Actualitatea fabulelor lu Alexandru Donici

Alexandru Donici sau Alecu Donici s-a născut pe 19 ianuarie 1806, Piatra-Bezin,
județul Orhei și a decedat pe 21 ianuarie 1865, Piatra Neamț , a fost un poet fabulist
român basarabean. A debutat cu traduceri din Pușchin si Krâlov, fiind menționat în 1805
ca traducător în revista moscovită „Teleskop. În privinţa asta asupra lui Donici au avut o
înrâurire covârşitoare fabulele nemuritoare ale lui I. A. Krîlov. Multe au fost traduse ori
prelucrate de către Donici: "Grierul şi furnica", "Racul, broasca şi
ştiuca", "Măgarul şi privighetoarea", "Frunzele şi rădăcina". În
cooperare cu Constantin Negruzzi traduce şi publică o mulţime de
creaţii ale clasicilor literaturii universale, unde clasicii oglindesc în
operele lor evenimentele obștești , fiind adresate oamenilor ,
având la baza lor o inspirație bogată. Datorita acestui fabulist ,
limba noastră a devenit o limba iubită și prețuită, fiind expresivă și
melodioasă, de asemenea și înțeleasă de popor cu certitudine,
astfel ridicând-o la o nouă etapă de dezvoltare și slăvind-o limba
noastră. Din opera lui Pușkin a fost o inspirație pentru toți scriitorii noștri. În anii 1840 și
1842 editează două cărți de "Fabule" cu opere proprii, dar şi traduceri. Donici a avut un
deosebit spirit de observație, criticând în fabulele sale, pe exemplul unor animale,
moravurile proaste din societatea umană. Până în ziua de azi Donici a rămas și va fi un
fabulist neîntrecut de nimeni din literatura noastră moldovenească. Alexandru Donici a
tratat mai multe teme, care i-a creat imaginea unui scriitor cu viziuni realiste și nu
idealizează realitatea, ci o spune așa cum este ea într-adevăr, astfel dezvăluie partea ei
respingătoare , care înfrumusețează desfrânarea și pune în lumină proastă cinstea
omului. Este un poet cu idei democratice progresive ale realității nu pre frumoase și
descrie veacul trecut din cultura moldovenească, având un caracter social.

Lucrările sale
Fabula ,,Doi câini” este atribuită acelor
persoane lingușitoare , care trăiesc foarte bine
ne făcând nimic, pe când oamenii muncitori ,
care lucrează zi de zi pentru un viitor prosper.
Chipul acestor oameni lingușitori este
prezentat de cățelușul Juju , unde autorul
conturează chipul de parazit și de lingău:
Îţi mulţumesc, mon cher!...
...Sunt bine. Dorm, mănânc, alerg, mă
hârjonesc,
Şi pe saltele moi când vreau mă tăvălesc.

În fabula ,,Măgarul și privighetoarea’’, în

care autorul a încercat să îi demaște pe
acei oameni , care, neștiind și nu înțeleg
 nimic în domeniul artei , se apucă să
critice si să judece cântecul minunat si
plin de splendoare a privighetorii:
Dumnezeu să ne ferească
De judecata măgărească.

În lucrările sale Donici este caracterizat ca

un apărător a norodului truditor, care își depun
sufletul muncii și toate aceste pentru a avea o
viață pline de momente plăcute. Iar o în lucrările
sale, morala principală pe care încearcă să ne o
redea este acea a norodului muncitor, aceasta
fiind prezent în fabula ,,Frunzele și rădăcina,, unde
rădăcinile simbolizează norodul truditor, unde se
conștientizează ca fără muncă , frunzele vor pieri:
Să ţineţi dar minte
Aceste cuvinte:
Viaţa vegetală,
Viaţa socială
Totului atârnă
De la rădăcină

În fabula ,,Racul, Broasca și o Știucă”

autorul critică lipsa solidarității și
egoismul oamenilor, astfel îndemnând
să devină mai uniți și să le pese de cei
din jur:

Nu știu cine-i vinovat;

Însă, pe cât am aflat,
Sacul în iaz nu s-au tras,
Ci tot pe loc a rămas.

Concluzia
Alexandru Donici face parte din acei acei poeți clasici moldoveni care a pus
o pată mare asupra generațiilor noastre. Datorită fabulelor sale au fost create
niște perioade pline de frumusețe, descriind și înflorind literatura noastră.
 Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova
Liceul Teoretic ,,George Călinescu” mun. Chișinău

REFERAT
Subiectul: Morala și expresia ei în fabulă

Tema: „Actualitatea fabulelor

lui Alexandru Donici”

Nota:___
A elaborat: Mădălina Ciupercă
A verificat: Ermurachi Stela

Chișinău 2020