Ion Druță

Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul
României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova).

A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură

„Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia.
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50.

Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă,
Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă,
Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.

Opera
Opere dramatice

 Casa Mare (1959)

 Păsările Tinereții noastre (1971)
 Doina (1979)
 Cervus divinus (1977-1981, 1987)
 Sfânta sfintelor (1977)
Nuvele

 Sania, nuvelă (1953)

 Toiagul păstoriei, nuvelă
 La noi în sat (1953), volum de schițe și nuvele
 Ultima lună de toamnă, nuvelă
 Samariteanca, nuvelă
 Horodiște
Romane

 Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957) - reeditat de mai multe

ori
 Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din
câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova
 Clopotnița
 Întoarcerea țărânii în pământ
 Biserica albă
 Păsările tinereții noastre (1971)

Aprecieri critice

Creația druțiană este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi,
„prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a
rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În
anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului
abordării realității de pe poziții de clasă.