UNIVERSITATEA DE STAT “BOGDAN PETRICEICU HASDEU” DIN CAHUL

FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTE ȘI PEDAGOGIGE

Studiul Individual
Ion Druță – Viața și
Activitatea
Elaborat: Hariton
Corina
Grupa: PP2202
Evaluator: Barbă
Maria
DATE BIOGRAFICE
 Ion Druță (n.3 septembrie 1928,
satul Horodiște, raionul Dondușeni,
Republica Moldova).
 VIAȚA ȘI
ACTIVITATEA
A activat la ziarele “Țăranul sovietic”. “Moldova
socialistă” și la revista” Femeia Moldovei”. Primul
volum de schițe și nuvele, “La noi în sat” , apare în
anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de
romanele “Frunze de dor” , “Povara bunătății
noastre”. În anul 1969 se stabilește cu traiul la
Moscova, publicând și în limba rusă mai multe
volume de proză, eseistică și dramaturgie.
 VIAȚA ȘI
ACTIVITATEA
 La inițiativa lui Ion Druță este înălțat, lîngă Soroca, monumentul
Poetului Anonim, numit “Lumînarea Recunoștinței” (2004).
Este decorat cu Ordinul Drapelul Roșu de Muncă (1960), Ordinul Lenin
(1988), Ordinul Republicii(1993).
Laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești pentru romanul
“Balade din câmpie” și nuvela “Ultima lună de toamnă”(1967).În anul
1988 i se conferă titlul de Scriitor al Poporului din RSS Moldovenească.
Membru de Onoare al Academiei Române (1990).Membru activ al
Academiei de Științe a Moldovei (1992). Doctor Honoris Causa al
Universității de Stat din Moldova (1999).
 Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul
literaturii (2008).
LUMÂNAREA
RECUNOȘTINȚEI
PROZATOR
• “La noi în sat” (nuvele) – 1953
• “Poveste de dragoste” (nuvele) – 1954
• “Frunze de dor” (nuvele) – 1957
• “Dor de oameni” (nuvele) – 1959
• “Balade din câmpie” (1963) – prima parte a romanului “Povara bunătății
noastre”, editat integral în anul 1970
• “Mozart la sfârșitul verii! (nuvele documentare despre republicile baltice ) –
1970
• “Clopotnița” (roman) – 1972
• “Возвращение на круги своя”(nuvelă) – Moscova , 1974 (“Întoarcerea țărînei
în pământ” sau “Anul morții, anul nemuririi” )
• “Поле души человеческой” (proză) – Moscova , 1977 (“Cîmpul sufletului
uman” )
• “De la verde pîn’la verde” (volum antologic) – 1982
• “Белая Церковь” (roman) – Moscova,1983 (Biserica Albă)
 PROZAT
OR (roman) – 1984
“Clopotnița”
Избраное (scrieri , în 2 volume) – Moscova , 1984
“Copotnița” (volum în proză) – București, 1988
“Biserica Albă” (roman ) – 1988 ediție revăzută și
completată – 2006
“Povara bunătății noastre” (roman), ediție revăzută și
completată – 2005
Volume de proză pentru copii
“Cenușica” (1962)
“Povestea furnicii” (1963), (1996)
“Bobocel cu ale lui” (1972)
“Daruri” (1983)
DRAMATUR
G
“Casa Mare” (1962)
“Doina” (1968)
“Păsările tinereții noastre” (1971)
“Horia” (1973)
“Frumos și sfânt” (1974)
“Именем земли и солнца” (<<În numele pământului și al
soarelui” , volum de piese, 1977)
<<Светая святых” (<<Sfînta Sfintelor” , volum de piese, 1984)
“Cervus divinus”
“Apostolul Pavel” (epopee creștină în 2 acte, 1999)
“Căderea Romei”
“Hramul Înălțării”
“Ultima dragoste a lui Petru cel Mare”
‘Ужин у товарища Сталина” ( “O cină cu tovarășul Stalin”) , 2004,
2005)
ESEIS
T
“Lumea lui Cehov” (1959)
“Eminescu, poet național” (1970)
“Ora jertfirii” (proză, publicistă și scrisori
inedite – 1998)
“Lupaniada” (2002)
PERE TRADUSE
Primele traduceri ale romanului “Frunze de dor” au
fost realizate în limbile rusă (1958), ucraineană
(1961) și lituaniană (1961), nuvelele au apărut în
traducere rusă (1961) și estonă (1963), iar drama
“Casa Mare” – în limba ucraineană în anul 1962

Au urmat alte traduceri ale scrierilor lui Ion Druță:

 În limba letonă – “Balade din câmpie” (1965),
“Întoarcerea țărînei în pământ” (1980), “Biserica
Albă” (1990)

PERE TRADUSE
 În limba maghiară – “Ultima lună de toamnă” (1966)
 În limba italiană – “Povara bunătății noastre” , “Frunze de dor” (1970)
 În limba polonă – “Ultima lună de toamnă” (1967), “Frunze de dor” (1976)
 În limba bulgară – “Povara bunătății noastre” (1971) “Biserica Albă” (1986)
 În limba ucraineană – “Povara bunătății noastre” (1972), “Ultima lună de toamnă” (1979),
“Biserica Albă” (1990)
 În limba georgiană – drama “Casa Mare” (1974)
 În limba japoneză – nuvela “Balada celor cinci motănași” (1975)
 În limba slovacă – “Povara bunătății noastre” (1976), “Biserica Albă” (1990),
“Samariteanca” (1991)
 În limba kazahă – “Povara bunătății noastre” (1977)
 În limba azerbaidjană – “Ultima lună din toamnă” (1980)
 În limba cehă – “Povara bunătății noastre” (1980), “Biserica Albă” (1986)
 În limba uzbecă – “Ultima lună de toamnă” (1980)
 În limba estonă – “Povara bunătății noastre” (1981)
 În limba franceză – “Biserica Albă” (1985), “Toiagul păstoriei” (“Revue roumaine” – 1994)
 În limba engleză – “Samariteancă” (SUA, revista “Icarus – 1994) volum selectiv din creația
autorului “Moldavian autumn” – 2001)
APRECIERI
• “Ion Druță a preferat, conștient și binevol, calea autoexilului: mai întîi –
a celui intern, de creație, apoi și a celui extern, existențial.Chiar de la
început activității sale literar-artistice el evadează din lagărul de
concentrare al ideologiei oficiale, restrăgîndu-se și situindu-se
ireversibil pe pozițiile umanitarismului și ale valorilor etno-naționale,
constituie de-a lungul istoriei.Disidența lui Ion Druță nu era una pur
politică, de confruntare directă și fățișă cu regimul, ci una ideologico-
artistică și etno-morală, cu implicații adânci în spiritualitatea
neamului.Era o rezistență exprimată în chipuri și imagini de o valoare
artistică excepțională…”
APRECIERI
 “Scriitorul impune, autoritar, formula narativă lirico-simbolică,
afirmându-se pe linia tradiției lui Ion Creangă și Mihail
Sadoveanu. În primele nuvele și în lucrarea de mari proporții
“Frunze de dor” (1957), dar și mai târziu, cu deosebire în romanul
“Clopotnița”
(1972), cea mai importantă scriere a sa, Ion Druță cultivă aproape
fără excepție un principiu baladesc, narațiunea fiind intens colorată
de atitudinea emoțională, de atașamentul simpatetic față de eroi.
Autorul și personajele pe care le creează constituie o unitate
plasmatică, actul identificării absolute făcând dovadă apartenenței la
un univers autarhic”
(Mihai Cimpoi, academician)
APRECIERI
 “Meritul incontestabil al lui Ion Druță este că el a știut să
introducă și să impună lirismului într-o epocă absolut
antilirică, refractară poeticității de orice fel.(…)
Discursul prozelor druțiene este unul eminamente liric, de
factură accentuat poetică și poetizantă (poetizarea
reprezentând o tendință estetico-stilistică), generator de stări
tensionate, dramatice, molipsitoare, precum și de o tonalitate
și atmosferă pline de viață. El, discursul se întemeiază pe o
foarte originală turnură a frazei și a figurației, care urmează
poetica spațiului mioritic blagian, adică spațiul undulat “deal-
vale”, se constituie din orînduiri, întorsături și logodiri de
cuvinte din cele mai neprevăzute și mai fascinante”
APRECIERI
 “Lung e drumul textului druțian până la suflarea vie a
actorului în scenă. Lung și anevoios, pentru cel ce
vrea să fie stăpân pe un spectacol după piesele lui Ion
Druță. Dar frumos e drumul acesta, căci te
îmbogățește...
Enigma dramaturgiei lui Druță e Însuși sufletul
autorului, pe care fiecare îl sesizează, dar nu-l poate
transpune aidoma scenic”
(Veniamin Apostol, actor și regizor)
APRECIERI
 E în acest , “strop verde" scos-din-ascundere, în sens heideggerian și
eminescian, puterea reamintirii arheice, aduse de întoarcerea lui Făt-
Frumos, cel plecat de sute de ani pe tărâmul tinerțeii fără bătrânețe și
al vieții fără de moarte. E semnul că duhul unui neam oricând poate
renaște și că tânărul mancurtizat își va putea recunoaște mama care
aleargă pe câmpuri în căutarea fiului mioritic. E punctul în care se
diferențiază lon Druță de Cinghz Aitmatov. Oare nu asta s-a
întâmplat în anii extraordinari ai renașterii Basarabiei din propria-i
cenușă, la ieșirea din iarna gulagului sovietic? Din perspectiva
arheității eminesciene, recunoaștem în Toiagul păstoriei textul
profetic și cel mai profund al operei druțiene. Românii basarabeni au
urmat, în 1989, ,toiagul păstoriei", descoperind stropul verde din
cimitirul imperial, locul de așezare spre pomenirea morților și spre
Înviere. Acesta este adevăratul lon Druță.
(Theodor CODREANU, HUSI, Romania)
APRECIERI
 “ Fără ascuțitul tragism al scrierilor lui Cinghiz Aitmatov,
proza numai aparent domoală a lui lon Druță cunoaște
multiple tensionări, exprimate în ample scene tolstoiene, de o
mare încărcătură emoțională„
(Valeriu Cristea, critic i istoric literar, România)
“ În aproape șase decenii de activitate scriitorul lon Druță i-a
rotunjit o formulă; și-a întregit un univers; și-a făurit un nume; a
impus niște tipologii.(...) Ceea ce nu putem să nu recunoaștem e
faptul că în anii de uniformizare și nivelare a individualităților
creatoare lon Druță nu și-a pierdut individualitatea"
(Eliza Botezatu, critic literar, profesor universitar)
VIAȚA ÎN IMAGINI
VIAȚA ÎN IMAGINI

 Ion Druță și Grigore Vieru

 Ion Druță în
filatelie
VIAȚA ÎN IMAGINI
VIAȚA ÎN IMAGINI
VIAȚA ÎN IMAGINI
PUBLICAȚII
PUBLICAȚII
PUBLICAȚII
PUBLICAȚII
PUBLICAȚII ÎN
VOLUME
PUBLICAȚII ÎN
VOLUME
PUBLICAȚII
PUBLICAȚII
RECENTE
PUBLICAȚII
RECENTE
PUBLICAȚII
ELECTRONICE
APARIȚII
EDITORIALE
APARIȚII

EDITORIALE
APARIȚII
EDITORIALE
APARIȚII

EDITORIALE
BIBLIOGRAFIE
 htps://druta.a
 https://
scrieptehimfo.blogspot.com/
2019/02/frunze-de-dor-de-ion-
druta.htmlsm.md
 https://www.scribd.com/doc/
90165968/Frunze-de-Dor-de-Ion-
Druta