Ioan Slavici :

“Ion Slavici introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. (…) Pentru
desăvârşita stăpânire a acestei unelte stilistice, îi lipseşte însă lui Slavici jovialitatea şi verva lui
Creangă.”
( Tudor Vianu )

“Lumea satelor, la noi a găsit în Slavici unul dintre cei dintâi cronicari fideli şi realişti.”
( Al. Philippide )

“Ceea ce pare nou şi fără asemănare în epoca începuturilor lui este analiza psihologică pe care
Slavici o practică într-un limbaj abstract.(…) povestitorul vede oamenii lui dinlăuntru, în
sentimentele sau în crizele lor morale. ’’
( Tudor Vianu )

“…Mara lui Slavici reprezintã un moment cu deosebire impotant în istoria romanului românesc.
Nimeni nu mai crease o opera epică aşa de consistentă, aşa de solid construită.”
( Al. Săndulescu )

“Sămădăul Lică este un hoţ şi un ucigaş, acoperit de persoane tari, interesate să aibă un om cu
experienţă. Cârciumarul Ghiţă se aşează în drumul pocarilor, unde se câştigă bani mulţi şi se pune
la mijloc, între ordinea juridică a satului şi legislaţia mutuală a hoţilor. Drama lui complexă este
analizată magistral.’’
( George Căinescu )

Ion Luca Caragiale :

“… fondul comediilor lui Caragiale este rece şi cinic. Realitatea ce el ne zugrăveşte nu ne

poate încălzi , precum să ne entuziasmeze ; ea e repulsivă şi va deveni , din ce în ce
mai repulsivă cu cât omenirea va înainta pe calea progresului moral . În nicio operă
clasică nu vei găsi situaţiuni de valoare ca cele pe care dramaturgul nostru le
primeşte în acţiunea dramaticã - le primeşte şi le menţine cu seninătatea cea mai
desăvârşită - chiar la sfârşitul şi dupã sfârşitul ei .”
(Mihail Dragomirescu)

“Interpretarea d-lui Zarifopol urmăreşte numai efectele artistice ale operei lui Caragiale ,
stilist lucid , şi observator original (…) Caragiale, prin materialul artistic, este ,
împreunăcu Ion Creangă, cel mai specific scriitor român .”
(Pompiliu Constantinescu)

“Caragiale e omul care împinsese până la extrem arta de a concentra şi de a mărgini în

linii elementare şi expresive (…) Bătrânul meşter împinsese dragostea verbală până
la măsuri neobişnuite; şlefuind vorbele , le redusese la rolul lor necesar în economia
frazei .”
( Eugen Lovinescu)
Mihai Eminescu :

“Prin creaţia sa, Mihai Eminescu, rămâne într-adevăr cel mai mare poet al neamului pe care l-a
ivit şi-l va ivi vreodată, poate pământul românesc.”
(G.Căinescu)

“Eminescu e un poet de concepţie si asta a stânjenit pe critici, care au evitat să analizeze poezia lui
cu subînţelesul discret că ea se va perima. Toată arta lui Eminescu stă în a preface ideile în muzică
si în metafore, de-a dreptul, fără planuri paralele. Eminescu nu filozofează niciodată, propoziţiile
lui sunt viziuni.”
(G.Căinescu)

“Pe cât se poate omeneşte prevedea, literatura poetică română va începe secolul al XX-lea sub
auspiciile geniului lui, şi forma limbei naţionale, care şi-a găsit în poetul Eminescu cea mai
frumoasă înfăptuire până astăzi, va fi punctul de plecare pentru toată dezvoltarea viitoare a
veşmântului cugetării româneşti.”
(Titu Maiorescu)

“A iubit nemărginit valorile vieţii, a căutat în ele granitul absolutului si, negăsindu-l, din
amărăciune faţă de faza istorică în care i-a fost dat să trăiască, si din durere, sfâşiere şi revoltă faţă
de mărginirea fiinţei omeneşti, a tăgăduit... Aici stă marea taină a atitudinii eminesciene.”
(D. Caracostea)

Ion Creanga :

“Personajele din Harap-Alb se întrupează în carne şi oase de oameni întregi şi vii cu caractere
individualizate, nu numai în însuşirile extraordinare, dar şi-n exteriorul, în temperamental, în
alcătuirea sufletească specială a fiecăruia. Harap-Alb este cel mai puternic basm a lui Creangă[…]
atinge perfecţia desăvârşită.’’
(N. I. Russu)

“Creangă era excelent scriitor, dar ca povestitor de basme difuz şi prolix.’’

(Lazăr Săineanu)

“Biografia lui Creangă ne poate satisface o curiozitate comună, explicabilă, dar nu ne explică
nimic din opera lui Creangă pentru că opera lui, e tocmai afară de viaţa lui de oraşean; s-ar putea
zice că e în contra vieţii lui de orăşean. Biografia, câtă ne trebuie, pentru explicarea operei lui, e in
<<Amintiri>>… Dacă ştim pur şi simplu că a fost un transplant fără cultură ştim tot ce ne trebuie
din biografia lui de târgoveţ, ca să-l putem înţelege în totalitatea lui. ’’
(Ibrăileanu)

“Una din cele mai răspândite cărţi de citire ce-am avut[…].Abecedarul lui Creangă pătrunse prin
toate unghiurile ţării şi <<Învăţătorul copiilor>> se căuta într-o vreme ca iarba de leac. Era o
vreme când şcoala din care lipseau cărţile lui Creangă era considerată ca şcoală codaşă.’’
(M. Lupescu)

“Prin 1874-1875 vedem într-o seară că un nou venit se afla la <<Junimea>>. Noul venit era scurt,
gros şi gras, cu figura şi părul cam castaniu blond, cu gâtul scurt apoplectic şi cu figura
congestionată, purtând cu stângăcie hainele.’’
(G. Panu)