin limbă înţeleg
nu numai fondul principal de cuvinte, ci cunoaşterea cuvintelor care
exprimă mase largi de noţiuni. Câmpul cu florile, grădinile cu legume-

271
Mihail Sadoveanu, părintele spiritual al cercului literar artistic din Miercurea-Ciuc.

ley livezile cu pomii, pădurile cu copacii; animalele si paserile tuturor


regiunilor ţării; cerul cu constelaţiile si luceferii; casa cu gospodăria,
meşteşugurile si toate îndeletnicirile practice ale omului. [...] trebuie să
ajungă a cunoaşte bine istoria patriei, istoria ultimului veac si istoria
timpului nou. Adaog geografia. Adaog, neaparat, cunoaşterea integra­
lă şi serioasă a artei noastre naţionale şi îndeosebi a literaturii. Pildele
de deficienţe pe care le-am dat sînt desigur excepţii. Faceţi-vă un punct
de onoare, ca asemenea deficienţe să înceteze. ''Mihail Sadoveanu, pă­
rintele spiritual al Cercului literar artistic din Miercurea - Ciuc va
dărui în anul 1956 o fotografie originală cu dedicaţie autografă.

Nu îţi poţi programa viaţa. Niciodată nu iese totul aşa cum ai


visat. Gh. Afloarei a visat şi a avut destule planuri, printre altele,
i-a rămas în manuscris lucrarea „Harta literară”. Astăzi la scrie-

272
rea acestor pagini despre dascălul moldavo - harghitean, reflec­
tez la zicerea: ,,Ne ordonăm în spaţiu pentru a ne ajunge timpur\
încercând să întorc filele calendarului în urmă cu două decenii,
mai precis în acel iunie 1989, când profesorul avea să mă caute la
redacţia presei locale, pentru o scurtă întrevedere literară. Avea la
dânsul un manuscris, iar într-un plic vreo douăzeci de fotografii,
totul pregătit pentru Centenarul morţii lui Eminescu. Materialul
purta titlul „Statuile Eminescu în sculptura monumentală ro­
mânească.” Am parcurs paginile în prezenţa domniei sale, ajun­
gând la un consens că studiul s-ar preta mai bine pentru o revistă
sau eventual pentru un supliment de cultură şi artă, sfătuindu-1
să facă demersul în acest sens. Eram în faţa unui interesant mate­
rial care prezenta generaţiilor prezente de atunci şi celor viitoare
memoria spiritualităţii a 107 scriitori români al căror palmares
(până la acel an 1988/1989) înregistra peste 300 de busturi, statui,
monumente şi basoreliefuri expuse în pieţe, grădini, parcuri, insti­
tuţii culturale şi de învăţământ. Cifrele au fost stabilite, conform
mărturisirii autorului ,,pe baza documentelor unor îndelungate si
diversificate cercetări care, cu unele inerente omisiuni în minus pot
fi socotite foarte apropiate de realităţile adevărultit \ Cele mai mul­
te dinte aceste creaţii sculpturale erau dedicate marilor clasici, în
fruntea cărora se situa Eminescu cu 41 de lucrări (repetăm, acum
23 de ani).
Statuile Eminescu erau integrate teritorial în Capitală (6) şi în
54 de localităţi de pe cuprinsul a 29 de judeţe inclusiv judeţului
Harghita (Topliţa). Dintre dăltuitorii eternului chip Eminescu, cu
realizări la cotele valorice mai înalte, remarcă profesorul, se dis­
ting: loan Georgescu, Oscar Spaethe, Frederic Storck, I. Schmidt
-Faur, Dimitrie Paciurea, Oscar Han, C. Medrea, Gheorghe D.
Anghel, I. Jalea, R. Ladea, I. Irimescu, Ovidiu Maitec, 1. Vlasiu,

273
Gh. Adoc ş.a. Aflăm totodată că primul bust Eminescu, este opera
lui I. Georgescu (1856 — 1895) cel dintâi mare sculptor român de
talie valorică occidentală. Următorul bust a fost creat de către Os-
car Spaethe în parcul conacului Balş din comuna Dumbrăveni ju­
deţul Suceava. A fost inaugurat în anul 1902. Printre participanţi
s-au numărat poeţii D.Anghel, Şt.O. losif şi epigramistul Cincinat
Pavelescu care a compus şi a recitat în faţa miilor de auditori pre­
zenţi, poezia „La statuia lui Eminescu”. Din condeiul autorului
aflăm cu surprindere că .^bustul s-a pierdutfără urmă după cel de-al
doilea război mondiar.
Privitor la bustul Eminescu din actualul municipiu Topliţa,
amplasat în parcul central, alături de bustul lui Nicolae Bălcescu
(autor S. Paul Vasilescu), profesorul remarcă că această realizare
înscrie judeţul Harghita printre judeţele patriei care deţin sculp­
turi într-un singur exemplar (pe atunci n.n.), dedicate lui Emi­
nescu. Creaţia aparţine sculptoriţei Ada Medrea din Bucureşti,
care l-a dăruit în anul 1976 Consiliului Popular al oraşului, cu
prilejul sărbătoririi centenarului scriitorului şi publicistului Octa-
vian C. Tăslăuanu (1876 - 1942), fiul Bilborului, localitate apar­
ţinătoare în trecut, fostei plăşi Topliţa. Vom încheia aceste referiri
cu observaţiile lui Gh. Afloarei privind lucrarea sculpturală topli-
ţeană: ..Modest ca dimensiuni si interpretare artistică, bustul se im­
pune prin mesajul etic. simbolizând recunoştinţa harghitenilor faţă
de poetul nostru naţional şi universal care — după unii cercetători
— când în 1866aflându-se în drum spre şcolile Blajului, şi-a direcţi-
onat paşii prin frumoasa aşezare de la poalele Călimanilor \ Astăzi
în parcul municipiului străjuieşte şi bustul Patriarhului României
Miron Cristea, iar din anul 2011 a poetului Grigore Vieru.
Despre publicarea manuscrisului nu am cunoştinţă să fi văzut
lumina tiparului, cert este că în dialogurile noastre de mai apoi.

274
simţeam fiecare, în egală măsură, acea „ardere” că ar merita şi alţii
să afle, să guste şi asemenea „detalii”. Cunoscându-mi preocupă­
rile privitor la artele plastice, citindu-mi unele cronici publicate în
presă şi cataloage, mi se adresă, după o anumită perioadă de ani,
să-i fiu coautor pentru extiderea tematicii. Zilele şi anii travaliului,
ale amintirilor şi gândurilor la un moment dat s-au amestecat atât
de divers şi nefiresc încât îmi vine foarte greu ca acum să stabilesc
motivul nematerializării proiectului. Vor fi mereu şi cărţi şi stu­
dii (încă) nescrise... Cine ştie? poate-i vine rândul şi acestuia...
Purtăm mereu în noi responsabilitatea că puteam face mai mult
pentru alţii şi în mod evident pentru noi înşine.

Gheorghe Afloarei, pe lângă omul de la catedră şi cel în afara


ei prin acele interminabile excursii literare, cu migală şi răbdare a
păstrat interesul pentru literatură şi artă, pentru cultură în gene­
ral. Dacă ar trebui noi, dascălii să-i sfătuim pe tinerii noştri de azi
cum să se apropie de lecturile interesante nu putem decât să le rea­
mintim că pentru a citi este nevoie de o stare maximă de libertate
interioară, de sufletul pregătit pentru un joc... Este jocul magic
cu reguli destul de simple... Artistul - înţelegând aici şi pe publi­
cistul, scriitorul — are curajul adevărului, bucuriei şi suferinţei...
Artistul nu obţine nimic prin bunăvoinţă, el trebuie să cucerească
totul prin durerea creaţiei... Cititorul? Să-i înţeleagă gândul, să-i
recepţioneze pulsul!

Profesorul Gheorghe Afloarei nu putea să nu fi cunoscut afo­


rismul poetului de pe meleagurile Lancrămului .Jmediatul există
pentru om numai ca trecere^ ca simptom al unui altceva, ca signal
al unui dincold\ Cel care s-a încumentat să interpreteze roluri în­
drăgite, precum cel al lui „Barbu Lăutaru” de Vasile Alecsandri,

275
în clipele de nostalgie fredona, poate şi versurile unor romanţe,
precum: ,yreau să-mi cânte lăutarii / Şi să mor amorezat”S2i\x „Că
nu ştie niciodată / Ce-l aşteaptă peste-un ceas”.
La mormântul său, unde vei găsi probabil câte un buchet sau
cel puţin o floare, în semn de camaraderie, pelerinul sosit aici ar
putea medita la stihurile lui Saşa Pană: „Călătoria se face cu busolă
/ Copii / Nord — Sud disperare — destin / Vă aştept la scara vieţii / Cu
telegarii în spume”.

Publicat în Angustia 13 - 2009, pp. 239-242; Angustia 15 -


2011, pp. 221-234.
opera de artă - lecţie de elevaţie
spirituală şi morală

Artistul plastic constănţean Constantin Grigoruţă, descinde din


oraşul Dorohoi, judeţul Botoşani, cu studii la Bucureşti (Institutul de
Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” - promoţia 1983), stabilit în 1980
Ia Constanţa, de formaţie designer, dar tot atât de pasionat şi de arta
fotografică. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România,
membru al Societăţii Designerilor Profesionişti, membru în Comisia
Naţională de Arte Vizuale Ar­
hitectură şi Istoria Artelor şi în
alte Comisii şi Consilii didac­
tice. A profesat ca designer La
IPEE Electroargeş, IPA Bucu­
reşti- Filiala Constanţa, ONT
Litoral, Prefectura Constanţa.
De un debut artistic putem
vorbi din anul 1983, prezent
la Trienala de Design — Sala
Dalles Bucureşti (prima par­
ticipare expoziţională). Ani la
rând (1992- 2012) profesor de
specialitate la secţia design a
Colegiului Naţional de Arte

277
„Regina Maria” din Constanţa, s-a evidenţiat printr-o prodigioasă şi
diversă activitate profesională, obţinând rezultate meritorii cu elevii
secţiei design la olimpiadele de specialitate, fazele judeţene şi naţiona­
le, organizând şi coordonând numeroase expoziţii, precum Salonul
Internaţional al Benzii Desenate organizat de Alianţa Franceză. Cel
care a fost şi este încrezător, că şcoala de artă are viitor, îi instruieşte
de peste două decenii şi-i îndeamnă pe tinerii zilelor noastre la studiu
şi muncă, talentul şi cultura generală punându-şi amprenta asupra
fiecărei ieşiri în public a individului. Omul de la catedră a reuşit să
alcătuiască un program deopotrivă divers şi valoros, un tandem or­
donat cu propria-i creaţie, participând la nenumărate expoziţii per­
sonale şi de grup. Constantin Grigoruţă a realizat lucrări de design
industrial - obiecte intrate în producţia de serie, amenajări interioare,
logotyp-uri, afişe diverse, ilustraţie şi copertă de carte, fotografie, ma­
nipulări foto, grafică şi pictură. A colaborat şi colaborează cu edituri
de prestigiu din ţară, a realizat identitate vizuală pentru peste 50 de
societăţi comerciale şi manifestări diverse. A participat cu lucrare des­
pre implicaţiile designului în societate la Simpozionul Internaţional
Responsabilitate Publică în Educaţie 2011 şi cu o suită de 50 afişe pe
teme de educaţie în 2012. In Expoziţia itinerantă de artă plastică
tudini contemporane din 2012 care după Râmnicu Vâlcea a poposit
si) la Miercurea-Ciuc ne-am reîntâlnit si
> cu lucrările artistului.
Constantin Grigoruţă a devenit un oaspete distins şi îndrăgit
şi pe meleagurile harghitene. In 2007 participă la Bienala interna­
ţională de Artă Fotografică „Experiment” 2007” de la Miercurea-
Ciuc, ca după un an în 24 octombrie 2008 să participe, tot aici, cu
ciucanul Incze Domokos la o expoziţie de fotografii, după ce cu
zece luni în urmă cei doi, pe 18 ianuarie, expuneau la Muzeul de
Artă din Constanţa. Am avut prilejul să constat că pentru artistul
plastic Constantin Grigoruţă fotografia vine să preia „misteriosul

278
limbaj” al picturii, „tăcută putere ce vorbeşte doar sufletelor” (Rim-
baud). Fotografia, ca dealtfel şi pictura i-au devenit artistului acea
lumină expusă ori culoare bine „frământată”, oglinzile unor vise şi
amintiri, documentul existenţei vizibile.
Există pentru creator un spaţiu şi un timp ce trebuie explorat,
esenţialul este să le găseşti, să te simţi bine. Lucrările sale sunt rodul
unor investigaţii, cercetări, documentări, studii şi proiecte ce faci­
litează descoperirea „tainelor” dosite în profunzimile propriei sale
fiinţe. A venit la noi încărcat cu o bogăţie de imagini, forme, culori,
ritmuri, viziuni, ziduri şi cetăţi, timpuri apuse şi universuri călătoa­
re... La ..Fereastra unui nou destin” - titlu generic al ciclului său,
se perindă trăiri pilduitoare şi tensiuni nostalgice. Peste marea ma­
joritate a lucrărilor se aşterne starea de linişte, de echilibru, de medi­
taţie. Din adâncul fiinţei sale, artistul emană mesajele şi sonorităţile
tainice, ne învită să-i răsfoim filele „Albumului”: „fântâna copilă-

279
riei”, „arhiva vremii”, viziunile
subiective, amintirile bunicilor,
„înţelesurile trunchiate”, „axa
timpului”, veghea poetică şi atâ­
tea altele.
Cu acelaşi frumos chip
al artei îşi va face reverenţa în
faţa privitorului din Miercurea-
Ciuc la Tabăra Internaţională
de Artă Plastică FREE Câmp
22-31 august 2011, ediţia a
Vll-a, alăturându-se celor 10
artişti
) sosiţi
) din cele cinci ţări:
)
---V<-^orvCU 0|;
Austria, Germania, Suedia, Un­
garia, România. Tabăra comună de artă, intrarea într-o altă formă
de existenţă, comunicare şi armonie au devenit şi pentru dascălul
şi pictorul Constantin Grigoruţă motive pentru simţire, pasiune
şi acţiune, iar trecerea de la activitatea de „atelier” la cea de „grup”,
vrem să credem, i-a animat visele şi l-a inspirat în creaţie.
în cadrul unor discuţii cu artiştii care au creat în acel an în
> y

Atelierul comun al Taberei am sintetizat nişte răspunsuri la un


chestionar pregătit special. Dl Constantin Grigoruţă avea să ne
răspundă la cele opt întrebări după cum urmează:
1. Vă deranjează „trecerea” de la activitatea de „atelier” la cea de
„grup” într-o tabără ca aceasta?
Nu! Activitatea de atelier în grup are totuşi un farmec aparte.
2. Cum vă împăcaţi cu Spaţiului Timpul?. Care-i mai important?
Timpul. Simt că trece prea repede şi mai am foarte multe de fă­
cut. Spaţiul se cuibăreşte în sufletul nostru, de noi depinde până
unde se întinde.

280
3. Artistul îmbătrâneşte, dar arta?
îmbătrânim încet dar sigur (fizic).. .creaţia noastră nu ar trebui
să fiie afiectatăy aceasta poate fii supapa (noastră) spre nemurire
{cam mult spus!)
4. Prin ce s-ar individualiza arta Dvs.?
...Doresc să fiiu cât se poate de sincer.. .totodată vreau să dau
privitorului sansa de a vedea mai departe decât am fiăcut-o eu!
5. Arta e universul pe care îl poartă cu sine un artist. Creaţi şi
din nemulţumiri?
Sentimentul creaţiei ne ţine departe de tumultul cotidian al ne­
mulţumirilor.
6. în artă simbolurile au semnificaţii> deosebite. Din multitudi-
nea acestora care sunt cele trei pe care le agreaţi?
yyDragoste\ yyDragoste\ „Dragoste''...
7. Trăiţi momente când simţiţi că fantezia creatoare vi se epui­
zează?
Deocamdată Dumnezeu m-a fierit de acest necaz, găsesc mereu
un sprijin în cei de lângă mine.
8. Credeţi în sensibilitatea şi gustul estetic al publicului vizitator
de expoziţii?
Oamenii sunt oameni!... Purtăm cu toţii responsabilitatea lega­
tă de educaţia estetică a publicului consumator de artă.

Cu prilejul acelei întâlniri artistice mi-am propus realizarea


unui dialog cu profesorul şi artistul plastic Constantin Grigoru-
tă, care, asa cum aveam să aflu, din toamna anului 2012 devine
profesor titular la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din
Bucureşti. La data de 6 mai 2012 distinsul profesor avea să-mi ex­
pedieze din Bucureşti răspunsurile la întrebările adresate, pe care
le reproducem aici. Ideile gândite şi expuse se doresc semnale şi

281
mesaje convingătoare că şi în artă omul trebuie să aibă un univers
din care să nu lipsească harul plăcerii, iar singurul lucru care poa­
te echilibra viata omului este munca.

„Lucrarea de artă plastică trebuie să fie capabilă a transmite


sentimente şi emoţii provocate de creator în mod asumat.”
Cum transpuneţi în activitatea creativă „paralelismele” ne­
voia formativă şi cea a exactităţii,.. ?
In tot ce fac pe plan artistic sunt conştient că plătesc tribut
formaţiei mele de designer. Simt nevoia de a dezvălui privitorului
crâmpeie din realitate, cu detalii şi elemente concrete, întrepătrun­
se de tuşe şi interpretări abstracte printr-o strădanie uneori împinsă
la extrem, în faţa pânzei dezarmant de albă. Toate aceste trăiri ges-
tuale cu trasee modulate, suprapuneri, texturi, scrijeliri, volumetrii
discrete, reprezintă discursul argumentativ ce încearcă să transmită
mesaje, emoţii, sentimente celor din jur, făcându-i astfel părtaşi
demersului artistic ca expresie a gândului şi imaginaţiei mele.
Prin compoziţiile mele încerc să stabilesc (poate subiectiv) un
dialog activ de semne plastice plasate la graniţa dintre abstract şi
concret.

în artă trebuie să ţinem cont că viaţa acestei lumi este în per­


petuă mişcare şi transformare, o lume care se reînnoieşte mereu
pe drumurile sale ascensionale.
Ce poate face ceva mai deosebit artistul, creatorul de artă
pentru a ţine pasul „vremurilor” de acum şi celor ce vor veni?
Din păcate, trăim astăzi într-o lume fără repere valorice autenti­
ce, o lume în care voit s-au abandonat, artistul plastic este parte. De
cele mai multe ori artistul acumulează „în tăcere” energii nebănuite

282
care ulterior se revarsă în avalanşe creative asupra celorlalţi, într-un
repertoriu propriu, divers, autentic, simbolic şi de ce nu, premoni­
toriu. Ca artist plastic, prin creaţiile de grafică, pictură, fotografie
şi grafic design, simt că am o datorie faţă de cei din jurul meu şi nu
mă pot sustrage societăţii. Comunicarea devine astfel pentru mine
un factor important, un mecanism bazat pe imaginaţie şi măiestrie
tehnică cu ajutorul căruia mă confesez celorlalţi, uneori secretos,
abscons, introvertit sau chiar exuberant şi haotic. Această forţă pare
a fi acumulată în lungile clipe de tăcere şi meditaţie petrecute „de­
parte de lume” în sanctuarul numit atelier de creaţie.

La catedră, în faţa şevaletului mai reflectaţi la sloganul: Ope­


ra de artă — lecţie de elevaţie spirituală şi morală, o lecţie de com­
portament existenţial şi de demnitate umană?
Activitatea la catedră se desfăşoară în strânsă legătură cu mun­
ca de atelier. Aici, la catedră, tactul pedagogic, experienţa, ţinuta

283
morală, căutările şi toate experimentele creative de atelier sunt îm­
părtăşite cu drag şi dăruire” viitorilor mei colegi”, aşa cum îmi pla­
ce să-i alint pe actualii mei elevi. Cred cu tărie că acesta este crezul
oricărui cadru didactic din învăţământul vocaţional de artă.

EUL - cunoaşterea de sine / pe sine a constituit totdeauna o


surpriză neaşteptată şi neprevăzută. Cum vedeţi acest fenomen
în zilele noastre?
Artistul plastic prin creaţia sa are menirea de a pune în eviden­
ţă trăsături psihice personale construind plasticitatea pe adevărate
structuri comportamentale şi configuraţii specifice eului, într-un
repertoriu de forme, investigări şi expresii plastice cu puternice
conotaţii şi mesaje profunde privind existenţa.
EUL creatorului de frumos, din dorinţa de a fi unic trimi­
te artistul prin discursul său, într-o zonă a cunoaşterii existenţei
umane concentrându-se adesea asupra propriei individualităţi.

284
Acesta trece dintr-o stare psihică şi sufletească uneori nesigură,
incertă, confuză, într-o lume concretă, palpabilă şi totodată greu
de descifrat.

Prin creaţie putem stabili ordine în natură, pentru ca ea să


fie inteligibilă şi exemplară.. .Aveţi opinii, ,,soluţiC mai speciale
teoretice şi practice în acest sens?
Natura este cel mai bun profesor! O spun mereu elevilor
mei de la secţia design şi le recomand să privească în jurul lor
cu ochi iscoditori pentru a descifra adevăratele înţelesuri ce
alcătuiesc structurile naturale, dar şi cu dorinţa de a desluşi
sensul întregului univers imagistic apt să alimenteze izvorul
creaţiei.
O spun fără rezerve că suntem martori, uneori fără vrere, a
unui amalgam de atitudini socio-culturale, existenţiale, codifi­
cate, ermetice, confuze, brutale, ilogice, stridente, chiar aberan­
te, într-un ansamblu copleşitor de factori, gata să invadeze spa­
ţiile convenţionale proprii şi să pătrundă în intimitatea noastră
marcându-ne astfel existenţa. Percep acest fapt ca pe o realitate,
o verigă intermediară între „sine” şi „realitatea imediată”.
Mă străduiesc (atât cât pot) să o identific pentru a mă face în­
ţeles publicului iubitor de frumos prin atitudini gestuale, prin tuşe
incisive, texturi şi „sonorităţi cromatice” generatoare de trăiri şi stări
de spirit coerente, în strânsă concordanţă cu personalitatea care mă
defineşte.

In actul creativ aveţi metode speciale pentru ..dialogul” între


reflexia tehnică şi spontaneitatea eului?
Creaţia artistică, indiferent de exprimarea specifică artelor
vizuale, este de fapt o explozie creativ-plastică, ca rezultat iniţial

285
al unei „implozii” conceptuale, energetice petrecute anterior în
mintea şi inima noastră ce are în centru, nucleul personalităţii
artistului dublat de experienţă şi sinceritate. Dorinţa este de a
aduce privitorului, repere, siluete şi scheme structurate într-o
compoziţie creativ plastică în care forme recognoscibil realiste
alternează cu expresivităţi abstracte, calme sau angoasante im­
primând o stare sau un anumit dramatism psihologic. Lucrarea
de artă plastică trebuie să fie capabilă a transmite sentimente şi
emoţii provocate de creator în mod asumat.

G. Călinescu ne-a lăsat şi această cugetare: ,yCreaţia este un


produs împotriva golului, un stupefiant prin care suportăm ame­
ţeala pe marginea abisului, '\Ulysse)
Vă rog să comentaţi această afirmaţie.
Creaţia plastică se bazează pe conştiinţa valorii autorului
într-o complicitate discretă sau intenţionată cu tot ceea ce re­
prezintă percepţia fenomenului artistic contemporan în acel
moment. Rezultatul muncii creatorului de frumos, un altruist
prin definiţie, reprezintă o gestionare eficientă a tuturor resur­
selor creative pe care acesta le are la îndemână, cu scopul pre­
cis de a deveni făuritorul unui spaţiu generator de noi sensuri
specifice universului citadin, al unui viitor apropiat, un viitor
poate mai bun!

Omul despre care ne învaţă psihologia este încă omul exte­


rior, nu omul interior. Profunzimea omului este mai mult decât
umană, în ea dăinuie legătura tainică cu Dumnezeu şi lumea.
^.Adevărata ieşire din sine, din închidere şi izolare, se ascunde
înăuntrul sinelui propriu, iar nu în exterior, în ceea ce este in­
terior, nu în ceea ce este exterior, ” (Nikolai Berdiaev), De multe

286
ori arta preia „mistica şi-o
transpune în aşa zisele opere
de artă şi acestea sunt stră­
bătute de „mistificare”, un
„haotism” al sufletului con­
temporan.
Vedeţi în mistică acea rază,
izvor reînnoitor de creaţie?
>
Spectrul mistic învăluie
din când în când activitatea
creativă a artiştilor plastici
contemporani, fie ei pictori,
graficieni, sculptori, artişti
decoratori etc. Cred că Dumnezeu sălăşluieşte în fiecare din­
tre noi, aşa că simţim nevoia să dialogăm şi pe această temă.
Viaţa cotidiană, întâmplări de tot felul ce se petrec în jurul
nostru ne determină să trecem deseori prin stări de spirit de
o anumită profunzime cu privire la noi „ca muritori pe acest
pământ” la rolul şi menirea noastră în raport cu tot ce ne în­
conjoară.

Cred că în zilele noastre se greşeşte în „selecţie”- nu orice


mistică poate deveni izvor de creaţie în literatură sau artă plas­
tică (în artă, în general).
Trăim în spaţiu şi timp, în tăcere şi mister. Educaţia dar
şi libertatea în gândire şi exprimare face ca selecţia noastră în
plan artistic să vibreze cu acea coardă sensibilă a EUL-ui pro­
fund, fundamental specific omului modern, contemporan, cu
un spirit echilibrat a cărui personalitate concordă cu imagini
reale, corecte, echitabile şi bazate pe un adevăr perceptibil.

287
Dacă a avut latura ei trecătoare (cu nobile manifestări în
Renaştere) astăzi mistica trebuie să devină viaţă transfigurată
a lumii.
Vă invit să comentaţi această „viziune”.
Arta plastică trebuie să semene în sufletele celor care o accep­
tă, aşa cum se întâmplă cu religia, un sentiment de bucurie, de
înălţare, o puternică trăire şi percepere afectivă aptă să ne trans­
forme în bine, din punct de vedere moral şi spiritual. Rătăcirile
noastre în cotidian prin forme şi exprimări noi, specifice, aduc în
centrul atenţiei o realitate de multe ori perfidă şi halucinantă ba­
zată pe tehnologii moderne, dar inaptă să mai ofere omului actual
un minim dram de sensibilitate şi speranţă. Poate să pară trist, dar
din nefericire acesta este universul nostru...

Cu deosebite mulţumiri pentru colaborare.


VIL
Adevărata călătorie
a cunoaşterii...

yyAdevărata călătorie a cunoaşterii


nu constă în căutarea de noi ţinuturiy
ci în a avea ochii noi. ”
Marcel Proust
De la brazii harghiteni la frunza de arţar

Canada - una dintre cele mai diverse naţiuni...


j

O ţară foarte tânără, care peste trei ani împlineşte 140


de ani, Canada, ca şi România este situată pe Paralela 45 şi
are cu circa 8 milioane mai mulţi locuitori decât tara noastră,
în schimb „frunza de arţar” are o suprafaţă cât un continent
(9.975.000 km pătraţi). Se spune că numele Canada ar fi fost
pronunţat pentru prima dată de doi indieni băştinaşi, pe care
exploratorul Jacques Cartier îi luase în cea de a doua călătorie
pe aceste meleaguri (1535). Recunoscând peisajul înconjurător
aceştia aveau să-i indice drumul spre vest, spunând că duce spre
Stadacona Kanata, adică spre aşezările indienilor nativi. Cu­
vântul a ajuns transmis „Canada”, iar „naşterea” acestei ţări este
legată de data de 1 iulie 1867, când proiectul de lege denumit
„The British North America Act” (BNA) - elaborat de canadi­
enii înşişi ..Părinţii Confederaţie^' fost aprobat de Parlamen­
tul britanic.
Când am sosit pentru prima dată în această vară pe pământ
canadian, aveam destule informaţii acumulate din cărţi, ghi-
duri, emisiuni TV, Internet, atât despre locurile de aici, cât şi
despre oamenii săi. Cele două luni de şedere în Canada, şi în
mod special în oraşele Longueuil şi Montreal, m-au convins că
tot ceea ce se spunea şi se scria despre ţara de peste ocean nu

291
era fabulaţie... Este într-adevăr o ţară civilizată şi bogată, larg
deschisă imigraţiei, pe baze umanitare, dar riguros argumenta­
te, una dintre cele mai diverse naţiuni din punct de vedere cul­
tural, unde se vorbesc acum mai mult de 100 de limbi. Aici vei
întâlni minunate obiective turistice (parlamentele din Ottaw^a
şi Quebec, muzeele din Montreal sau Toronto, cu acel superb
CN Tower- turnul televiziunii, cu cea mai înaltă structură ver­
ticală din lume — peste 500 m, cascada Niagara etc.), suprafeţe
imense de spaţii verzi, lacuri, insule, poduri maiestuoase, via­
ducte, artere de navigaţie, sute de autostrăzi, cea mai lungă din
lume TRANS - CANADA are 7.307 km, întinzându-se de la
St. John s (Newfoundland), de pe coasta Atlanticului, până la
Victoria (British Columbia) de pe coasta Pacificului.
- A privi înseamnă a înţelege... O călătorie peste ocean
nu poate fi decât o şansă de a descoperi în tine un simţ al cu­
riozităţii, de-a vedea şi afla ce există în afara meleagului tău,
de-a rătăci într-un vis adevărat.. .Poate nu întâmplător se mai
spune sentimental că această ţară este „vatra unor mici oraşe
şi a unor mari vise”. Un astfel de periplu echivalează cu acea
posibilitate de a te confrunta cu o altă „lume”, o viziune tot­
odată de întoarcere cu alţi ochi si sentimente la realităţile din
y y y

faţa casei tale.


- Sâmbătă, la Montreal a fost inaugurată piaţa „Place de la
roumanie” şi dezvelită statuia lui Mihai Eminescu. „Piaţa Româ­
niei” va fi de-acum o realitate canadiană, indiferent de ostilitatea
cu care a fost întâmpinat preşedintele de atunci al ţării noastre.

In cei şapte ani, de când fiul meu s-a stabilit în această ţară,
avem „dialoguria fructuoase la telefon şi pe Internet, privitor
şi la cei stabiliţi peste ocean, preocupările acestora referitor la

292
păstrarea rădăcinilor ancestrale... şi atâtea alte detalii de natu­
ră economico-socială, cultural-ştiinţifică sau artistică. Aşa am
aflat, printre altele, convingându-mă la faţa locului, că tinerii
emigranţi români sunt extrem de căutaţi. Azi putem fi mândri
că îl avem contemporan pe arhitectul Dan Sergiu Hanganu,
care la cei 65 de ani, pentru reuşitele sale profesionale a primit
de curând din partea Institutului de Design din Montreal, Pre­
miul „Sam Lapointe”, precum şi titlul de Doctor Honoris Ca-
usa al Universităţii Laval din Quebec. „Dan Hanganu este un
sprijin clar pentru angajamentul nostru pentru o dezvoltare
durabilă a mediului nostru uman şi naturar* st preciza într-o
alocuţiune rostită la ceremonie. Stabilit în Canada în anul 1970,
distinsul arhitect si-a transformat meseria într-o adevărată artă,
devenind unul dintre cei mai cunoscuţi arhitecţi ai acestei ţări
şi nu numai. Muzeul de Arheologie Pointe — ă — Calliere, noul
edificiu al Şcolii de înalte Studii Comerciale din Montreal,
Pavilionul de Design al Universităţii din Quebec, Biblioteca
Facultăţii de Drept al Universităţii din Montreal, Mănăsti­
rea St. Benoit — du -Lac, sute de ansambluri arhitecturale sau
complexe unicat, pe cinci continente, participant la proiectele
Turnului Bursei, Centrului Bel, Stadionului Olimpic, toate
din Montreal, stau mărturie a unei măiestrii arhitectonice care
ne face cinste. Prestigiosul cotidian canadian „La Press”, cu
puţin timp de la sosirea noastră în Montreal l-a desemnat pe
arhitectul român Dan Sergiu Hanganu „personalitatea săptă­
mânii”. Am mai aflat că Dan Hanganu a primit medalia de aur
acordată de Institutul Regal de Arhitectură din Canada şi că
din anul 2003 este membru de onoare al Academiei Române.
In preajma evenimentelor legate de inaugurarea pieţei „Place de
la Roumanie” — mijlocul acestei luni, domnia sa (implicat şi cu

293
alte ocazii în câteva proiecte importante inclusiv şi la noi) s-a
oferit si de această dată să facă cinste comunităţii româneşti din
> > y

Montreal.
Ca viitorolog şi sociolog, cărturarul Mihai Botez, eroul na­
ţional al dizidentului anticomunist, de la a cărui moarte s-au
împlinit pe 11 iulie nouă ani, prevedea României...cam tot ce
s-a întâmplat şi se întâmplă acum.. .Alte exemple? In laboratorul
profesorului Mircea Alexandru Mateescu, vei putea cunoaşte
numeroasa echipă de cercetare interdisciplinară: tineri biologi,
biochimişti, medici români. Elevii profesorului Nicolae Mate-
escu-Matte sunt jurişti de talie internaţională, mândri de fos­
tul lor dascăl. Consulatul general al României la Montreal este
condus de dna Magda Botez, soţia celui trecut într-o lume mai
bună, încrezătoare că speranţa noastră sunt tinerii ţării, yiedu-
câţi, respectuoşi, cu frica lui Dumnezeu şi în special muncitori,
ei nu se fac de ruşine nicăieri în lume)y,

21 septembrie 2004

294
âw:mt!

Impozantele edificii din Montreal — opera arhitectului Dan Sergiu Hanganu


Canada - Imagini din anul 1997

Ottawa — Clădirea Muzeului


Civilizaţiei (în dreapta)

Oratoriul din Montreal

W^\ încercare de a-si afla înălţimea


comparativ cu cea a zgârie-norilor
din Montreal.

Parlamentul
Ottawa

Montreal,
Piaţa âsî
Drapelelor
Canada — România, spaţiul privilegiat
al unei prietenii

în mozaicul acestor „realităţi”, al călătoriilor dintr-o parte în alta


a Canadei, mi-am propus să elucidez la faţa locului „evenimentul”
cultural legat de Piaţa României de la MontreaL
O bună perioadă de timp. Comunitatea română şi autorităţi­
le competente din Montreal au dezbătut o problemă de maximă
importanţă şi de interes general pentru românii din Canada. Este
vorba despre amplasarea unei statui a lui Mihai Eminescu în pe­
rimetrul oraşului Montreal. Opiniile referitoare la alegerea locului
au fost diferite. Asociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, Bi-
serica Ortodoxă „Buna Vestirey> şi Centrul Cultural Român din
Montreal au susţinut că locul de amplasare a statuii poetului Mi­
hai Eminescu, „geniul universalităţii conştiinţei, raţiunii şi creşti­
nismului românesc” — să fie în Parcul VILLERAY, în faţa Bisericii
„Buna Vestire” şi a Centrului Cultural Român din Montreal.
în ziua de sâmbătă, 10 iulie, în jurul prânzului am vizitat Bi­
serica Ortodoxă „Buna Vestire”, care are o vechime de 30 de ani.
Am stat de vorbă cu părintele Nicolae Stoleriu, care slujeşte aici de
un an. Originar din Vrancea, a venit din Bucureşti, în urma de­
cesului părintelui preot Petre Popescu (1917-2003). Am constatat
că locul desemnat se preta pentru o asemenea PIAŢÂ. în aceeaşi
zi, am fost la adresa din Montreal, intersecţia străzilor Royo şi

297
Sewell, în extremitatea cealaltă a oraşului, unde începuseră lucră­
rile pentru inaugurarea pieţei României (Place de la Roumanie) şi
a statuii poetului Eminescu. Micul şantier, la acea oră, încă nu ne
putea transmite prea multe, iar la faţa locului, fiind zi nelucrătoa­
re, nu am găsit pe nimeni care ne-ar fi putut furniza detalii.
Din presa canadiană, dar mai ales din ..Tribuna Noastră"
subintitulat magazin pentru românii canadieni şi nu numai,
precum şi din alte surse aveam să aflăm că exista încă din iu­
nie 2000 un Dosar „Place de la Roumanie”, iar mai recent
Ambasada României din Ottawa confirma de existenţa unui
Comitet pentru pregătirea evenimentelor de la mijlocul lunii
septembrie a.c. şi a factorilor implicaţi în reuşita inaugurării:
Primăria Montrealului, Guvernul României, Comitetul „Place
de la Roumanie”.
Reperele principale ale celor trei zile dedicate marelui eveni­
ment cuprindeau, printre altele: expoziţia marcând un secol de
existenţă a comunităţii române pe pământ canadian, organiza­
rea unei Nopţi româneşti, sfinţirea locului de părinţii spirituali ai
comunităţii într-un sobor comun. Din aceleaşi surse am retinut
că pentru semnificaţii profunde legate de opera emninesciană s-a
solicitat pământ din Dealul Copoului, de la Iaşi, de sub Teiul lui
Eminescu pentru a fi îngropat la baza soclului, aici la Montreal.
S-a mai solicitat o crenguţă din Teiul lui Eminescu pentru a se
face un altoi pe şase tei, ce ulterior vor împodobi „Place de la
Roumanie,\

Eminescu rămâne un Homo universale


Am revenit în viitoarea piaţă dedicată ţării noastre în ziua
de 27 august 2004, însoţit de fiul meu. Adrian şi nepoţica Anna
Karina, cu câteva ore înaintea decolării aeronavei cu care urma să

298
mă întorc cu soţia în tară. între
> y

timp am aflat că s-au definitivat


si numele oficialităţilor ce vor re-
y y

prezenta cele două ţări, precum


şi a unor personalităţi româneşti
din lumea culturală, din domenii
care au marcat trecerea şi prezen­
ţa românilor din Montreal. Se
mai ştia că în ziua inaugurării va
fi prezent şi Vasile Corduz, sculp­
torul statuii lui Eminescu.
Şantierul din săptămânile
trecute avea acum un stăpân —
Statuia lui Eminescu - cele şase
lăcaşe îşi aşteptau ţărâna patriei şi „teiul” sfânt. Cele văzute acolo,
cu ochii minţii şi sufletului şi surprinse cu aparatul de fotografiat
şi filmat, veneau parcă a răspunde întrebării: Ce este şi rămâne
Eminescu? \2iV răspunsul este acesta: Un Homo universale! St2Li\x\2i
în bronz a lui Eminescu din „Place de la Roumanie” emana no­
bleţe terestră, puritate celestă. Coborâtor din înalturi se odihneşte
în inima Canadei, acolo la Montreal, loc pe care El, poetul, poate
nu-1 visase să ajungă niciodată.

în acele momente îmi ziceam, începe să se confirme adevărul


că poetul Eminescu nu trebuie să fie doar o icoană dată jos din
pod de două ori pe an - 15 ianuarie, 15 iunie. Evenimentul de
la Montreal, ce duce la bun sfârşit un debut de acum patru ani,
(monumentul lui Eminescu avea să fie inaugurat la 18 septembrie
2004) ne trimite la acelaşi Eminescu, jurnalistul, care constata că
..adevăratulprogres este legătura naturală între trecut şi viitor,

299
inspirată din tradiţiile trecutului şi evitând inovaţiile şi aventu­
rile riscantei „Place de la Roumanie” cu statuia din bronz a lui
Eminesu va dăinui ca o oază de românism acolo, „peste ocean”.

22 septembrie 2004

P.S. La opt ani de la gândurile de mai sus în viaţa personală a


celui care „cuvântă” aici s-au întâmplat atâtea, „curgând” şi destule
„mărturii” spuse şi scrise cu privire la „tematica” Eminescului de la
Montreal. Realizatorul statuii avea să se despartă de noi şi de lumea
aceasta pământeană în anul 2008 (Vasile Gorduz n. 8 octombrie
1931, comuna Trifeşti, Orhei - d. 12 decembrie 2008 Bucureşti).
N-au lipsit nici comentariile pro-contra privind concepţia şi finali­
zarea lucrării. Vom insista la o reflecţie a lui Vasile Gorduz despre
artă privită în viziune generală ,,Arta nu trebuie făcută ca să placă
lumiiy ci să fie o lecţie pentru cei ce vor s-o facă, ” Cum vede această
lucrare soţia artistului Silvia Radu, ea însăşi sculptor? ,,Eminescu de
la Montreal a fostfăcut de Gorduz desculţ tocmai pentru a subli­
nia modestia poetului. Cămaşa lungă şi privirea îlfac pe poet să
pară în comuniune cu divinitatea^ Altfel spus în Canada francofo-
nă avem un alt chip al marelui poet dăinuind „prezenţa duhului!”
Dacă în patria sa, în faţa Ateneului Român din Bucureşti,
prin statuia artistului Gheorghe D. Anghel - Eminescu durează
prin forţa şi clasicitatea reprezentării sale, la Montreal „durabilita­
tea mitului este tulburată prin graţia celui care ştie ce înseamnă să
fii perisabil, şi pecabil, trecător şi cerşetor într-o lume ingrată, dar
cu toată fiinţa încordată spre ţinta de dincolo de vizibil”.

30 august 2012

300
Vocea amintirilor devine rugare...

Drumul Crucii (drumul lui Isus spre


crucificare) - în „parcul” de lângă
Oratoriu, Montreal, 2004

Râvnim la dalba, smerita... „Rugăciunea"


Cu braţele slăbite strângând durerea Străinătatea ne-a cucerit, meditând
Asemeni lui Isus ce aduce minunea adânc la vorbele gravate în legământ:
In sufletele noastre, vestind învierea. „Iubirea cere iubire”- 2004
Cantata statuilor

Mi s-a întâmplat, nu odată, ca trecând noaptea pe lângă statui,


să am senzaţia că dinlăuntrul lor îşi aruncă lumina, peste creşte­
tul generaţiilor noastre, vrednicia omenirii. încântat de privelişte,
paşii-mi întârziau adesea în acest fascicol de timp istoric. Erau
clipele nostalgice ale înţelepciunii ce ni se aştern, de la o anumită
vârstă, în suflete, îmbogăţindu-le avutul.
Sunt lucruri făcute să radieze clipe, zile. La cercetarea lucrări­
lor, operelor frumoase ne ajută sfatul bun preluat de la mai marii

„Larte e la morte,
non va bene insiene

„Arta si moartea
nu se împacă împreună'

E versul lui Michelangelo


care rezuma ..viziunea estetica si
însuşi caracterul inspiraţiei \

303
meşteri făurari, care ţin să plăsmuiască cu propria lor mână, cu
raţiunea lor curată. Crudităţii materiei se adaugă căldura sufle­
tească a celui care-i insuflă o nouă viaţă. Ca şi graiul vorbit, arta
îşi schimbă formele, pentru că se schimbă cuprinsul sufletesc care
le-a zămislit.
Materia e „înţelegătoare”, ea se lasă modelată, totul depinde
de noi. Din acelaşi bronz, unii fac arme, alţii creează capodo­
pere - cugetul neputând fi ucis în nici un fel! Artistul adevărat,
dintotdeauna, a făcut artă glorificând eroismul în sine şi nu răz­
boiul. Cu mâna lor măiastră, cu raţiunea lor limpede, oamenii au
înălţat monumente, legând odată pentru totdeauna frumosul cu
adevărul.
Am impresia câteodată că statuile au o singurătate aparte, atât
de personală încât, tu privitor eşti într-o disperare mută de-a co­
munica cu ele. Să fie doar o iluzie sentimentală — optică? Şi atunci
vine întrebarea dacă „Statuia” poate deveni acea creaţie dublă - a
sculptorului (artistului) şi a privitorului (drumeţului) - comuni­
când între ei?! Misterul transferat unul altuia de multe ori nu-si j

are explicaţii convingătoare ...


Preiau din notiţele Jurnalului meu aceste gânduri, inspirate
probabil din lectura unui tratat de artă. Michelangelo vedea în
captivitatea blocului de marmură viitoarea statuie, iar munca lui
era disperarea de a o salva, de a-i da viaţă. Decenii, ani, secole, sta­
tuile sale au mărturisit în felul lor tăcut încleştarea titanică dintre
artist şi piatră... şi au purtat, şi poartă încă, o discretă tristeţe a
singurătăţii la care le-a condamnat viaţa sau a speranţei că artistul
lor se va putea, cândva întoarce.
Caut să-mi închipui cum ar fi arătat locurile noastre de aici,
de pretutindeni, fără statui, fără monumente. Altfel gândeşti când
eşti înconjurat de opere artistice şi altfel când în juru-ţi e numai

304
i
ir4 5'^" - '^hp^ ' a'W

. *. > •■■%:,

' v'5i.^

ŞPî

«|kv5s"

'i

Coperta catalogului Expoziţia Judeţeană de Arte Plastice, Miercurea-Ciuc 2004.


Autor: Sdndor Levente

pustiul, neantul. ..Statuia este omul dând sens arhitecturii inertey\


reflecta G. Călinescu. Acelaşi om de idei ne împărtăţeşte şi aceas­
tă grăitoare constatare: ..Coloanele uriaşe, pilaştrii, cupolele înalţă
sufletele şi le dau avânt în munca diurnă. O coloană dă gânduri
măreţe, ca şi o pădure seculară ori ca o cataractă. ”
Ele, statuile sunt ridicate pentru a trăi toată viaţa, în văzul
soarelui şi al lunii. Sunt pentru a rămâne şi după noi, ca valori

305
durabile - mărturie a ceea ce s-a petrecut pe pământul nostru
strămoşesc şi-n inimile oamenilor. Dacă ar putea glăsui toate
bronzurile din scuarurile şi muzeele lumii ar suna, probabil, nu
numai profund, ci şi deosebit de frumos, născându-se o unică şi
fascinantă cantată a păcii!

17 ianuarie 1987
De la Simfonia iernii la...
Drumeţul de cursă lungă cu apa lui...

Februarie şi iunie 2007


Ce paradoxuri putem trăi. In seara zilei de 23 februarie 2007
vernisam Ia Golden Gallery din Miercurea - Ciuc expoziţia artis­
tului fotograf Balăsi Csaba care purta titlul Simfonia iernii. Tră­
iam nostalgia zăpezilor de-altădată! Rămânea doar să ne uităm la
fotografii... Am avut o iarnă cu foarte puţină zăpadă.
lată-ne după patru luni, suntem în luna iunie, în faţa unei
alte situaţii insolite: se estimează că vara acestui an va fi cea mai
secetoasă din istoria Europei... Un alt artist, aici la Gheorgheni,
Romfeld Akos vine să ne liniştească în această caniculă, care a
devenit „semnal de alarmă” în multe ţări, cu setul de fotografii
având genericul Apa e viaţa noastră.

Simfonia iernii

Succesiunea anotimpurilor marchează ritmul vieţii, ilustrează


mitul eternei întoarceri, simbolizează alternanţa ciclică şi veş­
nica reîntoarcere.

307
Sunt anotimpuri care trezesc plăcerea să le învingi şi să te bu­
curi de ele. Iarna este ademenitoare nu doar în poveste... Cel ce
colindă singur şi gânditor în imensitatea albă, se împărtăşeşte cu
arhitectura iernii si subtilităţile ei.
j y

Pentru un împătimit fotograf, ca Balăsi Csaba E. FIAP/g, stu­


diul frumosului e un duel în care artistul îşi alege cu tenacitate
temele şi ustensilele pentru a ieşi mereu învingător. Reîntâlnirea
cu lucrările sale într-o personală, în oraşul natal, se întâmpla după
26 de ani, ultima expoziţie fiind în 1981.
Incursiunea în selecţia hibernală, pe suprafeţe pure, lucii
şi albe, devine o meditaţie fără sfârşit. In natură zăpada are o
singură nuanţă ALB, culoarea de trecere, a iniţierii, a stării de
graţie şi a înţelepciunii, simbolul conştiinţei diurne, care muşcă
din realitate. Şi totuşi, albul catifelat în imaginile prezentate se
logodeşte şi cu alte culori. Sunt peisaje făcute cu lumină şi ză­
padă, cu albastru, cu vagi reflexe roşietice, cu griuri de plumb,
griuri-albăstrui spre violet ori ocru-gălbui... înfăptuite cu sufle­
tul care le încălzesc.
Impresionează la aceste privelişti tonalitatea cristalină şi dia­
fană, limpezimea şi claritatea formelor naturale, parcă intenţionat
alese, de o extraordinară vitalitate. Calmul, răbdarea şi imaginaţia
lui Balăsi Csaba se transpun cu eleganţă în toate aceste tulbură­
toare şi proaspete scântei ale materiei. In fotografiile sale culoarea
se manifestă ponderat, uneori lumina difuză nuanţează efectul de
static şi linişte a structurilor sau profilelor.
Iarna ilustrată de artist ne învaţă să gândim în tihnă şi calm.
Zăpada ne cucereşte, fulgii perindaţi din Calea Lactee îşi dau
întâlnire brazilor, ce par înfipţi în troiene de omăt. Neclintirea
decorului, după atâta privit te fascinează... îţi vine să fugi de ne­
potolita arătare senină şi falnică.

308
Ninge ordonat, peste case, ninge în ziuă... Luna în noapte suspină adânc, îşi scutură
apoi genele pline de fidguire şi murmură ca pentru sine „...De atâta ninsoare
şi IUBIREA se va topi !?u
E bine să-i fericeşti pe cei dornici de frumuseţe cu imagini
alese, compoziţii graţioase şi înmiresmate. In aceste peisaje fe­
ricirea pare a se nunti cu tăcerea, fantezia şi imaginaţia devin
realitate. Intr-o astfel de ambianţă şi respiraţia devine mai sănă­
toasă, clipa timpului mai domoală, iar visul închide în el nenu­
mărate mistere. Din toate văile si crestele munţilor, din desisul
brazilor, din adâncurile cerului, printre nori, raze şi apusuri de
soare, cântă pentru ochi şi suflet o tainică simfonie... Acestea
sunt tablourile iernii plăsmuite de mâna şi spiritul artistului fo­
tograf Balăsi Csaba.

Apa - viaţa noastră


„Cine-ar putea sa strige valurilor «Staţi»!
Şi apelor să nu mai fie mare...''
(Ana Blandiana)

în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului oraşului Gheor-


gheni, alături de alte interesante acţiuni cultural- educative s-a
înscris şi vernisajul expoziţiei de artă fotografică având ca generic
„Apa e viaţa noastră”, autor artistul fotograf A. FIAP Romfeld
Ăkos. Noua colecţie de imagini fotografice, 38 la număr, a fost
găzduită de Pro Art Galeria Gheorgheni, evenimentul având loc
pe data de 22 iunie 2007.
încă din vremuri imemoriabile apa a fost considerată gene­
ratoare de viaţă, însăşi emblema planetei noastre. în mitologiile
tuturor popoarelor apa a reprezentat substanţa primordială, esen­
ţială şi germinativă, fără de care viaţa în cosmos şi pe pământ nu
ar fi putut fi concepută.

310
Pelerin printre locuri şi oameni, autorul imaginilor dedicate
mediului acvativ ne captează atenţia invitându-ne să savurăm o
selecţie
> edificatoare din incursiunea în acest atât de vast dome-
niu. Imagini, chipuri, drumuri, vise, plutiri şi valuri de ape...
din gând şi suflet au răzbit pe simezele galeriei. Singura călătorie
adevărată nu este aceea de a merge spre noi peisaje, ci de a avea
alţi ochi, de a înţelege mereu şi mereu alte universuri care se
reflectă în acei ochi.
Când priveşti aceste imagini, realitatea devine artă, povestea
priveliştilor sunt trăiri de la faţa locului, autorul lor este un nara­
tor imagistic. In peregrinările sale adulmecă răcoarea înălţimilor,
şopteşte copacilor, se apleacă la izvoare, soarbe apa proaspătă ve­
nită din depărtări, priveşte şi admiră răsărituri şi apusuri, înnop­
tează în stufărişul Deltei, oftează la malul Mării, surprins cum
valurile se întâlnesc şi se despart asemeni unor sirene ieşite şi in­
trate din/în adâncurile apelor. Artistul vrea să sugereze că apa nu
este numai decor, este viaţa, este munca, statornicia, este mitul,
este sursă de trai. Imaginile au o particularitate semidinamică şi
o tentă melodică, flexibilă, curgătoare, compoziţii construite din
contradicţii şi interferenţe, pline de viaţă, insinuând amintiri sub
forme diverse. Personajul din fotografiile expuse, apa, nu are nu­
mai culoarea albă, este când verzuie, când albastră ori gălbuie...
are nuanţe şi tente. Apa devine o prezenţă copleşitoare, un perso­
naj care pune întrebări istoriei şi îi dă răspunsuri pe măsură, un
personaj al cărui caracter nu rămâne imobil, ci suferă prefacerile
pe care i le impune Măreaţa Natură.
Romfeld Âkos vrea să aducă oamenii înapoi la natură, oameni
care renunţă să-i înţeleagă adevăratele frumuseţi şi binefaceri, pe
acei cu comportament distructiv, tentaţi, cu voie sau fără voie,
s-o polueze. Gestul său este şi unul ecologic... Surprinde secven-

311
ţele unei naturi reale, încă veridică, dar şi cadre care ne-ar putea
da de gândit... Apa, aşa cum reiese din imaginile propuse, este
generatoare de viaţă, dar şi de moarte, creatoare şi distrugătoare;
are virtuţi tămăduitoare. Privitorul va constata totodată că apa,
prin multiplele ei „obiceiuri” şi „jocuri”, comportări obişnuite şi
mai puţin obişnuite, apare în dubla-i ipostază: Personaj natural,
firesc şi Personaj simbolic, mitic, care-şi are existenţa interioară
şi exterioară, condensată într-o unică naraţiune, cu o seamă de si­
tuaţii analoaee. Generozitatea si calamităţile, bogăţia recoltelor si
uscăciunea secetei — toate sunt legate de prezenţa acestui personaj,
de capriciile şi trăsăturile ei de caracter.

Un om lipsit de complexe, deosebit de activ, neastâmpărat în sen­


sul bun al cuvântului, bătăios până-n pânzele albe, indiferent de
furtunile şi încercările pe care le va întâlni în cale, el merge înain­
te. Acesta este Romfeld Âkos... Nu mă judecaţi după cele ce n-am
făcuty ci după cele ce le-am făcut... pare a spune artistul. Şi a făcut
destule în arta fotografică!
Aţi auzit povestea fotografului care dialoghează cu Natura,
mai recent cu Ap a, care dintr-un punct de vedere cosmogonic are
o simbolistică antitetică: apa coborâtoare si apa cerească? L-aţi sur­
prins pe Romfeld Âkos glăsuind cu propriile sale creaţii fotogra­
fice? Aflaţi că de multe ori simţi nevoia să stai de vorbă cu cartea
ta, cu pictura la care ai trudit zile întregi, cu fotografia realizată
de tine.
Spunem că printr-o expoziţie un artist este oaspete în Casa
altora. In cazul de faţă situaţia are conotaţii mai aparte, el este
primit aici, vreau să cred, ca un membru de familie, pentru că este
în oraşul său de baştină.

312
i

Apă domoală, apă zglobie .


In permanenta ta curgere
n-ai odihnă...
Vieţuieşti zi şi noapte,
fără încetare...
Iţi croieşti drum printre
atâtea şi atâtea obstacole
şi răzbeşti mereu...
Omul, de când se ştie,
te tot soarbe
fără să te cunoască
prea bine...
Autorul şi-a propus o călătorie într-un univers atât de cunos­
cut şi captivant... lumea apelor. Este o experienţă a unei aventuri
pe care a trăit-o personal şi doreşte s-o împărtăşească şi altora.
Şi-a găsit călăuza predestinată, aceasta este Natura şi a ştiut de-a
lungul vieţii sale s-o recunoască şi s-o redea în imagini numai de
el surprinse. In particular s-a apropiat de Apa - generatoare de
viaţă, creatoare şi purificatoare.
A existat întotdeauna o credinţă populară cu privire la va­
loarea sacră şi sacralizantă a apelor. In Biblie puhoaiele de apă
vestesc marile încercări. Apele dezlănţuite sunt simbolul marilor
calamităţi. Apele liniştite semnifică pacea şi ordinea. Ilustraţiile
prezentate sunt blânde, iar „Zeiţa” apare în mai multe faţete:
izvor, pârâu, râu, fluviu - Dunărea, nelipsind marea ori delta.
Cine să-i dreseze forţa impetuoasă şi s-o supună voinţei şi ferici­
rii umanităţii? Iată întrebarea firească care şi-au pus-o oamenii
dorind s-o îmblânzească pe această „zeitate îndărătnică” a pla­
netei noastre.

314
Cuprins

Cuvânt înainte........................................................................ 7

I. Confesiuni.................................................................................. 11
Respectă-ţi emoţiile personale, dar
alătură-te şi de sufletul celuilalt.........................................13
Să iubim tot ce-i al nostru!.......................................................17
Ieşirea din iarnă........................................................................... 19
Vorba şi luminarea gândului...................................................21
Scrisul nu înlocuieşte terapia.................................................... 25

II. Mărturii - File de jurnal......................................................... 27


Timpul... itinerar liniar infinit ............................................29
Uite viaţa, nu e viaţa!................................................................ 33
Amintiri dăinuitoare................................................................ 37
Despre cei Doi „S...” 41
De ce Nichita nu-mi dă pace?............................................... 49
O nouă privire în Jurnal............................................................ 53
Epistolar sau arena în care ne asumăm
o posibilă cale spre descifrare a tainelor Fiinţei..............57
„Aripi frânte” ...........................................................................65
„In cărţi sălăşluieşte sufletul întregului trecut...”................ 73
Vineri, 13 decembrie 2002 .................................................... 77
Miercuri, 28 ianuarie 2003 .................................................... 81
Ne-a părăsit un dascăl deosebit ............................................83
III. Cărţi şi destine....................................................................... 87
„Nu cred în uitare. Niciodată”............................................... 89
Cartea de poezie - podoabă a spiritului............................93
Din dragoste pentru Carte...................................................... 97
Nu-1 daţi uitării pe Labiş.........................................................101
A iubit arta şi valorile umane..................................................109
„Când citim din vechea carte a istoriei străbune...”..............115
Privindu-ne în faţă! ................................................................119
„Blestemul cântecului” -
un roman pentru toate vârstele........................................... 123
Binecuvântată a fost clipa.........................................................129
Farmec şi smerenie...................................................................133
„In tumultul liniştii” - confesiuni lirice..............................137
Un monument reînviat............................................................ 143
Frescă sfântă - luminoasă din cuvinte pălămădită................ 147

IV. Reflectând la spiritele adevărate........................................... 151


„Am devenit scriitor descoperind treptat
forţa magică a cuvântului”.................................................. 153
Lecţia Eminescului ................................................................157
Fabula fabulelor - coordonata artistică
mai puţin cunoscută a lui Arghezi.................................... 161
Centenar Mircea Eliade.........................................................165
Spaţiul pictural şi arta sunetelor în lirica eminesciană ... 171
„Paznicul de far” al reportajului românesc.......................... 175
„Graniţele” spre Cioran.............................................................179
Eminescu în viziune universală ........................................... 183
V. Un oaspete binevenit la masa de lucru.............................. 189
Nobleţea, vocaţia si cordialitatea maestrului
George Sbârcea...................................................................191
Simţeam nevoia de a comunica.............................................. 217
Convorbire ............................................................................ 227

rl. De pe vremea când i-am cunoscut....................................233


Avocatul Eugen Cialîc şi doamna Mioara Minulescu . . . 235
Domnu’ Trandafir în viziune harghiteană —
Profesorul Gheorghe Afloarei...........................................251
Opera de artă - lecţie de elevaţie spirituală şi morală .... 277

II. Adevărata călătorie a cunoaşterii........................................ 289


De la brazii harghiteni la frunza de arţar..........................291
Canada - România, spaţiul privilegiat al
unei prietenii..................................................................... 297
Cantata statuilor..................................................................... 303
De la Simfonia iernii la... Drumeţul
de cursă lungă cu apa lui.....................................................307
De acelaşi autor (selectiv)

Livezi-Harghita - Pagini din creaţia folclorică a unui sat, 1972


Octavian C, Tăslăuanu, volum comemorativ (coautor), 1978
Nagy Imre - Xilogravuri - Fametszetek - Holzschnitte -
Xylogravures, 1983
Muterem (Atelier) - Botâr Lâszlâ, 1998
De veghe la izvoare — Eseuri si meditaţii, 2001
Periplu montan — Borsec si împrejurimile, 2003
Sover Eleky 1937-1982 - Album de artă (coautor), 2007
Tîz ev lepesei sztnekben es formâkban - Zece ani în paşi şi culori
— Steps in colours andforms, (coautor), 2008
Tezaur de etnografie şifolclor în judeţele Covasna şi Harghita -
în colaborare cu Constantin Catrina, 2012

Lucrări în curs de tipărire

Constelaţia artei - Mesageri ai frumosului artistic în Harghita


Respirând cu aparatul defotografiat sau Cândfotografia este artă.

Lucrări în pregătire

Micro-monografie culturală harghiteană


Amprentele pelerinului - Publicistică
Şoapte de altădată — File de Jurnal
Publicaţie realizată cu contribuţia
Municipiului Miercurea-Ciuc

i ......
PRIMÂHIA MUNICIPIULUI MIERCUREA-CIUC

Autorul aduce mulţumiri firmelor


care au sprijinit editarea cărţii:
S.C. Iris Service Ciuc S.A.
Berolina Plastics S.R.L.
Mineral Quantum S.R.L.
Să scrii pentru a-ţi alina durerea, cu reîn­
toarceri într-un trecut cu amintiri plăcute
; rHfffr j şi personaje una mai dragă decât alta, devine
în clipa de faţă una din misiunile mele cele
ma* gre^e* • • Trebuia să-mi asum o responsabi-
7« litate, să fi fost mai puternic ?
Ideile venite pe vremuri ca stolurile pă-
sărilor călătoare, sunt de la o vreme concen-
W trate într-o nacelă oricând gata de prăbuşire.
In adâncul sufletului fiecăruia zvârcoleşte
neliniştea pe care nu o sting nici anii, nici cele mai onorabile şi bine
intenţionate compasiuni.
De-a lungul carierei de dascăl m-am „alăturat”, atât cât am putut,
de semenii ori autorii care au cunoscut „gustul” contemplaţiei şi al
discreţiei. Dacă spovedania este suprimarea voluntară a ascunderii, am
aflat în timp că „răbdarea” tăcerii, odată şi odată va sparge crusta, pen­
tru că nimic nu trebuie ascuns până la capăt. Confesiunile m-au ajutat
să retrăiesc adevărul că avem nevoie de mai multe stări de spirit, decât
de conţinuturi ori sfaturi.
Se spune că cine întocmeşte portretul unei personalităţi, vrând -
nevrând, se zugrăveşte într-o măsură oarecare şi pe sine însuşi în chipul
pictat... Am fost obsedat încă din tinereţe de scrierile filozofilor, de co­
respondenţa unor erudiţi cărturari, dar şi de memorialistica lor. Cu tre­
cerea anilor mi-am dat seama că apetitul propriu de cultură superioară
este rezultanta „popasurilor” făcute în universul acelor spirite.
Cartea, la care am trudit, m-a ţinut mereu treaz, dar nu m-a vin­
decat de neliniştile care mă macină, mi-a oferit în schimb acea volnicie
şi pace interioară atât de necesară de multe ori, siguranţa şi responsabi­
litatea fată de tine însuti.

Nicolae Bucur